Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte normele în materie de autorizare, desfăşurare a activităţii şi transparenţă ale administratorilor de fonduri de investiţii alternative, denumiţi în continuare AFIA, care administrează şi/sau distribuie în România titluri de participare ale unor fonduri de investiţii alternative, denumite în continuare FIA.
(2) Rezervate fiind dispoziţiile alin. (5) şi ale art. 2, prezenta lege se aplică:
a) persoanelor juridice stabilite în România care administrează unul sau mai multe FIA, indiferent dacă este vorba de un FIA din România, din alt stat membru sau dintr-un stat terţ;
b) AFIA stabiliţi în state terţe pentru care România este desemnat ca stat membru de referinţă conform prevederilor art. 39;
c) AFIA stabiliţi în alte state membre care distribuie în România titlurile de participare ale unuia sau mai multor FIA din alte state membre;
d) AFIA stabiliţi în alte state membre care administrează unul sau mai multe FIA din România;
e) AFIA stabiliţi în alte state membre care distribuie în România titlurile de participare ale unuia sau mai multor FIA din state terţe;
f) AFIA stabiliţi în state terţe care distribuie în România titlurile de participare ale unuia sau mai multor FIA.
(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), nu prezintă relevanţă:
a) dacă FIA este de tip deschis sau închis;
b) dacă FIA îmbracă forma contractuală de trust sau formă statutară ori dacă acesta are orice altă formă juridică;
c) care este structura juridică a AFIA.
(4) În categoria FIA menţionate la alin. (3) sunt incluse organismele de plasament colectiv, altele decât organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (A.O.P.C.), care sunt obligate să solicite înregistrarea la Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., conform prevederilor art. 114 alin. (2) şi art. 115 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 297/2004, respectiv A.O.P.C. care, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (2) din acelaşi act normativ, nu au obligaţia înregistrării la A.S.F.
(5) Prezenta lege nu se aplică următoarelor entităţi:
a) holdingurilor, astfel cum sunt acestea definite la art. 3 pct. 27;
b) instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale care intră sub incidenţa Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, fondurilor de pensii facultative care intră sub incidenţa Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, fondurilor de pensii administrate privat care intră sub incidenţa Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Casei de Asigurări a Avocaţilor din România, înfiinţată potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2001, altor sisteme de pensii neintegrate în sistemul public, precum şi produselor de pensii al căror scop îl reprezintă furnizarea unui beneficiu la vârsta pensionării inclusiv, după caz, entităţilor autorizate care sunt responsabile de administrarea unor astfel de instituţii, fonduri sau produse şi care acţionează în numele acestora, cu condiţia să nu administreze FIA;
c) instituţiilor supranaţionale, precum Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii, Fondul European de Investiţii, instituţiile europene de finanţare a dezvoltării şi băncile bilaterale de dezvoltare, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, altor instituţii supranaţionale şi organizaţii internaţionale similare, în cazul în care aceste instituţii sau organizaţii administrează unul sau mai multe FIA şi în măsura în care FIA în cauză acţionează în interes public;
d) Băncii Naţionale a României (BNR);
e) autorităţilor şi organelor naţionale, regionale şi locale sau altor instituţii care administrează fonduri ce sprijină sistemele de asigurări sociale şi sistemele de pensii;
f) schemelor de participare a angajaţilor sau schemelor de economii ale angajaţilor;
g) entităţilor cu scop special de securitizare.
(6) A.S.F. este autoritatea competentă în ceea ce priveşte reglementarea, autorizarea şi supravegherea AFIA stabiliţi în România, care fac obiectul prevederilor prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) A.S.F. stabileşte metode adecvate pentru a verifica, atunci când este relevant, pe baza orientărilor şi recomandărilor elaborate de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe, denumită în continuare ESMA, respectarea de către AFIA a obligaţiilor ce le revin în temeiul prezentei legi. În cazul în care A.S.F. consideră oportun, aceasta va comunica ESMA decizia sa motivată cu privire la intenţia de a nu aplica orientările şi recomandările ESMA.
(8) În termen de 30 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi, A.S.F. notifică ESMA şi Comisia Europeană cu privire la calitatea sa de autoritate competentă în România să îndeplinească atribuţiile prevăzute la alin. (6) şi (7).
ART. 2
(1) Prezenta lege nu se aplică AFIA stabiliţi în România care administrează unul sau mai multe FIA ai căror singuri investitori sunt însuşi AFIA, societăţile-mamă sau sucursalele AFIA ori alte sucursale ale acestor societăţi-mamă, cu condiţia ca niciunul dintre aceşti investitori să nu fie el însuşi un FIA.
(2) Alin. (3) şi (4) sunt singurele care se aplică în cazul AFIA menţionaţi la lit. a) şi b), cu luarea în considerare a prevederilor art. 50:
a) AFIA stabiliţi în România care fie direct, fie indirect, printr-o societate de care AFIA este legat printr-o administrare sau un control comun ori printr-o participaţie directă sau indirectă importantă stabilită conform reglementărilor A.S.F., administrează portofolii de FIA ale căror active administrate, inclusiv activele obţinute prin utilizarea efectului de levier, nu depăşesc în total un prag de 100.000.000 euro; sau
b) AFIA stabiliţi în România care fie direct, fie indirect, printr-o societate de care AFIA este legat printr-o administrare sau un control comun ori printr-o participaţie directă sau indirectă importantă stabilită conform reglementărilor A.S.F., administrează portofolii de FIA ale căror active administrate nu depăşesc în total un prag de 500.000.000 euro în cazul în care portofoliile FIA sunt compuse din FIA care nu utilizează efectul de levier, iar drepturile de răscumpărare nu pot fi exercitate într-o perioadă de 5 ani de la data investiţiei iniţiale în fiecare FIA.
(3) AFIA menţionaţi la alin. (2) sunt obligaţi:
a) să se înregistreze la A.S.F.;
b) să transmită A.S.F. datele de identificare proprii şi cele ale FIA pe care le administrează în momentul înregistrării;
c) să furnizeze A.S.F. informaţii privind strategiile de investiţii pentru FIA pe care le administrează în momentul înregistrării;
d) să furnizeze periodic A.S.F. informaţii privind principalele instrumente financiare în care investesc şi principalele expuneri şi cele mai importante concentrări ale FIA pe care le administrează, determinate conform prevederilor art. 5 alin. (3), art. 110 şi anexei IV la Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte derogările, condiţiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparenţa şi supravegherea, denumit în continuare Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013, pentru a permite A.S.F. să monitorizeze în mod eficace riscul sistemic; şi
e) să informeze A.S.F. în cazul în care nu mai întrunesc condiţiile menţionate la alin. (2).
(4) În cazurile în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2), AFIA în cauză solicită A.S.F. autorizarea în termen de 30 de zile calendaristice, în conformitate cu procedurile relevante prevăzute de prezenta lege.
(5) AFIA menţionaţi la alin. (2) nu beneficiază de niciunul dintre drepturile acordate în temeiul prezentei legi, cu excepţia cazului în care aleg în mod voluntar să intre sub incidenţa prezentei legi, caz în care acestea nu mai beneficiază de excepţiile prevăzute la alin. (3) şi (4).
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. administrarea FIA - desfăşurarea, cu privire la unul sau mai multe fonduri de investiţii alternative, cel puţin a funcţiilor de administrare a investiţiilor menţionate la art. 5 alin. (2);
2. AFIA - orice persoană juridică a cărei activitate principală o reprezintă administrarea unuia sau mai multor FIA;
3. AFIA extern - persoana juridică indicată la pct. 2, responsabilă pentru administrarea FIA, desemnată în acest scop de către acţionarii/Consiliul de administraţie/Consiliul de supraveghere al FIA înfiinţat în baza unui act constitutiv - societate de investiţii. În cazul unui FIA înfiinţat în baza unui contract de societate - fond de investiţii, AFIA extern este reprezentat de persoana juridică indicată la pct. 2 care a avut iniţiativa înfiinţării respectivului fond de investiţii;
4. DAFIA - Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 şi (UE) nr. 1.095/2010;
5. autorităţi competente ale AFIA stabiliţi în Uniunea Europeană - autorităţile competente din alte state membre ale Uniunii Europene care supraveghează AFIA stabiliţi în respectivele state membre;
6. autorităţile competente în legătură cu depozitarul:
a) dacă depozitarul este o instituţie de credit autorizată în temeiul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, autorităţile competente definite la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
b) dacă depozitarul este o firmă de investiţii autorizată în temeiul Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (reformare), autorităţile competente definite la art. 4 alin. (1) pct. 26 din directiva în cauză;
c) dacă depozitarul intră în una dintre categoriile de instituţii menţionate la art. 21 alin. (3) lit. (c) din DAFIA, autorităţile naţionale din statul său membru de origine care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze astfel de categorii de instituţii;
d) dacă depozitarul este o entitate menţionată la art. 21 pct. 3 al treilea alineat din DAFIA, autorităţile naţionale din statul membru în care entitatea în cauză îşi are sediul social şi care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze aceste entităţi sau organul oficial competent să înregistreze ori să supravegheze aceste entităţi în temeiul normelor de deontologie profesională care le sunt aplicabile;
e) dacă depozitarul este numit depozitar pentru un FIA dintr-un stat terţ în conformitate cu art. 21 pct. 5 lit. b) din DAFIA şi nu face parte din domeniul de aplicare al lit. a)-d), autorităţile naţionale relevante din ţara terţă în care depozitarul îşi are sediul social;
f) în cazul FIA din România, autoritatea competentă în legătură cu depozitarul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 20 este A.S.F.;
7. autorităţi competente pentru FIA din Uniunea Europeană - autorităţile naţionale dintr-un stat membru care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze FIA;
8. autorităţi de supraveghere în ceea ce priveşte un FIA dintr-un stat terţ - autorităţile naţionale dintr-un stat terţ care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze FIA;
9. autorităţi de supraveghere în ceea ce priveşte un AFIA stabilit într-un stat terţ - autorităţile naţionale dintr-un stat terţ care sunt împuternicite în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative să supravegheze AFIA;
10. broker principal - o instituţie de credit, o firmă de investiţii reglementată sau altă entitate supusă unor reglementări prudenţiale şi unei supravegheri continue, care oferă servicii unor investitori profesionali, în special pentru finanţarea sau executarea unor tranzacţii cu instrumente financiare în calitate de contraparte, şi care poate furniza şi alte servicii, cum ar fi compensarea şi decontarea tranzacţiilor, servicii de custodie, împrumuturi de valori mobiliare, servicii personalizate de asistenţă tehnologică şi operaţională;
11. capital iniţial - fondurile definite conform art. 26 alin. (1) lit. (a)-(e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
12. comision de performanţă - o cotă din profitul FIA obţinută de AFIA drept compensaţie pentru administrarea FIA, fără a include cota din profitul FIA dobândită de AFIA ca randament al investiţiilor AFIA în FIA;
13. conflict de interese - una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 30 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013, care pot apărea între persoanele indicate la art. 14 alin. (1);
14. control - relaţia dintre societatea-mamă şi o filială, astfel cum este descrisă la pct. 35;
15. distribuire - o ofertă sau un plasament, direct sau indirect, efectuat la iniţiativa AFIA sau în numele AFIA, de titluri de participare ale unui FIA pe care acesta îl administrează şi adresat unor investitori domiciliaţi sau care au sediul social într-un stat membru;
16. efect de levier - orice metodă prin care AFIA măreşte expunerea unui FIA pe care îl administrează fie prin împrumut de numerar sau valori mobiliare, fie prin poziţii de instrumente financiare derivate sau prin orice alte mijloace;
17. emitent - entitate juridică de drept public sau privat care are sediul social în Uniunea Europeană şi ale cărei acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din Uniunea Europeană definită la art. 4 alin. (1) pct. 21 din Directiva 2014/65/UE. Emitentul este, în cazul certificatelor de depozit reprezentând valori mobiliare, entitatea care emite valorilor mobiliare reprezentate;
18. entităţi cu scop special de securitizare - entităţi al căror unic scop este de a desfăşura activităţi de securitizare conform art. 1 pct. 2 din Regulamentul (CE) nr. 24/2009 al Băncii Centrale Europene din 19 decembrie 2008 privind statisticile referitoare la activele şi pasivele societăţilor vehicul investiţional angajate în operaţiuni de securitizare şi alte activităţi adecvate pentru îndeplinirea acestui scop;
19. ESRB - Comitetul European pentru Risc Sistemic;
20. FIA din România - acele A.O.P.C. înfiinţate în România care atrag capital de la cel puţin 2 (doi) investitori, în vederea plasării acestuia în conformitate cu o politică de investiţii definită în interesul respectivilor investitori şi care îndeplinesc condiţiile indicate la art. 1 alin. (3);
21. FIA din Uniunea Europeană:
a) orice FIA care este autorizat sau înregistrat într-un stat membru al Uniunii Europene conform legislaţiei aplicabile în respectivul stat membru; sau
b) orice FIA care nu este autorizat sau înregistrat într-un stat membru, dar are sediul social şi/sau sediul principal într-un stat membru;
22. FIA dintr-un stat terţ - un FIA care nu este un FIA din Uniunea Europeană;
23. FIA de tip "feeder" - un FIA care:
a) investeşte cel puţin 85% din activele sale în titluri de participare ale unui alt FIA (FIA de tip "master");
b) investeşte cel puţin 85% din activele sale în mai multe FIA de tip "master", în cazul în care FIA respective de tip "master" au strategii de investiţii identice; sau
c) are, în orice alt fel, o expunere de 85% din active la unul sau mai multe astfel de FIA de tip "master";
24. FIA de tip "master" - un FIA în care investeşte un alt FIA sau faţă de care un alt FIA are o expunere în conformitate cu pct. 23;
25. filială - societatea controlată de o societate-mamă definită la pct. 35, inclusiv orice societate subordonată societăţii-mamă care conduce grupul de societăţi în cauză;
26. fonduri proprii - fonduri proprii, astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, respectiv suma fondurilor proprii de nivel 1 şi a fondurilor proprii de nivel 2;
27. holding - o societate care deţine participaţii la una sau mai multe alte societăţi şi al cărei obiectiv comercial este de a aplica una sau mai multe strategii de afaceri prin intermediul filialelor sale, al societăţilor sale asociate sau al participaţiilor sale pentru a contribui la valoarea lor pe termen lung, şi care:
a) fie este o societate care acţionează în nume propriu şi ale cărei acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din UE; fie
b) nu este înfiinţată cu scopul principal de a genera beneficii pentru investitorii săi prin vânzarea filialelor sale sau a societăţilor sale asociate, în conformitate cu raportul anual sau alte documente oficiale ale societăţii;
28. instrument financiar - un instrument definit conform art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004;
29. investitor profesional - un investitor care este considerat a fi un client profesional sau poate fi, la cerere, considerat a fi un client profesional, în sensul definiţiei prevăzute de reglementările privind serviciile de investiţii financiare, emise în aplicarea Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului;
30. investitor de retail - un investitor care nu este investitor profesional;
31. O.P.C.V.M. - un organism de plasament colectiv în valori mobiliare definit conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012;
32. participaţie calificată - o participaţie, directă sau indirectă, într-un AFIA care reprezintă cel puţin 10% din capitalul social ori din drepturile de vot, astfel cum este prevăzut la art. 228 din Legea nr. 297/2004, având în vedere condiţiile de cumulare stabilite prin reglementările emise în aplicarea acestei legi, sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării AFIA în care este deţinută participaţia respectivă;
33. reprezentant legal - o persoană fizică domiciliată într-un stat din Uniunea Europeană sau o persoană juridică având sediul social în Uniunea Europeană şi care, fiind numită în mod expres de către un AFIA stabilit într-un stat terţ, acţionează în numele AFIA în cauză pe lângă autorităţile, clienţii, organismele şi partenerii de afaceri din România ai AFIA în ceea ce priveşte obligaţiile ce le revin AFIA dintr-un stat terţ în temeiul prezentei legi;
34. reprezentanţii angajaţilor - reprezentanţii salariaţilor prevăzuţi în Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor, denumită în continuare Legea nr. 467/2006;
35. societate-mamă - societatea care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor la o altă societate (filială); sau
b) are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor administrative, de conducere sau de supraveghere ale unei alte societăţi (filială) şi este simultan acţionar sau asociat la societatea în cauză; sau
c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei societăţi (filială) al cărei acţionar sau asociat este, în temeiul unui contract încheiat cu societatea în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau statutul societăţii în cauză, dacă legislaţia sub incidenţa căreia intră filiala permite ca ea să fie supusă unor astfel de contracte sau clauze;
d) este acţionar sau asociat al unei societăţi, şi:
(i) fie majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale societăţii în cauză (filială) care au îndeplinit aceste funcţii în cursul exerciţiului financiar în cauză, în cursul exerciţiului financiar precedent şi până la momentul întocmirii conturilor consolidate, au fost numiţi doar prin exercitarea drepturilor sale de vot;
(ii) fie controlează singură, în temeiul unui acord încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi ai societăţii în cauză (filială), majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor societăţii în cauză.
Pct. (i) nu se aplică dacă o altă societate deţine drepturile menţionate la lit. a), b) sau c) în ceea ce priveşte filiala.
În aplicarea lit. a), b) şi d), drepturile de vot, de numire sau de revocare ale oricărei alte filiale, precum şi cele ale oricărei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii-mamă sau a unei alte filiale, trebuie adăugate la cele ale societăţii-mamă.
În aplicarea lit. a), b) şi d), din drepturile menţionate la paragraful anterior se scad următoarele drepturi:
1. conferite de acţiunile deţinute în contul unei persoane care nu este nici societatea-mamă, nici o filială a acesteia, sau
2. conferite de acţiuni deţinute ca garanţie, cu condiţia ca aceste drepturi să fie exercitate în conformitate cu instrucţiunile primite sau ca deţinerea acestor acţiuni să constituie, pentru societatea care le deţine, o operaţiune curentă în cadrul activităţilor sale în materie de împrumuturi, cu condiţia ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care oferă garanţia.
În aplicarea lit. a) şi d), din totalul drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor filialei se scad drepturile de vot conferite de acţiunile deţinute de însăşi societate, de o filială a societăţii în cauză sau de o persoană acţionând în nume propriu, dar pe seama acestor societăţi;
36. societate necotată - o societate care are sediul social în Uniunea Europeană şi ale cărei acţiuni nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată definită conform art. 125 din Legea nr. 297/2004;
37. stabilit - înseamnă:
a) pentru AFIA, "care are sediul social";
b) pentru FIA, "autorizat sau înregistrat" sau dacă FIA nu este autorizat sau înregistrat, "care are sediul social";
c) pentru depozitari, "care are sediul social sau o sucursală";
d) pentru reprezentanţii legali persoane juridice, "care are sediul social sau o sucursală";
e) pentru reprezentanţii legali persoane fizice, "domiciliat".
38. stat membru - un stat membru al Uniunii Europene. Sunt asimilate statelor membre ale Uniunii Europene şi statele semnatare ale Acordului privind spaţiul economic european (EEA), altele decât statele membre, în limitele definite în respectivul acord şi actele subsecvente;
39. stat membru de origine al FIA:
a) statul membru în care FIA este autorizat sau înregistrat conform legislaţiei aplicabile în respectivul stat membru sau, în cazul unor autorizări sau înregistrări multiple, statul membru în care FIA a fost autorizat sau înregistrat pentru prima dată; sau
b) dacă FIA nu este nici autorizat, nici înregistrat într-un stat membru, statul membru în care FIA are sediul social şi/sau sediul principal;
40. stat membru de origine al AFIA - statul membru în care un AFIA are sediul social; pentru AFIA stabiliţi într-un stat terţ, toate referirile la "statul membru de origine al AFIA" înseamnă "stat membru de referinţă", astfel cum este prevăzut la cap. VII;
41. stat membru gazdă al unui AFIA - oricare dintre următoarele:
a) un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din Uniunea Europeană administrează un FIA din Uniunea Europeană;
b) un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din Uniunea Europeană distribuie titluri de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană;
c) un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din Uniunea Europeană distribuie titluri de participare ale unui FIA dintr-un stat terţ;
d) un stat membru, altul decât statul membru de referinţă, în care un AFIA stabilit într-un stat terţ administrează FIA din Uniunea Europeană;
e) un stat membru, altul decât statul membru de referinţă, în care un AFIA stabilit într-un stat terţ distribuie titluri de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană; sau
f) un stat membru, altul decât statul membru de referinţă, în care un AFIA stabilit într-un stat terţ distribuie titluri de participare ale unui FIA dintr-un stat terţ;
g) un stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un AFIA din Uniunea Europeană furnizează serviciile menţionate la art. 5 alin. (5);
42. stat membru de referinţă - statul membru definit în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (4);
43. stat terţ - orice stat care nu este membru al Uniunii Europene sau care nu este semnatar al EEA;
44. sucursală - structură organizată de tip sediu, fără personalitate juridică distinctă a unui AFIA sau a unui FIA autoadministrat care prestează o parte sau toate serviciile pentru care AFIA sau FIA autoadministrat a fost autorizat. Toate sediile din România ale unui AFIA sau ale unui FIA autoadministrat cu sediul social situat într-un alt stat membru sau într-un stat terţ sunt considerate ca fiind o singură sucursală;
45. titluri de participare ale FIA - acţiuni sau unităţi de fond emise de FIA în funcţie de forma juridică de constituire a acestuia din urmă - fie potrivit unui act constitutiv, fie potrivit unui contract de societate.
ART. 4
(1) Fiecare FIA administrat în conformitate cu prezenta lege este administrat de către un singur AFIA, care este ţinut la respectarea dispoziţiilor prezentei legi. AFIA este:
a) fie un AFIA extern definit conform art. 3 pct. 3; sau
b) în cazul în care FIA este constituit ca societate pe acţiuni, iar organul de conducere al FIA decide să nu numească un AFIA extern, FIA însuşi, care, în acest caz, este autorizat drept AFIA, situaţie în care se consideră că FIA este administrată intern sau se autoadministrează.
(2) În cazul în care un AFIA nu este în măsură să asigure respectarea prezentei legi de către FIA sau de către o altă entitate care acţionează în numele FIA, AFIA în cauză informează de îndată A.S.F. şi, dacă este cazul, autorităţile competente din statul membru de origine al FIA. În acest caz, A.S.F. impune AFIA să ia măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, conform reglementărilor A.S.F.
(3) În cazul în care neconformitatea persistă, A.S.F. poate decide încetarea administrării de către AFIA a FIA în cauză, cu luarea în considerare a prevederilor alin. (2). În acest caz, titlurile de participare ale respectivului FIA nu mai sunt distribuite în Uniunea Europeană. În cazul în care este vorba despre un AFIA stabilit într-un stat terţ care administrează un FIA dintr-un stat terţ, titlurile de participare ale respectivului FIA nu mai sunt distribuite în România sau în alt stat membru. A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine al AFIA, informează de îndată autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA cu privire la măsura dispusă.
CAP. II
Autorizarea AFIA
ART. 5
(1) Persoanele juridice indicate la art. 1 alin. (2) pot desfăşura activitatea de administrare a FIA numai dacă sunt autorizate în temeiul prezentei legi. AFIA autorizaţi în conformitate cu prezenta lege trebuie să îndeplinească în orice moment condiţiile de autorizare.
(2) Principalele activităţi pe care un AFIA le poate desfăşura atunci când administrează un FIA sunt următoarele:
a) administrarea portofoliului;
b) administrarea riscurilor.
