Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Definiţii
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
1. stat - desemneazã România ca stat suveran, ale cãrui interese sunt reprezentate de Guvern;
2. datorie publica - totalitatea obligaţiilor interne şi externe ale statului, la un moment dat, contractate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor, în numele României. În scopul evaluãrii datoriei publice a României, orice obligaţie, exprimatã în alta moneda decât cea nationala, este calculatã în moneda nationala, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea;
3. datorie publica interna - partea din datoria publica, care reprezintã totalitatea obligaţiilor statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de pe piata interna, inclusiv sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului;
4. datorie publica externa - partea din datoria publica, care reprezintã totalitatea obligaţiilor statului, provenind din împrumuturi de pe piata externa, contractate direct sau garantate de stat;
5. garanţie de stat - angajamentul asumat în contul şi în numele statului de cãtre Ministerul Finanţelor fata de instituţia creditoare de a plati acesteia o anumitã suma, în cazul neexecutãrii obligaţiilor de plata ale debitorului;
6. garanţii de stat - totalitatea garanţiilor interne şi externe emise de Ministerul Finanţelor, în numele şi în contul statului, pentru împrumuturile contractate de agenţii economici şi autoritãţile publice. Garanţiile de stat interne sunt emise pentru împrumuturi contractate de pe piata interna. Garanţiile de stat externe sunt emise pentru împrumuturi contractate de pe piata externa;
7. registrul datoriei publice - documentul care evidenţiazã situaţia datoriei publice în ordine cronologicã şi care are doua componente: subregistrul datoriei publice interne şi subregistrul datoriei publice externe;
8. registrul garanţiilor de stat - documentul care evidenţiazã situaţia garanţiilor de stat şi care are doua componente: subregistrul garanţiilor interne de stat şi subregistrul garanţiilor externe de stat;
9. împrumut de stat - obligaţia generata de un contract, prin care statul obţine fonduri de la o persoana fizica sau juridicã creditoare şi se angajeazã sa le ramburseze împreunã cu dobanda şi cu alte costuri, într-o perioada specificatã;
10. capital aferent împrumutului - suma obţinutã ca urmare a unui împrumut;
11. titluri de stat - înscrisurile care atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare, constituind împrumuturile statului în moneda nationala sau în valuta, pe termen scurt, mediu şi lung. Acestea pot fi emise în forma materializata sau dematerializatã, nominative sau la purtãtor, şi pot fi negociabile sau nenegociabile;
12. titlu de stat cu dobanda - titlul de stat care are o valoare nominalã la care se plãteşte o dobanda stabilitã la date specificate;
13. titlu de stat cu discont - titlul de stat fãrã cupon de dobanda, care este vândut la o valoare mai mica decât valoarea sa nominalã;
14. capital aferent titlurilor de stat purtãtoare de dobanda - suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor purtãtoare de dobanda;
15. capital aferent titlurilor de stat cu discont - suma împrumutatã de la cel care oferã împrumutul, la data efectuãrii emisiunii titlurilor de stat cu discont, la valoarea care reprezintã preţul de cumpãrare a titlurilor de stat cu discont;
16. autorizare bugetarã permanenta - autorizarea de a plati serviciul datoriei publice la scadenta, fãrã prevederi suplimentare în legea anuala a bugetului de stat;
17. titlu de stat dematerializat - titlul de stat care se evidenţiazã prin înregistrare în cont şi care este înregistrat pe suport de hârtie sau pe alt tip de suport stabilit de Ministerul Finanţelor;
18. titlu de stat materializat - titlul de stat în forma fizica;
19. sistem de înregistrare în cont - sistemul operational prin intermediul cãruia titlurile de stat sunt emise în forma dematerializatã, înregistrarea lor fiind efectuatã de cãtre Ministerul Finanţelor sau de agentul desemnat de acesta;
20. preţul titlului de stat - suma plãtitã de cumpãrãtorii titlurilor de stat la emisiune;
21. valoarea nominalã a titlului de stat - valoarea înscrisã pe un titlu de stat, rambursabila la scadenta;
22. prima - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominalã, dacã preţul este mai mare decât valoarea nominalã;
23. discont - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominalã, dacã preţul este mai mic decât valoarea nominalã;
24. rata dobânzii - dobanda exprimatã în procente, plãtitã pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobanda;
25. rata variabila a dobânzii - rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobanda, care se modifica la intervale de timp, în conformitate cu un indice, o formula sau un alt criteriu, dupã cum este prevãzut în clauzele contractului de împrumut sau ale titlului de stat;
26. termen scurt - o perioada de pana la un an inclusiv;
27. termen mediu - o perioada de peste un an, pana la 5 ani inclusiv;
28. termen lung - o perioada de peste 5 ani;
29. data scadentei - data la care valoarea nominalã şi ultima transa de dobanda, aferente unui împrumut sau titlu de stat purtãtor de dobanda, ori valoarea nominalã a unui titlu de stat cu discont devin exigibile în conformitate cu clauzele contractului de împrumut;
30. data plãţii dobânzii - data desemnatã pentru plata dobânzii aferente unui împrumut sau unei anumite serii de titluri de stat, purtãtoare de dobanda;
31. data rãscumpãrãrii în avans - data fixatã pentru rãscumpãrarea unui titlu de stat, anterioarã scadentei acestuia, care este comunicatã de emitent sau de agentul desemnat de Ministerul Finanţelor şi la care deţinãtorul titlului de stat poate primi, anterior scadentei, valoarea înscrisã în titlu, în conformitate cu clauzele stipulate în actul de emisiune a împrumutului de stat;
