Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 76 din 8 noiembrie 1993 pentru ratificarea Constitutiei si a Conventiei Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992
ARTICOL UNIC Se ratifica Constituţia Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor şi Convenţia Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor, semnate la Geneva la 22 decembrie 1992.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 21 septembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI DORU IOAN TARACILA
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 26 octombrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR IOAN GAVRA
CONSTITUŢIA UNIUNII INTERNAŢIONALE A TELECOMUNICATIILOR (Traducere)
PREAMBUL
1. Recunoscind pe deplin, fiecãrui stat, dreptul suveran de a reglementa telecomunicatiile sale şi ţinînd cont de importanta crescinda a telecomunicatiilor pentru salvgardarea pãcii şi dezvoltarea economicã şi socialã a tuturor statelor, statele pãrţi la prezenta Constituţie, instrument fundamental al Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor, şi la Convenţia Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor (denumita în continuare convenţie), pe care o completeazã în scopul de a facilita relaţiile paşnice, cooperarea internationala între popoare, ca şi dezvoltarea economicã şi socialã, prin buna funcţionare a telecomunicatiilor, au convenit cele ce urmeazã:
CAP. 1 Dispoziţii de baza
ART. 1 Obiectul uniunii 2. 1. Uniunea are ca obiect: 3. a) sa menţinã şi sa extindã cooperarea internationala între toţi membrii uniunii, pentru îmbunãtãţirea şi folosirea raţionalã a telecomunicatiilor de toate felurile; 4. b) sa promoveze şi sa ofere asistenta tehnica ţãrilor în curs de dezvoltare în domeniul telecomunicatiilor şi, de asemenea, sa promoveze mobilizarea resurselor materiale şi financiare necesare implementarii sale; 5. c) sa favorizeze dezvoltarea mijloacelor tehnice şi exploatarea lor cea mai eficienta, în vederea creşterii randamentului serviciilor de telecomunicaţii, sporirii utilitãţii lor şi generalizarii, cît mai mult posibil, a folosirii lor de cãtre public; 6. d) sa se straduiasca sa extindã avantajele noilor tehnologii de telecomunicaţii la toţi locuitorii planetei; 7. e) sa promoveze utilizarea serviciilor de telecomunicaţii în vederea facilitãrii relaţiilor paşnice; 8. f) sa armonizeze eforturile membrilor în aceste scopuri; 9. g) sa promoveze, la nivel internaţional, adoptarea unei abordari mai largi a problemelor de telecomunicaţii, datoritã internationalizarii economiei şi a societãţii informatizate, colaborind cu alte organizaţii interguvernamentale, regionale şi internaţionale, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale care se ocupa de telecomunicaţii. 10. 2. În acest scop şi, mai ales, uniunea: 11. a) efectueazã atribuirea benzilor de frecvente ale spectrului radioelectric; alocarea frecventelor radioelectrice şi înregistrarea asignatiilor de frecventa şi ale oricãrei poziţii orbitale asociate pe orbita satelitilor geostationari, în scopul evitãrii perturbatiilor prejudiciabile între staţiile de radiocomunicatii ale diferitelor tari; 12. b) coordoneazã eforturile în vederea eliminãrii perturbatiilor prejudiciabile între staţiile de radiocomunicatii ale diferitelor tari şi ameliorãrii utilizãrii spectrului de frecvente radioelectrice, ca şi a orbitei satelitilor geostationari pentru serviciile de radiocomunicatii; 13. c) usureaza standardizarea mondialã a telecomunicatiilor, cu o calitate a serviciului satisfãcãtoare; 14. d) încurajeazã cooperarea internationala în vederea asigurãrii asistenţei tehnice ţãrilor în curs de dezvoltare ca şi crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea instalaţiilor şi reţelelor de telecomunicaţii în ţãrile în curs de dezvoltare prin toate mijloacele ce sînt la dispoziţia sa, inclusiv prin participarea la programele corespunzãtoare ale Naţiunilor Unite şi prin utilizarea propriilor sale resurse, dupã necesitaţi; 15. e) coordoneazã eforturile în vederea armonizarii dezvoltãrii mijloacelor de telecomunicaţii, mai ales a celor care folosesc tehnicile spatiale, astfel încît sa se utilizeze cît mai bine posibilitãţile pe care ele le oferã; 16. f) favorizeazã colaborarea între membrii sãi în vederea stabilirii tarifelor la niveluri cît mai mici posibil, compatibile cu un serviciu de buna calitate şi o gestiune financiarã a telecomunicatiilor sanatoasa şi independenta; 17. g) determina adoptarea de mãsuri ce permit asigurarea securitãţii vieţii umane, prin cooperarea serviciilor de telecomunicaţii; 18. h) procedeazã la efectuarea de studii, stabileşte reglementãri, adopta rezoluţii, formuleazã recomandãri şi deziderate, culege şi publica informaţii privind telecomunicatiile; 19. i) se straduieste, împreunã cu organismele de finanţare şi de dezvoltare internaţionale, sa promoveze stabilirea liniilor de credit preferenţiale şi favorabile, destinate dezvoltãrii proiectelor sociale ce vizeazã, printre altele, extinderea serviciilor de telecomunicaţii în zonele cele mai izolate ale ţãrilor. ART. 2 Componenta uniunii 20. Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor, avînd în vedere principiul universalitatii şi interesul unei participari universale la uniune, este formatã din: 21. a) orice stat care este membru al uniunii, în calitate de parte la orice convenţie internationala a telecomunicatiilor, înaintea intrãrii în vigoare a prezentei Constituţii şi a convenţiei; 22 b) orice alt stat, membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care adera la prezenta Constituţie şi la convenţie, conform dispoziţiilor art. 53 al prezentei Constituţii; 23. c) orice alt stat care nu este membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care cere sa devinã membru al uniunii şi care, dupã ce cererea sa a fost acceptatã de cãtre doua treimi dintre membrii uniunii, adera la prezenta Constituţie şi la convenţie, conform dispoziţiilor art. 53 al prezentei Constituţii. Dacã o asemenea cerere de admitere în calitate de membru este prezentatã în perioada cuprinsã între doua conferinţe ale plenipotentiarilor, secretarul general consulta membrii uniunii; un membru va fi considerat ca se abţine, dacã el nu a rãspuns într-un termen de 4 luni, socotite din ziua în care el a fost consultat. ART. 3 Drepturile şi obligaţiile membrilor 24. 1. Membrii uniunii au drepturile şi se supun obligaţiilor prevãzute în prezenta Constituţie şi în convenţie. 25. 2. Drepturile membrilor, în ceea ce priveşte participarea lor la conferinţe, reuniuni şi consultãri ale uniunii, sînt urmãtoarele: 26. a) oricare membru are dreptul sa participe la conferinţe, este eligibil în consiliu şi are dreptul sa prezinte candidaţi pentru alegerea funcţionarilor uniunii sau a membrilor Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor; 27. b) oricare membru are, de asemenea, sub rezerva dispoziţiilor nr. 169 şi 210 ale prezentei Constituţii, dreptul la un vot la toate conferinţele plenipotentiarilor, la toate conferinţele mondiale şi la toate adunãrile de radiocomunicatii ca şi la toate reuniunile comisiilor de studii şi, dacã face parte din consiliu, la toate sesiunile acestui consiliu. La conferinţele regionale doar membrii regiunii respective au drept de vot; 28. c) oricare membru are, de asemenea, sub rezerva dispoziţiilor nr. 169 şi 210 ale prezentei Constituţii, dreptul la un vot la toate consultarile efectuate prin corespondenta. În cazul consultãrilor privitoare la conferinţele regionale, doar membrii regiunii respective au drept de vot. ART. 4 Instrumentele uniunii 29. 1. Instrumentele uniunii sînt: - prezenta Constituţie a Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor; - Convenţia Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor; şi - regulamentele administrative. 30. 2. Prezenta Constituţie, ale carei dispoziţii sînt completate cu cele ale convenţiei, este instrumentul fundamental al uniunii. 31. 3. Dispoziţiile prezentei Constituţii şi ale convenţiei sînt completate cu cele ale regulamentelor administrative enumerate mai jos, care reglementeazã utilizarea telecomunicatiilor şi care stabilesc relaţii între toţi membrii: - Regulamentul telecomunicatiilor internaţionale; - Regulamentul radiocomunicatiilor. 32. 4. În caz de divergenta între o dispoziţie a prezentei Constituţii şi o dispoziţie a convenţiei sau a regulamentelor administrative, prevaleazã Constituţia. În caz de divergenta între o dispoziţie a convenţiei şi o dispoziţie a regulamentelor administrative, prevaleazã convenţia. ART. 5 Definiţii 33. Cu excepţia cazurilor de contradictie cu contextul: 34. a) termenii utilizaţi în prezenta Constituţie şi definiţi în anexa sa, care face parte integrantã din prezenta Constituţie, au sensul care le este atribuit în aceasta anexa; 35. b) termenii, alţii decît cei definiţi în anexa prezentei Constituţii, utilizaţi în convenţie şi definiţi în anexa la aceasta convenţie, care face parte integrantã din convenţie, au sensul care le este atribuit în aceasta anexa; 36. c) ceilalţi termeni definiţi în regulamentele administrative au sensul care le este atribuit în aceste regulamente. ART. 6 Executarea instrumentelor uniunii 37. 1. Membrii trebuie sa se conformeze dispoziţiilor prezentei Constituţii, ale convenţiei şi ale regulamentelor administrative în toate oficiile şi în toate staţiile de telecomunicaţii stabilite sau exploatate de cãtre ei şi care asigura servicii internaţionale sau care pot cauza perturbatii prejudiciabile serviciilor de radiocomunicatii ale altor tari, cu excepţia acelora care privesc serviciile cãrora nu li se aplica aceste obligaţii, în virtutea dispoziţiilor art. 48 al prezentei Constituţii. 38. 2. Membrii trebuie, de asemenea, sa ia mãsurile necesare pentru a impune respectarea dispoziţiilor prezentei Constituţii, ale convenţiei şi ale regulamentelor administrative la exploatãrile autorizate de cãtre ei, sa stabileascã şi sa exploateze telecomunicatiile care asigura servicii internaţionale sau exploateazã staţii ce pot cauza perturbatii prejudiciabile serviciilor de radiocomunicatii ale altor tari. ART. 7 Structura uniunii 39. Uniunea cuprinde: 40. a) Conferinţa plenipotentiarilor, organ suprem al uniunii; 41. b) Consiliul, care acţioneazã ca mandatar al Conferintei plenipotentiarilor; 42. c) conferinţele mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale; 43. d) Sectorul radiocomunicatiilor, inclusiv conferinţele de radiocomunicatii mondiale şi regionale, adunãrile de radiocomunicatii şi Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor; 44. e) Sectorul standardizarii telecomunicatiilor, inclusiv conferinţele mondiale de standardizare a telecomunicatiilor; 45. f) Sectorul dezvoltãrii telecomunicatiilor, inclusiv conferinţele mondiale şi regionale de dezvoltare a telecomunicatiilor; 46. g) Secretariatul general. ART. 8 Conferinţa plenipotentiarilor 47. 1. Conferinţa plenipotentiarilor este compusa din delegaţii reprezentind membrii. Ea este convocatã la fiecare 4 ani. 48. 2. Conferinţa plenipotentiarilor: 49. a) determina principiile generale ce permit îndeplinirea obiectului uniunii, enuntat în art. 1 al prezentei Constituţii; 50. b) dupã examinarea rapoartelor întocmite de cãtre Consiliu asupra activitãţii uniunii de la ultima Conferinţa a plenipotentiarilor, ca şi asupra politicii şi planificarii strategice recomandate pentru uniune, adopta toate deciziile pe care ea le considera adecvate; 51. c) stabileşte bazele bugetului uniunii şi fixeazã, ţinînd cont de deciziile luate pe baza rapoartelor menţionate mai sus la nr. 50, plafonul cheltuielilor sale pentru perioada pînã la urmãtoarea conferinţa a plenipotentiarilor, dupã ce a examinat toate aspectele pertinente ale activitãţii uniunii în timpul acestei perioade; 52. d) formuleazã toate directivele generale privind efectivele uniunii şi fixeazã, dupã necesitaţi, salariile de baza, treptele de salarizare şi regimul indemnizaţiilor şi pensiilor tuturor funcţionarilor uniunii; 53. e) examineazã conturile uniunii şi le aproba definitiv, dacã este cazul; 54. f) alege membrii uniunii care urmeazã sa compunã Consiliul; 55. g) alege secretarul general, vicesecretarul general şi directorii birourilor sectoarelor, în calitatea lor de funcţionari aleşi ai uniunii; 56. h) alege membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor; 57. i) examineazã şi adopta, dacã este cazul, propuneri de amendamente la prezenta Constituţie şi la convenţie, conform dispoziţiilor art. 55 al prezentei Constituţii şi, respectiv, dispoziţiilor corespunzãtoare ale Convenţiei; 58. j) încheie sau revizuieste, dacã este cazul, acordurile dintre uniune şi alte organizaţii internaţionale, examineazã orice acord provizoriu încheiat de cãtre Consiliu, în numele uniunii, cu asemenea organizaţii şi le da cursul pe care îl considera potrivit; 59. k) trateazã toate celelalte probleme de telecomunicaţii considerate necesare. ART. 9 Principii privind alegerile şi problemele conexe 60. 1. În timpul alegerilor vizate la nr. 54-56 ale prezentei Constituţii, Conferinţa plenipotentiarilor urmãreşte ca: 61. a) membrii Consiliului sa fie aleşi ţinînd seama, cum se cuvine, de necesitatea unei repartiţii echitabile a locurilor în Consiliu între toate regiunile lumii; 62. b) secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor şi membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor sa fie cetãţeni ai unor tari membre diferite şi, la alegerea lor, sa se ţinã în mod corespunzãtor seama de o repartiţie geograficã echitabila între regiunile lumii; în ceea ce priveşte functionarii aleşi ar trebui, în plus, sa se ţinã în mod corespunzãtor seama de principiile enunţate la nr. 154 al prezentei Constituţii; 63. c) membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor sa fie aleşi, individual, dintre candidaţii propuşi de cãtre membrii uniunii; fiecare membru nu poate propune decît un singur candidat, care trebuie sa fie unul dintre cetãţenii sãi. 64. 2. Procedurile de urmat pentru aceste alegeri sînt stabilite de cãtre Conferinţa plenipotentiarilor. Dispoziţiile relative la intrarea în funcţie, la posturi vacante şi la realegere figureazã în convenţie. ART. 10 Consiliul 65. 1. (1) Consiliul este compus din membrii uniunii, aleşi la Conferinţa plenipotentiarilor conform dispoziţiilor de la nr. 61 al prezentei Constituţii. 66. (2) Fiecare membru al Consiliului desemneazã, pentru a lua parte la Consiliu, o persoana care poate fi asistatã de unu sau mai mulţi asesori. 67. 2. Consiliul stabileşte propriul sau regulament interior. 68. 3. În intervalul ce separa conferinţele plenipotentiarilor, Consiliul, în calitatea sa de organ conducãtor al uniunii, acţioneazã ca mandatar al Conferintei plenipotentiarilor, în limitele puterilor acordate de cãtre aceasta. 69. 4. (1) Consiliul este însãrcinat sa ia toate mãsurile potrivite, sa faciliteze punerea în aplicare, de cãtre membri, a dispoziţiilor prezentei Constituţii, ale convenţiei, ale regulamentelor administrative, a deciziilor Conferintei plenipotentiarilor şi, dacã este cazul, a deciziilor altor conferinţe şi reuniuni ale uniunii, precum şi sa îndeplineascã toate celelalte sarcini care îi sînt încredinţate de cãtre Conferinţa plenipotentiarilor. 70. (2) Examineazã problemele mari de politica a telecomunicatiilor, conform directivelor generale ale Conferintei plenipotentiarilor, astfel ca orientãrile politice şi strategia uniunii sa fie perfect adaptate la evoluţia constanta a mediului telecomunicatiilor. 71. (3) Asigura o coordonare eficace a activitãţilor uniunii, exercita un control financiar efectiv asupra Secretariatului general şi a celor trei sectoare. 72. (4) Contribuie, în conformitate cu obiectul uniunii, la dezvoltarea telecomunicatiilor în ţãrile în curs de dezvoltare prin toate mijloacele aflate la dispoziţia sa, inclusiv prin participarea uniunii la programele adecvate ale Naţiunilor Unite. ART. 11 Secretariatul general 73. 1. (1) Secretariatul general este condus de un secretar general, asistat de un vicesecretar general. 74. (2) Secretarul general, cu concursul Comitetului de coordonare, elaboreazã politicile şi planurile strategice ale uniunii şi coordoneazã activitãţile sale. 75. (3) Secretarul general ia toate mãsurile care se cer pentru a face ca resursele uniunii sa fie utilizate cu economie şi este responsabil în fata Consiliului pentru totalitatea aspectelor administrative şi financiare ale activitãţilor uniunii. 76. (4) Secretarul general acţioneazã în calitate de reprezentant legal al uniunii. 77. 2. Vicesecretarul general este rãspunzãtor în fata secretarului general; el asista pe secretarul general în exercitarea funcţiilor sale şi îşi asuma sarcini personale pe care i le încredinţeazã secretarul general. El exercita funcţiile de secretar general în lipsa acestuia.
CAP. 2 Sectorul radiocomunicatiilor
ART. 12 Funcţii şi structura 78. 1. (1) Funcţiile Sectorului radiocomunicatiilor consta în îndeplinirea obiectului uniunii privind radiocomunicatiile, asa cum este enuntat în art. 1 al prezentei Constituţii, asigurind utilizarea raţionalã, eficace şi economicã a spectrului de frecvente radioelectrice de cãtre toate serviciile de radiocomunicatii, inclusiv cele care utilizeazã orbita satelitilor geostationari, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 al prezentei Constituţii; şi întocmind studii fãrã limitare, în ceea ce priveşte gama de frecvente, şi adoptînd recomandãri relative la radiocomunicatii. 79. (2) Atribuţiile precise ale Sectorului radiocomunicatiilor şi ale Sectorului standardizarii telecomunicatiilor trebuie sa fie reexaminate, în permanenta, în strinsa colaborare, în ceea ce priveşte problemele care intereseazã ambele sectoare, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. O coordonare strinsa este asigurata între sectoarele radiocomunicatiilor, al standardizarii telecomunicatiilor şi al dezvoltãrii telecomunicatiilor. 80. 2. Funcţionarea Sectorului radiocomunicatiilor este asigurata prin: 81. a) conferinţe mondiale şi regionale ale radiocomunicatiilor; 82. b) Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor; 83. c) adunãrile radiocomunicatiilor, care sînt asociate conferinţelor mondiale ale radiocomunicatiilor; 84. d) comisii de studii; 85. e) Biroul radiocomunicatiilor, condus de un director ales. 86. 3. Sectorul radiocomunicatiilor are ca membri: 87. a) de drept, administraţiile tuturor membrilor uniunii; 88. b) oricare entitate sau organizaţie autorizata conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. ART. 13 Conferinţele radiocomunicatiilor şi adunãrile radiocomunicatiilor 89. 1. O conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor poate proceda la o revizie parţialã sau, în mod excepţional, totalã a Regulamentului radiocomunicatiilor şi poate trata oricare alta problema de interes mondial ce revine competentei sale şi are legatura cu ordinea sa de zi. Celelalte funcţii ale acestei conferinţe sînt enunţate în convenţie. 90. 2. Conferinţele mondiale ale radiocomunicatiilor sînt convocate, în mod normal, la fiecare 2 ani; totuşi, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, o asemenea conferinţa poate sa nu fie convocatã sau poate sa fie convocatã o conferinţa adiţionalã. 91. 3. Adunãrile radiocomunicatiilor sînt, de asemenea, convocate în mod normal la fiecare 2 ani şi sînt asociate în timp şi loc cu conferinţele mondiale ale radiocomunicatiilor, astfel încît sa se amelioreze eficienta şi productivitatea Sectorului radiocomunicatiilor. Adunãrile radiocomunicatiilor stabilesc bazele tehnice necesare lucrãrilor conferinţelor mondiale ale radiocomunicatiilor şi dau curs tuturor solicitãrilor acestor conferinţe; funcţiile lor sînt enunţate în convenţie. 92. 4. Deciziile conferinţelor mondiale ale radiocomunicatiilor, ale adunãrilor radiocomunicatiilor şi ale conferinţelor regionale ale radiocomunicatiilor trebuie sa fie, în toate cazurile, conforme dispoziţiilor prezentei Constituţii şi ale convenţiei. Deciziile adunãrilor radiocomunicatiilor sau ale conferinţelor regionale ale radiocomunicatiilor trebuie sa fie, de asemenea, în toate cazurile, conforme dispoziţiilor Regulamentului radiocomunicatiilor. Atunci cînd ele adopta rezoluţii şi decizii, conferinţele trebuie sa ţinã seama de repercursiunile financiare previzibile şi sa evite sa adopte rezoluţii şi decizii susceptibile sa antreneze depãşirea limitelor superioare ale creditelor fixate de cãtre Conferinţa plenipotentiarilor. ART. 14 Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor 93. 1. Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor este compus din membri aleşi, perfect calificaţi în domeniul radiocomunicatiilor, şi care poseda o experienta practica în materie de asignare şi utilizare a frecventelor. Fiecare membru trebuie sa fie la curent cu condiţiile geografice, economice şi demografice ale unei anumite regiuni a lumii. Membrii îşi exercita funcţiile lor în serviciul uniunii în mod independent şi pe timp parţial. 94. 2. Funcţiile Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor sînt: 95. a) sa aprobe regulile de procedura, care includ criterii tehnice, conforme cu Regulamentul radiocomunicatiilor şi deciziile conferinţelor de radiocomunicatii competente. Aceste reguli de procedura sînt utilizate de cãtre directori şi birou în aplicarea Regulamentului radiocomunicatiilor pentru a inregistra asignarile de frecvente fãcute de cãtre membri. Aceste reguli pot face obiectul comentariilor din partea administraţiilor şi, în cazul unui dezacord ce persista, problema este supusã unei viitoare conferinţe mondiale a radiocomunicatiilor; 96. b) sa examineze orice alta problema care nu a putut fi rezolvatã prin aplicarea regulilor de procedura sus-menţionate; 97. c) sa execute toate sarcinile adiţionale referitoare la asignarea şi utilizarea frecventelor, cum este indicat la nr. 78 al prezentei Constituţii, conform procedurilor prevãzute de Regulamentul radiocomunicatiilor, prescrise de o conferinţa competenta sau de cãtre Consiliu, cu consimţãmîntul majoritãţii membrilor uniunii, în vederea pregãtirii unei asemenea conferinţe sau la îndeplinirea deciziilor sale. 98. 3. (1) Membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor, indeplinindu-şi funcţiile lor în cadrul Comitetului, nu reprezintã statul lor membru, nici o regiune, ci sînt investiti cu o funcţie publica internationala. În particular, fiecare membru al Comitetului trebuie sa se abţinã sa participe la deciziile care privesc direct administraţia sa. 99. (2) Nici un membru al Comitetului nu trebuie, în ceea ce priveşte exercitarea funcţiei sale în serviciul uniunii, sa ceara sau sa primeascã instrucţiuni de la nici un guvern sau de la nici un membru al unui guvern oarecare, de la nici o organizaţie sau persoana publica sau particularã. Membrii trebuie sa se abţinã sa ia orice mãsura sau sa se asocieze la orice decizie care ar putea fi incompatibilã cu statutul lor, asa cum el este definit la nr. 98 de mai sus. 100. (3) Fiecare membru trebuie sa respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor membrilor Comitetului şi sa se abţinã de a cauta sa le influenteze în exercitarea funcţiilor sale în cadrul Comitetului. 101. 4. Metodele de lucru ale Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor sînt definite în convenţie. ART. 15 Comisiile de studii ale radiocomunicatiilor 102. Funcţiile comisiilor de studii ale radiocomunicatiilor sînt enunţate în convenţie. ART. 16 Biroul radiocomunicatiilor 103. Funcţiile directorului Biroului radiocomunicatiilor sînt enunţate în convenţie.
CAP. 3 Sectorul standardizarii telecomunicatiilor
ART. 17 Funcţii şi structura 104. 1. (1) Funcţiile Sectorului standardizarii telecomunicatiilor constau în a rãspunde deplin obiectului uniunii privitor la standardizarea telecomunicatiilor, asa cum este el enuntat la art. 1 al prezentei Constituţii, efectuind studii asupra problemelor tehnice, de exploatare şi de tarifare, şi adoptînd recomandãri privitoare la acest subiect, în vederea standardizarii telecomunicatiilor la scara mondialã. 105. (2) Atribuţiile precise ale Sectorului standardizarii telecomunicatiilor şi ale Sectorului radiocomunicatiilor trebuie sa fie reexaminate în permanenta, în strinsa colaborare, în ceea ce priveşte problemele ce intereseazã cele doua sectoare, conform dispoziţiilor adecvate ale convenţiei. O coordonare strinsa trebuie sa fie asigurata între sectoarele radiocomunicatiilor, al standardizarii telecomunicatiilor şi al dezvoltãrii telecomunicatiilor. 106. 2. Funcţionarea Sectorului standardizarii telecomunicatiilor este asigurata prin: 107. a) conferinţe mondiale de standardizare a telecomunicatiilor; 108. b) comisiile de studii ale standardizarii telecomunicatiilor; 109. c) Biroul standardizarii telecomunicatiilor, condus de un director ales. 110. 3. Sectorul standardizarii telecomunicatiilor are ca membri: 111. a) de drept, administraţiile tuturor membrilor uniunii; 112. b) oricare entitate sau organizaţie agreatã în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiei. ART. 18 Conferinţele mondiale de standardizare a telecomunicatiilor 113. 1. Rolul conferinţelor mondiale de standardizare a telecomunicatiilor este definit în convenţie. 114. 2. Conferinţele mondiale de standardizare a telecomunicatiilor sînt convocate la fiecare 4 ani; totuşi, o conferinţa adiţionalã poate fi organizatã conform dispoziţiilor corespunzãtoare ale convenţiei. 115. 3. Deciziile conferinţelor mondiale de standardizare a telecomunicatiilor trebuie sa fie, în toate cazurile, conforme dispoziţiilor prezentei Constituţii, ale convenţiei şi ale regulamentelor administrative. Cînd ele adopta rezoluţii şi decizii, conferinţele trebuie sa ţinã seama de repercursiunile financiare previzibile şi sa evite adoptarea de rezoluţii şi decizii susceptibile sa antreneze depãşirea limitelor superioare ale creditelor fixate de Conferinţa plenipotentiarilor. ART. 19 Comisiile de studii ale standardizarii telecomunicatiilor 116. Funcţiile comisiilor de studii ale standardizarii telecomunicatiilor sînt enunţate în convenţie. ART. 20 Biroul standardizarii telecomunicatiilor 117. Funcţiile directorului Biroului standardizarii telecomunicatiilor sînt enunţate în convenţie.