(3) AFIA poate desfăşura, în cadrul administrării colective a unui FIA şi alte activităţi, precum:
a) administrarea entităţii:
(i) servicii juridice şi de contabilitate a fondului;
(ii) cereri de informare din partea clienţilor;
(iii) evaluarea şi stabilirea preţului, inclusiv returnări de taxe;
(iv) controlul respectării legislaţiei aplicabile;
(v) ţinerea registrului deţinătorilor de titluri de participare;
(vi) distribuţia veniturilor;
(vii) emisiuni şi răscumpărări de titluri de participare;
(viii) decontarea de contracte, inclusiv emiterea de certificate;
(ix) ţinerea evidenţelor;
b) distribuire;
c) activităţi legate de activele FIA, şi anume servicii necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de administrare ale AFIA, administrarea infrastructurilor, administrarea bunurilor imobiliare, consultanţă acordată entităţilor cu privire la structura capitalului, strategia industrială şi aspectele conexe acesteia, consultanţă şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile de entităţi, precum şi alte servicii legate de administrarea FIA şi a societăţilor şi a altor active în care a investit.
(4) Un AFIA extern nu are dreptul să se implice în alte activităţi decât cele prevăzute la alin. (2) şi (3). Sub condiţia autorizării în calitate de societate de administrare a investiţiilor, denumită în continuare S.A.I., în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, acesta poate desfăşura şi activitatea de administrare suplimentară a unuia sau mai multor O.P.C.V.M.
(5) Un AFIA extern poate să desfăşoare suplimentar activităţilor menţionate la alin. (3) şi următoarele activităţi şi servicii:
a) administrarea portofoliilor individuale de investiţii, inclusiv a celor deţinute de către fondurile de pensii, pe bază discreţionară şi în mod individual, conform mandatelor date de investitori, în cazul în care aceste portofolii includ unul sau mai multe instrumente financiare, definite la art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004;
b) servicii conexe care cuprind:
(i) consultanţă de investiţii;
(ii) activităţi de păstrare şi administrare legate de titlurile de participare emise de organismele de plasament colectiv;
(iii) preluarea şi transmiterea de ordine privind instrumente financiare.
ART. 6
(1) FIA administrate intern nu se pot implica în alte activităţi decât propria administrare, în conformitate cu art. 5 alin. (2) şi (3).
(2) AFIA nu pot fi autorizaţi în temeiul prezentei legi să desfăşoare şi/sau să presteze:
a) exclusiv serviciile prevăzute la art. 5 alin. (5);
b) serviciile conexe menţionate la art. 5 alin. (5) lit. b) fără a fi, de asemenea, autorizaţi să presteze serviciile menţionate la alin. (5) lit. a);
c) activităţile menţionate la art. 5 alin. (3); sau
d) activităţile menţionate la art. 5 alin. (2) lit. a) fără a desfăşura, de asemenea, activităţile menţionate la art. 5 alin. (2) lit. b) ori invers.
(3) Prestarea serviciilor menţionate la art. 5 alin. (5) trebuie realizată conform art. 3 alin. (4), art. 7 alin. (6) şi art. 10 lit. f) din Legea nr. 297/2004, precum şi conform reglementărilor privind regulile de conduită aplicabile în cazul furnizării serviciilor şi a activităţilor de investiţii.
(4) AFIA stabiliţi în România trebuie să furnizeze A.S.F. informaţiile care îi sunt necesare acesteia pentru a monitoriza în orice moment respectarea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
(5) Intermediarii definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 297/2004 nu sunt obligaţi să obţină o autorizaţie în temeiul prezentei legi pentru a furniza servicii de investiţii, cum ar fi administrarea portofoliului individual al unui FIA. Cu toate acestea, intermediarii respectivi pot oferi sau plasa titluri de participare ale FIA unor investitori din Uniunea Europeană în mod direct sau indirect, numai în măsura în care respectivele titluri de participare pot fi distribuite în conformitate cu prezenta lege.
ART. 7
(1) În vederea desfăşurării activităţii de administrare a FIA, AFIA stabiliţi în România trebuie să solicite A.S.F. autorizarea în această calitate.
(2) Pentru documentarea solicitării prevăzute la alin. (1), AFIA trebuie să transmită la A.S.F. următoarele:
a) informaţii despre persoanele care conduc în mod efectiv activitatea AFIA;
b) informaţii cu privire la identitatea acţionarilor sau asociaţilor direcţi sau indirecţi ai AFIA, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, precum şi valoarea respectivelor participaţii;
c) un program de activitate care prezintă structura organizatorică a AFIA, inclusiv informaţii despre modul în care AFIA intenţionează să îşi respecte obligaţiile ce îi revin în temeiul cap. II, III şi IV şi, după caz, cap. V, VI, VII şi VIII;
d) informaţii privind politicile şi practicile de remunerare în conformitate cu art. 13;
e) informaţii cu privire la dispoziţiile luate în vederea delegării şi subdelegării către entităţi terţe a activităţilor menţionate la art. 19;
f) informaţii privind strategiile de investiţii, inclusiv tipurile de fonduri de bază, dacă FIA este un fond de fonduri, politica AFIA cu privire la utilizarea efectului de levier, profilurile de risc şi alte caracteristici ale FIA pe care le administrează sau intenţionează să le administreze, inclusiv informaţii privind statele membre sau ţările terţe în care FIA sunt stabiliţi sau se aşteaptă să fie stabiliţi;
g) informaţii cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip "master", dacă FIA în cauză este un fond de tip "feeder";
h) regulile sau actul constitutiv ale fiecărui FIA pe care AFIA intenţionează să îl administreze;
i) informaţii privind dispoziţiile luate pentru numirea depozitarului, în conformitate cu art. 20, pentru fiecare FIA pe care AFIA intenţionează să îl administreze;
j) orice informaţii suplimentare menţionate la art. 22 alin. (1) pentru fiecare FIA pe care AFIA intenţionează să îl administreze.
(3) În cazul în care o S.A.I. autorizată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, solicită autorizarea în calitate de AFIA în temeiul prezentei legi, S.A.I. respectivă nu mai trebuie să furnizeze informaţii sau documente pe care aceasta le-a furnizat deja pentru autorizarea în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, dacă informaţiile şi documentele în cauză sunt în continuare actuale.
(4) A.S.F. informează trimestrial ESMA cu privire la autorizaţiile acordate sau retrase în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol.
ART. 8
(1) A.S.F. acordă autorizaţia unui AFIA stabilit în România doar dacă:
a) A.S.F. stabileşte că AFIA îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege; AFIA deţine un capital iniţial şi fonduri proprii suficiente în conformitate cu art. 9;
b) persoanele care conduc în mod efectiv activitatea AFIA au o bună reputaţie şi o experienţă suficientă conform reglementărilor A.S.F., inclusiv în legătură cu strategiile de investiţii urmărite de FIA administrate de AFIA; identitatea respectivelor persoane şi a oricărei persoane care le succede în funcţie este comunicată de îndată A.S.F., iar conducerea activităţii AFIA este asigurată de cel puţin două persoane care întrunesc astfel de condiţii;
c) acţionarii sau asociaţii AFIA care deţin participaţii calificate corespund cerinţelor privind necesitatea de a asigura administrarea solidă şi prudentă a AFIA; şi
d) sediul central şi sediul social ale AFIA sunt situate în România.
(2) Autorizaţia acordată de către A.S.F. este valabilă în toate statele membre, respectivii AFIA fiind înscrişi în Registrul A.S.F.
(3) A.S.F. procedează la consultarea autorităţilor competente din celelalte state membre, anterior autorizării următorilor AFIA:
a) filiala unei AFIA, a unei societăţi de administrare a O.P.C.V.M., a unei firme de investiţii, a unei instituţii de credit sau a unei societăţi de asigurare, autorizate într-un alt stat membru;
b) filiala unei societăţi-mamă a unui AFIA, a unei societăţi de administrare a O.P.C.V.M., a unei firme de investiţii, a unei instituţii de credit sau a unei societăţi de asigurare, autorizate într-un alt stat membru; şi
c) o societate controlată de aceleaşi persoane fizice sau juridice ca şi cele care controlează: un alt AFIA, o societate de administrare a O.P.C.V.M., o firmă de investiţii, o instituţie de credit sau o societate de asigurare autorizată într-un alt stat membru.
(4) A.S.F. refuză autorizarea unui AFIA, când buna desfăşurare a activităţii sale de supraveghere este împiedicată de:
a) legături strânse între AFIA şi alte persoane fizice sau juridice;
b) actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei ţări terţe aplicabile persoanelor fizice sau juridice cu care AFIA are legături strânse;
c) dificultăţile legate de aplicarea respectivelor acte cu putere de lege şi acte administrative.
(5) A.S.F. poate dispune restrângerea domeniului de aplicare al autorizaţiei acordate unui AFIA, în special în privinţa strategiilor de investiţii ale FIA pe care AFIA este autorizat să le administreze.
(6) A.S.F. informează solicitantul în scris, în termen de 3 luni de la data depunerii unei cereri complete, dacă i s-a acordat sau nu autorizaţia. Acest termen se poate prelungi cu maximum 3 luni, în cazul în care A.S.F. consideră necesar, având în vedere circumstanţele specifice cazului şi după ce au notificat AFIA cu privire la aceasta.
Se consideră că o cerere este completă dacă AFIA a prezentat cel puţin informaţiile menţionate la art. 7 alin. (2) lit. a)-d), f) şi g). AFIA pot începe administrarea FIA în România prin utilizarea strategiilor de investiţii descrise în cererea de autorizare în conformitate cu art. 7 alin. (2) lit. f) din momentul acordării autorizaţiei, dar nu mai devreme de 30 de zile de la transmiterea eventualelor informaţii lipsă în conformitate cu art. 7 alin. (2) lit. e) şi h)-j).
ART. 9
(1) AFIA care este un FIA administrat intern trebuie să dispună de un capital iniţial de cel puţin echivalentul în lei a 300.000 euro, calculat la cursul de referinţă comunicat de Banca Naţională a României.
(2) Atunci când un AFIA este numit ca administrator extern al FIA, AFIA în cauză are un capital iniţial de cel puţin echivalentul în lei a 125.000 euro, calculat la cursul de referinţă comunicat de Banca Naţională a României.
(3) Atunci când valoarea portofoliilor FIA administrate de AFIA depăşeşte echivalentul în lei a 250.000.000 euro, AFIA trebuie să-şi suplimenteze fondurile proprii cu o cotă de 0,02% din suma cu care valoarea portofoliilor administrate de aceasta depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 250.000.000 euro. Totalul dintre valoarea capitalului iniţial şi valoarea sumei suplimentare a fondurilor proprii reprezintă echivalentul în lei a cel mult 10.000.000 euro.
(4) În sensul alin. (3), FIA administrate de AFIA, inclusiv FIA pentru care AFIA a delegat activităţi în conformitate cu art. 19, cu excepţia portofoliilor FIA pe care AFIA le administrează prin delegare, sunt considerate a fi portofoliile AFIA.
(5) Pe lângă maximul valorii prevăzute la alin. (3), valoarea fondurilor proprii ale AFIA nu este niciodată inferioară valorii prevăzute la art. 97 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(6) Un AFIA poate să nu asigure până la 50% din fondurile proprii suplimentare menţionate la alin. (3) în cazul în care acesta beneficiază de o garanţie egală cu suma specificată emisă de o instituţie de credit sau de o societate de asigurare care are sediul social într-un stat membru sau într-un stat terţ, cu condiţia să facă obiectul unor norme prudenţiale pe care A.S.F. le consideră echivalente cu cele prevăzute în legislaţia Uniunii.
(7) Pentru a acoperi eventualele riscuri de răspundere civilă profesională aferente activităţilor pe care AFIA le pot desfăşura în temeiul prezentei legi, atât FIA administrate intern, cât şi AFIA externi:
a) fie deţin fonduri proprii suplimentare corespunzătoare pentru a acoperi eventualele riscuri de răspundere civilă care decurg din neglijenţa profesională; fie
b) deţin o asigurare de răspundere civilă profesională pentru răspunderea care decurge din neglijenţa profesională care este corespunzătoare riscurilor acoperite.
(8) Fondurile proprii, inclusiv fondurile proprii suplimentare menţionate la alin. (7) lit. a), sunt investite în active lichide sau în active uşor convertibile în numerar pe termen scurt şi nu includ poziţii speculative.
(9) Alin. (7) şi (8) şi măsurile de aplicare a acestora adoptate de Comisia Europeană sunt singurele care se aplică AFIA care sunt şi S.A.I. care administrează O.P.C.V.M.
ART. 10
(1) AFIA supun autorizării A.S.F., înainte de punerea în aplicare, orice modificare a condiţiilor semnificative care au stat la baza autorizării, prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a), b), e), f), h) şi i). În cazul modificării condiţiilor prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c), d), g) şi j), AFIA notifică A.S.F. în acest sens cu 7 zile anterior intrării în vigoare a respectivelor modificări.
(2) În cazul în care A.S.F. decide să impună restricţii sau să respingă respectivele modificări, aceasta informează AFIA în termen de 30 de zile de la primirea solicitării de autorizare. Acest termen poate fi prelungit cu încă maximum 30 de zile, în cazul în care A.S.F. consideră necesar datorită circumstanţelor specifice cazului şi după ce a notificat AFIA cu privire la aceasta. Modificările intră în vigoare în cazul în care A.S.F. emite o decizie de autorizare sau nu formulează observaţii în decursul perioadei de evaluare.
ART. 11
A.S.F. poate retrage autorizaţia eliberată unui AFIA în cazul în care acesta:
a) nu îşi începe activitatea în termen de 12 luni de la data obţinerii autorizaţiei, renunţă în mod expres la autorizaţie sau a renunţat să exercite activitatea reglementată prin prezenta lege în ultimele 6 luni;
b) a obţinut autorizaţia prin declaraţii false sau alte modalităţi ilegale;
c) nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza autorizării;
d) nu mai respectă prevederile Directivei 2013/36/UE şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în cazul în care autorizaţia acoperă şi serviciul de administrare de portofolii în mod discreţionar, menţionat la art. 5 alin. (5) lit. a);
e) a încălcat în mod grav sau sistematic dispoziţiile adoptate în temeiul prezentei legi; sau
f) se încadrează în oricare dintre cazurile în care, conform legislaţiei naţionale, se impune retragerea autorizaţiei pentru aspecte care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei legi.
CAP. III
Condiţii de funcţionare a AFIA
ART. 12
(1) AFIA stabiliţi în România trebuie să respecte în orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii lor, următoarele reguli prudenţiale:
a) să acţioneze cu onestitate, competenţă, prudenţă, diligenţă şi echitate în desfăşurarea activităţilor lor;
b) să acţioneze în interesul FIA sau al investitorilor FIA pe care le administrează şi al integrităţii pieţei;
c) să păstreze şi să utilizeze eficient resursele şi procedurile necesare pentru buna desfăşurare a activităţilor lor;
d) să ia toate măsurile rezonabile prevăzute la art. 16-29 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013, pentru a evita conflictele de interese şi, în cazul în care acestea nu pot fi evitate, pentru a identifica, a gestiona, a monitoriza şi, după caz, a face publice conflictele de interese cu scopul de a le împiedica să afecteze negativ interesele FIA şi ale investitorilor acestora, precum şi pentru a garanta că FIA pe care le administrează sunt tratate în mod echitabil;
e) să se conformeze tuturor reglementărilor aplicabile desfăşurării activităţilor lor, astfel încât să promoveze interesul FIA sau al investitorilor FIA pe care le administrează şi integritatea pieţei;
f) să trateze toţi investitorii FIA în mod echitabil.
Investitorii într-un FIA beneficiază de un tratament preferenţial doar dacă acest tratament preferenţial este menţionat în regulile sau în actul constitutiv al FIA în cauză.
(2) AFIA autorizaţi să presteze şi serviciul de administrare de portofolii în mod discreţionar menţionat la art. 5 alin. (5) lit. a):
a) nu sunt autorizaţi să investească întregul portofoliu al clientului sau o parte a acestuia în titluri de participare ale FIA pe care le administrează, cu excepţia cazului în care primesc aprobarea prealabilă a clientului;
b) îşi pot începe activitatea cu condiţia dobândirii calităţii de membru al Fondului de compensare a investitorilor înfiinţat în conformitate cu prevederile titlului II, cap. IX din Legea nr. 297/2004.
ART. 13
(1) AFIA trebuie să întocmească şi să aplice politici şi practici de remunerare pentru categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului său de risc sau asupra profilurilor de risc ale FIA pe care le administrează, inclusiv pentru persoanele aflate în funcţii de conducere, persoanele care îşi asumă riscurile şi cele cu funcţii de control, precum şi pentru orice angajat ce primeşte o remuneraţie totală care îl plasează în aceeaşi categorie de remunerare cu persoanele aflate în funcţii de conducere şi cu persoanele care îşi asumă riscurile, care să fie compatibile cu o administrare solidă şi eficace a riscurilor şi să promoveze acest tip de administrare şi care să nu încurajeze asumarea de riscuri incompatibilă cu profilurile de risc, cu regulile sau cu actul constitutiv al FIA pe care le administrează.
(2) AFIA stabilesc politicile şi practicile de remunerare în conformitate cu dispoziţiile din anexa nr. 1.
ART. 14
(1) AFIA trebuie să ia toate măsurile rezonabile prevăzute la art. 30-37 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013, în vederea identificării conflictelor de interese care apar în cursul administrării FIA între:
a) AFIA, inclusiv directorii şi angajaţii acestuia sau orice altă persoană legată direct sau indirect de AFIA prin control, şi FIA administrat de AFIA sau investitorii acestui FIA;
b) FIA sau investitorii acestui FIA şi un alt FIA sau investitorii acestui FIA;
c) FIA sau investitorii acestui FIA şi un alt client al AFIA;
d) FIA sau investitorii acestui FIA şi un O.P.C.V.M. administrat de AFIA sau investitorii acestui O.P.C.V.M.; sau
e) doi clienţi ai AFIA.
(2) FIA menţin şi aplică dispoziţii organizatorice şi administrative eficiente, în vederea adoptării tuturor măsurilor rezonabile prevăzute la art. 30-37 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013 destinate să identifice, să prevină, să gestioneze şi să monitorizeze conflictele de interese pentru a le împiedica să influenţeze interesele FIA şi ale investitorilor lor.
(3) AFIA separă, în cadrul mediului lor de lucru, sarcinile şi responsabilităţile care pot fi considerate incompatibile sau care pot eventual genera conflicte de interese. AFIA evoluează dacă condiţiile lor de funcţionare pot implica orice alte conflicte de interese şi îi informează în acest sens pe investitorii FIA.
(4) În cazul în care dispoziţiile organizatorice luate de AFIA pentru a identifica, a preveni, a gestiona şi a monitoriza conflictele de interese nu sunt suficiente pentru a garanta că riscul de a afecta interesele investitorilor este evitat conform prevederilor art. 30-37 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013, AFIA îi informează în mod clar pe aceştia, înainte de a acţiona în numele lor, în legătură cu natura generală sau sursa acestor conflicte de interese şi elaborează politici şi proceduri adecvate.
(5) Atunci când AFIA, acţionând pentru un FIA, utilizează serviciile unui broker principal, condiţiile se prevăd în scris într-un contract. În contract se stipulează în special posibilitatea transferului şi a reutilizării activelor FIA, care respectă regulile sau actul constitutiv al FIA. Contractul prevede informarea depozitarului cu privire la contractul în cauză.
AFIA acţionează cu competenţa, prudenţa şi diligenţa necesare în selectarea şi numirea brokerilor principali cu care se încheie un contract.
ART. 15
(1) AFIA separă din punct de vedere funcţional şi ierarhic funcţiile de administrare a riscurilor de unităţile operaţionale, inclusiv de funcţiile de administrare a portofoliului. Separarea funcţională şi ierarhică a funcţiilor de administrare a riscurilor este verificată de A.S.F. conform principiului proporţionalităţii, înţelegându-se că AFIA poate demonstra, în orice caz, că măsurile specifice de protecţie împotriva conflictelor de interese permit desfăşurarea independentă a activităţilor de administrare a riscurilor şi că procesul de administrare a riscurilor satisface cerinţele impuse de prezenta lege şi asigură o eficacitate continuă.
(2) AFIA implementează sisteme adecvate de administrare a riscurilor pentru a identifica, evalua, administra şi monitoriza în mod corespunzător toate riscurile relevante pentru strategia de investiţii a fiecărui FIA şi la care este sau poate fi expus fiecare FIA, în conformitate cu prevederile art. 30-37 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013. În acest sens, AFIA nu trebuie să se bazeze în mod exclusiv sau mecanic pe ratinguri de credit emise de agenţiile de rating de credit definite la art. 3 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agenţiile de rating de credit, pentru a evalua bonitatea activelor FIA.
AFIA evaluează sistemele de administrare a riscurilor cu o frecvenţă adecvată, cel puţin o dată pe an, şi le adaptează atunci când este necesar, în conformitate cu prevederile Regulamentului Uniunii Europene nr. 231/2013.
(3) Fiecare AFIA trebuie cel puţin:
a) să implementeze o procedură documentată şi actualizată periodic de verificare prealabilă când investesc în numele FIA, conform strategiei de investiţii, obiectivelor şi profilului de risc ale FIA;
b) să se asigure că riscurile asociate fiecărei poziţii de investiţii a FIA şi efectul general al acestora asupra portofoliului FIA pot fi permanent identificate, evaluate, administrate şi monitorizate în mod corespunzător, inclusiv prin utilizarea unor proceduri adecvate de simulări de criză;
c) să se asigure că profilul de risc al FIA corespunde dimensiunii, structurii portofoliului şi strategiilor şi obiectivelor de investiţii ale FIA stabilite în regulile sau actul constitutiv al acestuia, în prospect şi în documentele de ofertă.
(4) A.S.F. monitorizează caracterul adecvat al proceselor AFIA de evaluare a ratingurilor de credit, evaluează utilizarea referirilor la ratingurile de credit, astfel cum sunt menţionate la alin. (2). În cadrul politicilor de investiţii ale AFIA cu privire la FIA şi, atunci când este cazul, încurajează atenuarea impactului acestor referiri, în vederea reducerii dependenţei exclusive pe astfel de ratinguri de credit.
(5) AFIA stabilesc nivelul maxim al efectului de levier pe care îl pot utiliza pentru fiecare FIA pe care îl administrează, precum şi drepturile de reutilizare a garanţiilor colaterale sau de orice alt tip acordate în cadrul acordului privind utilizarea efectului de levier, ţinând cont, printre altele, de:
a) tipul de FIA;
b) strategia de investiţii a FIA;
c) sursele care generează un efect de levier pentru FIA;
d) orice altă interconexiune sau relaţie relevantă cu alte instituţii prestatoare de servicii financiare care ar putea genera riscuri sistemice;
e) necesitatea de a limita expunerea faţă de o singură contrapartidă;
f) măsura în care efectul de levier este garantat;
g) raportul dintre active şi pasive;
h) volumul, natura şi importanţa activităţilor AFIA pe pieţele în cauză.
ART. 16
(1) Pentru fiecare FIA administrat şi care nu este un FIA de tip închis care nu utilizează efectul de levier, AFIA utilizează un sistem adecvat de administrare a lichidităţilor şi adoptă proceduri care le permit să monitorizeze riscul de lichiditate al FIA şi să garanteze că profilul de lichiditate a investiţiilor FIA respectă obligaţiile sale de bază.
AFIA realizează în mod periodic simulări de criză, în condiţii normale şi în condiţii excepţionale de lichiditate, care le permit să evalueze riscul de lichiditate al FIA şi să monitorizeze în consecinţă riscul de lichiditate al FIA.
(2) AFIA se asigură că, pentru fiecare FIA administrat, strategia de investiţii, profilul de lichiditate şi politica de răscumpărare sunt coerente.
ART. 17
(1) AFIA trebuie să utilizeze în orice moment resurse umane şi tehnice adecvate şi corespunzătoare necesare pentru buna administrare a FIA.
