Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
______________
*) Republicatã în temeiul dispoziţiilor <>art. VIII alin. (1) din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, precum şi a altor acte normative cu incidenţã asupra acestei proceduri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Legea nr. 64/1995 a mai fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999 şi a fost rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 februarie 2000, iar ulterior a mai fost modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege se aplicã urmãtoarelor categorii de persoane aflate în insolvenţã şi care vor fi denumite în continuare debitori:
a) comercianţii:
1. societãţile comerciale;
2. cooperativele de consum şi cooperativele meşteşugãreşti, denumite în continuare organizaţii cooperatiste, asociaţiile teritoriale ale cooperativelor de consum şi meşteşugãreşti, constituite potrivit <>Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugãreşti, cu modificãrile ulterioare, respectiv <>Legii nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, cu modificãrile ulterioare, precum şi societãţile cooperative;
3. persoanele fizice care acţioneazã individual sau în asociaţii familiale;
b) societãţile agricole;
c) grupurile de interes economic.
(2) Prin insolvenţã se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizatã prin incapacitatea vãditã de platã a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.
ART. 2
Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã, fie prin reorganizarea activitãţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pânã la stingerea pasivului, fie prin faliment.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor şi drepturilor patrimoniale ale acestuia - inclusiv cele dobândite în cursul procedurii stabilite de prezenta lege - care pot face obiectul unei executãri silite, în condiţiile Codului de procedurã civilã.
ART. 4
(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea debitorului.
(2) Plãţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bãnci, pe bazã de dispoziţii emise de debitor sau, dupã caz, de administrator, iar în cursul falimentului, de lichidator.
(3) Disponibilitãţile bãneşti vor putea fi pãstrate într-un cont special de depozit bancar.
(4) În lipsa disponibilitãţilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plãtite de persoanele fizice şi/sau juridice registrului comerţului pentru serviciile prestate de acesta.
(5) Fondul pevãzut la alin. (4) va fi constituit prin majorarea cu 10% a taxelor percepute de oficiile registrului comerţului.
CAP. II
Participanţii la procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului
ART. 5
(1) Organele care aplicã procedura sunt: instanţele judecãtoreşti, judecãtorul-sindic, administratorul şi lichidatorul.
(2) Organele prevãzute la alin. (1) trebuie sã asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevãzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.
SECŢIUNEA 1
Instanţele judecãtoreşti
ART. 6
Toate procedurile prevãzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevãzut la art. 8, sunt de competenţa exclusivã a tribunalului în a cãrui razã teritorialã se aflã sediul debitorului, astfel cum figureazã acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societãţilor agricole, şi sunt exercitate de un judecãtor-sindic desemnat de preşedintele tribunalului în condiţiile art. 9.
ART. 7
(1) Citarea pãrţilor, precum şi comunicarea sau notificarea oricãrui alt act de procedurã se fac, de regulã, în condiţiile prevãzute la art. 85-94 din Codul de procedurã civilã.
(2) Prin excepţie, îndeplinirea actelor menţionate la alin. (1) se va face prin publicitate, în cazurile expres prevãzute de lege.
ART. 8
(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotãrârile date de judecãtorul-sindic, în baza art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotãrârii, dacã legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea pãrţilor se face prin publicitate. În vederea soluţionãrii recursului, se trimit la curtea de apel în copie certificatã, sub semnãtura grefierului-şef al tribunalului, numai actele care intereseazã rezolvarea recursului.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, hotãrârile judecãtorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplicã în cazul judecãrii recursului împotriva urmãtoarelor hotãrâri ale judecãtorului-sindic:
a) hotãrârea de respingere a contestaţiei debitorului, fãcutã în temeiul art. 38 alin. (5);
b) hotãrârea prin care se decide intrarea în faliment, pronunţatã în condiţiile art. 106;
c) hotãrârea de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, fãcutã în temeiul art. 121.
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorul-sindic în cadrul procedurii deschise împotriva unui debitor se constituie un singur dosar.
SECŢIUNEA a 2-a
Judecãtorul-sindic
ART. 9
Judecãtorul-sindic este nominalizat, în fiecare caz, de preşedintele tribunalului, dintre judecãtorii desemnaţi ca judecãtori-sindici, în temeiul <>art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 *) pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile ulterioare.
__________
*) <>Art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã a fost abrogat prin <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, prevederile acestuia fiind preluate de art. 50 din noua reglementare.
ART. 10
În îndeplinirea îndatoririlor sale judecãtorul-sindic va putea desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le şi retribuţia. Retribuţiile vor fi plãtite în conformitate cu art. 4.
ART. 11
(1) Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) darea hotãrârii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;
c) desemnarea, prin hotãrâre, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activitãţii lor şi, dacã este cazul, înlocuirea lor;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
f) judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva mãsurilor luate de administrator sau de lichidator;
g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupã caz, de lichidare, dupã votarea lui de cãtre creditori;
h) hotãrârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
i) soluţionarea obiecţiilor la rapoartele trimestriale şi la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului;
j) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã;
k) darea hotãrârii de închidere a procedurii.
(2) Dacã examinarea chestiunilor supuse deliberãrii în şedinţele de judecatã prezidate de judecãtorul-sindic nu se poate finaliza într-o singurã zi, deliberarea va continua de drept în prima zi lucrãtoare urmãtoare, fãrã o nouã înştiinţare, procedându-se astfel în continuare pânã la rezolvarea tuturor chestiunilor.
ART. 12
Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.
ART. 13
În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui un judecãtor-sindic cu altul, prin încheiere motivatã, datã în Camera de consiliu.
SECŢIUNEA a 3-a
Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor
ART. 14
(1) Adunarea creditorilor va fi convocatã şi prezidatã de cãtre administrator sau, dupã caz, de cãtre lichidator, dacã legea sau judecãtorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinţelor adunãrilor creditorilor este în sarcina administratorului sau, dupã caz, a lichidatorului.
(2) Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administrator sau de lichidator în cazurile prevãzute de lege şi ori de câte ori va fi necesar.
(3) Adunarea creditorilor va fi convocatã şi la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totalã a acestora.
ART. 15
(1) Convocarea creditorilor va trebui sã cuprindã ordinea de zi a şedinţei.
