Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 705 din 3 decembrie 2001 privind sistemul national de asistenta sociala
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta lege reglementeazã organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenta socialã în România. ART. 2 Asistenta socialã, componenta a sistemului de protecţie socialã, reprezintã ansamblul de instituţii şi mãsuri prin care statul, autoritãţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilã asigura prevenirea, limitarea sau înlãturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socialã a unor persoane. ART. 3 Asistenta socialã are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datoritã unor motive de natura economicã, fizica, psihicã sau socialã, nu au posibilitatea sa îşi asigure nevoile sociale, sa îşi dezvolte propriile capacitãţi şi competente pentru integrare socialã. ART. 4 (1) Nevoia socialã reprezintã ansamblul de cerinţe indispensabile fiecãrei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viata în vederea integrãrii sociale. (2) Evaluarea nevoilor sociale se realizeazã potrivit reglementãrilor stabilite prin acte normative. ART. 5 (1) Asistenta socialã este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a organizaţiilor societãţii civile. (2) În sensul prezentei legi, asistenta socialã cuprinde drepturile acordate prin prestaţii în bani sau în natura, precum şi serviciile sociale. ART. 6 Sistemul naţional de asistenta socialã se întemeiazã pe urmãtoarele principii generale: a) respectarea demnitãţii umane, potrivit cãruia, fiecãrei persoane îi este garantatã dezvoltare libera şi deplina a personalitãţii; b) universalitatea, potrivit cãruia fiecare persoana are dreptul la asistenta socialã, în condiţiile prevãzute de lege; c) solidaritatea socialã, potrivit cãruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întãrirea coeziunii sociale; d) parteneriatul, potrivit cãruia instituţiile publice şi organizaţiile societãţii civile coopereazã în vederea organizãrii şi dezvoltãrii serviciilor sociale; e) subsidiaritatea, potrivit cãruia statul intervine atunci când initiativa localã nu a satisfãcut sau a satisfãcut insuficient nevoile persoanelor. ART. 7 Statul îşi asuma responsabilitatea de realizare a mãsurilor de asistenta socialã prevãzute prin legi speciale şi asigura transferul atribuţiilor şi al mijloacelor financiare necesare cãtre autoritãţile publice locale, serviciile publice descentralizate şi societatea civilã. ART. 8 În cadrul planului naţional al asistenţei sociale Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale stabileşte direcţiile prioritare în domeniu, este autoritatea care iniţiazã legile speciale în domeniul asistenţei sociale, şi urmãreşte aplicarea acestora la nivel central şi local. ART. 9 În aplicarea mãsurilor de asistenta socialã Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale colaboreazã cu instituţiile guvernamentale, consiliile judeţene şi locale, precum şi cu reprezentanţii societãţii civile.
CAP. 2 Dreptul la asistenta socialã ART. 10 (1) Au dreptul la asistenta socialã, în condiţiile legii, toţi cetãţenii romani cu domiciliul în România, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã. (2) Cetãţenii altor state şi apatrizii, care au domiciliul sau resedinta în România, au dreptul la mãsuri de asistenta socialã, în condiţiile legislaţiei romane şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte. (3) Asistenta socialã se acorda la cerere sau din oficiu, în conformitate cu prevederile legii. (4) Toţi cetãţenii au dreptul de a fi informati asupra conţinutului şi modalitãţilor de acordare a drepturilor de asistenta socialã. ART. 11 Drepturile la asistenta socialã se stabilesc în condiţiile prevãzute de legile speciale care le reglementeazã. ART. 12 Evidenta beneficiarilor drepturilor la asistenta socialã se realizeazã pe baza codului numeric personal, cu asigurarea, potrivit legii, a confidenţialitãţii datelor personale.
