Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 74 din 3 mai 1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996
ART. 1 Se ratifica Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996. Ratificarea Cartei sociale europene revizuite se face cu declaraţiile prevãzute la art. 2 şi 3 din prezenta lege. ART. 2 În conformitate cu prevederile art. A paragraful 1 din partea a III-a a Cartei sociale europene revizuite, România accepta partea I din prezenta carta ca o declaraţie care determina obiectivele a cãror realizare o va urmãri prin toate mijloacele utile şi se considera legatã prin prevederile art. 1, art. 4-9, art. 11, 12, 16, 17, 20, 21, 24, 25, 28 şi 29, precum şi, suplimentar, de prevederile art. 2 paragrafele 1, 2, 4-7, art. 3 paragrafele 1-3, art. 13 paragrafele 1-3, art. 15 paragrafele 1 şi 2, art. 18 paragrafele 3 şi 4, art. 19 paragrafele 7 şi 8 şi art. 27 paragraful 2. ART. 3 România declara ca accepta ca aplicarea angajamentelor juridice conţinute în Carta socialã europeanã revizuitã sa fie supusã mecanismului de control prevãzut în partea a IV-a a Cartei sociale europene, adoptatã la Torino la 18 octombrie 1961. ART. 4 Instituţiile prevãzute în anexa la prezenta lege vor elabora şi vor supune spre aprobare autoritãţilor publice competente, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, mãsurile necesare în vederea transpunerii efective în practica a dispoziţiilor Cartei sociale europene revizuite.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, PAULA IVANESCU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 19 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, ULM SPINEANU
CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ*)
--------- *) Traducere.
PREAMBUL
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, considerând ca obiectivul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi cu scopul de a proteja şi promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun şi de a favoriza progresul lor economic şi social, în special prin apãrarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, considerând ca prin Convenţia europeanã pentru protecţia drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 1950, şi prin protocoalele la aceasta statele membre ale Consiliului Europei au convenit sa asigure populatiilor lor drepturile civile şi politice şi libertãţile specificate în aceste instrumente, considerând ca prin Carta socialã europeanã, deschisã în vederea semnãrii la Torino la 18 octombrie 1961, şi prin protocoalele adiţionale la aceasta statele membre ale Consiliului Europei au convenit sa asigure populatiilor lor drepturile sociale specificate în aceste instrumente pentru a ameliora nivelul lor de trai şi a promova bunãstarea lor socialã, reamintind ca în cursul Conferintei ministeriale a drepturilor omului, desfasurata la Roma la 5 noiembrie 1990, a fost subliniata necesitatea, pe de o parte, de a prezerva caracterul indivizibil al tuturor drepturilor omului, fie ca sunt civile, politice, economice, sociale sau culturale, şi, pe de alta parte, de a conferi Cartei sociale europene un nou impuls, hotãrâte, astfel cum s-a decis pe parcursul Conferintei ministeriale desfãşurate la Torino la 21 şi 22 octombrie 1992, sa actualizeze şi sa adapteze conţinutul material al cartei, pentru a tine seama în special de schimbãrile sociale fundamentale intervenite dupã adoptarea sa, recunoscând avantajul de a înscrie într-o carta revizuitã, destinatã sa se substituie treptat Cartei sociale europene, drepturile garantate de carta, astfel cum au fost amendate, drepturile garantate de Protocolul adiţional din 1988 şi sa adauge noi drepturi,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
PARTEA I
Pãrţile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cãrui realizare o vor urmãri prin toate mijloacele utile pe plan naţional şi internaţional, atingerea condiţiilor specifice pentru asigurarea exercitãrii efective a urmãtoarelor drepturi şi principii: 1. orice persoana trebuie sa aibã posibilitatea de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber întreprinsã; 2. toţi lucrãtorii au dreptul la condiţii de munca echitabile; 3. toţi lucrãtorii au dreptul la securitate şi igiena în munca; 4. toţi lucrãtorii au dreptul la o salarizare echitabila care sa le asigure lor, precum şi familiilor lor un nivel de trai satisfãcãtor; 5. toţi lucrãtorii şi patronii au dreptul de a se asocia liber în organizaţii naţionale sau internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale; 6. toţi lucrãtorii şi patronii au dreptul de a negocia colectiv; 7. copiii şi ţinerii au dreptul la protecţie specialã impotriva pericolelor fizice şi morale la care sunt expusi; 8. lucratoarele, în caz de maternitate, au dreptul la protecţie specialã; 9. orice persoana are dreptul la mijloace corespunzãtoare de orientare profesionalã, în vederea sprijinirii sale în alegerea unei profesii adecvate intereselor şi aptitudinilor sale profesionale; 10. orice persoana are dreptul la mijloace corespunzãtoare de formare profesionalã; 11. orice persoana are dreptul de a beneficia de toate mãsurile care îi permit sa se bucure de cea mai buna stare de sãnãtate pe care o poate atinge; 12. toţi lucrãtorii şi persoanele aflate în întreţinerea acestora au dreptul la securitate socialã; 13. orice persoana lipsitã de resurse suficiente are dreptul la asistenta socialã şi medicalã; 14. orice persoana are dreptul de a beneficia de servicii sociale calificate; 15. orice persoana handicapata are dreptul la autonomie, la integrare socialã şi la participare în viata comunitãţii; 16. familia, în calitate de celula fundamentalã a societãţii, are dreptul la o protecţie socialã, juridicã şi economicã corespunzãtoare, în vederea asigurãrii deplinei sale dezvoltãri; 17. copiii şi adolescentii au dreptul la o protecţie socialã, juridicã şi economicã corespunzãtoare; 18. cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante au dreptul de a exercita orice activitate lucrativã pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, în condiţii de egalitate cu cetãţenii acesteia din urma, sub rezerva restrictiilor motivate de ratiuni serioase cu caracter economic sau social; 19. lucrãtorii migranti, cetãţeni ai uneia dintre pãrţile contractante, şi familiile lor au dreptul la protecţie şi asistenta pe teritoriul oricãrei alte pãrţi contractante; 20. lucrãtorii au dreptul la egalitate de sanse şi de tratament în materie de angajare şi de profesie, fãrã discriminare în funcţie de sex; 21. lucrãtorii au dreptul de a fi informati şi consultaţi în cadrul întreprinderii; 22. lucrãtorii au dreptul de a participa la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de munca şi a mediului de munca din cadrul întreprinderii; 23. orice persoana varstnica are dreptul la protecţie socialã; 24. toţi lucrãtorii au dreptul la protecţie în caz de concediere; 25. toţi lucrãtorii au dreptul la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului lor; 26. toţi lucrãtorii au dreptul la demnitate în munca; 27. toate persoanele cu responsabilitãţi familiale, care sunt angajate sau doresc sa se angajeze în munca, au dreptul sa o facã fãrã a fi supuse discriminarilor şi, pe cat posibil, fãrã sa existe un conflict între responsabilitãţile lor profesionale şi familiale; 28. reprezentanţii lucrãtorilor din întreprindere au dreptul la protecţie impotriva actelor susceptibile sa le producã prejudicii şi trebuie sa li se acorde facilitãţi corespunzãtoare pentru a-şi îndeplini atribuţiile; 29. toţi lucrãtorii au dreptul de a fi informati şi consultaţi în procedurile de concediere colectivã; 30. orice persoana are dreptul la protecţie impotriva saraciei şi excluderii sociale; 31. orice persoana are dreptul la locuinta.