(2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulã, cu excepţia cazului în care la şedinţã participã titularii tuturor creanţelor.
(3) Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi, pentru fiecare adunare, cu procurã specialã şi legalizatã sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnatã de conducãtorul unitãţii.
(4) Nu se va ţine seama de declaraţiile scrise trimise de creditori, cu excepţia cazurilor în care legea admite votul prin adeziune. În cazul în care este permisã votarea prin corespondenţã, creditorii îşi pot transmite votul printr-un înscris în format electronic cãruia i s-a încorporat, ataşat sau asociat o semnãturã electronicã extinsã, bazatã pe un certificat calificat valabil.
(5) La şedinţele adunãrii creditorilor vor participa 2 delegaţi ai salariaţilor debitorului, votând pentru creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi bãneşti.
(6) Dacã examinarea chestiunilor supuse deliberãrii creditorilor nu se poate finaliza într-o singurã zi, deliberarea va continua de drept în prima zi lucrãtoare urmãtoare, fãrã o nouã înştiinţare, procedându-se astfel în continuare pânã la rezolvarea tuturor chestiunilor.
(7) Procesul-verbal al adunãrii creditorilor va fi semnat de preşedintele şedinţei şi va cuprinde în rezumat dezbaterile ţinute, votul creditorilor pentru fiecare chestiune şi deciziile adoptate.
ART. 16
(1) În cadrul şedinţelor adunãrii creditorilor aceştia vor putea desemna un comitet al creditorilor şi vor avea dreptul sã analizeze situaţia debitorului, rapoartele întocmite de comitetul creditorilor, mãsurile luate de administrator sau de lichidator şi efectele acestora şi sã propunã, motivat, şi alte mãsuri.
(2) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majorare specialã, şedinţele vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totalã a creanţelor împotriva averii debitorului, iar deciziile adunãrii creditorilor se adoptã cu votul titularilor unei majoritãţi, prin valoare, a creanţelor prezente.
(3) Calculul valorii totale a creanţelor prevãzute la alin. (2) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la urmãtoarele criterii:
a) ulterior afişãrii tabelului definitiv şi pânã la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
b) ulterior confirmãrii planului de reorganizare şi pânã la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat; şi
c) ulterior afişãrii tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.
(4) Planul de reorganizare va fi supus votului adunãrii creditorilor, în condiţiile stabilite la art. 99.
ART. 17
(1) Judecãtorul-sindic va desemna, dacã este necesar, în raport cu proporţiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanţele garantate şi chirografare cele mai mari, prin valoare, înscrişi în lista prevãzutã la art. 33, 39, respectiv art. 40.
(2) Desemnarea se va face fie prin hotãrârea de deschidere a procedurii, fie dupã prezentarea sau întocmirea listei de creditori, dacã lista nu este disponibilã la data deschiderii procedurii.
(3) În cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor aceştia vor putea alege un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, care se oferã voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecãtorul-sindic.
(4) Dacã nu se va obţine majoritatea necesarã, judecãtorul-sindic va putea desemna comitetul potrivit criteriilor prevãzute la alin. (1) sau va putea menţine comitetul desemnat anterior.
(5) În cursul activitãţii sale judecãtorul-sindic va putea cere asistenţa comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.
ART. 18
(1) Comitetul creditorilor face parte dintre cei îndreptãţiţi ca, atunci când debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare în condiţiile art. 33, respectiv art. 39, ori nu a fost propus de debitor sau nu a fost confirmat un plan de reorganizare, sã cearã judecãtorului-sindic sã ridice debitorului dreptul de administrare.
(2) Comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecãtorul-sindic sã introducã acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial - fãcute de debitor în frauda creditorilor -, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administrator sau de lichidator.
SECŢIUNEA a 4-a
Adunarea generalã a membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. Reprezentantul membrilor sau asociaţilor/acţionarilor
ART. 19
(1) Pe perioada desfãşurãrii procedurii prevãzute de prezenta lege adunarea generalã a asociaţilor/acţionarilor va fi convocatã ori de câte ori se va considera necesar şi va fi prezidatã de administrator sau lichidator, dacã legea ori judecãtorul-sindic nu dispune altfel.
(2) Adunarea generalã a asociaţilor/acţionarilor va fi convocatã şi la cererea asociaţilor/acţionarilor reprezentând cel puţin 10% din capitalul social sau o cotã mai micã, dacã în actul constitutiv se prevede astfel.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã în mod corespunzãtor adunãrii generale a membrilor grupurilor de interes economic şi, respectiv, ai societãţilor cooperative; în cazul acestor persoane juridice, procentul prevãzut la alin. (2) se raporteazã la numãrul membrilor acestora.
(4) Membrilor sau, dupã caz, asociaţilor/acţionarilor li se vor notifica, în condiţiile legii, în mod obligatoriu:
a) hotãrârea de deschidere a procedurii;
b) propunerea de îndeplinire a unor acte, operaţiuni şi plãţi care depãşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activitãţii curente;
c) solicitarea de intrare în faliment, precum şi hotãrârea judecãtorului-sindic de intrare în faliment a debitorului;
d) propunerea de vânzare în bloc sau de vânzare a imobilelor;
e) raportul final şi bilanţul general, întocmite de lichidator;
f) hotãrârea de închidere a procedurii.
ART. 20
(1) În cadrul şedinţelor adunãrii generale a membrilor sau, dupã caz, a asociaţilor/acţionarilor, aceştia vor desemna, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoanã fizicã sau juridicã, care sã le reprezinte interesele şi vor avea dreptul sã analizeze situaţia debitorului, rapoartele întocmite de reprezentantul membrilor ori, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor, mãsurile luate de administrator sau de lichidator şi efectele acestora şi sã propunã, motivat, şi alte mãsuri.
(2) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specialã, şedinţele vor avea loc în prezenţa asociaţilor/ acţionarilor reprezentând cel puţin jumãtate din capitalul social, iar deciziile se adoptã cu majoritate simplã, raportatã la capitalul social reprezentat. În toate cazurile însã deciziile se adoptã doar cu votul asociaţilor/acţionarilor reprezentând cel puţin o treime din capitalul social.
(3) Pentru grupurile de interes economic şi, respectiv, societãţile cooperative, procentele prevãzute la alin. (2) se raporteazã la numãrul membrilor acestora.