CAP. 3 Prestaţii şi servicii sociale SECŢIUNEA 1 Prestaţii sociale ART. 13 Prestaţiile sociale în bani sau în natura sunt susţinute de mãsuri de redistributie financiarã şi cuprind: alocaţiile familiale, ajutoarele sociale şi speciale cãtre familii sau persoane, în funcţie de nevoile şi veniturile acestora. ART. 14 Alocaţiile familiale se acorda familiilor cu copii şi au în vedere, în principal, naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor. ART. 15 Ajutoarele sociale sunt prestaţii acordate în bani şi în natura persoanelor sau familiilor ale cãror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime. ART. 16 Persoanele cu deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiazã de ajutoare speciale. ART. 17 Persoanele care au dreptul la mãsuri de asistenta socialã pot beneficia şi de facilitãţi prevãzute în legi speciale. SECŢIUNEA a 2-a Servicii sociale ART. 18 În sensul prezentei legi, serviciile sociale au drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacitãţilor individuale pentru depãşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenta, în cazul în care persoana sau familia este incapabila singura sa o soluţioneze. ART. 19 Statul organizeazã şi susţine financiar şi tehnic sistemul serviciilor sociale, promovand un parteneriat cu comunitatea localã şi cu reprezentanţi ai societãţii civile. ART. 20 Serviciile sociale se acorda la domiciliu, în instituţii specializate de zi sau în instituţii rezidentiale. ART. 21 Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social-medicalã şi servicii de asistenta socialã. ART. 22 (1) Serviciile de îngrijire social-medicalã sunt acordate persoanelor care, fãrã acestea, temporar sau permanent, datoritã unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se afla în imposibilitatea desfãşurãrii unei vieţi demne, precum şi persoanelor care suferã de boli incurabile în ultima faza. (2) Serviciile de îngrijire social-medicalã sunt realizate de personal specializat. ART. 23 (1) Serviciile de asistenta socialã au drept obiectiv refacerea şi dezvoltarea capacitãţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depãşi cu forte proprii situaţiile de dificultate. (2) Serviciile de asistenta socialã sunt servicii profesionalizate şi sunt efectuate de persoane cu calificare în domeniu. (3) Serviciile de asistenta socialã se realizeazã prin metode şi tehnici specifice de diagnoza a nevoii de asistenta şi de intervenţie socialã şi constau, în principal, din informare, consiliere, terapie individualã şi colectivã. ART. 24 (1) Serviciile de asistenta socialã pot fi servicii de asistenta socialã comunitara şi servicii de asistenta socialã specializate. (2) Serviciile de asistenta socialã comunitara au un caracter primar-general şi se acorda la domiciliu, în familie şi în comunitate. (3) Serviciile de asistenta socialã specializate se acorda pentru nevoi speciale atât la domiciliu, cat şi în instituţii specializate sau în cadrul altor instituţii, cum ar fi: şcoli, spitale, penitenciare şi alte unitãţi. ART. 25 (1) Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale stabileşte prioritãţile naţionale în ceea ce priveşte serviciile sociale şi iniţiazã proiecte de acte normative pentru reglementarea acordãrii acestora. (2) Consiliile judeţene şi locale stabilesc strategiile şi prioritãţile locale în funcţie de nevoile comunitãţii respective, în conformitate cu strategia nationala. (3) Organizarea sistemului de servicii şi modul de acordare a acestora se aproba prin hotãrâre a Guvernului. ART. 26 Instituţiile publice şi unitãţile private, precum şi asociaţiile şi fundaţiile care acorda servicii sociale au obligaţia sa respecte standardele de calitate, precum şi normele metodologice stabilite potrivit legii.
CAP. 4 Instituţii de asistenta socialã ART. 27 (1) Instituţiile de asistenta socialã sunt înfiinţate şi organizate ca unitãţi specializate, publice sau private. (2) Instituţiile de asistenta socialã asigura protecţie, ocrotire, gazduire, îngrijire, activitãţi de recuperare şi reintegrare socialã pentru copii, persoane cu handicap, persoane varstnice şi alte categorii de persoane, în funcţie de nevoile specifice. ART. 28 (1) Gazduirea în instituţiile de asistenta socialã se realizeazã atunci când menţinerea la domiciliu nu este posibila şi poate fi dispusã în urma evaluãrii sociale şi socio-medicale a persoanei, cu consimţãmântul acesteia. (2) În situaţia în care nu se poate obţine consimţãmântul persoanei, accesul acesteia în instituţiile de asistenta socialã se realizeazã cu consimţãmântul reprezentantului legal sau, dupã caz, cu acordul autoritãţii tutelare. ART. 29 Instituţiile de asistenta socialã pot acorda servicii sociale şi la domiciliul persoanelor, în funcţie de nevoile acestora. ART. 30 Nomenclatorul instituţiilor de asistenta socialã, procedura şi modul de acreditare a instituţiilor de asistenta socialã, publice şi private, dupã caz, se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale. ART. 31 (1) Instituţiile de asistenta socialã acreditate au obligaţia sa respecte standardele de calitate pentru serviciile acordate, iar proiectele de construcţie şi modernizare a aşezãmintelor sociale trebuie sa rãspundã nevoilor beneficiarilor. (2) Instituţiile de asistenta socialã prevãzute la alin. (1) au obligaţia sa respecte criteriile minime de organizare şi funcţionare, care se aproba prin hotãrâre a Guvernului. ART. 32 (1) Instituţiile publice de asistenta socialã, finanţate parţial sau total de la bugetul de stat, se înfiinţeazã prin hotãrâre a Guvernului, iar cele finanţate de la bugetul judeţean sau de la bugetele locale, prin hotãrâre a consiliului judeţean sau local. (2) Instituţiile publice de asistenta socialã sunt conduse de un director a cãrui activitate este sprijinita de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali. (3) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice de asistenta socialã se stabilesc de organele care le înfiinţeazã. ART. 33 Consiliul local împreunã cu conducerea instituţiei publice de asistenta socialã au obligaţia sa asigure soluţionarea urgentelor sociale din unitatea administrativ-teritorialã unde îşi are sediul instituţia.