PARTEA a II-a
Pãrţile se angajeazã sa se considere legate, conform dispoziţiilor partii a III-a, de obligaţiile ce rezulta din articolele şi paragrafele urmãtoare:
ART. 1 Dreptul la munca În vederea exercitãrii efective a dreptului la munca, pãrţile se angajeazã: 1. sa recunoascã drept unul dintre principalele obiective şi responsabilitãţi realizarea şi menţinerea celui mai ridicat şi stabil nivel posibil de ocupare a forţei de munca, în vederea realizãrii unei ocupari depline; 2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucrãtorului de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber întreprinsã; 3. sa stabileascã sau sa menţinã servicii gratuite de angajare pentru toţi lucrãtorii; 4. sa asigure sau sa favorizeze o orientare, formare şi readaptare profesionalã corespunzãtoare. ART. 2 Dreptul la condiţii de munca echitabile În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la condiţii de munca echitabile, pãrţile se angajeazã: 1. sa fixeze o durata rezonabila a muncii zilnice şi saptamanale, saptamana de lucru trebuind sa fie redusã treptat, în mãsura în care o permit creşterea productivitatii şi ceilalţi factori relevanti; 2. sa prevadã zile de sãrbãtoare plãtite; 3. sa asigure acordarea unui concediu anual plãtit de minimum 4 sãptãmâni; 4. sa elimine riscurile inerente ocupatiilor periculoase sau insalubre şi, atunci când aceste riscuri nu au putut fi încã eliminate sau suficient reduse, sa asigure lucrãtorilor angajaţi în astfel de ocupaţii fie o reducere a duratei muncii, fie concedii suplimentare plãtite; 5. sa asigure un repaus suplimentar care sa coincida,în mãsura în care este posibil, cu ziua sãptãmânii recunoscuta ca zi de repaus prin traditia sau obiceiurile tarii ori ale regiunii; 6. sa asigure ca lucrãtorii sa fie informati în scris, cat mai curând posibil şi în nici un caz mai târziu de doua luni dupã angajare, despre aspectele esenţiale ale contractului de munca; 7. sa asigure ca lucrãtorii care desfãşoarã o munca de noapte sa beneficieze de mãsuri care ţin seama de natura specialã a acestei munci. ART. 3 Dreptul la securitate şi la igiena în munca În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la securitate şi la igiena în munca, pãrţile se angajeazã, în consultare cu organizaţiile patronilor şi lucrãtorilor: 1. sa defineascã, sa punã în practica şi sa reexamineze periodic o politica nationala coerenta în materie de securitate, de sãnãtate a lucrãtorilor şi de mediu de munca. Aceasta politica va avea drept obiect primordial ameliorarea securitãţii şi igienei profesionale şi prevenirea accidentelor şi lezarii sãnãtãţii, care rezulta din munca, sunt legate de munca sau survin în cursul muncii, în special prin reducerea la minimum a cauzelor riscurilor inerente mediului de munca; 2. sa emita regulamente de securitate şi igiena; 3. sa asigure punerea în practica a mãsurilor de control al aplicãrii acestor regulamente; 4. sa promoveze instituirea progresiva a serviciilor de sãnãtate în munca pentru toţi lucrãtorii, cu funcţii eminamente preventive şi de consiliere. ART. 4 Dreptul la o salarizare echitabila În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la o salarizare echitabila, pãrţile se angajeazã: 1. sa recunoascã dreptul lucrãtorilor la o salarizare suficienta, care sa le asigure acestora, precum şi familiilor lor un nivel de trai decent; 2. sa recunoascã dreptul lucrãtorilor la o rata majoratã a salarizarii pentru orele suplimentare de munca, cu excepţia unor cazuri speciale; 3. sa recunoascã dreptul lucrãtorilor şi al lucratoarelor la salarizare egala pentru munca de valoare egala; 4. sa recunoascã dreptul tuturor lucrãtorilor la o perioada de preaviz rezonabila, în cazul încetãrii angajãrii; 5. sa nu autorizeze retinerile din salarii decât în condiţiile şi în limitele prescrise de legislaţia sau de reglementarea nationala ori fixate prin convenţii colective sau prin sentinţe de arbitraj. Exercitarea acestor drepturi trebuie sa fie asigurata fie prin intermediul convenţiilor colective încheiate în mod liber, fie prin metodele legale de fixare a salariilor, fie prin orice alta modalitate adecvatã condiţiilor naţionale. ART. 5 Dreptul sindical În vederea garantarii sau promovãrii libertãţii lucrãtorilor şi a patronilor de a constitui organizaţii locale, naţionale sau internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale şi de a adera la aceste organizaţii, pãrţile se angajeazã ca legislaţia nationala sa nu aducã atingere şi sa nu fie aplicatã de o maniera care sa aducã atingere acestei libertãţi. Mãsura în care garanţiile prevãzute în prezentul articol se vor aplica poliţiei va fi determinata prin legislaţia sau prin reglementarea nationala. Principiul aplicãrii acestor garanţii membrilor forţelor armate şi mãsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislaţia sau prin reglementarea nationala. ART. 6 Dreptul de negociere colectivã În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului de negociere colectivã, pãrţile se angajeazã: 1. sa favorizeze consultarea paritara între lucrãtori şi patroni; 2. sa promoveze, atunci când este necesar şi util, instituirea procedurilor de negociere voluntara între patroni sau organizaţiile patronale, pe de o parte, şi organizaţiile lucrãtorilor, pe de alta parte, în vederea reglementãrii condiţiilor de angajare prin intermediul convenţiilor colective; 3. sa favorizeze instituirea şi utilizarea procedurilor adecvate de conciliere şi arbitraj voluntar pentru reglementarea conflictelor de munca; şi recunosc: 4. dreptul lucrãtorilor şi al patronilor la acţiuni colective, în caz de conflict de interese, inclusiv dreptul la greva, sub rezerva obligaţiilor care ar putea rezulta din convenţiile colective în vigoare. ART. 7 Dreptul copiilor şi al tinerilor la protecţie În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului copiilor şi al tinerilor la protecţie, pãrţile se angajeazã: 1. sa fixeze la 15 ani varsta minima de angajare, fiind totuşi admise derogãri pentru copiii angajaţi în munci uşoare, determinate, care nu risca sa aducã atingere sãnãtãţii, moralitãţii sau educaţiei acestora; 2. sa fixeze la 18 ani varsta minima de angajare pentru anumite ocupaţii determinate, considerate periculoase sau insalubre; 3. sa interzicã angajarea copiilor, care sunt încã supuşi instrucţiei obligatorii, în munci care îi priveaza de beneficiul deplin al acestei instructii; 4. sa limiteze durata muncii lucrãtorilor sub 18 ani, pentru ca aceasta sa corespundã exigenţelor dezvoltãrii lor şi, mai ales, nevoilor lor de formare profesionalã; 5. sa recunosca dreptul tinerilor lucrãtori şi ucenici la o salarizare echitabila sau la o alocatie corespunzãtoare; 6. sa prevadã ca orele pe care ţinerii le consacra formãrii profesionale pe durata timpului normal de munca, cu consimţãmântul patronului, sa fie considerate ca fiind incluse în ziua de munca; 7. sa fixeze la cel puţin 4 sãptãmâni durata concediilor anuale plãtite ale lucrãtorilor sub 18 ani; 8. sa interzicã angajarea lucrãtorilor sub 18 ani în munci de noapte, cu excepţia anumitor locuri de munca determinate prin legislaţia sau prin reglementarea nationala; 9. sa prevadã ca lucrãtorii sub 18 ani, angajaţi în locuri de munca determinate prin legislaţia sau prin reglementarea nationala, sa fie supuşi unui control medical periodic; 10. sa asigure o protecţie specialã impotriva riscurilor fizice şi morale la care copiii şi ţinerii sunt expusi şi, în special, impotriva riscurilor care rezulta, într-o maniera directa sau indirecta, din munca lor. ART. 8 Dreptul lucratoarelor la protecţia maternitatii În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucratoarelor la protecţia maternitatii, pãrţile se angajeazã: 1. sa asigure lucratoarelor, înainte şi dupã naştere, un repaus cu o durata totalã de cel puţin 14 sãptãmâni, fie prin concediu plãtit, fie prin prestaţii adecvate de securitate socialã sau prin prestaţii din fonduri publice; 2. sa considere ilegal ca un patron sa anunţe concedierea unei femei în perioada cuprinsã între momentul în care aceasta a notificat starea sa de graviditate şi încheierea concediului sau de maternitate sau la o astfel de data încât termenul de preaviz sa expire în cursul acestei perioade; 3. sa asigure mamelor care îşi alapteaza copiii pauze suficiente în acest scop; 4. sa reglementeze munca de noapte a femeilor însãrcinate, a femeilor care au nãscut recent sau a celor care îşi alapteaza copiii; 5. sa interzicã angajarea, în munci subterane în mine şi în orice alte munci cu caracter periculos, insalubru sau penibil, a femeilor însãrcinate, a femeilor care au nãscut recent sau a celor care îşi alapteaza copiii şi sa ia mãsuri corespunzãtoare pentru protejarea drepturilor acestor femei în materie de angajare. ART. 9 Dreptul la orientare profesionalã În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la orientare profesionalã, pãrţile se angajeazã sa asigure sau sa promoveze, în funcţie de necesitaţi, un serviciu care va sprijini toate persoanele, inclusiv cele handicapate, sa rezolve problemele referitoare la alegerea unei profesii sau la avansarea profesionalã, ţinând seama de caracteristicile individului şi de legatura dintre acestea şi posibilitãţile pieţei muncii; acest sprijin trebuie sa fie asigurat gratuit atât tinerilor, inclusiv copiilor de varsta şcolarã, cat şi adulţilor. ART. 10 Dreptul la formare profesionalã În vederea exercitãrii efective a dreptului la formare profesionalã, pãrţile se angajeazã: 1. sa asigure sau sa favorizeze, în funcţie de necesitaţi, formarea tehnica şi profesionalã a tuturor persoanelor, inclusiv a celor handicapate, în consultare cu organizaţiile profesionale ale