32. data înregistrãrii curente - data stabilitã de cãtre Banca Nationala a României sau de cãtre un alt agent autorizat ca ultima data care figureazã în sistemul de înregistrare în cont şi care serveşte la identificarea deţinãtorului titlului de stat cãruia i se datoreazã plata valorii nominale sau a dobânzii aferente, care devine exigibilã la termenul stabilit prin clauzele actului de emisiune a împrumutului de stat;
33. fond de risc - fondul extrabugetar, constituit la Ministerul Finanţelor, în care se depun comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor contractate direct de stat şi ale celor garantate de acesta, dupã cum sunt negociate cu Ministerul Finanţelor;
34. Comitetul interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior - organismul care examineazã, avizeazã şi aproba, potrivit competentelor, operaţiuni de finanţare şi de asigurare a creditelor de export-import, în numele şi în contul statului, care se efectueazã de Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank);
35. plafon de indatorare publica - totalitatea împrumuturilor pe care le poate contracta şi garanta statul pe o perioada de un an, care este stabilit anual prin lege. Plafonul de indatorare publica cuprinde plafonul de indatorare publica interna şi plafonul de indatorare publica externa. Plafonul de indatorare publica interna este stabilit în funcţie de deficitul bugetar aprobat şi de prevederile unor legi speciale. Plafonul de indatorare publica externa este stabilit ca suma maxima a împrumuturilor externe pe care le poate contracta sau garanta statul pe o perioada de un an şi este stabilit anual prin lege;
36. achiziţii publice - dobândirea definitiva sau temporarã de cãtre o persoana juridicã achizitoare de bunuri, investiţii, prin contract de cumpãrare, închiriere sau antrepriza, precum şi de servicii finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetele locale, din fondurile speciale constituite prin lege în afarã acestor bugete, din mijloace extrabugetare şi din credite externe garantate sau contractate direct de stat;
37. scrisoare de garanţie - instrumentul care atesta garanţia;
38. garantat - persoana juridicã care primeşte un împrumut de la o instituţie creditoare, pe baza unei scrisori de garanţie emise de Ministerul Finanţelor;
39. contul general al trezoreriei statului - contul în care statul colecteazã toate veniturile publice şi din care se efectueazã toate cheltuielile publice, dacã nu este prevãzut altfel prin lege.
ART. 2
Contractarea împrumuturilor de stat şi emiterea garanţiilor de stat
Guvernul este autorizat sa contracteze împrumuturi de stat interne şi externe sau sa garanteze împrumuturile interne şi externe numai prin Ministerul Finanţelor, în urmãtoarele scopuri:
a) finanţarea deficitului bugetului de stat;
b) refinantarea datoriei publice;
c) susţinerea balanţei de plati şi consolidarea rezervei valutare a statului;
d) finanţarea proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;
e) finanţarea dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital majoritar romanesc;
f) finanţarea achiziţionãrii de bunuri şi servicii, inclusiv importul de materii prime şi resurse energetice;
g) îndeplinirea obligaţiilor legate de garanţiile de stat pentru împrumuturi;
h) amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi rãscumpãrarea datoriei neachitate, incluzând capitalul, dobanda şi alte costuri;
i) finanţarea necesitãţilor pe termen scurt ale bugetului de stat;
j) finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale şi ale altor calamitati;
k) menţinerea în permanenta a unui sold corespunzãtor în contul general al trezoreriei statului, stabilit de Ministerul Finanţelor;
l) alte necesitaţi aprobate prin legi speciale.
ART. 3
Rambursarea datoriei publice
(1) Rambursarea împrumuturilor de stat se asigura, dupã caz, din surse stabilite prin dispoziţii legale, din surse ale contului general al trezoreriei statului şi din împrumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.
(2) Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzii şi a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate fata de alte obligaţii ale statului.
(3) În situaţia în care la împrumuturile contractate sau garantate de stat fondurile bãneşti sunt insuficiente pentru acoperirea integrala a plãţilor scadente, toate responsabilitãţile asumate de agentul/agenţii mandatari desemnaţi înceteazã prin preluarea simultanã a obligaţiilor de cãtre Ministerul Finanţelor.
ART. 4
Administrarea datoriei publice
Ministerul Finanţelor este singurul contractant şi administrator al datoriei publice şi are autoritatea sa stabileascã balanţa zilnica a contului general al trezoreriei statului, viitoarele niveluri ale cerintei de lichiditate, scadenta datoriei publice, costurile cu dobanda corespunzãtoare şi refinantarea sau diminuarea datoriei publice.
ART. 5
Autorizarea investiţiilor legale şi a garanţiilor pentru depozitele publice
Persoanele fizice şi juridice romane, precum şi instituţiile financiare strãine pot sa investeasca, în condiţiile legii, orice fonduri proprii sau aflate în administrarea lor, în titluri de stat ale datoriei publice, care fac obiectul prezentei legi.
ART. 6
Împrumuturi contractate de autoritãţile administraţiei publice locale
(1) Împrumuturile contractate de autoritãţile administraţiei publice locale fac parte din datoria publica a României, dar nu reprezintã datorii sau raspunderi ale Guvernului, iar plata serviciului aferent acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din veniturile prin care s-au garantat împrumuturile respective de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale.
(2) Autoritãţile administraţiei publice locale pot angaja împrumuturi interne fãrã garanţia Guvernului, cu condiţia informãrii prealabile a Ministerului Finanţelor.
