Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 64 din 24 martie 2004 pentru ratificarea Conventiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatica, adoptata la Budapesta la 23 noiembrie 2001
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 20 aprilie 2004
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
(1) Se ratificã Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informaticã, adoptatã la Budapesta la 23 noiembrie 2001.
(2) Cu ocazia depunerii instrumentelor de ratificare se vor formula urmãtoarele declaraţii:
a) În baza art. 24 paragraful 7 lit. a) din Convenţie:
Autoritatea centralã desemnatã sã primeascã şi sã transmitã cererile de extrãdare sau de arestare provizorie este Ministerul Justiţiei.
b) În baza art. 27 paragraful 2 lit. c) din Convenţie:
Autoritãţile centrale desemnate sã primeascã şi sã transmitã cererile de asistenţã judiciarã sunt:
- Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru cererile de asistenţã judiciarã formulate în faza de urmãrire penalã;
- Ministerul Justiţiei, pentru cererile de asistenţã judiciarã formulate în faza de judecatã sau de executare a pedepsei.
c) În baza art. 35 paragraful 1 din Convenţie:
Punctul de contact desemnat sã asigure cooperarea internaţionalã imediatã şi permanentã în domeniul combaterii criminalitãţii informatice este Serviciul de combatere a criminalitãţii informatice din cadrul Secţiei de combatere a criminalitãţii organizate şi antidrog din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aceastã lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceastã lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 8 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 24 martie 2004.
Nr. 64.
Seria Tratatelor Europene nr. 185
CONVENŢIA CONSILIULUI EUROPEI
privind criminalitatea informaticã*)
- Budapesta, 23 noiembrie 2001 -
PREAMBUL
______________
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,
considerând cã scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni cât mai strânse între membrii sãi,
recunoscând importanţa promovãrii cooperãrii cu celelalte state pãrţi la prezenta convenţie,
convinse de necesitatea de a urmãri, cu prioritate, aplicarea unei politici penale comune, destinatã sã protejeze societatea împotriva criminalitãţii informatice, în special prin adoptarea unei legislaţii adecvate, precum şi prin îmbunãtãţirea cooperãrii internaţionale,
conştiente de profundele schimbãri determinate de digitalizarea, convergenţa şi globalizarea continuã a reţelelor de calculatoare,
preocupate de riscul cã reţelele de calculatoare şi informaţia electronicã ar putea fi utilizate şi pentru comiterea de infracţiuni şi cã probele privind asemenea infracţiuni ar putea fi stocate şi transmise prin intermediul acestor reţele,
recunoscând necesitatea cooperãrii între state şi industria privatã în lupta împotriva criminalitãţii informatice, precum şi nevoia de a proteja interesele legitime în utilizarea şi dezvoltarea tehnologiilor informaţiei,
considerând cã lupta eficientã purtatã împotriva criminalitãţii informatice impune o cooperare internaţionalã intensificatã, rapidã şi eficace în materie penalã,
convinse cã prezenta convenţie este necesarã pentru a preveni actele îndreptate împotriva confidenţialitãţii, integritãţii şi disponibilitãţii sistemelor informatice, a reţelelor şi a datelor, precum şi a utilizãrii frauduloase a unor asemenea sisteme, reţele şi date, prin asigurarea incriminãrii unor asemenea conduite, aşa cum sunt ele descrise în prezenta convenţie, şi prin adoptarea unor mãsuri suficiente pentru a permite combaterea eficace a acestor infracţiuni, menite sã faciliteze descoperirea, investigarea şi urmãrirea penalã a acestora atât la nivel naţional, cât şi internaţional, precum şi prin prevederea unor dispoziţii materiale necesare asigurãrii unei cooperãri internaţionale rapide şi sigure,
conştiente de necesitatea garantãrii unui echilibru adecvat între interesele acţiunii represive şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate prin Convenţia Consiliului Europei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (1950), Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite (1966), precum şi prin alte tratate internaţionale aplicabile în materia drepturilor omului, care reafirmã dreptul fiecãruia la opinie, libertatea de expresie, precum şi libertatea de a cãuta, de a obţine şi de a comunica informaţii şi idei de orice naturã, fãrã a ţine seama de frontiere, precum şi drepturile privind respectarea intimitãţii şi a vieţii private,
conştiente, de asemenea, de dreptul la protecţia datelor personale, conferit, de exemplu, prin Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţã de prelucrarea automatizatã a datelor cu caracter personal (1981),
luând în considerare Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului (1989) şi Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (1999),
ţinând seama de convenţiile în vigoare ale Consiliului Europei privind cooperarea în materie penalã, precum şi de celelalte tratate similare încheiate între statele membre ale Consiliului Europei şi alte state şi subliniind cã prezenta convenţie are ca scop completarea acestora, în vederea creşterii eficienţei anchetelor şi procedurilor penale având ca obiect infracţiunile în legãturã cu sistemele şi datele informatice, precum şi de a permite colectarea probelor electronice ale unei infracţiuni,
salutând recentele iniţiative destinate sã îmbunãtãţeascã înţelegerea şi cooperarea internaţionalã în scopul combaterii criminalitãţii în spaţiul informatic, în special acţiunile întreprinse de Naţiunile Unite, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicã, Uniunea Europeanã şi de Grupul celor 8,
reamintind recomandãrile Comitetului Miniştrilor nr. R (85) 10 privind aplicarea în practicã a Convenţiei europene de asistenţã judiciarã în materie penalã, referitoare la comisiile rogatorii pentru supravegherea telecomunicaţiilor, nr. R (88) 2 privind mãsurile vizând combaterea pirateriei în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, nr. R (87) 15 vizând reglementarea utilizãrii datelor cu caracter personal în sectorul poliţiei, nr. R (95) 4 privind protecţia datelor cu caracter personal în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, cu referire specialã la serviciile de telefonie şi nr. R (89) 9 referitoare la criminalitatea în legãturã cu utilizarea calculatorului, care indicã structurilor legiuitoare naţionale principiile directoare pentru definirea anumitor infracţiuni, precum şi nr. R (95) 13 privind problemele de procedurã penalã în legãturã cu tehnologia informaţiei,
ţinând seama de Rezoluţia nr. 1, adoptatã de miniştrii europeni de justiţie cu ocazia celei de-a XXI-a conferinţe a lor (Praga, 10-11 iunie 1997), care recomandã Comitetului Miniştrilor sã sprijine activitãţile privind combaterea criminalitãţii informatice, desfãşurate de Comitetul European pentru problemele criminalitãţii, în scopul de a asigura apropierea între legislaţiile penale naţionale şi de a permite utilizarea unor mijloace eficiente de investigare a infracţiunilor informatice, precum şi de Rezoluţia nr. 3, adoptatã la cea de-a XXIII-a Conferinţã a miniştrilor europeni de justiţie (Londra, 8-9 iunie 2000), care încurajeazã pãrţile participante la negocieri sã îşi continue eforturile pentru gãsirea unor soluţii care sã permitã unui numãr cât mai mare de state sã devinã parte la convenţie şi recunoaşte necesitatea de a dispune de un mecanism rapid şi eficient de cooperare internaţionalã care sã ţinã seama de exigenţele specifice luptei împotriva criminalitãţii informatice,
ţinând seama, de asemenea, de planul de acţiune adoptat de şefii de stat şi de guvern din Consiliul Europei cu ocazia celei de-a doua întâlniri a lor la nivel înalt (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997), în scopul de a gãsi rãspunsuri comune, bazate pe normele şi valorile Consiliului Europei, la dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei,
au convenit urmãtoarele:
CAP. I
Terminologie
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
a) expresia sistem informatic desemneazã orice dispozitiv izolat sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în legãturã, care asigurã ori dintre care unul sau mai multe elemente asigurã, prin executarea unui program, prelucrarea automatã a datelor;
b) expresia date informatice desemneazã orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte sub o formã adecvatã prelucrãrii într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sã determine executarea unei funcţii de cãtre un sistem informatic;
c) expresia furnizor de servicii desemneazã:
(i) orice entitate publicã sau privatã care oferã utilizatorilor serviciilor sale posibilitatea de a comunica prin intermediul unui sistem informatic;
şi
(ii) orice altã entitate care prelucreazã sau stocheazã date informatice pentru acest serviciu de comunicaţii sau pentru utilizatorii sãi;
d) datele referitoare la trafic desemneazã orice date având legãturã cu o comunicare transmisã printr-un sistem informatic, produse de acest sistem în calitate de element al lanţului de comunicare, indicând originea, destinaţia, itinerarul, ora, data, mãrimea, durata sau tipul de serviciu subiacent.