lucrãtorilor şi patronilor, şi sa acorde mijloacele care sa permitã accesul la învãţãmântul tehnic superior şi la învãţãmântul universitar numai în conformitate cu criteriul aptitudinii individuale; 2. sa asigure sau sa favorizeze un sistem de ucenicie şi alte sisteme de formare a tinerilor la locurile de munca; 3. sa asigure sau sa favorizeze, în funcţie de necesitaţi: a) mãsuri corespunzãtoare şi uşor accesibile, în vederea formãrii lucrãtorilor adulti; b) mãsuri speciale în vederea recalificarii profesionale a lucrãtorilor adulti, necesare ca urmare a evoluţiei tehnice sau a unei noi orientãri a pieţei muncii; 4. sa asigure sau sa favorizeze, în funcţie de necesitaţi, mãsuri speciale de recalificare şi de reintegrare a şomerilor de lungã durata; 5. sa incurajeze deplina utilizare a mijloacelor prevãzute prin mãsuri corespunzãtoare, cum ar fi: a) reducerea sau desfiinţarea tuturor taxelor şi cheltuielilor; b) acordarea unei asistente financiare în cazurile adecvate; c) includerea în programul normal de lucru a timpului consacrat cursurilor suplimentare de formare, urmate de un lucrator pe durata angajãrii, la cererea patronului sau; d) garantarea, printr-un control corespunzãtor, în consultare cu organizaţiile profesionale ale lucrãtorilor şi patronilor, a eficientei sistemului de ucenicie şi a oricãrui alt sistem de formare pentru ţinerii lucrãtori şi, la modul general, a unei protecţii adecvate a tinerilor lucrãtori. ART. 11 Dreptul la protecţia sãnãtãţii În vederea exercitãrii efective a dreptului la protecţia sãnãtãţii, pãrţile se angajeazã sa ia fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice şi private mãsuri corespunzãtoare, care vizeazã, în special: 1. sa elimine, în mãsura în care este posibil, cauzele unei sanatati deficitare; 2. sa prevadã servicii de consultare şi de educare în ceea ce priveşte ameliorarea sãnãtãţii şi dezvoltarea simtului responsabilitãţii individuale în materie de sãnãtate; 3. sa previnã, în mãsura în care este posibil, bolile epidemice, endemice şi alte boli, precum şi accidentele. ART. 12 Dreptul la securitate socialã În vederea exercitãrii efective a dreptului la securitate socialã, pãrţile se angajeazã: 1. sa stabileascã sau sa menţinã un regim de securitate socialã; 2. sa menţinã regimul de securitate socialã la un nivel satisfãcãtor cel puţin egal cu cel necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socialã; 3. sa depunã eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socialã la un nivel mai ridicat; 4. sa ia mãsuri, prin încheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale corespunzãtoare sau prin alte mijloace şi sub rezerva condiţiilor stipulate în aceste acorduri, pentru a asigura: a) egalitatea de tratament între cetãţenii fiecãrei pãrţi şi cetãţenii celorlalte pãrţi, în ceea ce priveşte drepturile de securitate socialã, inclusiv pãstrarea avantajelor acordate de legislatiile de securitate socialã, indiferent de deplasarile pe care persoanele protejate le-ar putea efectua între teritoriile pãrţilor; b) acordarea, menţinerea şi restabilirea drepturilor de securitate socialã prin mijloace precum totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare, îndeplinite conform legislaţiei fiecãreia dintre pãrţi. ART. 13 Dreptul la asistenta socialã şi medicalã În vederea exercitãrii efective a dreptului la asistenta socialã şi medicalã, pãrţile se angajeazã: 1. sa vegheze ca orice persoana care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în mãsura sa şi le procure prin propriile mijloace sau sa le primeascã dintr-o alta sursa, în special prin prestaţii rezultate dintr-un regim de securitate socialã, sa poatã beneficia de o asistenta corespunzãtoare şi, în caz de boala, de ingrijirile impuse de starea sa; 2. sa vegheze ca persoanele care beneficiazã de o astfel de asistenta sa nu sufere, din acest motiv, o reducere a drepturilor lor politice sau sociale; 3. sa prevadã ca fiecare sa poatã obţine, prin servicii competente cu caracter public sau privat, orice sfat şi orice ajutor personal, necesare pentru a preveni, a îndepãrta sau a atenua starea de nevoie de ordin personal şi de ordin familial; 4. sa aplice dispoziţiile paragrafelor 1-3 ale prezentului articol, în condiţii de egalitate cu propriii cetãţeni, cetãţenilor celorlalte pãrţi care se afla în mod legal pe teritoriul acestora, în conformitate cu obligaţiile pe care pãrţile şi le asuma în virtutea Convenţiei europene de asistenta socialã şi medicalã, semnatã la Paris la 11 decembrie 1953. ART. 14 Dreptul de a beneficia de servicii sociale În vederea exercitãrii efective a dreptului de a beneficia de servicii sociale, pãrţile se angajeazã: 1. sa incurajeze sau sa organizeze serviciile care utilizeazã metode specifice serviciului social şi care contribuie la bunãstarea şi la dezvoltarea indivizilor şi a grupurilor în cadrul comunitãţii, precum şi la adaptarea lor la mediul social; 2. sa incurajeze participarea indivizilor şi a organizaţiilor benevole sau a altor organizaţii la crearea sau la menţinerea acestor servicii. ART. 15 Dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socialã şi la participare în viata comunitãţii În vederea garantarii exercitãrii efective de cãtre persoanele handicapate, indiferent de varsta, de natura şi de originea handicapului lor, a dreptului la autonomie, la integrare socialã şi la participare în viata comunitãţii, pãrţile se angajeazã, în special: 1. sa ia mãsurile necesare pentru a furniza persoanelor handicapate o orientare, o educaţie şi o formare profesionalã în cadrul schemelor generale ori de câte ori este posibil sau, dacã nu este posibil, prin intermediul instituţiei specializate, publice sau private; 2. sa favorizeze accesul la angajare al acestor persoane, prin orice mãsura susceptibilã sa incurajeze patronii sa angajeze şi sa menţinã în activitate persoane handicapate în mediul obişnuit de munca şi sa adapteze condiţiile de munca la nevoile acestor persoane sau, atunci când din cauza handicapului acest lucru nu este posibil, prin organizarea sau crearea de locuri de munca protejate, în funcţie de gradul de invaliditate. Aceste mãsuri pot justifica, dacã este cazul, recurgerea la servicii specializate şi de însoţire; 3. sa favorizeze deplina lor integrare şi participare la viata socialã, în special prin mãsuri, inclusiv ajutoare tehnice, care vizeazã depãşirea dificultãţilor lor de comunicare şi de mobilitate şi care sa le permitã accesul la mijloacele de transport, la locuinta, la activitãţi culturale şi la petrecerea timpului liber. ART. 16 Dreptul familiei la protecţie socialã, juridicã şi economicã În vederea realizãrii condiţiilor de viata indispensabile dezvoltãrii familiei, celula fundamentalã a societãţii, pãrţile se angajeazã sa promoveze protecţia economicã, juridicã şi socialã a vieţii de familie, în special prin intermediul prestaţiilor sociale şi familiale, al dispoziţiilor fiscale, al incurajarii construcţiilor de locuinţe adaptate nevoilor familiale, al ajutoarelor pentru tinerele familii sau prin orice alte mãsuri corespunzãtoare. ART. 17 Dreptul copiilor şi al adolescentilor la protecţie socialã, juridicã şi economicã În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului copiilor şi al adolescentilor de a creste într-un mediu favorabil dezvoltãrii personalitãţii lor şi a aptitudinilor lor fizice şi mentale, pãrţile se angajeazã sa ia fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice sau private toate mãsurile necesare şi corespunzãtoare, care: 1. a) sa asigure copiilor şi adolescentilor, ţinând seama de drepturile şi de obligaţiile pãrinţilor, ingrijirile, asistenta, educaţia şi pregãtirea de care au nevoie, în special prin crearea sau menţinerea unor instituţii ori servicii adecvate şi suficiente în acest scop: b) sa protejeze copiii şi adolescentii impotriva neglijentei, violenţei sau exploatãrii; c) sa asigure o protecţie şi un ajutor special din partea statului pentru copilul sau adolescentul privat temporar ori definitiv de sprijinul familiei; 2. sa asigure copiilor şi adolescentilor învãţãmânt primar şi secundar gratuit, precum şi sa favorizeze regularitatea frecvenţei şcolare. ART. 18 Dreptul la exercitarea unei activitãţi lucrative pe teritoriul celorlalte pãrţi În vederea exercitãrii efective a dreptului la exercitarea unei activitãţi lucrative pe teritoriul oricãrei alte pãrţi, pãrţile se angajeazã: 1. sa aplice într-un spirit liberal regulamentele existente; 2. sa simplifice formalitãţile în vigoare şi sa reducã sau sa desfiinteze taxele consulare şi alte taxe plãtibile de cãtre lucrãtorii strãini sau de cãtre patronii lor; 3. sa flexibilizeze, în mod individual sau colectiv, reglementãrile care guverneazã angajarea lucrãtorilor strãini; şi recunosc: 4. dreptul de ieşire al cetãţenilor lor care doresc sa exercite o activitate lucrativã pe teritoriul celorlalte pãrţi. ART. 19 Dreptul lucrãtorilor migranti şi al familiilor lor la protecţie şi asistenta În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor migranti şi al familiilor lor la protecţie şi asistenta pe teritoriul oricãrei alte pãrţi, pãrţile se angajeazã: 1. sa menţinã sau sa se asigure ca exista servicii gratuite corespunzãtoare care sa îi sprijine pe aceşti lucrãtori şi, în special, sa le furnizeze informaţii exacte şi sa ia toate mãsurile utile, pe care le permit legislaţia şi reglementãrile naţionale, impotriva oricãrei propagande inselatoare privind emigrarea şi imigrarea; 2. sa adopte, în limitele jurisdicţiei lor, mãsuri corespunzãtoare pentru a facilita plecarea, transportul şi primirea acestor lucrãtori şi familiilor lor şi pentru a le asigura, în limitele jurisdicţiei lor, în timpul