(2) În funcţie de natura FIA administrat de AFIA, AFIA întocmeşte şi aplică proceduri administrative şi contabile solide şi dispozitive de control şi de protecţie în domeniul prelucrării electronice a datelor, precum şi mecanisme adecvate de control intern, incluzând, în special, norme privind tranzacţiile personale ale angajaţilor săi sau deţinerea ori administrarea investiţiilor cu scopul de a investi pe cont propriu şi garantând, cel puţin, că fiecare tranzacţie în care sunt implicate FIA poate fi reconstituită în ceea ce priveşte originea sa, părţile acesteia, natura sa, momentul, precum şi locul în care a fost efectuată şi că activele FIA administrate de AFIA sunt investite în conformitate cu regulile sau actul constitutiv al FIA şi dispoziţiile legale în vigoare.
ART. 18
(1) AFIA se asigură că, pentru fiecare FIA administrat, sunt stabilite proceduri adecvate şi consecvente astfel încât să se poată realiza o evaluare corespunzătoare şi independentă a activelor FIA în conformitate cu prezenta lege, cu legislaţia specifică aplicabilă şi cu regulile sau actul constitutiv al FIA.
(2) Normele aplicabile evaluării activelor şi calculării valorii unitare a activului net a FIA sunt stabilite în legislaţia ţării unde este stabilit FIA şi/sau în regulile ori actul constitutiv al acestuia.
(3) AFIA se asigură, de asemenea, că valoarea unitară a activului net a FIA este calculată şi comunicată investitorilor în conformitate cu prezenta lege, cu legislaţia aplicabilă în domeniul pieţei de capital şi cu regulile sau actul constitutiv al FIA.
(4) Procedurile de evaluare utilizate asigură evaluarea activelor, precum şi calcularea valorii unitare a activului net cel puţin o dată pe an.
(5) În cazul în care FIA este de tip deschis, în sensul că emite titluri de participare care fac obiectul unei emisiuni şi răscumpărări la intervale de timp regulate, conform reglementărilor emise de A.S.F., aceste evaluări şi calcule se efectuează, de asemenea, cu o frecvenţă adecvată activelor deţinute de FIA şi frecvenţei sale de emisiune şi de răscumpărare, în conformitate cu prevederile art. 67-74 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013.
(6) Dacă FIA este de tip închis, în sensul că emite titluri de participare care nu fac obiectul unei emisiuni şi răscumpărări la intervale de timp regulate, conform reglementărilor emise de A.S.F., aceste evaluări şi calcule se efectuează, de asemenea, în cazul majorării sau diminuării capitalului de către FIA în cauză.
(7) Investitorii FIA indicate la alin. (5) şi (6) sunt informaţi cu privire la evaluări şi calcule astfel cum este stabilit în dispoziţiile relevante din regulile sau actul constitutiv al FIA.
(8) AFIA se asigură că funcţia de evaluare este exercitată fie de:
a) un evaluator extern, care este o persoană juridică sau fizică independentă de FIA, de AFIA şi de orice altă persoană care are legături strânse cu FIA sau AFIA; fie de
b) AFIA însuşi, cu condiţia ca sarcina de evaluare să fie independentă din punct de vedere funcţional de administrarea portofoliului şi de politica de remunerare şi ca alte măsuri să garanteze limitarea conflictelor de interese şi prevenirea influenţei nejustificate asupra angajaţilor.
Depozitarul numit pentru un FIA nu poate fi numit ca evaluator extern al respectivului FIA, decât în cazul în care a separat din punct de vedere funcţional şi ierarhic exercitarea funcţiilor sale de depozitar de sarcinile sale de evaluator extern, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate şi comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA.
(9) În cazul în care funcţia de evaluare este exercitată de un evaluator extern, AFIA trebuie să demonstreze că:
a) evaluatorul extern este fie:
(i) persoană juridică, membru corporativ al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, denumită în continuare ANEVAR, al cărei obiect de activitate se referă la prestarea de servicii în domeniul financiar-contabil şi/sau de consultanţă pentru afaceri şi management şi să desemneze în calitate de reprezentant al său pentru a realiza evaluările în conformitate cu reglementările pieţei de capital, un membru acreditat ANEVAR (specializare Evaluare întreprinderi) sau un membru al unor organizaţii profesionale de evaluare afiliate Grupului European al Asociaţiilor de Evaluatori (TEGoVA) ori al altor organizaţii internaţionale recunoscute de ANEVAR;
(ii) persoană fizică membru acreditat ANEVAR (specializare Evaluare întreprinderi) sau membru al unor organizaţii profesionale de evaluare afiliate TEGoVA ori al altor organizaţii internaţionale recunoscute de ANEVAR;
b) evaluatorul extern poate oferi suficiente garanţii profesionale pentru a-şi putea îndeplini în mod eficace funcţia corespunzătoare de evaluare în conformitate cu alin. (1)-(3); şi
c) numirea evaluatorului extern respectă dispoziţiile art. 19 alin. (1)-(3), precum şi actele delegate de Comisia Europeană în acest domeniu.
(10) Evaluatorul extern numit nu deleagă funcţia de evaluare unei părţi terţe.
(11) AFIA notifică numirea evaluatorului extern A.S.F., care poate solicita numirea unui alt evaluator extern în locul acestuia, în cazul în care condiţiile prevăzute la alin. (9) nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite.
(12) Evaluarea se realizează cu imparţialitate, competenţă, prudenţă şi diligenţă profesională.
(13) În cazul în care funcţia de evaluare nu este exercitată de un evaluator extern, A.S.F. poate cere AFIA să dispună verificarea procedurilor sale de evaluare şi/sau a evaluărilor sale de către un evaluator extern sau, după caz, de către un auditor.
(14) AFIA sunt responsabili de corecta evaluare a activelor FIA, precum şi de calcularea valorii activului net şi de publicarea acestei valori a activului net. Numirea de către AFIA a unui evaluator extern nu afectează răspunderea AFIA faţă de FIA şi de investitorii acestuia.
(15) Cu luarea în considerare a prevederilor alin. (14), evaluatorul extern răspunde faţă de AFIA pentru pierderile suferite de AFIA ca urmare a neglijenţei sau a neîndeplinirii intenţionate a sarcinilor sale.
ART. 19
(1) AFIA poate delega către terţi, sub condiţia avizării prealabile a A.S.F. şi pe bază de contract scris, exercitarea activităţilor menţionate la art. 5 alin. (2), în conformitate cu reglementările A.S.F. emise în aplicarea prezentei legi. În ceea ce priveşte activităţile menţionate la art. 5 alin. (3), delegarea acestora se realizează sub condiţia notificării A.S.F., pe bază de contract scris şi în conformitate cu reglementările A.S.F. emise în aplicarea prezentei legi.
(2) Delegarea activităţilor menţionate la alin. (1) se realizează cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) AFIA trebuie să poată justifica întreaga sa structură de delegare cu motive obiective;
b) delegatul trebuie să dispună de resurse suficiente pentru a îndeplini sarcinile respective, iar persoanele care desfăşoară în mod efectiv activitatea delegatului trebuie să aibă o reputaţie suficient de bună şi o experienţă suficientă conform reglementărilor A.S.F.;
c) în cazul în care delegarea vizează administrarea portofoliului sau administrarea riscurilor, trebuie acordată numai unor entităţi care sunt autorizate sau înregistrate într-un stat membru, având ca obiect de activitate administrarea activelor şi care sunt supuse supravegherii autorităţilor competente din statele membre respective sau, în cazul în care această condiţie nu poate fi îndeplinită, trebuie acordată numai cu condiţia autorizării prealabile din partea A.S.F.;
d) în cazul în care delegarea se referă la administrarea de portofoliu sau la administrarea de riscuri şi este acordată unei entităţi dintr-un stat terţ, trebuie să fie asigurată, în plus faţă de cerinţele prevăzute la lit. c), cooperarea dintre A.S.F. şi autoritatea de supraveghere a entităţii în cauză;
e) delegarea nu trebuie să împiedice buna desfăşurare a supravegherii AFIA şi, în special, nu trebuie să împiedice nici AFIA să acţioneze, nici FIA să fie administrat în interesul investitorilor săi;
f) AFIA trebuie să poată demonstra că delegatul este calificat şi capabil să exercite funcţiile în cauză, că a fost selecţionat cu diligenţă şi că AFIA poate să monitorizeze în mod eficace şi în orice moment activitatea delegată, să dea în orice moment instrucţiuni suplimentare delegatului şi să retragă delegarea cu efect imediat atunci când acest lucru este în interesul investitorilor. AFIA evaluează în permanenţă serviciile furnizate de fiecare delegat.
(3) Administrarea portofoliului sau administrarea riscurilor nu poate fi delegată:
a) depozitarului ori unui delegat al depozitarului; sau
b) oricărei alte entităţi ale cărei interese pot intra în conflict cu cele ale AFIA sau ale investitorilor FIA, cu excepţia cazului în care entitatea în cauză a separat din punct de vedere funcţional şi ierarhic exercitarea sarcinilor sale de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor de celelalte sarcini ale sale potenţial conflictuale, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate şi comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA.
(4) Faptul că AFIA a delegat funcţii unei entităţi terţe sau orice altă subdelegare nu afectează răspunderea AFIA faţă de FIA şi investitorii săi. AFIA nu îşi deleagă funcţiile într-o asemenea măsură încât să nu mai poată fi considerat administratorul FIA şi să devină o entitate de tip "cutie poştală", în înţelesul dat acestui termen conform art. 82 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013.
(5) Entitatea terţă căreia i-au fost delegate activităţi de către AFIA poate subdelega oricare dintre funcţiile delegate ei cu condiţia să fie îndeplinite următoarele cerinţe:
a) AFIA şi-a dat acordul prealabil pentru subdelegare;
b) AFIA a notificat A.S.F. înainte ca dispoziţiile privind subdelegarea să intre în vigoare;
c) condiţiile prevăzute la alin. (2), toate trimiterile la "delegat" înţelegându-se ca trimiteri la "subdelegat".
(6) Nu se atribuie o subdelegare a administrării de portofoliu sau a administrării de riscuri:
a) depozitarului ori unui delegat al depozitarului; sau
b) oricărei alte entităţi ale cărei interese pot intra în conflict cu cele ale AFIA sau ale investitorilor FIA, decât în cazul în care entitatea în cauză a separat din punct de vedere funcţional şi ierarhic exercitarea sarcinilor sale de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor de celelalte sarcini ale sale potenţial conflictuale, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate şi comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA.
Delegatul relevant evaluează în permanenţă serviciile furnizate de fiecare subdelegat.
(7) Atunci când subdelegatul deleagă oricare dintre funcţiile care i-au fost delegate, condiţiile prevăzute la alin. (5) se aplică mutatis mutandis.
ART. 20
(1) Pentru fiecare FIA administrat, AFIA se asigură că este desemnat un depozitar unic.
(2) Numirea depozitarului face obiectul unui contract scris. Printre altele, contractul reglementează fluxul informaţiilor considerate necesare pentru a permite depozitarului să îşi îndeplinească funcţiile pentru FIA pentru care a fost desemnat în calitate de depozitar, în conformitate cu prezenta lege.
(3) Depozitarul este:
a) în cazul FIA stabiliţi în România:
(i) o instituţie de credit din România, autorizată de BNR, potrivit legislaţiei aplicabile instituţiilor de credit, sau o sucursală din România a unei instituţii de credit, autorizată într-un alt stat membru, avizate de A.S.F. pentru activitatea de depozitare a activelor OPC şi înregistrate în Registrul A.S.F. care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege şi reglementările A.S.F. emise în aplicarea acesteia;
(ii) o societate de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) autorizată de A.S.F. sau sucursala unei firme de investiţii autorizată într-un alt stat membru înregistrată în Registrul A.S.F, care are în obiectul de activitate serviciul conex de păstrare în siguranţă şi administrare a instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv custodia şi servicii în legătură cu acestea, cum ar fi administrarea fondurilor sau garanţiilor, prevăzut la art. 5 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 297/2004 şi respectă cerinţele privind adecvarea capitalului, inclusiv cerinţele de capital pentru riscurile operaţionale, şi deţine, în orice caz, fonduri proprii cel puţin egale cu valoarea capitalului iniţial conform prevederilor Directivei 2013/36/UE şi Regulamentului (UE) nr. 575/2013;
b) în cazul FIA stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene depozitarul poate fi:
(i) o instituţie de credit cu sediul social în Uniunea Europeană şi autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE;
(ii) o firmă de investiţii cu sediul social în Uniunea Europeană, care respectă cerinţele privind adecvarea capitalului, inclusiv cerinţele de capital pentru riscurile operaţionale, şi este autorizată în temeiul Directivei 2004/39/CE şi care prestează, de asemenea, servicii conexe de păstrare şi administrare a instrumentelor financiare în numele clienţilor în conformitate cu secţiunea B punctul 1 din anexa I la Directiva 2004/39/CE; astfel de firme de investiţii deţin, în orice caz, fonduri proprii cel puţin egale cu valoarea capitalului iniţial prevăzută în Directiva 2013/36/UE şi Regulamentul (UE) nr. 575/2013; sau
(iii) o altă categorie de instituţii supuse reglementării prudenţiale şi supravegherii continue şi care, la 21 iulie 2011, se încadra în categoriile de instituţii stabilite de statele membre ca fiind eligibile pentru funcţia de depozitar, în conformitate cu art. 23 alin. (3) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind O.P.C.V.M.;
c) în cazul FIA dintr-un stat terţ şi cu respectarea prevederilor alin. (5) lit. b), depozitarul poate fi, de asemenea, o instituţie de credit sau orice altă entitate similară entităţilor menţionate la lit. a) şi b), cu condiţia îndeplinirii condiţiilor de la alin. (6) lit. b).
(4) Pentru a evita conflictele de interese dintre depozitar, AFIA şi/sau FIA şi/sau investitorii săi:
a) un AFIA nu acţionează ca depozitar;
b) un broker principal care acţionează drept contrapartidă pentru un FIA nu acţionează ca depozitar pentru FIA în cauză decât în cazul în care a separat din punct de vedere funcţional şi ierarhic exercitarea funcţiilor sale de depozitar de sarcinile sale de broker principal, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate şi comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA. Delegarea de către depozitar a sarcinilor sale de custodie unui astfel de broker principal în conformitate cu alin. (11) este permisă dacă sunt îndeplinite condiţiile relevante;
c) AFIA trebuie să fie persoană juridică independentă de depozitar şi nu poate avea legături strânse cu acesta.
(5) Depozitarul este stabilit în una dintre următoarele locaţii:
a) în cazul FIA din Uniunea Europeană, în statul membru de origine al FIA; în cazul FIA din România, depozitarul este stabilit în România;
b) în cazul FIA dintr-un stat terţ, ţara terţă în care este stabilit FIA sau în statul membru de origine al AFIA care administrează FIA sau în statul membru de referinţă al AFIA care administrează FIA.
(6) Cu respectarea cerinţelor prevăzute la alin. (3), desemnarea unui depozitar stabilit într-un stat terţ este supusă următoarelor condiţii:
a) autorităţile competente din statele membre în care se intenţionează a fi distribuite titluri de participare ale FIA dintr-un stat terţ şi A.S.F., în cazul în care statul membru de origine al AFIA este România, au semnat acorduri de cooperare şi de schimb de informaţii cu autorităţile competente ale depozitarului;
b) depozitarul este supus unei reglementări prudenţiale, inclusiv unor cerinţe minime de capital, şi unor măsuri de supraveghere eficace care au aceleaşi efecte ca legislaţia Uniunii şi sunt aplicate efectiv;
c) ţara terţă în care este stabilit depozitarul nu este inclusă în categoria de ţări şi teritorii necooperante de către Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI);
d) statele membre în care se intenţionează a fi distribuite titluri de participare ale FIA dintr-un stat terţ şi, dacă este diferit, statul membru de origine al AFIA au semnat cu ţara terţă în care este stabilit depozitarul un acord care respectă în totalitate standardele prevăzute la art. 26 din Modelul OCDE de convenţie fiscală privind venitul şi capitalul şi garantează un schimb eficace de informaţii în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale;
e) depozitarul răspunde prin contract faţă de FIA sau faţă de investitorii FIA în conformitate cu alin. (12) şi (13) şi acceptă în mod expres să respecte alin. (11).
În cazul în care, în calitate de autoritate competentă dintr-un stat membru în care se intenţionează a fi distribuite titluri de participare ale FIA dintr-un stat terţ, A.S.F. nu este de acord cu evaluarea aplicării dispoziţiilor de la primul paragraf lit. a), c) sau e) de către autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, aceasta poate sesiza în acest sens ESMA, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei.
(7) Depozitarul se asigură în general că fluxurile de numerar ale FIA sunt monitorizate adecvat şi se asigură în special că toate plăţile efectuate de investitori sau în numele acestora la subscrierea de titluri de participare ale unui FIA au fost încasate şi că numerarul FIA este înregistrat integral în conturile de numerar deschise în numele FIA sau în numele AFIA care acţionează în numele FIA sau în numele depozitarului care acţionează în numele FIA la o bancă centrală, instituţie de credit autorizată conform legislaţiei comunitare sau la o bancă autorizată într-un stat nemembru ori la o altă entitate de aceeaşi natură pe piaţa relevantă în care sunt necesare conturi în numerar, cu condiţia ca entitatea respectivă să fie supusă unei reglementări prudenţiale şi unei supravegheri eficace care au aceleaşi efecte cu legislaţia Uniunii şi care sunt aplicate efectiv şi în conformitate cu principiile referitoare la păstrarea în siguranţă a fondurilor clienţilor prevăzute în reglementările emise în aplicarea Legii nr. 297/2004 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012. În cazul în care conturile de numerar sunt deschise în numele depozitarului care acţionează în numele FIA, în aceste conturi nu se înregistrează numerarul entităţii menţionate la primul paragraf şi nici numerarul propriu al depozitarului.
(8) Activele FIA sau ale AFIA care acţionează în numele FIA sunt încredinţate depozitarului spre păstrare, după cum urmează:
a) în cazul instrumentelor financiare care pot fi păstrate în custodie:
(i) depozitarul păstrează în custodie toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidenţele depozitarului şi toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului;
(ii) în acest scop, depozitarul se asigură că toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în evidenţele depozitarului sunt înregistrate în evidenţele depozitarului în conturi separate, în conformitate cu principiile referitoare la păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare ale clienţilor prevăzute în reglementările emise în aplicarea Legii nr. 297/2004 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012, deschise în numele FIA sau al AFIA care acţionează în numele FIA, astfel încât să poată fi în orice moment identificate clar ca aparţinând FIA în conformitate cu legislaţia aplicabilă;
b) în cazul altor active:
(i) depozitarul verifică dreptul de proprietate al FIA sau al AFIA care acţionează în numele FIA cu privire la respectivele active şi ţine evidenţa activelor cu privire la care are certitudinea că FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA deţine dreptul de proprietate;
(ii) pentru a verifica dacă FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA deţine dreptul de proprietate, depozitarul se bazează pe informaţii sau documente furnizate de FIA sau de AFIA şi, atunci când sunt disponibile, pe dovezi externe;
(iii) depozitarul îşi actualizează permanent evidenţa.
(9) Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (7) şi (8), depozitarul:
a) se asigură că vânzarea, emisiunea, răscumpărarea, rambursarea şi anularea de titluri de participare ale FIA sunt realizate în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă şi cu regulile sau actul constitutiv al FIA;
b) se asigură că valoarea titlurilor de participare ale FIA este calculată în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă, cu regulile sau actul constitutiv al FIA şi cu procedurile prevăzute la art. 19;
c) îndeplineşte instrucţiunile AFIA, cu excepţia cazului în care acestea contravin legislaţiei naţionale aplicabile sau regulilor ori actului constitutiv al FIA;
d) se asigură că, în tranzacţiile care implică activele FIA, contravaloarea este achitată FIA în termenele uzuale;
e) se asigură că veniturile FIA sunt folosite în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă şi cu regulile sau actul constitutiv al FIA.
(10) În executarea atribuţiilor lor specifice, AFIA şi depozitarul acţionează în mod onest, echitabil, profesionist şi independent şi în interesul FIA şi al investitorilor FIA.
Depozitarul nu desfăşoară activităţi cu privire la FIA sau la AFIA care acţionează în numele FIA care pot crea conflicte de interese între FIA, investitorii în FIA, AFIA şi depozitarul însuşi, cu excepţia cazului în care depozitarul a separat din punct de vedere funcţional şi ierarhic exercitarea sarcinilor sale de depozitar de celelalte sarcini ale sale potenţial conflictuale, iar eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate şi comunicate în mod corespunzător investitorilor FIA; activele menţionate la alin. (7) nu sunt reutilizate de depozitar fără acordul prealabil al FIA sau al AFIA care acţionează în numele FIA.
(11) Depozitarul nu deleagă unor entităţi terţe funcţiile sale, cu excepţia celor menţionate la alin. (8).
Depozitarul poate delega unor entităţi terţe funcţiile menţionate la alin. (8), sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
a) atribuţiile să nu fie delegate cu intenţia de a eluda cerinţele prezentei legi;
b) depozitarul să poată demonstra existenţa unui motiv obiectiv pentru delegare;
c) depozitarul să dea dovadă de competenţa, precauţia şi diligenţa necesare atunci când selectează şi numeşte o entitate terţă căreia doreşte să îi delege o parte din sarcinile sale şi să dea dovadă în continuare de competenţa, precauţia şi diligenţa necesare când verifică periodic şi supraveghează permanent entitatea terţă căreia i-a delegat o parte din sarcinile sale şi măsurile luate de entitatea terţă în legătură cu sarcinile care iau fost delegate; şi
d) depozitarul să se asigure că entitatea terţă îndeplineşte permanent, în cursul îndeplinirii sarcinilor care i-au fost delegate, următoarele condiţii:
(i) entitatea terţă are structurile şi experienţa adecvate şi proporţionale cu natura şi complexitatea activelor FIA sau ale AFIA care acţionează în numele FIA care i-au fost încredinţate;
(ii) în ceea ce priveşte delegarea sarcinilor de custodie menţionate la alin. (8) lit. a), entitatea terţă este supusă unei reglementări prudenţiale, inclusiv unor cerinţe minime de capital, şi unei supravegheri eficace în jurisdicţia în cauză, iar entitatea terţă este supusă unui control extern periodic pentru a verifica dacă instrumentele financiare sunt în posesia sa;
(iii) entitatea terţă separă activele clienţilor depozitarului de propriile sale active şi de activele depozitarului, astfel încât să poată fi identificate clar în orice moment ca aparţinând clienţilor unui anumit depozitar;
(iv) entitatea terţă nu utilizează activele fără acordul prealabil al FIA sau al AFIA care acţionează în numele FIA şi fără o notificare prealabilă către depozitar; şi
(v) entitatea terţă respectă obligaţiile şi interdicţiile generale prevăzute la alin. (8) şi (10).
(12) Cu luarea în considerare a prevederilor alin. (11) lit. d) pct. (ii), în cazul în care legislaţia ţării terţe impune păstrarea în custodie a anumitor instrumente financiare de către o entitate locală şi nicio entitate locală nu îndeplineşte cerinţele privind delegarea prevăzute la punctul menţionat, depozitarul poate delega funcţiile unei astfel de entităţi locale numai în măsura în care se prevede în legislaţia ţării terţe şi numai atâta timp cât nu există entităţi locale care să îndeplinească cerinţele delegării, sub rezerva îndeplinirii următoarelor cerinţe:
a) investitorii FIA în cauză trebuie să fie informaţi corespunzător că delegarea este necesară ca urmare a constrângerilor juridice din legislaţia ţării terţe şi a circumstanţelor care justifică delegarea, înainte de a face investiţia; şi
b) FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA trebuie să solicite depozitarului să delege custodia instrumentelor financiare în cauză unei astfel de entităţi locale.
Entitatea terţă poate subdelega, la rândul său, aceste funcţii, cu condiţia îndeplinirii aceloraşi cerinţe. În astfel de cazuri, alin. (14) se aplică mutatis mutandis părţilor relevante. Prestarea de servicii de către sistemele de decontare a valorilor mobiliare prevăzută în Legea nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, cu modificările şi completările ulterioare, sau prestarea de servicii similare de către sisteme de decontare a valorilor mobiliare din ţări terţe nu se consideră o delegare a funcţiilor sale de custodie.