(4) Comunicarea sau notificarea oricãrui act de procedurã cãtre membri sau, dupã caz, asociaţi/acţionari se realizeazã la adresa reprezentantului membrilor ori, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor, aleasã de acesta.
(5) Reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor este împuternicit sã exercite orice drepturi ori atribuţii pe care le poate exercita debitorul persoanã fizicã, cu excepţia cazurilor în care legea prevede cã acestea vor fi exercitate de membri sau, dupã caz, asociaţi/acţionari, individual ori în alte condiţii.
(6) În cazurile prevãzute la art. 19 alin. (4) lit. b), c), d) şi e), reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor va putea formula obiecţii în condiţiile stabilite de lege, dar nu va participa la exercitarea votului pentru aprobarea mãsurilor respective, dacã un astfel de vot este prevãzut de lege.
ART. 21
(1) Judecãtorul-sindic va desemna un reprezentant dintre primii 3 asociaţi/acţionari titulari ai pãrţilor sociale/acţiunilor cele mai mari, prin valoare.
(2) Desemnarea se va putea face fie prin hotãrârea de deschidere a procedurii, fie ulterior.
(3) În cadrul primei şedinţe a adunãrii generale a asociaţilor/acţionarilor sau ulterior, aceştia vor putea alege, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoanã fizicã sau juridicã; reprezentantul astfel desemnat va înlocui reprezentantul desemnat anterior de judecãtorul-sindic.
(4) În cursul activitãţii sale judecãtorul-sindic va putea cere asistenţa reprezentantului asociaţilor/acţionarilor sau a unui delegat al acestuia.
(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplicã, în mod corespunzãtor, în ceea ce priveşte desemnarea reprezentantului membrilor grupului de interes economic sau, dupã caz, ai societãţilor cooperative.
ART. 22
Reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor poate îndeplini urmãtoarele atribuţii:
a) propunerea de desemnare a unui administrator;
b) consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu privire la desfãşurarea şi administrarea procedurii;
c) examinarea actelor sãvârşite de debitor, administrator sau lichidator, a activitãţii şi situaţiei financiare a debitorului, precum şi a posibilitãţii de continuare a activitãţii acestuia;
d) formularea şi negocierea unui plan de reorganizare, precum şi informarea şi consilierea membrilor sau, dupã caz, a asociaţilor/acţionarilor cu privire la conţinutul oricãrui alt plan propus;
e) efectuarea oricãror alte activitãţi necesare pentru protejarea intereselor membrilor sau, dupã caz, ale asociaţilor/acţionarilor.
SECŢIUNEA a 5-a
Administratorul
ART. 23
(1) În cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator - persoanã fizicã sau societate comercialã -, stabilindu-i şi remuneraţia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Creditorii nemulţumiţi pot contesta decizia prevãzutã la alin. (1), în termen de 3 zile, la judecãtorul-sindic, care va soluţiona, de urgenţã şi deodatã, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul propus de creditori sau, dupã caz, va menţine administratorul desemnat prin hotãrârea de deschidere a procedurii.
(3) Dacã în termenul stabilit la alin. (2) decizia adunãrii creditorilor nu este contestatã, judecãtorul-sindic, printr-o încheiere, va desemna administratorul propus de creditori, dispunând totodatã încetarea atribuţiilor administratorului pe care l-a desemnat prin hotãrârea de deschidere a procedurii.
(4) Administratorul, persoanã fizicã sau societate comercialã, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sã aibã calitatea de practician în reorganizare şi lichidare, în condiţiile legii.
(5) Nu poate fi desemnat administrator sau lichidator persoana fizicã care nu poate fi fondator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societãţi comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) şi <>art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã.
(6) În situaţiile prevãzute la <>art. 149 din Legea nr. 31/1990 , republicatã, administratorul/lichidatorul are obligaţia de abţinere. În cazul neconformãrii, persoana interesatã poate iniţia procedura recuzãrii, conform dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, care se aplicã în mod corespunzãtor.
(7) Înainte de desemnarea sa administratorul trebuie sã facã dovada cã este asigurat pentru rãspundere profesionalã, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile care sã acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie sã reprezinte consecinţa activitãţii administratorului pe perioada exercitãrii calitãţii sale.
(8) Este interzis administratorului, sub sancţiunea revocãrii din funcţie şi a reparãrii eventualelor prejudicii cauzate, sã diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.
ART. 24
Principalele atribuţii ale administratorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activitãţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amãnunţit asupra cauzelor şi împrejurãrilor care au dus la apariţia stãrii de insolvenţã, cu menţionarea persoanelor cãrora le-ar fi imputabilã, precum şi asupra posibilitãţii reale de reorganizare efectivã a activitãţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecãtorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depãşi 60 de zile de la desemnarea administratorului;
b) întocmirea actelor prevãzute la art. 33 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivã înãuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
c) elaborarea planului de reorganizare a activitãţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului menţionat la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevãzute la art. 91;
d) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
e) conducerea integralã, respectiv în parte, a activitãţii debitorului, cu precizarea expresã, în acest caz, a atribuţiilor sale şi a condiţiilor de efectuare a plãţilor din contul averii debitorului;
f) stabilirea datelor şedinţelor adunãrii creditorilor;
g) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea mãsurilor corespunzãtoare pentru conservarea lor;
i) sesizarea de urgenţã a judecãtorului-sindic în cazul în care constatã cã nu existã bunuri în averea debitorului ori cã acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
l) urmãrirea încasãrii creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de cãtre debitor înainte de deschiderea procedurii;
m) cu condiţia confirmãrii de cãtre judecãtorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descãrcarea de datorii, descãrcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
n) sesizarea judecãtorului-sindic în legãturã cu orice problemã care ar cere o soluţionare de cãtre acesta;
o) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de cãtre judecãtorul-sindic, cu excepţia celor prevãzute de lege în competenţa exclusivã a acestuia.
ART. 25
(1) Administratorul va depune la dosarul cauzei un raport lunar, cuprinzând descrierea modului în care s-a achitat de atribuţiile sale, precum şi justificarea cheltuielilor efectuate în condiţiile art. 120 alin. (1) şi art. 122.