CAP. II
Mãsuri care trebuie luate la nivel naţional
SECŢIUNEA 1
Drept penal material
TITLUL 1
Infracţiuni împotriva confidenţialitãţii, integritãţii şi disponibilitãţii datelor şi sistemelor informatice
ART. 2
Accesarea ilegalã
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, accesarea intenţionatã şi fãrã drept a ansamblului ori a unei pãrţi a unui sistem informatic. O parte poate condiţiona o astfel de incriminare de comiterea încãlcãrii respective prin violarea mãsurilor de securitate, cu intenţia de a obţine date informatice ori cu altã intenţie delictualã, sau de legãtura dintre încãlcarea respectivã şi un sistem informatic conectat la alt sistem informatic.
ART. 3
Interceptarea ilegalã
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, interceptarea intenţionatã şi fãrã drept, efectuatã prin mijloace tehnice, a transmisiilor de date informatice care nu sunt publice, destinate, provenite sau aflate în interiorul unui sistem informatic, inclusiv a emisiilor electromagnetice provenind de la un sistem informatic care transportã asemenea date. O parte poate condiţiona o astfel de incriminare de comiterea încãlcãrii respective cu intenţie delictualã sau de legãtura dintre încãlcarea respectivã şi un sistem informatic conectat la alt sistem informatic.
ART. 4
Afectarea integritãţii datelor
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, fapta comisã intenţionat şi fãrã drept de a distruge, şterge, deteriora, modifica sau elimina date informatice.
2. O parte va putea sã îşi rezerve dreptul de a condiţiona incriminarea comportamentului descris la paragraful 1 de producerea unor daune grave.
ART. 5
Afectarea integritãţii sistemului
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care sunt necesare pentru a incrimina ca infracţiune, în conformitate cu dreptul intern, afectarea gravã, intenţionatã şi fãrã drept a funcţionãrii unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, periclitarea, ştergerea, deteriorarea, alterarea sau suprimarea datelor informatice.
ART. 6
Abuzurile asupra dispozitivelor
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, conform dreptului sãu intern, atunci când se comit în mod intenţionat şi fãrã drept:
a) producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare, importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie:
(i) a unui dispozitiv, inclusiv un program informatic, conceput special sau adaptat pentru a permite comiterea uneia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 2-5;
(ii) a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date informatice similare care sã permitã accesarea în tot sau în parte a unui sistem informatic,
cu intenţia ca acestea sã fie utilizate în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la art. 2-5; şi
b) posesia unui element vizat la subparagrafele a) (i) sau a) (ii) sus-menţionate, cu intenţia de a fi utilizat în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la art. 2-5. O parte va putea solicita, în conformitate cu dreptul intern, ca un anumit numãr dintre aceste elemente sã fie deţinute pentru a fi atrasã rãspunderea penalã.
2. Prezentul articol nu va fi interpretat în sensul impunerii unei rãspunderi penale atunci când producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare, importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie, menţionate la paragraful 1 din prezentul articol, nu au ca scop comiterea unei infracţiuni stabilite în conformitate cu art. 2-5, cum ar fi situaţia testãrii sau protecţiei autorizate a unui sistem informatic.
3. Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 1 al prezentului articol, cu condiţia ca aceastã rezervã sã nu priveascã vânzarea, distribuţia sau orice altã formã de punere la dispoziţie a elementelor menţionate la paragraful 1 subparagraful a) (ii) din prezentul articol.
TITLUL 2
Infracţiuni informatice
ART. 7
Falsificarea informaticã
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, introducerea, alterarea, ştergerea sau suprimarea intenţionatã şi fãrã drept a datelor informatice, din care sã rezulte date neautentice, cu intenţia ca acestea sã fie luate în considerare sau utilizate în scopuri legale ca şi cum ar fi autentice, chiar dacã sunt sau nu sunt în mod direct lizibile şi inteligibile. O parte va putea condiţiona rãspunderea penalã de existenţa unei intenţii frauduloase sau a unei alte intenţii delictuale.
ART. 8
Frauda informaticã
Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, fapta intenţionatã şi fãrã drept de a cauza un prejudiciu patrimonial unei alte persoane:
a) prin orice introducere, alterare, ştergere sau suprimare a datelor informatice;
b) prin orice formã care aduce atingere funcţionãrii unui sistem informatic,
cu intenţia frauduloasã sau delictualã de a obţine fãrã drept un beneficiu economic pentru el însuşi sau pentru altã persoanã.
TITLUL 3
Infracţiuni referitoare la conţinut
ART. 9
Infracţiuni referitoare la pornografia infantilã
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, urmãtoarele comportamente, atunci când acestea sunt comise în mod intenţionat şi fãrã drept:
a) producerea de materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea difuzãrii acestora prin intermediul unui sistem informatic;
b) oferirea sau punerea la dispoziţie de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
c) difuzarea sau transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
d) fapta de a-şi procura sau de a procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
e) posesia de materiale pornografice având ca subiect copii, într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare de date informatice.
2. În sensul paragrafului 1 sus-menţionat, termenul materiale pornografice având ca subiect copii desemneazã orice material pornografic care reprezintã într-un mod vizual:
a) un minor care se dedã unui comportament sexual explicit;
b) o persoanã majorã, prezentatã ca o persoanã minorã, care se dedã unui comportament sexual explicit;
c) imagini realiste reprezentând un minor care se dedã unui comportament sexual explicit.
3. În sensul paragrafului 2 sus-menţionat, termenul minor desemneazã orice persoanã în vârstã de mai puţin de 18 ani. Totuşi o parte poate solicita o limitã de vârstã inferioarã, care trebuie sã fie de cel puţin 16 ani.
4. O parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau parţial, paragraful 1 subparagrafele d) şi e) şi paragraful 2 subparagrafele b) şi c).
TITLUL 4
Infracţiuni referitoare la atingerile aduse proprietãţii intelectuale şi drepturilor conexe
ART. 10
Infracţiuni referitoare la atingerile aduse proprietãţii intelectuale şi drepturilor conexe
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, atingerile aduse proprietãţii intelectuale, definite de legislaţia acestei pãrţi, în conformitate cu obligaţiile pe care le-a subscris în aplicarea Actului de la Paris din 24 iulie 1971 care revizuieşte Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, a Acordului privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectualã şi a Tratatului OMPI privind proprietatea intelectualã, cu excepţia oricãrui drept moral conferit de aceste convenţii, atunci când astfel de acte sunt comise deliberat, la scarã comercialã şi prin intermediul unui sistem informatic.
2. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, atingerile aduse drepturilor conexe definite de legislaţia acestei pãrţi în conformitate cu obligaţiile pe care le-a subscris în aplicarea Convenţiei internaţionale pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producãtorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune (Convenţia de la Roma), a Acordului privind aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectualã şi a Tratatului OMPI privind interpretãrile şi fonogramele, cu excepţia oricãrui drept moral conferit de aceste convenţii, atunci când astfel de acte sunt comise deliberat, la scarã comercialã şi prin intermediul unui sistem informatic.
3. O parte va putea, în circumstanţe bine delimitate, sã îşi rezerve dreptul de a nu impune rãspunderea penalã în baza paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, cu condiţia ca alte recursuri eficiente sã fie disponibile şi cu condiţia ca o astfel de rezervã sã nu aducã atingere obligaţiilor internaţionale care incumbã acestei pãrţi în aplicarea instrumentelor internaţionale menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol.