(3) Împrumuturile externe vor fi contractate numai cu aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi, constituitã din reprezentanţi ai autoritãţilor administraţiei publice locale, ai Guvernului şi ai Bãncii Naţionale a României, a carei componenta se aproba de Guvern.
(4) Contractarea de împrumuturi de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale se face conform prevederilor <>Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale şi ale prezentei legi; raportarea şi înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor.
CAP. 2
Datoria publica interna
ART. 7
Obligaţia de a achitã datoria publica interna
(1) Datoria publica interna reprezintã o obligaţie necondiţionatã şi irevocabilã a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plata a dobânzilor şi a altor costuri aferente.
(2) În vederea plãţii dobânzilor aferente datoriei publice interne se acorda autorizarea bugetarã permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.
ART. 8
Instrumentele datoriei publice interne
Instrumentele datoriei publice interne a statului includ, fãrã a se limita numai la acestea:
a) titlurile de stat în moneda nationala;
b) împrumuturile de stat de la Banca Nationala a României, acordate în condiţiile stabilite prin <>Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Naţionale a României;
c) împrumuturile de stat de la bãncile comerciale din România;
d) împrumuturile de stat de la alte instituţii de credit din România şi de la agenţii guvernamentale.
ART. 9
Emisiunea titlurilor de stat
(1) Ministerul Finanţelor este autorizat sa emita titluri de stat, exprimate în moneda nationala şi în valuta.
(2) Titlurile de stat pot fi emise:
a) în forma materializata, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând menţiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominalã, rata dobânzii, scadenta, modul de transmisiune şi alte elemente specifice fiecãrei categorii de titluri;
b) în forma dematerializatã, ca titluri pentru care emisiunea, probaţiunea şi transmisiunea drepturilor încorporate se evidenţiazã prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont.
(3) Ministerul Finanţelor poate delega unor agenţi sau altor instituţii desemnate în acest scop atribuţii operationale privind emisiunea de titluri de stat.
ART. 10
Regimul titlurilor de stat
(1) Titlurile de stat dematerializate şi cele emise în forma materializata sunt instrumente negociabile în regimul consacrat de prevederile prezentei legi, precum şi potrivit clauzelor contractului încheiat cu mandatarul, dacã titlurile de stat sunt deţinute de un mandatar.
(2) Ministerul Finanţelor elaboreazã regulamente care stabilesc regimul titlurilor de stat şi care trebuie sa cuprindã, în special, dar nu exclusiv, norme cu privire la:
a) emisiunea titlurilor de stat în forma materializata sau prin înregistrarea în cont şi la condiţiile de emisiune;
b) valoarea nominalã, rata dobânzii, prime, scadente, rascumparari şi plati;
c) proceduri de oferta, condiţii şi modalitãţi de vânzare a titlurilor de stat;
d) înregistrarea şi administrarea titlurilor de stat.
(3) Plata capitalului şi a dobânzii titlurilor de stat, emise în forma materializata, se efectueazã în conformitate cu dispoziţiile legale privind asemenea titluri de credit şi cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.
(4) Plata capitalului şi a dobânzii titlurilor de stat dematerializate se efectueazã prin intermediul sistemului de înregistrare în cont, în conformitate cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.
ART. 11
Scadenta titlurilor de stat
(1) Titlurile de stat exprimate în moneda nationala pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.
(2) Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur şi certificatele de trezorerie, fie purtãtoare de dobanda, fie cu discont, precum şi alte instrumente ce pot fi create de emitent în condiţiile legii.
(3) Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligaţiunile de stat cu o scadenta de peste un an şi maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtãtoare de dobanda, fie cu discont, emise conform clauzelor împrumutului de stat.
ART. 12
Circulaţia titlurilor de stat
(1) Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub condiţia ca oferta sa includã cel puţin urmãtoarele elemente:
a) denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite;
b) forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente - cu discont sau purtãtor de dobanda;
c) rata dobânzii, metoda de calcul şi datele la care se plãteşte dobanda, dacã este cazul;
d) data scadentei şi clauza rambursarii în avans, dacã este cazul.
(2) Sunt interzise orice acorduri sau practici concertate ale participanţilor la piata titlurilor de stat, care au ca obiect sau ar putea avea ca efect distorsiuni ale concurentei pe piata, în special cele privind:
a) randamentul şi preţul titlurilor de stat;
b) volumul titlurilor de stat oferite sau cerute;
c) structura portofoliului de titluri de stat ale fiecãrui participant la piata şi strategia de gestiune a portofoliului;
d) implicarea în tranzacţii care ar putea constitui acte de concurenta neloialã fata de alţi participanţi la piata.
(3) Ministerul Finanţelor stabileşte şi aplica reglementarea activitãţilor şi operaţiunilor pe piata primara a titlurilor de stat. Ministerul Finanţelor, Banca Nationala a României şi Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare vor elabora, în termen de 90 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, norme de reglementare a activitãţilor şi operaţiunilor pe piata secundarã a titlurilor de stat.
ART. 13
Plata titlurilor de stat
(1) Valoarea titlurilor de stat se ramburseazã în conformitate cu condiţiile de emisiune şi cu prevederile prezentei legi; la data rambursarii obligaţiile statului se sting.
(2) Ministerul Finanţelor poate rambursa, înainte de data scadentei obligaţiei de stat, titlurile de stat cu o scadenta mai mare de un an, dacã aceasta este stipulatã în clauzele înscrise în titlu sau în actul de emisiune a împrumutului de stat, iar rãscumpãrarea se efectueazã conform prevederilor prezentei legi.