(13) Depozitarul răspunde faţă de FIA sau faţă de investitorii FIA pentru pierderea de către depozitar ori de către o entitate terţă căreia i s-a delegat custodia instrumentelor financiare păstrate în custodie în conformitate cu alin. (8) lit. a); în cazul pierderii unui instrument financiar din custodie, depozitarul returnează fără întârziere FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA un instrument financiar identic sau cu o valoare corespunzătoare. Depozitarul nu este răspunzător dacă poate dovedi că pierderea a intervenit ca rezultat al unui eveniment exterior în afara controlului său rezonabil, ale cărui consecinţe ar fi fost inevitabile în ciuda tuturor eforturilor sale rezonabile de a le contracara, în conformitate cu prevederile art. 100 şi 101 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013. Depozitarul răspunde, de asemenea, faţă de FIA sau faţă de investitorii FIA pentru toate celelalte pierderi suferite de aceştia ca urmare a neîndeplinirii intenţionate sau din neglijenţă a obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentei legi.
(14) Răspunderea depozitarului nu este afectată de delegările menţionate la alin. (11).
În cazul pierderii unor instrumente financiare păstrate în custodie de o entitate terţă în conformitate cu alin. (11), depozitarul poate fi exonerat de răspundere dacă poate dovedi că:
a) sunt îndeplinite toate cerinţele pentru delegarea atribuţiilor sale privind custodia prevăzute la alin. (11) al doilea paragraf;
b) un contract scris între depozitar şi entitatea terţă transferă în mod expres răspunderea depozitarului asupra persoanei terţe în cauză şi oferă FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA posibilitatea de a solicita entităţii terţe despăgubiri pentru pierderea instrumentelor financiare sau depozitarului posibilitatea de a solicita despăgubirile respective în numele lor; şi
c) un contract scris între depozitar şi FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA permite în mod expres o exonerare a depozitarului şi stabileşte motivul obiectiv pentru o astfel de exonerare.
(15) În cazul în care legislaţia statului terţ impune păstrarea în custodie a anumitor instrumente financiare de către o entitate locală şi nu există entităţi locale care să îndeplinească cerinţele privind delegarea prevăzute la alin. (11) lit. d) pct. (ii), depozitarul poate fi exonerat de răspundere dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) regulile sau actul constitutiv al FIA în cauză permit în mod expres o astfel de exonerare în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
b) investitorii FIA în cauză au fost informaţi în mod adecvat cu privire la exonerare şi circumstanţele care justifică exonerarea înainte de a face investiţia;
c) FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA a solicitat depozitarului să delege custodia instrumentelor financiare în cauză unei entităţi locale;
d) există un contract scris între depozitar şi FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA care permite în mod expres o astfel de exonerare; şi
e) există un contract scris între depozitar şi entitatea terţă care transferă în mod expres răspunderea depozitarului asupra entităţii locale în cauză şi oferă FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA posibilitatea de a solicita entităţii locale despăgubiri pentru pierderea instrumentelor financiare sau depozitarului posibilitatea de a solicita despăgubirile respective în numele lor.
(16) Răspunderea faţă de investitorii FIA poate fi invocată direct sau indirect prin intermediul AFIA, în funcţie de natura juridică a raporturilor dintre depozitar, AFIA şi investitori.
(17) În cazul în care depozitarul este stabilit în România, acesta pune la dispoziţia A.S.F., la cerere, toate informaţiile pe care le-a obţinut în cadrul îndeplinirii sarcinilor sale şi care pot fi necesare autorităţii pentru monitorizarea activităţii FIA/AFIA. În cazul în care A.S.F. nu este autoritatea competentă să monitorizeze FIA sau AFIA în cauză, informaţiile primite sunt transmise fără întârziere autorităţilor competente în acest sens.
CAP. IV
Cerinţe privind transparenţa
ART. 21
(1) AFIA stabiliţi în România trebuie să facă disponibil, pentru fiecare FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează şi pentru fiecare FIA ale cărui titluri de participare le distribuie în Uniune, un raport anual pentru fiecare exerciţiu financiar, în termen de 6 luni de la sfârşitul exerciţiului financiar. Raportul anual se pune la dispoziţia investitorilor la cerere, cu titlu gratuit, şi se transmite către A.S.F. şi, după caz, autorităţilor competente din statul membru de origine al FIA administrate.
Atunci când FIA are obligaţia de a publica un raport financiar anual în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, precum şi cu reglementările referitoare la rapoartele întocmite de emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, trebuie comunicate investitorilor, la cerere, numai informaţiile suplimentare menţionate la alin. (2), fie separat, fie ca parte suplimentară a raportului financiar anual. În acest din urmă caz, raportul financiar anual se publică cel târziu la 4 luni de la sfârşitul exerciţiului.
(2) Raportul financiar anual conţine cel puţin:
a) un bilanţ sau o situaţie a activelor şi pasivelor;
b) un cont de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar;
c) un raport al activităţilor din exerciţiul financiar;
d) orice modificare substanţială a informaţiilor enumerate la art. 22 care a avut loc în exerciţiul financiar vizat de raport, stabilită în conformitate cu prevederile art. 106 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013;
e) cuantumul total al remuneraţiilor pentru exerciţiul financiar, defalcat în remuneraţii fixe şi remuneraţii variabile, plătite de AFIA personalului său, şi numărul beneficiarilor, precum şi, atunci când este cazul, comisioanele de performanţă plătite de FIA;
f) cuantumul agregat al remuneraţiei, defalcat pentru persoanele aflate în funcţii de conducere şi pentru membrii personalului AFIA ale căror acţiuni au un impact semnificativ asupra profilului de risc al FIA.
(3) Informaţiile contabile din rapoartele anuale sunt pregătite în conformitate cu standardele de contabilitate din România, în cazul în care România este stat membru de origine al FIA, respectiv cu standardele de contabilitate din statul membru de origine al FIA stabilite în alte state membre, sau în conformitate cu standardele de contabilitate din ţara terţă în care FIA este stabilit şi cu normele contabile stabilite în regulile sau în actul constitutiv al FIA, respectivele informaţii contabile fiind auditate de persoane abilitate prin lege în acest sens, în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Raportul de audit, inclusiv aprecierile conţinute, se reproduc integral în raportul anual.
ART. 22
(1) AFIA furnizează investitorilor, înainte de a investi în FIA, pentru fiecare FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează şi pentru fiecare FIA ale cărui titluri de participare le distribuie în Uniunea Europeană, în conformitate cu regulile sau actul constitutiv al FIA, următoarele informaţii, precum şi modificările care pot determina decizia investitorilor de a investi sau menţine investiţia ori nu în astfel de organisme de plasament colectiv:
a) o descriere a strategiei de investiţii şi a obiectivelor FIA, informaţii cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip "master" şi locul unde sunt stabilite fondurile de bază, dacă FIA este un fond de fonduri, o descriere a tipurilor de active în care FIA poate investi, tehnicile pe care acesta le poate utiliza, toate riscurile asociate, orice restricţie aplicabilă privind investiţiile, situaţiile în care FIA poate utiliza efectul de levier, tipurile şi sursele de levier autorizate şi riscurile asociate acestuia, orice restricţie în utilizarea efectului de levier şi orice acorduri de reutilizare a activelor şi a garanţiilor, precum şi informaţii privind nivelul maxim al efectului de levier pe care AFIA sunt îndreptăţiţi să îl utilizeze pentru FIA;
b) o descriere a procedurilor prin care FIA îşi poate schimba strategia sau politica de investiţii ori ambele;
c) o descriere a principalelor implicaţii juridice ale relaţiei contractuale stabilite în scopul investirii, inclusiv informaţii cu privire la jurisdicţie, legislaţia aplicabilă şi eventuala existenţă a unor instrumente juridice care să permită recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pe teritoriul pe care este stabilit FIA;
d) identitatea AFIA, a depozitarului, a auditorului şi a oricăror alţi furnizori de servicii ai FIA şi o descriere a îndatoririlor acestora, precum şi a drepturilor investitorilor;
e) o descriere a modului în care AFIA respectă cerinţele prevăzute la art. 9 alin. (7);
f) o descriere a oricărei funcţii de administrare delegate de AFIA în conformitate cu anexa nr. 1 şi a oricărei funcţii de custodie delegate de depozitar, identitatea delegatului şi orice conflicte de interese care pot apărea ca urmare a acestor delegări;
g) o descriere a procedurii de evaluare a FIA şi a metodologiei de determinare a valorii activelor, inclusiv metodele utilizate pentru evaluarea activelor greu de evaluat în conformitate cu art. 18;
h) o descriere a administrării riscului de lichiditate al FIA, inclusiv drepturile de răscumpărare atât în situaţii normale, cât şi excepţionale, şi acordurile de răscumpărare cu investitorii, existente;
i) o descriere a tuturor comisioanelor, taxelor şi cheltuielilor care sunt suportate direct sau indirect de investitori, precum şi valoarea maximă a acestora;
j) o descriere a modului în care AFIA asigură tratamentul echitabil al investitorilor şi, dacă un investitor obţine tratament preferenţial sau dreptul de a obţine tratament preferenţial, descrierea respectivului tratament preferenţial, tipul de investitori care obţin un astfel de tratament preferenţial, precum şi, atunci când este cazul, legăturile lor juridice sau economice cu FIA sau AFIA;
k) ultimul raport anual în conformitate cu art. 21;
l) procedura şi condiţiile de emisiune şi de vânzare a titlurilor de participare;
m) cea mai recentă valoare a activului net al FIA sau cel mai recent preţ de piaţă pentru titluri de participare ale FIA, în conformitate cu art. 18;
n) după caz, istoricul performanţelor FIA;
o) identitatea brokerului principal şi o descriere a oricărui acord semnificativ al FIA cu brokerii săi principali şi a modului în care sunt gestionate conflictele de interese în relaţia cu aceştia şi clauza din contractul încheiat cu depozitarul referitoare la posibilitatea de transfer şi reutilizare a activelor FIA şi informaţii privind orice eventual transfer al răspunderii către brokerul principal;
p) o descriere a modului şi a momentului în care sunt furnizate informaţiile prevăzute la alin. (4) şi (5).
(2) AFIA informează investitorii înainte de a investi în FIA cu privire la orice acord încheiat de depozitar pentru a fi exonerat în mod contractual de răspundere în conformitate cu art. 20 alin. (14).
AFIA informează, de asemenea, fără întârziere, investitorii, cu privire la orice modificare a răspunderii depozitarului.
(3) Atunci când FIA are obligaţia de a publica un prospect în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, numai informaţiile menţionate la alin. (1) şi (2) care completează informaţiile din prospect trebuie furnizate separat sau ca informaţii suplimentare în prospect.
(4) Pentru fiecare FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează şi pentru fiecare FIA ale cărui titluri de participare le distribuie în Uniunea Europeană, AFIA comunică periodic investitorilor:
a) procentajul din activele FIA care fac obiectul unor măsuri speciale din cauza naturii lor nelichide;
b) noile măsuri de administrare a lichidităţii FIA;
c) profilul actual de risc al FIA şi sistemele de administrare a riscurilor utilizate de AFIA pentru administrarea acestor riscuri.
(5) AFIA care administrează FIA din Uniunea Europeană care utilizează efectul de levier sau AFIA care distribuie în Uniunea Europeană titluri de participare ale unuia sau mai multor FIA care utilizează efectul de levier comunică periodic pentru fiecare astfel de FIA:
a) orice modificări ale nivelului maxim al efectului de levier pe care AFIA îl poate utiliza pentru FIA, precum şi drepturile de reutilizare a garanţiilor colaterale sau de orice alt tip acordate în cadrul acordului privind utilizarea efectului de levier;
b) valoarea totală a efectului de levier utilizat de FIA respectiv.
ART. 23
(1) AFIA raportează periodic către A.S.F. principalele pieţe pe care operează şi instrumentele principale pe care le tranzacţionează în numele FIA pe care le administrează.
Aceste informaţii privesc principalele 5 instrumente pe care le tranzacţionează, principalele 5 pieţe pe care sunt membri sau pe care tranzacţionează în mod activ, precum şi principalele 10 expuneri şi cele mai importante 5 concentrări ale fiecărui FIA administrat, determinate conform Regulamentului Uniunii Europene nr. 231/2013.
(2) Pentru fiecare FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează şi pentru fiecare FIA ale cărui titluri de participare le distribuie în Uniunea Europeană, AFIA trebuie să transmită către A.S.F. următoarele informaţii:
a) procentajul din activele FIA care fac obiectul unor măsuri speciale din cauza naturii lor nelichide;
b) orice măsură nouă de administrare a lichidităţii FIA;
c) profilul actual de risc al FIA şi sistemele de administrare a riscurilor utilizate de AFIA pentru administrarea riscurilor de piaţă, a riscului de lichiditate, a riscului de contrapartidă şi a altor riscuri, inclusiv a riscurilor operaţionale;
d) informaţii privind principalele categorii de active în care a investit FIA; şi
e) rezultatele simulărilor de criză realizate în conformitate cu art. 15 alin. (3) lit. b) şi art. 16 alin. (1) al doilea paragraf.
(3) La cererea A.S.F., AFIA sunt obligaţi să transmită următoarele documente:
a) un raport anual pentru fiecare FIA din Uniunea Europeană administrat de AFIA şi pentru fiecare FIA ale cărui titluri de participare le distribuie în Uniunea Europeană pentru fiecare exerciţiu financiar, în conformitate cu art. 21 alin. (1);
b) la sfârşitul fiecărui trimestru, o listă detaliată a tuturor FIA pe care AFIA le administrează.
(4) Un AFIA care administrează unul sau mai multe FIA care utilizează în mod considerabil efectul de levier furnizează în mod periodic către A.S.F. informaţii referitoare la nivelul global al efectului de levier utilizat de fiecare FIA administrat, o defalcare pe efect de levier rezultat din împrumuturi de numerar sau valori mobiliare şi pe efect de levier încorporat în instrumente financiare derivate, precum şi măsura în care activele FIA au fost reutilizate în temeiul unor acorduri care au dat naştere efectului de levier.
Informaţiile includ identitatea celor mai mari 5 surse de împrumut de numerar sau valori mobiliare pentru fiecare FIA administrat de AFIA şi valoarea levierului primit de la fiecare dintre sursele respective pentru fiecare dintre FIA respective.
În cazul AFIA din state terţe, obligaţiile de raportare se limitează la FIA din Uniunea Europeană pe care le administrează şi la FIA dintr-un stat terţ ale căror titluri de participare le distribuie în România.
(5) Atunci când monitorizarea eficace a riscului sistemic o impune, A.S.F. poate solicita informaţii suplimentare, atât periodic, cât şi ad-hoc. A.S.F. informează ESMA cu privire la obligaţiile de furnizare de către AFIA a unor informaţii suplimentare. La solicitarea ESMA, A.S.F. impune AFIA obligaţii de raportare suplimentare.
CAP. V
AFIA care administrează anumite tipuri de FIA
ART. 24
(1) A.S.F. utilizează informaţiile care trebuie transmise în temeiul art. 23 pentru a determina în ce măsură utilizarea efectului de levier contribuie la crearea de riscuri sistemice în sistemul financiar, a riscului de pieţe dezordonate sau de riscuri care pot afecta creşterea pe termen lung a economiei.
(2) A.S.F. are în vedere ca toate informaţiile transmise în temeiul art. 23, cu privire la toţi AFIA pe care îi supraveghează, precum şi informaţiile colectate în temeiul art. 7 să fie comunicate autorităţilor competente din celelalte state membre, ESMA şi ESRB, prin procedurile prevăzute la art. 58 privind cooperarea în domeniul supravegherii. De asemenea, A.S.F. furnizează, fără întârziere, informaţii prin respectivele proceduri şi în mod bilateral autorităţilor competente din alte state membre direct interesate, în cazul în care un AFIA stabilit în România sau un FIA administrat de acest AFIA ar putea să devină o sursă importantă de risc de contrapartidă pentru o instituţie de credit sau alte instituţii importante din punct de vedere sistemic în alte state membre.
(3) AFIA demonstrează că limitele efectului de levier stabilite de acesta pentru fiecare FIA pe care îl administrează sunt rezonabile şi că le respectă în permanenţă cu luarea în considerare a prevederilor art. 112 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013. A.S.F. evaluează riscurile aferente utilizării efectului de levier de către un AFIA în privinţa FIA pe care îl administrează şi, atunci când consideră necesar pentru asigurarea stabilităţii şi integrităţii sistemului financiar, după notificarea ESMA, a ESRB şi a autorităţilor competente pentru FIA în cauză, poate dispune plafonarea efectului de levier pe care AFIA sunt îndreptăţiţi să îl utilizeze sau alte restricţii asupra administrării AFIA cu privire la FIA administrat pentru a limita măsura în care utilizarea efectului de levier contribuie la crearea de riscuri sistemice în sistemul financiar sau a riscului de pieţe dezordonate. A.S.F. informează în mod corespunzător ESMA, ESRB şi autorităţile competente pentru FIA cu privire la măsurile luate în acest sens, în conformitate cu prevederile art. 58.
(4) Notificarea menţionată la alin. (3) se realizează cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte ca măsura propusă să intre în vigoare sau să fie reînnoită. Notificarea include detalii privind măsura propusă, motivele pentru adoptarea măsurii şi momentul prevăzut pentru intrarea ei în vigoare. În situaţii excepţionale, A.S.F. poate decide ca măsura propusă să intre în vigoare în perioada menţionată în prima teză.
(5) În situaţia în care A.S.F. propune luarea unor măsuri contrare recomandărilor transmise de ESMA referitoare la măsurile corective ce trebuie impuse AFIA, notifică ESMA în acest sens şi explică motivele avute în vedere.
ART. 25
(1) Prevederile alin. (5) şi (6) şi art. 26-29 se aplică:
a) AFIA care administrează unul sau mai multe FIA care, fie individual, fie în comun, în temeiul unui acord destinat obţinerii controlului, obţin controlul asupra unei societăţi necotate în conformitate cu alin. (5);
b) AFIA care cooperează cu unul sau mai mulţi alţi AFIA în temeiul unui acord în urma căruia FIA administrate de respectivii AFIA în comun obţin controlul asupra unei societăţi necotate în conformitate cu alin. (5).
(2) Prevederile alin. (5) şi (6) şi art. 26-29 nu se aplică în cazul în care societăţile necotate în cauză sunt:
a) întreprinderi mici şi mijlocii, astfel cum sunt definite la art. 3 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare; sau
b) entităţi cu scop special care vizează achiziţionarea, deţinerea sau administrarea de bunuri imobiliare.
(3) Cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1) se aplică şi AFIA care administrează FIA ce obţin o participare într-o societate necotată, dar fără a avea controlul asupra acesteia.
(4) Prevederile art. 27 alin. (1)-(3) şi art. 29 se aplică şi AFIA care administrează FIA care au obţinut controlul asupra emitenţilor. În sensul articolelor respective, alin. (1) şi (2) se aplică mutatis mutandis.
(5) În cazul unei societăţi necotate, cu luarea în considerare şi a prevederilor art. 26-29, controlul înseamnă peste 50% din drepturile de vot ale societăţilor. La calcularea procentajului de drepturi de vot deţinute de FIA relevant, pe lângă drepturile de vot deţinute direct de FIA relevant, se iau în considerare şi drepturile de vot ale următorilor, sub rezerva condiţiei ca controlul, în sensul primului paragraf, să fie stabilit de:
a) o societate controlată de FIA; şi
b) o persoană fizică sau juridică, care acţionează în nume propriu, dar reprezentând FIA sau o societate controlată de FIA.
(6) Procentajul drepturilor de vot se calculează pe baza numărului total al acţiunilor care conferă drepturi de vot, chiar dacă exercitarea acestora este suspendată. Cu respectarea prevederilor art. 3 pct. 17, în sensul art. 28 alin. (1)-(3) şi al art. 30, cu privire la emitenţi, controlul se determină în conformitate cu art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi cu reglementările emise în aplicarea acestuia.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) şi art. 26-29 se aplică în conformitate cu condiţiile şi restricţiile relevante din Legea nr. 467/2006 şi cu luarea în considerare a normelor mai stricte prevăzute în Legea nr. 297/2004 şi Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 31/1990, în ceea ce priveşte obţinerea de participaţii la capitalul emitenţilor şi al societăţilor necotate, care se aplică corespunzător.
ART. 26
(1) În cazul în care un FIA obţine, înstrăinează sau deţine acţiuni ale unei societăţi necotate, AFIA care administrează FIA respectiv notifică A.S.F. proporţia drepturilor de vot ale societăţii necotate deţinute de FIA ori de câte ori proporţia respectivă atinge, depăşeşte sau scade sub pragurile de 10%, 20%, 30%, 50% şi 75%.
(2) În cazul în care, individual sau în comun, un FIA obţine controlul asupra unei societăţi necotate în conformitate cu art. 25 alin. (1) coroborat cu alin. (5), AFIA care administrează FIA respectiv notifică A.S.F. în legătură cu obţinerea controlului, precum şi:
a) societatea necotată; respectiv
b) acţionarii ale căror identitate şi adresă AFIA le cunoaşte sau pot fi comunicate de societatea necotată ori de un registru la care AFIA are sau poate obţine acces.
(3) Notificarea prevăzută la alin. (2) trebuie să conţină următoarele informaţii suplimentare:
a) situaţia care rezultă în urma operaţiunii în ceea ce priveşte drepturile de vot;
b) condiţiile în care s-a obţinut controlul, inclusiv informaţii despre identitatea diferiţilor acţionari implicaţi, despre orice persoană fizică sau persoană juridică îndreptăţită să exercite drepturi de vot pentru acţionari şi, după caz, seria de societăţi prin intermediul cărora sunt deţinute efectiv drepturile de vot;
c) data obţinerii controlului.
(4) În notificarea adresată societăţii necotate, AFIA solicită consiliului de administraţie al societăţii să îi informeze fără întârziere pe reprezentanţii angajaţilor sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanţi, pe angajaţii înşişi, cu privire la obţinerea controlului de către FIA administrat de AFIA şi să le transmită informaţiile menţionate la alin. (3). AFIA depune toate eforturile pentru a se asigura că reprezentanţii angajaţilor sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanţi, angajaţii înşişi sunt informaţi în mod corespunzător de către consiliul de administraţie.
(5) Notificările prevăzute la alin. (1) şi (2) se fac cât mai repede, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data în care FIA a atins, a depăşit sau a scăzut sub pragul relevant ori în care a obţinut controlul asupra societăţii necotate.
ART. 27
(1) În cazul în care, individual sau în comun, un FIA obţine controlul asupra unei societăţi necotate sau a unui emitent în conformitate cu art. 25 alin. (1) coroborat cu alin. (5), AFIA care administrează FIA respectiv comunică informaţiile menţionate la alin. (2):
a) societăţii în cauză;
b) acţionarilor societăţii ale căror identitate şi adresă AFIA le cunoaşte sau pot fi comunicate de societate ori prin intermediul unui registru la care AFIA are sau poate obţine acces;
c) A.S.F.
(2) Comunicarea prevăzută la alin. (1) cuprinde următoarele informaţii:
a) identitatea AFIA care, fie individual, fie în acord cu alţi AFIA, administrează FIA care au obţinut controlul;
b) politica de prevenire şi gestionare a conflictelor de interese, în special între AFIA, FIA şi societate, inclusiv informaţii despre măsurile specifice de protecţie stabilite pentru a garanta că orice acord între AFIA şi/sau FIA şi societate se încheie în condiţii obiective; şi
c) politica de comunicare internă şi externă a societăţii, în special în ceea ce priveşte angajaţii.
(3) În notificarea adresată societăţii în conformitate cu alin. (1) lit. a), AFIA solicită consiliului de administraţie al societăţii să le comunice fără întârziere reprezentanţilor angajaţilor sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanţi, angajaţilor înşişi informaţiile menţionate la alin. (1). AFIA depune toate eforturile pentru a se asigura că reprezentanţii angajaţilor sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanţi, angajaţii înşişi sunt informaţi în mod corespunzător de către consiliul de administraţie.
