Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 64 din 8 iulie 1992 privind aprobarea aranjamentului de credit stand-by acordat Romaniei de catre Fondul Monetar International
ART. 1 Se aproba aranjamentul de credit stand-by în valoare de 314,04 milioane DST, acordat României de Fondul Monetar Internaţional, pentru o perioada de 10 luni, începînd de la 29 mai 1992. ART. 2 Echivalentul în lei al sumei de 314,04 milioane DST, respectiv 85,172 milioane lei, ce se vireazã în contul nr. 1 al Fondului Monetar Internaţional la Banca Nationala a României, pe mãsura primirii transelor de credit, se acoperã din rezervele Bãncii Naţionale a României. ART. 3 Echivalentul în lei al dobinzilor şi comisionului stand-by în valuta, aferente acestui credit, se suporta de la bugetul statului. ART. 4 Banca Nationala a României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor sînt însãrcinate cu aducerea la îndeplinire a prevederilor acestei legi.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 23 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN
ANEXA 1
ROMÂNIA: ARANJAMENT STAND-BY Acest document are ca anexe o scrisoare şi un memorandum insotitor purtind data de 4 mai 1992, din partea ministrului economiei şi finanţelor al României şi guvernatorului Bãncii Naţionale a României, prin care se solicita un aranjament stand-by şi se stabilesc: (i) obiectivele şi politicile pe care autoritãţile României intenţioneazã sa le urmeze pentru perioada acestui aranjament stand-by; şi (ii) înţelegerile României cu Fondul referitoare la efectuarea unei examinari a progresului înregistrat în realizarea obiectivelor programului şi la politicile şi mãsurile pe care autoritãţile României le vor urma pentru perioada care rãmîne din acest aranjament stand-by. Pentru a sprijini aceste obiective şi politici, Fondul Monetar Internaţional acorda acest aranjament stand-by în conformitate cu urmãtoarele prevederi: 1. În perioada de 10 luni care începe la 29 mai 1992, România va avea dreptul sa efectueze cumpãrãri de la Fond într-o suma echivalenta cu 314,04 milioane DST, sub rezerva paragrafelor 2, 3, 4, 5 şi 6 de mai jos, fãrã o noua examinare din partea Fondului. 2.a) Cumpãrãrile în baza acestui aranjament nu vor putea depãşi, fãrã acordul Fondului, echivalentul a 157,02 milioane DST pînã la 15 august 1992, echivalentul a 209,36 milioane DST pînã la 15 noiembrie 1992 şi echivalentul a 261,7 milioane DST pînã la 15 februarie 1993. b) Nici una din limitele prevãzute la lit. a) de mai sus nu se va putea aplica vreunei cumpãrãri în baza acestui aranjament stand-by care nu va spori disponibilitãţile Fondului în moneda României, în tranşele de credit, peste 25% din cota sau nu va spori disponibilitãţile Fondului în moneda respectiva, ca urmare a cumpãrãrilor din surse împrumutate, peste 12,5% din cota. 3. Cumpãrãrile în baza acestui aranjament stand-by vor fi efectuate din surse ordinare şi surse împrumutate în proporţie de 1:2 pînã cînd cumpãrãrile în baza acestui aranjament vor atinge un total de 205.300.000 DST şi dupã aceea din surse împrumutate, sub rezerva ca orice modificare facuta de Fond în ceea ce priveşte proportiile resurselor ordinare şi împrumutate se vor aplica sumelor care pot fi cumpãrate dupã data modificãrii. 4. România nu va efectua cumpãrãri în baza acestui aranjament care vor spori disponibilitãţile Fondului în moneda sa, în cadrul transelor de credit, peste 25% din cota sau care vor spori disponibilitãţile Fondului în moneda respectiva - ca urmare a cumpãrãrilor din resurse împrumutate - peste 12,5% din cota: a) în cursul oricãrei perioade în care datele la sfîrşitul perioadei precedente arata ca: (1) limita privind schimbarea cumulatã a creditului net acordat de sistemul bancar administraţiei generale consolidate, la care se face referire în paragraful 20 şi anexa nr. 1 din memorandumul anexat; sau (2) limita privind schimbarea cumulatã a activelor interne nete ale sistemului bancar, la care se face referire în paragraful 23 şi anexa nr. 2 din memorandum; sau (3) limita privind schimbarea cumulatã a rezervelor internaţionale nete, la care se face referire în paragraful 37 şi anexa nr. 3 din memorandum; sau (4) limita privind contractarea sau garantarea unei noi datorii externe cu scadente între 1-12 ani sau sub limita privind contractarea sau garantarea unei noi datorii externe cu scadente între 1-5 ani la care se face referire în paragraful 39 şi anexa nr. 4 din memorandum, nu au fost respectate; sau b) dupã 14 noiembrie 1992 pînã cînd examinarea la care se face referire în paragraful 40 din memorandum nu va fi efectuatã ; sau c) în cursul oricãrei perioade a aranjamentului stand-by, dacã România: 1) impune sau intensifica restricţiile asupra plãţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente; sau 2) introduce sau modifica practicile valutare multiple; sau 3) încheie acorduri bilaterale de plati care sînt incompatibile cu prevederile art. 8; sau 4) impune sau intensifica restricţiile la import din motive de balanţa de plati. În cazul în care România este împiedicatã sa facã cumpãrãri în baza acestui aranjament datoritã prevederilor acestui paragraf 4, cumpãrãrile vor fi reluate numai dupã ce a avut loc o consultare între Fond şi România şi s-a ajuns la înţelegeri în ceea ce priveşte circumstanţele în care cumpãrãrile respective pot fi reluate. 5. România nu va efectua cumpãrãri în baza acestui aranjament stand-by în cursul oricãrei perioade a aranjamentului în care ea are o obligaţie financiarã restanta fata de Fond sau esueaza în efectuarea unei rascumparari asteptate conform liniilor directoare, referitoare la Acţiunea de corectare pentru neefectuarea unei cumpãrãri sau în conformitate cu Decizia nr. 9331- (89/167) cu modificãrile ulterioare. 6. Dreptul României de a se angaja în tranzacţiile acoperite de acest aranjament poate fi suspendat numai în ceea ce priveşte solicitarile primite de Fond dupã: a) o ineligibilitate formala; sau b) o decizie a Consiliului executiv de suspendare a tranzacţiilor, fie în general, fie pentru a examina o propunere facuta de un director executiv sau de directorul general pentru a suprima sau a limita în mod oficial eligibilitatea României. Atunci cînd o înştiinţare despre o decizie pentru examinarea unei propuneri se face în conformitate cu acest paragraf 6, cumpãrãrile în baza acestui aranjament vor fi reluate nu mai dupã ce a avut loc o consultare între Fond şi România şi s-a ajuns la o înţelegere în ceea ce priveşte circumstanţele în care cumpãrãrile respective pot fi reluate. 