cãlãtoriei, serviciile sanitare şi medicale necesare, precum şi condiţii bune de igiena; 3. sa promoveze colaborarea, dupã caz, dintre serviciile sociale, publice sau private, din ţãrile de emigrare şi de imigrare; 4. sa garanteze lucrãtorilor care se gãsesc în mod legal pe teritoriul lor, în mãsura în care aceste chestiuni sunt reglementate de legislaţie sau de alte prevederi ori sunt supuse controlului autoritãţilor administrative, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat cetãţenilor lor în ceea ce priveşte urmãtoarele aspecte: a) salarizarea şi alte condiţii de angajare şi de munca; b) afilierea la organizaţii sindicale şi beneficiul avantajelor oferite de convenţiile colective; c) locuinta; 5. sa asigure lucrãtorilor care se gãsesc în mod legal pe teritoriul lor un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat cetãţenilor lor în ceea ce priveşte impozitele, taxele şi contribuţiile aferente muncii, încasate de la lucrãtori; 6. sa faciliteze, pe cat posibil, reîntregirea familiei lucrãtorului migrant, autorizat sa se stabileascã pe teritoriul sau; 7. sa asigure lucrãtorilor care se gãsesc în mod legal pe teritoriul lor un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat cetãţenilor lor pentru acţiunile în justiţie referitoare la chestiunile menţionate în prezentul articol; 8. sa garanteze lucrãtorilor care locuiesc în mod legal pe teritoriul lor ca nu vor putea fi expulzati decât dacã ameninta securitatea statului sau contravin ordinii publice sau bunelor moravuri; 9. sa permitã, în cadrul limitelor fixate de legislaţie, transferul tuturor câştigurilor şi al economiilor lucrãtorilor migranti, pe care aceştia doresc sa le transfere; 10. sa extindã protecţia şi asistenta prevãzute de prezentul articol asupra lucrãtorilor migranti care lucreazã pe cont propriu, dacã mãsurile respective sunt aplicabile acestei categorii; 11. sa favorizeze şi sa faciliteze invatarea limbii naţionale a statului de primire sau, dacã sunt mai multe limbi, a uneia dintre ele, de cãtre lucrãtorii migranti şi membrii familiilor lor; 12. sa favorizeze şi sa faciliteze, în mãsura în care este posibil, invatarea limbii materne a lucrãtorului migrant de cãtre copiii acestuia. ART. 20 Dreptul la egalitate de sanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fãrã discriminare în funcţie de sex În vederea exercitãrii efective a dreptului la egalitate de sanse şi de tratament în materie de angajare şi de profesie, fãrã discriminare în funcţie de sex, pãrţile se angajeazã sa recunoascã acest drept şi sa ia mãsurile adecvate pentru a asigura şi a promova aplicarea sa în urmãtoarele domenii: a) accesul la angajare, protecţia impotriva concedierii şi reintegrarea profesionalã; b) orientarea şi formarea profesionalã, recalificarea şi readaptarea profesionalã; c) condiţiile de angajare şi de munca, inclusiv salarizarea; d) evoluţia carierei, inclusiv promovarea. ART. 21 Dreptul la informare şi la consultare În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii, pãrţile se angajeazã sa ia sau sa promoveze mãsuri care sa permitã lucrãtorilor sau reprezentanţilor acestora, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionale: a) sa fie informati periodic sau la momentul oportun şi de o maniera clara despre situaţia economicã şi financiarã a întreprinderii în care sunt încadraţi, fiind înţeles ca divulgarea anumitor informaţii care pot prejudicia întreprinderea va putea fi refuzatã sau ca se va putea solicita ca acestea sa fie confidenţiale; şi b) sa fie consultaţi în timp util asupra deciziilor propuse care sunt susceptibile sa afecteze substanţial interesele lucrãtorilor şi, în special, asupra celor care ar putea avea consecinţe importante în privinta angajãrii în întreprindere. ART. 22 Dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de munca şi a mediului de munca În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor de a lua parte la determinarea şi ameliorarea conditiilor de munca şi a mediului de munca în întreprindere, pãrţile se angajeazã sa ia sau sa promoveze mãsuri care sa permitã lucrãtorilor sau reprezentanţilor acestora, în conformitate cu legislaţia şi practica naţionale, sa contribuie: a) la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de munca, de organizare a muncii şi a mediului de munca; b) la protecţia sãnãtãţii şi a securitãţii în cadrul întreprinderii; c) la organizarea serviciilor şi facilitãţilor sociale şi socio-culturale ale întreprinderii; d) la controlul respectãrii reglementãrilor în acest domeniu. ART. 23 Dreptul persoanelor varstnice la protecţie socialã În vederea exercitãrii efective a dreptului persoanelor varstnice la protecţie socialã, pãrţile se angajeazã sa ia sau sa promoveze fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice sau private mãsuri adecvate, destinate, în special: - sa permitã persoanelor varstnice sa rãmânã membri deplini ai societãţii cat mai mult timp posibil, prin intermediul: a) unor resurse suficiente care sa le permitã sa ducã o existenta decenta şi sa participe activ la viata publica, socialã şi culturalã; b) difuzãrii informaţiilor privind serviciile şi facilitãţile disponibile pentru persoanele varstnice şi posibilitãţile lor de a recurge la acestea; - sa permitã persoanelor varstnice sa aleagã liber propriul stil de viata şi sa ducã o existenta independenta în mediul lor obişnuit atâta timp cat doresc şi cat acest lucru este posibil, prin: a) punerea la dispoziţie a unor locuinţe corespunzãtoare nevoilor acestora şi stãrii lor de sãnãtate sau sprijin adecvat în vederea amenajãrii locuinţei; b) îngrijirea sãnãtãţii şi servicii pe care starea acestora le impune; - sa garanteze persoanelor varstnice care trãiesc în instituţii o asistenta corespunzãtoare în privinta vieţii private şi participarea la determinarea condiţiilor de viata în instituţie. ART. 24 Dreptul la protecţie în caz de concediere În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la protecţie în caz de concediere, pãrţile se angajeazã sa recunoascã: a) dreptul lucrãtorilor de a nu fi concediati fãrã un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului; b) dreptul lucrãtorilor concediati fãrã motiv întemeiat la o indemnizaţie adecvatã sau la o alta reparatie corespunzãtoare. În acest scop, pãrţile se angajeazã sa asigure ca un lucrator care considera ca a fãcut obiectul unei mãsuri de concediere fãrã un motiv întemeiat sa aibã drept de apel impotriva acestei mãsuri în fata unui organ impartial. ART. 25 Dreptul lucrãtorilor la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului acestora În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului lor, pãrţile se angajeazã sa prevadã garantarea creanţelor lucrãtorilor, care rezulta din contracte de munca sau din raporturi de munca, de cãtre o instituţie de garanţie sau prin orice alta forma efectivã de protecţie. ART. 26 Dreptul la demnitate în munca În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului tuturor lucrãtorilor la protecţia demnitãţii lor în munca, pãrţile se angajeazã, în consultare cu organizaţiile patronilor şi lucrãtorilor: 1. sa promoveze sensibilizarea, informarea şi prevenirea în materie de hartuire sexualã la locul de munca sau în legatura cu munca şi sa ia orice mãsura adecvatã pentru protejarea lucrãtorilor impotriva unor astfel de comportamente; 2. sa promoveze sensibilizarea, informarea şi prevenirea în materie de acte condamnabile sau explicit ostile şi ofensatoare, dirijate în mod repetat impotriva oricãrui salariat la locul de munca sau în legatura cu munca, şi sa ia orice mãsura adecvatã pentru protejarea lucrãtorilor impotriva unor astfel de comportamente. ART. 27 Dreptul lucrãtorilor cu responsabilitãţi familiale la egalitate de sanse şi de tratament În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la egalitate de sanse şi de tratament între lucrãtorii celor doua sexe cu responsabilitãţi familiale şi între aceşti lucrãtori şi ceilalţi lucrãtori, pãrţile se angajeazã: 1. sa ia mãsuri adecvate: a) pentru a permite lucrãtorilor cu responsabilitãţi familiale sa între şi sa rãmânã în viata activa sau sa revinã la aceasta dupã o absenta datoratã acestor responsabilitãţi, inclusiv mãsuri în domeniul orientarii şi formãrii profesionale; b) pentru a tine seama de nevoile acestora în ceea ce priveşte condiţiile de angajare şi de securitate socialã; c) pentru dezvoltarea sau promovarea serviciilor publice ori private, în special a serviciilor preşcolare de zi şi a altor modalitãţi de îngrijire; 2. sa prevadã posibilitatea pentru fiecare pãrinte, în cursul unei perioade dupã concediul de maternitate, de a obţine un concediu parental pentru îngrijirea copilului, ale cãrui durata şi condiţii vor fi fixate prin legislaţia nationala, convenţiile colective sau practica nationala; 3. sa asigure ca responsabilitãţile familiale sa nu poatã constitui, ca atare, un motiv întemeiat de concediere. ART. 28 Dreptul reprezentanţilor lucrãtorilor la protecţie în întreprindere şi facilitãţile acordate acestora În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului reprezentanţilor lucrãtorilor de a-şi îndeplini funcţiile de reprezentanţi, pãrţile se angajeazã sa asigure ca, în întreprindere: a) aceştia sa beneficieze de o protecţie efectivã impotriva actelor care ar putea sa le aducã un prejudiciu, inclusiv impotriva concedierii, şi care ar fi motivate de calitatea sau de activitãţile acestora ca reprezentanţi ai lucrãtorilor din întreprindere; b) aceştia sa beneficieze de facilitãţi adecvate care sa le permitã sa îşi îndeplineascã rapid şi eficient propriile atribuţii, ţinând seama de sistemul de relaţii profesionale care prevaleazã în ţara, precum