TITLUL 5
Alte forme de rãspundere şi de sancţionare
ART. 11
Tentativa şi complicitatea
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, orice complicitate intenţionatã la comiterea uneia dintre infracţiunile stabilite în aplicarea art. 2-10, sãvârşite cu intenţie.
2. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului sãu intern, orice tentativã sãvârşitã cu intenţia comiterii uneia dintre infracţiunile stabilite în aplicarea art. 3-5, art. 7, 8 şi a art. 9 paragraful 1 subparagrafele a) şi c).
3. Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau parţial, paragraful 2 al prezentului articol.
ART. 12
Rãspunderea persoanelor juridice
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru ca persoanele juridice sã poatã fi trase la rãspundere pentru infracţiunile stabilite în aplicarea prezentei convenţii, atunci când acestea sunt comise pe cont propriu de cãtre orice persoanã fizicã care acţioneazã fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, care exercitã o funcţie de conducere în cadrul acesteia, având la bazã:
a) o calitate de reprezentare a persoanei juridice;
b) puterea de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;
c) puterea de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.
2. Cu excepţia cazurilor deja prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol, fiecare parte va adopta mãsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura cã o persoanã juridicã poate fi trasã la rãspundere atunci când absenţa supravegherii sau a controlului din partea persoanei fizice menţionate la paragraful 1 a permis comiterea infracţiunilor stabilite în aplicarea prezentei convenţii pentru numita persoanã juridicã de cãtre o persoanã fizicã care acţioneazã sub autoritatea acesteia.
3. În funcţie de principiile juridice ale pãrţii, rãspunderea unei persoane juridice poate fi penalã, civilã sau administrativã.
4. Aceastã rãspundere va fi stabilitã fãrã a prejudicia rãspunderea penalã a persoanelor fizice care au comis infracţiunea.
ART. 13
Sancţiuni şi mãsuri
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru ca infracţiunilor stabilite în aplicarea art. 2-11 sã li se poatã aplica sancţiuni efective, proporţionale şi convingãtoare, care cuprind pedepse privative de libertate.
2. Fiecare parte va veghea ca toate persoanele juridice trase la rãspundere în aplicarea art. 12 sã facã obiectul sancţiunilor sau mãsurilor penale ori nepenale efective, proporţionale şi convingãtoare, care cuprind sancţiuni pecuniare.
SECŢIUNEA a 2-a
Drept procedural
TITLUL 1
Dispoziţii comune
ART. 14
Aria de aplicare a mãsurilor procedurale
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a stabili prerogativele şi procedurile prevãzute în prezenta secţiune, în scopul desfãşurãrii anchetelor sau procedurilor penale specifice.
2. Cu excepţia dispoziţiei contrare care figureazã la art. 21, fiecare parte va aplica prerogativele şi procedurile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol:
a) infracţiunilor stabilite în conformitate cu art. 2-11;
b) tuturor celorlalte infracţiuni comise prin intermediul unui sistem informatic; şi
c) strângerii dovezilor electronice referitoare la orice infracţiune.
3. a) Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica mãsurile menţionate la art. 20 decât infracţiunilor sau categoriilor de infracţiuni specificate în rezervã, astfel încât sfera acestor infracţiuni sau categorii de infracţiuni sã nu fie mai redusã decât cea a infracţiunilor cãrora aceasta le aplicã mãsurile menţionate la art. 21. Fiecare parte va avea în vedere sã limiteze o astfel de rezervã încât sã permitã cea mai largã aplicare posibilã a mãsurii menţionate la art. 20.
b) În cazul în care o parte, din cauza restricţiilor impuse de legislaţia sa în vigoare la momentul adoptãrii prezentei convenţii, nu va fi în mãsurã sã aplice mãsurile vizate la art. 20 şi 21 comunicaţiilor transmise într-un sistem informatic al unui furnizor de servicii:
(i) care este folosit în beneficiul unui grup închis de utilizatori; şi
(ii) care nu utilizeazã reţelele publice de telecomunicaţii şi care nu este conectat la un alt sistem informatic, public sau privat,
aceastã parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica aceste mãsuri pentru astfel de comunicaţii. Fiecare parte va avea în vedere sã limiteze o astfel de rezervã încât sã permitã cea mai largã aplicare posibilã a mãsurilor menţionate la art. 20 şi 21.
ART. 15
Condiţii şi mãsuri de protecţie
1. Fiecare parte va veghea ca stabilirea, realizarea şi aplicarea prerogativelor şi a procedurilor prevãzute în prezenta secţiune sã fie supuse condiţiilor şi mãsurilor de protecţie prevãzute în dreptul sãu intern, care trebuie sã asigure o protecţie adecvatã a drepturilor şi a libertãţilor omului, în special a drepturilor stabilite în conformitate cu obligaţiile pe care aceasta le-a subscris în aplicarea Convenţiei Consiliului Europei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (1950), a Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite (1966), precum şi a altor instrumente internaţionale aplicabile privind drepturile omului, şi care trebuie sã integreze principiul proporţionalitãţii.
2. Ţinând cont de natura procedurii sau a prerogativelor acordate, aceste condiţii şi mãsuri de protecţie vor include, între altele, atunci când situaţia o impune, o supervizare judiciarã sau alte forme de supervizare independentã a motivelor care justificã aplicarea, precum şi limitarea ariei de aplicare şi a duratei prerogativelor sau procedurii în cauzã.
3. În mãsura în care acest lucru este în conformitate cu interesul public, în special cu buna administrare a justiţiei, fiecare parte va examina efectul prerogativelor şi al procedurilor în aceastã secţiune privind drepturile, responsabilitãţile şi interesele legitime ale terţilor.
TITLUL 2
Conservarea rapidã a datelor informatice stocate
ART. 16
Conservarea rapidã a datelor informatice stocate
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a permite autoritãţilor sale competente sã ordone sau sã impunã într-un alt mod conservarea rapidã a datelor informatice menţionate, inclusiv a datelor referitoare la trafic, stocate prin intermediul unui sistem informatic, cu precãdere atunci când existã motive de a crede cã acestea sunt în mod special susceptibile de pierdere sau de modificare.
2. În cazul în care o parte va aplica prevederile paragrafului anterior, prin intermediul unui ordin adresat unei persoane de a pãstra date stocate, precum cele menţionate care se gãsesc în posesia sau sub controlul sãu, aceastã parte va adopta mãsurile legislative, precum şi mãsurile care se dovedesc necesare pentru a obliga aceastã persoanã sã pãstreze şi sã protejeze integritatea datelor pentru atât timp cât este necesar, cel mult 90 de zile, în scopul de a permite autoritãţilor competente sã obţinã dezvãluirea acestora. O parte poate prevedea ca ordinul sã fie ulterior reînnoit.
3. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a obliga persoana care vegheazã asupra datelor sau o altã persoanã însãrcinatã sã le pãstreze sã pãstreze confidenţialitatea cu privire la aplicarea numitelor proceduri pe durata prevãzutã în dreptul sãu intern.
4. Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplicã prevederile art. 14 şi 15.
ART. 17
Conservarea şi dezvãluirea parţialã rapidã a datelor referitoare la trafic
1. În scopul de a asigura conservarea datelor referitoare la trafic, în aplicarea art. 16, fiecare parte va adopta mãsurile legislative, precum şi mãsurile care se dovedesc necesare:
a) pentru a veghea ca pãstrarea rapidã a datelor referitoare la trafic sã fie posibilã, indiferent dacã în transmiterea comunicaţiei au fost implicaţi unul sau mai mulţi furnizori de servicii; şi
b) pentru a asigura dezvãluirea rapidã cãtre autoritatea competentã a pãrţii sau cãtre o persoanã desemnatã de aceastã autoritate a unei cantitãţi de date referitoare la trafic, suficientã pentru a permite pãrţii identificarea furnizorilor de servicii şi a canalului prin intermediul cãruia comunicaţia a fost transmisã.
2. Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplicã prevederile art. 14 şi 15.