(4) În cazul în care, individual sau în comun, un FIA obţine controlul asupra unei societăţi necotate în conformitate cu art. 25 alin. (1) coroborat cu alin. (5), AFIA care administrează FIA respectiv comunică sau se asigură că FIA sau AFIA care acţionează în numele FIA comunică intenţiile FIA cu privire la activitatea societăţii necotate, precum şi consecinţele probabile asupra locurilor de muncă, inclusiv orice modificare substanţială, aşa cum este aceasta stabilită prin reglementările A.S.F., a condiţiilor de angajare:
a) societăţii necotate; şi
b) acţionarilor societăţii necotate ale căror identitate şi adresă AFIA le cunoaşte sau pot fi comunicate de societatea necotată ori prin intermediul unui registru la care AFIA are sau poate obţine acces.
(5) AFIA care administrează FIA în cauză solicită şi depune toate eforturile pentru a se asigura că consiliul de administraţie al societăţii necotate comunică informaţiile prevăzute la primul paragraf reprezentanţilor angajaţilor societăţii necotate sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanţi, angajaţilor înşişi.
(6) În cazul în care un FIA obţine controlul asupra unei societăţi necotate în conformitate cu art. 25 alin. (1) coroborat cu alin. (5), AFIA care administrează FIA respectiv trebuie să comunice A.S.F. şi investitorilor FIA în cauză informaţii privind finanţarea achiziţiei.
ART. 28
(1) În cazul în care, individual sau în comun, un FIA obţine controlul asupra unei societăţi necotate în conformitate cu art. 25 alin. (1) coroborat cu alin. (5), AFIA care administrează FIA respectiv trebuie:
a) fie să solicite şi să depună toate eforturile pentru a se asigura că raportul anual al societăţii necotate, întocmit în conformitate cu alin. (2), este transmis de consiliul de administraţie al societăţii tuturor reprezentanţilor angajaţilor sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanţi, angajaţilor înşişi, în termenul prevăzut de legislaţia naţională aplicabilă; fie
b) pentru fiecare asemenea FIA, să includă în raportul anual menţionat la art. 21 informaţiile menţionate la alin. (2) referitoare la societatea necotată în cauză.
(2) Informaţiile suplimentare care trebuie incluse în raportul anual al societăţii sau al FIA, în conformitate cu alin. (1), cuprind cel puţin o analiză justă a evoluţiei activităţii societăţii care prezintă situaţia la sfârşitul perioadei vizate de raportul anual. Raportul indică, de asemenea:
a) orice evenimente importante survenite după sfârşitul exerciţiului financiar;
b) evoluţia probabilă a societăţii; şi
c) în ceea ce priveşte achiziţiile de acţiuni proprii, informaţiile prevăzute la art. 105^1 din Legea nr. 31/1990.
(3) AFIA care administrează FIA în cauză:
a) solicită şi depune toate eforturile pentru a se asigura cu privire la îndeplinirea de către consiliul de administraţie al societăţii necotate a obligaţiei de comunicare a informaţiilor menţionate la alin. (2) referitoare la societatea în cauză reprezentanţilor angajaţilor acesteia sau, în cazul în care nu există asemenea reprezentanţi, angajaţilor înşişi, în termenul prevăzut la art. 21 alin. (1); sau
b) comunică investitorilor FIA informaţiile menţionate la alin. (2) în măsura în care sunt deja disponibile, în termenul prevăzut la art. 21 alin. (1) şi, în orice caz, nu mai târziu de data la care este întocmit raportul anual al societăţii necotate în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă.
ART. 29
(1) În cazul în care, individual sau în comun, un FIA obţine controlul asupra unei societăţi necotate sau asupra unui emitent în conformitate cu art. 25 alin. (1) coroborat cu alin. (5), în perioada de 24 de luni de la obţinerea controlului asupra societăţii de către FIA, AFIA care administrează FIA respectiv:
a) nu este autorizat să faciliteze, să sprijine sau să solicite distribuţia, reducerea capitalului, răscumpărarea de acţiuni şi/sau achiziţionarea de acţiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu alin. (2);
b) în măsura în care AFIA este autorizat să voteze pentru FIA în cadrul adunărilor organelor de conducere ale societăţii, nu votează în favoarea distribuţiei, reducerii capitalului, răscumpărării de acţiuni şi/sau achiziţionării de acţiuni proprii de către societatea în cauză în conformitate cu alin. (2); şi
c) depune toate eforturile să împiedice distribuţia, reducerea capitalului, răscumpărarea de acţiuni şi/sau achiziţionarea de acţiuni proprii de către societatea în cauză, în conformitate cu alin. (2).
(2) Obligaţiile impuse AFIA în conformitate cu alin. (1) vizează următoarele:
a) orice distribuţie către acţionari făcută în cazul în care, la data închiderii ultimului exerciţiu financiar, valoarea netă a activelor prezentată în conturile anuale ale societăţii este sau, ca urmare a unei astfel de distribuţii, ar deveni mai mică decât valoarea capitalului subscris plus rezervele care nu pot fi distribuite conform legii sau statutului, înţelegându-se că, în cazul în care partea nevărsată a capitalului subscris nu este inclusă în activele prezentate în bilanţ, această valoare se deduce din valoarea capitalului subscris;
b) orice distribuţie către acţionari al cărei cuantum ar depăşi cuantumul profitului de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar plus eventualul profit reportat şi sumele retrase din rezervele disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate şi sumele înscrise în rezervă conform legii sau statutului;
c) în măsura în care achiziţiile de acţiuni proprii sunt permise, achiziţiile realizate de societate, inclusiv acţiunile achiziţionate anterior de societate şi aflate în posesia ei şi acţiunile achiziţionate de o persoană care acţionează în nume propriu, dar pentru societate, al căror efect ar fi scăderea valorii nete a activelor sub valoarea menţionată la lit. a).
(3) În sensul alin. (2):
a) termenul "distribuţie" menţionat la alin. (2) lit. a) şi b) include, în special, plata dividendelor şi a dobânzii aferente acţiunilor;
b) dispoziţiile privind reducerea capitalului nu se aplică unei reduceri a capitalului subscris, scopul acesteia fiind să compenseze pierderile suferite sau să înscrie anumite sume într-o rezervă care nu poate fi distribuită, cu condiţia ca, în urma acestei operaţiuni, valoarea acestei rezerve să nu depăşească 10% din capitalul subscris redus; şi
c) restricţiei prevăzute la alin. (2) lit. c) îi sunt aplicabile prevederile art. 104 din Legea nr. 31/1990.
CAP. VI
Condiţii privind distribuirea şi administrarea de către AFIA dintr-un stat membru UE a FIA din UE în Uniunea Europeană
ART. 30
(1) Un AFIA stabilit în România autorizat potrivit prezentei legi poate distribui către investitori profesionali din România titluri de participare ale oricărui FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează, imediat ce sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege. Atunci când FIA din Uniunea Europeană este de tip "feeder", dreptul de distribuire prevăzut la primul paragraf este supus condiţiei ca FIA de tip "master" să fie tot un FIA din Uniunea Europeană administrat de un AFIA autorizat din Uniunea Europeană.
(2) AFIA notifică A.S.F. cu privire la fiecare FIA din Uniunea Europeană ale cărui titluri de participare intenţionează să le distribuie în România. Notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 2.
(3) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii documentaţiei complete aferente notificării, A.S.F. informează AFIA cu privire la posibilitatea demarării distribuirii titlurilor de participare ale FIA identificat în notificare. În cazul în care A.S.F. consideră că modul de administrare a FIA de către AFIA nu respectă prezenta lege ori că AFIA nu respectă prezenta lege, autoritatea poate dispune neînceperea distribuirii titlurilor de participare ale respectivului FIA. În cazul unei decizii pozitive a A.S.F., AFIA poate începe distribuirea acţiunilor sau unităţilor FIA în România de la data informării efectuate de către A.S.F. În cazul în care FIA indicat anterior este un FIA dintr-un alt stat membru, A.S.F. informează şi autorităţile competente ale FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA.
(4) În cazul unei modificări substanţiale stabilite prin reglementările A.S.F., a informaţiilor comunicate în conformitate cu alin. (2), AFIA notifică acest lucru în scris A.S.F., cu cel puţin 30 de zile înainte de implementarea acesteia, în cazul unei modificări planificate sau imediat după apariţia uneia neplanificate.
În cazul în care, ca urmare a unei modificări planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu ar mai respecta prezenta lege ori dacă AFIA nu ar mai respecta prezenta lege, A.S.F. informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
(5) În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2) sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. ia toate măsurile necesare în conformitate cu art. 50, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii titlurilor de participare ale FIA.
(6) Cu respectarea prevederilor art. 47 alin. (1), FIA administrate de un AFIA stabilit în România autorizat potrivit prezentei legi nu pot fi distribuite decât către investitori profesionali.
ART. 31
(1) Un AFIA stabilit în România autorizat potrivit prezentei legi poate distribui către investitorii profesionali din alte state membre titluri de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează, imediat ce sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2)-(8). Atunci când FIA din Uniunea Europeană este de tip "feeder", dreptul de distribuire prevăzut la primul paragraf este supus condiţiei ca FIA de tip "master" să fie tot un FIA din Uniunea Europeană administrat de un AFIA autorizat din Uniunea Europeană.
(2) AFIA trimite către A.S.F. o notificare referitoare la fiecare FIA din Uniunea Europeană ale cărui titluri de participare intenţionează să le distribuie. Notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 3.
(3) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii documentaţiei complete aferente notificării, A.S.F. o transmite autorităţilor competente din statele membre în care se intenţionează distribuirea titlurilor de participare ale FIA, inclusiv o declaraţie cu privire la faptul că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiţii. Transmiterea are loc numai dacă modul de administrare a FIA de către AFIA respectă prezenta lege şi dacă AFIA respectă prezenta lege.
(4) A.S.F. notifică fără întârziere AFIA cu privire la transmitere. AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statul membru gazdă al AFIA de la data respectivei notificări. În cazul în care FIA indicat mai sus este un FIA dintr-un alt stat membru, A.S.F. informează şi autorităţile competente ale FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statul membru gazdă al AFIA.
(5) Dispoziţiile menţionate în anexa nr. 3 lit. h) intră sub incidenţa legislaţiei şi a măsurilor de supraveghere ale statului membru gazdă al AFIA.
(6) Scrisoarea de notificare trimisă de AFIA în conformitate cu alin. (2) şi declaraţia menţionată la alin. (3) sunt transmise într-o limbă uzuală în mediul financiar internaţional, inclusiv prin mijloace electronice.
(7) În cazul unei modificări substanţiale stabilite prin reglementările A.S.F. a informaţiilor comunicate în conformitate cu alin. (2), AFIA notifică acest lucru în scris către A.S.F., cu cel puţin 30 de zile înainte de punerea în aplicare a modificării planificate sau imediat după apariţia unei modificări neplanificate. În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
(8) În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2) sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. ia toate măsurile necesare în conformitate cu art. 50, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii titlurilor de participare ale FIA.
În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta lege ori respectarea de către AFIA a prezentei legi, A.S.F. informează, fără întârziere, autorităţile competente din statul membru gazdă al AFIA în legătură cu respectivele modificări.
(9) Cu luarea în considerare a prevederilor art. 47 alin. (1), FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA indicaţi la alin. (1) pot fi distribuite doar către investitori profesionali.
ART. 32
(1) Dacă un AFIA stabilit într-un alt stat membru intenţionează distribuirea către investitorii profesionali din România a titlurilor de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează, autoritatea competentă din statul membru de origine al AFIA trebuie să transmită la A.S.F. o notificare conform celor prevăzute la art. 31 alin. (3), însoţită de declaraţia respectivă, conform reglementărilor A.S.F.
(2) AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România de la data respectivei notificări.
(3) Cu luarea în considerare a prevederilor art. 47 alin. (1), FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA prevăzute la alin. (1) pot fi distribuite doar către investitori profesionali.
ART. 33
(1) Un AFIA stabilit în România autorizat potrivit prezentei legi poate, fie direct, fie prin crearea unei sucursale:
a) să administreze FIA din Uniunea Europeană stabilite într-un alt stat membru, cu condiţia ca AFIA să fie autorizat să administreze acel tip de FIA;
b) să furnizeze în alte state membre serviciile menţionate la art. 5 alin. (5) pentru care a fost autorizat.
(2) AFIA care intenţionează să desfăşoare şi/sau să presteze pentru prima oară activităţile şi serviciile menţionate la alin. (1) comunică A.S.F. următoarele informaţii:
a) statul membru în care doreşte să administreze FIA direct ori prin crearea unei sucursale sau să presteze serviciile menţionate la art. 5 alin. (5);
b) un program de activitate care să menţioneze în special serviciile pe care doreşte să le presteze şi FIA pe care doreşte să le administreze.
(3) În cazul în care AFIA doreşte să creeze o sucursală, acesta comunică, pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (2), şi următoarele informaţii:
a) structura organizaţională a sucursalei;
b) adresa din statul membru de origine al FIA de la care pot fi obţinute documentele;
c) numele şi datele de contact ale persoanelor care răspund de administrarea sucursalei.
(4) În termen de 30 de zile de la primirea documentaţiei complete în conformitate cu alin. (2) sau în termen de 60 de zile de la primirea documentaţiei complete în conformitate cu alin. (3), A.S.F. transmite această documentaţie completă autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA. Transmiterea are loc numai dacă modul de administrare a FIA de către AFIA respectă prezenta lege şi dacă AFIA respectă prezenta lege. Documentaţia include şi o declaraţie a A.S.F. cu privire la faptul că AFIA în cauză este autorizat în România. A.S.F. informează imediat AFIA cu privire la transmitere, AFIA putând începe furnizarea serviciilor respective în statul său membru gazdă, începând cu momentul primirii din partea A.S.F. a confirmării privind transmiterea.
(5) În caz de modificare a informaţiilor comunicate în conformitate cu alin. (2) şi, după caz, cu alin. (3), AFIA notifică acest lucru în scris A.S.F. cu cel puţin 30 de zile înainte de punerea în aplicare a modificării planificate sau imediat după ce a avut loc o modificare neplanificată; în cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
(6) În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare cu respectarea prevederilor alin. (5) sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. ia toate măsurile necesare în conformitate cu art. 50.
(7) În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta lege ori respectarea de către AFIA a prezentei legi, A.S.F. informează, fără întârziere nejustificată, autorităţile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
ART. 34
(1) În cazul în care A.S.F. primeşte o notificare conform art. 33 alin. (2) şi (3), însoţită de o declaraţie de natura celei prevăzute la art. 33 alin. (4), din partea unei autorităţi competente dintr-un alt stat membru cu privire la intenţia unui AFIA stabilit în acel stat membru de a administra un FIA din România, fie direct, fie prin crearea unei sucursale, sau de a presta serviciile menţionate la art. 5 alin. (5), A.S.F. nu impune AFIA în cauză obligaţii suplimentare legate de chestiunile care intră sub incidenţa prezentei legi.
(2) AFIA poate începe desfăşurarea activităţilor de administrare a FIA în România de la data respectivei notificări.
CAP. VII
Norme specifice referitoare la ţările terţe
ART. 35
Un AFIA stabilit în România autorizat potrivit prezentei legi poate administra FIA dintr-un stat terţ ale căror titluri de participare nu sunt distribuite în Uniunea Europeană cu următoarele condiţii:
a) AFIA respectă toate cerinţele prezentei legi, cu excepţia art. 20 şi 21; şi
b) există mecanisme adecvate de cooperare între A.S.F. şi autorităţile de supraveghere din ţara terţă în care FIA dintr-un stat terţ este stabilit pentru a se asigura cel puţin un schimb eficient de informaţii care să permită A.S.F. să îşi îndeplinească atribuţiile care îi revin în conformitate cu prezenta lege.
ART. 36
(1) Un AFIA stabilit în România autorizat potrivit prezentei legi poate distribui către investitori profesionali din România sau dintr-un alt stat membru titlurile de participare ale FIA dintr-un stat terţ pe care le administrează şi ale FIA din Uniunea Europeană de tip "feeder" căruia nu i se aplică cerinţele menţionate la art. 30 alin. (1), imediat ce sunt îndeplinite condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2) AFIA respectă toate cerinţele stabilite de prezenta lege, cu excepţia cap. VI. În plus, se aplică următoarele condiţii:
a) este necesară existenţa unor acorduri adecvate de cooperare între A.S.F. şi autorităţile de supraveghere din ţara terţă în care este stabilit FIA dintr-un stat terţ, pentru a se asigura cel puţin un schimb eficient de informaţii, având în vedere prevederile art. 58 alin. (3), care să permită A.S.F. să îşi îndeplinească atribuţiile care îi revin în conformitate cu prezenta lege;
b) statul terţ în care este stabilit FIA nu este inclus în categoria de state şi teritorii necooperante de către GAFI;
c) statul terţ în care este stabilit FIA a semnat un acord cu România şi cu fiecare stat membru în care se intenţionează distribuirea de titluri de participare ale FIA dintr-un stat terţ, care respectă în totalitate standardele prevăzute la art. 26 din Modelul OCDE de convenţie fiscală privind venitul şi capitalul şi garantează un schimb eficace de informaţii în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale.
(3) În cazul în care AFIA stabilit în România autorizat potrivit prezentei legi intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui FIA dintr-un stat terţ în România, AFIA respectiv trimite o notificare A.S.F. în legătură cu fiecare dintre FIA dintr-un stat terţ ale căror titluri de participare intenţionează să le distribuie. Notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 2.
(4) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii notificării complete în temeiul alin. (3), A.S.F. informează AFIA dacă poate începe distribuirea pe teritoriul României a titlurilor de participare ale FIA identificat în notificarea menţionată la alin. (3). A.S.F. poate interzice distribuirea titlurilor de participare ale FIA respectiv doar dacă modul de administrare a FIA de către AFIA nu respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu respectă prezenta lege. În cazul unei decizii pozitive, AFIA poate începe comercializarea titlurilor de participare ale FIA în România de la data notificării transmise de A.S.F. în acest sens. Concomitent, A.S.F. informează ESMA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România.
(5) În cazul în care AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui/unor FIA dintr-un stat terţ într-un stat membru, altul decât România, AFIA respectiv trimite o notificare A.S.F. în legătură cu fiecare FIA dintr-un stat terţ ale cărui titluri de participare intenţionează să le distribuie. Notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 3.
(6) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii documentaţiei complete aferente notificării, A.S.F. o transmite autorităţilor competente din statul membru în care se intenţionează distribuirea titlurilor de participare ale FIA. Transmiterea are loc numai dacă modul de administrare a FIA de către AFIA respectă prezenta lege şi dacă AFIA respectă prezenta lege. Notificarea indicată mai sus include şi o declaraţie dată de A.S.F. privind faptul că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiţii.
(7) Cu ocazia transmiterii documentaţiei complete aferente notificării, A.S.F. notifică fără întârziere AFIA cu privire la transmitere. AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statele membre gazdă relevante ale AFIA de la data respectivei notificări din partea A.S.F. Concomitent, A.S.F. informează ESMA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
(8) Dispoziţiile menţionate la lit. h) din anexa nr. 3 intră sub incidenţa legislaţiei şi a măsurilor de supraveghere ale statelor membre gazdă ale AFIA.
(9) Scrisoarea de notificare trimisă de AFIA în conformitate cu alin. (5) şi declaraţia menţionată la alin. (6) sunt transmise într-o limbă uzuală în mediul financiar internaţional, transmiterea şi completarea documentelor menţionate la alin. (6) putându-se realiza inclusiv prin mijloace electronice.
(10) În cazul unei modificări substanţiale stabilite prin reglementările A.S.F. a informaţiilor comunicate în conformitate cu alin. (3) sau alin. (5), AFIA anunţă acest lucru în scris A.S.F. cu cel puţin 30 de zile înainte de punerea în aplicare a modificării planificate sau imediat după apariţia unei modificări neplanificate. În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu trebuie pusă în aplicare. În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta lege ori respectarea de către AFIA a prezentei legi, A.S.F. informează, fără întârziere, ESMA, în măsura în care modificările privesc încetarea distribuirii titlurilor de participare ale anumitor FIA sau distribuirea titlurilor de participare ale unor FIA suplimentare, şi, după caz, autorităţile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
(11) Cu respectarea prevederilor art. 47 alin. (1), în cazul distribuirii de titluri de participare în alt stat membru, FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA menţionate la alin. (1)-(10) nu pot fi distribuite decât către investitori profesionali.
ART. 37
(1) Dacă un AFIA stabilit într-un alt stat membru intenţionează distribuirea către investitorii profesionali din România a titlurilor de participare ale unui FIA dintr-un stat terţ pe care îl administrează, A.S.F. trebuie să primească de la autoritatea competentă din statul membru de origine a AFIA o notificare conform celor prevăzute la art. 36 alin. (6), însoţită de declaraţia că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiţii.
(2) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă dintr-un stat membru, altul decât statul membru de origine al AFIA, nu este de acord cu evaluarea aplicării dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. a) şi b) de către autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, A.S.F. poate sesiza în acest sens ESMA, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
(3) AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România de la data respectivei notificări.
(4) Cu respectarea prevederilor art. 47 alin. (1), FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA menţionate la alin. (1)-(3) nu pot fi distribuite decât către investitori profesionali.
ART. 38
(1) Cu respectarea prevederilor art. 36, un AFIA stabilit în România sau într-un alt stat membru poate să distribuie către investitori profesionali, exclusiv pe teritoriul României, titluri de participare ale FIA dintr-un stat terţ pe care le administrează şi ale FIA de tip "feeder" care nu respectă cerinţele prevăzute la art. 30 alin. (1), sub rezerva îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:
a) AFIA respectă toate cerinţele stabilite de prezenta lege, cu excepţia art. 20. AFIA în cauză se asigură totuşi că sunt desemnate una sau mai multe entităţi pentru a efectua sarcinile prevăzute la art. 20 alin. (9)-(11) dacă AFIA nu îndeplineşte funcţiile menţionate. AFIA furnizează autorităţilor sale de supraveghere informaţii privind identitatea entităţilor responsabile de efectuarea sarcinilor prevăzute la art. 20 alin. (9)-(11);
b) există acorduri adecvate de cooperare în scopul supravegherii riscului sistemic şi în conformitate cu standardele internaţionale între A.S.F., respectiv statul membru de origine al AFIA stabilit într-un alt stat membru şi autorităţile de supraveghere din statul terţ în care este stabilit FIA, pentru a se asigura cel puţin un schimb eficient de informaţii care să permită A.S.F., respectiv autorităţilor competente din alte state membre să îşi îndeplinească atribuţiile care le revin în temeiul prezentei legi;
c) ţara terţă în care este stabilit FIA dintr-un stat terţ nu este inclusă în categoria de ţări şi teritorii necooperante de către GAFI.
(2) A.S.F. emite reglementări în aplicarea alin. (1).
ART. 39
(1) Un AFIA stabilit într-un stat terţ care intenţionează să administreze FIA din Uniunea Europeană şi/sau să distribuie titluri de participare ale unor FIA pe care le administrează în Uniunea Europeană în conformitate cu art. 40 şi 41 sau cu art. 42 şi 43 trebuie să obţină o autorizare prealabilă din partea A.S.F. în conformitate cu prezenta lege, în cazul în care România este definit ca stat membru de referinţă al AFIA, în conformitate cu prevederile alin. (4).