(2) Debitorul persoanã fizicã, reprezentantul membrilor sau al asociaţilor/acţionarilor, oricare dintre creditori, precum şi orice altã persoanã interesatã pot face contestaţie împotriva mãsurilor luate de administrator.
(3) Contestaţia trebuie sã fie înregistratã în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevãzut la alin. (1).
(4) Judecãtorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în Camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a administratorului, putând, dacã va considera necesar, sã suspende executarea mãsurii contestate.
ART. 26
(1) Judecãtorul-sindic va sancţiona cu amendã judiciarã de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei refuzul, fãrã motive temeinice, al practicianului în reorganizare şi lichidare de a accepta desemnarea ca administrator.
(2) În exercitarea atribuţiei de control prevãzute la art. 11 alin. (1) lit. c) judecãtorul-sindic poate desfiinţa mãsurile ilegale luate de administrator, chiar dacã nu au fost contestate, putând, dacã va considera necesar, sã citeze în Camera de consiliu administratorul şi persoanele interesate.
(3) În orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecãtorul-sindic poate dispune, prin încheiere, înlocuirea administratorului.
(4) În vederea adoptãrii mãsurii menţionate la alin. (3), judecãtorul-sindic îi va cita în Camera de consiliu pe administrator şi comitetul creditorilor.
(5) Judecãtorul-sindic va sancţiona administratorul cu amendã judiciarã de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei în cazul în care acesta, din culpã sau cu rea-credinţã, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevãzute de lege sau stabilite de judecãtorul-sindic.
(6) Dacã prin fapta prevãzutã la alin. (5) administratorul a cauzat un prejudiciu, judecãtorul-sindic va putea, la cererea oricãrei pãrţi interesate, sã-l oblige pe administrator la acoperirea prejudiciului produs.
(7) În cazul amenzilor şi al despãgubirii prevãzute la alin. (1), (5) şi (6), urmeazã a se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 108^4 şi 108^5 din Codul de procedurã civilã.
ART. 27
În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale administratorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul retribuţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobãrii judecãtorului-sindic.
SECŢIUNEA a 6-a
Lichidatorul
ART. 28
(1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecãtorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzãtor, art. 23, 25, 26, 27 şi art. 101 alin. (5).
(2) Atribuţiile administratorului înceteazã la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de cãtre judecãtorul-sindic.
(3) Poate fi desemnat lichidator şi administratorul desemnat anterior.
ART. 29
Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activitãţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amãnunţit asupra cauzelor şi împrejurãrilor care au dus la insolvenţã, cu menţionarea persoanelor cãrora le-ar fi imputabilã, şi supunerea acelui raport judecãtorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depãşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacã un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administrator;
b) conducerea activitãţii debitorului;
c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea mãsurilor corespunzãtoare pentru conservarea lor;
e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
g) urmãrirea încasãrii creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii;
h) primirea plãţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) încheierea de tranzacţii, descãrcarea de datorii, descãrcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmãrii de cãtre judecãtorul-sindic;
k) sesizarea judecãtorului-sindic cu orice problemã care ar cere o soluţionare de cãtre acesta;
l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de cãtre judecãtorul-sindic.
ART. 30
(1) Actele încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã, vor fi supuse autentificãrii judecãtorului-sindic.
(2) Judecãtorul-sindic va pronunţa o încheiere de autentificare, în baza cãreia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate.
CAP. III
Procedura
SECŢIUNEA 1
Cererile introductive
ART. 31
(1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de cãtre debitor sau de cãtre creditori.
(2) Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor vor putea introduce cerere împotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea şi controlul acestora, care, potrivit datelor de care autoritãţile respective dispun, îndeplinesc criteriile prevãzute de dispoziţiile legale speciale pentru pornirea procedurii prevãzute de prezenta lege.
§ 1. Cererea debitorului
ART. 32
(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţã este obligat sã adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stãrii de insolvenţã.
(2) Va putea sã adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul cãruia apariţia stãrii de insolvenţã este iminentã.
(3) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
(4) Introducerea prematurã şi cu rea-credinţã de cãtre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage rãspunderea patrimonialã a debitorului persoanã fizicã sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile pricinuite.
ART. 33
(1) Cererea debitorului va trebui sã fie însoţitã de urmãtoarele acte:
a) bilanţul şi copii de pe registrele contabile curente;
b) o listã completã a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi bãncile prin care debitorul îşi ruleazã fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
c) o listã a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arãtându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţã;
d) o listã cuprinzând plãţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare formulãrii cererii introductive;
e) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
f) o listã a membrilor grupului de interes economic sau, dupã caz, a asociaţilor cu rãspundere nelimitatã, pentru societãţile în nume colectiv şi cele în comanditã;
g) o declaraţie prin care debitorul îşi aratã intenţia de intrare în faliment sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitãţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacã aceastã declaraţie nu va fi depusã pânã la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumã cã debitorul este de acord cu începerea falimentului;
h) o declaraţie pe propria rãspundere sau un certificat de la registrul societãţilor agricole ori, dupã caz, oficiul registrului comerţului în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul profesional/sediul social, din care sã rezulte dacã a mai fost supus procedurii prevãzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulãrii cererii introductive.
(2) Dacã debitorul nu dispune la momentul înregistrãrii cererii de vreuna dintre informaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a)-f) şi h), el va putea înregistra acea informaţie la tribunal, în termen de 10 zile; dacã nu o va face, cererea sa va fi respinsã.
ART. 34
(1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comanditã, acea cerere nu va fi consideratã ca fiind fãcutã şi de asociaţii cu rãspundere nelimitatã sau, în condiţiile art. 36-38, şi împotriva lor.
(2) O cerere introdusã de un asociat cu rãspundere nelimitatã sau împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fãrã efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comanditã din care face parte.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã, în mod corespunzãtor, în privinţa cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.
ART. 35
Nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care în ultimii 5 ani precedenţi au mai fãcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.
§ 2. Cererile creditorilor
ART. 36
(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţã din cauza încetãrii plãţilor faţã de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţele izvorãsc din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţele trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive.
(2) Dacã între momentul formulãrii cererii de cãtre un creditor şi cel al judecãrii acestei cereri de cãtre judecãtorul-sindic sunt formulate cereri de cãtre alţi creditori, judecãtorul sindic va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor în raport cu valoarea însumatã a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
(3) Dacã s-a deschis o procedurã într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la primul dosar.