TITLUL 3
Ordinul de punere la dispoziţie a datelor
ART. 18
Ordinul de punere la dispoziţie a datelor
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autoritãţilor sale competente dreptul de a ordona:
a) unei persoane prezente pe teritoriul sãu sã comunice datele informatice menţionate, aflate în posesia sau sub controlul sãu, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare informatic; şi
b) unui furnizor de servicii care oferã prestaţii pe teritoriul pãrţii sã comunice datele din posesia sau de sub controlul sãu referitoare la abonaţi şi la astfel de servicii.
2. Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplicã prevederile art. 14 şi 15.
3. În sensul prezentului articol, expresia date referitoare la abonaţi va desemna orice informaţie, sub formã de date informatice sau sub orice altã formã, deţinutã de un furnizor de servicii, referitoare la abonaţii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau conţinut, şi care permit stabilirea:
a) tipului de serviciu de comunicaţii utilizat, dispoziţiilor tehnice luate în aceastã privinţã şi perioadei serviciului;
b) identitãţii, adresei poştale sau geografice, numãrului de telefon al abonatului şi oricãrui alt numãr de contact, precum şi a datelor referitoare la facturare şi platã, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
c) oricãrei alte informaţii referitoare la locul în care se gãsesc echipamentele de comunicaţie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii.
TITLUL 4
Percheziţia şi sechestrarea datelor informatice stocate
ART. 19
Percheziţia şi sechestrarea datelor informatice stocate
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autoritãţilor sale competente dreptul de a percheziţiona sau de a accesa într-un mod similar:
a) un sistem informatic sau o parte a acestuia, precum şi datele informatice care sunt stocate în acesta; şi
b) un suport de stocare informatic care permite stocarea datelor informatice pe teritoriul sãu.
2. În cazul în care autoritãţile pãrţii vor percheziţiona sau vor accesa într-un mod similar un sistem informatic specific ori o parte din acesta, în conformitate cu paragraful 1 subparagraful a), şi vor avea motive de a considera cã datele urmãrite sunt stocate într-un alt sistem informatic sau într-o parte a acestuia situat pe teritoriul sãu şi cã aceste date sunt în mod legal accesibile de la sistemul iniţial ori sunt disponibile pentru acest sistem iniţial, fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru ca numitele autoritãţi sã fie în mãsurã de a extinde rapid percheziţia sau accesarea într-un mod similar a celuilalt sistem.
3. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autoritãţilor sale competente dreptul de a sechestra sau de a obţine într-un mod similar datele informatice pentru care accesarea a fost realizatã în aplicarea paragrafelor 1 sau 2. Aceste mãsuri includ urmãtoarele prerogative:
a) sechestrarea sau obţinerea într-un mod similar a unui sistem informatic ori a unei pãrţi din acesta sau a unui suport de stocare informatic;
b) realizarea şi conservarea unei copii a acestor date informatice;
c) menţinerea integritãţii datelor informatice relevante stocate;
d) suprimarea accesãrii sau îndepãrtarea acestor date informatice din sistemul informatic accesat.
4. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autoritãţilor sale competente dreptul de a ordona oricãrei persoane care cunoaşte funcţionarea sistemului informatic sau mãsurile aplicate pentru protecţia datelor informatice sã punã la dispoziţie toate informaţiile considerate necesare pentru a permite aplicarea mãsurilor vizate la paragrafele 1 şi 2.
5. Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplicã prevederile art. 14 şi 15.
TITLUL 5
Colectarea în timp real a datelor informatice
ART. 20
Colectarea în timp real a datelor referitoare la trafic
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autoritãţilor sale competente urmãtoarele drepturi:
a) de a culege sau de a înregistra prin aplicarea mijloacelor tehnice care existã pe teritoriul sãu; şi
b) de a obliga un furnizor de servicii, în limita capacitãţilor sale tehnice existente, la:
(i) strângerea sau înregistrarea prin aplicarea mijloacelor tehnice care existã pe teritoriul sãu; sau la
(ii) acordarea concursului şi asistenţei sale autoritãţilor competente, pentru culegerea sau înregistrarea,
în timp real, a datelor referitoare la trafic, asociate comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul sãu prin intermediul unui sistem informatic.
2. În cazul în care o parte, datoritã principiilor stabilite de legislaţia internã, nu va putea adopta mãsurile enunţate la paragraful 1 subparagraful a), aceasta va putea, în schimb, adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura strângerea sau înregistrarea în timp real a datelor referitoare la trafic, asociate comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul sãu prin aplicarea mijloacelor tehnice existente pe acest teritoriu.
3. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a obliga un furnizor de servicii sã pãstreze confidenţialitatea faptului cã a fost exercitatã oricare dintre prerogativele prevãzute în prezentul articol, precum şi orice informaţie în legãturã cu acest subiect.
4. Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplicã prevederile art. 14 şi 15.
ART. 21
Interceptarea datelor referitoare la conţinut
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi autoritãţilor sale competente, cu privire la o serie de infracţiuni grave care sã fie definite în legislaţia internã, urmãtoarele drepturi:
a) de a culege sau de a înregistra prin aplicarea mijloacelor tehnice care existã pe teritoriul sãu; şi
b) de a obliga un furnizor de servicii, în limita capacitãţilor sale tehnice, la:
(i) strângerea sau înregistrarea prin aplicarea mijloacelor tehnice care existã pe teritoriul sãu;
sau la
(ii) acordarea sprijinului şi asistenţei sale autoritãţilor competente, pentru colectarea sau înregistrarea,
în timp real, a datelor referitoare la conţinut, asociate comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul sãu prin intermediul unui sistem informatic.
2. În cazul în care o parte, datoritã principiilor stabilite de legislaţia internã, nu va putea adopta mãsurile enunţate la paragraful 1 subparagraful a), aceasta va putea, în schimb, adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura strângerea sau înregistrarea în timp real a datelor referitoare la conţinutul comunicaţiilor respective, transmise pe teritoriul sãu prin aplicarea mijloacelor tehnice existente pe acest teritoriu.
3. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a obliga un furnizor de servicii sã pãstreze confidenţialitatea faptului cã oricare dintre prerogativele prevãzute în prezentul articol a fost exercitatã, precum şi orice informaţie în legãturã cu acest subiect.
4. Prerogativelor şi procedurilor menţionate în prezentul articol li se aplicã prevederile art. 14 şi 15.
SECŢIUNEA a 3-a
Competenţa
ART. 22
Competenţa
1. Fiecare parte va adopta mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a stabili competenţa sa cu privire la orice infracţiune incriminatã în conformitate cu art. 2-11, atunci când infracţiunea este comisã:
a) pe teritoriul sãu; sau
b) la bordul unui vas sub pavilionul acestei pãrţi; sau
c) la bordul unei aeronave înmatriculate în conformitate cu legislaţia acestei pãrţi; sau
d) de cãtre unul dintre cetãţenii sãi, dacã infracţiunea poate atrage rãspunderea penalã în locul în care aceasta a fost comisã sau dacã infracţiunea nu este de competenţa teritorialã a nici unui stat.
2. Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica sau de a aplica doar în cazuri ori în condiţii specifice regulile de competenţã definite la paragraful 1 subparagrafele b)-d) al prezentului articol sau în orice parte a acestui paragraf.
3. Fiecare parte va adopta mãsurile care se dovedesc necesare pentru a stabili competenţa sa cu privire la orice infracţiune menţionatã la art. 24 paragraful 1, în cazul în care autorul prezumat al infracţiunii este prezent pe teritoriul sãu şi nu poate fi extrãdat spre o altã parte decât în baza naţionalitãţii sale, în urma unei cereri de extrãdare.
4. Prezenta convenţie nu va exclude nici o competenţã penalã exercitatã de o parte în conformitate cu dreptul sãu intern.
5. În cazul în care mai multe pãrţi îşi revendicã jurisdicţia cu privire la o infracţiune stabilitã în conformitate cu prezenta convenţie, pãrţile implicate se vor pune de acord, atunci când acest lucru este oportun, în scopul de a determina partea cea mai potrivitã pentru a exercita urmãrirea.