7. Cumpãrãrile în baza acestui aranjament vor fi fãcute în monedele altor membri, selectate în conformitate cu politica şi procedurile Fondului şi pot fi fãcute şi în DST-uri dacã, la cererea României, Fondul este de acord sa le furnizeze la data cumpãrãrii. 8. Data valutei pentru cumpãrãrile în baza acestui aranjament care implica resurse împrumutate va fi determinata în conformitate cu Regula G-4 (b) din Regulile şi Regulamentele Fondului. România se va consulta cu Fondul la data cumpãrãrilor care implica resurse împrumutate în conformitate cu regula G-4 (d). 9. România va plati dobinda pentru acest aranjament în conformitate cu deciziile Fondului. 10.a) România va rascumpara suma în moneda sa rezultatã dintr-o cumpãrare efectuatã în baza acestui aranjament, în conformitate cu prevederile Statutului şi deciziile Fondului, inclusiv acele referitoare la rãscumpãrare atunci cînd situaţia balanţei de plati şi rezervelor se imbunatatesc. b) Orice reducere în moneda României, detinuta de Fond, va reduce suma supusã rãscumpãrãrii prevãzutã la lit.a) de mai sus, în conformitate cu principiile aplicate de Fond în acest scop la data reducerii. Data valutei unei rascumparari pentru o cumpãrare finanţatã din resurse împrumutate, în baza acestui aranjament, va fi în mod normal ziua a 6-a sau a 22-a din luna sau urmãtoarea zi lucrãtoare dacã ziua aleasã nu este o zi lucrãtoare, sub rezerva ca rascumpararile vor fi terminate cel mai tirziu în 7 ani de la data cumpãrãrii. 11. În perioada aranjamentului stand-by, România va rãmîne în strinsa consultare cu Fondul. Aceasta consultare poate include corespondenta şi vizite ale personalului Fondului în România sau ale reprezentanţilor României la Fond. România va furniza Fondului, prin rapoarte, la intervalele sau datele cerute de Fond, unele informaţii pe care Fondul le poate solicita în legatura cu progresul înregistrat de România în realizarea obiectivelor şi politicilor stabilite în scrisoarea anexatã. 12. În conformitate cu scrisoarea autoritãţilor, România se va consulta cu Fondul în ceea ce priveşte adoptarea oricãror mãsuri care pot fi corespunzãtoare la initiativa Guvernului sau ori de cîte ori directorul general solicita o consultare atunci cînd oricare din criteriile de la paragraful 4 de mai sus nu au fost respectate sau cînd el considera ca o consultare asupra programului este de dorit. În plus, dupã perioada aranjamentului, deoarece România are de efectuat rascumparari în tranşele superioare de credit, Guvernul se va consulta periodic cu Fondul, la initiativa sa sau la cererea directorului general în ceea ce priveşte politica în domeniul balanţei de plati a României. Stimate domnule Camdessus, Guvernul României realizeazã, începînd din 1990, un program de reforma economicã. Acest program a fost sprijinit de un aranjament de credit stand-by pe termen de un an, care a început în 1991, şi a beneficiat de asistenta tehnica a Fondului. Apreciem foarte mult ambele forme de sprijin. S-a realizat un progres considerabil pentru atingerea obiectivului nostru de creare a unui mediu în care opţiunile individuale şi forţele pieţei sa joace un rol proeminent. Consideram ca aceasta transformare a economiei va conduce la o creştere susţinutã a producţiei şi la o imbunatatire constanta a nivelului de trai al populaţiei. Cu toate acestea, faza de stabilizare a efortului nostru pentru reforma nu s-a terminat încã, iar eliminarea dezechilibrelor macroeconomice va cere, în continuare, eforturi hotãrîte de ajustare. În aceste circumstanţe, solicitam un nou aranjament stand-by cu Fondul pe termen de 10 luni, într-o suma echivalenta cu 314,04 milioane DST, pentru a sprijini programul nostru de ajustare şi reforma economicã din 1992. Intentionam, de asemenea, sa solicitam un sprijin financiar în cadrul facilitatii de finanţare compensatorie şi neprevãzute, pentru elementul import petrol (FFCN), într-o suma echivalenta cu 76,8 milioane DST, pe baza unui exces al importului de petrol în anul care se încheie la 30 septembrie 1991, de îndatã ce vom efectua rambursarea aferentã unei trageri anterioare fãcute în baza elementului import petrol al FFCN. Eforturile întreprinse de noi, pînã acum, într-un cadru extern, mult mai aspru decît se prevazuse iniţial şi agravate de intirzieri în imobilizarea finanţãrii externe, sînt o dovada clara a hotãrîrii noastre de a continua procesul reformei. Am adoptat un numãr de mãsuri hotaritoare pentru ajustare şi reforma, inclusiv liberalizarea preţurilor şi al comerţului, politici prudente financiare şi de venituri, reforme în sectorul fiscal şi financiar şi liberalizarea sistemului valutar. În plus, am introdus o serie de mãsuri structurale importante, în scopul stimulãrii activitãţii economice private, privatizãrii activelor de stat şi creãrii unui cadru legal şi institutional, care sînt esenţiale pentru dezvoltarea şi funcţionarea eficienta a unei economii de piata. Speram ca în 1992 sa avansam pe calea progresului realizat pînã acum. Mai mult, va fi deosebit de important sa oprim declinul producţiei, sa reducem inflatia la o rata rezonabila şi sa intarim conturile externe. Detaliile politicii economice pe care Guvernul României intenţioneazã sa o urmeze pentru a realiza obiectivele sale economice sînt descrise în memorandumul anexat. Guvernul României este gata sa ia orice alte mãsuri care ar putea fi necesare dacã obiectivele economice sau procesul general al reformei vor fi amenintate. Autoritãţile romane se vor consulta îndeaproape cu Fondul, în conformitate cu politicile Fondului privind astfel de consultãri. În aceasta privinta, Guvernul României va furniza Fondului acele informaţii pe care acesta le va solicita, în legatura cu progresele României în îndeplinirea mãsurilor de politica economicã şi realizarea obiectivelor programului pentru 1992. În vederea facilitãrii urmãririi progreselor realizate în cadrul programului, o analiza împreunã cu Fondul a evoluţiei economice şi a mãsurilor de politica economicã va fi efectuatã pînã la 15 octombrie 1992. Ai dumneavoastrã sinceri, George Danielescu, ministrul economiei şi finanţelor
Mugur Isarescu, Guvernatorul Bãncii Naţionale a României ANEXA 1
Memorandumul privind politica economicã a Guvernului României Domnului Michel Camdessus, Director general Fondul Monetar Internaţional Washington, D.C. 20431 U.S.A.