CAP. 4 Sectorul dezvoltãrii telecomunicatiilor
ART. 21 Funcţii şi structuri 118. 1. Funcţiile Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor constau în a rãspunde obiectului uniunii, asa cum este enuntat la art. 1 al prezentei Constituţii, şi sa se achite, în limitele sferei sale de competenta specifice, de dubla responsabilitate a uniunii în calitate de instituţie specializatã a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi agent executiv pentru punerea în practica a proiectelor în cadrul sistemului de dezvoltare al Naţiunilor Unite sau al altor aranjamente de finanţare, în scopul de a facilita şi de a ameliora dezvoltarea telecomunicatiilor, oferind, organizind şi coordonînd activitãţile de cooperare şi asistenta tehnica. 119. Activitãţile sectoarelor radiocomunicatiilor, ale standardizarii telecomunicatiilor şi ale dezvoltãrii telecomunicatiilor fac obiectul unei strinse colaborãri în ceea ce priveşte problemele referitoare la dezvoltare, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale prezentei Constituţii. 120. 2. În cadrul sus-menţionat, funcţiile specifice ale Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor sînt: 121. a) sa creascã sensibilitatea celor care decid asupra rolului important al telecomunicatiilor în programele naţionale de dezvoltare economicã şi socialã şi sa furnizeze informaţii şi sugestii asupra optiunilor posibile în materie de politica generalã şi de structura. 122. b) sa incurajeze dezvoltarea, expansiunea şi exploatarea reţelelor şi serviciilor de telecomunicaţii, mai ales în ţãrile în curs de dezvoltare, ţinînd cont de activitãţile altor organe de acelaşi fel, intarind mijloacele de dezvoltare a resurselor umane, de planificare, de gestiune, de mobilizare a resurselor şi de cercetare-dezvoltare; 123. c) sa stimuleze dezvoltarea telecomunicatiilor prin cooperare cu organizaţiile regionale de telecomunicaţii şi cu instituţiile mondiale şi regionale de finanţare a dezvoltãrii, urmãrind stadiul de derulare a proiectelor reţinute în programul sau de dezvoltare, în scopul de a urmãri punerea lor corecta în practica; 124. d) sa favorizeze mobilizarea resurselor pentru a realiza o asistenta ţãrilor în curs de dezvoltare, incurajind instituirea de linii de credit preferenţiale şi favorabile şi cooperind cu organismele de finanţare şi de dezvoltare internaţionale şi regionale; 125. e) sa promoveze şi sa coordoneze programe ce permit accelerarea transferului de tehnologii corespunzãtoare în favoarea ţãrilor în curs de dezvoltare, ţinînd cont de evoluţia şi de modificãrile ce se produc în reţelele ţãrilor dezvoltate; 126. f) sa incurajeze participarea industriei la dezvoltarea telecomunicatiilor în ţãrile în curs de dezvoltare şi sa dea sugestii privitoare la transferul tehnologiilor corespunzãtoare; 127. g) sa dea avize, sa efectueze sau sa sponsorizeze studii, dacã este cazul, asupra problemelor tehnice, economice, de finanţare, de gestiune, de reglementare şi de politica generalã, inclusiv studii asupra proiectelor specifice în domeniul telecomunicatiilor; 128. h) sa colaboreze cu celelalte sectoare, cu Secretariatul general şi celelalte organe interesate, pentru a elabora un plan global pentru reţelele internaţionale şi regionale de telecomunicaţii, astfel încît sa faciliteze coordonarea dezvoltãrii lor în vederea prestãrii de servicii de telecomunicaţii; 129. i) sa se intereseze, în mod deosebit, în exercitarea funcţiilor citate mai sus, de cerinţele ţãrilor mai puţin avansate. 130. 3. Funcţionarea Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor este asigurata prin: 131. a) conferinţe mondiale şi regionale de dezvoltare a telecomunicatiilor; 132. b) comisii de studii ale dezvoltãrii telecomunicatiilor; 133. c) Biroul de dezvoltare a telecomunicatiilor, condus de un director ales. 134. 4. Sectorul dezvoltãrii telecomunicatiilor are ca membri: 135. a) de drept, administraţiile tuturor membrilor uniunii; 136. b) orice entitate sau organizaţie acceptatã conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. ART. 22 Conferinţele de dezvoltare a telecomunicatiilor 137. 1. Conferinţele de dezvoltare a telecomunicatiilor constituie un cadru de discuţie unde sînt examinate probleme, proiecte şi programe ce intereseazã dezvoltarea telecomunicatiilor şi unde sînt date orientãri Biroului de dezvoltare a telecomunicatiilor. 138. 2. Conferinţele de dezvoltare a telecomunicatiilor cuprind: 139. a) conferinţe mondiale de dezvoltare a telecomunicatiilor; 140. b) conferinţe regionale de dezvoltare a telecomunicatiilor. 141. 3. Între doua conferinţe ale plenipotentiarilor se tine o conferinţa mondialã de dezvoltare a telecomunicatiilor şi, în funcţie de resurse şi prioritati, conferinţe regionale de dezvoltare a telecomunicatiilor. 142. 4. Conferinţele de dezvoltare a telecomunicatiilor nu elaboreazã acte finale. Concluziile lor iau forma unor rezoluţii, decizii, recomandãri sau rapoarte. Aceste concluzii trebuie sa fie, în orice caz, conforme cu dispoziţiile prezentei Constituţii, ale convenţiei şi ale regulamentelor administrative. Atunci cînd ele adopta rezoluţii şi decizii, conferinţele trebuie sa ţinã cont de repercursiunile financiare previzibile şi ar trebui sa evite sa adopte rezoluţii şi decizii susceptibile sa antreneze depãşirea limitelor superioare ale creditelor fixate de catre Conferinţa plenipotentiarilor. 143. 5. Rolul conferinţelor de dezvoltare a telecomunicatiilor este definit în convenţie. ART. 23 Comisiile de studii ale dezvoltãrii telecomunicatiilor 144. Funcţiile comisiilor de studii ale dezvoltãrii telecomunicatiilor sînt enunţate în convenţie. ART. 24 Biroul de dezvoltare a telecomunicatiilor 145. Funcţiile directorului Biroului de dezvoltare a telecomunicatiilor sînt enunţate în convenţie.
CAP. 5 Alte dispoziţii referitoare la funcţionarea uniunii
ART. 25 Conferinţe mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale 146. 1. O conferinţa mondialã a telecomunicatiilor internaţionale poate sa procedeze la o revizuire parţialã sau, în mod excepţional, totalã a Regulamentului telecomunicatiilor internaţionale şi sa trateze oricare alta problema cu caracter mondial care depinde de competenta sa sau care se referã la ordinea sa de zi. 147. 2. Deciziile conferinţelor mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale sînt, în toate cazurile, conforme cu dispoziţiile prezentei Constituţii şi ale convenţiei. La adoptarea rezolutiilor şi deciziilor, conferinţele trebuie sa ţinã seama de repercursiunile financiare previzibile şi ar trebui sa evite sa adopte acele rezoluţii şi decizii care pot antrena depãşirea limitelor superioare ale creditelor fixate de Conferinţa plenipotentiarilor. ART. 26 Comitetul de coordonare 148. 1. Comitetul de coordonare este compus din secretarul general, vicesecretarul general şi directorii celor trei birouri. El este prezidat de secretarul general sau, în absenta sa, de cãtre vicesecretarul general. 149. 2. Comitetul de coordonare îşi asuma funcţiile unei echipe de gestionare interna care sprijinã secretarul general şi îi furnizeazã un ajutor practic pentru toate problemele ce privesc administraţia, finanţele, sistemele de informare şi cooperare tehnica, care nu sînt exclusiv de competenta unui anumit sector sau a Secretariatului general, ca şi în domeniile relaţiilor externe şi de informare publica. La examinarea acestor probleme, Comitetul tine în întregime cont de dispoziţiile prezentei Constituţii, ale convenţiei, de deciziile Consiliului şi de interesele uniunii în întregime. ART. 27 Functionarii aleşi şi personalul uniunii 150. 1. (1) În îndeplinirea funcţiilor lor, functionarii aleşi, precum şi personalul uniunii trebuie sa nu solicite şi sa nu accepte instrucţiuni ale nici unui guvern sau ale unei autoritãţi exterioare uniunii. Ei trebuie sa se abţinã de la orice act incompatibil cu situaţia lor de funcţionari internationali. 151. (2) Fiecare membru trebuie sa respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor acestor funcţionari aleşi şi ale personalului uniunii şi sa se abţinã sa-i influenteze în îndeplinirea sarcinilor lor. 152. (3) În afarã funcţiilor lor, functionarii aleşi, precum şi personalul uniunii nu trebuie sa aibã o participare, nici interese financiare, de orice natura ar fi, într-o întreprindere oarecare ce se ocupa de telecomunicaţii. Totuşi, expresia interese financiare nu trebuie sa fie interpretatã ca opunindu-se continuãrii vãrsãmintelor pentru pensie datoritã unei slujbe sau unor servicii anterioare. 153. (4) Pentru a garanta o funcţionare eficienta a uniunii, oricare membru al cãrui cetãţean a fost ales secretar general, vicesecretar general, sau director al unui birou trebuie, în mãsura în care este posibil, sa se abţinã sa recheme între doua conferinţe ale plenipotentiarilor pe acest cetãţean. 154. 2. Considerentul dominant în recrutarea şi fixarea condiţiilor de lucru ale personalului trebuie sa fie necesitatea de a asigura uniunii serviciile unor persoane care poseda cele mai înalte calitãţi de eficienta, de competenta şi de integritate. Importanta unei recrutari efectuate pe o baza geograficã cît mai larga posibil trebuie sa fie luatã în considerare în mod corespunzãtor. ART. 28 Finanţele uniunii 155. 1. Cheltuielile uniunii cuprind cheltuieli aferente: 156. a) Consiliului; 157. b) Secretariatului general şi sectoarelor uniunii; 158. c) conferinţelor plenipotentiarilor şi conferinţelor mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale. 159. 2. Cheltuielile uniunii sînt acoperite prin contribuţiile membrilor sãi şi ale entitatilor şi organizaţiilor admise sa participe la activitãţile uniunii conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. Aceste contribuţii sînt determinate în funcţie de numãrul de unitãţi care corespund clasei de contribuţie, aleasã de fiecare membru şi de fiecare entitate sau organizaţie acceptatã conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. 160. 3. (1) Membrii îşi aleg în mod liber clasa de contribuţie, potrivit cãreia înţeleg sa participe la cheltuielile uniunii. 161. (2) Aceasta alegere este efectuatã în cele 6 luni ce urmeazã de la sfîrşitul unei conferinţe a plenipotentiarilor, conform tabloului claselor de contribuţie indicate în convenţie. 162. (3) Dacã o conferinţa a plenipotentiarilor adopta un amendament la tabloul claselor de contribuţie care figureazã în convenţie, secretarul general informeazã fiecare membru despre data intrãrii în vigoare a amendamentului. Fiecare membru informeazã secretarul general, în termen de 6 luni ce urmeazã datei acestei comunicãri, despre clasa de contribuţie pe care a ales-o conform tabloului în vigoare modificat. 163. (4) Clasa de contribuţie aleasã de fiecare membru, în conformitate cu nr. 161 sau 162 de mai sus, este aplicabilã doar începînd de la 1 ianuarie ce urmeazã dupã un an, socotind de la expirarea perioadei de 6 luni vizata la nr. 161 sau 162 de mai sus. 164. 4. Membrii care nu şi-au fãcut cunoscutã decizia lor în intervalul de timp specificat la nr. 161 şi, respectiv, 162 de mai sus îşi pãstreazã clasa de contribuţie pe care ei au ales-o anterior. 165. 5. Clasa de contribuţie aleasã de cãtre un membru nu poate fi redusã decît în conformitate cu nr. 161, 162 şi 163 de mai sus. Totuşi, în circumstanţe excepţionale, cum sînt catastrofele naturale, ce necesita lansarea de programe de ajutor internaţional, Consiliul poate autoriza o reducere a numãrului de unitãţi de contribuţie, dacã un membru face aceasta cerere şi furnizeazã proba ca nu mai poate sa menţinã contribuţia sa în clasa aleasã iniţial. 166. 6. De asemenea, membrii pot, cu aprobarea Consiliului, sa aleagã o clasa de contribuţie inferioarã celei pe care au ales-o conform nr. 161 de mai sus, dacã poziţia lor privind contribuţia, începînd de la data fixatã la nr. 163 de mai sus pentru o noua perioada de contribuţie, este sensibil mai puţin buna decît ultima lor poziţie anterioarã. 167. 7. Cheltuielile conferinţelor regionale vizate la nr. 43 al prezentei Constituţii sînt în sarcina tuturor membrilor regiunii respective, conform clasei de contribuţie a acestora şi, pe aceeaşi baza, a acelor membri ai altor regiuni care, dacã este cazul, au participat la astfel de conferinţe. 168. 8. Membrii, entitatile şi organizaţiile vizate la nr. 159 de mai sus plãtesc în avans partea lor de contribuţie anuala, calculatã dupã bugetul bienal aprobat de Consiliu şi ţinînd cont de modificãrile pe care acesta le-ar putea adopta. 169. 9. Un membru în intirziere cu plãţile sale cãtre uniune pierde dreptul de vot definit la nr. 27 şi 28 ale prezentei Constituţii cînd cuantumul restantelor sale este egal sau superior cuantumului contribuţiilor pe care acest membru le are de plãtit pentru ultimii 2 ani. 170. 10. Dispoziţiile specifice care reglementeazã contribuţiile financiare ale entitatilor şi organizaţiilor vizate la nr. 159 de mai sus şi ale altor organizaţii internaţionale se gãsesc în convenţie. ART. 29 Limbile 171. 1. (1) Uniunea are ca limbi oficiale şi de lucru: engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa. 172. (2) Aceste limbi sînt utilizate în conformitate cu deciziile pertinente ale Conferintei plenipotentiarilor, pentru stabilirea şi publicarea documentelor şi textelor uniunii, în versiuni echivalente ca forma şi conţinut, precum şi pentru o interpretare reciprocã în timpul conferinţelor şi reuniunilor uniunii. 173. (3) În caz de divergenta sau de contestare, prevaleazã textul în limba franceza. 174. 2. Dacã toţi participanţii la o conferinţa sau la o reuniune convin la aceasta procedura, dezbaterile pot avea loc într-un numãr de limbi inferior celui menţionat mai sus. ART. 30 Sediul uniunii 175. Uniunea are sediul la Geneva. ART. 31 Capacitatea juridicã a uniunii 176. Uniunea se bucura pe teritoriul fiecãruia dintre membrii sãi de capacitatea juridicã care îi este necesarã pentru exercitarea funcţiilor şi atingerea obiectivelor sale. ART. 32 Regulamentul interior al conferinţelor şi al altor reuniuni 177. 1. Pentru organizarea lucrãrilor lor şi conducerea dezbaterilor, conferinţele şi reuniunile uniunii aplica regulamentul interior care este prevãzut în convenţie. 178. 2. Conferinţele şi Consiliul pot adopta reguli pe care le considera indispensabile, care completeazã pe cele ale regulamentului interior. Totodatã, aceste reguli complementare trebuie sa fie compatibile cu dispoziţiile prezentei Constituţii şi ale convenţiei; dacã este cazul unor reguli complementare, adoptate de cãtre conferinţe, ele sînt publicate ca documente ale acestora din urma.
CAP. 6 Dispoziţii generale referitoare la telecomunicaţii
ART. 33 Dreptul publicului de a utiliza serviciul internaţional de telecomunicaţii 179. Membrii recunosc publicului dreptul de a coresponda prin intermediul serviciului internaţional de corespondenta publica. Serviciile, taxele şi garanţiile sînt aceleaşi pentru toţi utilizatorii, în fiecare categorie de corespondenta, fãrã prioritate sau vreo preferinta oarecare. ART. 34 Oprirea telecomunicatiilor 180. 1. Membrii îşi rezerva dreptul de a opri transmiterea oricãrei telegrame particulare care ar pãrea periculoase pentru securitatea statului sau contrarã legilor sale, ordinii publice sau bunelor moravuri, cu obligaţia de a aviza imediat oficiul de origine despre oprirea telegramei în întregime sau a unei pãrţi oarecare a acesteia, cu excepţia cazului cînd aceasta notificare ar pãrea periculoasa pentru securitatea statului. 181. 2. Membrii îşi rezerva, de asemenea, dreptul de a întrerupe orice alta telecomunicaţie particularã care poate pãrea periculoasa pentru securitatea statului sau contrarã legilor sale, ordinii publice sau bunelor moravuri. ART. 35 Suspendarea serviciului 182. Fiecare membru îşi rezerva dreptul de a suspenda serviciul internaţional de telecomunicaţii, fie într-un mod general, fie numai pentru anumite relaţii sau pentru anumite feluri de corespondenta de plecare, de sosire sau de tranzit, cu obligaţia pentru el de a aviza imediat pe fiecare dintre ceilalţi membri prin intermediul secretarului general. ART. 36 Responsabilitate 183. Membrii nu accepta nici o responsabilitate cu privire la utilizatorii serviciilor internaţionale de telecomunicaţii, mai ales în ceea ce priveşte reclamaţiile fãcute pentru a obţine despãgubiri şi interese. ART. 37 Secretul telecomunicatiilor 184. 1. Membrii se angajeazã sa ia toate mãsurile posibile, compatibile cu sistemul de telecomunicaţii utilizat, în vederea asigurãrii secretului corespondentei internaţionale. 185. 2. Totuşi ei îşi rezerva dreptul de a comunica aceste corespondente autoritãţilor competente, în scopul de a asigura aplicarea legislaţiei lor naţionale sau pentru executarea convenţiilor internaţionale la care sînt parte. ART. 38 Stabilirea, exploatarea şi apãrarea cãilor şi instalaţiilor de telecomunicaţii 186. 1. Membrii îşi iau toate mãsurile utile în vederea stabilirii, în cele mai bune condiţii tehnice, a cãilor şi instalaţiilor necesare pentru asigurarea schimbului rapid şi neintrerupt al telecomunicatiilor internaţionale. 187. 2. Pe cît este posibil, aceste cai şi instalaţii trebuie sa fie exploatate dupã metodele şi procedurile pe care experienta practica a exploatãrii le-a arãtat ca fiind cele mai bune, sa fie întreţinute în stare buna de utilizare şi menţinute la nivelul progreselor ştiinţifice şi tehnice. 188. 3. Membrii asigura apãrarea acestor cai şi instalaţii în limitele jurisdicţiei lor. 189. 4. În afarã de aranjamentele particulare care stabilesc alte condiţii, toţi membrii iau mãsurile necesare pentru a asigura întreţinerea acestor secţiuni de circuite internaţionale de telecomunicaţii care sînt cuprinse în limitele controlului lor. ART. 39 Notificarea contravenţiilor 190. În scopul facilitãrii aplicãrii dispoziţiilor art. 6 al prezentei Constituţii, membrii se angajeazã sa se informeze reciproc despre contravenţiile la dispoziţiile prezentei Constituţii, ale convenţiei şi ale regulamentelor administrative. ART. 40 Prioritatea telecomunicatiilor referitoare la securitatea vieţii omeneşti 191. Serviciile internaţionale de telecomunicaţii trebuie sa acorde prioritate absolutã tuturor telecomunicatiilor referitoare la securitatea vieţii omeneşti pe mare, pe pãmînt, în aer şi în spaţiul extrtmosferic, precum şi telecomunicatiilor epidemiologice de urgenta exceptionala ale Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii. ART. 41 Prioritatea telecomunicatiilor de stat 192. Sub rezerva dispoziţiilor art. 40 şi 46 ale prezentei Constituţii, telecomunicatiile de stat (a se vedea anexa la prezenta Constituţie, nr. 1014) se bucura de un drept de prioritate asupra celorlalte telecomunicaţii, în mãsura în care este posibil, atunci cînd cererea este facuta în mod distinct de cel interesat. ART. 42 Aranjamente particulare 193. Membrii îşi rezerva, pentru ei înşişi, pentru exploatãrile recunoscute de ei şi pentru alte exploatãri corespunzãtor autorizate în acest scop, dreptul de a încheia aranjamente particulare asupra problemelor de telecomunicaţii care nu intereseazã totalitatea membrilor. Totuşi, aceste aranjamente nu trebuie sa fie contrare dispoziţiilor prezentei Constituţii, ale convenţiei sau ale regulamentelor administrative în ceea ce priveşte perturbatiile prejudiciabile pe care punerea lor în aplicare ar fi susceptibilã sa le cauzeze serviciilor de radiocomunicatii ale altor membri şi, în general, în ceea ce priveşte prejudiciile tehnice pe care aceasta punere în aplicare ar putea-o cauza la exploatarea altor servicii de telecomunicaţii ale celorlalţi membri. ART. 43 Conferinţe regionale, aranjamente regionale, organizaţii regionale 194. Membrii îşi rezerva dreptul de a tine conferinţe regionale, de a încheia aranjamente regionale şi de a crea organizaţii regionale, în vederea rezolvarii problemelor de telecomunicaţii susceptibile de a fi tratate pe plan regional. Aranjamentele regionale nu trebuie sa fie în contradictie cu prezenta Constituţie sau cu convenţia.
CAP. 7 Dispoziţii speciale referitoare la radiocomunicatii
ART. 44 Utilizarea spectrului de frecvente radioelectrice şi a orbitei satelitilor geostationari 195. 1. Membrii fac eforturi sa limiteze numãrul de frecvente şi porţiunea de spectru folosit la minimul indispensabil pentru a asigura de o maniera satisfãcãtoare funcţionarea serviciilor necesare. În acest scop, ei se straduiesc sa aplice, în termenele cele mai scurte, ultimele perfectionari ale tehnicii. 196. 2. În timpul utilizãrii benzilor de frecventa pentru radiocomunicatii, membrii ţin seama de faptul ca frecventele şi orbita satelitilor geostationari sînt resurse naturale limitate, care trebuie sa fie utilizate într-un mod raţional, eficient şi economic, conform dispoziţiilor Regulamentului radiocomunicatiilor, în scopul de a permite un acces echitabil la aceasta orbita şi la aceste frecvente diferitelor tari sau grupuri de tari, potrivit cerinţelor speciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare şi ale situaţiei geografice a unor tari. ART. 45 Perturbatii prejudiciabile 197. 1. Toate staţiile, oricare ar fi scopul lor, trebuie sa fie instalate şi exploatate astfel încît sa nu producã perturbatii prejudiciabile comunicaţiilor sau serviciilor radioelectrice ale altor membri, ale exploatarilor recunoscute şi ale altor exploatãri corespunzãtor autorizate sa asigure un serviciu de radiocomunicatii şi care funcţioneazã în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului radiocomunicatiilor. 198. 2. Fiecare membru se angajeazã sa ceara exploatarilor recunoscute de el şi altor exploatãri, corespunzãtor autorizate în acest scop, respectarea prescripţiilor de la nr. 197 de mai sus. 199. 3. În plus, membrii recunosc necesitatea de a lua mãsurile posibile sa împiedice ca funcţionarea aparatelor şi instalaţiilor electrice de toate felurile sa nu cauzeze perturbatii prejudiciabile comunicaţiilor sau serviciilor radioelectrice vizate la nr. 197 de mai sus. ART. 46 Apeluri şi mesaje de primejdie 200. Staţiile de radiocomunicatii sînt obligate sa accepte cu prioritate absolutã apelurile şi mesajele de primejdie, oricare ar fi provenienta lor, sa rãspundã la aceste mesaje şi sa le dea imediat urmarea pe care ele o reclama. ART. 47 Semnale de primejdie, de urgenta, de securitate sau de identificare gresita sau inselatoare 201. Membrii se angajeazã sa ia mãsurile utile pentru a reprima transmiterea sau punerea în circulaţie de semnale de primejdie, de urgenta, de securitate sau de identificare gresita sau inselatoare şi sa colaboreze în vederea localizarii şi identificarii statiilor sub jurisdicţia lor care emit asemenea semnale. ART. 48 Instalaţiile serviciilor de apãrare nationala 202. 1. Membrii îşi pãstreazã intreaga lor libertate în ceea ce priveşte instalaţiile radioelectrice militare. 203. 2. Totuşi, aceste instalaţii trebuie, pe cît posibil, sa respecte dispoziţiile regulamentare referitoare la ajutorul ce se acorda în caz de pericol şi la mãsurile de luat pentru a impiedica perturbatiile prejudiciabile, precum şi prescripţiile regulamentelor administrative privind tipurile de emisie şi frecventele de folosit dupã felul serviciului pe care ele îl asigura. 204. 3. În plus, cînd aceste instalaţii participa la serviciile de corespondenta publica sau la alte servicii determinate de cãtre regulamentele administrative, ele trebuie sa se conformeze, în general, prescripţiilor regulamentare aplicabile acestor servicii.
CAP. 8 Relaţii cu Organizaţia Naţiunilor Unite, alte organizaţii internaţionale şi cu statele care nu sînt membre
ART. 49 Relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite 205. Relaţiile dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor sînt definite în acordul încheiat între aceste doua organizaţii. ART. 50 Relaţii cu alte organizaţii internaţionale 206. În scopul de a ajuta la realizarea unei coordonari internaţionale complete în domeniul telecomunicatiilor, uniunea colaboreazã cu organizaţiile internaţionale care au interese şi activitãţi conexe. ART. 51 Relaţii cu statele care nu sînt membre 207. Toţi membrii îşi rezerva, pentru ei înşişi şi pentru exploatãrile recunoscute, dreptul de a fixa condiţiile în care ei admit telecomunicatiile schimbate cu un stat care nu este membru al uniunii. Dacã o telecomunicaţie originara dintr-un asemenea stat este acceptatã de cãtre un membru, ea trebuie sa fie transmisã şi, atît timp cît ia cãile de telecomunicaţii ale unui membru, îi sînt aplicate dispoziţiile obligatorii ale prezentei Constituţii, ale convenţiei şi ale regulamentelor administrative, precum şi taxele normale.