CAP. III
Cooperarea internaţionalã
SECŢIUNEA 1
Principii generale
TITLUL 1
Principii generale referitoare la cooperarea internaţionalã
ART. 23
Principii generale referitoare la cooperarea internaţionalã
Pãrţile vor coopera între ele, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol şi în aplicarea instrumentelor internaţionale relevante cu privire la cooperarea internaţionalã în materie penalã, a acordurilor încheiate pe baza legislaţiilor uniforme sau reciproce şi a dreptului lor intern, în cea mai largã mãsurã posibilã, în scopul investigãrilor sau al aplicãrii procedurilor privind infracţiunile în legãturã cu sisteme şi date informatice sau pentru a culege dovezile unei infracţiuni în format electronic.
TITLUL 2
Principii referitoare la extrãdare
ART. 24
Extrãdarea
1. a) Prezentul articol se va aplica extrãdãrii între pãrţi pentru infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 2-11, cu condiţia ca acestea sã poatã fi sancţionate, potrivit legislaţiilor ambelor pãrţi implicate, printr-o pedeapsã privativã de libertate, al cãrei maxim special este de cel puţin un an, sau printr-o pedeapsã mai severã.
b) În cazul în care se va impune o pedeapsã minimã diferitã, în baza unui tratat de extrãdare aplicabil între douã sau mai multe pãrţi, inclusiv Convenţia europeanã de extrãdare (STE nr. 24), sau a unui acord care are la bazã legislaţii uniforme sau reciproce, se va aplica pedeapsa minimã prevãzutã prin acest tratat ori aranjament.
2. Infracţiunile descrise la paragraful 1 vor fi considerate incluse în categoria infracţiunilor care pot atrage extrãdarea în orice tratat de extrãdare care existã între pãrţi. Pãrţile se vor angaja sã includã astfel de infracţiuni ca infracţiuni care pot atrage extrãdarea în orice tratat de extrãdare care va fi încheiat între pãrţi.
3. Dacã o parte care condiţioneazã extrãdarea de existenţa unui tratat primeşte o cerere de extrãdare de la altã parte cu care nu a încheiat un tratat de extrãdare, aceasta va putea considera prezenta convenţie drept bazã juridicã pentru extrãdarea cu privire la orice infracţiune menţionatã la paragraful 1 al prezentului articol.
4. Pãrţile care nu condiţioneazã extrãdarea de existenţa unui tratat vor recunoaşte infracţiunile menţionate la paragraful 1 al prezentului articol ca infracţiuni care pot atrage extrãdarea între acestea.
5. Extrãdarea va fi supusã condiţiilor prevãzute de dreptul intern al pãrţii solicitate sau de tratatele de extrãdare în vigoare, inclusiv în ceea ce priveşte motivele pentru care partea solicitatã poate refuza extrãdarea.
6. Dacã extrãdarea pentru o infracţiune menţionatã la paragraful 1 al prezentului articol va fi refuzatã doar pe motivul cetãţeniei persoanei sau pentru cã partea solicitatã considerã cã este competentã cu privire la aceastã infracţiune, partea solicitatã va supune cauza, la cererea pãrţii solicitante, autoritãţilor sale competente, în scopul urmãririi, şi va raporta în timp util, la încheierea cauzei, pãrţii solicitante. Autoritãţile în cauzã vor decide şi vor desfãşura ancheta şi procedura în acelaşi mod ca pentru orice altã infracţiune de naturã comparabilã, în conformitate cu legislaţia acestei pãrţi.
7. a) Fiecare parte va comunica secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnãrii ori depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, numele şi adresa fiecãrei autoritãţi responsabile de trimiterea ori de primirea unei cereri de extrãdare sau de arestare provizorie, în absenţa unui tratat.
b) Secretarul general al Consiliului Europei va realiza şi va actualiza un registru al autoritãţilor astfel desemnate de cãtre pãrţi. Fiecare parte va trebui sã se asigure de faptul cã datele care figureazã în registru sunt corecte în orice moment.
TITLUL 3
Principii generale referitoare la asistenţa mutualã
ART. 25
Principii generale referitoare la asistenţa mutualã
1. Pãrţile îşi vor acorda asistenţã mutualã într-o mãsurã cât mai largã posibil, în scopul investigãrilor sau al aplicãrii procedurilor privind infracţiunile în legãturã cu sisteme şi date informatice sau pentru a culege dovezile unei infracţiuni în format electronic.
2. De asemenea, fiecare parte va adopta mãsurile legislative, precum şi mãsurile care se dovedesc necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile stabilite în cuprinsul art. 27-35.
3. În caz de urgenţã fiecare parte va putea formula o cerere de asistenţã mutualã sau comunicãrile care se raporteazã acesteia prin mijloace rapide de comunicare, precum faxul sau poşta electronicã, cu condiţia ca aceste mijloace sã ofere condiţii suficiente de securitate şi de autentificare (inclusiv folosirea codãrii, atunci când este necesar), cu o confirmare oficialã ulterioarã dacã partea solicitatã va revendica acest lucru. Partea solicitatã va accepta cererea şi va rãspunde prin oricare dintre mijloacele sale rapide de comunicare.
4. Cu excepţia unei dispoziţii contrare expres prevãzute în prezentul capitol, asistenţa mutualã va fi supusã condiţiilor fixate de dreptul intern al pãrţii solicitate sau de tratatele de asistenţã mutualã aplicabile, inclusiv în ceea ce priveşte motivele pe baza cãrora partea solicitatã poate refuza cooperarea. Partea solicitatã nu îşi va exercita dreptul de a refuza asistenţa mutualã privind infracţiunile vizate la art. 2-11 doar din motivul cã cererea vizeazã o infracţiune pe care aceasta o considerã de naturã fiscalã.
5. În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, pãrţii solicitate îi este permis sã condiţioneze asistenţa mutualã de existenţa dublei incriminãri, aceastã condiţie va fi consideratã îndeplinitã dacã fapta care constituie infracţiunea pentru care asistenţa mutualã este solicitatã este calificatã drept infracţiune de dreptul sãu intern, indiferent dacã dreptul intern include sau nu infracţiunea în cadrul aceleiaşi categorii de infracţiuni ori dacã o defineşte sau nu prin aceeaşi terminologie ca dreptul pãrţii solicitante.
ART. 26
Informarea spontanã
1. O parte va putea, în limitele dreptului sãu intern şi în absenţa unei cereri prealabile, sã comunice unei alte pãrţi informaţii obţinute în cadrul propriilor anchete, în cazul în care considerã cã acest lucru ar putea ajuta partea destinatarã la începerea sau finalizarea cu succes a anchetelor ori a procedurilor având ca obiect infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta convenţie sau în cazul în care aceste informaţii ar putea conduce la o cerere de cooperare formulatã de aceastã parte în virtutea prezentului capitol.
2. Înainte de a comunica astfel de informaţii, partea care le furnizeazã va putea solicita ca acestea sã rãmânã confidenţiale sau sã nu fie utilizate decât în anumite condiţii. Dacã partea destinatarã nu va putea îndeplini aceastã cerinţã, va informa cealaltã parte, care va stabili în acest caz dacã informaţiile în cauzã ar trebui totuşi furnizate. Dacã partea destinatarã va accepta informaţiile cu condiţiile prescrise, partea destinatarã va fi legatã de acestea din urmã.
TITLUL 4
Procedurile referitoare la cererile de asistenţã mutualã în absenţa acordurilor internaţionale aplicabile
ART. 27
Procedurile referitoare la cererile de asistenţã mutualã în absenţa acordurilor internaţionale aplicabile
1. În absenţa unui tratat de asistenţã mutualã ori a unui acord care are la bazã legislaţii uniforme sau reciproce în vigoare între partea solicitantã şi partea solicitatã, se vor aplica dispoziţiile paragrafelor 2-9 din prezentul articol. Acestea nu se vor aplica atunci când existã un tratat, un acord sau o legislaţie de acest tip, în afarã de cazul în care pãrţile implicate nu convin sã aplice în locul lor totul sau o parte din restul acestui articol.