(3) Ministerul Finanţelor este autorizat sa ofere compensaţii pentru titlurile de stat, emise în forma materializata, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub condiţia ca titlul de stat sa fie identificabil prin serie, numãr şi descriere, în conformitate cu regulamentele în vigoare, iar deţinãtorul sa fi efectuat opoziţia sau publicarea cerutã de lege.
(4) Dacã data la care trebuie efectuatã una dintre plãţile aferente titlului de stat este o zi de sãrbãtoare sau o zi nelucrãtoare, plata va fi efectuatã în urmãtoarea zi lucrãtoare, fãrã obligarea la dobânzi moratorii.
ART. 14
Împrumuturile de stat de la Banca Nationala a României
Ministerul Finanţelor este autorizat sa imprumute fonduri în numele statului, în mod direct de la Banca Nationala a României, în condiţiile stabilite prin <>Legea nr. 101/1998 .
ART. 15
Împrumuturile de stat de la bãncile comerciale sau de la alte instituţii creditoare din România
Ministerul Finanţelor este autorizat sa contracteze împrumuturi de stat de la bãncile comerciale sau de la alte instituţii creditoare româneşti, în condiţiile rezultate în urma negocierilor.
CAP. 3
Datoria publica externa
ART. 16
Obligaţia de a achitã datoria publica externa
(1) Datoria publica externa reprezintã o obligaţie necondiţionatã şi irevocabilã a statului de rambursare a împrumuturilor contractate de pe piata externa, de plata a dobânzilor şi a altor costuri aferente.
(2) În vederea plãţii serviciului datoriei publice externe se acorda autorizarea bugetarã permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.
(3) Sursele de plata pentru serviciul datoriei publice externe sunt, dupã caz, urmãtoarele:
a) cheltuielile prevãzute cu aceasta destinaţie în bugetul de stat;
b) Fondul de rezerva la dispoziţia Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;
c) sumele rezultate din recuperarea creanţelor statului roman, definite prin <>Legea nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperãrii creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala, derulata înainte de 31 decembrie 1989, dupã deducerea cheltuielilor cuvenite agenţilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar S.U.A. şi a cotei de 25% pentru stimularea exporturilor, definite conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 14/1995 privind unele mãsuri pentru stimularea realizãrii de obiective complexe şi a producţiei cu ciclu lung de fabricaţie, destinate exportului, aprobatã prin <>Legea nr. 70/1995 ;
d) sumele încasate de cãtre instituţiile financiare mandatate de Ministerul Finanţelor pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele şi în contul statului de la beneficiarii finali de împrumuturi, destinate investiţiilor şi importurilor;
e) sumele încasate de Ministerul Finanţelor de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor subsidiare de împrumut, încheiate în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul roman şi organismele financiare internaţionale;
f) sumele prevãzute în bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor subsidiare de împrumut şi de garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor, consiliile judeţene sau locale şi agenţii economici de sub autoritatea acestora, în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul roman şi organismele financiare internaţionale;
g) sumele prevãzute în bugetele autoritãţilor publice judeţene sau locale pentru împrumuturile externe contractate direct de cãtre acestea, în condiţiile legii;
h) sumele prevãzute în bugetele agenţilor economici care au contractat împrumuturi externe cu garanţia statului;
i) fondul de risc, pentru situaţiile în care sunt executate garanţiile emise de Ministerul Finanţelor pentru împrumuturile externe contractate de agenţii economici.
ART. 17
Instrumentele datoriei publice externe
Instrumentele datoriei publice externe sunt urmãtoarele:
a) titlurile de stat în valuta, emise pe pieţele financiare externe;
b) împrumuturile de la guverne strãine, agenţii guvernamentale strãine, instituţii financiare multilaterale sau de la alte organizaţii internaţionale;
c) împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
d) împrumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung;
e) împrumuturile de la bãncile strãine sau de la companii strãine;
f) alte împrumuturi, dupã caz.
ART. 18
Atribuţiile Ministerului Finanţelor privind datoria publica externa
Ministerul Finanţelor are urmãtoarele atribuţii:
a) contractarea direct în numele statului, administrarea şi rambursarea împrumuturilor de stat, inclusiv a costurilor aferente;
b) contractarea de credite externe prin lansarea de emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe de capital, administrarea şi rambursarea acestora;
c) examinarea oportunitãţii şi a necesitãţii contractãrii de împrumuturi externe de pe pieţele externe de capital;
d) emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturi externe;
e) analizarea condiţiilor pentru refinantarea datoriei publice externe şi asigurarea ca noile împrumuturi sa se încadreze în plafonul anual de indatorare externa;
f) elaborarea proiectului legii anuale privind plafonul de indatorare publica externa şi a altor acte normative ce decurg din prezenta lege;
g) administrarea, împreunã cu Banca Nationala a României, a rezervei valutare a statului, în vederea asigurãrii resurselor necesare pentru creşterea acesteia, utilizarea, împreunã cu Banca Nationala a României, a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice şi pentru susţinerea monedei naţionale;
h) prezentarea semestriala, Guvernului şi Parlamentului, a situaţiei împrumuturilor externe contractate direct de stat şi a celor garantate de stat;
i) elaborarea de norme privind metodologia de angajare şi de rambursare a împrumuturilor externe contractate direct de stat şi a celor garantate de stat.
ART. 19
Banca Nationala a României - agent al statului privind datoria publica externa
Serviciul datoriei publice externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele statului se plãteşte prin Banca Nationala a României. Ministerul Finanţelor are obligaţia de a efectua decontarea în lei a plãţilor fãcute de Banca Nationala a României, a doua zi lucrãtoare de la primirea confirmãrii plãţii la extern.