CAP. 9 Dispoziţii finale
ART. 52 Ratificarea, acceptarea sau aprobarea 208. 1. Prezenta Constituţie şi convenţia sînt ratificate, acceptate sau aprobate simultan de oricare membru semnatar, conform regulilor sale constituţionale, sub forma unui instrument unic. Acest instrument este depus, în cel mai scurt timp posibil, la secretarul general. Secretarul general informeazã membrii despre depunerea fiecãrui instrument. 209. 2. (1) În timpul unei perioade de 2 ani, socotitã de la data intrãrii în vigoare a prezentei Constituţii şi a convenţiei, oricare membru semnatar se bucura de drepturile conferite membrilor uniunii prin nr. 25 şi 28 ale prezentei Constituţii, chiar dacã el n-a depus instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare conform nr. 208 de mai sus. 210. (2) La expirarea unei perioade de 2 ani socotite de la data intrãrii în vigoare a prezentei Constituţii şi a convenţiei, un membru semnatar care n-a depus instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, conform nr. 208 de mai sus, nu mai are calitatea de a vota la nici o conferinţa a uniunii, la nici o sesiune a Consiliului, la nici o reuniune a sectoarelor uniunii, la nici o consultare prin corespondenta, efectuatã în conformitate cu dispoziţiile prezentei Constituţii şi ale convenţiei, şi aceasta atît timp cît acest instrument nu a fost depus. Drepturile acestui membru, altele decît dreptul de vot, nu sînt afectate. 211. 3. Dupã intrarea în vigoare a prezentei Constituţii şi a convenţiei conform art. 58 al prezentei Constituţii, un instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare are efect la data depunerii lui la secretarul general. ART. 53 Aderarea 212. 1. Un membru care nu a semnat prezenta Constituţie şi convenţia, sub rezerva dispoziţiilor art. 2 al prezentei Constituţii, oricare alt stat menţionat în acest articol poate adera în orice moment la prezenta Constituţie şi la convenţie. Aceasta aderare se efectueazã simultan, sub forma unui instrument unic ce acoperã, totodatã, Constituţia şi convenţia. 213. 2. Instrumentul de aderare este depus la secretarul general, care notifica membrilor depunerea fiecãrui instrument de aderare, de îndatã ce l-a primit, şi transmite fiecãruia dintre ei o copie autentificatã a acestuia. 214. 3. Dupã intrarea în vigoare a prezentei Constituţii şi a convenţiei conform art. 58 al prezentei constituţii, un instrument de aderare capata efect la data depunerii la secretarul general, doar dacã instrumentul respectiv nu prevede altfel. ART. 54 Regulamentele administrative 215. 1. Regulamentele administrative, asa cum sînt specificate în art. 4 al prezentei Constituţii, sînt instrumente internaţionale care obliga şi trebuie sa fie conforme cu dispoziţiile prezentei Constituţii şi ale convenţiei. 216. 2. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei Constituţii şi a convenţiei sau aderarea la aceste instrumente, în conformitate cu art. 52 şi 53 ale prezentei Constituţii, implica, de asemenea, un consimtamint în a fi legat de regulamentele administrative adoptate de cãtre conferinţele mondiale competente înaintea datei semnãrii prezentei Constituţii şi a convenţiei. Acest consimtamint este înţeles ţinînd seama de orice rezerva facuta în momentul semnãrii regulamentelor respective sau de orice revizuire a acestora din urma şi în mãsura în care ea este menţinutã în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 217. 3. Revizuirile regulamentelor administrative, parţiale sau totale, adoptate dupã data sus-menţionatã, se aplica provizoriu, în ceea ce priveşte toţi membrii care au semnat aceste revizuiri, în mãsura autorizata de dreptul lor naţional. Aceasta aplicare provizorie capata efect la data sau datele care sînt menţionate, ţinînd seama de eventualele rezerve care au fost fãcute în timpul semnãrii acestor revizuiri. 218. 4. Aceasta aplicare provizorie continua: 219. a) pînã cînd membrul notifica secretarului general consimţãmîntul sau de a fi legat de o asemenea revizuire şi indica, dacã este necesar, în ce mãsura îşi menţine orice rezerva facuta cu privire la aceasta revizuire la semnarea acesteia; sau 220. b) timp de 60 de zile dupã primirea de cãtre secretarul general a notificãrii membrului ce-l informeazã ca el nu consimte sa fie legat de o asemenea revizuire. 221. 5. Dacã secretarul general nu a primit, în virtutea nr. 219 sau 220 de mai sus, nici o notificare a unui membru care a semnat o asemenea revizuire, dupã expirarea unui interval de timp de 36 de luni socotite de la data sau datele care sînt indicate pentru începerea aplicãrii provizorii, acest membru este considerat ca a consimţit sa fie legat de revizuire, ţinînd seama de orice rezerva pe care el ar fi putut sa o facã în legatura cu aceasta revizuire, la semnarea acesteia. 222. 6. Oricare membru al uniunii care nu a semnat o asemenea revizuire a regulamentelor administrative, parţialã sau totalã, adoptatã dupã data stipulatã la nr. 216 de mai sus, se angajeazã sa notifice prompt secretarului general consimţãmîntul sau ca fiind legat de aceasta revizuire. Dacã nici o notificare nu a fost primitã de secretarul general provenind de la acest membru înaintea expirãrii termenului stipulat la nr. 221 de mai sus, acest membru este considerat ca a consimţit sa fie legat de o asemenea revizuire. 223. 7. Secretarul general informeazã prompt membrii despre orice notificare primitã în virtutea prezentului articol. ART. 55 Dispoziţii pentru amendarea prezentei Constituţii 224. 1. Oricare membru al uniunii poate propune orice amendament la prezenta Constituţie. O asemenea propunere trebuie, pentru a putea sa fie transmisã tuturor membrilor uniunii şi sa fie examinata de cãtre ei în timp util, sa parvina secretarului general cel mai tirziu 8 luni înaintea datei fixate pentru începerea Conferintei plenipotentiarilor. Secretarul general transmite cît de rapid posibil şi cel mai tirziu cu 6 luni înaintea acestei date aceasta propunere tuturor membrilor uniunii. 225. 2. Orice propunere de modificare a unui amendament propus în conformitate cu nr. 224 de mai sus poate sa fie prezentatã, totuşi, în orice moment de un membru al uniunii sau de delegaţia sa la Conferinţa plenipotentiarilor. 226. 3. Cvorumul cerut la orice şedinţa plenara a Conferintei plenipotentiarilor pentru examinarea oricãrei propuneri de amendare a prezentei Constituţii sau a oricãrei modificãri a unei asemenea propuneri este constituit din mai mult de jumãtate din delegatiile acreditate la Conferinţa plenipotentiarilor. 227. 4. Pentru a fi adoptatã, orice propunere de modificare a unui amendament propus, precum şi propunerea de amendament, în totalitatea ei modificatã sau nu, trebuie sa fie aprobatã la o şedinţa plenara de cel puţin doua treimi din delegatiile acreditate la Conferinţa plenipotentiarilor şi avînd drept de vot. 228. 5. Dispoziţiile generale privind conferinţele şi regulamentul intern al conferinţelor şi al altor reuniuni ce figureazã în convenţie se aplica, dacã paragrafele precedente ale prezentului articol, care prevaleazã, nu dispun altfel. 229. 6. Toate amendamentele la prezenta Constituţie adoptate de o conferinţa a plenipotentiarilor intra în vigoare la o data fixatã de conferinţa, în totalitatea lor şi sub forma unui instrument de amendare unic, între membrii care vor fi depus, înaintea acestei date, instrumentul lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta Constituţie şi la instrumentul de amendare. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea numai la o parte a acestui instrument de amendare este exclusa. 230. 7. Secretarul general comunica tuturor membrilor depunerea fiecãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 231. 8. Dupã intrarea în vigoare a oricãrui instrument de amendare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea conform art. 52 şi 53 ale prezentei Constituţii se aplica Constituţiei amendate. 232. 9. Dupã intrarea în vigoare a unui asemenea instrument de amendare, secretarul general îl înregistreazã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, conform dispoziţiilor art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. Dispoziţiile nr. 241 al prezentei Constituţii se aplica, de asemenea, oricãrui instrument de amendare. ART. 56 Reglementarea diferendelor 233. 1. Membrii îşi pot reglementa diferendele asupra problemelor referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentei Constituţii, a convenţiei sau a regulamentelor administrative prin negociere, pe cale diplomaticã sau urmînd procedurile stabilite prin tratatele bilaterale sau multilaterale încheiate între ei pentru reglementarea diferendelor internaţionale sau prin orice alta metoda prin care ei ar putea sa decidã de comun acord. 234. 2. În cazul cînd nici unul dintre aceste mijloace de reglementare nu ar fi adoptat, oricare membru, parte a unui diferend, poate recurge la arbitraj, conform procedurii definite în convenţie. 235. 3. Protocolul facultativ privind regulamentul obligatoriu al diferendelor relative la prezenta Constituţie, la convenţie şi la regulamentele administrative se aplica între membrii care sînt pãrţi la acest protocol. ART. 57 Denunţarea prezentei Constituţii şi a convenţiei 236. 1. Oricare membru care a ratificat, a acceptat sau a aprobat prezenta Constituţie şi convenţia sau a aderat la ele are dreptul sa le denunţe. Într-un asemenea caz, prezenta Constituţie şi convenţia sînt denuntate simultan sub forma unui instrument unic, printr-o notificare adresatã secretarului general. Imediat dupã primirea acestei notificãri, secretarul general informeazã despre aceasta pe ceilalţi membri. 237. 2. O asemenea denunţare are efect la expirarea unei perioade de un an începînd cu data la care secretarul general a primit notificarea. ART. 58 Intrarea în vigoare şi probleme conexe 238. 1. Prezenta Constituţie şi convenţia vor intra în vigoare la 1 iulie 1994 între membrii care vor avea depuse, înaintea acestei date, instrumentul lor de ratificare, de aprobare sau de aderare. 239. 2. La data intrãrii în vigoare, specificatã la nr. 238 de mai sus, prezenta Constituţie şi convenţia vor abroga şi vor înlocui, între pãrţi, Convenţia Internationala a Telecomunicatiilor de la Nairobi (1982). 240. 3. În conformitate cu dispoziţiile art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite, secretarul general al uniunii va inregistra prezenta Constituţie şi convenţia la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. 241. 4. Originalul prezentei Constituţii şi al convenţiei, redactat în limbile engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa, va rãmîne depus în arhivele uniunii. Secretarul general va trimite în limbile cerute, fiecãruia dintre membrii semnatari, o copie certificatã pentru conformitate. 242. 5. În caz de divergenţe între textele prezentei Constituţii şi ale convenţiei în diferitele limbi, prevaleazã textul în limba franceza. În baza celor convenite, subsemnaţii plenipotentiari au semnat originalul Constituţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor şi originalul Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor. Fãcute la Geneva la 22 decembrie 1992.
ANEXA 1
DEFINIREA unor termeni folosiţi în prezenta Constituţie, în convenţie şi în regulamentele administrative ale Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor 1001. La sfîrşitul instrumentelor sus-menţionate ale uniunii, termenii urmãtori au sensul pe care îl dau definiţiile urmãtoare: 1002. Administraţie - orice serviciu sau departament guvernamental, responsabil de mãsurile ce trebuie luate pentru a executa obligaţiile Constituţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor, ale Convenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor şi ale regulamentelor administrative. 1003. Perturbatie prejudiciabila - perturbatie care compromite funcţionarea unui serviciu de radionavigatie sau a altor servicii de securitate sau care le degradeaza în mod serios, întrerupe în mod repetat sau impiedica funcţionarea unui serviciu de radiocomunicatii utilizat conform Regulamentului radiocomunicatiilor. 1004. Corespondenta publica - orice telecomunicaţie pe care oficiile sau staţiile, prin faptul ca sînt puse la dispoziţia publicului, trebuie sa o accepte în scopul transmiterii ei. 1005. Delegaţie - ansamblul delegatiilor şi eventual al reprezentanţilor consilierilor, atasatilor sau interpretilor trimişi de acelaşi membru. Fiecare membru este liber sa alcatuiasca delegaţia sa dupã cum îi convine. În particular, poate sa includã în ea, printre alţii, în calitate de delegaţi, consilieri sau atasati, persoane aparţinînd oricãrei entitãţi sau organizatii agreate conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. 1006. Delegat - persoana trimisa de guvernul unui membru al uniunii la o conferinţa a plenipotentiarilor sau persoana care reprezintã guvernul sau administraţia unui membru al uniunii la o conferinţa sau la o reuniune a uniunii. 1007. Exploatare - oricare particular, societate, întreprindere sau orice instituţie guvernamentalã care exploateazã o instalatie de telecomunicaţie destinatã sa asigure un serviciu de telecomunicaţii sau susceptibilã sa cauzeze perturbatii prejudiciabile unui asemenea serviciu. 1008. Exploatare recunoscuta - orice exploatare corespunzind definitiei de mai sus, care exploateazã un serviciu de corespondenta publica sau de radiodifuziune şi cãreia obligaţiile prevãzute la art. 6 al Constituţiei îi sînt impuse de cãtre membrul pe teritoriul cãruia este instalat sediul social al acestei exploatãri sau de cãtre membrul care a autorizat aceasta exploatare sa stabileascã şi sa exploateze un serviciu de telecomunicaţii pe teritoriul sau. 1009. Radiocomunicatii - telecomunicaţii prin unde radioelectrice. 1010. Serviciu de radiodifuziune - serviciu de radiocomunicatii ale carei emisiuni sînt destinate sa fie recepţionate direct de cãtre public, în general. Acest serviciu poate sa cuprindã emisiuni sonore, emisiuni de televiziune sau alte genuri de emisiuni. 1011. Serviciu internaţional de telecomunicaţii - prestare de telecomunicaţii între oficii sau staţii de telecomunicaţii de orice natura situate în tari diferite sau care aparţin unor tari diferite. 1012. Telecomunicaţii - orice transmisie, emisie sau recepţie de semne, semnale, scrieri, imagini, sunete sau informaţii de orice natura prin fir, radio, optic sau prin alte sisteme electromagnetice. 1013. Telegrama - scriere destinatã sa fie transmisã prin telegrafie în vederea remiterii sale destinatarului. Acest termen cuprinde, de asemenea, radiotelegrama, dacã nu exista o specificaţie contrarã. 1014. Telecomunicaţii de stat - telecomunicaţii care emana de la: - şeful de stat; - şeful de guvern sau membrii unui guvern; - comandantul şef al forţelor militare, terestre, navale sau aeriene; - agenţi diplomatici sau consulari; - secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, şefii organelor principale ale Naţiunilor Unite; - Curtea Internationala de Justiţie sau raspunsuri la telecomunicatiile de stat menţionate mai sus. 1015. Telegrame particulare - alte telegrame decît telegramele de stat sau de serviciu. 1016. Telegrafie - forma de telecomunicaţie în care informaţiile transmise sînt destinate sa fie înregistrate la sosire sub forma unui document grafic*); aceste informaţii pot, în anumite cazuri, sa fie prezentate sub o alta forma sau înregistrate pentru o folosire ulterioara. 1017. Telefonie - forma de telecomunicaţie destinatã în mod esenţial schimbului de informaţii sub forma de vorbire. *) Un document grafic este un suport de informaţie pe care este înregistrat în mod permanent un text scris sau imprimat, o imagine fixa şi care este susceptibil sa fie clasat şi consultat.
CONVENŢIA Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor (Traducere)
CAP. 1 Funcţionarea uniunii
SECŢIUNEA I
ART. 1 Conferinţa plenipotentiarilor 1. 1.(1) Conferinţa plenipotentiarilor se reuneste conform dispoziţiilor corespunzãtoare ale art. 8 al Constituţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor (denumita în continuare Constituţia). 2. (2) Dacã este practic posibil, locul precis şi datele exacte ale unei conferinţe a plenipotentiarilor sînt fixate de Conferinţa plenipotentiarilor precedatã; în caz contrar, acest loc şi aceste date sînt determinate de Consiliu, cu acordul majoritãţii membrilor uniunii. 3. 2.(1) Locul precis şi datele exacte ale urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor sau doar una dintre cele doua pot fi schimbate: 4. a) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii, adresatã individual secretarului general; 5. b) la propunerea Consiliului. 6. (2) Aceste schimbãri necesita acordul majoritãţii membrilor uniunii. ART. 2 Alegerile şi problemele conexe Consiliul 7. 1. Cu excepţia cazurilor de vacante care se produc în condiţiile specificate la nr. 10-12 de mai jos, membrii uniunii aleşi în Consiliu îşi îndeplinesc mandatul lor pînã la data la care este ales un nou consiliu. Ei pot fi realeşi. 8. 2. (1) Dacã, între doua conferinţe ale plenipotentiarilor, în cadrul Consiliului se produce o vacanta, locul revine de drept membrului uniunii care a obţinut, la ultimul scrutin, cel mai mare numãr de voturi dintre membrii care fac parte din aceeaşi regiune şi a cãrui candidatura n-a fost reţinutã. 9. (2) Cînd, dintr-un motiv oarecare, locul vacant nu poate fi ocupat respectînd procedura indicatã la nr. 8 de mai sus, preşedintele Consiliului invita ceilalţi membri ai regiunii sa depunã candidatura lor în termen de o luna socotitã de la data solicitãrii candidaturii. La sfîrşitul acestei perioade, preşedintele Consiliului invita membrii uniunii sa aleagã noul membru. Alegerea are loc cu buletin secret, prin corespondenta. Este cerutã aceeaşi majoritate ca cea indicatã mai sus. Noul membru îşi pãstreazã postul pînã la alegerea noului consiliu de cãtre urmãtoarea conferinţa a plenipotentiarilor competenta. 10. 3. Un loc în Consiliu este considerat ca fiind vacant atunci cînd: 11. a) un membru al Consiliului nu a luat parte la doua sesiuni ordinare consecutive ale consiliului; 12. b) un membru al uniunii se demite din funcţiile sale de membru al Consiliului. Funcţionari aleşi 13. 1. Secretarul general, vicesecretarul general şi directorii birourilor îşi preiau funcţiile la data fixatã de Conferinţa plenipotentiarilor în momentul alegerii lor. Ei rãmîn în mod normal în funcţie pînã la data fixatã de cãtre urmãtoarea conferinţa a plenipotentiarilor şi nu pot fi realeşi decît o data. 14. 2. Dacã postul de secretar general devine vacant, vicesecretarul general este cel ce succede la postul de secretar general, pe care îl pãstreazã pînã la data fixatã de Conferinţa plenipotentiarilor în cursul urmãtoarei sale reuniuni. Cînd, în aceste condiţii, vicesecretarul general succede secretarului general în postul acestuia, postul de vicesecretar general este considerat ca a devenit vacant la aceeaşi data şi se aplica dispoziţiile de la nr. 15 de mai jos. 15. 3. Dacã postul de vicesecretar general devine vacant la o data anterioarã cu mai mult de 180 de zile celei care a fost fixatã pentru începerea urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor, Consiliul numeşte un succesor pentru durata mandatului ce a mai rãmas de parcurs. 16. 4. Dacã posturile de secretar general şi vicesecretar general devin vacante simultan, directorul care a fost cel mai mult în timp în serviciu exercita funcţia de secretar general pe o perioada ce nu depãşeşte 90 de zile. Consiliul numeşte un secretar general şi, dacã posturile au devenit vacante la o data anterioarã cu mai mult de 180 de zile celei fixate pentru începerea urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor, el numeşte, de asemenea, un vicesecretar general. Un funcţionar, astfel numit de Consiliu, rãmîne în serviciu pentru perioada ce a rãmas de parcurs din mandatul predecesorului sau. 17. 5. Dacã postul unui director devine în mod inopinat vacant, secretarul general ia mãsurile necesare pentru ca funcţiile directorului sa fie asigurate pînã cînd Consiliul desemneazã un nou director la urmãtoarea sa sesiune ordinarã, ţinuta dupã data la care vacanta s-a produs. Un director astfel numit rãmîne în funcţie pînã la data fixatã de urmãtoarea conferinţa a plenipotentiarilor. 18. 6. Consiliul procedeazã la desemnarea unui titular la postul de secretar general sau vicesecretar general devenit vacant, sub rezerva dispoziţiilor pertinente enunţate în art. 27 al Constituţiei, în situaţia vizata de dispoziţiile respective ale prezentului articol şi aceasta în cursul uneia dintre sesiunile sale ordinare, dacã vacanta s-a produs în 90 de zile care preced aceasta sesiune, sau chiar în cursul unei sesiuni convocate de preşedintele sau în perioadele prevãzute în aceste dispoziţii. 19. 7. Perioada de serviciu a unui funcţionar care a fost numit într-un post de funcţionar ales, conform dispoziţiilor prescrise la nr. 14-18 de mai sus, nu impiedica pe acest funcţionar sa-şi depunã candidatura la alegerea sau realegerea pe acest post. Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor 20. 1. Membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor îşi preiau funcţiile lor la datele fixate de Conferinţa plenipotentiarilor în momentul alegerii lor. Ei rãmîn în funcţie pînã la datele fixate de urmãtoarea conferinţa a plenipotentiarilor şi nu pot fi realeşi decît o data. 21. 2. Dacã, într-un interval de timp ce separa doua conferinţe ale plenipotentiarilor, un membru al Comitetului demisioneaza sau este împiedicat sa-şi exercite funcţiile sale, secretarul general, dupã consultarea directorului Biroului radiocomunicatiilor, invita membrii uniunii care fac parte din regiunea respectiva sa propunã candidaţi pentru alegerea unui înlocuitor în Consiliu la urmãtoarea sa sesiune. Totuşi, dacã vacanta postului se produce cu mai mult de 90 de zile înaintea unei sesiuni a Consiliului sau dupã sesiunea Consiliului care precede urmãtoarea conferinţa a plenipotentiarilor, respectivul membru al uniunii desemneazã, cît mai repede posibil şi în termen de 90 de zile, un alt cetãţean ca înlocuitor, care va rãmîne în funcţie, dupã caz, pînã la intrarea în funcţie a noului membru ales de Consiliu sau pînã la intrarea în funcţie a noilor membri ai comitetului ales de urmãtoarea conferita a plenipotentiarilor. Inlocuitorul va putea fi prezentat drept candidat la alegerea de cãtre Consiliu sau Conferinţa plenipotentiarilor, dupã caz. 22. 3. Un membru al Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor este considerat ca nu mai este în mãsura sa-şi exercite funcţiile sale atunci cînd a absentat de mai multe ori consecutiv de la reuniunile comitetului. Secretarul general, dupã consultarea preşedintelui comitetului, a membrului comitetului şi a membrului respectiv al uniunii, declara ca un loc este vacant în comitet şi da dispoziţiile prevãzute la nr. 21 de mai sus. ART. 3 Alte conferinţe 23. 1. Conform dispoziţiilor pertinente ale Constituţiei, conferinţele mondiale ale uniunii, prevãzute mai jos, sînt în mod normal convocate în intervalul ce separa doua conferinţe ale plenipotentiarilor: 24. a) doua conferinţe mondiale ale radiocomunicatiilor; 25. b) o conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor; 26. c) o conferinţa mondialã de dezvoltare a telecomunicatiilor; 27. d) doua adunãri ale radiocomunicatiilor, asociate conferinţelor mondiale ale radiocomunicatiilor, ca loc şi data. 28 2. În mod excepţional, în perioada cuprinsã între doua conferinţe ale plenipotentiarilor: 29. - a doua conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor şi adunarea radiocomunicatiilor, care îi este asociata, pot fi anulate sau una dintre cele doua poate fi anulatã, chiar dacã cealaltã este convocatã; 30. - o conferinţa de standardizare a telecomunicatiilor adiţionalã poate fi convocatã. 31. 3. Aceste mãsuri sînt luate: 32. a) prin decizia unei conferinţe a plenipotentiarilor; 33. b) la recomandarea conferintei mondiale precedente a sectorului interesat, sub rezerva aprobãrii de cãtre Consiliu; 34. c) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii, adresatã individual secretarului general; sau 35. d) la propunerea Consiliului. 36. 4. O conferinţa regionala a radiocomunicatiilor este convocatã: 37. a) prin decizia unei conferinţe a plenipotentiarilor; 38. b) la recomandarea unei precedente conferinţe mondiale sau regionale a radiocomunicatiilor, sub rezerva aprobãrii ei de Consiliu; 39. c) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii ce aparţin regiunii respective, adresatã individual secretarului general; sau 40. d) la propunerea Consiliului. 41. 5.(1) Locul precis şi datele exacte ale unei conferinţe mondiale sau regionale sau ale unei adunãri a radiocomunicatiilor pot fi fixate de o conferinţa a plenipotentiarilor. 42. (2) În absenta unei decizii asupra acestui subiect, locul precis şi datele exacte sînt determinate de cãtre Consiliu cu acordul majoritãţii membrilor uniunii, dacã este cazul unei conferinţe mondiale sau unei adunãri a radiocomunicatiilor, şi de majoritatea membrilor uniunii ce aparţin regiunii considerate, dacã este cazul unei conferinţe regionale; în ambele cazuri se aplica dispoziţiile nr. 47 de mai jos. 43. 6. (1) Locul precis şi datele exacte ale unei conferinţe sau ale unei adunãri pot fi schimbate: 44. a) la cererea a cel puţin unui sfert dintre membrii uniunii, dacã este cazul unei conferinţe mondiale sau unei adunãri sau a unui sfert dintre membrii uniunii ce aparţin regiunii considerate, dacã este cazul unei conferinţe regionale. Cererile sînt adresate individual secretarului general, care sesizeazã Consiliul despre acestea, în scopul aprobãrii; sau 45. b) la propunerea Consiliului. 46. (2) În cazurile vizate la nr. 44 şi 45 de mai sus, modificãrile propuse nu sînt definitiv adoptate decît cu acordul majoritãţii membrilor uniunii, dacã este cazul unei conferinţe mondiale sau unei adunãri, sau al majoritãţii membrilor uniunii ce aparţin regiunii considerate, dacã este cazul unei conferinţe regionale, sub rezerva dispoziţiilor nr. 47 de mai jos. 47. 7. În consultarile vizate la nr. 42, 46, 118, 123, 138, 302, 304, 305, 307 şi 312 ale prezentei convenţii, membrii uniunii care nu au rãspuns în termenul fixat de Consiliu sînt consideraţi ca nu au participat la aceste consultãri şi, în consecinta, nu sînt luati în considerare la calcularea majoritãţii. Dacã numãrul de raspunsuri primite nu a depãşit jumãtate din numãrul membrilor uniunii consultaţi, se procedeazã la o noua consultare, al carei rezultat va fi determinat indiferent de numãrul de voturi exprimate. 48. 8. (1) Conferinţele mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale sînt convocate prin decizia Conferintei plenipotentiarilor. 49. (2) Dispoziţiile referitoare la convocarea unei conferinţe mondiale a radiocomunicatiilor, adoptate ordinii sale de zi şi condiţiile de participare se aplica, de asemenea, dupã cum se cuvine, conferinţelor mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale.