2. a) Fiecare parte va desemna una sau mai multe autoritãţi centrale însãrcinate sã trimitã cererile de asistenţã mutualã sau sã rãspundã, sã le execute ori sã le transmitã autoritãţilor competente pentru executarea lor.
b) Autoritãţile centrale vor comunica direct una cu cealaltã.
c) Fiecare parte, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, va comunica secretarului general al Consiliului Europei numele şi adresele autoritãţilor desemnate în aplicarea prezentului paragraf.
d) Secretarul general al Consiliului Europei va stabili şi va actualiza un registru al autoritãţilor centrale desemnate de cãtre pãrţi. Fiecare parte va veghea în permanenţã asupra exactitudinii datelor care figureazã în registru.
3. Cererile de asistenţã mutualã adresate în baza prezentului articol vor fi executate în conformitate cu procedura menţionatã de partea solicitantã, cu excepţia cazului în care aceasta este incompatibilã cu legislaţia pãrţii solicitate.
4. Pe lângã condiţiile sau motivele de refuz prevãzute la art. 25 paragraful 4, asistenţa mutualã va putea fi refuzatã de partea solicitatã, dacã:
a) cererea vizeazã o infracţiune pe care partea solicitatã o considerã de naturã politicã ori legatã de o infracţiune de naturã politicã; sau
b) partea solicitatã va considera cã faptul de a da curs cererii ar risca sã aducã atingere suveranitãţii, securitãţii, ordinii sale publice sau altor interese esenţiale.
5. Partea solicitatã va putea suspenda executarea cererii dacã aceasta ar risca sã aducã prejudicii anchetelor sau procedurilor desfãşurate de autoritãţile sale.
6. Înainte de a refuza sau de a suspenda cooperarea, partea solicitatã va examina, ulterior consultãrii pãrţii solicitante, dacã poate da curs parţial cererii ori cu rezerva condiţiilor pe care le considerã necesare.
7. Partea solicitatã va informa rapid partea solicitantã asupra rãspunsului pe care intenţioneazã sã îl dea cererii de asistenţã mutualã.
Aceasta va trebui sã motiveze eventualul sãu refuz sau eventuala întârziere a cererii. De asemenea, partea solicitatã va informa partea solicitantã asupra oricãrui motiv care ar face imposibilã executarea cererii de asistenţã mutualã sau care ar fi susceptibil de a o întârzia în mod semnificativ.
8. Partea solicitantã va putea cere ca partea solicitatã sã pãstreze confidenţialitatea faptului cã a fost formulatã o cerere în baza prezentului capitol, precum şi a obiectului acesteia, cu excepţia mãsurilor necesare executãrii cererii în cauzã. Dacã partea solicitatã nu va putea da curs acestei cereri de confidenţialitate, aceasta va trebui sã informeze rapid partea solicitantã, care va trebui în acest caz sã determine dacã cererea trebuie totuşi executatã.
9. a) În caz de urgenţã, cererile de asistenţã mutualã sau comunicãrile care se raporteazã acestora vor putea fi transmise direct de cãtre autoritãţile judiciare ale pãrţii solicitante autoritãţilor similare ale pãrţii solicitate. Într-un asemenea caz, o copie va fi adresatã simultan autoritãţilor centrale ale pãrţii solicitate prin intermediul autoritãţii centrale a pãrţii solicitante.
b) Orice cerere sau comunicare formulatã în baza prezentului paragraf va putea fi avansatã prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminalã (Interpol).
c) În cazul în care o cerere a fost formulatã în aplicarea subparagrafului a) al prezentului paragraf şi în cazul în care autoritatea nu va fi competentã pentru a o analiza, aceasta o va transmite autoritãţii naţionale competente şi va informa direct partea solicitantã.
d) Cererile sau comunicãrile efectuate în aplicarea prezentului paragraf, care nu presupun mãsuri coercitive, vor putea fi direct transmise de cãtre autoritãţile competente ale pãrţii solicitante la autoritãţile competente ale pãrţii solicitate.
e) Fiecare parte îl va putea informa pe secretarul general al Consiliului Europei, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, cã, pentru motive de eficienţã, cererile formulate în baza acestui paragraf vor trebui adresate autoritãţilor sale centrale.
ART. 28
Confidenţialitatea şi restricţia de utilizare
1. În absenţa unui tratat de asistenţã mutualã sau a unui aranjament care sã aibã la bazã legislaţii uniforme ori reciproce în vigoare între partea solicitantã şi partea solicitatã, se vor aplica dispoziţiile prezentului articol. Acestea nu se vor aplica în cazul în care existã un tratat, un aranjament sau o legislaţie de acest tip, cu excepţia cazului în care pãrţile implicate decid sã aplice în locul acestora totul sau o parte din acest articol.
2. Partea solicitatã va putea condiţiona comunicarea de informaţii sau de materiale, reprezentând rãspunsul la cerere, de:
a) pãstrarea confidenţialitãţii acestora, în cazul în care cererea de asistenţã mutualã nu ar putea fi respectatã în absenţa acestei condiţii; sau
b) neutilizarea acestora pentru alte anchete sau proceduri decât cele indicate în cerere.
3. Dacã partea solicitantã nu va putea îndeplini una dintre condiţiile enunţate la paragraful 2, aceasta va informa rapid partea solicitatã, care va determina în acest caz dacã informaţia trebuie totuşi furnizatã. Dacã partea solicitantã va accepta aceastã condiţie, aceasta va fi legatã de condiţia menţionatã.
4. Orice parte care va furniza informaţii sau materiale ce se supun uneia dintre condiţiile enunţate la paragraful 2 va putea solicita celeilalte pãrţi sã-i ofere explicaţii în legãturã cu aceastã condiţie privind utilizarea acestor informaţii sau a acestui material.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii speciale
TITLUL 1
Asistenţa mutualã în materie de mãsuri provizorii
ART. 29
Conservarea rapidã a datelor informatice stocate
1. O parte va putea solicita unei alte pãrţi sã ordone sau sã impunã printr-un alt mijloc conservarea rapidã a datelor stocate prin intermediul unui sistem informatic care se gãseşte pe teritoriul acestei alte pãrţi şi la adresa cãrora partea solicitantã are intenţia de a formula o cerere de asistenţã mutualã în vederea percheziţiei ori accesãrii printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar ori divulgãrii datelor în cauzã.
2. O cerere de conservare formulatã în aplicarea paragrafului 1 va trebui sã precizeze:
a) autoritatea care solicitã conservarea;
b) infracţiunea care va face obiectul anchetei sau procedurilor penale, precum şi o scurtã expunere a faptelor care au legãturã cu aceasta;
c) datele informatice stocate care vor trebui conservate şi natura legãturii lor cu infracţiunea;
d) toate informaţiile disponibile care vor permite identificarea posesorului datelor informatice stocate sau locaţia sistemului informatic;
e) necesitatea mãsurii conservãrii; şi
f) faptul cã partea are intenţia de a formula o cerere de asistenţã mutualã în vederea percheziţiei ori accesãrii printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar, ori divulgãrii datelor informatice în cauzã.
3. Dupã primirea cererii unei alte pãrţi, partea solicitatã va trebui sã ia toate mãsurile care se impun pentru a proceda fãrã întârziere la conservarea datelor menţionate, în conformitate cu dreptul sãu intern. Pentru a putea rãspunde unei astfel de solicitãri, dubla incriminare nu va fi solicitatã ca o condiţie prealabilã a conservãrii.
4. O parte care va solicita dubla incriminare ca o condiţie pentru a rãspunde unei cereri de asistenţã mutualã în vederea percheziţiei ori accesãrii printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar ori divulgãrii datelor stocate, va putea, pentru alte infracţiuni decât cele stabilite în conformitate cu art. 2-11 sã-şi rezerve dreptul de a refuza cererea de conservare în baza prezentului articol, în cazul în care aceasta va avea motive de a considera cã, în momentul divulgãrii, condiţia dublei incriminãri nu va putea fi îndeplinitã.
5. Pe de altã parte, o cerere de conservare va putea fi refuzatã doar dacã:
a) cererea vizeazã o infracţiune pe care partea solicitatã o considerã ca fiind de naturã politicã ori legatã de o infracţiune politicã; sau
b) partea solicitatã considerã cã faptul de a da curs cererii ar risca de a aduce atingere suveranitãţii sale, securitãţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale.