ART. 20
Acorduri internaţionale
Împrumuturile contractate de stat prin Ministerul Finanţelor nu pot avea alta destinaţie decât cea stabilitã prin acorduri şi vor fi contractate, administrate şi rambursate conform clauzelor acordurilor de împrumut.
ART. 21
Conversia fondurilor obţinute prin contractarea împrumuturilor externe pentru finanţarea deficitului bugetului de stat
Fondurile obţinute ca urmare a contractãrii împrumuturilor externe de cãtre Ministerul Finanţelor în numele statului, pentru finanţarea deficitului bugetului de stat, sunt convertite în moneda nationala prin Banca Nationala a României. Rambursarea împrumuturilor externe se va face de cãtre Ministerul Finanţelor, care va disponibiliza toate sumele în lei necesare pentru efectuarea integrala a plãţilor.
ART. 22
Utilizarea împrumuturilor de stat externe pentru finanţarea investiţiilor sau a importurilor stabilite de Guvern
(1) Pe lângã scopurile enumerate la art. 2, datoria publica externa poate fi contractatã şi pentru:
a) crearea unor noi locuri de munca şi susţinerea societãţilor comerciale privatizate sau cu capital majoritar de stat, pe baza prioritatilor economice şi sociale stabilite de Guvern;
b) finanţarea restructurãrii economiei şi constituirea stocurilor strategice, inclusiv producţia de bunuri şi servicii pentru piata interna şi pentru export;
c) finanţarea proiectelor de investiţii în infrastructura, inclusiv a celor pentru serviciile sociale;
d) finanţarea achiziţiilor publice.
(2) Împrumuturile externe destinate scopurilor prevãzute la alin. (1), cu excepţia lit. d), precum şi împrumuturile externe destinate scopurilor prevãzute la art. 2 lit. d)-f) sunt prezentate spre avizare Comitetului interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior.
(3) Transmiterea împrumuturilor externe, contractate de Ministerul Finanţelor în numele statului, utilizatorilor finali se face pe baza unor contracte de subimprumut, încheiate între Ministerul Finanţelor şi aceştia.
ART. 23
Administrarea împrumuturilor externe obţinute pentru finanţarea investiţiilor sau a importurilor stabilite de Guvern
(1) Ministerul Finanţelor poate mandata instituţiile financiare ca, în numele şi pe seama statului roman, sa administreze împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele şi în contul statului, destinate investiţiilor şi importurilor.
(2) Instituţiile financiare şi utilizatorii finali ai împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele statului sunt obligaţi sa asigure integral sursele necesare pentru rambursarea respectiva, conform clauzelor stipulate în contractele externe, precum şi în acordurile subsidiare de împrumut.
ART. 24
Proceduri privind datoria publica externa contractatã pentru finanţarea proiectelor de investiţii
(1) Împrumuturile externe care sunt utilizate pentru finanţarea proiectelor de investiţii vor fi distribuite agenţilor economici, cu respectarea urmãtoarelor reguli:
a) agenţii economici vor prezenta proiecte de investiţii cu planurile de afaceri şi alte documente necesare, relevante pentru instituţiile financiare specializate;
b) instituţiile financiare specializate vor analiza proiectele de investiţii, planurile de afaceri şi capacitatea agenţilor economici de a rambursa fondurile obţinute din împrumuturile externe şi vor adopta deciziile referitoare la utilizarea acestor împrumuturi;
c) în baza deciziilor adoptate, instituţiile financiare specializate vor incasa sumele de la creditori, conform procedurilor stabilite prin contractele de credit încheiate cu beneficiarii de credite. În contractul încheiat de instituţiile financiare internaţionale cu Ministerul Finanţelor se va stipula ca transferul de resurse valutare cãtre beneficiarii finali sa fie operat numai dupã obţinerea acordului Ministerului Finanţelor privind obiectivul de investiţii şi a avizului Comitetului interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior, pe baza analizelor efectuate de Banca de Import-Export a României - S.A. (Eximbank).
(2) Împrumuturile externe, contractate de stat pentru finanţarea proiectelor de investiţii care sunt finanţate de la bugetul de stat, vor fi analizate şi administrate direct de cãtre Ministerul Finanţelor.
ART. 25
Proceduri privind datoria publica externa contractatã pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern
(1) Împrumuturile externe pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern vor fi subimprumutate agenţilor economici prin încheierea de contracte de subimprumut.
(2) Împrumuturile externe pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern se distribuie de cãtre Ministerul Finanţelor, direct sau prin agentul sau desemnat. Criteriile de repartizare vor fi stabilite prin norme metodologice aprobate de Guvern.
(3) Împrumuturile externe pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern pot fi distribuite de cãtre Ministerul Finanţelor prin instituţiile financiare sau prin agenţi desemnaţi de acesta, pe baza unui contract de subimprumut cuprinzând clauzele conforme contractului extern şi legislaţiei în vigoare.
ART. 26
Rambursarea împrumuturilor externe acordate de cãtre Ministerul Finanţelor spre administrare instituţiilor financiare
(1) Toate împrumuturile externe contractate de cãtre Ministerul Finanţelor în numele statului roman şi acordate spre administrare instituţiilor financiare pentru finanţarea proiectelor de investiţii sau importurilor stabilite de Guvern vor fi achitate Ministerului Finanţelor de cãtre agenţii economici, în conformitate cu prevederile contractului de subimprumut încheiat între instituţiile financiare, în numele şi pe seama statului roman, şi agenţii economici.