SECŢIUNEA a II-a
ART. 4 Consiliul 50. 1.(1) Consiliul este compus din patruzeci şi trei de membri ai uniunii, aleşi de Conferinţa plenipotentiarilor. 51. 2.(1) Consiliul se reuneste o data pe an, în sesiune ordinarã, la sediul uniunii. 52. (2) În cursul acestei sesiuni el poate decide sa se ţinã în mod excepţional o sesiune adiţionalã. 53. (3) În intervalul dintre sesiunile ordinare, el poate sa fie convocat, în principiu la sediul uniunii, de cãtre preşedintele sau, la cererea majoritãţii membrilor sãi sau la initiativa preşedintelui sau, în condiţiile prevãzute la nr. 18 al prezentei convenţii. 54. 3. Consiliul nu ia decizii decît atunci cînd este în sesiune. În mod excepţional, Consiliul, reunit în sesiune, poate decide ca o anumitã problema va fi reglementatã prin corespondenta. 55. 4. La începutul fiecãrei sesiuni ordinare, Consiliul alege dintre reprezentanţii membrilor sãi şi ţinînd seama de principiul rotatiei între regiuni pe preşedinte şi vicepreşedintele sau. Aceştia rãmîn în funcţie pînã la deschiderea sesiunii ordinare urmãtoare şi nu sînt reeligibili. Vicepreşedintele înlocuieşte preşedintele în absenta acestuia. 56. 5. În mãsura în care este posibil, persoana desemnatã de cãtre un membru al Consiliului pentru a participa la Consiliu este un funcţionar al administraţiei sale de telecomunicaţii sau este direct responsabil în fata acestei administraţii sau în numele acesteia; aceasta persoana trebuie sa fie calificatã, avînd în vedere experienta sa în serviciile de telecomunicaţii. 57. 6. Doar cheltuielile de cãlãtorie, de subzistenta şi de asigurãri angajate de cãtre reprezentantul fiecãruia dintre membrii Consiliului, pentru a-şi exercita funcţiile sale la sesiunile Consiliului, sînt în sarcina uniunii. 58. 7. Reprezentantul fiecãruia dintre membrii Consiliului are dreptul de a asista, în calitate de observator, la toate reuniunile sectoarelor uniunii. 59. 8. Secretarul general îşi asuma funcţiile secretarului Consiliului. 60. 9. Secretarul general, vicesecretarul general şi directorii birourilor participa, cu drepturi depline, la deliberãrile Consiliului, dar fãrã sa ia parte la vot. Totuşi, Consiliul poate sa ţinã şedinţe rezervate doar reprezentanţilor membrilor sãi. 61. 10 Consiliul examineazã în fiecare an raportul întocmit de secretarul general asupra politicii şi planificarii strategice, recomandate uniunii conform directivelor generale ale Conferintei plenipotentiarilor şi îi da cursul pe care îl considera potrivit. 62. 11. Consiliul supervizeaza, în intervalul ce separa conferinţele plenipotentiarilor, gestiunea şi administrarea globalã ale uniunii. Îndeosebi, Consiliul: 63. (1) aproba şi revizuieste Statutul personalului şi Regulamentul financiar al uniunii şi celelalte regulamente pe care le considera necesare, ţinînd cont de practica curenta a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a instituţiilor specializate care aplica regimul comun al salariilor, indemnizaţiilor şi pensiilor; 64. (2) ajusteaza, dacã este necesar: 65. a) treptele de baza ale salariilor personalului din categoriile profesionalã şi superioarã, cu excepţia posturilor la care se prevãd alegeri, în scopul adaptãrii lor la treptele de baza ale salariilor fixate de Natiunile Unite pentru categoriile corespondente ale regimului comun; 66. b) treptele de baza ale salariilor personalului din categoria servicii generale, în scopul adaptãrii lor la salariile aplicate de Natiunile Unite şi instituţiile specializate la sediul uniunii; 67. c) indemnizaţiile de post ale categoriilor profesionalã şi superioarã, precum şi cele ale posturilor la care se prevãd alegeri, conform deciziilor Naţiunilor Unite valabile pentru sediul uniunii; 68. d) indemnizaţiile de care beneficiazã întreg personalul uniunii, în concordanta cu toate modificãrile adoptate în regimul comun al Naţiunilor Unite; 69. (3) ia deciziile necesare pentru a asigura repartiţia geograficã echitabila a personalului uniunii şi controleazã executarea acestor decizii; 70. (4) decide adoptarea propunerilor de reforme majore referitoare la organizarea Secretariatului general şi a birourilor sectoarelor uniunii, conforme cu Constituţia şi prezenta convenţie, care îi sînt supuse de cãtre secretarul general dupã ce au fost examinate de cãtre Comitetul de coordonare; 71. (5) examineazã şi stabileşte planurile plurianuale referitoare la locurile de munca şi la personal, precum şi la programele de dezvoltare a resurselor umane ale uniunii şi furnizeazã orientãri în ceea ce priveşte efectivele uniunii, referitoare la nivelul sau la structura acestor efective, ţinînd cont de directivele generale ale Conferintei plenipotentiarilor şi dispoziţiilor pertinente ale art. 27 al Constituţiei; 72. (6) ajusteaza, dacã este necesar, contribuţiile uniunii şi ale personalului la Casa comuna a pensiilor personalului Naţiunilor Unite, conform statutului şi regulamentului acestei case, precum şi indemnizaţiile de scumpire a vieţii, care se acorda beneficiarilor Casei de asigurãri a personalului uniunii, conform practicii acesteia; 73. (7) examineazã şi stabileşte bugetul bienal al uniunii şi examineazã bugetul previzibil pentru ciclul de 2 ani ce urmeazã bugetului stabilit, ţinînd seama de deciziile Conferintei plenipotentiarilor referitoare la nr. 49 al Constituţiei şi de limitele fixate pentru cheltuieli de aceasta Conferinţa, conform dispoziţiilor nr. 50 al Constituţiei; realizeazã toate economiile posibile, însã are în vedere obligaţia pe care o are uniunea de a obţine rezultate satisfãcãtoare cît mai rapid posibil. Fãcînd aceasta, Consiliul tine seama de opiniile Comitetului de coordonare expuse în raportul secretarului general, despre care se menţioneazã la nr. 86 al prezentei convenţii, şi de raportul de gestiune financiarã menţionat la nr. 101 al prezentei convenţii; 74. (8) face aranjamentele necesare în vederea verificãrii anuale a conturilor uniunii stabilite de cãtre secretarul general şi aproba aceste conturi, dacã este cazul, pentru a le supune urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor; 75. (9) da dispoziţiile necesare pentru convocarea conferinţelor uniunii şi furnizeazã Secretariatului general şi sectoarelor uniunii, cu acordul majoritãţii membrilor uniunii, dacã este cazul unei conferinţe mondiale sau al majoritãţii membrilor uniunii ce aparţin regiunii interesate, dacã este cazul unei conferinţe regionale, directivele potrivite în ceea ce priveşte asistenta lor tehnica şi de alta natura la pregãtirea şi organizarea conferinţelor; 76. (10) ia deciziile necesare în ceea ce priveşte nr. 28 al prezentei convenţii; 77. (11) decide asupra punerii în aplicare a deciziilor care sînt luate de conferinţe şi care au repercursiuni financiare; 78. (12) în limitele prescrise de Constituţie, de prezenta convenţie şi de regulamentele administrative, ia toate celelalte mãsuri considerate necesare pentru buna funcţionare a uniunii; 79. (13) da toate dispoziţiile necesare, dupã acordul majoritãţii membrilor uniunii, pentru a rezolva, cu titlu provizoriu, cazurile neprevãzute în Constituţie, în prezenta convenţie, în regulamentele administrative şi anexele lor, pentru soluţionarea cãrora nu este posibil sa se aştepte urmãtoarea conferinţa competenta; 80. (14) este însãrcinat sa asigure coordonarea cu toate organizaţiile internaţionale vizate la art. 49 şi 50 ale Constituţiei. În acest scop, încheie în numele uniunii acorduri provizorii cu organizaţiile internaţionale vizate la art. 50 al Constituţiei şi cu Natiunile Unite, în aplicarea Acordului dintre Organizaţia Naţiunilor Unite şi Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor; aceste acorduri provizorii trebuie sa fie supuse urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale art. 8 al Constituţiei; 81. (15) trimite membrilor uniunii, cît mai repede posibil, dupã fiecare dintre sesiunile sale, procese-verbale succinte ale lucrãrilor sale, precum şi toate documentele pe care le considera utile; 82. (16) supune Conferintei plenipotentiarilor un raport asupra activitãţii uniunii de la ultima conferinţa a plenipotentiarilor, precum şi recomandãrile pe care le considera potrivite.
SECŢIUNEA a III-a
ART. 5 Secretariatul general 83. 1. Secretarul general: 84. a) este responsabil al gestiunii globale a resurselor uniunii; el poate delega gestiunea unei pãrţi din aceste resurse vicesecretarului general, precum şi directorilor birourilor, dupã consultarea, la nevoie, a Comitetului de coordonare; 85. b) coordoneazã activitãţile Secretariatului general şi ale sectoarelor uniunii, ţinînd seama de opiniile Comitetului de coordonare, în scopul de a asigura o utilizare cît mai eficienta şi mai economicã posibil a resurselor uniunii; 86. c) dupã consultarea Comitetului de coordonare şi ţinînd seama de opiniile acestuia, pregãteşte şi supune Consiliului un raport anual despre starea evoluţiei mediului telecomunicatiilor şi care conţine recomandãri referitoare la politica şi strategia viitoare ale uniunii, cum se stipuleazã la nr. 61 al prezentei convenţii, precum şi o evaluare a repercursiunilor lor financiare; 87. d) organizeazã activitatea Secretariatului general şi numeşte personalul acestuia, conformindu-se directivelor date de Conferinţa plenipotentiarilor şi regulamentelor stabilite de Consiliu; 88. e) ia mãsurile administrative referitoare la birourile sectoarelor uniunii şi numeşte personalul acestor birouri pe baza alegerii şi propunerilor directorului biroului respectiv, decizia finala de numire sau de concediere aparţinînd, totuşi, secretarului general; 89. f) aduce la cunostinta Consiliului orice decizie luatã de Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile specializate, care afecteazã condiţiile de serviciu, indemnizaţiile şi pensiile regimului comun; 90. g) vegheazã la aplicarea oricãrui regulament adoptat de Consiliu; 91. h) furnizeazã avize juridice uniunii; 92. i) supervizeaza, pentru cerinţele gestiunii administrative, personalul uniunii, în scopul de a asigura o folosire cît mai eficace posibila a acestui personal şi de a-i aplica condiţiile de lucru ale regimului comun. Personalul desemnat pentru a asista direct pe directorii birourilor este plasat sub autoritatea administrativã a secretarului general şi lucreazã sub ordinele directe ale directorilor respectivi, dar conform directivelor administrative generale ale Consiliului; 93. j) în interesul general al uniunii şi în consultare cu directorii birourilor interesate, repartizeazã temporar funcţionari pe alte posturi decît cele pe care au fost numiţi în funcţie de fluctuatiile activitãţii la sediul uniunii; 94. k) da, de comun acord cu directorul biroului interesat, dispoziţiile administrative şi financiare necesare privind conferinţele şi reuniunile fiecãrui sector; 95. l) asigura activitatea de secretariat, adecvatã, care precede şi care urmeazã conferinţelor uniunii, ţinînd seama de responsabilitãţile fiecãrui sector; 96. m) pregãteşte recomandãri pentru prima reuniune a sefilor de delegaţie, menţionatã la nr. 342 al prezentei convenţii, ţinînd seama de rezultatul eventualelor consultãri regionale; 97. n) asigura, dacã este cazul în cooperare cu guvernul care invita, secretariatul conferinţelor uniunii şi, dacã este necesar, în colaborare cu directorul interesat, furnizeazã serviciile necesare ţinerii reuniunilor uniunii, fãcînd apel, în mãsura în care se apreciazã ca necesar, la personalul uniunii în conformitate cu nr. 93 de mai sus. Secretarul general poate, de asemenea, la cerere şi pe baza unui contract, sa asigure secretariatului oricãrei alte reuniuni referitoare la telecomunicaţii; 98. o) da dispoziţiile necesare pentru a asigura publicarea şi distribuirea în timp oportun a documentelor de serviciu, a buletinelor de informare, precum şi a altor documente şi dosare care au fost stabilite de Secretariatul general şi sectoare sau care au fost comunicate uniunii, sau a cãror publicare este cerutã de conferinţe sau de Consiliu. Consiliul tine la zi lista documentelor de publicat, dupã ce a consultat conferinţa respectiva cu privire la documentele de serviciu şi la alte documente a cãror publicare este cerutã de conferinţe; 99. p) publica periodic, cu ajutorul informaţiilor centralizate sau puse la dispoziţia sa, inclusiv cele pe care le poate culege de la alte organizaţii internaţionale, un jurnal de informare şi de documentare generalã despre telecomunicaţii; 100. q) dupã consultarea Comitetului de coordonare şi dupã ce a realizat toate economiile posibile, pregãteşte şi supune Consiliului un proiect de buget bienal ce acoperã cheltuielile uniunii în limitele fixate de Conferinţa plenipotentiarilor. Acest proiect de buget se compune dintr-un buget global ce regrupeaza bugetele bazate pe costurile fiecãruia dintre cele trei sectoare, stabilite conform directivelor bugetare ce provin de la secretarul general şi care cuprinde doua versiuni. O versiune corespunde unei cresteri zero pentru unitatea contributiva, cealaltã, unei cresteri inferioare sau egale oricãrei limite fixate de Conferinţa plenipotentiarilor, dupã prelevarea eventuala de fonduri din contul de provizie. Rezoluţia referitoare la buget, dupã aprobarea de cãtre Consiliu, este transmisã cu titlu informativ tuturor membrilor uniunii; 101. r) cu ajutorul Comitetului de coordonare, stabileşte un raport anual de gestiune financiarã, conform dispoziţiilor Regulamentului financiar şi îl prezintã Consiliului. Un raport de gestiune financiarã şi un cont recapitulativ sînt stabilite şi supuse urmãtoarei conferinţe a plenipotentiarilor în scopul examinãrii şi aprobãrii definitive; 102. s) cu ajutorul Comitetului de coordonare, stabileşte un raport anual asupra activitãţii uniunii, care este transmis, dupã aprobarea Consiliului, tuturor membrilor; 103. t) îndeplineşte toate celelalte funcţii de secretariat ale uniunii; 104. u) îndeplineşte orice alta funcţie pe care i-o încredinţeazã Consiliul. 105. 2. Secretarul general sau vicesecretarul general poate asista, cu titlu consultativ, la conferinţele uniunii; secretarul general sau reprezentantul sau poate participa, cu titlu consultativ, la toate celelalte reuniuni ale uniunii.
SECŢIUNEA a IV-a
ART. 6 Comitetul de coordonare 106. 1.(1) Comitetul de coordonare asista şi sfatuieste secretarul general asupra tuturor problemelor menţionate în dispoziţiile pertinente ale art. 26 al Constituţiei, precum şi ale articolelor corespunzãtoare ale prezentei convenţii. 107. (2) Comitetul este însãrcinat sa asigure coordonarea cu toate organizaţiile internaţionale menţionate la art. 49 şi 50 ale Constituţiei, în ceea ce priveşte reprezentarea uniunii la conferinţele acestor organizaţii. 108. (3) Comitetul examineazã rezultatele activitãţilor uniunii şi asista secretarul general în pregãtirea raportului vizat la nr. 86 al prezentei convenţii, care este supus Consiliului. 109. 2. Comitetul trebuie sa se straduiasca sa formuleze concluziile sale prin acord unanim. Dacã nu este sprijinit de majoritatea comitetului, preşedintele poate, în circumstanţe excepţionale, sa ia decizii pe propria lui rãspundere, dacã el apreciazã ca rezolvarea problemelor în cauza este urgenta şi nu poate aştepta urmãtoarea sesiune a Consiliului. În aceste circumstanţe, face un raport prompt şi scris membrilor Consiliului asupra acestor probleme, indicind motivele ce l-au determinat sa ia aceste mãsuri şi comunicindu-le opiniile, expuse în scris, ale celorlalţi membri ai comitetului. Dacã problemele studiate în asemenea circumstanţe nu sînt urgente, dar totuşi importante, ele trebuie supuse examinãrii Consiliului la urmãtoarea sa sesiune. 110. 3. Preşedintele convoacã comitetul cel puţin o data pe luna; comitetul poate, de asemenea, sa se reuneascã, în caz de necesitate, la cererea a doi dintre membrii sãi. 111. 4. Un raport asupra lucrãrilor Comitetului de coordonare este stabilit şi comunicat membrilor Consiliului, la cerere.
SECŢIUNEA a V-a Sectorul de radiocomunicatii
ART. 7 Conferinţele mondiale ale radiocomunicatiilor 112. 1. Conform nr. 90 al Constituţiei, o conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor este convocatã pentru a examina probleme specifice de radiocomunicatii. O conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor trateazã punctele înscrise pe ordinea de zi, adoptatã în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale prezentului articol. 113. 2.(1) Ordinea de zi a unei conferinţe mondiale a radiocomunicatiilor poate sa cuprindã: 114. a) revizuirea parţialã sau, în mod excepţional, totalã a Regulamentului radiocomunicatiilor menţionat la art. 4 al Constituţiei; 115. b) orice alta problema cu caracter mondial care este de competenta conferintei; 116. c) un punct referitor la instrucţiunile de dat Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor şi Biroului radiocomunicatiilor cu privire la activitãţile lor şi la examinarea acestora; 117. d) adoptarea problemelor pe care adunãrile radiocomunicatiilor trebuie sa le studieze, precum şi a celor pe care aceasta adunare va trebui sa le examineze cu privire la viitoarele conferinţe ale radiocomunicatiilor. 118. (2) Cadrul general al acestei ordini de zi ar trebui sa fie fixat cu 4 ani înainte, iar ordinea de zi definitiva este fixatã de Consiliu, de preferinta cu 2 ani înaintea conferintei, cu acordul majoritãţii membrilor uniunii, sub rezerva dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii. 119. (3) Aceasta ordine de zi cuprinde orice problema a carei includere a fost decisa de o conferinţa a plenipotentiarilor. 120. 3.(1) Aceasta ordine de zi poate sa fie schimbatã: 121. a) la cererea a cel puţin un sfert dintre membrii uniunii, aceste cereri fiind adresate individual secretarului general, care sesizeazã Consiliul în scopul aprobãrii; sau 122. b) la propunerea Consiliului. 123. (2) Proiectele de modificare a ordinii de zi a unei conferinţe mondiale a radiocomunicatiilor nu sînt definitiv adoptate decît cu acordul majoritãţii membrilor uniunii sub rezerva dispoziţiilor de la nr. 47 al prezentei convenţii. 124. 4. În plus, conferinţa: 125. (1) examineazã şi aproba raportul directorului biroului asupra activitãţii sectorului, dupã ultima conferinţa; 126. (2) adreseazã recomandãri Consiliului în ceea ce priveşte punctele înscrise pe ordinea de zi a unei viitoare conferinţe, expune opiniile sale despre ordinea de zi a conferinţelor pentru un ciclu de cel puţin 4 ani şi evalueaza repercursiunile lor financiare; 127. (3) include în deciziile sale instrucţiuni sau solicitãri, dupã caz, secretarului general şi sectoarelor uniunii. 128. 5. Preşedintele şi vicepreşedinţii adunãrii radiocomunicatiilor, ai comisiei (comisiilor) de studii pertinent(e) pot participa la conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor asociata. ART. 8 Adunãrile radiocomunicatiilor 129. 1. O adunare a radiocomunicatiilor examineazã recomandãrile referitoare la problemele pe care ea le-a adoptat conform propriilor sale proceduri sau care îi sînt supuse de Conferinţa plenipotentiarilor, de o alta conferinţa, de Consiliu sau de Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor şi, dupã caz, formuleazã recomandãri în acest subiect. 130. 2. În ceea ce priveşte nr. 129 de mai sus, adunarea radiocomunicatiilor: 131. (1) examineazã rapoartele comisiilor de studii stabilite conform dispoziţiilor de la nr. 157 de mai jos şi aproba, modifica sau respinge proiectele de recomandãri pe care le conţin aceste rapoarte; 132. (2) ţinînd seama de necesitatea de a limita la minimum sarcinile ce incarca uniunea, aproba programul de lucru ce decurge din examinarea problemelor existente şi a noilor probleme, evalueaza gradul de prioritate şi de urgenta a acestor probleme ca şi incidenta financiarã a studierii lor şi fixeazã termenul pentru a le duce la bun sfîrşit; 133. (3) decide, legat de programul de lucru aprobat, prevãzut la nr. 132 de mai sus, dacã este cazul sa se menţinã sau sa se dizolve comisiile de studii sau sa creeze altele noi şi atribuie fiecãreia problemele de studiat; 134. (4) regrupeaza, atît cît este posibil, problemele care intereseazã ţãrile în curs de dezvoltare, în scopul de a facilita participarea acestora la studiul lor; 135. (5) da avize asupra problemelor ce decurg din competenta sa, ce rãspund la întrebãrile formulate de o conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor; 136. (6) face raport pentru Conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor, la care este asociata, asupra stadiului de inaintare a lucrãrilor privind punctele ce pot fi incluse pe ordinea de zi a viitoarelor conferinţe ale radiocomunicatiilor. 137. 3. Adunarea radiocomunicatiilor este prezidata de cãtre o persoana desemnatã de guvernul tarii unde are loc reuniunea sau, cînd aceasta reuniune se tine la sediul uniunii, de o persoana aleasã chiar de adunarea respectiva; preşedintele este asistat de vicepreşedinţi aleşi de adunare. ART. 9 Conferinţele regionale ale radiocomunicatiilor 138. Ordinea de zi a unei conferinţe regionale a radiocomunicatiilor nu poate cuprinde decît probleme de radiocomunicatii particulare cu caracter regional, inclusiv directive destinate Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor şi Biroului radiocomunicatiilor referitoare la activitãţile ce intereseazã regiunea respectiva, cu condiţia ca aceste directive sa nu fie contrare intereselor altor regiuni. Pot fi dezbãtute doar problemele înscrise pe ordinea de zi. Dispoziţiile de la nr. 118-123 ale prezentei convenţii se aplica conferinţelor regionale ale radiocomunicatiilor, dar numai în ceea ce priveşte membrii regiunii respective. ART. 10 Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor 139. 1. Comitetul este compus din noua membri aleşi de Conferinţa plenipotentiarilor. 140. 2. În afarã funcţiilor enunţate la art. 14 al Constituţiei, comitetul examineazã rapoartele directorului Biroului radiocomunicatiilor privind studiul, la cererea uneia sau a mai multor administraţii interesate, al cazurilor de perturbatii prejudiciabile şi elaboreazã recomandãrile necesare. 141. 3. Membrii comitetului au ca obligaţie sa participe, cu titlu consultativ, la conferinţele radiocomunicatiilor şi la adunãrile radiocomunicatiilor. Preşedintele şi vicepreşedintele sau reprezentanţii lor desemnaţi au obligaţia sa participe, cu titlu consultativ, la conferinţele plenipotentiarilor, în toate aceste cazuri, membrii supuşi acestor obligaţii nu sînt autorizaţi sa participe la aceste conferinţe în calitate de membri ai delegaţiei lor naţionale. 142. 4. În sarcina uniunii sînt doar cheltuielile de cãlãtorie, de subzistenta şi de asigurãri, angajate de membrii comitetului în exercitarea funcţiilor lor în serviciul uniunii. 143. 5. Metodele de lucru ale comitetului sînt urmãtoarele: 144. (1) Membrii comitetului aleg dintre ei un preşedinte şi un vicepreşedinte, care îşi îndeplinesc funcţiile lor pe o durata de un an. Prin urmare, vicepreşedintele succede în fiecare an preşedintelui şi este ales un nou vicepreşedinte. În cazul unei absente a preşedintelui şi vicepreşedintelui, membrii comitetului aleg, pentru circumstanţã, un preşedinte temporar ales dintre ei. 145. (2) În mod normal, comitetul tine cel mult patru reuniuni pe an la sediul uniunii, în cursul cãrora cel puţin doua treimi dintre membrii sãi trebuie sa fie prezenţi. El îşi poate îndeplini sarcinile cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicaţii. 146. (3) Comitetul trebuie sa se straduiasca sa ia deciziile sale în unanimitate. Dacã nu se ajunge la aceasta, o decizie nu este consideratã ca valabilã decît dacã cel puţin doua treimi dintre membrii comitetului s-au pronunţat prin vot în favoarea sa. Fiecare membru al comitetului dispune de un vot; votul prin procura este interzis. 147. (4) Comitetul poate adopta dispoziţiile interne pe care le considera necesare, conforme cu dispoziţiile Constituţiei, ale prezentei convenţii şi ale Regulamentului radiocomunicatiilor. Aceste dispoziţii sînt publicate ca parte a regulamentului interior. ART. 11 Comisiile de studii ale radiocomunicatiilor 148. 1. Comisiile de studii ale radiocomunicatiilor sînt stabilite de o adunare a radiocomunicatiilor. 149. 2.(1) Comisiile de studii ale radiocomunicatiilor studiazã problemele care le sînt supuse conform dispoziţiilor art. 7 al prezentei convenţii şi redacteazã proiecte de recomandãri. Aceste proiecte de recomandãri sînt supuse aprobãrii fie adunãrii radiocomunicatiilor fie, între doua adunãri, administraţiilor, prin corespondenta, conform procedurilor adoptate de adunare. Recomandãrile aprobate dupã una sau cealaltã din aceste modalitãţi au acelaşi statut. 