ART. 37
Dupã înregistrarea unei cereri introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndatã judecãtorul-sindic, potrivit art. 9.
SECŢIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii
ART. 38
(1) Dacã cererea debitorului corespunde condiţiilor stabilite la art. 32, 33 şi 35, judecãtorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condiţiile art. 75. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 15 zile de la publicarea notificãrii, judecãtorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma cãreia va soluţiona, deodatã, printr-o sentinţã, toate opoziţiile.
(2) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecãtorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului şi va dispune afişarea unei copii la uşa instanţei.
(3) Dacã, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contestã cã ar fi în stare de insolvenţã, în condiţiile stabilite la art. 36, judecãtorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care au introdus cererea.
(4) La cererea debitorului, judecãtorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sã consemneze, în termen de 15 zile, la o bancã, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituitã creditorilor, dacã cererea lor va fi admisã. Dacã cererea va fi respinsã, cauţiunea poate fi folositã pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacã nu este consemnatã în termen cauţiunea, cererea introductivã va fi respinsã.
(5) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinţã.
(6) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul nu este în stare de insolvenţã, respinge cererea creditorilor şi dispune ca sentinţa sã fie afişatã la uşa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi consideratã ca lipsitã de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(7) Dacã debitorul nu contestã în termenul prevãzut la alin. (3) cã ar fi în stare de insolvenţã, judecãtorul-sindic va da o sentinţã de deschidere a procedurii.
ART. 39
În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 38 alin. (5) sau (7), debitorul este obligat sã depunã la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevãzute la art. 33 alin. (1).
ART. 40
Dacã debitorul nu a prezentat informaţiile prevãzute la art. 33 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi h) sau le-a prezentat în mod necorespunzãtor, administratorul poate, pe cheltuiala averii debitorului, sã angajeze, în condiţiile legii, unul sau mai mulţi experţi de specialitate care, folosind bilanţul, registrele contabile şi documentele contabile şi extracontabile ale debitorului, sã le întocmeascã sau, dupã caz, sã le corecteze cu maximã urgenţã.
ART. 41
Prin hotãrârea de deschidere a procedurii judecãtorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atribuţiile, potrivit art. 24, precum şi remuneraţia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 42
De la data deschiderii procedurii se suspendã toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
ART. 43
(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecã, gaj sau altã garanţie realã mobiliarã ori drept de retenţie, de orice fel, poate solicita judecãtorului-sindic ridicarea suspendãrii menţionate la art. 42 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediatã, în cadrul procedurii, a bunului asupra cãruia poartã garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre urmãtoarele situaţii:
A. a) atunci când valoarea obiectului garanţiei este pe deplin acoperitã de valoarea totalã a creanţelor şi pãrţilor de creanţe garantate cu acel obiect; şi
b) obiectul garanţiei nu prezintã o importanţã vitalã pentru reuşita unei reorganizãri care, în cazul concret, ar avea şanse efective de realizare;
B. atunci când nu existã o protecţie corespunzãtoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, datoritã:
- diminuãrii valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta sã sufere o diminuare apreciabilã;
- diminuãrii valorii pãrţii garantate dintr-o creanţã cu rang inferior, ca urmare a acumulãrii dobânzilor, majorãrilor şi penalitãţilor de orice fel la o creanţã garantatã cu rang superior;
- lipsei unei asigurãri a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorãrii.
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) lit. B judecãtorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendãrii formulatã de creditor, dacã administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor mãsuri menite a oferi o protecţie corespunzãtoare creanţei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plãţi periodice în favoarea creditorului, pentru acoperirea diminuãrii valorii obiectului garanţiei ori a valorii pãrţii garantate dintr-o creanţã cu rang inferior;
b) efectuarea de plãţi periodice în favoarea creditorului, pentru satisfacerea dobânzilor, majorãrilor şi penalitãţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii pãrţii garantate dintr-o creanţã cu rang inferior;
c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale, ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.
(3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendãrii trebuie sã facã dovada faptului prevãzut la alin. (1) lit. A.a), rãmânând debitorului/administratorului sau altei pãrţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente.
ART. 44
Deschiderea procedurii suspendã orice termene de prescripţie a acţiunilor prevãzute la art. 42. Termenele vor reîncepe sã curgã dupã 30 de zile de la închiderea procedurii.
ART. 45
Nici o dobândã, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuialã nu va putea fi adãugatã creanţelor nãscute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecã, gaj sau altã garanţie realã mobiliarã ori drept de retenţie, de orice fel, sau pãrţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii, în afarã de cazul în care, prin programul de platã a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogã de la prevederile de mai sus.
ART. 46
(1) Dupã ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 38, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sancţiunea nulitãţii, sã înstrãineze, fãrã acordul judecãtorului-sindic, acţiunile ori pãrţile lor sociale sau de interes, deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecãtorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a pãrţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţã sau în conturile înregistrate electronic.
ART. 47
Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţie administratorului sau, dupã caz, lichidatorului toate informaţiile cerute de acesta cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plãţile şi transferurile patrimoniale fãcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
ART. 48
(1) Dupã rãmânerea irevocabilã a hotãrârii de deschidere a procedurii, toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile românã, englezã şi francezã, menţiunea "în insolvenţã".
(2) Dupã intrarea în reorganizare judiciarã sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta, în condiţiile menţionate la alin. (1), menţiunea "în reorganizare judiciarã" sau, dupã caz "în faliment".
(3) Prejudiciile suferite de terţii de bunã-credinţã, ca urmare a nerespectãrii obligaţiei menţionate la alin. (1) şi (2), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului, fãrã a fi atinsã averea debitorului.
ART. 49
(1) În afarã de cazurile prevãzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecãtorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plãţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
(2) Debitorul şi/sau, dupã caz, administratorul sunt obligaţi sã întocmeascã şi sã pãstreze regulat o listã cuprinzând toate actele şi operaţiunile încheiate dupã deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare ale cocontractanţilor.
ART. 50
(1) Deschiderea procedurii ridicã debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacã acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, dupã caz, ale art. 39, intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevãzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecãtorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o datã cu desemnarea unui administrator, indicând totodatã şi condiţiile de exercitare a acestuia.