şi de necesitãţile, de importanta şi de posibilitãţile întreprinderii respective. ART. 29 Dreptul la informare şi la consultare în procedurile de concediere colectivã În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului reprezentanţilor lucrãtorilor de a fi informati şi consultaţi în cazul concedierilor colective, pãrţile se angajeazã sa asigure ca patronii sa informeze şi sa consulte reprezentanţii lucrãtorilor în timp util, înaintea acestor concedieri colective, asupra posibilitãţilor de a evita concedierile colective sau de a limita numãrul şi de a atenua consecinţele acestora, recurgand, de exemplu, la mãsuri sociale insotitoare care vizeazã, în special, ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucrãtorilor respectivi. ART. 30 Dreptul la protecţie impotriva saraciei şi excluderii sociale În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la protecţie impotriva saraciei şi excluderii sociale, pãrţile se angajeazã: a) sa ia mãsuri în cadrul unei abordari globale şi coordonate pentru promovarea accesului efectiv în special la angajare, locuinta, formare, învãţãmânt, cultura, asistenta socialã şi medicalã al persoanelor care se gãsesc sau care risca sa se gãseascã într-o situaţie de excludere socialã sau de saracie şi al familiei acestora; b) dacã este necesar, sa reexamineze aceste mãsuri în vederea adaptãrii lor. ART. 31 Dreptul la locuinta În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la locuinta, pãrţile se angajeazã sa ia mãsuri destinate: 1. sa favorizeze accesul la locuinta la un nivel adecvat; 2. sa previnã şi sa atenueze lipsa locuinţelor, în vederea eliminãrii progresive a acestei situaţii; 3. sa facã accesibil costul locuinţei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente.
PARTEA a III-a
ART. A Angajamente 1. Sub rezerva dispoziţiilor art. B de mai jos, fiecare parte contractantã se angajeazã: a) sa considere partea I din prezenta carta ca o declaraţie determinând obiectivele a cãror realizare o va urmãri prin toate mijloacele utile, conform paragrafului introductiv din partea respectiva; b) sa se considere legatã de cel puţin 6 din urmãtoarele 9 articole ale partii a II-a a cartei: art. 1, 5, 6, 7, 12, 13, 16, 19 şi 20; c) sa se considere legatã de un numãr suplimentar de articole sau de paragrafe numerotate ale partii a II-a a cartei, pe care le va alege astfel încât numãrul total de articole şi de paragrafe numerotate care o leagã sa nu fie mai mic de 16 articole sau de 63 de paragrafe numerotate. 2. Articolele sau paragrafele alese conform prevederilor lit. b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol vor fi notificate secretarului general al Consiliului Europei în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. 3. Fiecare parte contractantã va putea, în orice moment ulterior, sa declare, prin notificare adresatã secretarului general, ca se considera legatã de orice alt articol sau paragraf numerotat care figureazã în partea a II-a a cartei şi pe care nu îl acceptase încã în conformitate cu paragraful 1 din prezentul articol. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integrantã a ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii şi vor produce aceleaşi efecte începând din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna dupã data notificãrii. 4. Fiecare parte contractantã va dispune de un sistem de inspecţie a muncii adecvat condiţiilor sale naţionale. ART. B Relaţia cu Carta socialã europeanã şi cu Protocolul adiţional din 1988 1. Nici o parte contractantã la Carta socialã europeanã sau la Protocolul adiţional din 5 mai 1988 nu poate ratifica, accepta sau aproba prezenta carta fãrã a se considera legatã cel puţin de prevederile corespunzãtoare ale Cartei sociale europene şi, dacã este cazul, ale Protocolului adiţional de care era legatã. 2. Acceptarea obligaţiilor oricãrei prevederi prin prezenta carta va avea ca efect faptul ca, de la data intrãrii în vigoare a acelor obligaţii pentru partea contractantã respectiva, prevederile corespunzãtoare din Carta socialã europeanã şi, dacã este cazul, din Protocolul adiţional din 1988 nu se vor mai aplica partii respective în cazul în care acea parte era legatã de primul dintre cele doua instrumente citate anterior sau de ambele instrumente.
PARTEA a IV-a
ART. C Controlul aplicãrii angajamentelor conţinute în prezenta carta Aplicarea angajamentelor juridice conţinute în prezenta carta va fi supusã aceluiaşi control ca şi în cazul Cartei sociale europene. ART. D Reclamaţii colective 1. Dispoziţiile Protocolului adiţional la Carta socialã europeanã, prevãzând un sistem de reclamaţii colective, se vor aplica angajamentelor înscrise în prezenta carta pentru statele care au ratificat protocolul menţionat. 2. Orice stat care nu este legat de Protocolul adiţional la Carta socialã europeanã prevãzând un sistem de reclamaţii colective va putea, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei carte sau în orice alt moment ulterior, sa declare, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei, ca accepta controlul obligaţiilor înscrise în prezenta carta conform procedurii prevãzute în protocolul menţionat.
PARTEA a V-a
ART. E Nediscriminarea Respectarea drepturilor recunoscute în prezenta carta trebuie asigurata fãrã deosebire de rasa, sex, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau socialã, sãnãtate, apartenenţa la o minoritate nationala, naştere sau orice alta situaţie. ART. F Derogãri în caz de rãzboi sau de pericol public 1. În caz de rãzboi sau în cazul altui pericol public care ameninta viata naţiunii, orice parte contractantã poate lua mãsuri care deroga de la obligaţiile prevãzute în prezenta carta, în stricta mãsura în care situaţia o reclama şi cu condiţia ca aceste mãsuri sa nu fie în contradictie cu celelalte obligaţii decurgând din dreptul internaţional. 2. Orice parte contractantã care şi-a exercitat acest drept de derogare îl va informa, într-un interval de timp rezonabil, pe secretarul general al Consiliului Europei despre toate mãsurile luate şi despre motivele care le-au inspirat. De asemenea, aceasta trebuie sa îl informeze pe secretarul general despre data la care aceste mãsuri au încetat sa fie în vigoare şi la care dispoziţiile cartei pe care le-a acceptat sunt din nou aplicabile în întregime. ART. G Restrictii 1. Drepturile şi principiile enunţate în partea I, atunci când vor fi efectiv aplicate, şi exercitarea efectivã a acestor drepturi şi principii, asa cum este prevãzut în partea a II-a, nu vor putea face obiectul unor restrictii sau limitãri nespecificate în pãrţile I şi a II-a, cu excepţia celor prescrise prin lege şi care sunt necesare într-o societate democratica pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertãţilor altora sau pentru a proteja ordinea publica, securitatea nationala, sãnãtatea publica sau bunele moravuri. 2. Restricţiile permise în virtutea prezentei carte şi obligaţiile recunoscute în aceasta nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevãzute. ART. H Relaţii între carta şi dreptul intern sau acordurile internaţionale Prevederile prezentei carte nu vor aduce atingere dispoziţiilor dreptului intern şi ale tratatelor, convenţiilor sau acordurilor bilaterale ori multilaterale care sunt sau vor intra în vigoare şi care acorda un tratament mai favorabil persoanelor protejate. ART. I Punerea în aplicare a angajamentelor asumate 1. Fãrã a aduce atingere mijloacelor de punere în aplicare prevãzute în aceste articole, dispoziţiile relevante ale art. 1-31 ale partii a II-a din prezenta carta vor fi puse în aplicare prin: a) legislaţie sau reglementare; b) convenţii încheiate între patroni sau organizaţii patronale şi organizaţii ale lucrãtorilor; c) o combinatie a acestor doua metode; d) alte mijloace corespunzãtoare. 2. Angajamentele decurgând din paragrafele 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 ale art. 2, din paragrafele 4, 6 şi 7 ale art. 7, din paragrafele 1, 2, 3 şi 5 ale art. 10 şi ale art. 21 şi 22 ale partii a II-a din prezenta carta vor fi considerate ca fiind respectate de îndatã ce aceste dispoziţii vor fi aplicate, conform paragrafului 1 al prezentului articol, marii majoritãţi a lucrãtorilor respectivi. ART. J Amendamente 1. Orice amendament la pãrţile I şi a II-a din prezenta carta, destinat sa extindã drepturile garantate prin carta, şi orice amendament la pãrţile III-VI, propus de o parte contractantã sau de Comitetul guvernamental, este comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi transmis de secretarul general pãrţilor contractante la prezenta carta. 2. Orice amendament propus conform prevederilor paragrafului precedent este examinat de Comitetul guvernamental, care înainteazã textul adoptat Comitetului de Miniştri, dupã consultarea Adunãrii Parlamentare. Dupã aprobarea sa de cãtre Comitetul de Miniştri, acest text este comunicat pãrţilor contractante în vederea acceptãrii sale. 3. Orice amendament la partea I sau la partea a II-a din prezenta carta va intra în vigoare, pentru pãrţile contractante care l-au acceptat, în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna de la data la care trei pãrţi contractante îl vor fi informat pe secretarul general ca l-au acceptat. Pentru orice parte contractantã care îl va accepta ulterior, amendamentul va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna de la data la care partea respectiva îl va fi informat pe secretarul general despre acceptarea sa. 4. Orice amendament la pãrţile III-VI ale prezentei carte va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna de la data la care toate pãrţile contractante îl vor fi informat pe secretarul general ca l-au acceptat.