MEMORANDUM privind politica economicã a Guvernului României I. Introducere 1. România se afla în mijlocul realizãrii unui program cuprinzator de reforma, care are drept scop transformarea rapida a tarii, de la un sistem de planificare centralizata la o economie de piata. Atingerea unei stabilitati macroeconomice constituie fundamentul necesar pentru reusita programului de reforma. Ca urmare, scopul principal al programului pe 1992 este încheierea fazei de stabilizare a procesului reformei. 2. Programul pe 1992 urmãreşte eliminarea actualelor dezechilibre interne şi externe. În afarã de continuarea unei politici financiare prudente, atingerea acestui obiectiv reclama introducerea unor noi mãsuri structurale menite sa imbunatateasca alocarea resurselor şi creşterea producţiei potenţiale şi efective. Aceste mãsuri includ continuarea progresului în ceea ce priveşte liberalizarea pieţelor, introducerea unei politici corespunzãtoare în domeniul ratelor dobinzii, crearea în fapt a unei proprietãţi private şi dezvoltarea unui cadru legal şi institutional care sa faciliteze funcţionarea sectorului particular. Existenta unui sistem valutar şi comercial deschis care sa permitã integrarea României în economia mondialã continua sa fie cheia politicii în sectorul extern. 3. Schimbarea situaţiei actuale caracterizatã prin scãderea producţiei şi existenta unei inflatii ridicate constituie una din cele mai bune cai pentru asigurarea protecţiei sociale. În acelaşi timp, Guvernul este convins ca reforma economicã şi ajustarea pot reusi numai dacã se iau mãsuri care sa reducã povara ajustarii care apasa asupra celor mai vulnerabile grupuri ale populaţiei. Protecţia socialã prevãzutã în program este menita sa usureze aceasta povara printr-o politica bine definitã. II. Politici şi evolutii economice recente 4. În 1991 economia a fost greu afectatã de un numãr de evolutii negative neprevãzute, iar scãderea producţiei a fost mai mare decît se aştepta. Produsul intern brut (PIB) real a scãzut cu 13%, producţia industriala fiind cu aproximativ 21% sub nivelul sau din 1990. Aceste scaderi reflecta un numãr de factori corelati, inclusiv absenta unei finantari externe, scãderea comerţului cu U.R.S.S. şi cu alte tari din fostul C.A.E.R., problemele asociate cu criza din Golf, lipsa de materii prime şi energie din import, precum şi dezorganizarea economicã şi blocajele din sistemul de plati datorate arieratelor dintre întreprinderi. Industriile grea, energo-intensiva şi extractiva au fost cele mai grav afectate. Inundatiile şi problemele asociate cu aplicarea reformei agrare au contribuit la declinul producţiei agricole. Scãderea PIB-ului real s-a reflectat în creşterea somajului. La sfîrşitul lunii iunie 1991 existau 195000 de someri înregistraţi, din care 128000 primeau ajutoare de şomaj. Aceste cifre au crescut la 337500 şi respectiv 266000 la sfîrşitul anului 1991. 5. În pofida unei politici financiare prudente, inflatia a fost mult mai mare decît asteptarile. Din noiembrie 1990, luna în care a început programul de liberalizare a preţurilor şi pînã la sfîrşitul anului 1991, nivelul preţurilor a crescut cu 345%. Unificarea cursului de schimb în noiembrie 1991, care a ridicat rata de la 60 lei la 180 lei pentru un dolar S.U.A., a mãrit, de asemenea, presiunea asupra nivelului preţurilor. Printre produsele afectate, preţurile energiei (cu excepţia celei pentru consumul casnic) au crescut imediat, ca o reflectare a efectelor de propagare ale acestei miscari a cursului de schimb. Salariile reale au scãzut cu 22 % de la data începerii liberalizarii preţurilor, în pofida creşterii plãţilor pentru salarii prevãzute în schema de indexare a salariilor. 6. Rezervele internaţionale nete (RIN) ale sistemului bancar au scãzut în 1991 cu 822 milioane dolari S.U.A. În cursul anului 1991, scãderea RIN a fost dominata de evoluţia contului curent; mai puţin de jumãtate din deficitul contului curent a fost compensat prin intariri nete de capital. Factorii principali care au afectat evoluţia contului curent au fost colapsul comerţului cu fostele tari membre ale C.A.E.R. şi cu unele tari din Orientul Mijlociu, precum şi constringerile financiare decurgind din cãderea intrãrilor de capital pe termen mediu şi lung; ca urmare, fluxurile comerciale au fost cu mult mai mici decît se prevazuse în programul pe 1991. 7. Politica monetara a fost ancora principala a programului nostru economic şi ca urmare, un obiectiv important al Bãncii Naţionale a României (B.N.R.) a fost menţinerea expansiunii creditului intern în cadrul sistemului bancar sub un strict control. Pînã în septembrie 1991, activele interne nete ale sistemului bancar au crescut cu 99 miliarde lei (19,2% din masa monetara de la începutul perioadei). Aceasta suma a fost ceva mai mica decît prevederile din programul sprijinit de aranjamentul stand-by din 1991, datoritã creditului net acordat Guvernului, care a crescut mult mai puţin decît se planificase - ca urmare a unui deficit mai mic decît se prevazuse pentru administraţia generalã -, precum şi datoritã scaderii masive a creditelor pentru fondurile extrabugetare. 8. Combinarea slabei discipline financiare a întreprinderilor cu o politica monetara strinsa a condus, totuşi, la o rapida acumulare de plati arierate între întreprinderi care au împiedicat implementarea unei politici financiare stricte şi au contribuit la crearea unei presiuni inflationiste. Aceste arierate, estimate a fi ajuns la o suma globalã de circa 1800 miliarde lei la începutul anului 1992, şi ca o suma neta de circa 400 miliarde lei au condus, de asemenea, la un "blocaj" serios al sistemului de plati, cu consecinţe negative asupra producţiei. Din luna octombrie, B.N.R. a început sa permitã o expansiune a creditului bancar cãtre întreprinderi, în efortul de a usura problema arieratelor. La 23 decembrie 1991, Parlamentul a ratificat o lege prin care se cere sporirea creditului bancar pentru lichidarea arieratelor dintre întreprinderi. Aceasta operaţiune, cunoscutã sub numele de compensare globalã, s-a încheiat la sfîrşitul lunii ianuarie 1992. 9. Pentru a tine presiunea inflaţiei sub control şi pentru a reduce efortul de ajustare pe fagasul normal, B.N.R. a sterilizat în februarie 1992 cea mai mare parte a lichiditatii injectate în economie ca rezultat al compensãrii globale. Mai mult, Guvernul recunoaşte importanta transmiterii unui semnal clar întreprinderilor în ceea ce priveşte angajamentul sau de a impiedica reaparitia arieratelor şi de a evita în viitor orice alta operaţiune de compensare globalã. În legatura cu aceasta, au fost adoptate doua hotãrîri guvernamentale pentru a forta rambursarea creditelor primite în cadrul compensãrii globale şi pentru a impune întreprinderilor o disciplina financiarã severã. Hotãrîrea Guvernului privind disciplina financiarã stabileşte ca toate firmele trebuie sa-şi îndeplineascã obligaţiile legale în ordinea scadentelor, indiferent de faptul ca plãţile trebuie fãcute cãtre muncitori, Guvern, furnizori etc. Aceasta hotãrîre stabileşte, de asemenea, ca firmele pot fi declarate insolvabile dacã nu-şi îndeplinesc obligaţiile în termen de 30 de zile. Firmele declarate insolvabile mai dispun de încã 30 de zile, înainte ca ele sa fie supuse rambursarii forţate, inclusiv prin proceduri de faliment, dacã nu reuşesc sa obţinã un aranjament cu creditorii lor. Parlamentului i-a fost prezentat un proiect de lege în care este incorporata Hotãrîrea Guvernului privind disciplina financiarã, pentru a-i conferi acesteia o mai mare forta legalã, prin stabilirea rãspunderii juridice şi administrative a consiliului directorilor din întreprinderi pentru conducerea financiarã a acestora. În plus, o noua lege a falimentului se afla în prezent în dezbaterea Parlamentului, pentru actualizarea şi întãrirea codului comercial existent. 