(4) Dreptul de administrare al debitorului înceteazã de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor pot oricând adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitãţii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(6) Judecãtorul-sindic va examina în termen de 15 zile cererea prevãzutã la alin. (5), într-o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor.
ART. 51
(1) Judecãtorul-sindic va da dispoziţii tuturor bãncilor la care debitorul are disponibil în conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al sãu sau al administratorului/lichidatorului.
(2) Încãlcarea dispoziţiilor judecãtorului-sindic, menţionate la alin. (1), atrage rãspunderea bãncilor pentru prejudiciul creat, precum şi o amendã judiciarã de la 4.000.000 lei la 10.000.000 lei.
ART. 52
(1) Pe perioada în care debitorul sau/şi administratorul exercitã dreptul de administrare, acesta poate îndeplini orice acte şi operaţiuni - inclusiv utilizarea, vânzarea şi închirierea de bunuri - şi poate efectua plãţi, dacã toate acestea se încadreazã în condiţiile obişnuite de exercitare a activitãţii curente.
(2) Actele, operaţiunile şi plãţile care depãşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate de judecãtorul-sindic; acesta va convoca o şedinţã în termen de maximum 20 de zile de la data primirii cererii, înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea de a depune contestaţii motivate cu cel puţin 5 zile înainte de data convocãrii.
(3) În cadrul şedinţei prevãzute la alin. (2), judecãtorul-sindic va soluţiona toate contestaţiile şi va decide, prin încheiere, asupra cererii formulate de debitor/administrator.
(4) În cazul propunerilor de înstrãinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se va ţine seama de prevederile art. 43 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzãtoare creanţei garantate.
ART. 53
Dacã la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terţilor, înscrierile, transcrierile, intabulãrile şi orice alte formalitãţi specifice necesare acestui scop, efectuate dupã data deschiderii procedurii, sunt fãrã efect faţã de masa creditorilor, cu excepţia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulatã, a fost primitã de instanţa, autoritatea sau instituţia competentã cel mai târziu în ziua premergãtoare hotãrârii de deschidere a procedurii.
ART. 54
Deschiderea procedurii de insolvenţã nu afecteazã dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevãzute de lege în materie de compensare legalã sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
ART. 55
Bunurile înstrãinate de administrator sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevãzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori mãsuri asigurãtorii.
ART. 56
(1) Administratorul va întocmi şi va supune judecãtorului-sindic, în termenul stabilit de judecãtorul-sindic, dar care nu va putea depãşi 60 de zile de la desemnarea administratorului, un raport amãnunţit asupra cauzelor şi împrejurãrilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cãrora le-ar fi imputabilã.
(2) Raportul va indica dacã existã o posibilitate realã de reorganizare efectivã a activitãţii debitorului ori, dupã caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, propunerea de intrare în faliment.
(3) Raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului va fi supus aprobãrii adunãrii generale a creditorilor la prima şedinţã a acesteia.
(4) Judecãtorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la primirea raportului prevãzut la alin. (3), publicarea unui anunţ referitor la raport în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în douã ziare cu largã difuzare, cu indicarea datei şedinţei adunãrii creditorilor şi a faptului cã este admisibilã votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnãturii creditorului de cãtre notarul public, comunicatã prin orice mijloace şi înregistratã la tribunal cu cel puţin 3 zile înainte de data fixatã pentru exprimarea votului.
(5) Administratorul va asigura posibilitatea consultãrii raportului la sediul sãu, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusã la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, dupã caz, la registrul societãţilor agricole şi va fi comunicatã debitorului.
ART. 57
(1) În cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor, administratorul îi va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris cu privire la raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului.
(2) Adunarea creditorilor va aproba raportul prevãzut la alin. (1) prin votul titularilor a cel puţin douã treimi din creanţele prezente la vot.
(3) În baza hotãrârii adunãrii creditorilor de aprobare a raportului prevãzut la alin. (1), judecãtorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment a debitorului în condiţiile art. 106.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã în cazul în care, pânã la data primei şedinţe a adunãrii creditorilor, a fost admis un plan de reorganizare de cãtre judecãtorul-sindic.
SECŢIUNEA a 3-a
Situaţia unor acte juridice ale debitorului
ART. 58
Acţiunile introduse de administrator în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni sunt scutite de taxele de timbru. Toate acţiunile şi cererile introduse de lichidatorul judiciar sunt scutite de plata taxei de timbru.
ART. 59
Mãsurile prevãzute în prezenta secţiune se aplicã atât în cazurile de reorganizare sau de lichidare conform unui plan, cât şi în cele de faliment.
ART. 60
Administratorul sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
ART. 61
(1) Administratorul sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin urmãtoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obţinã în caz de faliment al debitorului este mai micã decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţã care era chirografarã, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plãţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã scadenţa lor fusese stabilitã pentru o datã ulterioarã deschiderii procedurii.
(2) Urmãtoarele operaţiuni, încheiate în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sã fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacã sunt în paguba creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societãţii comerciale ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comanditã, respectiv o societate agricolã, în nume colectiv sau cu rãspundere limitatã;
b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, dupã caz, din drepturile de vot în adunarea generalã a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativã, societate pe acţiuni, cu rãspundere limitatã sau, dupã caz, societate agricolã;
e) cu orice altã persoanã fizicã ori juridicã, deţinând o poziţie dominantã asupra debitorului sau activitãţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.
ART. 62
(1) Acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial, potrivit art. 60 sau 61, poate fi introdusã de administrator/lichidator în termen de un an de la data expirãrii termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevãzut la art. 24 lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
(2) Judecãtorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor sã introducã o astfel de acţiune, dacã administratorul/ lichidatorul nu o face.
ART. 63
Prin excepţie de la dispoziţiile art. 61, nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, fãcut de cãtre debitor în cursul desfãşurãrii normale a activitãţii sale.
ART. 64
(1) Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 62, va trebui sã restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacã bunul nu mai existã, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de cãtre debitor.
(2) Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de cãtre debitor, va avea împotriva averii o creanţã de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul sã fi acceptat transferul cu bunã-credinţã şi fãrã intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului.