PARTEA a VI-a
ART. K Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare 1. Prezenta carta este deschisã semnãrii statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. 2. Prezenta carta va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna de la data la care trei state ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate de prezenta carta, conform prevederilor paragrafului precedent. 3. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi legat de prezenta carta, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. ART. L Aplicare teritorialã 1. Prezenta carta se aplica pe teritoriul metropolitan al fiecãrei pãrţi contractante. Orice semnatar poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa precizeze, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, teritoriul care este considerat în acest scop drept teritoriul sau metropolitan. 2. Orice semnatar poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare ori de aprobare sau în orice alt moment ulterior, sa declare, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei, ca prezenta carta se va aplica, în întregime sau în parte, acelui sau acelor teritorii metropolitane specificate în respectiva declaraţie şi cãrora le asigura relaţiile internaţionale sau pentru care îşi asuma responsabilitatea internationala. Acesta va specifica în aceasta declaraţie articolele sau paragrafele din partea a II-a a cartei pe care le accepta ca obligatorii în privinta fiecãrui teritoriu desemnat în declaraţie. 3. Carta se va aplica pe teritoriul sau pe teritoriile desemnate în declaraţia menţionatã în paragraful precedent, începând din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna de la data primirii notificãrii acestei declaraţii de cãtre secretarul general. 4. Orice parte contractantã va putea, în orice moment ulterior, sa declare, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei, ca, în ceea ce priveşte unul sau mai multe teritorii la care carta se aplica în virtutea paragrafului 2 din prezentul articol, accepta ca obligatoriu orice articol sau paragraf numerotat pe care nu îl acceptase încã în privinta acestui teritoriu sau acestor teritorii. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integrantã a declaraţiei originale în ceea ce priveşte teritoriul respectiv şi vor produce aceleaşi efecte începând din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o luna de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general. ART. M Denunţarea 1. Nici o parte contractantã nu poate denunta prezenta carta înainte de expirarea unei perioade de 5 ani de la data la care carta a intrat în vigoare în ceea ce o priveşte sau înainte de expirarea oricãrei alte perioade ulterioare de 2 ani şi, în toate cazurile, un preaviz de 6 luni va fi notificat secretarului general al Consiliului Europei, care va informa în aceasta privinta celelalte pãrţi contractante. 2. Orice parte contractantã poate, conform dispoziţiilor enunţate în paragraful precedent, sa denunţe orice articol sau paragraf al partii a II-a din carta pe care l-a acceptat, sub rezerva ca numãrul articolelor sau paragrafelor prin care se leagã aceasta parte contractantã sa nu fie niciodatã mai mic de 16 în primul caz şi de 63 în cel de-al doilea caz şi ca acest numãr de articole sau de paragrafe sa continue sa cuprindã articolele selectate de aceasta parte contractantã dintre cele la care se face o referire specialã în art. A paragraful 1 lit. b). 3. Orice parte contractantã poate denunta prezenta carta sau orice articol ori paragraf al partii a II-a din carta în condiţiile prevãzute în paragraful 1 al prezentului articol, în privinta oricãrui teritoriu la care prezenta carta se aplica în virtutea unei declaraţii formulate în conformitate cu paragraful 2 al art. L. ART. N Anexa Anexa la prezenta carta face parte integrantã din aceasta. ART. O Notificãri Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii: a) orice semnare; b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentei carte, în conformitate cu art. K; d) orice declaraţie facuta în aplicarea art. A paragrafele 2 şi 3, art. D paragrafele 1 şi 2, art. F paragraful 2 şi art. L paragrafele 1, 2, 3 şi 4; e) orice amendament în conformitate cu art. J; f) orice denunţare în conformitate cu art. M; g) orice alt act, notificare sau comunicare în legatura cu prezenta carta. În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, am semnat prezenta carta revizuitã. Încheiatã la Strasbourg la 3 mai 1996, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate conforme fiecãrui stat membru al Consiliului Europei şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
ANEXA 1 ------- la Carta socialã europeanã revizuitã ------------------------------------
CÂMPUL DE APLICARE A CARTEI SOCIALE EUROPENE REVIZUITE ÎN PRIVINTA PERSOANELOR PROTEJATE
1. Sub rezerva prevederilor art. 12 paragraful 4 şi ale art. 13 paragraful 4, persoanele vizate la art. 1-17 şi 20-31 nu includ strãinii decât în mãsura în care sunt cetãţeni ai altor pãrţi, care îşi au resedinta legalã sau care lucreazã în mod regulat pe teritoriul partii respective, fiind înţeles ca articolele menţionate vor fi interpretate în lumina dispoziţiilor art. 18 şi 19. Prezenta interpretare nu exclude acordarea unor drepturi similare şi altor persoane de cãtre una dintre pãrţi. 2. Fiecare parte va acorda refugiatilor care corespund definitiei Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor şi Protocolului din 31 ianuarie 1967, care locuiesc legal pe teritoriul sau, un tratament cat mai favorabil posibil şi, în orice caz, nu mai puţin favorabil decât cel la care aceasta s-a angajat în virtutea convenţiei din 1951, precum şi a celorlalte acorduri internaţionale existente şi aplicabile refugiatilor mai sus mentionati.
PARTEA I, paragraful 18, şi PARTEA a II-a, articolul 18 paragraful 1
Se înţelege ca aceste prevederi nu privesc intrarea pe teritoriul pãrţilor şi nu aduc atingere prevederilor Convenţiei europene privind stabilirea resortisantilor strãini, semnatã la Paris la 13 decembrie 1955.
PARTEA a II-a
Articolul 1 paragraful 2 Aceasta prevedere nu trebuie sa fie interpretatã ca interzicand sau ca autorizând clauzele sau practicile de securitate sindicala.
Articolul 2 paragraful 6 Pãrţile vor putea dispune ca aceasta prevedere sa nu se aplice: a) lucrãtorilor care au un contract sau un raport de munca a cãrui durata totalã nu depãşeşte o luna şi/sau a cãrui durata saptamanala de lucru nu depãşeşte 8 ore; b) atunci când contractul sau raportul de munca are un caracter ocazional şi/sau specific, cu condiţia, în acest caz, ca motive obiective sa justifice neaplicarea.
Articolul 3 paragraful 4 În scopul aplicãrii acestei prevederi, atribuţiile, organizarea şi condiţiile de funcţionare ale acestor servicii trebuie sa fie determinate prin legislaţie sau prin reglementãri internaţionale, prin convenţii colective sau prin orice alt mijloc adecvat condiţiilor naţionale.
Articolul 4 paragraful 4 Aceasta prevedere va fi interpretatã astfel încât sa nu interzicã o concediere imediata în caz de abatere grava.
Articolul 4 paragraful 5 Se înţelege ca o parte îşi poate lua angajamentul cerut în acest paragraf, dacã retinerile din salarii sunt interzise pentru marea majoritate a lucrãtorilor fie prin lege, fie prin convenţii colective sau sentinţe de arbitraj, singurele excepţii fiind constituite de persoanele care nu sunt acoperite de aceste instrumente.
Articolul 6 paragaful 4 Se înţelege ca fiecare parte poate, în ceea ce o priveşte, sa reglementeze prin lege exercitarea dreptului la greva, cu condiţia ca orice alta restrictie eventuala a acestui drept sa poatã fi justificatã în conformitate cu prevederile art. G.