10. La 1 aprilie 1991 ratele dobinzilor au fost liberalizate în cadrul reformei sistemului financiar. În pofida acestei mãsuri, ratele dobinzilor la depozite s-au miscat puţin, reflectind în buna parte rigiditatea sistemului financiar, precum şi lipsa stimulentelor pentru bãnci în vederea creşterii dobinzilor spre a atrage depozite în condiţiile unor plafoane de credit specifice bãncilor. Noile bãnci au fost în mãsura sa atragã depozite de la C.E.C. printr-o calitate mai buna a serviciului, dar dimensiunea lor foarte mica nu a presat prea mult asupra C.E.C.-ului, care în esenta a rãmas reticent la creşterea dobinzilor. În vederea creşterii costului fondurilor pentru bãnci, B.N.R. a ridicat rata dobinzii de refinantare în citeva etape, în cursul anului 1991 şi din nou la începutul anului 1992, la 28% comparativ cu 3% la sfîrşitul anului 1990. Totuşi, în ciuda eforturilor Guvernului de a spori presiunea pentru liberalizarea ratelor dobinzii, acestea au rãmas negative în termeni reali. 11. Pentru a face fata dezechilibrelor macroeconomice mari şi în creştere din anii anteriori, Guvernul a promovat un program fiscal moderat în 1991 iar realizarile din cursul anului au fost mai mari decît cele prevãzute. În ultimul trimestru al anului 1991 au apãrut unele dificultãţi în colectarea impozitelor ca urmare a blocajului din sistemul de plati. Totuşi, dupã ce compensarea globalã a fost încheiatã în ianuarie 1992, toate arieratele din impozite, din anul anterior, au fost lichidate. Deficitul total al administraţiei generale a fost de numai 16,2 miliarde lei (0,8% din PIB) în comparatie cu deficitul mult mai mare prevãzut de 50,2 miliarde lei (2,4% din PIB). În programul din 1991, fondul de şomaj şi alte fonduri extrabugetare nu au fost incluse în administraţia generalã. Dacã aceste fonduri, care au înregistrat excedente mai mari în anul 1991, ar fi fost incluse, soldul administraţiei generale ar fi fost, de asemenea, excedentar cu 5,6 miliarde lei (0,3% din PIB). 12. Dupã unificarea din 11 noiembrie 1991, cursul de schimb al leului a fluctuat între 180 lei/dolar S.U.A. şi aproximativ 200 lei/dolar S.U.A. În ceea ce priveşte regimul comerţului, consecvent cu efortul reformei cãtre o economie de piata, Guvernul a liberalizat regimul exportului prin reducerea constanta a numãrului de produse care sînt interzise sau sînt supuse cotelor de export şi prin creşterea limitelor cotelor. Guvernul a eliminat, de asemenea, restricţiile cantitative la import. III. Programul macroeconomic al Guvernului pentru 1992 13. Programul macroeconomic al Guvernului pentru 1992 urmãreşte, în special: a) oprirea declinului creşterii economice reale; b) reducerea drastica a ratei inflaţiei de la circa 15% lunar, în primele doua luni ale anului, la 1,2% lunar pînã la sfîrşitul anului; şi c) sporirea rezervelor internaţionale cu 500 milioane dolari pentru a acoperi 1,7 luni de importuri pînã la sfîrşitul anului. Pentru atingerea acestor obiective, autoritãţile intenţioneazã sa menţinã politici financiare (fiscale şi monetare) prudente şi o politica adecvatã a ratelor dobinzilor; sa asigure o limitare a salariilor printr-o politica strinsa a veniturilor; sa urmeze o politica flexibila a cursului de schimb. Aceste politici de stabilizare macroeconomica vor fi completate cu politici structurale menite sa facã economia mai eficienta şi mai productiva. Mãsurile de reforma structuralã vor include liberalizarea în continuare a preţurilor, privatizarea, întãrirea disciplinei financiare prin restructurarea şi lichidarea întreprinderilor de stat şi continuarea reformelor în domeniile financiar şi fiscal. 14. De curînd, Guvernul a luat o serie de mãsuri în efortul de a pune bazele programului sau economic pentru 1992 şi a da semnale potrivite pentru crearea unei perspective favorabile reformei. Mãsurile, menţionate mai sus, au fost luate pentru a rezolva problemele legate de arieratele dintre întreprinderi. Ratele dobinzii la împrumuturi şi depozite au fost ridicate în ianuarie 1992. În sistemul comerţului exterior un nou tarif vamal a intrat în vigoare în luna respectiva. Mai multe reforme în domeniul impozitelor au fost introduse la începutul anului. Detalii ale programului de ajustare, incluzind aceste mãsuri, precum şi cele viitoare, sînt descrise mai jos. 1. Politica fiscalã şi protecţia socialã 15. Menţinerea unei discipline fiscale stricte şi reducerea dimensiunii sectorului guvernamental sînt elemente cheie ale programului economic al Guvernului, atît în ceea ce priveşte efortul de stabilizare pe termen scurt cît şi cel pe termen mediu. Pentru 1992, proiectul bugetului supus spre aprobare Parlamentului prevede un deficit al administraţiei generale de cel mult 2% din PIB. Realizarea acestui obiectiv va fi o sarcina deosebit de dificila, avînd în vedere recenta experienta a ţãrilor est-europene care arata ca veniturile din impozitul pe profit şi din ICM vor scãdea iar presiunile de sporire a cheltuielilor curente şi de capital vor creste. Avînd în vedere aceste dificultãţi, precum şi nevoia de a menţine credibilitatea programului de ajustare şi creşterea acumularilor interne pentru finanţarea investiţiilor necesare pentru restructurarea economiei, Guvernul este hotãrît totuşi sa urmeze o politica fiscalã prudenta. Credem ca în aceste condiţii, realizarea sarcinii în privinta deficitului bugetar va reprezenta un efort de ajustare substanţial. 16. În ceea ce priveşte veniturile, totalul acestora urmeazã sa fie de 33,5% din PIB în 1992 comparativ cu 36,7% din PIB în anul anterior, în termeni comparabili. Mai multe reforme importante în domeniul impozitelor au fost introduse de la 1 ianuarie 1992, cu scopul de a spori simplitatea şi transparenta sistemului de impozite şi a minimaliza stimulentele pentru evaziunea fiscalã. În acest sens, schema ICM-ului cuprinde acum cinci categorii (niveluri) în comparatie cu peste 20 cîte existau înainte. Schema impozitului pe profitul întreprinderilor a fost, de asemenea, simplificata; acum exista doua niveluri de 35% şi 45%, în comparatie cu schema progresiva ce conţinea înainte 67 de niveluri. De asemenea, se asteapta ca mãsurile luate pentru eliminarea problemelor legate de formarea în trecut a arieratelor între întreprinderi sa impulsioneze colectarea taxelor, în special pentru impozitul pe profitul întreprinderilor. 17. Politica de menţinere a unui control strict asupra tuturor categoriilor de cheltuieli, care a avut succes în 1991, va fi imbunatatita în 1992 prin adoptarea unui sistem de plafoane de cheltuieli în numerar pentru menţinerea cheltuielilor lunare în concordanta cu încasarea veniturilor. Guvernul este hotãrît sa elaboreze un program pentru reducerea nivelului subvenţiilor la un numãr de 16 bunuri de consum esenţiale, inclusiv unele articole energetice de uz gospodãresc. La 1 mai şi din nou la 1 septembrie 1992, nivelul subvenţiilor va redus cu 25% comparativ cu nivelurile acestora din perioada ianuarie-aprilie 1992, pe mãsura ce preţurile vor fi majorate, urmînd ca ele sa fie eliminate integral pînã la sfîrşitul anului 1993. Guvernul a stabilit, de asemenea, un program pentru restructurarea întreprinderilor, care se asteapta sa reducã subvenţiile cãtre întreprinderi, inclusiv cãtre industria miniera. Acest program este discutat în prezent cu Banca Mondialã. 