(2) Un AFIA stabilit într-un stat terţ care intenţionează să obţină autorizaţia prealabilă, astfel cum este prevăzut la alin. (1), respectă prezenta lege, cu excepţia cap. VI. În cazul şi în măsura în care respectarea unei dispoziţii din prezenta lege este incompatibilă cu legislaţia aplicabilă AFIA dintr-un stat terţ şi/sau FIA dintr-un stat terţ ale cărui titluri de participare sunt distribuite în Uniunea Europeană, AFIA nu este ţinut să respecte respectiva dispoziţie din prezenta lege dacă poate demonstra că:
a) este imposibil să respecte în acelaşi timp respectiva dispoziţie şi o dispoziţie obligatorie din legislaţia aplicabilă AFIA stabilit în statul terţ şi/sau FIA din statul terţ ale cărui titluri de participare sunt distribuite în Uniunea Europeană;
b) legislaţia aplicabilă AFIA stabilit în statul terţ şi/sau FIA din statul terţ prevede o normă echivalentă care are acelaşi obiect de reglementare şi oferă acelaşi nivel de protecţie pentru investitorii FIA în cauză; şi
c) AFIA stabilit în statul terţ şi/sau FIA din statul terţ respectă acea normă echivalentă.
(3) Un AFIA stabilit într-un stat terţ care intenţionează să obţină autorizaţia prealabilă menţionată la alin. (1) trebuie să desemneze un reprezentant legal stabilit în România. Reprezentantul legal este punctul de contact al AFIA în Uniunea Europeană şi orice corespondenţă oficială dintre autorităţile competente şi AFIA şi dintre investitorii din Uniunea Europeană ai respectivului fond şi AFIA în conformitate cu prezenta lege se efectuează prin intermediul acestui reprezentant legal. Reprezentantul legal îndeplineşte împreună cu AFIA funcţia de asigurare a conformităţii în ceea ce priveşte activităţile de administrare şi de distribuire desfăşurate de AFIA în temeiul prezentei legi.
(4) Statul membru de referinţă al AFIA stabilit într-un stat terţ se stabileşte după cum urmează:
a) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să administreze numai un singur FIA din Uniunea Europeană sau mai multe astfel de fonduri din Uniunea Europeană stabilite în acelaşi stat membru şi nu intenţionează să distribuie titluri de participare ale FIA în Uniunea Europeană în conformitate cu art. 40 şi 41 sau cu art. 42 şi 43, atunci statul membru de origine al acestui fond sau al acestor fonduri este considerat statul membru de referinţă, iar autorităţile competente din acest stat membru sunt autorităţile competente pentru procedura de autorizare şi pentru supravegherea AFIA;
b) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să administreze mai multe FIA din Uniunea Europeană stabilite în state membre diferite şi nu intenţionează să distribuie în Uniunea Europeană titluri de participare ale unor FIA în conformitate cu art. 40 şi 41 sau cu art. 42 şi 43, atunci statul membru de referinţă este:
(i) fie statul membru în care este stabilită cea mai mare parte a fondurilor; fie
(ii) statul membru în care este administrată cea mai mare parte a activelor;
c) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui singur FIA din Uniunea Europeană într-un singur stat membru al Uniunii Europene, atunci statul membru de referinţă se stabileşte după cum urmează:
(i) statul membru de origine al fondului sau statul membru în care AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale fondului, în cazul în care fondul este autorizat sau înregistrat într-un stat membru;
(ii) statul membru în care AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale fondului, în cazul în care fondul nu este autorizat sau înregistrat într-un stat membru;
d) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui singur FIA dintr-un stat terţ într-un singur stat membru, atunci statul membru de referinţă este acel stat membru;
e) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui singur FIA din Uniunea Europeană, dar în state membre diferite, atunci statul membru de referinţă se stabileşte după cum urmează:
(i) statul membru de origine al fondului sau unul dintre statele membre în care AFIA intenţionează să desfăşoare o distribuire efectivă, în cazul în care fondul este autorizat ori înregistrat într-un stat membru; sau
(ii) unul dintre statele membre în care AFIA intenţionează să desfăşoare o distribuire efectivă, în cazul în care fondul nu este autorizat sau înregistrat într-un stat membru;
f) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui singur FIA dintr-un stat terţ, dar în state membre diferite, atunci statul membru de referinţă este unul dintre acele state membre;
g) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să distribuie titluri de participare ale mai multor FIA din Uniunea Europeană în Uniunea Europeană, atunci statul membru de referinţă se stabileşte după cum urmează:
(i) statul membru de origine al acestor fonduri sau statul membru în care AFIA intenţionează să desfăşoare o distribuire efectivă pentru cea mai mare parte a acestor fonduri, în măsura în care fondurile respective sunt toate înregistrate sau autorizate în acelaşi stat membru;
(ii) statul membru în care AFIA intenţionează să desfăşoare o distribuire efectivă pentru cea mai mare parte a acestor fonduri, în măsura în care nu toate fondurile respective sunt înregistrate sau autorizate în acelaşi stat membru;
h) dacă AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să distribuie titluri de participare ale mai multor FIA din Uniunea Europeană şi dintr-un stat terţ ori ale mai multor astfel de fonduri dintr-un stat terţ în Uniunea Europeană, atunci statul membru de referinţă este statul membru în care AFIA intenţionează să desfăşoare o distribuire efectivă pentru cea mai mare parte a fondurilor respective.
(5) În conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (4) lit. b), lit. c) pct. (i), lit. e), f) şi lit. g) pct. (i), este posibilă existenţa a mai mult de un singur stat membru de referinţă. Într-un astfel de caz, statele membre solicită ca AFIA dintr-un stat terţ care intenţionează să administreze FIA din Uniunea Europeană fără a distribui titluri de participare ale acestor fonduri şi/sau să distribuie titluri de participare ale FIA pe care le administrează în Uniunea Europeană în conformitate cu art. 40 şi 41 sau cu art. 42 şi 43 să depună o cerere pe lângă autorităţile competente din toate statele membre care pot fi state membre de referinţă în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (4) şi menţionate anterior pentru a se stabili statul membru de referinţă din rândul lor; autorităţile competente respective decid împreună statul membru de referinţă pentru AFIA dintr-un stat terţ, în termen de 30 de zile de la primirea unei cereri în acest sens. Autorităţile competente din statul membru care este desemnat stat membru de referinţă informează fără întârziere AFIA dintr-un stat terţ în legătură cu această desemnare; dacă AFIA dintr-un stat terţ nu este informat corespunzător cu privire la decizia autorităţilor competente relevante în termen de 7 zile de la luarea deciziei sau dacă autorităţile competente relevante nu au luat o decizie în termen de 30 de zile, AFIA dintr-un stat terţ îşi poate alege statul membru de referinţă; AFIA poate comunica intenţia de a desfăşura o distribuire efectivă într-un anumit stat membru prin prezentarea strategiei sale de marketing în faţa autorităţilor competente din statul membru indicat de acesta.
(6) AFIA dintr-un stat terţ care intenţionează să administreze FIA din Uniunea Europeană fără a distribui titluri de participare ale acestora şi/sau să distribuie, în conformitate cu art. 40 şi 41 sau cu art. 42 şi 43, titluri de participare ale FIA pe care le administrează în Uniunea Europeană depune o cerere de autorizare la A.S.F., în cazul în care România este stat membru de referinţă.
(7) După primirea cererii de autorizare, A.S.F. evaluează dacă modul în care AFIA şi-a stabilit ca stat membru de referinţă România respectă criteriile prevăzute la alin. (4). În cazul în care A.S.F. constată nerespectarea acestor criterii, aceasta refuză cererea de autorizare a AFIA dintr-un stat terţ şi explică motivele refuzului. În cazul în care A.S.F. constată respectarea criteriilor prevăzute la alin. (4), aceasta informează în acest sens ESMA şi solicită acesteia să emită un aviz cu privire la evaluarea efectuată de aceasta. În notificarea adresată ESMA, A.S.F. include şi justificarea prezentată de AFIA cu privire la evaluarea sa privind statul membru de referinţă şi prezintă informaţii referitoare la strategia de marketing a AFIA; termenul menţionat la art. 8 alin. (6) se suspendă pe perioada evaluării deliberării ESMA.
(8) Dacă A.S.F. propune acordarea autorizaţiei în pofida avizului negativ al ESMA, aceasta informează ESMA în acest sens şi îşi explică motivele. Dacă A.S.F. propune acordarea autorizaţiei în pofida avizului negativ al ESMA, iar AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale FIA pe care îl administrează în alte state membre decât România, atunci A.S.F. informează în acest sens şi autorităţile competente din statele membre vizate şi îşi explică motivele. După caz, A.S.F. informează şi autorităţile competente din statele membre de origine ale FIA administrate de AFIA cu privire la decizia sa şi îşi explică motivele.
(9) Cu respectarea prevederilor dispoziţiilor alin. (11), A.S.F. nu acordă autorizaţia, dacă nu sunt îndeplinite următoarele condiţii suplimentare:
a) România este indicată de AFIA ca stat membru de referinţă în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (4), decizia AFIA este justificată prin prezentarea strategiei sale de marketing, iar procedura stabilită la alin. (5) a fost urmată;
b) AFIA a numit un reprezentant legal stabilit în România;
c) reprezentantul legal, împreună cu AFIA, este persoana de contact a AFIA dintr-un stat terţ pentru investitorii FIA în cauză, pentru ESMA şi pentru autorităţile competente în ceea ce priveşte activităţile pentru care AFIA deţine o autorizaţie în Uniunea Europeană şi dispune de instrumentele necesare pentru a îndeplini funcţia de asigurare a conformităţii în temeiul prezentei legi;
d) există acorduri adecvate de cooperare între A.S.F., autorităţile competente ale statului membru de origine al FIA din Uniunea Europeană în cauză şi autorităţile de supraveghere din statul terţ în care este stabilit AFIA pentru a se asigura cel puţin un schimb eficient de informaţii care să le permită autorităţilor competente să îşi îndeplinească atribuţiile care le revin;
e) statul terţ în care este stabilit AFIA nu este inclus în categoria de state şi teritorii necooperante de către GAFI;
f) statul terţ în care este stabilit AFIA a semnat un acord cu România, care respectă în totalitate standardele prevăzute la art. 26 din Modelul OCDE de convenţie fiscală privind venitul şi capitalul şi garantează un schimb eficace de informaţii în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale;
g) exercitarea efectivă de către A.S.F. a funcţiilor ei de supraveghere în temeiul prezentei legi nu este obstrucţionată de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale unui stat terţ care se aplică AFIA şi nici de limitări ale competenţelor de supraveghere şi de investigare ale autorităţilor de supraveghere din statele terţe.
(10) În cazul în care o autoritate competentă pentru un FIA din Uniunea Europeană nu încheie acordurile de cooperare necesare prevăzute la alin. (9) lit. d) într-un termen rezonabil, A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de referinţă, poate sesiza în acest sens ESMA.
(11) A.S.F. acordă autorizaţia în conformitate cu dispoziţiile cap. II, care se aplică mutatis mutandis, înţelegându-se că:
a) informaţiile menţionate la art. 7 alin. (2) sunt completate cu:
(i) o justificare elaborată de AFIA cu privire la evaluarea sa privind stabilirea statului membru de referinţă în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (4), însoţită de informaţii privind strategia sa de marketing;
(ii) o listă a dispoziţiilor din prezenta lege pe care AFIA nu le poate respecta, întrucât, în conformitate cu alin. (2), respectarea de către AFIA a acestor dispoziţii este incompatibilă cu respectarea unei dispoziţii a legislaţiei aplicabile AFIA stabilit într-un stat terţ şi/sau FIA dintr-un stat terţ ale cărui titluri de participare sunt distribuite în Uniunea Europeană;
(iii) dovezi scrise bazate pe standardele tehnice de reglementare elaborate de ESMA, potrivit cărora legislaţia relevantă a ţării terţe prevede o normă care este echivalentă cu dispoziţiile a căror respectare este imposibilă, care are acelaşi obiectiv de reglementare şi oferă acelaşi nivel de protecţie pentru investitorii fondului în cauză şi AFIA respectă norma echivalentă în cauză; aceste dovezi scrise sunt însoţite de o opinie juridică cu privire la existenţa dispoziţiei obligatorii incompatibile relevante în legislaţia ţării terţe şi includ o descriere a obiectivului de reglementare urmărit şi a naturii protecţiei oferite investitorilor; şi
(iv) numele reprezentatului legal al AFIA şi locul unde este stabilit;
b) informaţiile menţionate la art. 7 alin. (3) pot fi limitate la FIA din Uniunea Europeană pe care AFIA intenţionează să le administreze şi la acele fonduri administrate de AFIA ale căror titluri de participare AFIA intenţionează să le distribuie în Uniunea Europeană pe baza unui paşaport;
c) prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) sunt aplicabile fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (2);
d) nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) lit. d);
e) sintagma "informaţiile menţionate la art. 7 alin. (2) lit. a)-d), f) şi g)" de la art. 8 alin. (6) se citeşte "informaţiile menţionate la alin. (7) lit. a)".
(12) În cazul în care A.S.F. consideră că, pentru a obţine o derogare de la respectarea anumitor dispoziţii ale prezentei legi, AFIA poate invoca aplicabilitatea prevederilor alin. (2), autoritatea notifică fără întârziere ESMA în acest sens şi documentează această evaluare cu informaţiile furnizate de AFIA în conformitate cu alin. (11) lit. a) pct. (ii) şi (iii). Termenul menţionat la art. 8 alin. (6) se suspendă pe perioada evaluării realizate de ESMA; dacă A.S.F. propune acordarea autorizaţiei în pofida avizului negativ al ESMA, aceasta informează ESMA în acest sens şi îşi explică motivele; dacă A.S.F. propune acordarea autorizaţiei în pofida avizului negativ al ESMA, iar AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale FIA pe care le administrează în statele membre, altele decât România, atunci A.S.F. informează în acest sens şi autorităţile competente din statele membre vizate şi îşi explică motivele.
(13) În calitate de autoritate competentă din statul membru de referinţă, A.S.F. informează fără întârziere ESMA cu privire la procesul de autorizare iniţială, la orice modificări ale autorizaţiei AFIA şi la orice retragere a autorizaţiei. A.S.F. informează ESMA cu privire la cererile de autorizare pe care le-a respins, oferind informaţii referitoare la AFIA care au solicitat o autorizaţie şi la motivele acestor respingeri.
(14) În cazul în care un AFIA dintr-un stat terţ, prevăzut la alin. (1), îşi schimbă strategia de marketing în următorii 2 ani după autorizarea sa iniţială şi dacă această schimbare ar fi afectat stabilirea statului membru de referinţă în cazul în care strategia modificată ar fi fost strategia iniţială, atunci AFIA trebuie să informeze A.S.F. în calitate de autoritate competentă din statul membru de referinţă iniţial, cu privire la noua sa strategie de marketing înainte de implementarea acesteia şi indică noul stat membru de referinţă în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (4) şi pe baza noii strategii; AFIA îşi justifică evaluarea prezentându-şi noua strategie de marketing statelor membre de referinţă iniţiale; în acelaşi timp, AFIA furnizează informaţii cu privire la reprezentantul său legal, inclusiv numele şi locul în care este stabilit în noul stat membru de referinţă.
(15) A.S.F. evaluează dacă stabilirea realizată de AFIA în conformitate cu primul paragraf este corectă şi notifică ESMA cu privire la această evaluare; în notificarea adresată ESMA, A.S.F. include şi justificarea prezentată de AFIA cu privire la evaluarea sa privind statul membru de referinţă şi prezintă informaţii referitoare la noua strategie de marketing a AFIA; după primirea avizului ESMA, A.S.F. informează AFIA din statul terţ, reprezentantul legal al acestuia şi ESMA cu privire la decizia ei.
(16) În cazul în care A.S.F. este de acord cu evaluarea realizată de AFIA, atunci aceasta informează şi autorităţile competente din noul stat membru de referinţă cu privire la schimbare; A.S.F. transferă, fără întârziere, o copie a autorizaţiei şi a dosarului de supraveghere al AFIA către noul stat membru de referinţă; de la data transmiterii autorizaţiei şi a dosarului de supraveghere, autorităţile competente din noul stat membru de referinţă devin competente să autorizeze şi să supravegheze AFIA.
(17) Procedura prevăzută la alin. (14)-(16) se aplică şi în cazul în care A.S.F. devine autoritate competentă din noul stat membru de referinţă. În cazul în care evaluarea finală a A.S.F. este contrară avizului ESMA:
a) A.S.F. informează ESMA în acest sens şi îşi explică motivele;
b) în cazul în care AFIA distribuie titluri de participare ale FIA pe care le administrează în alte state membre decât România, atunci A.S.F. informează în acest sens şi autorităţile competente din statele membre vizate şi explică motivele; după caz, A.S.F. informează şi autorităţile competente din statele membre de origine ale FIA administrate de AFIA cu privire la decizia lor şi explică motivele.
(18) În cazul în care din evoluţia activităţii economice curente a AFIA în Uniunea Europeană pe parcursul a 2 ani de la autorizare reiese că strategia de marketing, astfel cum a fost prezentată de AFIA la momentul autorizării, nu a fost respectată sau reiese că AFIA a făcut declaraţii false în legătură cu strategia sau AFIA nu a respectat prevederile alin. (14)-(17) în momentul în care şi-a schimbat strategia de marketing, atunci A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de referinţă iniţial, solicită AFIA să indice statul membru de referinţă corect pe baza strategiei de marketing pe care o aplică efectiv; procedura prevăzută la alin. (14)-(17) se aplică mutatis mutandis; dacă AFIA nu se conformează cererii A.S.F., conform reglementărilor A.S.F., aceasta poate retrage autorizaţia AFIA.
(19) În cazul în care AFIA îşi schimbă strategia de marketing după perioada menţionată la alin. (14) şi intenţionează să îşi schimbe statul membru de referinţă pe baza noii sale strategii de marketing, AFIA poate depune la A.S.F. o cerere de schimbare a statului membru de referinţă. Procedura menţionată la alin. (14)-(16) se aplică mutatis mutandis.
(20) Orice litigiu apărut între AFIA şi A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de referinţă al AFIA, se soluţionează în conformitate cu legislaţia din România, fiind de competenţa instanţelor româneşti. Orice litigiu apărut între AFIA sau FIA şi investitorii din Uniunea Europeană ai FIA respectiv se soluţionează în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi intră în jurisdicţia acestuia.
(21) A.S.F., în cazul în care nu este stat membru de referinţă pentru AFIA dintr-un stat terţ, poate sesiza ESMA în situaţia în care nu este de acord cu:
a) stabilirea unui alt stat membru de referinţă de către AFIA;
b) evaluarea aplicării condiţiilor prevăzute la alin. (7), (8) şi alin. (9) lit. a)-e) şi g) de către autoritatea competentă din statul membru de referinţă al AFIA;
c) autorizaţia eliberată de autoritatea competentă din statul membru de referinţă al AFIA;
d) evaluarea aplicabilă dispoziţiilor menţionate la alin. (12);
e) evaluarea referitoare la stabilirea unui anumit stat membru de referinţă în conformitate cu dispoziţiile alin. (14)-(17).
(22) În situaţia în care o autoritate competentă din alt stat membru refuză A.S.F. cererea de schimb de informaţii în conformitate cu standardele tehnice adoptate de Comisia Europeană, A.S.F. poate sesiza în acest sens ESMA, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
ART. 40
(1) Un AFIA stabilit într-un stat terţ autorizat în mod corespunzător care intenţionează să distribuie către investitori profesionali din Uniunea Europeană, pe baza unui paşaport, titlurile de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează şi pentru care România este desemnată în calitate de stat membru de referinţă trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite la alin. (2)-(11).
(2) În cazul în care AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană în România, AFIA respectiv trimite o notificare A.S.F. în legătură cu fiecare FIA din Uniunea Europeană ale cărui titluri de participare intenţionează să le distribuie; notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 2.
(3) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii notificării complete în temeiul alin. (2), A.S.F. informează AFIA dacă poate începe distribuirea pe teritoriul acestuia a titlurilor de participare ale FIA identificat în notificarea menţionată la alin. (2). A.S.F. poate împiedica distribuirea titlurilor de participare ale FIA respectiv doar dacă modul de administrare a FIA de către AFIA nu este conform cu prezenta lege ori dacă AFIA nu respectă prezenta lege. În cazul unei decizii pozitive, AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în Uniunea Europeană de la data notificării în acest sens efectuate de către A.S.F.; concomitent, A.S.F. informează ESMA şi autorităţile competente pentru FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România.
(4) În cazul în care AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană în alte state membre decât România, AFIA respectiv trimite o notificare A.S.F. în legătură cu fiecare FIA din Uniunea Europeană ale cărui titluri de participare intenţionează să le distribuie. Notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 3.
(5) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii documentaţiei complete aferente notificării, A.S.F. o transmite autorităţilor competente din statele membre unde se intenţionează distribuirea titlurilor de participare ale FIA. Transmiterea are loc numai dacă modul de administrare a fondului de către AFIA respectă şi prezenta lege şi dacă AFIA respectă prezenta lege. În documentaţia completă aferentă notificării A.S.F. include şi o declaraţie privind faptul că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiţii.
(6) La transmiterea documentaţiei complete aferente notificării, A.S.F. notifică fără întârziere AFIA cu privire la transmitere. AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statele membre gazdă relevante ale AFIA de la data respectivei notificări. Concomitent, A.S.F. informează şi ESMA, şi autorităţile competente pentru FIA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
(7) Dispoziţiile menţionate la lit. h) din anexa nr. 3 intră sub incidenţa legislaţiei şi a supravegherii statelor membre gazdă ale AFIA.
(8) Scrisoarea de notificare trimisă de AFIA în conformitate cu alin. (4) şi declaraţia menţionată la alin. (5) sunt transmise într-o limbă uzuală în mediul financiar internaţional, transmiterea şi completarea documentelor aferente documentaţiei de notificare fiind posibile inclusiv prin mijloace electronice.
(9) În caz de modificare substanţială a informaţiilor comunicate în conformitate cu alin. (2) şi/sau cu alin. (4), AFIA notifică acest lucru în scris A.S.F. cu cel puţin 30 de zile înainte de punerea în aplicare a modificării planificate sau imediat după apariţia unei modificări neplanificate. În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
(10) În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare cu respectarea prevederilor primului şi celui de-al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. adoptă toate măsurile necesare în conformitate cu art. 50, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii titlurilor de participare ale FIA.
(11) În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta lege ori respectarea de către AFIA a prezentei legi, A.S.F. informează, fără întârziere, ESMA, în măsura în care modificările privesc încetarea distribuirii titlurilor de participare ale anumitor FIA sau distribuirea titlurilor de participare ale unor FIA suplimentare şi, după caz, autorităţile competente din statele membre gazdă în legătură cu respectivele modificări.
(12) Cu respectarea prevederilor art. 47, în cazul distribuirii titlurilor de participare în România sau în alte state membre, FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA menţionate la alin. (1)-(11) pot fi distribuite doar către investitori profesionali.
ART. 41
(1) Dacă un AFIA stabilit într-un stat terţ autorizat în mod corespunzător intenţionează să distribuie către investitori profesionali din România, pe baza unui paşaport, titlurile de participare ale unui FIA din Uniunea Europeană pe care îl administrează, autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA trebuie să transmită la A.S.F. o documentaţie completă, inclusiv o declaraţie, prevăzută la art. 40 alin. (5).
(2) AFIA stabilit într-un stat terţ poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România de la data notificării A.S.F. de către autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA.
(3) Cu respectarea prevederilor art. 47 alin. (1), FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA menţionate la alin. (1) şi (2) nu pot fi distribuite decât către investitori profesionali.
ART. 42
(1) Un AFIA stabilit într-un stat terţ autorizat în mod corespunzător care intenţionează să distribuie titlurile de participare ale unui FIA dintr-un stat terţ pe care îl administrează către investitori profesionali din Uniunea Europeană, pe baza unui paşaport, şi pentru care România a fost desemnată în calitate de stat membru de referinţă al AFIA trebuie să respecte condiţiile stabilite la alin. (2)-(11).