6. În cazul în care partea solicitatã va considera cã simpla conservare nu va fi suficientã pentru garantarea disponibilitãţii viitoare a datelor, va compromite confidenţialitatea anchetei pãrţii solicitante sau o va afecta într-un alt mod, aceasta va informa rapid partea solicitantã, care va decide în acel caz dacã cererea va trebui totuşi executatã.
7. Orice conservare efectuatã ca rãspuns la o cerere menţionatã la paragraful 1 va fi valabilã pentru o perioadã de cel puţin 60 de zile, în scopul de a permite pãrţii solicitante de a formula o cerere în vederea percheziţiei ori accesãrii printr-un mijloc similar, sechestrului sau obţinerii printr-un mijloc similar ori divulgãrii datelor. Dupã primirea unei astfel de cereri, datele vor trebui în continuare conservate în aşteptarea adoptãrii unei decizii referitoare la cerere.
ART. 30
Dezvãluirea rapidã a datelor conservate
1. În cazul în care, în timpul executãrii unei cereri de conservare a datelor referitoare la trafic în legãturã cu o comunicare specificã formulatã în aplicarea art. 29, partea solicitatã va descoperi cã un furnizor de servicii a participat într-un alt stat la transmiterea acestei comunicãri, aceasta va dezvãlui rapid pãrţii solicitante o cantitate suficientã de date referitoare la trafic, pentru identificarea acestui furnizor de servicii şi a canalului prin care comunicarea a fost transmisã.
2. Dezvãluirea datelor referitoare la trafic în aplicarea paragrafului 1 va putea fi refuzatã doar dacã:
a) cererea vizeazã o infracţiune pe care partea solicitatã o considerã de naturã politicã ori legatã de o infracţiune de naturã politicã; sau
b) partea solicitatã considerã cã faptul de a da curs cererii ar risca sã aducã atingere suveranitãţii sale, securitãţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale.
TITLUL 2
Asistenţa mutualã privind prerogativele de investigare
ART. 31
Asistenţa mutualã privind accesarea datelor stocate
1. O parte va putea solicita unei alte pãrţi sã percheziţioneze sau sã acceseze într-un mod similar, sã sechestreze sau sã obţinã într-un mod similar, sã dezvãluie date stocate prin intermediul unui sistem informatic care se gãseşte pe teritoriul acestei alte pãrţi, inclusiv date conservate în conformitate cu art. 29.
2. Partea solicitatã va rãspunde cererii cu aplicarea instrumentelor internaţionale, a aranjamentelor şi a legislaţiilor menţionate la art. 23 şi conformându-se dispoziţiilor relevante ale prezentului capitol.
3. Cererea va trebui satisfãcutã cât mai repede posibil, dacã:
a) existã motive de a considera cã datele concludente sunt expuse în mod special riscurilor de pierdere ori de modificare; sau
b) instrumentele, aranjamentele şi legislaţiile vizate la paragraful 2 prevãd o cooperare rapidã.
ART. 32
Accesarea transfrontalierã a datelor stocate, cu consimţãmânt sau în cazul în care acestea sunt accesibile publicului
O parte va putea, fãrã autorizaţia unei alte pãrţi:
a) sã acceseze date informatice stocate accesibile publicului (sursã deschisã), oricare ar fi localizarea geograficã a acestor date; sau
b) sã acceseze ori sã primeascã prin intermediul unui sistem informatic situat pe teritoriul sãu date informatice stocate situate într-un alt stat, dacã partea va obţine consimţãmântul persoanei legal autorizate sã-i dezvãluie aceste date prin intermediul acestui sistem informatic.
ART. 33
Asistenţa mutualã pentru strângerea în timp real a datelor referitoare la trafic
1. Pãrţile îşi vor acorda asistenţã mutualã pentru strângerea în timp real a datelor referitoare la trafic, asociate comunicãrilor menţionate pe teritoriul acestora, transmise prin intermediul unui sistem informatic. Cu rezerva dispoziţiilor paragrafului 2, asistenţa mutualã este guvernatã de condiţiile şi procedurile prevãzute în dreptul intern.
2. Fiecare parte va acorda aceastã asistenţã mutualã cel puţin cu privire la infracţiunile pentru care strângerea în timp real a datelor privitoare la trafic ar fi disponibilã într-o cauzã internã echivalentã.
ART. 34
Asistenţa mutualã în domeniul interceptãrii datelor referitoare la conţinut
Pãrţile îşi vor acorda asistenţã mutualã, în mãsura permisã de tratatele şi legislaţia internã aplicabile, pentru strângerea sau înregistrarea în timp real a datelor referitoare la conţinutul comunicaţiilor specifice, transmise prin intermediul unui sistem informatic.
TITLUL 3
Reţeaua 24/7
ART. 35
Reţeaua 24/7
1. Fiecare parte va desemna un punct de contact disponibil 24 de ore din 24, 7 zile din 7, în scopul asigurãrii unei asistenţe imediate pentru investigaţiile referitoare la infracţiunile privind sisteme sau date informatice, sau pentru a strânge dovezile unei infracţiuni în format electronic. Aceastã asistenţã va cuprinde facilitarea sau, dacã dreptul şi practica internã o permit, aplicarea directã a urmãtoarelor mãsuri:
a) asistenţa tehnicã;
b) conservarea datelor, în conformitate cu art. 29 şi 30;
c) strângerea dovezilor, furnizarea de informaţii cu caracter juridic şi localizarea suspecţilor.
2. a) Punctul de contact al unei pãrţi va avea mijloacele de a coresponda cu punctul de contact al unei alte pãrţi potrivit unei proceduri accelerate.
b) Dacã punctul de contact desemnat de cãtre o parte nu va depinde de autoritatea sau de autoritãţile acestei pãrţi responsabile de asistenţa mutualã internaţionalã sau de extrãdare, punctul de contact va veghea sã poatã acţiona în coordonare cu aceastã sau aceste autoritãţi, potrivit unei proceduri accelerate.
3. Fiecare parte va întreprinde mãsurile necesare pentru a dispune de un personal specializat şi echipat corespunzãtor pentru facilitarea funcţionãrii reţelei.
CAP. IV
Clauze finale
ART. 36
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va fi deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor membre care au participat la elaborarea sa.
2. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data la care 5 state, cuprinzând cel puţin 3 state membre ale Consiliului Europei, îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin convenţie, în conformitate cu dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2.
4. Pentru oricare stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data exprimãrii consimţãmântului sãu de a fi legat prin prezenta convenţie, în conformitate cu dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2.
ART. 37
Aderarea la convenţie
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, dupã consultarea statelor contractante la convenţie şi dupã obţinerea asentimentului unanim, vor putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea sa, sã adere la prezenta convenţie. Decizia va fi luatã cu majoritatea prevãzutã la art. 20 d) din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul sã facã parte din Comitetul de Miniştri.
2. Pentru orice stat care a aderat la prezenta convenţie, în conformitate cu paragraful 1 sus-menţionat, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 38
Aplicarea teritorialã
1. În momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, oricare stat va putea desemna teritoriul sau teritoriile cãrora li se va aplica prezenta convenţie.
2. În orice moment urmãtor, prin declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, oricare stat va putea lãrgi aplicarea prezentei la convenţii la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie formulatã cu aplicarea celor douã paragrafe precedente va putea fi retrasã, cu privire la orice teritoriu desemnat în aceastã declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii notificãrii menţionate de cãtre Secretarul general.
ART. 39
Efectele convenţiei
1. Scopul prezentei convenţii este de a completa tratatele sau acordurile multilaterale ori bilaterale aplicabile, existente între pãrţi, inclusiv dispoziţiile:
- Convenţiei europene de extrãdare, deschisã spre semnare la 13 decembrie 1957 la Paris (STE nr. 24);
- Convenţiei europene de asistenţã judiciarã în materie penalã, deschisã spre semnare la 20 aprilie 1959 la Strasbourg (STE nr. 30);
- Protocolului adiţional la Convenţia europeanã de asistenţã judiciarã în materie penalã, deschis spre semnare la 17 martie 1978 la Strasbourg (STE nr. 99).