(3) Terţul dobânditor cu titlu gratuit de bunã-credinţã va restitui bunurile în starea în care se gãsesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenţa de valoare cu care s-a îmbogãţit. În caz de rea-credinţã, terţul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum şi fructele percepute.
ART. 65
(1) Administratorul, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea intenta acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de cãtre debitor numai dacã subdobânditorul nu a plãtit valoarea corespunzãtoare a bunului şi cunoştea sau trebuia sã cunoascã faptul cã transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.
(2) În cazul în care subdobânditorul este soţ, rudã sau afin pânã la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumã relativ cã acesta a cunoscut împrejurarea menţionatã la alin. (1).
ART. 66
(1) Cererea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.
(2) O persoanã obţinând un titlu sau dobândind o garanţie ori un alt drept real asupra bunului respectiv, dupã efectuarea unei astfel de notãri, va avea titlul sau dreptul sãu condiţionat de dreptul de a fi recuperat bunul.
ART. 67
(1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate sã menţinã sau sã denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de cãtre toate pãrţile implicate. Administratorul/lichidatorul trebuie sã rãspundã, în termen de 30 de zile, unei notificãri a contractantului, prin care i se cere sã opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului; în lipsa unui astfel de rãspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat.
(2) În cazul denunţãrii unui contract, o acţiune pentru despãgubiri poate fi introdusã de cãtre contractant împotriva debitorului.
(3) Administratorul/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea, cu acordul cocontractanţilor, sã le modifice clauzele, astfel încât acestea sã asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului. Modificãrile vor fi supuse aprobãrii judecãtorului-sindic, care va avea în vedere dacã ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât şi în cel al averii creditorilor.
(4) Dacã vânzãtorul unui bun imobil a reţinut titlul de proprietate pânã la plata integralã a preţului vânzãrii, vânzarea va fi consideratã executatã de cãtre vânzãtor şi nu va fi supusã prevederilor alin. (1).
(5) Un contract de muncã sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denunţat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.
(6) Într-un contract prevãzând plãţi periodice din partea debitorului, menţinerea contractului nu îl va obliga pe administrator/lichidator sã facã plãţi restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plãţi pot fi formulate cereri împotriva debitorului.
ART. 68
Dacã un bun mobil, vândut debitorului şi neplãtit de acesta, era în tranzit la data deschiderii procedurii şi bunul nu este încã la dispoziţia debitorului şi nici alte pãrţi nu au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzãtorul îşi poate lua înapoi bunul. În acest caz toate cheltuielile vor fi suportate de cãtre vânzãtor şi el va trebui sã restituie debitorului orice avans din preţ. Dacã vânzãtorul admite ca bunul sã fie livrat, el va putea recupera preţul prin înscrierea creanţei sale în tabelul de creanţe. Dacã administratorul/lichidatorul cere ca bunul sã fie livrat, el va trebui sã ia mãsuri sã se plãteascã din averea debitorului întregul preţ datorat în baza contractului.
ART. 69
Dacã debitorul este parte într-un contract prevãzând transferul anumitor mãrfuri, titluri reprezentative ale mãrfurilor sau active financiare, cotate pe o piaţã reglementatã de mãrfuri, servicii şi instrumente financiare derivate, la o anumitã datã sau într-o perioadã determinatã de timp, şi scadenţa cade sau perioada se terminã dupã data deschiderii procedurii, diferenţa dintre preţul de cumpãrare şi preţul cotat, la data menţionatã mai sus, pe piaţa reglementatã respectivã sau pe pieţele locului de livrare ori, dacã nu poate fi stabilit locul, la cea mai apropiatã piaţã reglementatã, va trebui sã fie plãtitã averii debitorului, dacã aceasta este creditoare, şi va fi înscrisã în tabelul de creanţe, dacã este o obligaţie a averii debitorului.
ART. 70
Dacã un comisionar, care deţine titluri pentru bunuri ce urmeazã a fi primite ori pentru marfã, devine subiectul unei cereri introductive, comitentul va fi îndreptãţit sã-şi ia înapoi titlurile ori marfa sau sã cearã ca valoarea lor sã fie plãtitã de cãtre comisionar.
ART. 71
(1) Dacã un debitor deţine marfã în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia, la data înregistrãrii cererii introductive, a expirãrii termenului pentru contestarea cererii creditorilor de cãtre debitor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul sã-şi recupereze bunul, dacã este îngãduit aşa ceva prin contract, în afarã de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.
(2) Dacã la una dintre datele menţionate la alin. (1) marfa nu este în posesiunea debitorului şi el nu o poate recupera de la deţinãtorul actual, proprietarul va fi îndreptãţit sã aibã creanţa înregistratã în tabelul de creanţe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea datã. Dacã debitorul este în posesiunea mãrfii la acea datã, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mãrfii sã fie înscrisã în tabelul de creanţe.
ART. 72
Faptul cã un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în prezenta procedurã nu va desfiinţa contractul de închiriere, în afarã de cazul în care va fi fost stipulat astfel. Cu toate acestea, administratorul/lichidatorul poate sã refuze sã asigure prestarea oricãror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. În acest caz chiriaşul poate evacua clãdirea şi poate introduce o acţiune sau poate deţine în continuare imobilul, scãzând din chiria pe care o plãteşte costul serviciilor datorate de proprietar. Dacã chiriaşul alege sã continue a deţine imobilul, el nu va fi îndreptãţit la vreo acţiune în despãgubiri împotriva debitorului, ci va avea numai dreptul de a scãdea din chiria pe care o plãteşte costul serviciilor datorate de proprietar.
ART. 73
Administratorul/lichidatorul poate sã denunţe un contract prin care debitorul s-a obligat sã efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afarã de cazul în care creditorul acceptã efectuarea prestaţiei de cãtre o persoanã desemnatã de administrator/lichidator.
ART. 74
(1) Dacã un asociat dintr-o societate agricolã, societate în nume colectiv, societate în comanditã ori cu rãspundere limitatã sau acţionarul unei societãţi pe acţiuni este debitor într-o procedurã prevãzutã de prezenta lege şi dacã implicarea debitorului într-o astfel de procedurã nu atrage dizolvarea acelei societãţi, administratorul/lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul sã fie pãstrat ca asociat, dacã ceilalţi asociaţi sunt de acord.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã, în mod corespunzãtor, în cazul membrilor societãţilor cooperative şi ai grupurilor de interes economic.