150. (2) Sub rezerva dispoziţiilor de la nr. 158 de mai jos, studiul problemelor sus-menţionate se dirijeaza în special spre: 151. a) utilizarea spectrului frecventelor radioelectrice în radiocomunicatiile terestre şi radiocomunicatiile spatiale (şi ale orbitei satelitilor geostationari); 152. b) caracteristicile şi calitatea de funcţionare a sistemelor radioelectrice; 153. c) funcţionarea statiilor de radiocomunicatie; 154. d) aspectele radiocomunicatie ale problemelor referitoare la pericol şi la securitate. 155. (3) Ca regula generalã, aceste studii nu iau în considerare problemele de ordin economic, dar în cazurile în care ele presupun comparatii între mai multe soluţii tehnice, factorii economici pot sa fie luati în considerare. 156. 3. Comisiile de studii ale radiocomunicatiilor efectueazã, de asemenea, lucrãri pregãtitoare referitoare la problemele tehnice, de exploatare şi de procedura ce vor fi supuse examinãrii conferinţelor mondiale şi regionale ale radiocomunicatiilor şi elaboreazã rapoarte pe acest subiect, conform programului de lucru adoptat în aceasta privinta de o adunare a radiocomunicatiilor sau dupã directivele formulate de Consiliu. 157. 4. Fiecare comisie de studii elaboreazã, pentru adunarea radiocomunicatiilor, un raport ce indica stadiul lucrãrilor, recomandãrile adoptate conform procedurii de consultare prevãzute la nr. 149 de mai sus şi proiectele de recomandãri noi sau revizuite pe care trebuie sa le examineze adunarea. 158. 5. Ţinînd seama de dispoziţiile nr. 79 al Constituţiei, Sectorul radiocomunicatiilor şi Sectorul standardizarii telecomunicatiilor revad în permanenta sarcinile enunţate la nr. 151-154 de mai sus şi la nr. 193 al prezentei convenţii în ceea ce priveşte Sectorul standardizarii telecomunicatiilor, pentru a hotãrî, de comun acord, modificãrile ce trebuie aduse repartizãrii problemelor studiate de cele doua sectoare. Aceste doua sectoare lucreazã în strinsa colaborare şi adopta proceduri care permit sa efectueze aceasta revizuire şi sa încheie aceste acorduri în timpul dorit şi de o maniera eficienta. Dacã un acord n-a putut fi obţinut, problema poate fi supusã pentru a fi decisa Conferintei plenipotentiarilor, prin intermediul Consiliului. 159. 6. În îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de studii ale radiocomunicatiilor trebuie sa acorde atenţia cuvenitã studierii problemelor şi elaborãrii recomandãrilor direct legate de crearea, dezvoltarea şi îmbunãtãţirea telecomunicatiilor în ţãrile în curs de dezvoltare, la nivel regional şi internaţional. Ele îşi conduc lucrãrile ţinînd seama, cum se cuvine, de activitatea organizaţiilor naţionale şi regionale şi a altor organizaţii internaţionale care se ocupa de radiocomunicatii şi coopereazã cu ele în ceea ce priveşte necesitatea pentru uniune de a-şi pãstra poziţia sa superioarã în materie de telecomunicaţii. 160. În scopul facilitãrii examinãrii activitãţilor Sectorului radiocomunicatiilor, se cuvine sa se ia mãsuri proprii pentru a incuraja cooperarea şi coordonarea cu alte organizaţii ce se ocupa cu radiocomunicatiile, cu Sectorul standardizarii telecomunicatiilor şi cu Sectorul dezvoltãrii telecomunicatiilor. O adunare a radicomunicatiilor hotãrãşte obligaţiile specifice, condiţiile de participare şi reguli de aplicare a acestor mãsuri. ART. 12 Biroul radiocomunicatiilor 161. 1. Directorul Biroului radiocomunicatiilor organizeazã şi coordoneazã lucrãrile Sectorului radiocomunicatiilor. Funcţiile biroului sînt completate cu funcţiile specificate în dispoziţiile Regulamentului radiocomunicatiilor. 162. 2. Îndeosebi directorul, 163. (1) în ceea ce priveşte conferinţele radiocomunicatiilor: 164. a) coordoneazã lucrãrile pregãtitoare ale comisiilor de studii şi ale biroului, comunica membrilor rezultatele acestor lucrãri, aduna comentariile lor şi supune conferintei un raport de sinteza, care poate include propuneri de ordin regulamentar; 165. b) participa de drept, dar cu titlu consultativ, la dezbaterile adunãrii radiocomunicatiilor şi ale comisiilor de studii ale radiocomunicatiilor. Directorul ia toate mãsurile care se impun pentru pregãtirea conferinţelor radiocomunicatiilor şi a reuniunilor Sectorului radiocomunicatiilor, consultind secretarul general conform dispoziţiilor de la nr. 94 al prezentei convenţii şi, dacã este necesar, celelalte sectoare ale uniunii şi ţinînd cont, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la executarea acestei pregatiri; 166. c) acorda asistenta sa ţãrilor în curs de dezvoltare la lucrãrile pregãtitoare ale conferinţelor radiocomunicatiilor; 167. (2) în ceea ce priveşte Comitetul Regulamentului radiocomunicatiilor: 168. a) stabileşte proiecte de reguli de procedura şi le supune spre aprobare Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor; aceste proiecte de reguli de procedura conţin printre altele, metodele de calcul şi datele necesare aplicãrii dispoziţiilor Regulamentului radiocomunicatiilor; 169. b) comunica tuturor membrilor uniunii regulile de procedura ale comitetului şi aduna observaţiile prezentate de administraţii referitoare la acest subiect; 170. c) trateazã informaţiile comunicate de administraţii în aplicarea procedurilor corespunzãtoare ale Regulamentului radiocomunicatiilor şi a acordurilor regionale şi le pregãteşte, dacã este cazul, în scopul publicãrii lor sub o forma adecvatã; 171. d) aplica regulile de procedura aprobate de comitet, pregãteşte şi publica concluziile pe baza acestor reguli şi supune comitetului orice reexaminare a unei concluzii care este cerutã de o administraţie şi care nu poate fi dusa la bun sfîrşit în virtutea acestor reguli de procedura; 172. e) efectueazã, conform dispoziţiilor pertinente ale Regulamentului radiocomunicatiilor, înscrierea şi înregistrarea metodica a asignatiilor de frecvente şi, dacã este cazul, a caracteristicilor orbitale asociate şi tine la zi Fisierul de referinta internationala al frecventelor; revizuieste înscrierile conţinute în acest fisier în vederea modificãrii sau eliminãrii, dupã caz, a înscrisurilor care nu reflecta utilizarea realã a spectrului de frecvente, în acord cu administraţia interesatã; 173. f) ajuta administraţiile interesate, care au fãcut cerere, sa rezolve cazurile de perturbatii prejudiciabile şi, la nevoie, procedeazã la studii şi stabileşte un raport, pentru examinarea de cãtre comitet, în care formuleazã proiecte de recomandãri în atenţia administraţiilor interesate; 174. g) asigura funcţiile de secretar executiv al comitetului; 175. (3) coordoneazã lucrãrile comisiilor de studii ale radiocomunicatiilor şi este responsabil de organizarea acestor lucrãri; 176. (4) în plus, directorul: 177. a) întreprinde studii în scopul furnizarii de avize membrilor, în vederea exploatãrii unui numãr cît mai mare posibil de cai radioelectrice în regiunile spectrului de frecvente, unde se pot produce perturbatii prejudiciabile, precum şi în vederea utilizãrii echitabile, eficiente şi economice a orbitei satelitilor geostationari, ţinînd cont de cerinţele particulare ale ţãrilor în curs de dezvoltare, ca şi de situaţia geograficã aparte a anumitor tari; 178. b) schimba cu membrii date sub o forma accesibila în lectura automatã şi sub alte forme, stabileşte şi tine la zi documentele şi bazele de date ale Sectorului radiocomunicatiilor şi ia toate mãsurile utile cu secretarul general, dupã cum este necesar, pentru ca ele sa fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, în conformitate cu nr. 172 al Constituţiei; 179. c) tine la zi dosarele indispensabile cerinţelor sale; 180. d) prezintã o dare de seama într-un raport prezentat Conferintei mondiale a radiocomunicatiilor despre activitatea Sectorului radiocomunicatiilor de la ultima conferinţa; dacã nici o conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor nu a fost prevãzutã, un raport asupra activitãţii sectorului, în perioada de 2 ani ce a urmat de la ultima conferinţa, este supus Consiliului şi membrilor uniunii; 181. e) stabileşte un buget estimativ bazat pe costurile ce corespund cerinţelor Sectorului radiocomunicatiilor şi îl transmite secretarului general pentru a fi examinat de Comitetul de coordonare şi incorporat în bugetul uniunii. 182. 3. Directorul alege personalul tehnic şi administrativ al biroului, în cadrul bugetului aprobat de Consiliu. Numirea acestui personal tehnic şi administrativ este hotarita de secretarul general, de acord cu directorul. Decizia definitiva de numire sau concedierea aparţine secretarului general. 183. 4. Directorul acorda sprijinul tehnic necesar Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor în cadrul dispoziţiilor Constituţiei şi ale prezentei convenţii.
SECŢIUNEA a VI-a Sectorul standardizarii telecomunicatiilor
ART. 13 Conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor 184. 1. În conformitate cu nr. 104 al Constituţiei, o conferinţa mondialã de standardizare este convocatã pentru a examina probleme specifice referitoare la standardizarea telecomunicatiilor. 185. 2. Problemele pe care trebuie sa le studieze o conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor, asupra cãrora sînt formulate recomandãri, sînt cele pe care ea le-a adoptat conform propriilor sale proceduri sau cele care îi sînt puse de Conferinţa plenipotentiarilor, de o alta conferinţa sau de cãtre Consiliu. 186. 3. În conformitate cu dispoziţiile nr. 104 al Constituţiei, conferinţa: 187. a) examineazã rapoartele stabilite de comisiile de studii conform dispoziţiilor nr. 194 al prezentei convenţii şi aproba, modifica sau respinge proiectele de recomandãri pe care le conţin aceste rapoarte; 188. b) ţinînd seama de necesitatea de a menţine la minimum exigenţele referitoare la resursele uniunii, aproba programul de lucru ce decurge din examinarea problemelor existente şi a noilor probleme, determina gradul lor de prioritate şi de urgenta şi evalueaza incidenta financiarã şi calendarul necesar pentru a le dirija cu bine; 189. c) decide, în vederea programului de lucru aprobat, despre care se menţioneazã la nr. 188 de mai sus, dacã este cazul sa se menţinã sau sa se dizolve comisiile de studii existente sau sa se creeze altele noi, şi atribuie fiecãreia dintre ele problemele de studiat; 190. d) regrupeaza, pe cît posibil, problemele care intereseazã ţãrile în curs de dezvoltare, pentru a facilita participarea acestora din urma la studiul problemelor respective; 191. e) examineazã şi aproba raportul directorului asupra activitãţilor sectorului, dupã ultima conferinţa. ART. 14 Comisiile de studii ale standardizarii telecomunicatiilor 192. 1.(1) Comisiile de studii ale standardizarii telecomunicatiilor studiazã probleme şi redacteazã proiecte de recomandãri asupra subiectelor care le sînt supuse conform dispoziţiilor art. 13 al prezentei convenţii. Aceste proiecte sînt supuse pentru aprobare fie unei conferinţe mondiale de standardizare a telecomunicatiilor, fie, între doua conferinţe de acest gen, administraţiilor prin corespondenta, dupã procedura adoptatã de conferinţa. Recomandãrile aprobate dupã una sau cealaltã din aceste modalitãţi au acelaşi statut. 193. (2) Sub rezerva dispoziţiilor nr. 195 de mai jos, comisiile de studii studiazã problemele tehnice, de exploatare şi de tarifare şi redacteazã recomandãri referitoare la acest subiect în vederea standardizarii universale a telecomunicatiilor, mai ales a recomandãrilor asupra interconectarii sistemelor radioelectrice în reţelele de telecomunicaţii publice şi asupra calitãţii cerute de aceste interconectari; problemele tehnice sau de exploatare care se raporteazã în mod specific radiocomunicatiilor şi care sînt enunţate la nr. 151-154 ale prezentei convenţii, provenite din Sectorul radiocomunicatiilor. 194. (3) Fiecare comisie de studii elaboreazã, pentru Conferinţa de standardizare a telecomunicatiilor, un raport indicind stadiul lucrãrilor sale, recomandãrile adoptate în conformitate cu procedura de consultare prevãzutã la nr. 192 de mai sus şi proiectele de recomandãri, noi sau revizuite, pe care conferinţa trebuie sa le examineze. 195. 2. Ţinînd seama de dispoziţiile nr. 105 al Constituţiei, Sectorul standardizarii telecomunicatiilor şi Sectorul radiocomunicatiilor revad în permanenta sarcinile enunţate la nr. 193 şi 151-154 ale prezentei convenţii în ceea ce priveşte Sectorul radiocomunicatiilor, în vederea hotãrîrii, de comun acord, asupra modificãrilor aduse repartizãrii problemelor studiate pe cele doua sectoare. Aceste sectoare lucreazã în strinsa colaborare şi adopta proceduri care permit sa se efectueze aceasta revizuire şi sa încheie aceste acorduri în timpul dorit şi de o maniera eficace. Dacã un acord n-a putut fi obţinut, aceasta problema poate fi supusã, pentru decizie, Conferintei plenipotentiarilor, prin intermediul Consiliului. 196. 3. În îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de studii ale standardizarii telecomunicatiilor trebuie sa acorde atenţia cuvenitã studierii problemelor şi elaborãrii de recomandãri legate direct de crearea, dezvoltarea şi perfecţionarea telecomunicatiilor în ţãrile în curs de dezvoltare, la nivel regional şi internaţional. Ele trateazã lucrãrile lor ţinînd cont, cum se cuvine, de munca organizaţiilor naţionale şi regionale şi a altor organizaţii internaţionale de standardizare şi coopereazã cu ele, ţinînd seama de necesitatea pentru uniune de a-şi pãstra poziţia sa superioarã în materie de standardizare mondialã a telecomunicatiilor. 197. În scopul facilitãrii examinãrii activitãţilor Sectorului standardizarii telecomunicatiilor, se cuvine sa se ia mãsuri potrivite pentru încurajarea cooperãrii şi coordonãrii cu alte organizaţii care se ocupa de standardizare, cu Sectorul radiocomunicatiilor şi cu Sectorul dezvoltãrii telecomunicatiilor. O conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor stabileşte obligaţiile specifice, condiţiile de participare şi regulile de aplicare a acestor mãsuri. ART. 15 Biroul standardizarii telecomunicatiilor 198. 1. Directorul Biroului standardizarii telecomunicatiilor organizeazã şi coordoneazã lucrãrile Sectorului standardizarii telecomunicatiilor. 199. 2. Îndeosebi, directorul: 200. a) actualizeazã în fiecare an, în acord cu preşedinţii comisiilor de studii ale standardizarii telecomunicatiilor, programul de munca aprobat de cãtre Conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor; 201. b) participa de drept, dar cu titlu consultativ, la deliberãrile conferinţelor mondiale de standardizare a telecomunicatiilor şi ale comisiilor de studii ale standardizarii telecomunicatiilor. Directorul ia toate mãsurile care se impun pentru pregãtirea conferinţelor şi a reuniunilor Sectorului standardizarii telecomunicatiilor, consultind Secretariatul general, conform dispoziţiilor nr. 94 al prezentei convenţii şi, dacã este necesar, alte sectoare ale uniunii şi ţinînd seama, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la executarea acestei pregatiri; 202. c) trateazã informaţiile transmise de cãtre administraţii în aplicarea dispoziţiilor pertinente ale Regulamentului telecomunicatiilor internaţionale sau a deciziilor Conferintei mondiale de standardizare a telecomunicatiilor şi le pregãteşte, dacã este cazul, în scopul publicãrii într-o forma corespunzãtoare; 203. d) schimba date cu membrii, într-o forma accesibila în lectura automatã şi sub alte forme, stabileşte şi, la nevoie, tine la zi documentele şi bazele de date ale Sectorului standardizarii telecomunicatiilor şi ia mãsuri dorite împreunã cu secretarul general, dupã cum este necesar, pentru ca ele sa fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, conform nr. 172 al Constituţiei; 204. e) informeazã, într-un raport prezentat Conferintei mondiale de standardizare a telecomunicatiilor, despre activitatea sectorului de la ultima conferinţa şi supune Consiliului şi membrilor uniunii un raport de activitate a acestui sector în timpul perioadei de 2 ani ce urmeazã dupã ultima conferinţa, afarã de cazul dacã o a doua conferinţa este convocatã; 205. f) stabileşte un buget estimativ, fundamentat pe costurile care corespund cerinţelor Sectorului standardizarii telecomunicatiilor, şi îl transmite secretarului general pentru ca el sa fie examinat de Comitetul de coordonare şi incorporat în bugetul uniunii. 206. 3. Directorul alege personalul tehnic şi administrativ al Biroului standardizarii telecomunicatiilor, în cadrul bugetului aprobat de cãtre Consiliu. Numirea acestui personal tehnic şi administrativ este aprobatã de secretarul general, de acord cu directorul. Decizia definitiva de numire sau de concediere aparţine secretarului general. 207. 4. Directorul acorda sprijin tehnic necesar Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor în cadrul dispoziţiilor Constituţiei şi ale prezentei convenţii.
SECŢIUNEA a VII-a
Sectorul dezvoltãrii telecomunicatiilor ART. 16 Conferinţe de dezvoltare a telecomunicatiilor 208. 1. În conformitate cu dispoziţiile nr. 118 al Constituţiei, rolul conferinţelor de dezvoltare a telecomunicatiilor este: 209. a) conferinţele mondiale de dezvoltare a telecomunicatiilor stabilesc programe de lucru şi directive pentru a defini problemele şi prioritãţile referitoare la dezvoltarea telecomunicatiilor şi dau orientãri Sectorului telecomunicatiilor pentru programul sau de lucru. În funcţie de cerinţe, ele pot constitui comisii de studii; 210. b) conferinţele regionale de dezvoltare a telecomunicatiilor pot furniza avize Biroului de dezvoltare a telecomunicatiilor asupra cerinţelor şi caracteristicilor specifice în materie de telecomunicaţii ale regiunii respective; ele pot, de asemenea, sa prezinte recomandãri conferinţelor mondiale de dezvoltare a telecomunicatiilor; 211. c) conferinţele de dezvoltare ale telecomunicatiilor trebuie sa fixeze obiectivele şi strategiile pentru dezvoltarea echilibrata a telecomunicatiilor mondiale şi regionale, acordind o atentie deosebita extinderii şi modernizãrii reţelelor şi serviciilor ţãrilor în curs de dezvoltare, precum şi mobilizãrii resurselor necesare în acest scop. Ele constituie un cadru pentru examinarea problemelor de politica generalã, de organizare, de exploatare, regulamentare, tehnice, financiare şi ale aspectelor conexe, inclusiv cãutarea de noi surse de finanţare şi punerea lor în aplicare; 212. d) conferinţele mondiale şi regionale de dezvoltare a telecomunicatiilor, în domeniul respectiv de competenta, examineazã rapoartele care le sînt supuse şi evalueaza activitãţile sectorului; ele pot, de asemenea, sa examineze problemele de dezvoltare a telecomunicatiilor referitoare la activitãţile altor sectoare ale uniunii. 213. 2. Proiectul ordinii de zi a conferinţelor de dezvoltare a telecomunicatiilor este stabilit de cãtre directorul Biroului de dezvoltare a telecomunicatiilor; el este supus de secretarul general aprobãrii Consiliului, cu asentimentul unei majoritãţi a membrilor uniunii, în cazul unei conferinţe mondiale sau a unei majoritãţi a membrilor uniunii aparţinînd regiunii interesate, în cazul unei conferinţe regionale, sub rezerva dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii. ART. 17 Comisiile de studii ale dezvoltãrii telecomunicatiilor 214. 1. Comisiile de studii ale dezvoltãrii telecomunicatiilor studiazã problemele telecomunicatiilor specifice, inclusiv problemele menţionate la nr. 211 al prezentei convenţii, care intereseazã ţãrile în curs de dezvoltare. Aceste comisii de studii sînt în numãr restrîns şi sînt create pentru o perioada limitatã, ţinînd seama de resursele disponibile. Ele au mandate specifice, trateazã chestiuni şi probleme care prezintã un interes prioritar pentru ţãrile în curs de dezvoltare şi sînt axate pe sarcini. 215. 2. Ţinînd seama de dispoziţiile nr. 119 al Constituţiei, Sectorul radiocomunicatiilor, Sectorul standardizarii telecomunicatiilor şi Sectorul dezvoltãrii telecomunicatiilor revad în permanenta problemele pe care le studiazã, pentru a se pune de acord asupra repartizãrii activitãţii, armonizarii eforturilor şi ameliorãrii coordonãrii. Aceste sectoare adopta proceduri care permit sa se efectueze aceasta revizuire şi sa se încheie aceste acorduri în timpul dorit şi într-o maniera eficace. ART. 18 Biroul de dezvoltare a telecomunicatiilor şi Comitetul consultativ pentru dezvoltarea telecomunicatiilor 216. 1. Directorul Biroului de dezvoltare a telecomunicatiilor organizeazã şi coordoneazã lucrãrile Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor. 217. 2. Îndeosebi, directorul: 218. a) participa de drept, însã cu titlu consultativ, la deliberãrile conferinţelor mondiale de dezvoltare a telecomunicatiilor. Directorul ia toate mãsurile privind pregãtirea conferinţelor şi a reuniunilor Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor, consultind secretarul general conform dispoziţiilor nr. 94 al prezentei convenţii şi, dacã este necesar, celelalte sectoare ale uniunii, ţinînd seama, cum se cuvine, de directivele Consiliului referitoare la realizarea acestei pregatiri; 219. b) trateazã informaţiile comunicate de cãtre administraţii în aplicarea rezolutiilor şi deciziilor pertinente ale Conferintei plenipotentiarilor şi ale conferinţelor de dezvoltare a telecomunicatiilor şi le pregãteşte, dacã este cazul, în scopul publicãrii sub o forma potrivita; 220. c) schimba cu membrii date într-o forma accesibila pentru lectura automatã şi sub alte forme, stabileşte şi, la nevoie, tine la zi documentele şi bazele de date ale Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor şi ia mãsurile dorite împreunã cu secretarul general pentru ca, dacã este cazul, ele sa fie publicate în limbile de lucru ale uniunii, conform nr. 172 al Constituţiei; 221. d) culege şi pregãteşte, în scopul publicãrii, în colaborare cu secretarul general şi cu celelalte sectoare al uniunii, informaţiile cu caracter tehnic sau administrativ care ar putea sa fie deosebit de utile pentru ţãrile în curs de dezvoltare, spre a le ajuta sa-şi amelioreze reţelele lor de telecomunicaţii. Atenţia acestor tari este în mod egal atrasa posibilitãţilor oferite de programele internaţionale plasate sub auspiciile Naţiunilor Unite; 222. e) informeazã într-un raport, prezentat Conferintei mondiale de dezvoltare a telecomunicatiilor, despre activitatea sectorului dupã ultima conferinţa şi supune Consiliului, precum şi membrilor uniunii, un raport asupra activitãţii acestui sector în timpul unei perioade de 2 ani care urmeazã ultimei conferinţe; 223. f) stabileşte un buget estimativ, fundamentat pe costurile care corespund cerinţelor Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor, şi îl transmite secretarului general, pentru a fi examinat de cãtre Comitetul de coordonare şi inglobat în bugetul uniunii. 224. 3. Directorul lucreazã în colaborare cu alţi funcţionari aleşi şi se straduieste sa întãreascã rolul de catalizator al uniunii, în vederea stimulãrii dezvoltãrii telecomunicatiilor; el da dispoziţiile necesare, în colaborare cu directorul biroului interesat, pentru convocarea reuniunilor de informare referitoare la activitãţile sectorului corespunzãtor. 225. 4. La cererea membrilor interesaţi, directorul, cu concursul directorilor celorlalte birouri şi, dacã este cazul, al secretarului general, face studii şi da sfaturi asupra problemelor referitoare la telecomunicatiile lor naţionale. În cazul în care acest studiu implica compararea mai multor soluţii tehnice posibile, pot fi luati în considerare factorii economici. 226. 5. Directorul alege personalul tehnic şi administrativ al Biroului de dezvoltare a telecomunicatiilor, în cadrul bugetului aprobat de cãtre Consiliu. Numirea acestui personal este hotarita de secretarul general, în acord cu directorul. Decizia definitiva de numire sau de concediere aparţine secretarului general. 227. 6. Se stabileşte un comitet consultativ pentru dezvoltarea telecomunicatiilor, iar membrii sãi sînt numiţi de cãtre director, dupã consultarea secretarului general. Comitetul este compus din personalitãţi, corespunzãtor unei repartizari largi şi echitabile de interese şi de competente în materie de dezvoltare a telecomunicatiilor; el îşi alege preşedintele dintre membrii sãi. Comitetul sfatuieste directorul, care participa la reuniunile sale, asupra prioritatilor şi strategiilor care trebuie puse în practica în cadrul activitãţilor de dezvoltare a telecomunicatiilor uniunii. El recomanda, mai ales, mãsuri vizind încurajarea cooperãrii şi coordonãrii cu alte organizaţii care se ocupa cu dezvoltarea telecomunicatiilor.