Articolul 7 paragraful 2 Prezenta prevedere nu impiedica pãrţile sa prevadã în lege posibilitatea ca ţinerii care nu au împlinit varsta minima prevãzutã sa realizeze munci strict necesare pregãtirii profesionale proprii atunci când munca se realizeazã sub controlul personalului competent autorizat şi cu condiţia ca securitatea şi protecţia sãnãtãţii tinerilor în munca sa fie garantate.
Articolul 7 paragraful 8 Se înţelege ca o parte va îndeplini angajamentul cerut în acest paragraf, dacã se conformeazã spiritului acestui angajament, prevãzând prin legislaţia proprie ca marea majoritate a persoanelor în varsta de pana la 18 ani sa nu fie angajata în munci de noapte.
Articolul 8 paragraful 2 Aceasta dispoziţie nu va fi interpretatã ca şi cum ar consacra o interdicţie cu caracter absolut. Pot interveni excepţii, de exemplu, în cazurile urmãtoare: a) dacã lucratoarea a comis o greseala ce justifica încetarea raportului de munca; b) dacã întreprinderea respectiva îşi înceteazã activitatea; c) dacã termenul prevãzut de contractul de munca a încetat.
Articolul 12 paragraful 4 Expresia şi sub rezerva condiţiilor stipulate în aceste acorduri, care figureazã în introducerea acestui paragraf, este consideratã ca având semnificatia ca, referitor la prestaţiile care exista independent de sistemul contributiv, o parte poate cere realizarea unei perioade de şedere determinate înainte de acordarea acestor prestaţii cetãţenilor altor pãrţi.
Articolul 13 paragraful 4 Guvernele care nu sunt pãrţi la Convenţia europeanã de asistenta socialã şi medicalã pot sa ratifice carta în ceea ce priveşte acest paragraf, sub rezerva acordãrii cetãţenilor altor pãrţi a unui tratament conform prevederilor convenţiei menţionate.
Articolul 16 Se înţelege ca protecţia acordatã de aceasta prevedere acoperã familiile monoparentale.
Articolul 17 Se înţelege ca aceasta prevedere acoperã toate persoanele în varsta de pana la 18 ani, cu excepţia situaţiei în care majoratul este atins mai devreme, în virtutea legislaţiei aplicabile, fãrã prejudicierea altor dispoziţii specifice prevãzute de carta, şi anume la art. 7. Aceasta nu presupune obligaţia de a asigura învãţãmântul obligatoriu pana la varsta menţionatã mai sus.
Articolul 19 paragraful 6 În scopul aplicãrii prezentei dispoziţii, prin familie a lucrãtorului migrant se înţelege cel puţin soţul/sotia lucrãtorului şi copiii sãi necãsãtoriţi, atâta timp cat ei sunt consideraţi minori de legislaţia pertinenta a statului primitor şi sunt intretinuti de cãtre lucrator.
Articolul 20 1. Se înţelege ca materiile ce aparţin domeniului securitãţii sociale, precum şi prevederile referitoare la prestaţiile de şomaj, la prestaţiile pentru persoanele varstnice şi la prestaţiile de urmaş pot fi excluse din câmpul de aplicare a acestui articol. 2. Nu vor fi considerate discriminãri, în sensul prezentului articol, prevederile referitoare la protecţia femeii, mai ales în ceea ce priveşte sarcina, naşterea şi perioada postnatala. 3. Prezentul articol nu impiedica adoptarea de mãsuri specifice vizând remedierea inegalitatilor de fapt. 4. Pot fi excluse din câmpul de aplicare a prezentului articol sau a unora dintre dispoziţiile sale activitãţile profesionale care, în funcţie de natura lor sau de condiţiile de exercitare, nu pot fi încredinţate decât persoanelor de un anumit sex. Aceasta dispoziţie nu va fi interpretatã ca obligând pãrţile sa decidã, pe cale legislativã sau reglementara, lista cuprinzând activitãţile profesionale care, în funcţie de natura lor, pot fi rezervate lucrãtorilor de un anumit sex.
Articolele 21 şi 22 1. În scopul aplicãrii acestor articole, expresia reprezentanţi ai lucrãtorilor desemneazã persoanele recunoscute ca atare de legislaţia şi practica naţionale. 2. Expresia legislaţia şi practica naţionale vizeazã, dupã caz, în afarã de legi şi alte acte normative, convenţiile colective, alte acorduri între patron şi reprezentanţii lucrãtorilor, uzanţele şi hotãrârile judecãtoreşti pertinente. 3. În scopul aplicãrii acestor articole, termenul întreprindere este interpretat ca vizând un ansamblu de elemente materiale şi nemateriale, având sau nu personalitate juridicã, destinat producţiei de bunuri sau prestãrii de servicii, în scop economic, şi dispunând de putere de decizie în privinta comportamentului sau pe piata. 4. Se înţelege ca pot fi excluse de la aplicarea acestor articole comunitatile religioase şi instituţiile lor, chiar atunci când aceste instituţii sunt întreprinderi, în sensul paragrafului 3. Instituţiile care desfãşoarã activitãţi inspirate de anumite idealuri sau care se ghideaza dupã anumite concepte morale, idealuri şi concepte protejate de legislaţia nationala pot fi excluse de la aplicarea acestor articole, în mãsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea orientarii întreprinderii. 5. Se înţelege ca, atunci când într-un stat drepturile enunţate în prezentele articole sunt exercitate în cadrul diverselor filiale ale întreprinderii, partea respectiva trebuie sa fie consideratã ca indeplinind obligaţiile ce decurg din aceste prevederi. 6. Pãrţile vor putea exclude din câmpul de aplicare a prezentelor articole întreprinderile ale cãror efective nu ating un prag stipulat de legislaţia şi practica naţionale.
Articolul 22 1. Aceasta prevedere nu afecteazã atribuţiile şi obligaţiile statelor în materie de adoptare a reglementãrilor referitoare la igiena şi securitatea la locul de munca sau competentele şi responsabilitãţile organelor însãrcinate cu supravegherea respectãrii aplicãrii acestora. 2. Expresia servicii şi facilitãţi sociale şi socioculturale vizeazã serviciile şi facilitãţile de natura socialã şi/sau culturalã pe care le oferã anumite întreprinderi lucrãtorilor, cum ar fi: asistenta socialã, terenurile de sport, sãlile pentru hranirea sugarilor, bibliotecile, taberele de vacanta etc.
Articolul 23 paragraful 1 În scopul aplicãrii acestui paragraf, expresia cat mai mult timp posibil se referã la capacitatile fizice, psihologice şi intelectuale ale persoanei în varsta.
Articolul 24 1. Se înţelege ca în scopul aplicãrii acestui articol termenul concediere semnifica încetarea raportului de munca la initiativa patronului. 2. Se înţelege ca acest articol acoperã toţi lucrãtorii, dar ca o parte poate sustrage, în întregime sau parţial, de sub protecţia sa urmãtoarele categorii de salariaţi: a) lucrãtorii angajaţi în baza unui contract de munca încheiat pe o perioada determinata sau care prevede o munca determinata; b) lucrãtorii care efectueazã o perioada de proba sau care nu realizeazã perioada de vechime cerutã, cu condiţia ca durata acesteia sa fie stabilitã dinainte şi ca ea sa fie rezonabila; c) lucrãtorii angajaţi cu titlu ocazional pe o perioada scurta. 3. În scopul aplicãrii acestui articol, urmãtoarele situaţii nu constituie motive întemeiate de concediere: a) afilierea sindicala sau participarea la activitãţi sindicale în afarã orelor de program sau, cu consimţãmântul patronului, în timpul orelor de program; b) faptul de a solicita, de a exercita sau de a avea mandat de reprezentant al lucrãtorilor; c) faptul de a fi depus o plângere sau de a fi participat la proceduri angajate impotriva unui patron pe motivul unor pretinse încãlcãri ale legislaţiei sau de a fi prezentat un recurs în fata autoritãţilor administrative competente; d) rasa, culoarea, sexul, starea civilã, responsabilitãţile familiale, sarcina, religia, opinia politica, originea nationala sau socialã; e) concediul de maternitate sau concediul parental; f) absenta temporarã de la munca pe motiv de boala sau accident. 4. Se înţelege ca indemnizaţia sau orice alta reparatie adecvatã în caz de concediere fãrã motiv întemeiat trebuie sa fie determinata de legislaţia sau de reglementarea nationala, prin convenţii colective sau prin orice alta modalitate adecvatã condiţiilor naţionale.