(2) În contractele de subimprumut cu instituţiile financiare sau cu agenţii economici Ministerul Finanţelor va specifica valuta în care vor fi calculate şi rambursate ratele de capital şi valuta în care vor fi calculate şi achitate dobanda şi alte costuri aferente, dupã caz.
(3) Ministerul Finanţelor este autorizat sa perceapã un comision de la instituţiile financiare sau de la agenţii economici, beneficiari ai împrumuturilor, pentru a alimenta fondul de risc.
CAP. 4
Garanţiile de stat pentru împrumuturi interne
ART. 27
Emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturi interne
Ministerul Finanţelor este autorizat sa emita garanţii de stat pentru împrumuturi interne, contractate de o persoana juridicã de la o instituţie creditoare, pentru finanţarea proiectelor sau a activitãţilor de importanta prioritara pentru România sau pentru alte destinaţii stabilite şi aprobate de Guvern.
ART. 28
Procedura emiterii garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne
(1) Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne este condiţionatã de acceptarea de cãtre Ministerul Finanţelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare.
(2) Între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi persoana juridicã ce contracteazã un împrumut cu garanţia statului, în calitate de garantat, se încheie o conventie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile pãrţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.
(3) Ministerul Finanţelor emite, în favoarea instituţiei creditoare, scrisoarea de garanţie, în care se specifica termenii şi condiţiile în care se acorda garanţia.
(4) Procedura emiterii garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor şi aprobate de Guvern.
ART. 29
Obligaţia de a onora garanţiile de stat pentru împrumuturi interne
(1) Garanţia de stat pentru un împrumut intern reprezintã o obligaţie indirecta a statului roman, care se executa în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea sa achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobanda şi alte costuri stabilite în conformitate cu condiţiile împrumutului garantat.
(2) În cazul în care o garanţie de stat pentru un împrumut intern devine exigibilã, statul este obligat sa efectueze cãtre instituţia creditoare plata sau plãţile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu stipulaţiile scrisorii de garanţie emise.
(3) Dacã obligaţiile de plata depãşesc disponibilitãţile fondului de risc şi sumele prevãzute în bugetul de stat cu aceasta destinaţie, iar plata sau plãţile sunt asigurate prin contractarea unui împrumut de stat, numai în aceasta situaţie şi doar pentru suma neacoperita garanţia de stat interna pentru împrumuturi este convertitã în datorie publica interna.
ART. 30
Fondul de risc pentru garanţiile de stat pentru împrumuturi interne
(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de cãtre stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, în condiţiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.
(2) Fondul de risc se constituie din sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, din dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorãrile de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum şi din alte surse legal constituite.
(3) Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseaza de cãtre Ministerul Finanţelor sau de agentul desemnat de acesta, avându-se în vedere siguranta, lichiditatea şi rentabilitatea lor, în aceasta ordine şi prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitãrii obligaţiilor generate de garanţiile de stat pentru împrumuturi interne.
(4) Fondul de risc se gestioneazã în regim extrabugetar de cãtre Ministerul Finanţelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum şi reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului şi în contabilitatea persoanelor juridice a operaţiunilor legate de acordarea de garanţii de stat pentru împrumuturi interne vor fi stabilite prin norme elaborate de cãtre Ministerul Finanţelor.
ART. 31
Determinarea comisionului de risc
(1) Pe baza analizei economice şi financiare a documentaţiei prezentate de persoana juridicã ce solicita o garanţie de stat pentru împrumutul intern, Ministerul Finanţelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc care se exprima în procente. Gradul de risc astfel determinat poate fi acceptat dacã nivelul acestuia nu depãşeşte 10% din valoarea împrumutului.
(2) În funcţie de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanţelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de cãtre beneficiarul creditului garantat. Suma datoratã se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat.
(3) Comisionul de risc reprezintã suma datoratã de beneficiarul unui împrumut garantat de stat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia încheiatã cu Ministerul Finanţelor.
ART. 32
Execuţia garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne
(1) Dacã beneficiarul împrumutului nu îşi îndeplineşte obligaţia de plata conform contractului de împrumut şi instituţia creditoare a întreprins toate mãsurile stipulate în prezenta lege, în contractul de împrumut şi în scrisoarea de garanţie pentru a acoperi plãţile care îi sunt datorate, atunci instituţia creditoare poate prezenta Ministerului Finanţelor o cerere de plata, pentru ca acesta din urma sa plãteascã, conform garanţiei de stat, pentru împrumutul intern.
(2) Cererea de plata va include: ratele de credit restante, dobânzile şi alte costuri, precum şi data plãţilor ce urmeazã sa fie fãcute instituţiei creditoare de cãtre Ministerul Finanţelor, în conformitate cu termenii scrisorii de garanţie.
(3) În cazul în care specificaţiile din cererea de plata sunt în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi cu clauzele scrisorii de garanţie, Ministerul Finanţelor va transfera suma sau sumele solicitate în contul indicat de instituţia creditoare, în decurs de 30 de zile bancare de la data depunerii cererii.
ART. 33
Încetarea valabilitãţii garanţiei de stat pentru împrumuturi interne
(1) Încetarea valabilitãţii garanţiei de stat pentru împrumuturi interne se produce atunci când:
a) împrumutul acoperit de garanţie este achitat în totalitate de cãtre beneficiarul acestuia;
b) Ministerul Finanţelor efectueazã plata sau plãţile, în totalitate, instituţiei creditoare, în numele garantatului;
c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanţie a expirat.