SECŢIUNEA a VIII-a Dispoziţii comune celor trei sectoare
ART. 19 Participarea de entitãţi şi organizaţii, altele decît administraţiile, la activitãţile uniunii 228. 1. Secretarul general şi directorii birourilor încurajeazã entitatile şi organizaţiile de mai jos sa participe mai amplu la activitãţile uniunii: 229. a) exploatãri recunoscute, organisme ştiinţifice sau industriale şi organisme de finanţare sau de dezvoltare aprobate de cãtre membrul interesat; 230. b) alte entitãţi care se ocupa de probleme de telecomunicaţii, aprobate de cãtre membrul interesat; 231. c) organizaţii regionale şi alte organizaţii internaţionale ale telecomunicatiilor, de standardizare, de finanţare sau de dezvoltare. 232. 2. Directorii birourilor lucreazã în strinsa colaborare cu entitatile şi organizaţiile care sînt admise sa participe la lucrãrile unuia sau ale mai multor sectoare ale uniunii. 233. 3. Orice cerere de participare la lucrãrile unui sector, formulatã de cãtre o entitate menţionatã la nr. 229 de mai sus în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale Constituţiei şi ale prezentei convenţii şi aprobate de cãtre membrul interesat, este adresatã de cãtre acest membru secretarului general. 234. 4. Orice cerere a unei entitãţi menţionate la nr. 230 de mai sus, prezentatã de cãtre membrul interesat, este tratata dupã o procedura stabilitã de cãtre Consiliu. Conformitatea unei cereri de acest tip cu aceasta procedura face obiectul unei examinari din partea Consiliului. 235. 5. Orice cerere de participare la lucrãrile unui sector, formulatã de cãtre o entitate sau organism menţionat la nr. 231 de mai sus (cu excepţia organizaţiilor vizate la nr. 260 şi 261 ale prezentei convenţii), este transmisã secretarului general şi tratata conform procedurilor stabilite de cãtre Consiliu. 236. 6. Orice cerere de participare la lucrãrile unui sector, formulatã de cãtre o organizaţie menţionatã la nr. 260-262 ale prezentei convenţii, este transmisã secretarului general, şi organizaţia interesatã este înscrisã pe listele menţionate la nr. 237 de mai jos. 237. 7. Secretarul general stabileşte şi tine la zi, pentru fiecare sector, listele tuturor entitatilor şi organizaţiilor vizate la nr. 229-231, cît şi la nr. 260-262 ale prezentei convenţii care sînt admise sa participe la lucrãrile sectoarelor. El publica fiecare dintre aceste liste la intervale potrivite şi le aduce la cunostinta tuturor membrilor şi directorului biroului interesat. Acest director face cunoscut entitatilor şi organizaţiilor respective cursul dat cererii lor. 238. 8. Entitatile şi organizaţiile care figureazã pe listele vizate la nr. 237 de mai sus sînt, de asemenea, denumite membri ai sectoarelor uniunii; condiţiile participãrii lor la lucrãrile sectoarelor sînt enunţate în prezentul articol, în art. 33 şi în alte dispoziţii pertinente ale prezentei convenţii. Dispoziţiile art. 3 al Constituţiei nu le sînt aplicabile. 239. 9. O exploatare recunoscuta poate acţiona în numele membrului care a recunoscut-o, dacã acesta înştiinţeazã directorul biroului interesat ca el a autorizat-o în acest scop. 240. 10. Orice entitate sau organizaţie admisã sa participe la lucrãrile unui sector are dreptul sa denunţe aceasta participare printr-o notificare adresatã secretarului general. Aceasta participare poate, de asemenea, sa fie denunţatã, dacã este cazul, de cãtre membrul interesat. Aceasta denunţare capata efect la expirarea unei perioade de un an începînd din ziua primirii notificãrii de cãtre secretarul general. 241. 11. Secretarul general suprima din lista entitatilor şi organizaţiilor numele acelora care nu sînt autorizate sa participe la lucrãrile unui sector, conformindu-se criteriilor şi procedurilor definite de cãtre Consiliu. ART. 20 Conducerea lucrãrilor comisiilor de studii 242. 1. Adunarea radiocomunicatiilor, Conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor şi Conferinţa mondialã de dezvoltare a telecomunicatiilor numesc un preşedinte pentru fiecare comisie de studii şi, în principiu, un singur vicepreşedinte. La numirea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor se va tine cont, îndeosebi, de criteriile de competenta şi de cerinta unei repartiţii geografice echitabile, cît şi de necesitatea de a favoriza participarea mai eficace a ţãrilor în curs de dezvoltare. 243. 2. Dacã volumul de lucru al comisiilor de studii o cere, adunarea sau conferinţele numesc atitia vicepreşedinţi cît estimeaza ele ca este necesar, în principiu nu mai mult de doi în total. 244. 3. Dacã, în intervalul dintre doua conferinţe ale sectorului interesat, preşedintele unei comisii de studii nu este în mãsura sa-şi exercite funcţiile sale şi dacã n-a fost numit decît un singur vicepreşedinte, acesta ia locul preşedintelui. În cazul unei comisii de studii la care au fost numiţi mai mulţi vicepreşedinţi, comisia de studii, în cursul urmãtoarei sale reuniuni, alege dintre ei noul sau preşedinte şi, dacã este necesar, un nou vicepreşedinte dintre membrii sãi. Ea alege, de asemenea, un nou vicepreşedinte în cazul în care unul dintre vicepreşedinţi ar fi împiedicat sa-şi exercite funcţiile sale în cursul perioadei respective. 245. 4. Lucrãrile încredinţate comisiilor de studii sînt, în mãsura posibilului, tratate prin corespondenta, cu ajutorul mijloacelor de comunicare moderne. 246. 5. Dupã ce a fost consultat secretarul general şi dupã coordonare, asa cum se prevede în Constituţie şi în convenţie, directorul biroului fiecãrui sector, ţinînd seama de deciziile conferintei competente, stabileşte planul general al reuniunilor comisiilor de studii. 247. 6. Comisiile de studii pot sa ia mãsuri în vederea obţinerii din partea membrilor a aprobãrii recomandãrilor puse la punct între doua conferinţe. Procedurile care se aplica pentru obţinerea acestei aprobãri vor fi cele aprobate de conferinţa competenta. Recomandãrile astfel aprobate vor avea acelaşi statut ca cele aprobate de cãtre conferinţa propriu-zisa. 248. 7. Dacã este necesar, pot fi constituite grupe de lucru mixte pentru studierea problemelor care necesita participarea experţilor mai multor comisii de studii. 249. 8. Directorul biroului interesat trimite rapoartele finale ale comisiilor de studii, inclusiv o lista de recomandãri aprobate în conformitate cu nr. 247 de mai sus, administraţiilor, organizaţiilor şi entitatilor care participa la lucrãrile sectorului. Aceste rapoarte sînt trimise în cele mai potrivite termene şi, în orice caz, suficient de repede ca ele sa parvina destinatarilor, cel puţin cu o luna înainte de data conferintei competente care urmeazã. ART. 21 Recomandãrile adresate de o conferinţa unei alte conferinţe 250. 1. Orice conferinţa poate supune unei alte conferinţe a uniunii recomandãri care aparţin domeniului sau de competenta. 251. 2. Aceste recomandãri sînt adresate în timp util secretarului general pentru a fi reunite, corelate şi transmise în condiţiile prevãzute la nr. 320 al prezentei convenţii. ART. 22 Relaţiile sectoarelor între ele şi cu organizaţiile internaţionale 252. 1. Directorii birourilor pot decide, dupã ce au fost efectuate consultãri corespunzãtoare şi dupã o coordonare asa cum se prevede în Constituţie, în convenţie şi în deciziile conferinţelor competente, se organizeazã reuniuni mixte ale comisiilor de studii aparţinînd la doua sau trei sectoare, în vederea efectuãrii studiilor şi pregãtirii proiectelor de recomandãri asupra problemelor de interes comun. Aceste proiecte de recomandãri sînt supuse conferinţelor competente ale sectoarelor respective. 253. 2. La conferinţele sau reuniunile unui sector pot sa asiste, cu titlu consultativ, secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor altor sectoare sau reprezentanţii lor, precum şi membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor. În caz de necesitate, aceste conferinţe sau reuniuni pot sa invite, cu titlu consultativ, reprezentanţi ai Secretariatului general sau ai oricãrui sector care nu a considerat necesar sa fie reprezentat. 254. 3. Atunci cînd un sector este invitat sa participe la o reuniune a unei organizaţii internaţionale, directorul sau este autorizat, ţinînd seama de dispoziţiile nr. 107 al prezentei convenţii, sa ia mãsuri pentru a asigura reprezentarea sa cu titlu consultativ.
CAP. 2 Dispoziţii generale privind conferinţele
ART. 23 Invitarea şi admiterea la conferinţele plenipotentiarilor cînd exista un guvern care invita 255. 1. Locul precis şi datele exacte ale conferintei sînt fixate în conformitate cu dispoziţiile art. 1 al prezentei convenţii, dupã consultarea guvernului care invita. 256. 2.(1) Un an înaintea datei de deschidere a conferintei, guvernul care invita trimite o invitaţie guvernului fiecãrui membru al uniunii. 257. (2) Aceste invitaţii pot fi adresate fie direct, fie prin intermediul secretarului general, fie prin intermediul unui alt guvern. 258. 3. Secretarul general invita organizaţiile urmãtoare sa trimitã observatori: 259. a) Organizaţia Naţiunilor Unite; 260. b) organizaţiile regionale de telecomunicaţii despre care se menţioneazã la art. 43 al Constituţiei; 261. c) organizaţiile interguvernamentale exploatind sistemele prin sateliti; 262. d) instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite, precum şi Agenţia Internationala a Energiei Atomice. 263. 4.(1) Rãspunsurile membrilor trebuie sa parvina guvernului care invita cel puţin cu o luna înaintea deschiderii conferintei; ele trebuie, pe cît posibil, sa dea toate indicaţiile asupra componentei delegaţiei. 264. (2) Aceste raspunsuri pot sa fie adresate guvernului care invita, fie direct, fie prin intermediul secretarului general, fie prin intermediul unui alt guvern. 265. (3) Rãspunsurile organizaţiilor şi instituţiilor vizate la nr. 259-262 de mai sus trebuie sa parvina secretarului general cu o luna înaintea datei de deschidere a conferintei. 266. 5. Secretarul general şi cele trei birouri ale uniunii sînt reprezentate la conferinţa cu titlu consultativ. 267. 6. Se admit la conferinţele plenipotentiarilor: 268. a) delegatiile; 269. b) observatorii organizaţiilor şi instituţiilor invitate conform nr. 259-262 de mai sus. ART. 24 Invitarea şi admiterea la conferinţele radiocomunicatiilor cînd exista un guvern care invita 270. 1. Locul precis şi datele exacte ale Conferintei sînt fixate conform dispoziţiilor art. 3 al prezentei convenţii, dupã consultarea guvernului care invita. 271. 2.(1) Dispoziţiile nr. 256-265 ale prezentei convenţii sînt aplicabile conferinţelor radiocomunicatiilor. 272. (2) Membrii uniunii ar trebui sa informeze exploatãrile recunoscute despre invitaţia care le-a fost adresatã pentru a participa la o conferinţa a radiocomunicatiilor. 273. 3.(1) Guvernul care invita, de acord cu Consiliul sau la propunerea acestuia din urma, poate sa adreseze o notificare organizaţiilor internaţionale, altele decît cele vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenţii, care ar putea dori sa trimitã observatori care sa participe la conferinţa cu titlu consultativ. 274. (2) Organizaţiile internaţionale interesate, despre care se menţioneazã la nr. 273 de mai sus, adreseazã guvernului care invita o cerere de admitere în termen de 2 luni începînd cu data notificãrii. 275. (3) Guvernul care invita stringe cererile şi decizia de admitere este luatã de conferinţa însãşi. 276. 4. Se admit la conferinţele radiocomunicatiilor: 277. a) delegatiile; 278. b) observatorii organizaţiilor şi ai instituţiilor vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenţii; 279. c) observatorii organizaţiilor internaţionale acceptate conform dispoziţiilor nr. 273-275 de mai sus; 280. d) observatorii reprezentind exploatãrile recunoscute admise sa participe la comisiile de studii ale radiocomunicatiilor conform dispoziţiilor art. 19 al prezentei convenţii şi autorizate în modul cuvenit de cãtre membrul respectiv; 281. e) cu titlu consultativ, functionarii aleşi, atunci cînd conferinţa trateazã afaceri care sînt de competenta lor, şi membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor; 282. f) observatorii membrilor uniunii care participa, fãrã drept de vot, la conferinţa regionala a radiocomunicatiilor unei regiuni, alta decît cea cãreia îi aparţin membrii respectivi. ART. 25 Invitarea şi admiterea la adunãrile radiocomunicatiilor, la conferinţele de standardizare a telecomunicatiilor şi la conferinţele de dezvoltare a telecomunicatiilor cînd exista un guvern care invita 283. 1. Locul precis şi datele exacte ale fiecãrei adunãri sau conferinţe sînt fixate în conformitate cu dispoziţiile art. 3 al prezentei convenţii, dupã consultarea guvernului care invita. 284. 2. Un an înainte de data deschiderii adunãrii sau conferintei, secretarul general, dupã consultarea directorului biroului interesat, trimite o invitaţie: 285. a) administraţiei fiecãrui membru al uniunii; 286. b) entitatilor şi organizaţiilor admise sa participe la lucrãrile sectorului respectiv conform dispoziţiilor art. 19 al prezentei convenţii; 287. c) organizaţiilor regionale de telecomunicaţii despre care se menţioneazã la art. 43 al Constituţiei; 288. d) organizaţiilor interguvernamentale care exploateazã sistemele prin sateliti; 289. e) oricãrei alte organizaţii regionale sau altei organizaţii internaţionale, care se ocupa de probleme care intereseazã adunarea sau conferinţa. 290. 3. În plus, secretarul general invita organizaţiile sau instituţiile de mai jos sa trimitã observatori: 291. a) Organizaţia Naţiunilor Unite; 292. b) instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite şi Agenţia Internationala a Energiei Atomice. 293. 4. Rãspunsurile trebuie sa parvina secretarului general cu cel puţin o luna înaintea deschiderii adunãrii sau conferintei; ele trebuie, pe cît posibil, sa dea toate indicaţiile asupra componentei delegaţiei sau reprezentãrii. 294. 5. Secretarul general şi functionarii aleşi ai uniunii sînt reprezentaţi la adunare sau la conferinţa cu titlu consultativ. 295.6. Se admit la adunare sau la conferinţa: 296. a) delegatiile; 297. b) observatorii organizaţiilor şi instituţiilor invitate conform dispoziţiilor nr. 287-289, 291 şi 292 de mai sus; 298. c) reprezentanţii entitatilor şi organizaţiilor vizate la nr. 286 de mai sus. ART. 26 Procedura pentru convocarea sau anularea de conferinţe mondiale sau de adunãri ale radiocomunicatiilor la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului 299. 1. Procedurile enunţate în dispoziţiile de mai jos se aplica la convocarea unei a doua conferinţe mondiale de standardizare a telecomunicatiilor în intervalul cuprins între doua conferinţe ale plenipotentiarilor, succesive, şi la determinarea locului precis şi a datelor exacte ale acestei conferinţe sau la anularea unei a doua conferinţe mondiale a radiocomunicatiilor sau a unei a doua adunãri a radiocomunicatiilor. 300. 2.(1) Membrii uniunii care doresc sa fie convocatã o a doua conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor informeazã secretarul general, indicindu-i locul şi datele conferintei. 301. (2) Secretarul general, la primirea cererilor concordante, provenind de la cel puţin un sfert din membri, informeazã imediat pe toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite, rugindu-i sa-i indice, într-un interval de 6 saptamini, dacã ei accepta sau nu propunerea formulatã. 302. (3) Dacã majoritatea membrilor, determinata conform dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii, se pronunţa în favoarea ansamblului propunerii, adicã accepta, în acelaşi timp, locul şi datele propuse, secretarul general informeazã imediat pe toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite. 303. (4) Dacã propunerea acceptatã tinde sa reuneascã conferinţa în alta parte decît la sediul uniunii, secretarul general, de acord cu guvernul care invita, da dispoziţiile necesare pentru convocarea conferintei. 304. (5) Dacã ansamblul propunerii (loc şi date) nu este acceptat de cãtre majoritatea membrilor, determinata potrivit dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii, secretarul general comunica membrilor uniunii rãspunsurile primite, invitindu-i sa se pronunţe în mod definitiv, în termen de 6 saptamini începînd de la data primirii, asupra punctelor controversate. 305. (6) Aceste puncte sînt considerate ca adoptate dacã au fost aprobate de cãtre majoritatea membrilor, determinata dupã dispoziţiile nr. 47 al prezentei convenţii. 306. 3. (1) Oricare membru al uniunii care doreşte sa fie anulatã o a doua conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor sau o a doua adunare a radiocomunicatiilor informeazã secretarul general. La primirea cererilor concordante, provenind de la cel puţin un sfert din membri, secretarul general informeazã imediat toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite, rugindu-i sa-i indice, într-un termen de 6 saptamini, dacã ei accepta sau nu propunerea formulatã. 307. (2) Dacã majoritatea membrilor, determinata dupã dispoziţiile de la nr. 47 al prezentei convenţii, se pronunţa în favoarea propunerii, secretarul general informeazã imediat pe toţi membrii prin mijloacele de telecomunicaţii cele mai potrivite, conferinţa sau adunarea fiind anulatã. 308. 4. Procedurile indicate la nr. 301-307 de mai sus, cu excepţia nr. 306, sînt, de asemenea, aplicabile dacã propunerea care vizeazã sa se convoace o a doua conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor sau sa se anuleze o a doua conferinţa mondialã a radiocomunicatiilor sau o a doua adunare a radiocomunicatiilor este prezentatã de cãtre Consiliu. 309. 5. Oricare membru al uniunii care doreşte sa fie convocatã o conferinţa mondialã a telecomunicatiilor internaţionale supune, în acest scop, o propunere Conferintei plenipotentiarilor; ordinea de zi, locul precis şi datele exacte ale acestei conferinţe sînt determinate conform dispoziţiilor art. 3 al prezentei convenţii. ART. 27 Procedura pentru convocarea conferinţelor regionale la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului 310. În cazul conferinţelor regionale, procedura descrisã la nr. 300-305 ale prezentei convenţii se aplica doar membrilor regiunii interesate. Dacã convocarea trebuie sa se facã la initiativa membrilor regiunii, este suficient ca secretarul general sa primeascã cereri concordante care emana de la un sfert din membrii acestei regiuni. Procedura descrisã la nr. 301-305 ale prezentei convenţii este, de asemenea, aplicabilã dacã propunerea convocãrii unei conferinţe regionale este prezentatã de cãtre Consiliu. ART. 28 Dispoziţii referitoare la conferinţele care se întrunesc fãrã guvernul care invita 311. Cînd o conferinţa trebuie sa se întruneascã fãrã guvernul care invita, sînt aplicabile dispoziţiile art. 23, 24 şi 25 ale prezentei convenţii. Secretarul general, dupã o înţelegere cu Guvernul Confederatiei Elvetiene, da dispoziţiile necesare pentru a convoca şi organiza conferinţa la sediul uniunii. ART. 29 Schimbarea locului sau a datelor unei conferinţe 312. 1. Dispoziţiile art. 26 şi 27 ale prezentei convenţii referitoare la convocarea unei conferinţe se aplica, prin analogie, atunci cînd este cazul, la cererea membrilor uniunii sau la propunerea Consiliului de a schimba locul precis sau datele exacte ale unei conferinţe. Totuşi, asemenea schimbãri nu pot fi operate decît dacã majoritatea membrilor interesaţi, determinata conform dispoziţiilor nr. 47 al prezentei convenţii, s-a pronunţat în favoarea lor. 313. 2. Oricare membru care propune sa se schimbe locul precis sau datele exacte ale unei conferinţe trebuie sa obţinã sprijinul numãrului de membri care se cere. 314. 3. Dacã este cazul, secretarul general face cunoscute în comunicarea prevãzutã la nr. 301 al prezentei convenţii consecinţele financiare probabile care rezulta din schimbarea locului sau din schimbarea datelor, de exemplu atunci cînd au fost angajate cheltuielile pentru pregãtirea întrunirii conferintei în locul prevãzut iniţial. ART. 30 Termene şi modalitãţi de prezentare a propunerilor şi rapoartelor la conferinţe 315. 1. Dispoziţiile prezentului articol se aplica conferinţelor plenipotentiarilor, conferinţelor mondiale şi regionale ale radiocomunicatiilor şi conferinţelor mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale. 316. 2. Imediat dupã trimiterea invitaţiilor, secretarul general solicita membrilor sa-i trimitã propunerile lor pentru lucrãrile conferintei cu cel puţin 4 luni înaintea datei deschiderii conferintei. 317. 3. Orice propunere a carei adoptare antreneaza amendarea textului Constituţiei sau al prezentei convenţii ori revizuirea regulamentelor administrative trebuie sa conţinã referinte la numerele pãrţilor textului care necesita un astfel de amendament sau o asemenea revizuire. Motivele propunerii trebuie sa fie indicate, în fiecare caz, cît mai concis posibil. 318. 4. Orice propunere primitã de un membru al uniunii este adnotata de cãtre secretarul general, pentru a indica originea sa cu ajutorul simbolului stabilit de uniune pentru acest membru. Dacã o propunere este prezentatã de mai mulţi membri, propunerea, în mãsura posibilului, este adnotata cu ajutorul simbolului fiecãrui membru. 319. 5. Secretarul general comunica propunerile tuturor membrilor, pe mãsura primirii lor. 320. 6. Secretarul general centralizeazã şi coordoneazã propunerile membrilor şi face sa le parvina acestora pe mãsura ce el le primeşte şi, în orice caz, cu cel puţin 2 luni înainte de data deschiderii conferintei. Functionarii aleşi şi functionarii uniunii, precum şi observatorii şi reprezentanţii care pot sa asiste la conferinţe, conform dispoziţiilor pertinente ale prezentei convenţii, nu sînt abilitaţi sa prezinte propuneri. 321. 7. Secretarul general centralizeazã, de asemenea, rapoartele primite de la membri, de la Consiliu şi de la sectoarele uniunii, ca şi recomandãrile formulate de cãtre conferinţe, şi le transmite membrilor împreunã cu orice raport al secretarului general, cu cel puţin 4 luni înaintea deschiderii conferintei. 322. 8. Propunerile primite dupã data limita specificatã la nr. 316 de mai sus sînt comunicate tuturor membrilor de cãtre secretarul general, de îndatã ce este posibil. 323. 9. Dispoziţiile prezentului articol sînt aplicabile fãrã prejudicierea dispoziţiilor referitoare la procedura de amendare, cuprinse în art. 55 al Constituţiei şi în art. 42 al prezentei convenţii. ART. 31 Împuternicirile pentru conferinţe 324. 1. Delegaţia trimisa la o conferinţa a plenipotentiarilor, la o conferinţa a radiocomunicatiilor sau la o conferinţa mondialã a telecomunicatiilor internaţionale de cãtre un membru al uniunii trebuie sa fie corespunzãtor acreditata în conformitate cu dispoziţiile nr. 325-331 de mai jos. 325. 2.(1) Delegatiile la conferinţele plenipotentiarilor sînt acreditate prin acte semnate de şeful de stat, de şeful guvernului sau de ministrul afacerilor externe. 326. (2) Delegatiile la alte conferinţe vizate la nr. 324 de mai sus sînt acreditate cu acte semnate de şeful de stat, de şeful guvernului, de ministrul afacerilor externe sau de ministrul competent pentru problemele tratate în cursul conferintei. 327. (3) Sub rezerva confirmãrii provenite de la una dintre autoritãţile enumerate la nr. 325 sau 326 de mai sus şi primite înaintea semnãrii actelor finale, o delegaţie poate fi provizoriu acreditata de cãtre şeful misiunii diplomatice a membrului respectiv pe lîngã guvernul gazda sau, dacã conferinţa are loc în Confederatia Elvetiana, de cãtre şeful delegaţiei permanente a membrului respectiv pe lîngã Oficiul Naţiunilor Unite la Geneva. 328. 3. Împuternicirile sînt acceptate dacã ele sînt semnate de cãtre una dintre autoritãţile competente enumerate la nr. 325-327 de mai sus şi dacã ele rãspund la unul dintre criteriile urmãtoare: 329. - conferã puteri depline delegaţiei; 330. - autorizeaza delegaţia sa reprezinte guvernul sau fãrã restrictii; 331. - da delegaţiei sau unora dintre membrii sãi dreptul de a semna actele finale. 332. 4.(1) O delegaţie ale carei împuterniciri sînt recunoscute de cãtre şedinţa plenara este abilitata sa exerseze dreptul de vot al membrului interesat, sub rezerva dispoziţiilor nr. 169 şi 210 ale Constituţiei, şi sa semneze actele finale. 333. (2) O delegaţie ale carei împuterniciri nu sînt recunoscute de cãtre şedinţa plenara nu este abilitata se exerseze dreptul la vot, nici sa semneze actele finale atît timp cît n-a fost remediata aceasta stare de lucruri. 334. 5. Împuternicirile trebuie sa fie depuse la secretariatul conferintei cît de curînd posibil. Comisia prevãzutã la nr. 361 al prezentei convenţii este insarcinata sa le verifice; ea prezintã şedinţei plenare un raport asupra concluziilor sale, în termenul fixat de aceasta. Asteptind decizia şedinţei plenare asupra acestui subiect, orice delegaţie este abilitata sa participe la lucrãri şi sa exerseze dreptul de vot al membrului respectiv. 335. 6. Ca regula generalã, membrii uniunii trebuie sa se straduiasca sa trimitã la conferinţele uniunii propriile lor delegaţii. Totuşi, dacã din motive excepţionale, un membru nu poate sa trimitã propria sa delegaţie, el poate sa dea delegaţiei unui alt membru împuternicirea de a vota şi de a semna în numele sau. Acest transfer de putere trebuie sa facã obiectul unui act semnat de cãtre una dintre autoritãţile citate la nr. 325 sau 326 de mai sus. 336. 7. O delegaţie avînd dreptul de vot poate sa dea mandat de a exercita acest drept unei alte delegaţii avînd dreptul la vot în cursul uneia sau mai multor şedinţe la care nu îi este posibil sa asiste. Într-un asemenea caz, ea trebuie sa-l informeze pe preşedintele conferintei în timp util şi în scris. 337. 8. O delegaţie nu poate sa exercite mai mult de un vot prin procura. 338. 9. Împuternicirile şi procurile adresate prin telegrama nu sînt acceptate. În schimb, sînt acceptate rãspunsurile telegrafice la cererile de clarificare ale preşedintelui sau ale secretariatului conferintei cu privire la împuterniciri. 339. 10. Un membru sau o entitate ori o organizaţie agreatã care-şi propune sa trimitã o delegaţie sau reprezentanţi la o conferinţa de standardizare a telecomunicatiilor ori la o conferinţa de dezvoltare a telecomunicatiilor sau la o adunare a radiocomunicatiilor îl informeazã pe directorul biroului sectorului respectiv, indicindu-i numele şi funcţia membrilor delegaţiei sau ale reprezentanţilor.