18. Beneficiind de date imbunatatite şi de experienta unui an, Guvernul a hotãrît sa extindã definitia sectorului fiscal în cadrul programului, pentru a avea o explicaţie mai cuprinzatoare a operaţiunilor fiscale. În acest scop, fondul pentru şomaj, care în anul 1991 a avut un excedent echivalent cu 1,4% din PIB, va fi inclus în obiectivele fiscale. Ţinînd cont de dezvoltarea producţiei şi de închiderile de întreprinderi, s-a prevãzut ca acest fond sa aibã în 1992 un deficit de 0,4% din PIB, care a fost inclus în totalul deficitului de 2% din PIB. 19. Reflectind hotãrîrea sa de a menţine o politica fiscalã conservatoare, Guvernul este gata sa introducã, printr-o scurta notificare, un set de mãsuri fiscale pentru situaţii neprevãzute, în vederea protejãrii obiectivelor politicii fiscale. Devieri de la program pot aparea, de exemplu, datoritã evoluţiei macroeconomice şi a efectelor sale asupra diferitelor venituri şi cheltuieli prevãzute în buget. Printre cele mai importante mãsuri potenţiale pe care Guvernul le-a identificat, în cazul în care, în cursul anului, obiectivul privind deficitul fiscal ar fi amenintat, se pot enumera: creşterea ratelor impozitului pe profitul întreprinderilor; introducerea unui impozit pe venitul agricol, de la jumãtatea anului; trecerea colectãrii ICM-ului asupra importurilor de la primul punct de vînzare interna la punctele vamale, indexarea impozitelor locale asupra proprietãţii, care în prezent sînt stabilite în sume fixe; introducerea de accize asupra unor produse cum sînt bãuturile alcoolice, tutunul şi benzina. Dacã în cursul anului 1992 apare necesitatea unor bugete suplimentare, Guvernul este hotãrît sa le menţinã echilibrate. 20. Guvernul se va sprijini în mare parte pe creditul bancar pentru satisfacerea nevoilor sale de finanţare, deşi se va strãdui sa emita titluri guvernamentale pentru a acoperi parte din deficit. Ca urmare, programul limiteazã modificarea cumulatã a creditului net acordat Guvernului de sistemul bancar şi aceasta va constitui un criteriu de performanta (anexa nr. 1). La stabilirea acestei limite, un considerent important a fost acela de a lasa suficient loc cererilor sectorului privat pentru credite din sistemul bancar. Limita va fi ajustata, în sensul micsorarii, cu suma finanţãrii interne din surse nebancare şi cu orice echivalent în moneda localã al creditelor externe, inclusiv al creditelor de la Banca Mondialã, care sînt folosite pentru finanţarea cheltuielilor incluse în buget. 21. Guvernul acorda o mare prioritate reformelor structurale în sistemul de impozite care reduc distorsiunile ce impiedica alocarea eficienta a resurselor şi depune eforturi pentru a menţine obiectivul de baza al echitãţii. Se fac pregatiri pentru înlocuirea ICM-ului cu taxa asupra valorii adãugate (TVA) şi Guvernul este hotãrît sa introducã o taxa simplificata pe valoarea adãugatã la începutul anului 1993. Guvernul intenţioneazã, de asemenea, sa înlocuiascã sistemul progresiv de impozite cu impozitul pe venitul global, începînd cu 1 ianuarie 1994. 22. Guvernul este hotãrît sa menţinã şi sa întãreascã protecţia socialã pentru prevenirea unor greutãţi suplimentare pentru populaţie în timpul perioadei de tranzitie. În 1990-1991 au fost aprobate legi care au imbunatatit sistemul de pensii, indemnizaţiile de boala, incapacitate temporarã de munca, natalitate şi au introdus indemnizaţia pentru şomaj. Aceste categorii de indemnizaţii se vor menţine, în mare, neschimbate în 1992, iar totalul plãţilor de acest fel din buget va fi echivalent cu 9,6% din PIB, adicã ceva mai scãzut decît în 1991, deoarece numãrul angajaţilor ce vor opta pentru o pensionare înainte de îndeplinirea limitei de virsta se estimeaza a fi mai redus. Cu toate acestea, se asteapta ca somajul sa creascã rapid în cursul anului 1992 şi sa ajungã la 1,5 milioane (14% din forta de munca). Ca urmare, perioada pentru care se acorda ajutorul de şomaj a fost extinsã de la 6 luni la 9 luni şi a fost introdus un ajutor de şomaj suplimentar, însã mult mai mic, pentru perioada care depãşeşte 9 luni. Se asteapta ca suma totalã a ajutoarelor de şomaj ce vor fi acordate în 1992 sa se ridice la 2,2% din PIB, fata de 0,2% din PIB în 1991. Pe lîngã aceste ajutoare, Guvernul acorda subvenţii substanţiale populaţiei pentru produse alimentare de baza, energie şi transport public. Aceste subvenţii s-au ridicat în 1991 la circa 5,5% din PIB, aceeaşi suma fiind prevãzutã şi pentru 1992. Guvernul se va strãdui, totuşi, sa imbunatateasca modul de stabilire a subvenţiilor şi va cauta sa sporeasca utilizarea transferurilor în numerar ca o forma mai eficienta de sprijinire a veniturilor. În aceasta privinta, Guvernul intenţioneazã sa elimine reducerea cu 20% a impozitelor, acordatã persoanelor cu copii, şi sa simplifice sistemul alocaţiilor pentru copii. 2. Politica monetara 23. Politica monetara va fi una dintre cele doua pirghii principale ale programului pe 1992 şi, împreunã cu politica fiscalã şi cea salariala, vor avea sarcina de a reduce presiunile inflationiste care vor rezulta din ajustarile şi liberalizarile selective de preţuri, modificãrile cursului de schimb şi socurile externe. Guvernul considera ca implementarea unei politici monetare stricte are o deosebita importanta pentru stabilirea credibilitatii programului sau de reforma şi pentru reducerea inflaţiei. Pentru a obţine reducerea dorita a inflaţiei, este necesarã o politica stricta în domeniul creditului; în consecinta, Guvernul a stabilit obiective pentru creşterea masei monetare pe baza unor previziuni moderate în ceea ce priveşte evoluţia preţurilor şi cererea de bani. În acest scop, Guvernul va permite o creştere de 88% a masei monetare (în moneda nationala). Programul de credite pentru 1992 este proiectat sa fie compatibil cu aceasta creştere monetara prevãzutã şi cu creşterea stabilitã de 476 milioane dolari S.U.A. a rezervelor internaţionale nete. Urmare celor de mai sus, creşterea activelor interne nete ale sistemului bancar va fi de 67% din masa monetara înregistratã la sfîrşitul anului 1991. Plafoanele pentru creşterea activelor interne nete ale sistemului bancar vor constitui un criteriu de performanta, asa cum se detaliazã în anexa nr. 2. 24. Banca Nationala a României a trecut la metode indirecte de control monetar şi a renunţat la stabilirea plafoanelor de credit specifice bãncilor. În aceasta privinta, Banca Nationala a României implementeaza mãsurile recomandate de misiunile recente de asistenta tehnica ale F.M.I.; cerinţele pentru rezerve şi licitarea creditelor de refinantare au fost deja introduse. În scopul creşterii eficacitatii politicii de credit şi pentru a nu permite ca pierderile din trecut ale întreprinderilor sa devinã o povara pentru sistemul financiar, Parlamentul a adoptat, în februarie 1992, o lege care prevede ca datoriile neonorate cãtre sistemul bancar, provenite dinainte de 1991, sa fie înlocuite cu conturi speciale de datorie publica, care sa fie plãtite, între altele cu sumele obţinute din vînzarea de active ale statului şi din recuperarea creanţelor întreprinderilor. 