CAP. 5 Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenta socialã SECŢIUNEA 1 La nivel central ART. 34 (1) În cadrul administraţiei publice centrale Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale este autoritatea care elaboreazã politica de asistenta socialã, stabileşte strategia nationala de dezvoltare în domeniu şi promoveazã drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap şi ale oricãror alte persoane aflate în nevoie. În elaborarea strategiei de dezvoltare în domeniu Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale se va consulta cu principalii reprezentanţi ai societãţii civile. (2) Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Autoritatea Nationala pentru Protecţia Copilului, precum şi alte instituţii şi organisme guvernamentale elaboreazã în domeniul lor de competenta politici şi programe de asistenta socialã. ART. 35 (1) În vederea coordonãrii sistemului naţional de asistenta socialã se constituie Comisia interministeriala privind asistenta socialã, coordonata de ministrul muncii şi solidaritãţii sociale. (2) Comisia interministeriala privind asistenta socialã are, în principal, urmãtoarele atribuţii: a) elaborarea politicii unitare în domeniul asistenţei sociale; b) coordonarea la nivel naţional a activitãţilor de asistenta socialã; c) avizarea politicilor şi mãsurilor de asistenta socialã elaborate de ministerele şi instituţiile prevãzute la art. 34 alin. (2). (3) Componenta, modul de organizare, precum şi alte atribuţii ale Comisiei interministeriale privind asistenta socialã se aproba prin hotãrâre a Guvernului. ART. 36 Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale în domeniul asistenţei sociale sunt urmãtoarele: a) coordoneazã şi controleazã funcţionarea sistemului naţional de asistenta socialã; b) elaboreazã proiecte de acte normative, norme metodologice şi reglementãri privitoare la funcţionarea sistemului de asistenta socialã; c) elaboreazã planul naţional prin care se stabilesc direcţiile prioritate de acţiune în raport cu configuraţia concretã a nevoilor şi a resurselor existente; d) elaboreazã standardele de calitate pentru serviciile sociale, în colaborare cu instituţiile universitare şi de cercetare din domeniu, cu organizaţiile profesionale de profil, cu specialiştii din sistemul de asistenta socialã şi din sistemul de sãnãtate; e) elaboreazã, implementeaza şi evalueaza programele naţionale de asistenta socialã; f) indruma şi controleazã activitatea instituţiilor de asistenta socialã, publice sau private, în ceea ce priveşte aplicarea mãsurilor de asistenta socialã; g) elaboreazã programe de formare şi perfecţionare a personalului din domeniul asistenţei sociale, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei, asociaţiile profesionale şi cu instituţiile universitare; h) organizeazã procesul de acreditare, elaboreazã metodologia de acreditare şi criteriile de evaluare a instituţiilor de asistenta socialã, publice şi private, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activeazã în domeniu; i) indruma şi controleazã activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor în vederea respectãrii drepturilor de asistenta socialã ale persoanelor aflate în situaţie de nevoie; j) dezvolta relaţii de colaborare şi cooperare cu organisme internaţionale, încheie convenţii de colaborare cu acestea pentru derularea de programe cu finanţare externa; k) finanţeazã programele naţionale de asistenta socialã; l) administreazã şi gestioneazã fondurile alocate, conform legii, pentru asistenta socialã. ART. 37 (1) Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale poate constitui organisme consultative care sa sprijine dezvoltarea strategiei în domeniu, elaborarea de standarde, evaluarea calitãţii serviciilor sociale. (2) Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale poate organiza în subordinea sa organisme executive cu funcţia de rezolvare a problemelor sociale punctuale sau implementare a unor programe sociale.