(2) În completarea cerinţelor prezentei legi privind AFIA din Uniunea Europeană, în cazul AFIA stabilit într-un stat terţ trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) există acorduri adecvate de cooperare între A.S.F. şi autorităţile de supraveghere din statul terţ în care este stabilit FIA, pentru a se asigura cel puţin un schimb eficient de informaţii care să permită A.S.F. să îşi îndeplinească atribuţiile care îi revin în conformitate cu prezenta lege;
b) statul terţ în care este stabilit FIA nu este inclus în categoria de ţări şi teritorii necooperante de către GAFI;
c) statul terţ în care este stabilit FIA a semnat un acord cu România şi cu fiecare stat membru în care se intenţionează distribuirea de titluri de participare ale FIA din statul terţ, care respectă în totalitate standardele prevăzute la art. 26 din Modelul OCDE de convenţie fiscală privind venitul şi capitalul şi garantează un schimb eficace de informaţii în materie fiscală, inclusiv orice acorduri fiscale multilaterale.
(3) În cazul în care AFIA intenţionează să distribuie în România, în calitate de stat membru de referinţă al AFIA, titluri de participare ale FIA dintr-un stat terţ, transmite A.S.F. o notificare referitoare la fiecare FIA dintr-un stat terţ ale cărui titluri de participare intenţionează să le distribuie în România. Notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 2.
(4) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii notificării complete în temeiul alin. (3), A.S.F. informează AFIA dacă poate începe distribuirea pe teritoriul României a titlurilor de participare ale fondului identificat în notificarea menţionată la alin. (3). A.S.F. poate interzice AFIA distribuirea titlurilor de participare ale FIA respectiv doar dacă modul de administrare a FIA de către AFIA nu respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu respectă prezenta lege. În cazul unei decizii pozitive, AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România de la data notificării în acest sens de către A.S.F. Concomitent, A.S.F. informează ESMA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România.
(5) În cazul în care AFIA intenţionează să distribuie titluri de participare ale unui FIA dintr-un stat terţ şi în alte state membre decât România, AFIA respectiv trimite o notificare A.S.F. în legătură cu fiecare FIA dintr-un stat terţ ale cărui titluri de participare intenţionează să le distribuie. Notificarea conţine documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 3.
(6) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii documentaţiei complete aferente notificării, A.S.F. o transmite autorităţilor competente din statele membre unde se intenţionează distribuirea titlurilor de participare ale FIA. Transmiterea are loc numai dacă modul de administrare a fondului de către AFIA respectă prezenta lege şi dacă, în general, AFIA respectă prezenta lege. În documentaţia completă aferentă notificării A.S.F. include şi o declaraţie privind faptul că AFIA în cauză este autorizat să administreze FIA pe baza unei anumite strategii de investiţii.
(7) Ulterior transmiterii, A.S.F. notifică fără întârziere AFIA cu privire la transmiterea documentaţiei complete aferente. AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statele membre gazdă relevante ale AFIA de la data respectivei notificări. Concomitent, A.S.F. informează şi ESMA cu privire la faptul că AFIA poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
(8) Dispoziţiile prevăzute la lit. h) din anexa nr. 3 intră sub incidenţa legislaţiei şi a supravegherii statelor membre gazdă ale AFIA.
(9) Scrisoarea de notificare trimisă de AFIA în conformitate cu alin. (5) şi declaraţia menţionată la alin. (6) sunt transmise într-o limbă uzuală în mediul financiar internaţional, transmiterea şi completarea documentelor menţionate la alin. (6) fiind posibile inclusiv prin mijloace electronice.
(10) În caz de modificare substanţială a informaţiilor comunicate în conformitate cu alin. (3) sau cu alin. (5), AFIA notifică acest lucru în scris A.S.F. cu cel puţin 30 de zile înainte de punerea în aplicare a modificării planificate sau imediat după o modificare neplanificată. În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. informează fără întârziere AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
(11) În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare cu respectarea prevederilor primului şi celui de-al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. dispune toate măsurile necesare în conformitate cu art. 50, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea expresă a distribuirii titlurilor de participare ale FIA. În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta lege ori respectarea de către AFIA a prezentei legi, A.S.F. informează, fără întârziere, ESMA, în măsura în care modificările privesc încetarea distribuirii titlurilor de participare ale anumitor FIA sau distribuirea titlurilor de participare ale unor FIA suplimentare, şi, după caz, autorităţile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
(12) Cu respectarea prevederilor art. 47 alin. (1), în cazul distribuirii titlurilor de participare în România sau în alte state membre, FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA menţionate la alin. (2)-(11) pot fi distribuite doar către investitori profesionali.
ART. 43
(1) Dacă un AFIA stabilit într-un stat terţ autorizat în alt stat membru intenţionează să distribuie către investitori profesionali din România, pe baza unui paşaport, titlurile de participare ale unui FIA dintr-un stat terţ pe care îl administrează, autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA trebuie să transmită la A.S.F. documentaţia completă aferentă notificării, inclusiv o declaraţie, prevăzută la art. 42 alin. (6).
(2) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă dintr-un stat membru, altul decât statul de referinţă al AFIA, nu este de acord cu evaluarea aplicării condiţiilor corespunzătoare art. 42 alin. (2) lit. a) şi b) de către autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA, atunci A.S.F. poate sesiza în acest sens ESMA, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
(3) Un AFIA stabilit într-un stat terţ poate începe distribuirea titlurilor de participare ale FIA în România de la data notificării A.S.F. de către autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA.
(4) Cu respectarea prevederilor art. 47 alin. (1), FIA care sunt administrate şi ale căror titluri de participare sunt distribuite de AFIA menţionate la alin. (1)-(3) pot fi distribuite doar către investitori profesionali.
ART. 44
(1) Un AFIA stabilit într-un stat terţ autorizat de A.S.F. poate administra un FIA din Uniunea Europeană stabilit într-un alt stat membru decât România, în calitatea sa de stat membru de referinţă, fie direct, fie prin crearea unei sucursale, cu condiţia ca AFIA să fie autorizat să administreze acel tip de FIA.
(2) Un AFIA stabilit într-un stat terţ care intenţionează să administreze pentru prima dată un FIA din Uniunea Europeană stabilit într-un stat membru, altul decât România, transmite la A.S.F. următoarele informaţii:
a) statul membru în care intenţionează să administreze FIA, direct sau prin crearea unei sucursale;
b) un program de activitate care să menţioneze în special serviciile pe care intenţionează să le presteze şi FIA pe care intenţionează să le administreze.
(3) În cazul în care un AFIA stabilit într-un stat terţ intenţionează să creeze o sucursală, suplimentar informaţiilor prevăzute la alin. (2), acesta comunică şi următoarele informaţii:
a) structura organizaţională a sucursalei;
b) adresa din statul membru de origine al FIA de la care pot fi obţinute documentele;
c) numele şi datele de contact ale persoanelor care răspund de administrarea sucursalei.
(4) A.S.F. transmite, în termen de 30 de zile de la primirea documentaţiei complete în conformitate cu alin. (2) sau în termen de 60 de zile de la primirea documentaţiei complete în conformitate cu alin. (3), această documentaţie completă autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA. Transmiterea are loc numai dacă modul de administrare a FIA de către AFIA respectă prezenta lege şi dacă AFIA respectă prezenta lege.
(5) În documentaţia completă A.S.F. include şi o declaraţie privind faptul că AFIA în cauză este autorizat în România. A.S.F. notifică imediat AFIA cu privire la transmitere. La primirea notificării de transmitere, AFIA poate începe prestarea serviciilor respective în statul membru gazdă al AFIA. Concomitent, A.S.F. informează ESMA cu privire la faptul că AFIA a fost autorizat să înceapă administrarea FIA în statele membre gazdă ale AFIA.
(6) În caz de modificare a informaţiilor comunicate în conformitate cu alin. (2) şi, dacă este relevant, cu alin. (3), AFIA notifică acest lucru în scris A.S.F. cu cel puţin 30 de zile înainte de punerea în aplicare a modificării planificate sau imediat după o modificare neplanificată. În cazul în care, ca urmare a modificării planificate, modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori dacă AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. informează fără întârziere nejustificată AFIA că modificarea respectivă nu urmează să fie pusă în aplicare.
(7) În cazul în care o modificare planificată este pusă în aplicare cu respectarea prevederilor primului şi celui de-al doilea paragraf sau dacă a avut loc o modificare neplanificată în urma căreia modul de administrare a FIA de către AFIA nu mai respectă prezenta lege ori AFIA nu mai respectă prezenta lege, A.S.F. poate dispune toate măsurile necesare în conformitate cu art. 50, inclusiv, dacă este necesar, interzicerea explicită a distribuirii titlurilor de participare ale FIA. În cazul în care modificările sunt acceptabile deoarece nu afectează conformitatea modului de administrare a FIA de către AFIA cu prezenta lege ori respectarea de către AFIA a prezentei legi, autorităţile competente din statul membru de referinţă informează, fără întârziere nejustificată, autorităţile competente din statele membre gazdă ale AFIA în legătură cu respectivele modificări.
ART. 45
(1) Un AFIA stabilit într-un stat terţ poate administra un FIA din Uniunea Europeană stabilit în România, fie direct, fie prin crearea unei sucursale, cu condiţia ca autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA să transmită A.S.F. informaţiile şi documentele prevăzute la art. 44 alin. (2) şi (3).
(2) Un AFIA stabilit într-un stat terţ poate începe distribuirea către investitori profesionali din România a titlurilor de participare ale FIA de la data notificării A.S.F. de către autorităţile competente din statul membru de referinţă al AFIA.
ART. 46
(1) Cu respectarea prevederilor art. 39-43, un AFIA stabilit într-un stat terţ poate să distribuie către investitori profesionali din România titluri de participare ale FIA pe care le administrează, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii:
a) AFIA stabilit într-un stat terţ respectă dispoziţiile art. 21-23 în cazul fiecărui FIA ale cărui titluri de participare le distribuie, precum şi dispoziţiile art. 25-29 în cazul în care un FIA ale cărui titluri de participare sunt distribuite de AFIA respectiv intră sub incidenţa art. 25 alin. (1);
b) sunt încheiate acorduri adecvate de cooperare în vederea supravegherii riscului sistemic, conforme cu standardele internaţionale, între autorităţile competente din statele membre în care sunt distribuite titluri de participare ale FIA şi, după caz, autorităţile competente ale FIA din Uniunea Europeană în cauză şi autorităţile de supraveghere din ţara terţă în care este stabilit AFIA, precum şi, după caz, autorităţile de supraveghere din ţara terţă în care este stabilit FIA, pentru a asigura un schimb eficient de informaţii care să le permită autorităţilor competente să îşi îndeplinească atribuţiile care le revin în conformitate cu prezenta lege;
c) statul terţ în care este stabilit AFIA sau FIA nu este inclus în categoria de ţări şi teritorii necooperante de către GAFI.
(2) A.S.F. poate sesiza ESMA în situaţia în care, în calitate de autoritate a statului membru de referinţă în care se intenţionează distribuirea titlurilor de participare ale FIA, constată că autoritatea competentă pentru FIA din Uniunea Europeană nu încheie acordurile de cooperare necesare prevăzute la alin. (1) lit. b) într-un timp rezonabil.
(3) A.S.F. poate stabili prin reglementări norme mai stricte pentru AFIA stabilite în state terţe în ceea ce priveşte distribuirea titlurilor de participare FIA către investitori din România.
CAP. VIII
Distribuirea către investitorii de retail
ART. 47
(1) AFIA stabiliţi în România, într-un alt stat membru sau într-un stat terţ pot să distribuie către investitorii de retail din România titluri de participare ale FIA pe care le administrează în conformitate cu prezenta lege şi cu reglementările emise de A.S.F., indiferent dacă titlurile de participare ale respectivelor FIA sunt distribuite pe piaţa naţională sau pe piaţa transfrontalieră sau dacă aceste FIA sunt stabilite în Uniunea Europeană sau într-un stat terţ.
(2) A.S.F. stabileşte prin reglementări:
a) tipurile de FIA ale căror titluri de participare AFIA indicaţi la alin. (1) le pot distribui către investitorii de retail în România;
b) obligaţiile suplimentare impuse pentru distribuirea titlurilor de participare ale FIA către investitorii de retail în România.
(3) Informarea Comisiei Europene şi a ESMA realizată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (8) include şi informaţii cu privire la reglementările indicate la alin. (2) şi la orice modificări ulterioare ale acestora.
CAP. IX
Autorităţi competente
ART. 48
(1) A.S.F. este responsabilă de supravegherea prudenţială a AFIA stabiliţi în România, indiferent dacă AFIA administrează şi/sau distribuie titluri de participare ale unui FIA într-un alt stat membru sau nu şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(2) În cazul în care un AFIA stabilit în România şi autorizat în temeiul prezentei legi care administrează sau distribuie titluri de participare ale unor FIA pe teritoriul unui alt stat membru, în mod direct sau prin intermediul unei sucursale, refuză să furnizeze autorităţilor competente din statul său membru gazdă informaţiile care intră în sfera de responsabilitate a acestora sau nu ia măsurile necesare pentru a înceta încălcarea regulilor relevante, A.S.F. este informată de către autoritatea competentă din statul membru gazdă. În cel mai scurt timp, A.S.F.:
a) ia toate măsurile adecvate pentru ca AFIA în cauză să furnizeze informaţiile solicitate de autorităţile competente din statul său membru gazdă sau să înceteze încălcările notificate;
b) solicită informaţiile necesare autorităţilor de supraveghere din statele terţe, dacă este stat membru de referinţă al respectivului AFIA;
c) informează autoritatea competentă din statul membru gazdă cu privire la natura măsurilor adoptate.
(3) În cazul în care o autoritate competentă din statul membru gazdă al AFIA apreciază justificat că respectivul AFIA încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul normelor în legătură cu care aceasta nu are o responsabilitate în ceea ce priveşte supravegherea respectării şi comunică acest lucru A.S.F., în calitatea acesteia de autoritate competentă a statului membru de origine, A.S.F. adoptă măsurile necesare şi, dacă acest lucru se impune, solicită informaţii suplimentare autorităţii de supraveghere competente din statul terţ.
(4) În cazul în care A.S.F. nu este de acord cu aplicarea măsurilor corespunzătoare procedurilor de la art. 49 alin. (3)-(8) de către statul membru gazdă al AFIA din România, poate sesiza în acest sens ESMA, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
ART. 49
(1) În cazul în care AFIA din alt stat membru administrează şi/sau distribuie titluri de participare ale unor FIA printr-o sucursală în România, A.S.F., în calitatea sa de autoritate competentă din statul membru gazdă al AFIA, este responsabilă de supravegherea respectării de către AFIA a art. 12 şi 14.
(2) AFIA dintr-un alt stat membru care administrează sau distribuie titluri de participare ale unor FIA pe teritoriul României, fie direct, fie prin intermediul unei sucursale, trebuie să furnizeze A.S.F. informaţiile necesare pentru supravegherea respectării de către AFIA a normelor aplicabile care ţin de responsabilitatea A.S.F. Aceste cerinţe nu pot fi mai stricte decât cele pe care A.S.F. le impune AFIA pentru care este stat membru de origine în vederea monitorizării respectării de către aceştia a aceloraşi norme.
(3) În cazul în care A.S.F. constată că un AFIA pentru care este stat membru gazdă, care administrează şi/sau distribuie titluri de participare ale unui FIA pe teritoriul României fie direct, fie prin intermediul unei sucursale, încalcă una dintre normele în legătură cu care aceasta are o responsabilitate în ceea ce priveşte supravegherea respectării, atunci A.S.F. solicită AFIA în cauză să pună capăt încălcării respective şi să informeze autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la aceasta, conform reglementărilor A.S.F.
(4) În cazul în care AFIA menţionat la alin. (3) refuză să furnizeze A.S.F. informaţiile care intră în sfera de responsabilitate a acesteia sau nu ia măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării menţionate la alin. (3), atunci A.S.F. informează în consecinţă autorităţile competente din statul membru de origine al respectivului AFIA. A.S.F. este informată ulterior cu privire la natura măsurilor luate de autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA.
(5) În cazul în care, cu toate că autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA au adoptat măsuri în temeiul alin. (4) sau, chiar dacă au fost adoptate, respectivele măsuri nu au avut efectul scontat în statul membru respectiv, AFIA refuză în continuare să furnizeze A.S.F. informaţiile solicitate în conformitate cu alin. (2) ori persistă în încălcarea actelor cu putere de lege sau a normelor administrative menţionate la alin. (3) şi aflate în vigoare în România, atunci, după ce a informat autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, A.S.F. poate să ia măsuri suplimentare, conform prerogativelor legale de care dispune, inclusiv cele prevăzute la art. 50 şi 51, pentru a sancţiona încălcarea respectivelor acte cu putere de lege sau a normelor administrative şi pentru a împiedica AFIA în cauză să efectueze noi operaţiuni pe teritoriul României. Dacă AFIA desfăşoară în România activitatea de administrare a unor FIA, A.S.F. poate solicita AFIA să înceteze administrarea acelor FIA.
(6) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă, apreciază justificat că AFIA încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul normelor în legătură cu care aceasta nu are o responsabilitate în ceea ce priveşte supravegherea respectării, atunci A.S.F. comunică aceste constatări autorităţii competente din statul membru de origine al AFIA.
(7) În cazul în care, cu toate că autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA au adoptat măsuri sau, chiar dacă au fost adoptate, aceste măsuri se dovedesc inadecvate ori statul membru de origine al AFIA nu acţionează într-un termen rezonabil, AFIA continuă să acţioneze într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor investitorilor FIA în cauză şi stabilităţii financiare sau integrităţii pieţei din România, atunci, după ce a informat autorităţile competente din statul membru de origine al AFIA, A.S.F. dispune măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii români ai FIA în cauză şi stabilitatea financiară şi integritatea pieţei de capital din România, aceste măsuri incluzând posibilitatea de a interzice AFIA să mai distribuie titluri de participare ale FIA în cauză în România.
(8) Procedurile prevăzute la alin. (6) şi (7) se aplică şi în cazul în care A.S.F. apreciază justificat că nu poate fi de acord cu autorizarea unui AFIA dintr-un stat terţ de către statul membru de referinţă.
ART. 50
(1) A.S.F. este învestit cu toate competenţele de supraveghere şi de investigare necesare pentru exercitarea funcţiilor sale. Aceste competenţe se exercită în oricare dintre următoarele moduri:
a) în mod direct;
b) în colaborare cu alte autorităţi;
c) sub responsabilitatea lor, prin delegare către entităţi cărora li s-au delegat sarcini;
d) prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.
(2) A.S.F. are următoarele competenţe:
a) de a avea acces la orice documente deţinute de persoanele fizice sau juridice asupra cărora prezenta lege este incidentă, indiferent de forma acestora, şi de a primi o copie a acestora;
b) de a solicita informaţii de la orice persoane fizice sau juridice către care AFIA au externalizat anumite funcţii operaţionale sau activităţi sau care au legătură cu activităţile AFIA sau ale FIA şi, în cazul în care este necesar, de a obţine explicaţii scrise sau verbale de la respectivele persoane;
c) de a efectua inspecţii la sediul persoanelor juridice subiecţi ai prezentei legi, cu sau fără avertisment prealabil;
d) de a solicita AFIA înregistrările telefonice şi cele privind schimburile de date în legătură cu acele fapte constatate de A.S.F. ca fiind contrare prezentei legi sau asupra cărora există suspiciuni că ar putea fi încadrate ca atare;
e) de a solicita AFIA sau persoanelor fizice sau juridice către care AFIA au externalizat anumite funcţii operaţionale sau activităţi încetarea oricărei practici contrare dispoziţiilor adoptate în temeiul prezentei legi;
f) de a dispune, prin emiterea de acte individuale prevăzute la art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, interzicerea temporară a exercitării activităţii profesionale de către AFIA, FIA, depozitarii FIA, persoanele fizice implicate în activitatea AFIA indicate la art. 51 alin. (2), respectiv persoanele fizice sau juridice către care AFIA au externalizat anumite funcţii operaţionale sau activităţi;
g) de a adopta, în limitele competenţelor sale legale, măsuri pentru a se asigura că AFIA sau depozitarii FIA respectă prezenta lege;
h) de a solicita AFIA sau FIA administrate intern suspendarea emiterii sau răscumpărării titlurilor de participare ale FIA în interesul deţinătorilor de astfel de titluri sau în interes public;
i) de a retrage, în condiţiile art. 11 şi 52, autorizaţia acordată unui AFIA sau avizul acordat unui depozitar FIA, atât ca sancţiune principală, în condiţiile în care respectivele entităţi nu mai întrunesc condiţiile de la momentul autorizării/avizării, cât şi ca sancţiune complementară;
j) de a sesiza organele abilitate în domeniul urmăririi penale;
k) să interzică distribuirea în Uniunea Europeană a titlurilor de participare ale unor FIA administrate de AFIA stabiliţi în state terţe sau ale unor FIA dintr-un stat terţ administrate de AFIA dintr-un stat membru în lipsa autorizaţiei necesare în temeiul art. 39 sau a notificării impuse în temeiul art. 36 alin. (3), art. 40 alin. (2) şi art. 42 alin. (3) sau în situaţia neîntrunirii condiţiilor prevăzute la art. 46;
l) să impună restricţii asupra AFIA stabiliţi în state terţe cu privire la administrarea unui FIA în cazul unei concentrări excesive de riscuri pe o anumită piaţă sau la nivel transfrontalier.
(3) În cazul în care A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de referinţă, consideră că un AFIA neautorizat dintr-un stat terţ încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul prezentei legi, aceasta notifică ESMA în acest sens, de îndată şi în mod detaliat.
(4) A.S.F. se poate folosi de prerogativele sale pentru a lua măsurile care se impun în scopul garantării funcţionării ordonate a pieţelor în cazul în care activităţile unuia sau mai multor FIA pe piaţa unui instrument financiar ar putea afecta funcţionarea ordonată a respectivei pieţe.
ART. 51
(1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi şi a reglementărilor adoptate în aplicarea acesteia atrage răspunderea contravenţională sau penală, în condiţiile legii.
(2) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către AFIA, FIA autoadministrate, depozitarii FIA şi/sau de către membrii consiliului de administraţie ori ai consiliului de supraveghere ai AFIA ori FIA autoadministrat, directorii sau membrii directoratului AFIA ori FIA autoadministrat şi reprezentanţii compartimentului de control intern ai unui AFIA ori FIA autoadministrat, precum şi de către persoanele fizice care exercită funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, în funcţie de obligaţiile aflate în sarcina lor, conform prezentei legi:
a) nerespectarea condiţiilor care au stat la baza autorizării/avizării şi a condiţiilor de funcţionare prevăzute la art. 2, 4 şi 6-10;
b) nerespectarea regulilor prudenţiale prevăzute la art. 12;
c) nerespectarea prevederilor art. 13 privind politicile de remunerare;
d) nerespectarea prevederilor art. 14 privind identificarea, prevenirea, gestionarea şi monitorizarea situaţiilor menţionate la art. 30-37 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 231/2013 generatoare de conflicte de interese;
e) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (1)-(3) şi (5) privind administrarea riscului şi ale art. 16 privind administrarea lichidităţii;
f) nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (1), (3)-(9), (11) şi (12) privind evaluarea activelor FIA;
g) nerespectarea prevederilor art. 19 privind delegarea activităţii de administrare a portofoliului colectiv sau de administrare a riscului;
h) nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (1)-(11) referitoare la depozitari şi la acordul dintre depozitar şi S.A.I.;
i) nerespectarea obligaţiilor de transparenţă şi de raportare prevăzute la art. 21 şi 23, respectiv a celor de transparenţă prevăzute la art. 22;
j) nerespectarea obligaţiilor ce revin AFIA ca urmare a obţinerii controlului asupra unor societăţi necotate şi a unor emitenţi prevăzute la art. 25-29;
k) nerespectarea condiţiilor referitoare la operaţiunile transfrontaliere prevăzute la art. 30 alin. (2) şi (4)-(6), art. 31 alin. (2) şi (6)-(9), art. 32 alin. (2) şi (3), art. 33 alin. (2), (3) şi (5)-(7), art. 34 alin. (2), art. 35 lit. a), art. 36 alin. (2), (3), (5) şi (9)-(11), art. 37 alin. (3) şi (4), art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1), (2), (6)-(8) şi (14)-(18), art. 40 alin. (2), (4) şi (8)-(12), art. 41 alin. (2) şi (3), art. 42 alin. (3), (5), (9)-(12), art. 43 alin. (3) şi (4), art. 44 alin. (2), (3), (6) şi (7), art. 45 alin. (2), art. 46 alin. (1) lit. a) şi art. 47 alin. (2);
l) împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de lege A.S.F., precum şi refuzul nejustificat de a răspunde solicitărilor A.S.F. în exercitarea prerogativelor care îi revin acesteia.