3. Politica ratelor dobinzii şi reforma sectorului financiar 25. Pentru îmbunãtãţirea eficientei alocãrii creditelor şi pentru furnizarea de stimulente acumularilor financiare, Guvernul se va baza pe o structura flexibila a ratelor dobinzilor şi va asigura ca acestea sa reflecte condiţiile pieţei. Politica adecvatã a ratelor dobinzilor constituie un complement necesar al politicii cursului de schimb şi, în aceasta privinta, ratele interne ale dobinzilor trebuie sa fie suficient de atractive pentru a incuraja acumularile şi deţinerea de active interne. Ca urmare, Guvernul a hotãrît sa ia mãsuri care sa asigure ratelor interne ale dobinzilor niveluri real pozitive. 26. În plus, trebuie luate, totuşi mãsuri pentru promovarea cererii de active financiare interne şi îmbunãtãţirea functionarii pieţelor interne în special prin a face C.E.C.-ul o vie restructurare, mai sensibil la realitatile economice şi la forţele pieţei. De acum, Guvernul va cere C.E.C.-ului ca la instrumentele sale negociabile existente (de exemplu obligaţiunile C.E.C.) sa plãteascã dobinzi care sa reflecte condiţiile pieţei. Pentru promovarea unei structuri bancare competitive, bãncilor strãine li s-a acordat dreptul de a acţiona pe piata interna. Pînã acum, patru bãnci strãine îşi desfãşoarã activitatea în România, iar Guvernul va continua sa incurajeze astfel de activitãţi. 4. Preţuri şi salarii 27. Guvernul va continua politica sa de liberalizare a preţurilor. Preţurile a 16 bunuri de consum, încã controlate, vor fi majorate în doua etape în 1992 şi liberalizate integral pînã la sfîrşitul anului 1993. În ceea ce priveşte energia, Guvernul se angajeazã sa revizuiasca preţurile acesteia cel puţin lunar, şi sa facã acele ajustari necesare care sa menţinã preţurile interne, ţinînd cont de modificarea cursului de schimb, de toate costurile de prelucrare necesare, precum şi de impozite, la nivelurile pieţei mondiale pe intreaga durata a programului. Preţul intern al gazului natural, care este acum cu aproximativ 30% mai scãzut decît preţurile practicate pe plan internaţional, va creste cu 10% trimestrial, în termeni reali, pînã cînd va atinge paritatea preţurilor mondiale. 28. Politica veniturilor, cealaltã pirghie principala a programului este consideratã de Guvern ca fiind esenţialã pentru frinarea presiunilor inflationiste şi promovarea competitivitatii economiei româneşti. În consecinta, Guvernul a adoptat o politica de indexare a salariilor pe termen lung, cu intenţia de a menţine creşterile de salarii sub rata inflaţiei. În plus, Guvernul urmeazã o politica a veniturilor impozabile care stabileşte impozite penalizatoare pentru acele întreprinderi la care cheltuielile cu salarii depãşesc fondul de salarii de referinta stabilit care ia în considerare performanţele economice ale fiecãrei întreprinderi. Asemenea impozite pot atinge pînã la 500%. Consideram ca aceasta politica stimuleaza, de asemenea, eliminarea excedentului de forta de munca. În cadrul analizei de la jumãtatea programului se va examina evoluţia salariilor şi funcţionarea politicii privind salariile impozabile. 5. Reforma întreprinderilor şi privatizarea 29. Guvernul considera privatizarea activelor statului ca fiind esenţialã pentru realizarea unei economii de piata, întãrirea disciplinei financiare a întreprinderilor şi îmbunãtãţirea productivitatii şi eficientei acestora. În acest scop, Guvernul a declansat un program amplu de privatizare. Legea privatizãrii, promulgatã în anul 1991, prevede privatizarea a circa 6000 de întreprinderi proprietate de stat. Procesul privatizãrii unora din aceste întreprinderi a început. Capitalul aferent restului întreprinderilor va fi transferat în proporţie de 30% la cinci Fonduri ale Proprietãţii Private (FPP) şi 70% la un Fond al Proprietãţii de Stat (FPS). Aceste fonduri vor fi înfiinţate la 1 iunie 1992. 30. Legea privatizãrii prevede, de asemenea, posibilitatea pentru întreprinderile comerciale de a vinde pînã la 75% din valoarea totalã a activelor lor sub forma de unitãţi comerciale şi utilizarea sumelor astfel obţinute pentru finanţarea investiţiilor. Se preconizeaza ca cel puţin 400 de unitãţi comerciale sa fie vîndute pînã la jumãtatea anului 1992. Progresele înregistrate în procesul privatizãrii întreprinderilor şi a vinzarii activelor vor fi evaluate în cadrul analizei de la jumãtatea programului. Mai mult decît atît, Guvernul va continua vînzarea locuinţelor cãtre populaţie, aplicarea Legii fondului funciar, şi distribuirea terenurilor. 31. Guvernul preconizeaza, de asemenea, lichidarea/închiderea întreprinderilor de stat neviabile, ca un element esenţial al programului sau. În plus, pentru completarea procesului de privatizare şi de lichidare a întreprinderilor va fi adoptatã o strategie de restructurare. În scopul intaririi constringerilor de ordin bugetar asupra întreprinderilor, Guvernul a supus spre aprobare Parlamentului o noua lege a falimentului dar, între timp, va aplica procedurile de faliment din Codul comercial existent. Guvernul va stabili, de asemenea, cu sprijin din parte Bãncii Mondiale, în cadrul împrumutului propus, pentru ajustarea structuralã, un sistem de urmãrire lunarã a situaţiei financiare a întreprinderilor, inclusiv a arieratelor dintre întreprinderi. 32. Prin liberalizarea preţurilor şi mãsurilor de reforma economicã în curs de aplicare, întreprinderile vor putea sa ia decizii bazate pe piata, utilizînd criterii de rentabilitate. Este imperios necesar, însã ca în luarea deciziilor lor operationale, întreprinderile sa nu considere ca va avea loc o operaţiune de compensare globalã. Ca urmare, Guvernul acorda o mare importanta aprobãrii proiectului de lege de cãtre Parlament pentru a combate problemele de risc moral rezultate din compensarea globalã precedenta. Adoptarea legii va fi un subiect pentru analiza de la jumãtatea perioadei programului. Mai mult, disciplina financiarã a întreprinderilor va fi intarita printr-o hotãrîre a Guvernului, care cere întreprinderilor proprietate de stat sa perceapã dobinzi la nivelul pieţei pentru creditele noi acordate între întreprinderi (ce urmeazã sa fie urmãrite prin sistemul financiar de monitorizare); aceluiaşi scop îi va servi elaborarea unei legi a competitivitatii, implementarea rapida a procedurilor de faliment şi o supraveghere bancarã stricta care sa sprijine deciziile de împrumut fundamentate strict pe considerente economice. 6. Sectorul extern şi obiectele balanţei de plati pe 1992 33. Unul dintre obiectivele de baza ale efortului reformei din România a fost acela de a integra România în economia mondialã prin eliminarea deformarilor din sistemul comercial şi valutar. Dupã cum s-a menţionat anterior, un progres remarcabil s-a înregistrat deja. În cadrul sistemului valutar, un element de baza al acestui efort l-a constituit unificarea pieţelor valutare la 11 noiembrie 1991. În consecinta, România s-a confruntat cu o dilema serioasã de politica economicã. Nivelul scãzut al rezervelor lichide şi lipsa finanţãrii externe au creat o presiune mare asupra cursului de schimb. Aceasta presiune a fost agravatã de insuficienta valutei cedate, provenind din încasãrile din export. În acest ultim aspect, perspectivele unei deprecieri a cursului de schimb, alimentate de lipsa valutei, au acutizat problema cedarii, asa cum au fãcut-o şi ratele dobinzii insuficient de atractive la sumele deţinute în lei. În efortul de a menţine nivelul preţurilor pentru negocierile de salarii, au fost fãcute unele intervenţii oficiale, care au menţinut cursul de schimb sub 200 lei pentru un dolar S.U.A. În plus, a apãrut un mare decalaj între cursul de schimb interbancar şi cel practicat la casele de schimb, ca o consecinta a efortului de a controla fuga capitalurilor prin segmentarea celor doua pieţe şi limitarea sumei pe care persoanele fizice o pot cumpara de la casele de schimb. Totuşi, Guvernul a fãcut fata obligaţiilor sale externe, chiar şi în aceste condiţii grele. 