(2) Stingerea obligaţiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilitãţii scrisorii de garanţie, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finanţelor, în termen de 10 zile de la întrunirea uneia dintre condiţiile prevãzute la alin. (1).
ART. 34
Recuperarea sumelor plãtite pentru garanţiile de stat privind împrumuturile interne
(1) Dupã efectuarea de cãtre Ministerul Finanţelor a plãţii sau a plãţilor generate de execuţia garanţiei de stat pentru împrumutul intern, beneficiarul împrumutului are obligaţia sa restituie Ministerului Finanţelor echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile convenţiei încheiate între beneficiarul împrumutului şi Ministerul Finanţelor. Convenţia încheiatã între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi beneficiarul împrumutului intern constituie titlu executoriu.
(2) Pentru recuperarea sumelor plãtite, conform garanţiei de stat, Ministerul Finanţelor are prioritate asupra activelor şi veniturilor beneficiarului împrumutului intern, pe baza legislaţiei în vigoare privind obligaţiile datorate bugetului de stat.
(3) Sumele recuperate de cãtre Ministerul Finanţelor, în condiţiile prezentului articol, reprezintã fonduri disponibile pentru fondul de risc, în vederea reintregirii acestuia.
CAP. 5
Garanţiile de stat pentru împrumuturi externe
ART. 35
Acordarea de garanţii de stat pentru împrumuturi externe
(1) Ministerul Finanţelor, în numele statului, este autorizat sa acorde garanţii de stat pentru împrumuturi externe.
(2) Garanţiile de stat pentru împrumuturile externe, reglementate de prezenta lege, vor fi acordate numai pentru a finanta obiective ale cãror criterii de selecţie sunt aceleaşi ca şi în cazul contractãrii datoriei publice externe.
(3) Valoarea totalã a garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe care pot fi acordate într-un singur an se încadreazã în plafonul de indatorare publica externa.
ART. 36
Obligaţia de a onora garanţiile de stat pentru împrumuturi externe Garanţia de stat pentru împrumuturi externe reprezintã o obligaţie indirecta a statului roman, care se exercita în cazul în care beneficiarul împrumutului extern nu are capacitatea sa achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobanda şi alte costuri stabilite în conformitate cu clauzele contractului privind împrumutul extern.
ART. 37
Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe
(1) Guvernul va stabili proiectele care au o importanta prioritara pentru România.
(2) Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) va analiza şi va supune spre avizare Comitetului interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior proiectele susţinute de ministere.
(3) Comitetul interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior va aviza proiectele pentru care se vor emite scrisori de garanţie.
(4) Ministerul Finanţelor este autorizat sa emita garanţii de stat pentru împrumuturi externe contractate de agenţii economici şi de autoritãţile publice romane.
ART. 38
Procedura emiterii garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe
(1) Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe este condiţionatã de acceptarea de cãtre Ministerul Finanţelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare.
(2) Între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi persoana juridicã care contracteazã un împrumut extern cu garanţia statului, în calitate de garantat, se încheie o convenţie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile pãrţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.
(3) Ministerul Finanţelor emite scrisoarea de garanţie în favoarea instituţiei creditoare.
(4) Procedura emiterii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe se va stabili prin norme elaborate de cãtre Ministerul Finanţelor şi aprobate de Guvern.
ART. 39
Determinarea comisionului de risc
(1) Pe baza analizei economice şi financiare, realizatã de cãtre Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) sau de alt agent desemnat, a documentaţiei prezentate de persoana juridicã care solicita o garanţie de stat pentru împrumuturi externe, Ministerul Finanţelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc, care se exprima în procente. Gradul de risc, astfel determinat, poate fi acceptat, dacã nivelul acestuia nu depãşeşte 10% din valoarea împrumutului extern.
(2) În funcţie de gradul de risc stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanţelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de cãtre beneficiarul creditului garantat. Suma datoratã se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului extern garantat.
(3) Comisionul de risc reprezintã suma datoratã de beneficiarul unui împrumut extern garantat de stat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia încheiatã cu Ministerul Finanţelor.
ART. 40
Fondul de risc pentru garanţiile de stat pentru împrumuturi externe
(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de cãtre stat a împrumuturilor externe contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, în condiţiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.
(2) Fondul de risc este constituit din sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor externe garantate, din dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorãrile de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum şi din alte surse legal constituite. În cazul în care se efectueazã plati din fondul de risc aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta.
(3) Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseaza de cãtre Ministerul Finanţelor sau de agentul desemnat de acesta, având în vedere siguranta, lichiditatea şi rentabilitatea lor, în aceasta ordine şi prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitãrii obligaţiilor generate de garanţiile de stat pentru împrumuturile externe acordate.
(4) Fondul de risc se gestioneazã în regim extrabugetar de cãtre Ministerul Finanţelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum şi reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului a operaţiunilor legate de acordarea de garanţii de stat pentru împrumuturi externe vor fi stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor.
ART. 41
Execuţia garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe emise de Ministerul Finanţelor
(1) În cazul în care beneficiarul garanţiei de stat nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plata stipulate în acordul de împrumut, instituţia creditoare, în conformitate cu clauzele prevãzute în acesta, va înştiinţa, în scris, Ministerul Finanţelor, în vederea exercitãrii obligaţiei de garant.
(2) Înştiinţarea va include: rata de capital, valoarea dobânzii şi alte costuri care urmeazã sa fie rambursate instituţiei creditoare, conform acordului de împrumut.
(3) Beneficiarul garanţiei de stat va informa şi va proba, în scris, în timp util, garantul asupra lipsei disponibilitãţilor bãneşti necesare achitãrii sumelor scadente la extern.