2. Dacã douã sau mai multe pãrţi au încheiat deja un acord ori un tratat referitor la domeniile cuprinse în prezenta convenţie sau dacã şi-au stabilit în alt mod relaţiile privind aceste subiecte ori dacã o vor face în viitor, acestea vor avea, de asemenea, dreptul de a aplica acordul sau tratatul menţionat ori de a-şi stabili relaţiile în consecinţã, în locul prezentei convenţii. Totuşi, în cazul în care pãrţile îşi vor stabili relaţiile privind domeniile care fac obiectul prezentei convenţii într-un mod diferit decât cel prevãzut, acestea o vor face într-un mod care sã nu fie incompatibil cu obiectivele şi principiile convenţiei.
3. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta alte drepturi, restricţii, obligaţii şi responsabilitãţi ale unei pãrţi.
ART. 40
Declaraţii
Prin declaraţie scrisã adresatã secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, orice stat va putea sã declare cã se foloseşte de dreptul de a solicita unul sau mai multe elemente suplimentare, precum cele prevãzute la art. 2, 3, art. 6 paragraful 1 subparagraful b), art. 7, art. 9 paragraful 3 şi art. 27 paragraful 9 subparagraful e).
ART. 41
Clauza federalã
1. Un stat federal îşi va putea rezerva dreptul de a onora obligaţiile cuprinse în cap. II în mãsura în care acestea vor fi compatibile cu principiile fundamentale care guverneazã relaţiile dintre guvernul sãu central şi statele constitutive sau alte entitãţi teritoriale analoage, cu condiţia ca acesta sã fie în mãsurã de a coopera în baza cap. III.
2. Atunci când acesta va formula o rezervã prevãzutã la paragraful 1, un stat federal nu se va putea folosi de termenii unei astfel de rezerve pentru a elimina sau a diminua substanţial obligaţiile sale în baza cap. II. În orice caz, acesta va folosi mijloace lãrgite şi efective care vor permite aplicarea mãsurilor prevãzute în capitolul menţionat.
3. În ceea ce priveşte dispoziţiile acestei convenţii, a cãror aplicare ţine de competenţa legislativã a fiecãrui stat constitutiv sau a altor entitãţi teritoriale analoage care, în baza sistemului constituţional al federaţiei, nu sunt obligate sã ia mãsuri legislative, guvernul federal va aduce la cunoştinţã autoritãţilor competente ale statelor constitutive dispoziţiile menţionate, împreunã cu avizul sãu favorabil, încurajându-le sã adopte mãsurile potrivite pentru aplicarea lor.
ART. 42
Rezervele
Prin notificare scrisã adresatã secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, orice stat va putea declara cã se foloseşte de rezerva sau rezervele prevãzute la art. 4 paragraful 2, art. 6 paragraful 3, art. 9 paragraful 4, art. 10 paragraful 3, art. 11 paragraful 3, art. 14 paragraful 3, art. 22 paragraful 2, art. 29 paragraful 4 şi la art. 41 paragraful 1. Nici o altã rezervã nu va putea fi formulatã.
ART. 43
Statutul şi retragerea rezervelor
1. O parte care a formulat o rezervã în conformitate cu art. 42 o va putea retrage în totalitate sau în parte prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Aceastã retragere va intra în vigoare la data primirii de cãtre secretarul general a notificãrii menţionate. Dacã notificarea va indica faptul cã retragerea unei rezerve trebuie sã intre în vigoare la o datã precisã şi dacã aceastã datã va fi ulterioarã celei la care secretarul general va primi notificarea, retragerea va intra în vigoare la aceastã datã ulterioarã.
2. O parte care a formulat o rezervã, precum cele menţionate la art. 42, va retrage aceastã rezervã, în totalitate sau în parte, de îndatã ce împrejurãrile o permit.
3. Secretarul general al Consiliului Europei va putea solicita periodic pãrţilor care au formulat una sau mai multe rezerve dintre cele menţionate la art. 42 informaţii cu privire la aspectele retragerii lor.
ART. 44
Amendamente
1. La prezenta convenţie vor putea fi propuse amendamente de cãtre fiecare parte, iar acestea vor fi comunicate de cãtre secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, precum şi oricãrui stat care a aderat sau care a fost invitat sã adere, în conformitate cu dispoziţiile art. 37.
2. Orice amendament propus de cãtre o parte va fi comunicat Comitetului European pentru Probleme Criminale (CDPC), care va prezenta avizul sãu Comitetului de Miniştri cu privire la amendamentul menţionat.
3. Comitetul de Miniştri va examina amendamentul propus şi avizul prezentat de cãtre CDPC şi, dupã consultarea statelor nemembre care sunt pãrţi la prezenta convenţie, va putea adopta amendamentul.
4. Textul oricãrui amendament adoptat de cãtre Comitetul de Miniştri în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol va fi comunicat pãrţilor pentru acceptare.
5. Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol va intra în vigoare în a treizecea zi dupã ce toate pãrţile l-au informat pe secretarul general cu privire la acceptarea lor.
ART. 45
Rezolvarea dezacordurilor
1. CDPC va fi informat permanent cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii.
2. În cazul dezacordului între pãrţi cu privire la interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii, pãrţile se vor strãdui sã ajungã la o rezolvare a acestuia prin negociere sau prin orice alt mijloc paşnic pe care îl vor alege, inclusiv prin prezentarea dezacordului CDPC, unui tribunal arbitrar care va lua decizii ce vor lega pãrţile sau Curţii Internaţionale de Justiţie, potrivit unui acord între pãrţile implicate.
ART. 46
Reuniunea pãrţilor
1. Pãrţile se vor reuni periodic, dacã va fi nevoie, în vederea facilitãrii:
a) utilizãrii şi aplicãrii efective a prezentei convenţii, inclusiv identificãrii oricãrei probleme în domeniu, precum şi efectelor oricãrei declaraţii sau rezerve fãcute în conformitate cu prezenta convenţie;
b) schimbului de informaţii cu privire la noutãţile juridice, politice sau tehnice importante în domeniul criminalitãţii informatice şi strângerii dovezilor în formã electronicã;
c) examinãrii eventualitãţii de a completa sau de a amenda convenţia.
2. CDPC va fi ţinut periodic la curent cu privire la rezultatul reuniunilor internaţionale menţionate la paragraful 1.
3. CDPC va facilita, dacã va fi nevoie, întâlnirile menţionate la paragraful 1 şi va adopta mãsurile necesare pentru a ajuta pãrţile în efortul lor care vizeazã completarea sau amendarea convenţiei. La expirarea unui termen de 3 ani începând de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, cel mai târziu, CDPC va proceda, în cooperare cu pãrţile, la reexaminarea tuturor dispoziţiilor convenţiei şi va propune, dacã este cazul, amendamentele potrivite.
4. Cu excepţia cazului în care Consiliul Europei le va suporta, cheltuielile ocazionate de aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 vor fi suportate de cãtre pãrţi în maniera pe care acestea o vor alege.
5. Pãrţile vor fi asistate în exercitarea funcţiilor care decurg din prezentul articol de cãtre Secretariatul Consiliului Europei.
ART. 47
Denunţarea
1. Orice parte va putea, în orice moment, sã denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 48
Notificarea
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, precum şi oricãrui stat care a aderat sau care a fost invitat sã adere, cu privire la:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice datã de intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu art. 36 şi 37;
d) orice declaraţie fãcutã în aplicarea art. 40 sau orice rezervã fãcutã în aplicarea art. 42;
e) orice alt act, notificare sau comunicare ce are legãturã cu prezenta convenţie.
În acest sens, subsemnaţii, autorizaţi pe deplin în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Adoptatã la Budapesta la 23 noiembrie 2001, în limbile francezã şi englezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în Arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea convenţiei, precum şi oricãrui stat invitat sã adere o copie certificatã conformã cu originalul.
_____________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