CAP. 3 Regulamentul interior
ART. 32 Regulamentul interior al conferinţelor şi al altor reuniuni 340. Regulamentul interior este aplicabil fãrã prejudicierea dispoziţiilor referitoare la procedura de amendare continuta în art. 55 al Constituţiei şi în art. 42 al prezentei convenţii. 1. Ordinea locurilor 341. La şedinţele conferintei, delegatiile sînt aşezate în ordinea alfabetica a numelor, în limba franceza, ale membrilor reprezentanţi. 2. Inaugurarea conferintei 342. 1.(1) Şedinţa inaugurala a conferintei este precedatã de o reuniune a sefilor de delegaţie în cursul cãreia este pregatita ordinea de zi a primei şedinţe plenare şi sînt prezentate propuneri privind organizarea şi desemnarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor conferintei şi ale comisiilor sale, ţinînd seama de principiul rotatiei, al repartiţiei geografice, de competenta necesarã şi de dispoziţiile nr. 346 de mai jos. 343. (2) Preşedintele reuniunii sefilor de delegaţie este desemnat conform dispoziţiilor nr. 344 şi 345 de mai jos. 344. 2.(1) Conferinţa este deschisã de o personalitate desemnatã de guvernul care invita. 345. (2) Dacã nu exista guvern care invita, ea este deschisã de cel mai în virsta şef de delegaţie. 346. 3.(1) La prima şedinţa plenara se procedeazã la alegerea preşedintelui care, în general, este o personalitate desemnatã de guvernul care invita. 347. (2) Dacã nu exista guvern care invita, preşedintele este ales tinindu-se seama de propunerea facuta de şefii de delegaţii în timpul reuniunii vizate la nr. 342 de mai sus. 348. 4. Prima şedinţa plenara procedeazã, de asemenea: 349. a) la alegerea vicepreşedinţilor conferintei; 350. b) la constituirea comisiilor conferintei şi la delegarea preşedinţilor şi vicepreşedinţilor respectivi; 351. c) la desemnarea secretariatului conferintei, în virtutea nr. 97 al prezentei convenţii; secretariatul poate sa fie intarit, dacã este cazul, cu personal dat de administraţia guvernului care invita. 3. Prerogativele preşedintelui conferintei 352. 1. În plus, fata de exercitarea tuturor celorlalte prerogative care îi sînt conferite de prezentul regulament, preşedintele declara deschiderea şi închiderea fiecãrei şedinţe plenare, dirijeaza dezbaterile, vegheazã la aplicarea regulamentului interior, acorda cuvintul, supune problemele la vot şi confirma deciziile adoptate. 353. 2. Are conducerea generalã a lucrãrilor conferintei şi vegheazã la menţinerea ordinii în cursul şedinţelor plenare. El decide asupra motiunilor şi punctelor de ordine şi are, în particular, puterea de a propune amînarea sau închiderea dezbaterii, ridicarea sau suspendarea unei şedinţe. El poate, de asemenea, sa decidã amînarea convocãrii unei şedinţe plenare, dacã o considera necesarã. 354. 3. Protejeaza dreptul tuturor delegatiilor de a-şi exprima liber şi plenar pãrerea lor asupra subiectului în discuţie. 355. 4. Vegheazã ca dezbaterile sa fie limitate la subiectul în discuţie şi poate întrerupe orice vorbitor care s-ar îndepãrta de problema tratata, pentru a-i reaminti necesitatea de a se limita la aceasta problema. 4. Constituirea comisiilor 356. 1. Şedinţa plenara poate constitui comisii pentru examinarea problemelor supuse dezbaterilor conferintei. Aceste comisii pot constitui subcomisii. Comisiile şi subcomisiile pot constitui, de asemenea, grupe de lucru. 357. 2. Subcomisiile şi grupele de lucru sînt constituite dacã este necesar. 358. 3. Sub rezerva dispoziţiilor prevãzute la nr. 356 şi 357 de mai sus, vor fi constituite urmãtoarele comisii: 4.1. Comisia de conducere 359. a) Aceasta comisie este normal constituitã din preşedintele conferintei sau al reuniunii pe care o prezideazã, din vicepreşedinţii conferintei şi din preşedinţii şi vicepreşedinţii comisiilor. 360. b) Comisia de conducere coordoneazã toate activitãţile aferente bunei desfasurari a lucrãrilor şi stabileşte ordinea şi numãrul şedinţelor, evitind, pe cît posibil, orice simultaneitate, data fiind compunerea restrînsa a unor delegaţii. 4.2. Comisia imputernicitilor 361. O Conferinţa a plenipotentiarilor, o conferinţa a radiocomunicatiilor sau o conferinţa mondialã a telecomunicatiilor internaţionale numeşte o comisie a imputernicitilor, care este insarcinata sa verifice împuternicirile delegatiilor la aceste conferinţe. Aceasta comisie prezintã concluziile sale şedinţei plenare în termenele fixate de aceasta. 4.3. Comisia de redactare 362. a) Textele stabilite, pe cît posibil, în forma lor definitiva, de cãtre diversele comisii, ţinînd seama de pãrerile exprimate, sînt supuse comisiei de redactare, care este insarcinata sa le perfecţioneze forma fãrã a le altera sensul şi, dacã este cazul, sa le asambleze cu textele anterioare neamendate. 363. b) Aceste texte sînt supuse de comisia de redactare şedinţei plenare, care le aproba sau le retrimite, în scopul unei noi examinari, comisiei competente. 4.4. Comisia de control bugetar 364. a) La deschiderea fiecãrei conferinţe, şedinţa plenara numeşte o comisie de control bugetar, insarcinata sa aprecieze organizarea şi mijloacele de acţiune puse la dispoziţia delegaţilor, sa examineze şi sa aprobe conturile cheltuielilor angajate pe timpul întregii durate a conferintei. Aceasta comisie cuprinde, independent de membrii delegatiilor care doresc sa participe la ea, un reprezentant al secretariatului general şi al directorului biroului în cauza şi, dacã exista guvern care invita, un reprezentant al acestuia. 365. b) Înainte de epuizarea bugetului aprobat de Consiliu pentru conferinţa, comisia de control bugetar, în colaborare cu secretariatul conferintei, prezintã şedinţei plenare o situaţie provizorie a cheltuielilor. Şedinţa plenara tine seama de ea, ca sa decidã dacã progresele realizate justifica o prelungire a conferintei dupã data la care bugetul aprobat va fi epuizat. 366. c) La sfîrşitul fiecãrei conferinţe, comisia de control bugetar prezintã şedinţei plenare un raport care indica, cît mai exact posibil, suma estimatã a cheltuielilor conferintei, precum şi acelea pe care risca sa le antreneze executarea deciziilor luate de aceasta conferinţa. 367. d) Dupã ce a examinat şi aprobat acest raport, şedinţa plenara îl transmite secretarului general, cu observaţiile sale, pentru ca acesta sa sesizeze Consiliul în timpul urmãtoarei sale sesiuni ordinare. 5. Compunerea comisiilor 5.1. Conferinţele plenipotentiarilor 368. Comisiile sînt compuse din delegaţii membrilor şi din observatorii prevãzuţi la nr. 269 al prezentei convenţii, care au cerut aceasta sau care au fost desemnaţi de şedinţa plenara. 5.2. Conferinţele radiocomunicatiilor şi conferinţele mondiale ale telecomunicatiilor internaţionale 369. Comisiile sînt compuse din delegaţii membrilor, din observatori şi din reprezentanţi vizati la nr. 278, 279 şi 280 ale prezentei convenţii, care au cerut aceasta sau care au fost desemnaţi de şedinţa plenara. 5.3. Adunãrile radiocomunicatiilor, conferinţele de standardizare a telecomunicatiilor şi conferinţele de dezvoltare a telecomunicatiilor 370. În afarã delegatiilor, membrilor şi observatorilor vizati la nr. 259-262 ale prezentei convenţii, reprezentanţii oricãrei entitãţi sau organizaţii care figureazã în lista respectiva menţionatã la nr. 237 al prezentei convenţii pot participa la adunãrile radiocomunicatiilor, la comisiile conferinţelor de standardizare a telecomunicatiilor şi la conferinţele de dezvoltare a telecomunicatiilor. 6. Preşedinţii şi vicepreşedinţii subcomisiilor 371. Preşedintele fiecãrei comisii propune acesteia alegerea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor subcomisiilor pe care ea le constituie. 7. Convocarea şedinţelor 372. Şedinţele plenare şi cele ale comisiilor, subcomisiilor şi grupelor de lucru sînt anunţate cu suficient timp înainte de întrunirea conferintei. 8. Propuneri prezentate înaintea deschiderii conferintei 373. Propunerile prezentate înaintea deschiderii conferintei sînt repartizate de cãtre şedinţa plenara comisiilor competente, constituite conform dispoziţiilor secţiunii a 4-a a prezentului regulament interior. Totuşi, şedinţa plenara poate sa trateze direct orice propunere. 9. Propuneri sau amendamente prezentate în timpul conferintei 374. 1. Propunerile sau amendamentele prezentate dupã deschiderea conferintei sînt remise preşedintelui conferintei, preşedintelui comisiei competente sau secretariatului conferintei spre a fi publicate şi distribuite ca document al conferintei. 375. 2. Nici o propunere sau amendament scris nu poate fi prezentatã dacã nu este semnatã de şeful delegaţiei interesate sau de locţiitorul sau. 376. 3. Preşedintele conferintei, al unei comisii, al unei subcomisii sau al unei grupe de lucru poate prezenta în orice moment propuneri susceptibile sa accelereze cursul dezbaterilor. 377. 4. Orice propunere sau amendament trebuie sa conţinã în termeni concreti şi precisi textul de examinat. 378. 5.(1) Preşedintele conferintei sau preşedintele comisiei, subcomisiei sau grupei de lucru competente decide, în fiecare caz, dacã o propunere sau un amendament prezentat în timpul şedinţei poate face obiectul unei comunicãri verbale sau dacã trebuie sa fie remis spre publicare şi distribuire în condiţiile prevãzute la nr. 374 de mai sus. 379. (2) În general, textul oricãrei propuneri importante care trebuie sa facã obiectul unui vot va fi distribuit în limbile de lucru ale conferintei, cu suficient timp înainte, pentru a permite studiul, sau înaintea discuţiilor. 380. (3) În plus, preşedintele conferintei, care primeşte propunerile şi amendamentele vizate la nr. 374 de mai sus, le transmite, dupã caz, comisiilor competente sau şedinţei plenare. 381. 6. Orice persoana autorizata poate citi sau poate cere sa fie cititã în şedinţa plenara orice propunere sau orice amendament prezentat de ea în timpul conferintei şi poate sa expuna motivele. 10. Condiţii cerute pentru orice examinare, decizie sau vot care priveşte o propunere sau un amendament 382. 1. Nici o propunere sau nici un amendament nu poate fi pus în discuţie dacã, în momentul examinãrii sale, nu este susţinutã de cel puţin o alta delegaţie. 383. 2. Orice propunere sau amendament corespunzãtor susţinut trebuie sa fie prezentat pentru examinare şi apoi pentru decizie, dacã este cazul, în urma unui vot. 11. Propuneri sau amendamente omise sau aminate 384. Cînd o propunere sau un amendament a fost omis sau cînd examinarea sa a fost amînatã, delegaţia, sub ale carei auspicii aceasta propunere sau acest amendament a fost prezentat, trebuie sa vegheze sa se treacã la examinarea sa. 12. Conducerea dezbaterilor în şedinţa plenara 12.1 Cvorumul 385. Pentru ca un vot sa fie valabil considerat în timpul unei şedinţe plenare, mai mult de jumãtate din delegatiile acreditate la conferinţa şi avînd drept de vot trebuie sa fie prezente sau reprezentate la şedinţa. 12.2 Ordinea discuţiilor 386. (1) Persoanele care doresc sa ia cuvintul nu pot s-o facã decît dupã ce au obţinut consimţãmîntul preşedintelui. Ca regula generalã, ele vor începe prin a indica în ce calitate vorbesc. 387. (2) Orice persoana care are cuvintul trebuie sa se exprime rar şi deslusit, separind bine cuvintele şi marcind timpii de oprire necesari pentru a permite tuturor sa-i înţeleagã bine opinia. 12.3 Moţiuni de ordine şi puncte de ordine 388. (1) În cursul dezbaterilor, o delegaţie poate, la momentul pe care-l crede oportun, sa prezinte orice moţiune de ordine sau sa punã în discuţie orice punct de ordine care determina imediat luarea unei decizii de cãtre preşedinte, conform prezentului regulament interior. Orice delegaţie poate face apel impotriva deciziei preşedintelui, dar aceasta rãmîne valabilã în totalitatea sa, dacã majoritatea delegatiilor prezente şi cu drept de vot nu i se opun. 389. (2) Delegaţia care prezintã o moţiune de ordine nu poate, în intervenţia sa, sa trateze fondul problemei în discuţie. 12.4 Ordinea prioritatilor motiunilor şi punctelor de ordine 390. Ordinea de prioritate atribuitã motiunilor şi punctelor de ordine care fac obiectul nr. 388 de mai sus este urmãtoarea: 391. a) orice punct de ordine referitor la aplicarea prezentului regulament interior, inclusiv procedurile de votare; 392. b) suspendarea şedinţei; 393. c) ridicarea şedinţei; 394. d) amînarea dezbaterii asupra problemei în discuţie; 395. e) încheierea dezbaterii asupra problemei în discuţie; 396. f) orice alte moţiuni sau puncte de ordine care ar putea fi prezentate şi a cãror prioritate relativã este fixatã de cãtre preşedinte. 12.5 Moţiunea de suspendare sau de ridicare a şedinţei 397. În timpul discutarii unei probleme, o delegaţie poate sa propunã suspendarea sau ridicarea şedinţei, indicind motivele propunerii sale. Dacã aceasta propunere este susţinutã, cuvintul este dat la doi vorbitori care se exprima impotriva motiunii şi numai asupra acestui subiect, dupã care moţiunea este supusã la vot. 12.6 Moţiunea de amînare a dezbaterilor 398. În timpul discutarii oricãrei probleme, o delegaţie poate sa propunã amînarea dezbaterii pentru o perioada determinata. În cazul în care o astfel de moţiune face obiectul unei discuţii, doar trei vorbitori, în afarã autorului motiunii, pot sa participe la ea, unul în favoarea motiunii şi doi impotriva, dupã care moţiunea este pusã la vot. 12.7 Moţiunea de închidere a dezbaterilor 399. În orice moment, o delegaţie poate propune ca dezbaterile asupra problemei în discuţie sa fie încheiate. În acest caz, cuvintul nu este acordat decît la doi oratori care se opun închiderii, dupã care aceasta moţiune este pusã la vot. Dacã moţiunea este adoptatã, preşedintele cere imediat sa se voteze asupra problemei în discuţie. 12.8 Limitarea interventiilor 400. (1) Şedinţa plenara poate, eventual, sa limiteze durata şi numãrul interventiilor unei aceleiaşi delegaţii asupra unui subiect determinat. 401. (2) Totuşi, asupra problemelor de procedura, preşedintele limiteazã durata fiecãrei intervenţii la maximum 5 minute. 402. (3) Cînd un orator depãşeşte timpul de vorbire care i-a fost acordat, preşedintele atentioneaza adunarea şi roaga vorbitorul sa-şi încheie expunerea în scurt timp. 12.9 Închiderea listei de oratori 403. (1) În cursul unei dezbateri, preşedintele poate da citire listei oratorilor înscrişi; el adauga numele delegaţilor care îşi manifesta dorinta de a lua cuvintul şi, cu asentimentul adunãrii, poate declara lista închisã. Totuşi, preşedintele, dacã considera oportun, poate sa acorde, în mod excepţional, dreptul de a rãspunde la orice intervenţie anterioarã, chiar dupã închiderea listei. 404. (2) Cînd lista oratorilor s-a epuizat, preşedintele pronunţa închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuţie. 12.10 Probleme de competenta 405. Problemele de competenta care se pot ivi trebuie sa fie rezolvate înainte de a se vota asupra fondului problemei în discuţie. 12.11 Retragerea şi prezentarea din nou a unei moţiuni 406. Autorul unei moţiuni poate sa o retragã înainte ca ea sa fie supusã la vot. Orice moţiune amendata sau nu, care ar fi astfel retrasã, poate fi prezentatã din nou sau reluatã, fie de delegaţia autoare a amendamentului, fie de orice alta delegaţie. 13. Dreptul de vot 407. 1. La toate şedinţele conferintei, delegaţia unui membru al uniunii, acreditata în mod cuvenit de cãtre acesta din urma pentru a participa la conferinţa, are dreptul la un vot, conform art. 3 al Constituţiei. 408. 2. Delegaţia unui membru al uniunii exercita dreptul sau de vot în condiţiile precizate la art. 31 al prezentei convenţii. 409. 3. Cînd un membru al uniunii nu este reprezentat de o administraţie la o adunare a radiocomunicatiilor, la o conferinţa mondialã de standardizare a telecomunicatiilor sau la o conferinţa de dezvoltare a telecomunicatiilor, reprezentanţii exploatarilor recunoscute de membrul respectiv au împreunã, oricare ar fi numãrul lor, dreptul la un singur vot, sub rezerva dispoziţiilor nr. 239 al prezentei convenţii. Dispoziţiile nr. 335-338 ale prezentei convenţii referitoare la procuri se aplica conferinţelor citate mai sus. 14. Votul 14.1 Definirea majoritãţii 410. (1) Majoritatea este constituitã din mai mult de jumãtate din delegatiile prezente şi votante. 411. (2) Abtinerile nu sînt luate în considerare la numãrarea voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii. 412. (3) În caz de egalitate a voturilor, propunerea sau amendamentul este considerat ca respins. 413. (4) În contextul prezentului regulament, este consideratã delegaţie prezenta votanta orice delegaţie care se pronunţa pentru sau impotriva unei propuneri. 14.2 Neparticiparea la vot 414. Delegatiile prezente care nu participa la o votare stabilitã sau care declara în mod expres ca nu vor sa participe la ea, nu sînt considerate ca absente din punctul de vedere al determinãrii cvorumului în sensul nr. 385 al prezentei convenţii, nici ca delegaţii care se abtin din punct de vedere al aplicãrii dispoziţiilor nr. 416 de mai jos. 14.3 Majoritatea specialã 415. În ceea ce priveşte admiterea de noi membri ai uniunii, majoritatea cerutã este fixatã în art. 2 al Constituţiei. 14.4 Mai mult de cincizeci la suta abtineri 416. Cînd numãrul de abtineri depãşeşte jumãtatea numãrului voturilor exprimate (pentru, contra, abtineri), examinarea problemei în discuţie este retrimisa unei şedinţe ulterioare în cursul cãreia abtinerile nu vor fi luate în considerare. 14.5 Procedurile de votare 417. (1) Procedurile de votare sînt urmãtoarele: 418. a) prin ridicarea miinii, ca regula generalã, numai dacã nu a fost cerutã o votare prin apel nominal potrivit procedurii b) sau o votare prin scrutin secret potrivit procedurii c); 419. b) prin apel nominal, în ordinea alfabetica, în limba franceza, a numelor membrilor prezenţi şi abilitaţi sa voteze: 420. 1. dacã cel puţin doua delegaţii prezente şi abilitate sa voteze o cer înaintea începerii votarii, numai dacã nu a fost cerut un vot secret dupã procedura c); sau 421. 2. dacã o majoritate nu se evidenţiazã cu claritate printr-o votare conform procedurii a); 422. c) prin scrutin secret dacã cel puţin cinci delegaţii prezente şi abilitate sa voteze o cer înaintea începerii votarii; 423. (2) înainte de a se proceda la votare, preşedintele examineazã orice cerere care priveşte maniera în care aceasta se va efectua, apoi anunta oficial procedura de votare care va fi aplicatã şi problema care este pusã la vot. Dupã aceea declara începerea votarii şi cînd aceasta este terminatã, anunta rezultatele. 424. (3) În caz de votare prin scrutin secret, secretariatul ia imediat mãsurile potrivite pentru a asigura secretul scrutinului. 425. (4) Dacã un sistem electronic adecvat este disponibil şi dacã conferinţa decide astfel, votarea poate fi efectuatã prin intermediul unui sistem electronic. 14.6 Interdicţia de a întrerupe o votare cînd aceasta a început 426. Cînd votarea a început, nici o delegaţie nu poate sa o intrerupa, numai dacã este cazul unei moţiuni de ordine referitoare la derularea votarii. Aceasta moţiune de ordine nu poate sa includã o propunere care sa antreneze o modificare a votarii în curs sau o modificare a fondului problemei supuse la vot. Votarea începe prin declaraţia preşedintelui care anunta ca votarea a început şi se termina prin declaraţia preşedintelui care anunta rezultatele. 14.7 Explicarea votului 427. Preşedintele da cuvintul delegaţilor care doresc sa explice votul lor ulterior votarii insesi. 14.8 Votarea unei propuneri pe pãrţi 428. (1) Cînd autorul unei propuneri o cere sau cînd adunarea o considera oportuna ori cînd preşedintele, cu aprobarea autorului, o propune, aceasta propunere este subdivizata şi diferitele subparti sînt supuse la vot separat. Pãrţile propunerii care a fost adoptatã sînt supuse la vot ca un întreg. 429. (2) Dacã toate pãrţile unei propuneri sînt respinse, însãşi propunerea este consideratã ca respinsã. 14.9 Ordinea de votare a propunerilor privind aceeaşi problema 430. (1) Dacã aceeaşi problema face obiectul mai multor propuneri, acestea sînt supuse la vot în ordinea în care au fost prezentate, cu excepţia cazului în care adunarea nu decide altfel. 431. (2) Dupã fiecare vot adunarea decide dacã este cazul sau nu sa se supunã la vot propunerea urmãtoare. 14.10 Amendamente 432. (1) Este considerat amendament orice propunere de modificare care conţine doar o suprimare, o adaugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei pãrţi a acestei propuneri. 433. (2) Orice amendament la o propunere care este acceptat de delegaţia care prezintã aceasta propunere este imediat incorporat textului iniţial al propunerii. 434. (3) Nici o propunere de modificare nu este consideratã amendament, dacã o adunare este de pãrere ca ea este incompatibilã cu propunerea iniţialã. 14.11 Votul asupra amendamentelor 435. (1) Dacã o propunere este obiectul unui amendament, acesta este supus la vot în primul rind. 436. (2) Dacã o propunere face obiectul mai multor amendamente, acela care se indeparteaza cel mai mult de textul original supus la vot în primul rind. Dacã acest amendament nu întruneşte majoritatea voturilor, acel amendament dintre cele rãmase, care se indeparteaza cel mai mult de la textul originar, este supus apoi la vot şi asa mai departe pînã cînd unul dintre amendamente primeşte majoritatea voturilor; dacã toate amendamentele propuse au fost examinate fãrã ca nici unul dintre ele sa întruneascã o majoritate, propunerea originala neamendata este supusã la vot. 437. (3) Dacã unul sau mai multe amendamente sînt adoptate, propunerea astfel modificatã este supusã apoi la vot. 14.12 Repetarea unei votari 438. (1) În cazul comisiilor, subcomisiilor sau grupelor de lucru ale unei conferinţe sau ale unei reuniuni, o propunere, o parte a unei propuneri sau un amendament care a fãcut deja obiectul unei decizii ca urmare a unei votari, într-una dintre comisii sau subcomisii sau într-una dintre grupele de lucru, nu poate fi supusã din nou la vot în aceeaşi comisie sau subcomisie sau în aceeaşi grupa de lucru. Aceasta dispoziţie se aplica oricare ar fi procedura de votare aleasã. 439. (2) În cazul şedinţelor plenare, o propunere, o parte a unei propuneri sau un amendament nu trebuie repus la vot decît dacã urmãtoarele doua condiţii sînt îndeplinite: 440 a) majoritatea membrilor abilitaţi sa voteze o cere; 441. b) cererea de repetare a votarii este facuta la cel puţin o zi dupã votare. 15. Conducerea dezbaterilor şi procedura de votare în comisii şi subcomisii 442. 1. Preşedinţii comisiilor şi subcomisiilor au atribuţii analoage celor atribuite preşedintelui conferintei în secţiune a 3-a a prezentului regulament interior. 443. 2. Dispoziţiile fixate la secţiunea a 12-a a prezentului regulament interior pentru conducerea dezbaterilor în şedinţa plenara sînt aplicabile dezbaterilor comisiilor sau subcomisiilor, cu excepţia celor legate de cvorum. 444. 3. Dispoziţiile fixate la secţiunea a 14-a a prezentului regulament interior sînt aplicabile votarilor în comisii sau subcomisii. 16. Rezerve 445. 1. Ca regula generalã, delegatiile care nu pot sa realizeze partajarea punctului lor de vedere de cãtre celelalte delegaţii trebuie sa se straduiasca, în mãsura posibilului, sa se alãture opiniei majoritãţii. 446. 2. Totuşi, dacã unei delegaţii i se pare ca o decizie oarecare este de natura sa împiedice guvernul sau sa consimtã sa fie legat de amendamente la Constituţie sau la prezenta convenţie ori de revizuirea regulamentelor administrative, aceasta delegaţie poate sa facã rezerve cu titlu provizoriu sau definitiv la obiectul acestei decizii; astfel de rezerve pot fi formulate de o delegaţie în numele unui membru care nu participa la conferinţa şi care a inminat o procura acestei delegaţii pentru semnarea actelor finale, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 al prezentei convenţii. 17. Procesele-verbale ale şedinţelor plenare 447. 1. Procesele-verbale ale şedinţelor plenare sînt stabilite de secretariatul conferintei, care asigura distribuirea lor delegatiilor cît mai curînd posibil şi, în orice caz, cu cel mai tirziu 5 zile lucrãtoare dupã fiecare şedinţa. 448. 2. Dupã ce procesele-verbale au fost distribuite, delegatiile pot depune în scris la secretariatul conferintei, în cel mai scurt timp posibil, corecturile pe care le estimeaza ca justificate, ceea ce nu le impiedica sa prezinte oral modificãri la şedinţa în cursul cãreia sînt aprobate procesele-verbale. 449. 3.(1) Ca regula generalã, procesele-verbale nu conţin decît propunerile şi concluziile, cu principalele argumente pe care le sînt fondate, într-o redactare cît mai concisã posibil. 450. (2) Cu toate acestea, orice delegaţie are dreptul sa ceara inserarea analitica sau în extenso a oricãrei declaraţii formulate de cãtre ea în cursul dezbaterilor. În acest caz, ea trebuie, ca regula generalã, sa o anunţe la începutul intervenţiei sale, pentru a facilita sarcina raportorilor. Ea trebuie, în plus, sa furnizeze ea însãşi textul secretariatului conferintei în cele 2 ore care urmeazã dupã terminarea şedinţei. 451. 4. În orice caz, nu trebuie sa se uzeze decît cu discretie de facultatea acordatã de nr. 450 de mai sus în ceea ce priveşte inserarea declaraţiilor. 18. Dãrile de seama şi rapoartele comisiilor şi subcomisiilor 452. 1.(1) Dezbaterile comisiilor şi subcomisiilor sînt rezumate, şedinţa cu şedinţa, în dãri de seama stabilite de secretariatul conferintei şi distribuite delegatiilor în cel mai tirziu 5 zile lucrãtoare dupã fiecare şedinţa. Dãrile de seama scot în relief punctele esenţiale ale discuţiilor, diversele opinii care se cuvine sa se noteze, precum şi propunerile şi concluziile care se desprind din ansamblu. 453. (2) Cu toate acestea, orice delegaţie are, de asemenea, dreptul sa se foloseascã de facultatea acordatã la nr. 450 de mai sus. 454. (3) În orice caz, nu trebuie sa se foloseascã decît cu discretie facultatea acordatã la nr. 453 de mai sus. 455. 2. Comisiile şi subcomisiile pot stabili rapoarte parţiale pe care ele le estimeaza ca necesare şi, dacã circumstanţele o justifica, la sfîrşitul lucrãrilor lor, ele pot prezenta un raport final în care recapituleaza, sub o forma concisã, propunerile şi concluziile care rezulta din studiile care le-au fost încredinţate. 19. Aprobarea proceselor-verbale, a darilor de seama şi a rapoartelor 456. 1.(1) Ca regula generalã, la începutul fiecãrei şedinţe plenare sau al fiecãrei şedinţe de comisie sau de subcomisie, preşedintele întreabã dacã delegatiile au observaţii de formulat asupra procesului-verbal sau, cînd este cazul unei comisii sau al unei subcomisii, asupra dãrii de seama a şedinţei precedente. Acestea sînt considerate aprobate dacã nici o corectura nu a fost transmisã secretariatului sau dacã nici o împotrivire nu s-a manifestat verbal. În caz contrar sînt aduse corectiile necesare procesului-verbal sau dãrii de seama. 457. (2) Orice raport parţial sau final trebuie sa fie aprobat de comisia sau subcomisia interesatã. 458. 2.(1) Procesele-verbale ale ultimelor şedinţe plenare sînt examinate şi aprobate de preşedinte. 459. (2) Dãrile de seama ale ultimelor şedinţe ale unei comisii sau ale unei subcomisii sînt examinate şi aprobate de preşedintele acestei comisii sau subcomisii. 20. Numerotarea 460. 1. Numerele capitolelor, articolelor şi paragrafelor textelor supuse revizuirii sînt pãstrate pînã la prima lectura în şedinţa plenara. Textele adãugate poarta în mod provizoriu numãrul ultimului paragraf ce precede textul iniţial, la care se adauga "A", "B" etc. 461. 2. Numerotarea definitiva a capitolelor lor, a articolelor şi a paragrafelor este în mod normal încredinţatã comisiei de redactare, dupã adoptarea lor în prima lectura, însã poate sa fie încredinţatã secretarului general prin decizie luatã în şedinţa plenara. 21. Aprobarea definitiva 462. Textele actelor finale ale unei conferinţe a plenipotentiarilor, ale unei conferinţe a radiocomunicatiilor sau ale unei conferinţe mondiale a telecomunicatiilor internaţionale sînt considerate definitive atunci cînd au fost aprobate în a doua lectura în şedinţa plenara. 22. Semnatura 463. Textele actelor finale aprobate de conferinţele vizate la nr. 462 de mai sus sînt supuse semnãrii de cãtre delegaţii prevãzuţi cu împuterniciri definite la art. 31 al prezentei convenţii, în ordinea alfabetica a numelor membrilor în limba franceza. 23. Relaţiile cu presa şi publicul 464. 1. Comunicatele oficiale asupra lucrãrilor conferintei nu pot fi transmise presei decît cu autorizaţia preşedintelui conferintei. 465. 2. În mãsura în care aceasta este posibil în practica, presa şi publicul pot asista la conferinţe în conformitate cu directivele aprobate la reuniunea sefilor de delegaţii vizata la nr. 342 de mai sus şi cu dispoziţiile practice luate de secretarul general. Prezenta presei şi a publicului nu trebuie în nici un caz sa perturbe buna desfãşurare a lucrãrilor unei şedinţe. 466. 3. Celelalte reuniuni ale uniunii nu sînt deschise presei şi publicului, cu excepţia cazului în care participanţii la reuniunea în cauza decid altfel. 24. Scutiri de taxe 467. Pe durata conferintei, membrii delegatiilor, reprezentanţii membrilor Consiliului, membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor, inaltii funcţionari ai Secretariatului general şi ai sectoarelor uniunii care asista la conferinţa şi personalul secretariatului uniunii detaşat la conferinţa au dreptul la scutire de taxe poştale, la scutire de taxe pentru telegrame, precum şi la scutire de taxe telefonice şi telex în mãsura în care guvernul gazda a putut sa se punã de acord în aceasta privinta cu celelalte guverne şi exploatãri recunoscute în cauza.