(4) Ministerul Finanţelor va solicita Bãncii Naţionale a României plata la extern a sumelor scadente cãtre instituţia creditoare. Ministerul Finanţelor va deconta contravaloarea în lei a sumelor plãtite de Banca Nationala a României, în a doua zi lucrãtoare de la primirea confirmãrii de plata la extern.
ART. 42
Încetarea valabilitãţii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe
(1) Încetarea valabilitãţii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe se produce atunci când:
a) împrumutul acoperit de garanţia de stat este achitat în totalitate de cãtre beneficiarul acestuia;
b) Ministerul Finanţelor efectueazã plata sau plãţile, în totalitate, instituţiei creditoare strãine, în numele garantatului;
c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanţie a expirat.
(2) Stingerea obligaţiilor care decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilitãţii scrisorii de garanţie.
ART. 43
Recuperarea sumelor plãtite pentru garanţiile de stat pentru împrumuturi externe
(1) Dupã efectuarea de cãtre Ministerul Finanţelor a plãţii sau plãţilor cuvenite, conform garanţiei de stat pentru împrumutul extern, beneficiarul împrumutului extern trebuie sa întreprindã toate mãsurile necesare pentru a restitui Ministerului Finanţelor sumele plãtite, în conformitate cu prevederile convenţiei încheiate între beneficiarul împrumutului şi Ministerul Finanţelor. Convenţia încheiatã de Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi beneficiarul împrumutului extern constituie titlu executoriu.
(2) Ministerul Finanţelor va întreprinde toate mãsurile legale pentru a recupera plata sau plãţile efectuate, ca rezultat al execuţiei garanţiei de stat.
(3) Pentru recuperarea sumelor plãtite conform garanţiei de stat Ministerul Finanţelor are prioritate asupra activelor şi veniturilor beneficiarului împrumutului extern, pe baza legislaţiei în vigoare privind obligaţiile datorate bugetului de stat.
(4) Sumele recuperate de cãtre Ministerul Finanţelor în condiţiile prezentului articol reprezintã venituri pentru fondul de risc în vederea reintregirii acestuia.
CAP. 6
Înregistrarea şi administrarea datoriei publice şi a garanţiilor de stat
ART. 44
Administrarea datoriei publice şi a garanţiilor de stat Ministerul Finanţelor este autorizat sa administreze datoria publica şi garanţiile de stat. Pentru îndeplinirea acestui scop Ministerul Finanţelor întreprinde urmãtoarele:
a) analizeazã şi evalueaza mãrimea împrumutului, astfel încât nivelul de indatorare sa corespundã necesitãţilor României şi capacitãţii statului de a gestiona datoria;
b) tine evidenta contabila a datoriei publice contractate şi evidenta statistica a garanţiilor de stat emise;
c) urmãreşte derularea împrumuturilor garantate de stat;
d) supravegheazã lichiditatile din contul general al trezoreriei statului pentru plata la termenele stabilite a obligaţiilor;
e) elaboreazã anual contul general al datoriei publice.
CAP. 7
Dispoziţii finale
ART. 45
Înregistrarea datoriei publice şi a garanţiilor de stat
(1) Ministerul Finanţelor tine registre în care sunt înscrise menţiuni privind datoria publica şi garanţiile de stat pentru împrumuturi ale României.
(2) Registrele vor cuprinde date privind situaţia datoriei publice, a scrisorilor de garanţie, inclusiv valoarea acestora, nivelul dobânzilor, comisioanelor, precum şi alte informaţii.
(3) Ministerul Finanţelor este autorizat sa elaboreze norme metodologice privind registrul datoriei publice şi registrul garanţiilor de stat pentru împrumuturi.
ART. 46
Delegarea atribuţiilor Ministerului Finanţelor
Ministerul Finanţelor poate sa delege unei instituţii publice atribuţii legate de procesul contractãrii şi administrãrii datoriei publice şi a garanţiilor de stat pentru împrumuturi.
ART. 47
Contravenţii
(1) Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii penale, nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât sa fie considerate infracţiuni:
a) neprezentarea documentelor prin care s-au contractat împrumuturi generatoare de datorie publica în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor;
b) neraportarea datelor referitoare la derularea împrumuturilor privind datoria publica;
c) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control documentele, datele şi informaţiile solicitate privind datoria publica.
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.
ART. 48
Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre Ministerul Finanţelor şi unitãţile sale teritoriale, împuternicite în acest scop.
(2) În mãsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevãzute la <>art. 47 li se aplica prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27.
ART. 49
Constatarea şi pedepsirea infracţiunilor
(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani urmãtoarele fapte:
a) utilizarea fondurilor în lei şi în valuta, provenite din contractarea datoriei publice, în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate;
b) furnizarea de date eronate pentru fundamentarea documentaţiei prezentate, în vederea obţinerii avizelor necesare pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, care face obiectul prezentei legi.
(2) Constatarea faptelor prevãzute la alin. (1) se face de cãtre Ministerul Finanţelor, unitãţile sale teritoriale, precum şi de cãtre organele abilitate în acest scop prin lege.
ART. 50
Norme metodologice
În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanţelor va elabora normele metodologice de aplicare.
ART. 51
Intrare în vigoare, abrogãri
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga: <>Legea nr. 91/1993 privind datoria publica, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 10 ianuarie 1994; art. 17 alin. (2)-(8), <>art. 18 şi 45 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996; orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 6 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
CRISTIAN DUMITRESCU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VASILE LUPU
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