SECŢIUNEA a 2-a La nivel teritorial 1. La nivelul direcţiilor de munca şi solidaritate socialã judeţene, respectiv al Direcţiei generale de munca şi solidaritate socialã a municipiului Bucureşti ART. 38 (1) Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale organizeazã în cadrul direcţiilor de munca şi solidaritate socialã judeţene, respectiv în cadrul Direcţiei generale de munca şi solidaritate socialã a municipiului Bucureşti, compartimente de specialitate, denumite în continuare servicii publice de asistenta socialã. (2) Direcţiile de munca şi solidaritate socialã judeţene, respectiv Direcţia generalã de munca şi solidaritate socialã a municipiului Bucureşti, pot organiza birouri în localitãţile în care numãrul, structura beneficiarilor şi complexitatea activitãţii la nivel teritorial o impun. ART. 39 (1) Direcţiile de munca şi solidaritate socialã judeţene, respectiv Direcţia generalã de munca şi solidaritate socialã a municipiului Bucureşti, îndeplinesc în domeniul asistenţei sociale urmãtoarele atribuţii principale: a) realizeazã, la nivel local, evidenta beneficiarilor şi a sumelor cheltuite cu asistenta socialã; b) acrediteazã personalul specializat care acorda servicii sociale la domiciliu, în conformitate cu legislaţia în vigoare; c) colecteazã informaţii din domeniul asistenţei sociale şi evalueaza impactul politicilor sociale asupra beneficiarilor; d) realizeazã studii şi analize în domeniul asistenţei sociale; e) colaboreazã la elaborarea planului judeţean şi al municipiului Bucureşti pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie în sprijinul persoanelor aflate în nevoie; f) controleazã aplicarea legislaţiei în domeniu şi aplica sancţiuni în caz de nerespectare a acesteia; g) controleazã activitatea instituţiilor publice şi private de asistenta socialã cu privire la acordarea prestaţiilor şi serviciilor sociale, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activeazã în domeniul social; h) sprijinã şi indruma din punct de vedere metodologic elaborarea şi derularea programelor din domeniul asistenţei sociale dezvoltate pe plan local; i) administreazã şi gestioneazã fondurile alocate, conform legii, pentru asistenta socialã; j) elaboreazã propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenta socialã şi le transmite Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale. (2) Stabilirea, în condiţiile legii, a drepturilor de asistenta socialã şi plata acestora, precum şi acordarea facilitãţilor reglementate de lege se fac de cãtre directorul direcţiei judeţene de munca şi solidaritate socialã, respectiv de directorul general al Direcţiei generale de munca şi solidaritate socialã a municipiului Bucureşti. 2. La nivelul consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti ART. 40 (1) Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti organizeazã, ca serviciu public, un compartiment de asistenta socialã care asigura la nivel teritorial aplicarea politicilor de asistenta socialã în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricãrei persoane aflate în nevoie. (2) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public se aproba prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 41 Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au, în domeniul asistenţei sociale, urmãtoarele atribuţii principale: a) aproba planul judeţean de asistenta socialã pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie în spijinul persoanelor aflate în nevoie; b) stabilesc mãsuri de prevenire a situaţiilor de marginalizare şi excludere socialã şi asigura mijloacele umane, materiale şi financiare necesare pentru soluţionarea urgentelor sociale la nivel judeţean şi, în lipsa resurselor, şi la nivel local; c) evalueaza activitãţile desfãşurate de organizaţiile neguvernamentale în cadrul programelor subvenţionate de la bugetul consiliului judeţean şi, respectiv, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti; d) aproba înfiinţarea, finanţarea sau, dupã caz, cofinantarea instituţiilor publice de asistenta socialã şi evalueaza activitãţile desfãşurate de cãtre acestea; e) colaboreazã cu serviciile publice de asistenta socialã în vederea aplicãrii strategiilor din domeniul asistenţei sociale; f) încheie convenţii de parteneriat cu reprezentanţi ai societãţii civile implicaţi în derularea programelor de asistenta socialã. 