34. În vederea îmbunãtãţirii situaţiei şi stimulãrii exporturilor de a renunţa la tendinta de utilizare crescinda a aranjamentelor de barter şi a altor aranjamente de compensare, Guvernul examineazã modificarea anumitor elemente ale sistemului sau valutar, inclusiv a cerintei de cedare 100% a valutei. Sistemul valutar va funcţiona în flotare dirijata, pe baza unei proceduri clasice de fixing, iar casele de schimb valutar vor participa la piata interbancara. Rezervele externe vor fi folosite pentru operaţiuni de nivelare şi nu pentru susţinerea unui curs greu de menţinut. În conformitate cu obiectivele sale de reducere a deformarilor din economie, Guvernul se sprijinã pe politici financiare adecvate, inclusiv pe politica dobinzilor, pentru a face activele interne suficient de atractive în vederea sprijinirii cursului de schimb. 35. În sistemul comercial un nou cod al tarifelor vamale a intrat în vigoare la începutul lunii ianuarie 1992. Codul anterior nu a fost considerat corespunzãtor necesitãţilor României pe termen lung de a avea un sistem raţional şi transparent, ca parte integrantã a strategiei sale de dezvoltare în perspectiva. În general, noul cod al tarifelor vamale prevede taxe mai scãzute şi mai puţin dispersate decît precedentul. Tariful mediu, calculat pe baza unei medii ponderate este de circa 12%. Deci, chiar dacã s-ar utiliza o suprataxa de import moderata, temporarã şi uniforma gradul de protecţie ad valorem ar rãmîne scãzut. În concordanta cu orientarea spre piata a efortului reformei, au fost luate şi alte mãsuri menite sa liberalizeze sistemul comercial. Cerinţele de aprobãri din partea ministerelor interesate, care au acoperit 86 de articole au fost eliminate la mijlocul anului 1991. În ceea ce priveşte exporturile, numãrul exporturilor "controlate", inclusiv cele interzise şi acele supuse cotelor temporare au fost în mod constant reduse. Începînd cu luna martie 1992, 33 de articole au fost interzise temporar, în timp ce numai 35 articole au fost supuse cotelor temporare de export; limitele pentru 13 din aceste ultime articole au fost majorate în luna respectiva. Guvernul intenţioneazã sa elimine, practic, pînã la jumãtatea anului 1992, toate cerinţele pentru licenţe de import şi export (cu citeva excepţii, cum ar fi produse explozive şi toxice legate de asigurarea sãnãtãţii publice şi securitãţii naţionale). În plus, cu excepţia unor bunuri supuse controlului preţurilor şi subvenţiilor şi a citorva produse care sînt considerate strategice şi deficitare pe piata interna (ex: lemn, grîu, zahãr), toate cotele de export vor fi eliminate. În viitor, pe mãsura ce controlul preţurilor şi subvenţiile pentru diferitele bunuri vor fi eliminate, în mod automat vor fi eliminate şi cotele corespunzãtoare. 36. Reformele structurale prezentate mai sus, împreunã cu orientarea spre exterior a politicii valutare şi comerciale, au ca scop susţinerea creşterii exportului. În acelaşi timp se va acţiona pentru crearea unui sistem informaţional referitor la preţuri şi pieţe externe, accesibil tuturor exportatorilor potenţiali. În timp ce accentul principal al eforturilor pentru creşterea exporturilor se pune pe folosirea de stimulente adecvate decurgind din politica economicã, se spera ca aceste eforturi vor impulsiona în continuare promovarea exporturilor. 37. Guvernul apreciazã ca programul pe 1992 va fi aplicat într-un context dificil. Se estimeaza ca deficitul contului curent în 1992 va fi de 1,3 miliarde dolari S.U.A., cu o intrare neta de capital estimatã la 1,7 miliarde dolari S.U.A.(exclusiv finanţarea exceptionala) şi avînd în vedere necesitatea aducerii rezervelor internaţionale la un nivel rezonabil, România are nevoie de o finanţare exceptionala de circa 650 milioane dolari S.U.A. care urmeazã a fi satisfacuta prin trageri de la Fond şi de ţãrile Grupului celor 24. În conformitate cu obiectivul balanţei de plati totale pe 1992, care reclama un excedent de circa 476 milioane dolari S.U.A., s-au stabilit sarcini trimestriale pentru rezervele internaţionale nete ale sistemului bancar care vor constitui un criteriu de performanta (anexa nr.3). 38. Guvernul acorda o mare importanta rolului pe care investiţiile strãine directe îl poate juca în restructurarea economicã şi în menţinerea datoriei externe la niveluri controlabile. În cadrul strategiei de atragere a investiţiilor strãine, sistemul valutar a fost modificat în sensul eliminãrii restrictiilor de repatriere a dividendelor şi veniturilor. Investitorii strãini pot, de asemenea, deschide şi menţine conturi în valuta. În conformitate cu prevederile Legii investiţiilor strãine, care a intrat în vigoare în mai 1991, nu exista nici o limitare în ceea ce priveşte participarea capitalului strãin la formarea de societãţi comerciale în România, iar investiţiile sînt încurajate în aproape toate sectoarele de activitate; se aplica, de asemenea, unele scutiri de impozite. Se estimeaza ca intrãrile din investiţii strãine directe se vor ridica la circa 200 milioane dolari S.U.A. în 1992 şi la sume mult mai mari în anii urmãtori. 39. Referitor la crearea datoriei externe, Guvernul considera ca trebuie manifestatã grija ca sursele de finanţare externa sa fie utilizate astfel încît povara rezultatã pentru serviciul datoriei sa fie suportabila, iar solvabilitatea externa menţinutã. Pentru realizarea acestui deziderat, Guvernul supravegheazã foarte strict toate împrumuturile externe contractate sau garantate de cãtre sectorul public şi a fost creat un Comitet interministerial care va inventaria toate creditele posibile şi va decide asupra prioritatilor înainte de acordarea garanţiilor guvernamentale. Mai mult, Guvernul intenţioneazã sa limiteze contractarea datoriei externe publice sau garantatã public cu scadente peste 1 an şi pînã la inclusiv 12 ani, la 3,5 miliarde dolari S.U.A. în 1992, cu un subplafon separat de 2,5 miliarde dolari S.U.A. pentru împrumuturile cu scadente peste 1 an şi pînã la inclusiv 5 ani. Aceste doua categorii de plafoane vor constitui criterii de performanta (anexa nr. 4). Sectorul public îşi va limita contractarea sau garantarea datoriei pe termen scurt numai la creditele comerciale normale de import. 7. Aplicarea şi revizuirea programului 40. Guvernul considera ca politicile şi mãsurile stabilite în acest memorandum sînt compatibile cu obiectivele programului sau dar, dacã va fi cazul, va lua orice mãsuri suplimentare care pot deveni necesare. În orice caz, autoritãţile romane se vor consulta în mod strins cu Fondul în conformitate cu politica acestuia referitoare la astfel de consultãri şi va furniza Fondului informaţiile solicitate pentru urmãrirea progresului în atingerea obiectivelor programului. Pentru a facilita urmãrirea implementarii programului, o analiza împreunã cu Fondul va trebui efectuatã pînã la 15 octombrie 1992. Aceasta analiza se va concentra asupra mersului reformelor structurale, îndeosebi în domeniile reformei sectorului întreprinderilor, liberalizarii preţurilor, privatizãrii şi reformei sectorului financiar. O atentie deosebita în cadrul analizei se va acorda, de asemenea, realizãrii politicii fiscale şi monetare, evoluţiei salariilor, ratelor dobinzii, finanţãrii externe şi functionarii pieţei valutare.