CAP. 4 Alte dispoziţii
ART. 33 Finanţele 468. 1.(1) Scara în care fiecare membru alege clasa sa de contribuţie, în conformitate cu dispoziţiile corespunzãtoare ale art. 28 al Constituţiei, este urmãtoarea: clasa de 40 unitãţi clasa de 35 unitãţi clasa de 30 unitãţi clasa de 28 unitãţi clasa de 25 unitãţi clasa de 23 unitãţi clasa de 20 unitãţi clasa de 18 unitãţi clasa de 15 unitãţi clasa de 10 unitãţi clasa de 8 unitãţi clasa de 5 unitãţi clasa de 4 unitãţi clasa de 3 unitãţi clasa de 2 unitãţi clasa de 1 1/2 unitãţi clasa de 1 unitate clasa de 1/2 unitate clasa de 1/4 unitate clasa de 1/8 unitate*) clasa de 1/16 unitate*) *) Pentru ţãrile cel mai puţin avansate, astfel cum sînt cele recenzate de Organizaţia Naţiunilor Unite şi pentru alţi membri stabiliţi de cãtre Consiliu. 469. (2) Peste clasele de contribuţie menţionate la nr. 468 de mai sus, orice membru poate alege un numãr de unitãţi contributive superior lui 40. 470. (3) Secretarul general notifica tuturor membrilor uniunii decizia fiecãrui membru privind clasa de contribuţie aleasã. 471. (4) Membrii pot în orice moment sa aleagã o clasa de contribuţie superioarã celei pe care au adoptat-o anterior. 472. 2.(1) Orice membru nou achitã, pentru anul aderãrii sale, o contribuţie calculatã începînd cu prima zi a lunii aderãrii. 473. (2) În caz de denunţare a Constituţiei şi a prezentei convenţii de cãtre un membru, contribuţia trebuie achitatã pînã la ultima zi a lunii în care denunţarea capata efect. 474. 3. Sumele datorate produc dobinzi de la debutul fiecãrui an financiar al uniunii. Aceasta dobinda este fixatã la procentul de 3% (trei la suta) pe an în timpul primelor 6 luni şi la procentul de 6% (şase la suta) pe an începînd cu luna a şaptea. 475. 4. Dispoziţiile urmãtoare se aplica contribuţiilor organizaţiilor vizate la nr. 259-262 şi ale entitatilor admise sa participe la activitãţile uniunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 al prezentei convenţii. 476. 5. Organizaţiile vizate la nr. 259-262 ale prezentei convenţii şi celelalte organizaţii internaţionale care participa la o conferinţa a plenipotentiarilor, la un sector al uniunii sau la o conferinţa mondialã a telecomunicatiilor internaţionale contribuie la cheltuielile acestei conferinţe sau ale acestui sector în conformitate cu nr. 479-481 de mai jos, dupã caz, cu excepţia cazurilor cînd ele au fost exonerate sub rezerva reciprocitãţii. 477. 6. Orice entitate sau organizaţie care figureazã în listele menţionate la nr. 237 al prezentei convenţii contribuie la cheltuielile acestui sector în conformitate cu nr. 479 şi 480 de mai jos. 478. 7. Orice entitate sau organizaţie care figureazã în listele menţionate la nr. 237 al prezentei convenţii, care participa la o conferinţa a radiocomunicatiilor, la o conferinţa mondialã a telecomunicatiilor internaţionale sau la o conferinţa ori la o adunare a unui sector la care ea nu este membra, contribuie la cheltuielile acestei conferinţe sau ale acestei adunãri în conformitate cu nr. 479-481 de mai jos. 479. 8. Contribuţiile menţionate la nr. 476, 477 şi 478 sînt bazate pe libera alegere a unei clase de contribuţie din scara care figureazã la nr. 468 de mai sus, cu excepţia claselor de 1/4, 1/8 şi 1/16 dintr-o unitate, rezervate membrilor uniunii (aceasta excepţie nu se aplica Sectorului dezvoltãrii telecomunicatiilor); clasa aleasã este comunicatã secretarului general; entitatea sau organizaţia interesatã poate, în orice moment, sa aleagã o clasa de contribuţie superioarã celei pe care o adoptase anterior. 480. 9. Cuantumul unitãţii de contribuţie la cheltuielile fiecãrui sector interesat este fixat la 1/5 din unitatea contributiva a membrilor uniunii. Aceste contribuţii sînt considerate ca venit al uniunii. Ele produc dobinda în conformitate cu dispoziţiile nr. 474 de mai sus. 481. 10. Cuantumul unitãţii de contribuţie la cheltuielile unei conferinţe sau ale unei adunãri este fixat prin împãrţirea sumei totale a bugetului conferintei sau al adunãrii respective la numãrul total de unitãţi contributive plãtite de membri drept contribuţie a lor la cheltuielile uniunii. Contribuţiile sînt considerate ca venit al uniunii. Ele produc dobinda începînd cu a saizecea zi care urmeazã trimiterii facturilor, în procentele fixate la nr. 474 de mai sus. 482. 11. Reducerea numãrului de unitãţi contributive nu este posibila decît în conformitate cu principiile enunţate în dispoziţiile pertinente ale art. 28 al Constituţiei. 483. 12. În caz de denunţare a participãrii la lucrãrile unui sector sau dacã se pune capãt acestei participari (a se vedea nr. 240 al prezentei convenţii), contribuţia trebuie sa fie achitatã pînã la ultima zi a lunii în care denunţarea capata efect sau a lunii în care se pune capãt participãrii. 484. 13. Preţul de vînzare al publicaţiilor este stabilit de secretarul general, care se inspira din preocuparea de a acoperi, ca regula generalã, cheltuielile de reproducere şi de distribuire. 485. 14. Uniunea menţine un fond de rezerva, care constituie un capital de rulment ce permite sa se facã fata cheltuielilor esenţiale şi sa se menţinã rezerve suficiente în numerar pentru a evita, în mãsura posibilului, sa se recurgã la împrumuturi. Consiliul fixeazã anual cuantumul fondului de rezerva în funcţie de cerinţele prevãzute. La sfîrşitul fiecãrui exerciţiu bugetar bienal, toate creditele bugetare care n-au fost consumate sau angajate sînt introduse în fondul de rezerva. Celelalte detalii referitoare la acest fond de rezerva sînt descrise în Regulamentul financiar. 486. 15.(1) De acord cu Comitetul de coordonare, secretarul general poate sa accepte contribuţii voluntare în numerar sau în natura, sub rezerva ca, condiţiile aplicabile acestor contribuţii sa fie conforme, dupã caz, cu obiectul şi programele uniunii, precum şi cu Regulamentul financiar care va trebui sa conţinã dispoziţii speciale referitoare la acceptarea şi utilizarea acestor contribuţii voluntare. 487. (2) Secretarul general justifica Consiliului despre aceste contribuţii voluntare în raportul de gestiune financiarã şi într-un document care indica pe scurt originea şi utilizarea propusã pentru fiecare dintre aceste contribuţii şi cursul care le-a fost dat. ART. 34 Responsabilitãţile financiare ale conferinţelor 488. 1. Înainte de a adopta propuneri sau înainte de a lua decizii care au incidente financiare, conferinţele uniunii ţin seama de toate prevederile bugetare ale uniunii, pentru a se asigura ca acestea sa nu antreneze cheltuieli superioare creditelor pe care Consiliul este abilitat sa le autorizeze. 489. 2. Nu se da urmare nici unei decizii a unei conferinţe care are drept consecinta o creştere directa sau indirecta a cheltuielilor peste creditele pe care Consiliul este abilitat sa le autorizeze. ART. 35 Limbile 490. 1.(1) În timpul conferinţelor şi reuniunilor uniunii pot fi utilizate alte limbi decît cele indicate în dispoziţiile corespunzãtoare ale art. 29 al Constituţiei: 491. a) dacã se cere secretarului general sau directorului biroului interesat folosirea orala sau scrisã a uneia sau mai multor limbi suplimentare, sub rezerva ca cheltuielile suplimentare ce vor fi astfel antrenate sa fie suportate de membrii care au fãcut aceasta cerere sau care au sprijinit-o; 492. b) dacã o delegaţie da ea însãşi dispoziţii pentru a asigura, pe propriile sale cheltuieli, traducerea orala din propria sa limba într-una din limbile indicate în dispoziţiile pertinente ale art. 29 al Constituţiei. 493. (2) În cazul prevãzut la nr. 491 de mai sus, secretarul general sau directorul biroului interesat se conformeazã acestei cereri în mãsura posibilului, dupã ce a obţinut de la membrii interesaţi angajamentul ca cheltuielile ce vor aparea vor fi corespunzãtor rambursate de ei uniunii. 494. (3) În cazul prevãzut la nr. 492 de mai sus, delegaţia interesatã poate, în plus, dacã o doreşte, sa sigure pe propriile sale cheltuieli traducerea orala în propria sa limba din una dintre limbile indicate în dispoziţia pertinenta a art. 29 al Constituţiei. 495. 2. Toate documentele care fac obiectul dispoziţiilor pertinente ale art. 29 al Constituţiei pot sa fie publicate într-o alta limba decît cele care sînt specificate acolo, cu condiţia ca membrii care cer aceasta publicare sa se angajeze sa ia în sarcina lor totalitatea cheltuielilor de traducere şi publicare ce vor rezulta.
CAP. 5 Dispoziţii diverse referitoare la exploatarea serviciilor de telecomunicatii
ART. 36 taxe şi scutiri 496. Dispoziţiile referitoare la taxele telecomunicatiilor şi diversele cazuri în care se acorda scutiri de taxe sînt fixate în regulamentele administrative. ART. 37 Stabilirea şi reglarea conturilor 497. 1. Reglarile conturilor internaţionale sînt considerate ca tranzacţii curente şi se efectueazã în acord cu obligaţiile internaţionale curente ale membrilor interesaţi, dacã guvernele lor au încheiat aranjamentele cu acest subiect. În absenta unor aranjamente de acest gen sau a unor acorduri particulare, încheiate în condiţiile prevãzute la art. 42 al Constituţiei, aceste reglari de conturi se efectueazã în conformitate cu dispoziţiile regulamentelor administrative. 498. 2. Administraţiile membrilor şi exploatãrile recunoscute care exploateazã servicii internaţionale de telecomunicaţii trebuie sa se punã de acord asupra sumei debitelor şi creditelor lor. 499. 3. Conturile aferente debitelor şi creditelor vizate la nr. 498 de mai sus sînt stabilite în conformitate cu regulamentele administrative, numai dacã nu au fost încheiate aranjamente particulare între pãrţile interesate. ART. 38 Unitatea monetara 500. În absenta unor aranjamente particulare încheiate între membri, unitatea monetara utilizata la compunerea taxelor de repartiţie pentru serviciile internaţionale de telecomunicaţii şi la stabilirea conturilor internaţionale este: - fie unitatea monetara a Fondului Monetar Internaţional, - fie francul - aur, cum sînt definite în regulamentele administrative. Modalitãţile de aplicare sînt fixate în apendicele 1 al Regulamentului telecomunicatiilor internaţionale. ART. 39 Intercomunicatia 501. 1. Staţiile care asigura radiocomunicatiile în serviciul mobil sînt obligate, în limitele afectãrii lor normale, sa schimbe reciproc radiocomunicatiile indiferent de sistemul radioelectric adoptat de ele. 502. 2. Totuşi, pentru a nu se opune progreselor ştiinţifice, dispoziţiile nr. 501 de mai sus nu impiedica folosirea unui sistem radioelectric incapabil sa comunice cu alte sisteme, cu condiţia ca aceasta incapacitate sa fie datoratã naturii specifice a acestui sistem şi sa nu fie efectul unor dispozitive adoptate în mod special pentru împiedicarea intercomunicatiei. 503. 3. În pofida dispoziţiilor nr. 501 de mai sus, o statie poate fi afectatã unui serviciu internaţional restrîns de telecomunicaţii, determinat de scopul acestui serviciu sau de alte circumstanţe independente ale sistemului folosit. ART. 40 Limbajul secret 504. 1. Telegramele de stat, precum şi telegramele de serviciu pot fi redactate în limbaj secret, în toate relaţiile. 505. 2. Telegramele particulare în limbaj secret pot fi admise între toţi membrii, cu excepţia celor care au notificat în prealabil, prin intermediul secretarului general, ca ei nu admit acest limbaj pentru aceasta categorie de corespondente. 506. 3. Membrii care nu admit telegramele particulare în limbajul secret provenind din sau avînd ca destinaţie propriul lor teritoriu trebuie sa le accepte în tranzit, cu excepţia cazului de suspendare a serviciului prevãzut la art. 35 al Constituţiei.
CAP. 6 Arbitrajul şi amendarea
ART. 41 Arbitrajul: procedura (a se vedea art. 56 al Constituţiei) 507. 1. Partea care doreşte un arbitraj începe procedura trimiţînd celeilalte pãrţi o notificare de cerere a arbitrajului. 508. 2. Pãrţile decid de comun acord dacã arbitrajul trebuie sa fie încredinţat unor persoane, unor administraţii sau unor guverne. În cazul în care, în termen de o luna, socotind din ziua notificãrii cererii de arbitraj, pãrţile nu au putut sa cada de acord asupra acestui punct, arbitrajul este încredinţat unor guverne. 509. 3. Dacã arbitrajul este încredinţat unor persoane, arbitrii nu trebuie sa fie cetãţeni ai unui stat parte în diferend, nici sa aibã domiciliul lor într-unul dintre aceste state, nici sa fie în serviciul lor. 510. 4. Dacã arbitrajul este încredinţat unor guverne sau unor administraţii ale acestor guverne, acestea trebuie sa fie alese dintre membrii care nu sînt implicaţi în diferend, dar care sînt pãrţi la acordul a cãrui aplicare a provocat diferendul. 511. 5. În termen de 3 luni, socotind de la data primirii notificãrii cererii de arbitraj, fiecare dintre cele doua pãrţi în cauza desemneazã un arbitru. 512. 6. Dacã în diferend sînt implicate mai mult de doua pãrţi, fiecare din cele doua grupe de pãrţi avînd interese comune în diferend desemneazã un arbitru în conformitate cu procedura prevãzutã la nr. 510 şi 511 de mai sus. 513. 7. Cei doi arbitri desemnaţi se înţeleg pentru a numi un al treilea arbitru care, dacã primii doi sînt persoane şi nu guverne sau administraţii, trebuie sa rãspundã condiţiilor fixate la nr. 509 de mai sus şi care, în plus, trebuie sa fie de o naţionalitate diferita de aceea a celorlalţi doi. În lipsa unui acord între cei doi arbitri asupra alegerii celui de-al treilea arbitru, fiecare arbitru propune un al treilea arbitru neavînd nici un interes în diferend. Secretarul general procedeazã apoi la o tragere la sorţi pentru a desemna al treilea arbitru. 514. 8. Pãrţile în dezacord pot sa se înţeleagã pentru a-şi rezolva diferendul lor printr-un arbitru unic desemnat de comun acord; de asemenea, ele pot sa desemneze fiecare un arbitru şi sa solicite Secretariatului general sa procedeze la o tragere la sorţi pentru a desemna arbitrul unic. 515. 9. Arbitrul sau arbitrii decid în mod liber asupra locului arbitrajului şi regulilor de procedura care sa se aplice pentru acest arbitraj. 516. 10. Decizia arbitrului unic este definitiva şi obliga pãrţile la diferend. Dacã arbitrajul este încredinţat mai multor arbitri, decizia luatã cu majoritatea voturilor arbitrilor este definitiva şi obliga pãrţile. 517. 11. Fiecare parte suporta cheltuielile pe care ea le-a fãcut cu ocazia instruirii şi introducerii arbitrajului. Cheltuielile de arbitraj, altele decît cele prezentate de cãtre pãrţi, sînt repartizate în mod egal între pãrţile în litigiu. 518. 12. Uniunea furnizeazã toate informaţiile care se referã la diferend de care arbitrul sau arbitrii pot sa aibã nevoie. Dacã pãrţile în diferend decid astfel, decizia arbitrului sau a arbitrilor este comunicatã secretarului general în scop de referinta viitoare. ART. 42 Dispoziţii pentru amendarea prezentei convenţii 519. 1. Oricare membru al uniunii poate sa propunã orice amendament la prezenta convenţie. O astfel de propunere, pentru a putea sa fie transmisã tuturor membrilor uniunii şi examinata de ei în timp util, trebuie sa parvina secretarului general cu cel tirziu 8 luni înaintea datei fixate pentru deschiderea Conferintei plenipotentiarilor. Secretarul general transmite tuturor membrilor uniunii, cît mai curînd posibil şi cu cel tirziu 6 luni înaintea acestei ultime date, o astfel de propunere. 520. 2. Orice propunere de modificare a unui amendament, propus conform nr. 519 de mai sus, poate totuşi sa fie prezentatã în orice moment de un membru al uniunii sau de delegaţia sa la Conferinţa plenipotentiarilor. 521. 3. Cvorumul cerut la orice şedinţa plenara a Conferintei plenipotentiarilor pentru examinarea oricãrei propuneri de amendare a prezentei convenţii sau a oricãrei modificãri a unei asemenea propuneri este constituit din mai mult de jumãtate din delegatiile acreditate la Conferinţa plenipotentiarilor. 522. 4. Pentru a fi adoptatã, orice propunere de modificare a unui amendament propus, cît şi propunerea de amendare în totalitatea sa, modificatã sau nu, trebuie sa fie aprobatã la o şedinţa plenara de mai mult din jumãtatea delegatiilor acreditate la Conferinţa plenipotentiarilor şi avînd drept de vot. 523. 5. Dispoziţiile generale privind conferinţele şi regulamentul interior al conferinţelor şi al altor reuniuni ce figureazã în prezenta convenţie se aplica cu excepţia cazurilor în care paragrafele precedente ale prezentului articol, care prevaleazã, nu dispun altfel. 524. 6. Toate amendamentele la prezenta convenţie, adoptate de o conferinţa a plenipotentiarilor, intra în vigoare la o data fixatã de conferinţa, în totalitatea lor şi sub forma unui instrument de amendare unic, între membrii care au depus, înaintea acestei date, instrumentul lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenţie şi la instrumentul de amendare. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea numai la o parte din acest instrument de amendare este exclusa. 525. 7. În pofida nr. 524 de mai sus, Conferinţa plenipotentiarilor poate sa decidã ca un amendament la prezenta convenţie este necesar pentru buna aplicare a unui amendament la Constituţie. În acest caz, amendamentul la prezenta convenţie nu intra în vigoare înaintea intrãrii în vigoare a amendamentului la Constituţie. 526. 8. Secretarul general notifica tuturor membrilor depunerea fiecãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 527. 9. Dupã intrarea în vigoare a oricãrui instrument de amendare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea în conformitate cu art. 52 şi 53 ale Constituţiei se aplica convenţiei amendate. 528. 10. Dupã intrarea în vigoare a unui asemenea instrument de amendare, secretarul general îl înregistreazã la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. Dispoziţiile nr. 241 al Constituţiei se aplica, de asemenea, oricãrui instrument de amendare.
ANEXA 1
DEFINITIA diferiţilor termeni folosiţi în prezenta convenţie s în regulamentele administrative ale Uniunii Internaţionale a Telecomunicatiilor În contextul instrumentelor uniunii sus-menţionate, urmãtorii termeni au sensul dat de definiţiile urmãtoare: 1001. Expert - persoana trimisa de: a) guvernul sau administraţia tarii sale; sau b) o entitate sau o organizaţie agreatã conform dispoziţiilor art. 19 al prezentei convenţii; sau c) o organizaţie internationala, pentru a participa la sarcinile uniunii care corespund domeniului sau de competenta profesionalã. 1002. Observator - persoana trimisa de: - Organizaţia Naţiunilor Unite, o instituţie specializatã a Naţiunilor Unite, Agenţia Internationala a Energiei Atomice, o organizaţie regionala de telecomunicaţii sau o organizaţie interguvernamentalã care exploateazã sisteme cu sateliti, pentru a participa cu titlu consultativ la Conferinţa plenipotentiarilor, la o conferinţa sau la o reuniune a unui sector; - o organizaţie internationala, pentru a participa cu titlu consultativ la o conferinţa sau la o reuniune a unui sector; - guvernul unui membru al uniunii, pentru a participa fãrã drept de vot la o conferinţa regionala, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale prezentei convenţii. 1003. Serviciu mobil - Serviciul de radiocomunicatii între staţii mobile şi staţii terestre sau între staţii mobile. 1004. Organism ştiinţific sau industrial - orice organism, altul decît o instituţie sau o agenţie guvernamentalã, care se ocupa de studierea problemelor de telecomunicaţii, de conceptia şi de fabricarea de echipamente destinate serviciilor de telecomunicaţii. 1005. Radiocomunicatie - telecomunicaţie prin unde radioelectrice.
NOTA 1: Undele radioelectrice sînt unde electromagnetice a cãror frecventa este, prin convenţie, inferioarã frecvenţei de 3000 GHz şi care se propaga în spaţiu fãrã ghid artificial. NOTA 2: Pentru cerinţele nr. 149-154 ale prezentei convenţii, termenul radiocomunicatie cuprinde, de asemenea, şi telecomunicatiile prin unde electromagnetice a cãror frecventa este superioarã frecvenţei de 3000 GHz şi care se propaga în spaţiu fãrã ghid artificial. 1006. Telecomunicaţie de serviciu - telecomunicaţie referitoare la telecomunicatiile publice internaţionale şi schimbatã între: - administraţii; - exploatãri recunoscute; - preşedintele Consiliului, secretarul general, vicesecretarul general, directorii birourilor, membrii Comitetului Regulamentului radiocomunicatiilor sau alţi reprezentanţi sau funcţionari autorizaţi, ai uniunii, inclusiv cei însãrcinaţi cu funcţii oficiale în afarã sediului uniunii.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