3. La nivelul consiliilor locale ART. 42 (1) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti organizeazã, în condiţiile art. 40 alin. (2), ca serviciu public, compartimente de asistenta socialã. (2) Consiliile locale comunale vor angaja în aparatul propriu persoane cu atribuţii de asistenta socialã. (3) Consiliile locale ale oraşelor şi comunelor pot organiza servicii zonale de asistenta socialã. (4) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale comunelor au, în domeniul asistenţei sociale, urmãtoarele atribuţii principale: a) asigura identificarea problemelor sociale din domeniul asistenţei sociale şi soluţionarea acestora în condiţiile legii; b) administreazã şi gestioneazã fondurile alocate pentru asistenta socialã; c) organizeazã şi susţin financiar sistemul de servicii de asistenta socialã; d) organizeazã servicii sociale, în funcţie de solicitarile locale; e) asigura plata subvenţiilor aprobate pentru asociaţiile şi fundaţiile romane cu personalitate juridicã, care desfãşoarã programe de servicii sociale, în condiţiile legii; f) elaboreazã propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenta socialã şi le transmit direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti; g) aproba programe de colaborare cu organizaţii neguvernamentale, instituţii de cult recunoscute în România şi cu alţi reprezentanţi ai societãţii civile, în conformitate cu prevederile planului naţional şi ale planului judeţean de asistenta socialã; h) încheie, în condiţiile legii, convenţii în vederea asigurãrii serviciilor sociale; i) acorda spaţii, mijloace financiare şi logistice pentru susţinerea realizãrii activitãţilor de asistenta socialã; j) asigura locuinţe sociale, în condiţiile legii; k) finanţeazã sau, dupã caz, cofinanteaza instituţiile publice de asistenta socialã de interes local, precum şi programele de servicii de asistenta socialã; l) comunica lunar direcţiei de munca şi solidaritate socialã judeţene, respectiv Direcţiei generale de munca şi solidaritate socialã a municipiului Bucureşti, numãrul de beneficiari de asistenta socialã şi sumele cheltuite cu aceasta destinaţie. (5) Stabilirea, în condiţiile legii, a drepturilor la prestaţii de asistenta socialã şi plata acestora, precum şi acordarea facilitãţilor reglementate de lege se fac de cãtre primar, prin dispoziţie.
CAP. 6 Personalul din sistemul de asistenta socialã ART. 43 În domeniul asistenţei sociale activeazã personal angajat şi voluntari, specialişti cu diverse calificãri, care au competente, responsabilitãţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate. ART. 44 Serviciile de asistenta socialã prevãzute la art. 23 sunt realizate de personal de specialitate de asistenta socialã. ART. 45 (1) Formarea personalului de specialitate de asistenta socialã se realizeazã în instituţii de învãţãmânt superior, postliceal sau prin alte forme de învãţãmânt având profil de asistenta socialã, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. (2) Personalul de specialitate de asistenta socialã are obligaţia sa îndeplineascã atribuţiile şi responsabilitãţile prevãzute în statutul profesiei, aprobat prin lege, la propunerea asociaţiilor profesionale, înfiinţate potrivit legii şi acreditate de Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale. ART. 46 Ţinerii care au optat pentru serviciul utilitar alternativ pot participa, dupã instruirea adecvatã, la acordarea serviciilor de îngrijire social-medicalã. ART. 47 Personalul şi voluntarii care activeazã în domeniul asistenţei sociale au obligaţia: a) sa asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute prin exercitarea profesiei; b) sa respecte intimitatea persoanei, precum şi libertatea acesteia de a decide; c) sa respecte etica profesionalã. ART. 48 Nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 47 atrage, în condiţiile legii, rãspunderea materialã, disciplinarã, civilã sau penalã, dupã caz. ART. 49 Instituţiile de asistenta socialã au obligaţia sa asigure structura de personal stabilitã prin normativele aprobate prin hotãrâre a Guvernului. ART. 50 (1) În statutul prevãzut la art. 45 alin. (2) este obligatorie înfiinţarea comisiei de disciplina în cadrul fiecãrei asociaţii profesionale, stabilindu-se şi regulamentul de organizare şi funcţionare a acesteia. (2) Prin deciziile comisiei de disciplina se sancţioneazã abaterile de la etica şi deontologia profesionalã sãvârşite în exercitarea profesiei de cãtre personalul prevãzut la art. 45. (3) Deciziile comisiei de disciplina pot fi atacate la judecãtorie în termen de 30 de zile de la data comunicãrii. ART. 51 În domeniul asistenţei sociale nu îşi pot exercita profesia persoanele care au fost condamnate definitiv pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura sa le facã incompatibile cu exercitarea acestei profesii. ART. 52 Activitãţile de evaluare a programelor de asistenta socialã sunt realizate de serviciile publice teritoriale, scop în care pot apela şi la experţi independenţi.