ANEXA 1
Limitele privind schimbarea cumulatã a creditului net acordat de sistemul bancar administraţiei generale consolidate ---------------------------------------------------------------------------- Limite ---------------------------------------------------------------------------- (în miliarde lei) Schimbare cumulatã de la 31 decembrie 1991 pînã la: 30 iunie 1992 3,8 30 septembrie 1992 25,5 31 decembrie 1992 110,0 ---------------------------------------------------------------------------- Administraţia generalã consolidata este definitã ca incluzind administraţia centrala, fondul de asigurãri sociale, fondul pentru pensia suplimentarã şi administraţia localã; la acestea se adauga fondurile pentru cercetare, sãnãtate, educaţie şi şomaj, precum şi organele autofinantate. Sînt excluse din aceasta definitie fondurile centrale şi locale pentru construcţia de locuinţe, fondul provenit din reevaluarea aurului, precum şi alte conturi extrabugetare. Creditul net acordat de sistemul bancar administraţiei este definit ca incluzind toate creanţele sistemului bancar asupra administraţiei minus toate depozitele administraţiei fãcute în sistemul bancar. Datele sînt luate din bilanţurile contabile ale Bãncii Naţionale a României şi ale altor bãnci. În vederea urmãririi programului, depozitele administraţiei vor fi diminuate cu echivalentul în lei al tuturor încasãrilor din împrumuturi externe (minus rambursarile) care sînt folosite pentru finanţarea deficitului fiscal, inclusiv împrumuturile de la Banca Mondialã. Toate veniturile rezultate din reevaluarea stocurilor întreprinderilor vor fi atribuite Fondului pentru restructurarea întreprinderilor şi vor fi excluse din depozitele administraţiei. Instrumentele financiare emise de cãtre bãnci în schimbul împrumuturilor restante existente la 1 aprilie 1991 vor fi excluse din creanţele sistemului bancar asupra administraţiei. Nu va fi admis nici un transfer din fondul de reevaluare a aurului în conturile administraţiei generale asa cum este definitã în program. Limitele privind creditul net acordat de sistemul bancar administraţiei generale vor fi diminuate cu toate împrumuturile luate de administraţia generalã din surse interne nebancare.
ANEXA 2 Limitele privind schimbarea cumulatã a activelor interne nete ale sistemului bancar1) ------------------------------------------------------------------------------- Limite -------------------------------------------------------------------------------- (în miliarde lei) 31 decembrie 1991 1000 Schimbare cumulatã de la 31 decembrie 1991, pînã la: 30 iunie 1992 524 30 septembrie 1992 723 31 decembrie 1992 694 ---------------------------------------------------------------------------- 1) Asa cum sînt definite în program. Activele interne nete ale sistemului bancar (care includ toate bãncile comerciale nou create) sînt definite ca diferenţa între aranjamentele sistemului bancar fata de publicul nebancar (broad money = bani în sens larg) şi rezervele internaţionale nete, ambele exprimate în lei. Broad money (bani în sens larg) includ depozitele în valuta ale rezidenţilor şi exclud toate depozitele organelor administraţiei şi depozitele instituţiilor monetare strãine şi ale altor nerezidenti. Rezervele internaţionale nete sînt definite în anexa nr. 3, dar în vederea determinãrii acestor limite ele exclud contrapostul depozitelor în valuta ale rezidenţilor. Activele interne nete cuprind suma urmãtoarelor active şi pasive: creditul net acordat administraţiei generale (asa cum aceasta este definitã în anexa nr. 1, în vederea urmãririi programului), creditul net acordat administraţiei, provenind din depozitele fondului pentru restructurarea întreprinderilor, fondului pentru construirea de locuinţe şi altor fonduri extrabugetare, precum şi din depozitele legate de încasãrile din împrumuturi externe (minus rambursarile), creditul cãtre sectorul din afarã administraţiei, angajamentele externe pe termen mediu şi lung, alte active externe, nete (cuprinzînd creanţele nete asupra acordurilor bilaterale şi de plati, disponibilitãţile în valute neconvertibile şi datoria în ruble transferabile), conturile de capital şi rezerva, conturile de tranzit ale Bãncii Naţionale a României plãtibile depozitarilor, precum şi alte active şi pasive, reprezentind, între altele, ajustarile din evaluare. În prevederile programului, rezervele internaţionale nete, precum şi acele componente care definesc broad money vor fi convertite în lei la cursurile de schimb de calcul care au fost convenite pe baza unei previziuni de curs de schimb real, constant. Limitele trimestriale vor fi cumulate şi vor fi urmãrite prin conturile sistemului bancar.
ANEXA 3 Obiectivele pentru schimbarea minima cumulatã a rezervelor internaţionale nete în valute convertibile ---------------------------------------------------------------------------- Obiectiv ---------------------------------------------------------------------------- (în milioane dolari S.U.A.) 31 decembrie 1991 -89 Creştere cumulatã de la 31 decembrie 1991 pînã la: 30 iunie 1992 26 30 septembrie 1992 151 31 decembrie 1992 476 ---------------------------------------------------------------------------- Rezervele internaţionale nete cuprind rezervele oficiale brute mai puţin angajamentele de rezerva. În scopul programului, rezervele oficiale brute vor fi definite prin aurul monetar, disponibilitãţile de drepturi speciale de tragere, poziţia de rezerva de la F.M.I. şi disponibilitãţile de valuta în valute convertibile deţinute de cãtre Banca Nationala a României şi bãncile comerciale. Se exclud din activele de rezerva activele pe termen lung, contrapostul depozitelor în valuta deţinute de persoane fizice rezidente şi de întreprinderi, toate activele în valuta neconvertibila, precum şi metalele preţioase altele decît aurul. Aurul monetar va fi evaluat la un preţ de înregistrare de 362,18 dolari S.U.A. per uncie. La 31 decembrie 1991, rezervele oficiale brute ale României, definite ca mai sus, se ridicau la 1.109 milioane dolari S.U.A., inclusiv aurul evaluat la 814 milioane dolari S.U.A. Pentru program, angajamentele de rezerva vor fi definite ca angajamentele Bãncii Naţionale a României şi ale bãncilor comerciale în valute convertibile fata de nerezidenti cu o scadenta iniţialã de pînã la 1 an inclusiv, precum şi utilizarea resurselor Fondului. La 31 decembrie 1991, angajamentele de rezerva internationala ale României, asa cum au fost definite mai sus, se ridicau la 1.198 milioane dolari S.U.A. Toate activele şi pasivele exprimate în valute, altele decît dolarul S.U.A., inclusiv drepturile speciale de tragere, vor fi convertite la cursurile lor de la 31 decembrie 1991 fata de dolarul S.U.A. Obiectivele vor fi urmãrite pe baza informaţiilor furnizate personalului Fondului de cãtre Banca Nationala a României. Toate schimbãrile de definitie sau evaluare a activelor sau pasivelor, precum şi detalii ale operaţiunilor referitoare la vinzari, cumpãrãri sau swap-uri de aur vor fi, de asemenea, comunicate personalului Fondului.
ANEXA 4 Limitele pentru contractarea sau garantarea de noi datorii externe ---------------------------------------------------------------------------- Limitele maxime (în miliarde dolari S.U.A.) Datoria externa contractatã --------------------------------------- sau garantatã Cu scadente de peste Cu scadente de 1 an şi pînã la 5 ani peste 1 an şi pînã la 12 ani ---------------------------------------------------------------------------- În cursul perioadei de la 31 decem- brie 1991, pînã la: 30 iunie 1992 2,5 3,5 30 septembrie 1992 2,5 3,5 31 decembrie 1992 2,5 3,5 ---------------------------------------------------------------------------- Limitele pentru împrumuturile externe se aplica numai datoriei contractate sau garantate de cãtre administraţie, Banca Nationala a României sau alte unitãţi proprietate publica cu scadente iniţiale de peste 1 an şi pînã la inclusiv 12 ani. Administraţia este definitã asa cum se arata în anexa nr. 1. Sînt excluse din aceste limite datoriile incluse în angajamentele internaţionale de rezerva, asa cum sînt definite în anexa nr. 3. Datoriile care cad sub incidenta acestor limite vor fi evaluate în dolari S.U.A. la cursurile existente la data cînd contractul sau garanţia devin efective. Încadrarea în limite va fi verificata la datele arãtate mai sus pe baza informaţiilor transmise personalului Fondului asupra tuturor contractarilor şi garanţiilor pentru noi datorii, care se încadreazã atît în limite cît şi în afarã acestora.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