Articolul 25 1. Autoritatea competenta poate, în mod excepţional şi dupã consultarea organizaţiilor patronilor şi lucrãtorilor, sa excludã categorii determinate de lucrãtori de la protecţia prevãzutã în aceasta dispoziţie, pe motivul naturii speciale a raporturilor de munca. 2. Se înţelege ca termenul insolvabilitate va fi definit de legislaţia şi practica naţionale. 3. Creanţele lucrãtorilor care fac obiectul acestei dispoziţii vor trebui sa cuprindã cel puţin: a) creanţele lucrãtorilor cu titlu de salarii aferente unei perioade determinate, care nu trebuie sa fie mai mica de 3 luni într-un sistem de privilegii şi de 8 sãptãmâni într-un sistem de garanţii, care precede insolvabilitatea sau încetarea raportului de munca; b) creanţele lucrãtorilor plãtite cu titlu de concediu, datorate ca urmare a muncii efectuate în cursul anului în care a survenit insolvabilitatea sau încetarea raportului de munca; c) creanţele lucrãtorilor cu titlu de sume datorate pentru alte absente remunerate, aferente unei perioade determinate, care nu trebuie sa fie mai mica de 3 luni într-un sistem de privilegii şi de 8 sãptãmâni într-un sistem de garanţii şi care precede insolvabilitatea sau încetarea raportului de munca. 4. Legislatiile şi reglementãrile naţionale pot limita protecţia creanţelor lucrãtorilor la o suma determinata care va trebui sa fie de un nivel social acceptabil.
Articolul 26 Se înţelege ca acest articol nu obliga pãrţile sa adopte un act normativ. Se înţelege ca paragraful 2 nu acoperã hartuirea sexualã.
Articolul 27 Se înţelege ca acest articol se aplica lucrãtorilor celor doua sexe care au responsabilitãţi familiale fata de copiii aflaţi în întreţinerea lor, precum şi fata de alţi membri ai familiei lor directe, care au nevoie, în mod evident, de îngrijirea sau de sprijinul lor, atunci când aceste responsabilitãţi limiteazã posibilitãţile lucrãtorilor de a se pregati, de a intra, de a participa sau de a progresa într-o activitate economicã. Expresiile copii aflaţi în întreţinere şi alt membru al familiei directe, care are nevoie, în mod evident, de îngrijire şi de sprijin sunt intelese în sensul definit de legislatiile naţionale ale pãrţilor.
Articolele 28 şi 29 În sensul aplicãrii acestor articole, termenul reprezentanţi ai lucrãtorilor desemneazã persoanele recunoscute ca atare de legislaţia şi practica naţionale.
PARTEA a III-a
Se înţelege ca prezenta carta conţine angajamente juridice cu caracter internaţional, a cãror aplicare este supusã numai controlului prevãzut în partea a IV-a.
Articolul A paragraful 1 Se înţelege ca paragrafele numerotate pot cuprinde articole care nu conţin decât un singur paragraf.
Articolul B paragraful 2 În sensul paragrafului 2 al art. B, prevederile cartei revizuite corespund prevederilor cartei care au acelaşi numãr de articol sau de paragraf, cu excepţia: a) art. 3, paragraful 2, al cartei revizuite care corespunde art. 3, paragrafele 1 şi 3, al cartei; b) art. 3, paragraful 3, al cartei revizuite care corespunde art. 3, paragrafele 2 şi 3, al cartei; c) art. 10, paragraful 5, al cartei revizuite care corespunde art. 10, paragraful 4, al cartei; d) art. 17, paragraful 1, al cartei revizuite care corespunde art. 17 al cartei.
PARTEA a V-a
Articolul E O diferenţa de tratament intemeiata pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie.
Articolul F Expresia în caz de rãzboi sau în cazul altui pericol public va fi interpretatã astfel încât sa acopere şi ameninţarea de rãzboi.
Articolul I Se înţelege ca lucrãtorii excluşi în conformitate cu anexa la art. 21 şi 22 nu vor fi luati în considerare la stabilirea numãrului lucrãtorilor respectivi.
Articolul J Termenul amendament va fi înţeles astfel încât sa acopere şi includerea de noi articole în carta.
MECANISMUL DE CONTROL AL CARTEI
(Partea a IV-a a Cartei sociale europene)
ART. 21 Rapoarte referitoare la dispoziţiile acceptate Pãrţile contractante vor prezenta secretarului general al Consiliului Europei, într-o forma ce va fi stabilitã de Comitetul de Miniştri, un raport bienal referitor la aplicarea dispoziţiilor partii a II-a a cartei, pe care le-au acceptat. ART. 22 Rapoarte referitoare la dispoziţiile care nu au fost acceptate Pãrţile contractante vor prezenta secretarului general al Consiliului Europei, la intervale corespunzãtoare şi la solicitarea Comitetului de Miniştri, rapoarte referitoare la dispoziţiile partii a II-a a cartei, pe care nu le-au acceptat în momentul ratificãrii sau al aprobãrii sau printr-o notificare ulterioara. Comitetul de Miniştri va stabili, la intervale regulate, dispoziţiile cu privire la care vor fi solicitate aceste rapoarte şi care va fi forma lor. ART. 23 Transmiterea copiilor 1. Fiecare parte contractantã va adresa copii de pe rapoartele prevãzute la art. 21 şi 22 acelora dintre organizaţiile sale naţionale care sunt afiliate la organizaţiile internaţionale ale patronilor şi lucrãtorilor care vor fi invitate, conform art. 27 paragraful 2, sa fie reprezentate la reuniunile subcomitetului Comitetului social guvernamental. 2. Pãrţile contractante vor transmite secretarului general orice observaţii cu privire la rapoartele menţionate, primite din partea acestor organizaţii naţionale, dacã acestea o solicita. ART. 24 Examinarea rapoartelor Rapoartele prezentate secretarului general în aplicarea art. 21 şi 22 vor fi examinate de un comitet de experţi, care va fi, de asemenea, în posesia tuturor observaţiilor transmise secretarului general conform paragrafului 2 al art. 23. ART. 25 Comitetul de experţi 1. Comitetul de experţi va fi alcãtuit din cel mult 7 membri desemnaţi de Comitetul de Miniştri de pe o lista cuprinzând experţii independenţi de cea mai inalta integritate şi de o competenta recunoscuta în domeniul problemelor sociale internaţionale, care vor fi propuşi de cãtre pãrţile contractante. 2. Membrii Comitetului de experţi vor fi numiţi pe o perioada de 6 ani. Mandatul lor va putea fi reînnoit. Totuşi mandatele a 2 membri desemnaţi la prima numire vor expira la capatul unei perioade de 4 ani. 3. Membrii al cãror mandat va expira la sfârşitul perioadei iniţiale de 4 ani vor fi desemnaţi prin tragere la sorţi de Comitetul de Miniştri imediat dupã prima numire. 4. Un membru al Comitetului de experţi, numit în locul unui membru al cãrui mandat nu a expirat, îşi va încheia activitatea la terminarea mandatului predecesorului sau. ART. 26 Participarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii Organizaţia Internationala a Muncii va fi invitata sa desemneze un reprezentant în vederea participãrii, cu titlu consultativ, la deliberãrile Comitetului de experţi. ART. 27 Subcomitetul Comitetului social guvernamental 1. Rapoartele pãrţilor contractante, precum şi concluziile Comitetului de experţi vor fi supuse spre examinare unui subcomitet al Comitetului social guvernamental al Consiliului Europei. 2. Acest subcomitet va fi compus din câte un reprezentant al fiecãrei pãrţi contractante. Acesta va invita cel mult doua organizaţii internaţionale ale patronilor şi cel mult doua organizaţii internaţionale ale lucrãtorilor sa trimitã observatori, cu titlu consultativ, la reuniunile sale. În plus, acesta va putea sa consulte cel mult 2 reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale neguvernamentale care au statut consultativ pe lângã Consiliul Europei, în privinta problemelor pentru care acestea sunt special calificate, cum ar fi, de exemplu, bunãstarea socialã şi protecţia economicã şi socialã a familiei. 3. Subcomitetul va prezenta Comitetului de Miniştri un raport conţinând concluziile sale, la care va anexa şi raportul Comitetului de experţi. ART. 28 Adunarea consultativa Secretarul general al Consiliului Europei va transmite Adunãrii consultative concluziile Comitetului de experţi. Adunarea consultativa va comunica Comitetului de Miniştri avizul sau asupra acestor concluzii. ART. 29 Comitetul de Miniştri Cu o majoritate de doua treimi din numãrul membrilor având dreptul de a face parte din acesta, Comitetul de Miniştri va putea, pe baza raportului subcomitetului şi dupã consultarea Adunãrii consultative, sa adreseze orice recomandãri necesare fiecãrei pãrţi contractante.
ANEXA 1
LISTA cuprinzând instituţiile cu atribuţii în domeniul aplicãrii Cartei sociale europene revizuite
1. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale 2. Ministerul Afacerilor Externe 3. Ministerul Justiţiei 4. Ministerul Sãnãtãţii 5. Ministerul Educaţiei Naţionale 6. Ministerul Tineretului şi Sportului 7. Ministerul lucrãrilor Publice şi Amenajãrii Teritoriului 8. Ministerul de Interne 9. Ministerul Apãrãrii Naţionale 10. Ministerul Culturii 11. Ministerul Transporturilor 12. Ministerul Industriei şi Comerţului 13. Ministerul Finanţelor 14. Departamentul pentru Protecţia Copilului 15. Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