CAP. 7 Finanţarea asistenţei sociale ART. 53 (1) Asistenta socialã se finanţeazã din bugetele locale şi din bugetul de stat. (2) La finanţarea asistenţei sociale sunt utilizate şi sume provenite din fonduri extrabugetare, din donaţii, sponsorizãri sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţara şi din strãinãtate, din contribuţia plãtitã de cãtre persoanele beneficiare de servicii sociale, precum şi din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu. ART. 54 Modul de finanţare a asistenţei sociale, potrivit prevederilor art. 53, se stabileşte prin legile speciale care reglementeazã acordarea de prestaţii şi servicii sociale. ART. 55 (1) Instituţiile publice de asistenta socialã pot organiza activitãţi autofinantate. (2) Veniturile obţinute din activitãţile prevãzute la alin. (1) se utilizeazã pentru acoperirea cheltuielilor activitãţilor respective, precum şi pentru îmbunãtãţirea serviciilor acordate de cãtre instituţia publica de asistenta socialã. ART. 56 (1) Contribuţiile persoanelor beneficiare de servicii sociale se suporta din veniturile proprii lunare realizate de acestea sau, dupã caz, prin participarea altor persoane obligate la întreţinere, potrivit normelor metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului. (2) Contribuţiile prevãzute la alin. (1) nu pot depãşi nivelul costului mediu lunar aprobat prin ordin al ministrului muncii şi solidaritãţii sociale, pe tipuri de instituţii. ART. 57 Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale pot contracta, în condiţiile legii, servicii sociale cu furnizorii de astfel de servicii. ART. 58 Instituţiile de asistenta socialã sunt scutite de taxe şi impozite pe terenuri şi clãdiri folosite pentru activitãţile de asistenta socialã. ART. 59 Disponibilitãţile existente în contul instituţiilor bugetare la sfârşitul anului, provenite din activitãţi extrabugetare, se reporteazã cu aceeaşi destinaţie în anul urmãtor.
CAP. 8 Jurisdicţia asistenţei sociale ART. 60 Cererea pentru acordarea drepturilor de asistenta socialã se înregistreazã la primarul unitãţii administrativ-teritoriale în a carei raza teritorialã locuieşte persoana, urmând ca în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii cererii sa se emita dispoziţia primarului şi sa se comunice solicitantului. ART. 61 Dispoziţia primarului poate fi atacatã potrivit prevederilor <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 . ART. 62 Cererile adresate instanţelor judecãtoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legatura cu drepturile de asistenta socialã sunt scutite de taxa judiciarã de timbru.
CAP. 9 Comisia de mediere socialã ART. 63 (1) În fiecare judeţ şi sector al municipiului Bucureşti se înfiinţeazã o comisie de mediere socialã, cu rol consultativ. (2) Comisia de mediere socialã clarifica prin dialog punctele divergenţe dintre solicitantii, beneficiarii drepturilor de asistenta socialã şi reprezentanţii instituţiilor care acorda aceste drepturi. (3) Organizarea şi funcţionarea comisiilor de mediere socialã se aproba prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidaritãţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice.
CAP. 10 Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 64 La solicitarea persoanelor interesate serviciile publice teritoriale de asistenta socialã, compartimentele de specialitate ale consiliilor judeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale consiliilor locale acorda gratuit consultanţa de specialitate în domeniul asistenţei sociale. ART. 65 Consiliile judeţene şi locale, organizaţiile neguvernamentale şi celelalte persoane juridice care realizeazã programe de asistenta socialã au obligaţia sa comunice lunar serviciilor publice de asistenta socialã date şi informaţii referitoare la activitatea în acest domeniu. ART. 66 Institutul Naţional de Statistica, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale, organizeazã şi asigura prelucrarea datelor din domeniul asistenţei sociale, în vederea fundamentarii de strategii, şi publica anual indicatorii de asistenta socialã în Anuarul Statistic al României. ART. 67 (1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2002. (2) Mãsurile de asistenta socialã reglementate de prezenta lege vor fi aplicate la datele prevãzute de legile speciale.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 29 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TARACILA
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 5 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