ART. 52
(1) Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 51 se sancţionează după cum urmează:
a) cu avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 50.000 lei, pentru persoanele fizice;
b) cu avertisment sau amendă de la 0,1% până la 5% din cifra de afaceri netă realizată în anul financiar anterior sancţionării, în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, pentru persoanele juridice.
(2) În cazul în care cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior sancţionării nu este disponibilă la data sancţionării, este luată în considerare cifra de afaceri netă a anului financiar în care persoana juridică a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior anului de referinţă. Prin an de referinţă se înţelege anul anterior sancţionării.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul persoanei juridice nou-înfiinţate şi care nu a înregistrat cifra de afaceri în anul anterior sancţionării, aceasta este sancţionată cu amendă de la 10.000 lei la 1.000.000 lei.
(4) În cazul contravenţiilor prevăzute de art. 51 alin. (2), odată cu sancţiunea contravenţională principală, A.S.F. poate aplica şi una dintre următoarele sancţiuni complementare:
a) suspendarea autorizaţiei;
b) retragerea autorizaţiei;
c) interzicerea pentru o perioadă cuprinsă între 90 de zile şi 5 ani a dreptului de a ocupa o funcţie, de a desfăşura o activitate sau de a presta un serviciu pentru care se impune autorizarea în condiţiile prezentei legi.
(5) A.S.F. face publică orice măsură sau sancţiune impusă pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor adoptate în aplicarea acesteia, în afara cazurilor în care această publicare riscă să perturbe în mod grav pieţele financiare, să dăuneze intereselor investitorilor sau să aducă un prejudiciu disproporţionat părţilor în cauză.
ART. 53
Desfăşurarea fără autorizaţie a oricăror activităţi sau operaţiuni pentru care prezenta lege cere autorizarea constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit art. 348 din Codul penal.
ART. 54
(1) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 51 alin. (2) se constată de către A.S.F. prin intermediul personalului specializat împuternicit să exercite atribuţii privind supravegherea, investigarea şi controlul respectării dispoziţiilor legale şi ale reglementărilor aplicabile pieţei de capital.
(2) La primirea actelor de verificare rezultate în urma activităţii de autorizare, supraveghere sau control, potrivit cărora se constată săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 51 alin. (2), A.S.F. dispune, prin emiterea de acte individuale, aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 52. De asemenea, prin acte individuale, A.S.F. poate dispune extinderea investigaţiilor, luarea de măsuri conservatorii şi/sau audierea persoanelor vizate de actele de verificare.
ART. 55
La individualizarea sancţiunii se au în vedere prevederile art. 5 alin. (5) şi (6) şi art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 56
(1) Prin derogare de la prevederile art. 13 şi 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de prescripţie a aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale este de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
(2) În cazul contravenţiilor continue, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data constatării faptei.
ART. 57
(1) Dispoziţiile referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prezentei legi.
(2) Actele sancţionatorii emise de A.S.F. pot fi contestate la Curtea de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În cazul în care A.S.F. nu a soluţionat cererea de autorizare a AFIA în termen de 6 luni de la depunerea de către acesta din urmă a documentaţiei complete prevăzute de prezenta lege şi reglementările emise în aplicarea acestuia, AFIA se poate adresa în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti.
ART. 58
(1) A.S.F. îşi exercită competenţele în scopul cooperării cu autorităţile competente din celelalte state membre, precum şi cu ESMA şi ESRB, ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor sau pentru exercitarea competenţelor care îi revin în temeiul prezentei legi.
(2) A.S.F. cooperează cu autorităţile competente din celelalte state membre, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigaţii nu constituie o încălcare a unei norme în vigoare în România.
(3) A.S.F. transmite către autorităţile competente din celelalte state membre, precum şi către ESMA informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile care îi revin în temeiul prezentei legi. A.S.F., în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine, transmite statelor membre gazdă ale AFIA în cauză o copie a acordurilor de cooperare relevante pe care le-au încheiat în conformitate cu art. 35 şi 36, art. 39 şi/sau art. 42 şi 43, precum şi informaţiile primite de la autorităţile de supraveghere din statele terţe în conformitate cu acordurile de cooperare încheiate cu acestea în ceea ce priveşte AFIA sau, după caz, în temeiul art. 48 alin. (3) sau al art. 49 alin. (5), respectiv art. 49 alin. (6), autorităţilor competente din statul membru gazdă al AFIA în cauză.
Dacă A.S.F., în calitate de autoritate competentă dintr-un stat membru gazdă, consideră că acordul de cooperare încheiat între statul membru de origine al AFIA, respectiv în conformitate cu art. 35 şi 36, art. 39 şi/sau art. 42 şi 43, are un conţinut care nu respectă cerinţele prevăzute de standardele tehnice de reglementare aplicabile, A.S.F. poate sesiza în acest sens ESMA, care poate acţiona în conformitate cu prerogativele care i-au fost conferite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.
(4) În cazul în care A.S.F. are motive clare şi demonstrabile să suspecteze că un AFIA care nu este supus supravegherii sale comite sau a comis acte care încalcă prezenta lege, aceasta notifică ESMA, autorităţile competente din statul membru de origine şi pe cele din statul membru gazdă al AFIA în cauză cu privire la aceasta, într-un mod cât mai detaliat posibil.
(5) În cazul în care A.S.F. primeşte de la autorităţile competente dintr-un stat membru informaţii în conformitate cu alin. (4), aceasta adoptă măsurile necesare, informează ESMA, comunică rezultatele intervenţiei sale autorităţilor competente care le-au notificat şi, în măsura posibilului, le comunică elementele importante apărute între timp. Prezenta dispoziţie nu afectează competenţele autorităţilor competente care au trimis notificarea.
ART. 59
(1) În ceea ce priveşte transferul de date cu caracter personal între A.S.F. şi autorităţile competente din alte state membre sau terţe, A.S.F. este considerat operator de date conform Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare, şi se supune condiţiilor stipulate de respectivul act normativ.
(2) Datele cu caracter personal sunt păstrate de către A.S.F. pentru maximum 5 ani, urmând ca la expirarea acestei perioade respectivele date să fie arhivate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
ART. 60
(1) A.S.F. este îndreptăţită să transfere date şi analize de date către o ţară terţă pentru fiecare caz în parte, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile relevante ale Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi se asigură că transferul este necesar conform prezentei legi. Statul terţ în cauză nu transferă datele către un alt stat terţ fără acordul expres în scris al A.S.F.
(2) A.S.F. nu poate divulga informaţii primite de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru unei autorităţi de supraveghere dintr-un stat terţ dacă nu a primit acordul expres al autorităţii competente care i-a transmis informaţiile şi dacă, atunci când este cazul, informaţiile sunt divulgate numai în scopul pentru care acea autoritate competentă şi-a dat acordul.
ART. 61
(1) A.S.F. comunică informaţii către autorităţile competente din alte state membre, ESMA şi ESRB, în cazurile în care acest lucru este relevant pentru monitorizarea şi reacţia la implicaţiile potenţiale ale activităţii unui AFIA individual sau a mai multor AFIA luate împreună asupra stabilităţii instituţiilor financiare importante din punct de vedere sistemic şi a funcţionării ordonate a pieţelor pe care activează AFIA.
(2) Sub rezerva condiţiilor prevăzute la art. 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010, A.S.F. comunică toate informaţiile referitoare la activităţile AFIA aflate sub responsabilitatea sa către ESMA şi ESRB.
ART. 62
(1) Autorităţile competente dintr-un stat membru pot solicita cooperarea A.S.F. în cadrul unei activităţi de supraveghere sau în scopul unei verificări la faţa locului sau în cadrul unei investigaţii pe teritoriul acestuia din urmă, în cadrul competenţelor conferite de prezenta lege. În cazul în care A.S.F. primeşte o solicitare de verificare la faţa locului sau de investigaţie, aceasta întreprinde una dintre următoarele acţiuni:
a) efectuează ea însăşi verificarea sau investigaţia;
b) permite autorităţii solicitante să efectueze verificarea sau investigaţia;
c) permite auditorilor sau experţilor să efectueze verificarea sau investigaţia.
(2) În cazul menţionat la alin. (1) lit. a), autoritatea competentă din statul membru care a solicitat cooperarea poate cere ca membri ai propriului personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigaţia din partea A.S.F. Verificarea sau investigaţia face însă obiectul controlului general al A.S.F. În cazul menţionat la alin. (1) lit. b), A.S.F. poate cere ca membri ai propriului personal să asiste personalul care efectuează verificarea sau investigaţia.
(3) A.S.F. poate refuza să facă schimb de informaţii sau să dea curs unei solicitări de cooperare în vederea efectuării unei investigaţii sau a unei verificări la faţa locului doar în următoarele situaţii:
a) investigaţia, verificarea la faţa locului sau schimbul de informaţii poate afecta securitatea naţională sau ordinea publică a României;
b) a fost deja angajată o procedură judiciară pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane pe lângă autorităţile din România;
c) a fost deja pronunţată o hotărâre definitivă în România pentru aceleaşi fapte şi împotriva aceloraşi persoane. A.S.F. notifică autorităţilor competente solicitante orice decizie adoptată în temeiul primului paragraf, precizând motivele deciziei lor.
CAP. X
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 63
(1) Administratorii A.O.P.C.- urilor din România prevăzute la art. 114 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, care îşi desfăşoară activitatea înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, iau toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei legi, fiind obligaţi ca în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) să solicite A.S.F., în funcţie de valoarea portofoliilor administrate şi cu luarea în considerare a prevederilor art. 2 alin. (2), fie autorizarea, fie înregistrarea lor în calitate de AFIA; sau, după caz,
b) să se asigure că autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite A.S.F. o notificare în conformitate cu procedura prevăzută la art. 34.
(2) Obligaţia de înregistrare la A.S.F. prevăzută la alin. (1) revine inclusiv administratorilor fondurilor cu capital de risc, respectiv administratorilor fondurilor de antreprenoriat social, care doresc distribuirea titlurilor de participare pe teritoriul EEA sub titulatura EuVECA sau EuSEF, a căror activitate este reglementată începând cu data de 22 iulie 2013 de prevederile Regulamentului (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc, respectiv de cele ale Regulamentului (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social.
(3) Art. 30-32 nu se aplică distribuirii titlurilor de participare FIA care fac obiectul unei oferte de vânzare în curs adresate publicului potrivit unui prospect elaborat şi publicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, pe durata valabilităţii prospectului.
(4) În măsura în care administrează FIA de tip închis înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, AFIA care nu fac investiţii suplimentare ulterior acestei date pot continua totuşi să administreze astfel de FIA fără o autorizare în temeiul prezentei legi.
(5) În măsura în care administrează FIA de tip închis, iar perioada de subscriere pentru investitorii acestora s-a încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi durata de funcţionare a fondurilor expiră cel mai târziu la 3 ani de la 22 iulie 2013, AFIA pot continua totuşi să administreze astfel de FIA fără a fi necesar să se conformeze dispoziţiilor prezentei legi, cu excepţia art. 21 şi a art. 25-29, sau să depună o cerere de autorizare în temeiul prezentei legi.
(6) A.S.F. emite reglementări în aplicarea prevederilor prezentei legi, cu luarea în considerare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană şi a orientărilor emise de ESMA în legătură cu înfiinţarea şi funcţionarea AFIA, inclusiv în ceea ce priveşte tratamentul aplicabil A.O.P.C.-urilor ale căror titluri de participare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau sistem alternativ de tranzacţionare, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 64
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 65
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta lege.
Prezenta lege transpune:
1. Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 şi (UE) nr. 1.095/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 174 din 1 iulie 2011;
2. prevederile art. 3 din Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 de modificare a Directivei 2003/41/CE privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale, a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi a Directivei 2011/61/UE privind administratorii fondurilor de investiţii alternative în ceea ce priveşte încrederea excesivă acordată ratingurilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 145 din 31 mai 2013;
3. prevederile art. 92 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173 din 12 iunie 2014.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 14 aprilie 2015.
Nr. 74.
ANEXA 1
Politici şi practici de remunerare
1. La stabilirea şi aplicarea politicilor privind remuneraţia totală, inclusiv a salariilor şi a plăţilor discreţionare pentru pensii, pentru acele categorii de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al administratorilor de fonduri de investiţii alternative (AFIA) sau al fondurilor de investiţii alternative (FIA) pe care le administrează, inclusiv pentru persoanele aflate în funcţii de conducere, persoanele care îşi asumă riscurile şi cele cu funcţii de control, precum şi orice angajat care primeşte o remuneraţie totală care îl plasează în aceeaşi categorie de remunerare cu persoanele aflate în funcţii de conducere şi persoanele care îşi asumă riscurile, AFIA respectă, într-un mod şi într-o măsură adecvate în raport cu dimensiunea sa, cu organizarea sa internă, precum şi cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, următoarele principii:
a) politica de remunerare este compatibilă cu administrarea solidă şi eficace a riscurilor şi promovează acest tip de administrare, fără a încuraja asumarea de riscuri care nu este conformă cu profilul de risc, regulile sau actul constitutiv ale FIA pe care le administrează;
b) politica de remunerare este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele AFIA şi ale FIA pe care le administrează, precum şi cu interesele investitorilor FIA şi cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese;
c) organul de conducere al AFIA, în cadrul funcţiei sale de supraveghere, adoptă şi revizuieşte periodic principiile generale ale politicii de remunerare şi este responsabil de aplicarea acesteia;
d) aplicarea politicii de remunerare este supusă, cel puţin o dată pe an, unei evaluări interne centrale şi independente a respectării politicilor şi procedurilor de remunerare adoptate de organul de conducere în cadrul funcţiei sale de supraveghere;
e) membrii personalului care deţin funcţii de control sunt remuneraţi în funcţie de realizarea obiectivelor legate de funcţiile lor, independent de rezultatele sectoarelor comerciale pe care le controlează;
f) remunerarea persoanelor aflate în funcţii de administrare a riscurilor şi de asigurare a conformităţii este direct supravegheată de comitetul de remunerare;
g) atunci când remuneraţia depinde de performanţă, valoarea sa totală se calculează în funcţie de o evaluare în care se combină performanţele individuale şi ale unităţii operaţionale în cauză sau ale FIA respectiv şi rezultatele globale ale AFIA, iar la evaluarea performanţelor individuale se ţine seama de criterii atât financiare, cât şi nefinanciare;
h) evaluarea performanţei se realizează într-un cadru multianual adecvat ciclului de viaţă al FIA administrat de AFIA, pentru a se garanta că procesul de evaluare se bazează pe performanţa pe termen mai lung şi că plata efectivă a componentelor remuneraţiei care depind de performanţă se efectuează pe o perioadă care ia în considerare politica de răscumpărare a FIA administrate şi riscurile de investiţii ale acestora;
i) remuneraţia variabilă garantată este excepţională, intervine numai în cazul angajării de personal nou şi este limitată la primul an;
j) între componenta fixă şi cea variabilă a remuneraţiei totale există un echilibru adecvat şi componenta fixă reprezintă un procentaj suficient de mare din totalul remuneraţiei pentru a permite aplicarea unei politici cât se poate de flexibile privind componentele variabile ale remuneraţiei, care să includă posibilitatea de a nu plăti nicio componentă variabilă a remuneraţiei;
k) plăţile aferente rezilierii anticipate a unui contract reflectă performanţa atinsă în timp şi sunt concepute astfel încât să nu recompenseze eşecurile;
l) măsurarea performanţei utilizate în calculul componentelor variabile ale remuneraţiei sau al ansamblului de componente variabile ale remuneraţiei cuprinde un mecanism cuprinzător de adaptare care să includă toate tipurile pertinente de riscuri posibile;
m) în funcţie de structura juridică a FIA şi de regulile sale sau actul său constitutiv, un procent semnificativ, care este de cel puţin 50% din orice remuneraţie variabilă, constă în titluri de participare ale FIA în cauză ori în drepturi de proprietate echivalente ori în instrumente legate de acţiuni ori în instrumente echivalente, altele decât numerarul, cu excepţia cazului în care administrarea FIA reprezintă mai puţin de 50% din portofoliul total administrat de AFIA, minimul de 50% neaplicându-se în acest caz.
Instrumentele menţionate la prezenta literă fac obiectul unei politici adecvate de reţinere menite să armonizeze stimulentele cu interesele AFIA, ale FIA administrat şi ale investitorilor unor astfel de FIA. Statele membre sau autorităţile competente ale acestora pot limita tipurile acestor instrumente sau modul în care acestea sunt concepute sau pot interzice anumite instrumente, după caz. Acest principiu se aplică atât procentului din componenta variabilă a remuneraţiei care este amânat în conformitate cu lit. n), cât şi procentului din componenta variabilă a remuneraţiei care nu este amânat;
n) un procentaj substanţial, în orice caz de cel puţin 40% din componenta variabilă a remuneraţiei, se amână pe o perioadă corespunzătoare din punctul de vedere al ciclului de viaţă şi al politicii de răscumpărare a FIA vizat şi este aliniat corect naturii riscurilor asumate de FIA vizat.
Perioada menţionată la prezenta literă este de cel puţin 3 până la 5 ani, cu excepţia cazului în care ciclul de viaţă al FIA vizat este mai scurt; remuneraţia datorată în cadrul unor măsuri de amânare nu se acordă mai repede decât pe bază proporţională; în cazul unei componente variabile a remuneraţiei cu o valoare deosebit de ridicată, se amână plata a cel puţin 60% din sumă;
o) remuneraţia variabilă, inclusiv partea amânată, este plătită sau se acordă numai dacă este sustenabilă în funcţie de situaţia financiară a AFIA în ansamblu şi este justificată de performanţa unităţii operaţionale a FIA şi a persoanei în cauză.
Remuneraţia variabilă totală este, în general, redusă în mod semnificativ, în cazul în care se înregistrează o performanţă slabă sau negativă a AFIA sau a FIA vizat, ţinându-se seama atât de remuneraţiile curente, cât şi de reducerile privind plata sumelor câştigate anterior, inclusiv prin aplicarea principiului malus sau prin mecanisme de recuperare;
p) politica de pensii este compatibilă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele pe termen lung ale AFIA şi ale FIA administrat.
În cazul în care angajatul părăseşte AFIA înainte de a se pensiona, plăţile discreţionare pentru pensie sunt reţinute de AFIA timp de 5 ani sub forma unor instrumente precum cele definite la lit. m).
În cazul în care un angajat ajunge la vârsta de pensionare, plăţile discreţionare pentru pensie sunt plătite angajatului în cauză sub forma unor instrumente precum cele definite la lit. m), reţinute timp de 5 ani;
q) personalului i se solicită să se angajeze în a nu utiliza strategii de acoperire personală sau de asigurare referitoare la remunerare sau răspundere pentru a submina efectele alinierii riscurilor prevăzute în regimurile lor de remunerare;
r) remuneraţia variabilă nu este plătită prin intermediul unor instrumente sau metode care să faciliteze evitarea respectării cerinţelor din prezenta lege.
2. Principiile prevăzute la pct. 1 se aplică oricărui tip de remuneraţie plătit de AFIA, oricărei sume plătite direct de FIA, inclusiv comisioanelor de performanţă, sau oricărei cesiuni de titluri de participare ale FIA, pentru acele categorii de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului lor de risc sau asupra profilului de risc al FIA pe care le administrează, inclusiv persoanele aflate în funcţii de conducere, persoanele care îşi asumă riscurile şi cele cu funcţii de control, precum şi orice angajat ce primeşte o remuneraţie totală care îl plasează în aceeaşi categorie de remunerare cu persoanele aflate în funcţii de conducere şi persoanele care îşi asumă riscurile.
3. AFIA importante din punctul de vedere al dimensiunii lor sau al dimensiunii FIA pe care le administrează, al organizării şi naturii lor interne, al sferei şi complexităţii activităţilor lor instituie un comitet de remunerare. Comitetul de remunerare se constituie într-un mod care să îi permită să exercite o analiză competentă şi independentă a politicilor şi practicilor de remunerare şi a stimulentelor create în vederea administrării riscurilor.
Comitetul de remunerare răspunde de pregătirea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a deciziilor care au implicaţii asupra riscurilor şi asupra administrării riscurilor AFIA sau ale FIA în cauză şi care trebuie luate de organul de conducere în cadrul funcţiei sale de supraveghere. Comitetul de remunerare este prezidat de un membru al organului de conducere care nu deţine funcţii executive în cadrul AFIA respectiv. Membrii comitetului de remunerare sunt membri ai organului de conducere care nu deţin funcţii executive în cadrul AFIA respectiv.
ANEXA 2
Documentaţia şi informaţii care trebuie furnizate în
cazul în care se intenţionează distribuirea în România
a) O scrisoare de notificare conţinând un program de activitate care să identifice fondurile de investiţii alternative (FIA) ale căror titluri de participare ale administratorilor de fonduri de investiţii alternative (AFIA) intenţionează să le distribuie şi informaţii privind locul unde sunt stabilite FIA
b) Regulile sau actul constitutiv al FIA
c) Datele de identificare ale depozitarului FIA
d) O descriere a FIA sau orice informaţii cu privire la acesta puse la dispoziţia investitorilor
e) Informaţii cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip master, dacă FIA în cauză este un fond de tip feeder
f) Orice informaţii suplimentare menţionate la art. 22 alin. (1) din lege pentru fiecare FIA ale cărui titluri de participare AFIA intenţionează să le distribuie
g) După caz, informaţii cu privire la dispoziţiile luate pentru a împiedica distribuirea titlurilor de participare ale FIA către investitori de retail, inclusiv în cazul în care AFIA se bazează pe activitatea unor entităţi independente pentru a presta servicii de investiţii cu privire la FIA.
ANEXA 3
Documentaţia şi informaţii care trebuie furnizate în cazul în
care se intenţionează distribuirea în alte state membre decât România
a) O scrisoare de notificare conţinând un program de activitate care să identifice fondurile de investiţii alternative (FIA) ale căror titluri de participare ale administratorilor de fonduri de investiţii alternative (AFIA) intenţionează să le distribuie şi informaţii privind locul unde sunt stabilite FIA
b) Regulile sau actul constitutiv al FIA
c) Datele de identificare ale depozitarului FIA
d) O descriere a FIA sau orice informaţii cu privire la acesta, puse la dispoziţia investitorilor
e) Informaţii cu privire la locul unde este stabilit FIA de tip master, dacă FIA în cauză este un fond de tip feeder
f) Orice informaţii suplimentare menţionate la art. 22 alin. (1) din lege pentru fiecare FIA ale cărui titluri de participare AFIA intenţionează să le distribuie
g) Indicarea statului membru (statelor membre) în care AFIA intenţionează să distribuie către investitorii profesionali titluri de participare ale unui FIA
h) Informaţii cu privire la dispoziţiile luate pentru distribuirea titlurilor de participare FIA şi, după caz, informaţii privind dispoziţiile luate pentru împiedicarea distribuirii titlurilor de participare ale FIA către investitori de retail, inclusiv în cazul în care AFIA se bazează pe activitatea unor entităţi independente pentru a presta servicii de investiţii cu privire la FIA.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