SECŢIUNEA a 4-a
Primele mãsuri
ART. 75
(1) În urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusã de debitor în conformitate cu art. 33 sau art. 39 ori, dupã caz, întocmitã în condiţiile art. 40, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, dupã caz, registrului societãţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
(2) Dacã creditorii cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate au reprezentanţi în ţarã, notificarea va fi trimisã acestora din urmã.
(3) Notificarea prevãzutã la alin. (1) se va publica totodatã, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largã circulaţie.
ART. 76
(1) Notificarea va cuprinde:
a) termenul limitã de depunere, de cãtre creditori, a opoziţiilor la hotãrârea de deschidere a procedurii, pronunţatã ca urmare a cererii formulate de debitor, în condiţiile art. 38 alin. (1), precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depãşi 10 zile de la data expirãrii termenului de depunere a acestora;
b) termenul limitã pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţã înregistratã sã fie consideratã valabilã;
c) termenul de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al creanţelor, care nu va depãşi 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depãşi 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la lit. c);
e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunãrii creditorilor.
(2) Şedinţa de întrunire a adunãrii creditorilor va fi convocatã la un termen situat în primele 10 zile de la expirarea termenului prevãzut la alin. (1) lit. d).
(3) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecãtorul-sindic va putea hotãrî o majorare a termenelor prevãzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.
ART. 77
Dacã debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrãrii în registrele de publicitate, va fi trimisã instanţelor, autoritãţilor sau instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe hotãrârea de deschidere a procedurii, spre a se face menţiune.
ART. 78
(1) Cu excepţia salariaţilor ale cãror creanţe vor fi înregistrate de administrator conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale cãror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotãrârea de deschidere a procedurii; declaraţiile de creanţe vor fi înregistrate într-un registru care se va pãstra la grefa tribunalului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã, în mod corespunzãtor, titularilor de acţiuni la purtãtor.
(3) Cererea de admitere a creanţelor trebuie fãcutã chiar dacã acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
(4) Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credalã şi vor fi îndreptãţite sã participe la distribuiri de sume în mãsura îngãduitã de prezenta lege.
(5) Sunt considerate sub condiţie şi acele creanţe care pot fi valorificate împotriva debitorului numai dupã executarea unui codebitor principal.
ART. 79
(1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datoratã, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţã sau garanţii.
(2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtãtor pot solicita administratorului restituirea titlurilor originale şi pãstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul va face menţiunea pe original despre prezentarea acestora. Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartiţie de sume între creditori, precum şi la exercitarea votului în adunarea creditorilor.
ART. 80
(1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevãzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii.
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevãzute de legi speciale.
(3) Prin creanţe bugetare, în sensul prezentei legi, se înţelege creanţele izvorâte din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalitãţi şi penalitãţi de întârziere.
(4) Toate creanţele prezentate pentru a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacã nu sunt contestate de cãtre debitor, administrator sau creditori.
ART. 81
(1) Administratorul va proceda de îndatã la verificarea fiecãrei cereri şi a documentelor depuse şi va putea efectua o cercetare amãnunţitã pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactã şi prioritatea fiecãrei creanţe.
(2) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevãzute la alin. (1), administratorul va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea sã poarte discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacã considerã necesar, informaţii şi documente suplimentare.
ART. 82
Creanţele negarantate şi pãrţile negarantate ale creanţelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrãrii cererii de admitere, vor fi înscrise în tabelul de creanţe cu întreaga lor valoare, însã, în cursul falimentului, orice distribuire de sumã pentru astfel de creanţe se va face cu observarea dispoziţiilor art. 124.
ART. 83
(1) Creanţele constând în obligaţii, care nu au fost calculate în valoare monetarã sau a cãror valoare este supusã modificãrii, vor fi calculate de cãtre administrator şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominalã pe care ele o aveau la data deschiderii procedurii. Judecãtorul-sindic va decide asupra oricãrei contestaţii împotriva calculului fãcut de administrator pentru astfel de creanţe.
(2) Creanţele exprimate în valutã vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Bãncii Naţionale a României existent la data deschiderii procedurii.
ART. 84
O creanţã a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisã în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominalã, pânã va fi complet acoperitã. Nici o reducere a sumei creanţei prevãzute în tabelul de creanţe nu va fi fãcutã în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, pânã ce creditorul a fost deplin satisfãcut, în numerar sau în bunuri. Dacã totalul sumelor distribuite creditorului, în toate acţiunile cu debitorii, va depãşi totalul sumei care îi este datoratã, acesta va trebui sã restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proporţional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plãtit peste ceea ce era datorat.
ART. 85
(1) Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere, a primit o platã parţialã pentru creanţa sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanţa înscrisã în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încã.
(2) Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptãţit la restituire ori la despãgubire din partea debitorului pentru suma plãtitã, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plãtit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sã i se plãteascã, pânã la achitarea integralã a creanţei sale, cota cuvenitã codebitorului sau fidejusorului, rãmânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitatã.
(3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sãu are asupra bunurilor acestuia un drept de garanţie, concurã la masa credalã, pentru a face posibilã realizarea garanţiei sale, dar preţul obţinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scãzându-se din suma ce este datoratã.
ART. 86
(1) Ca rezultat al verificãrilor fãcute, administratorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, precizând cã sunt: chirografare, garantate, cu prioritãţi, sub condiţie sau nescadente şi arãtând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma pentru care s-a cerut verificarea şi suma cu care a fost trecut în tabel.
(2) La creanţele garantate cu un drept de preferinţã se vor arãta titlul din care izvorãşte preferinţa, rangul acesteia şi motivele pentru care creanţele sau drepturile de preferinţã au fost trecute parţial în tablou sau au fost înlãturate.
(3) Tabelul preliminar va fi, totodatã, afişat de grefã la uşa instanţei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului.
(4) O datã cu afişarea tabelului, administratorul va trimite imediat notificãri creditorilor, ale cãror creanţe sau drepturi de preferinţã au fost trecute parţial în tabelul preliminar sau înlãturate, precizând totodatã şi motivele.
ART. 87
(1) Debitorul, creditorii şi orice altã parte interesatã vor putea sã formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţã trecute de administrator în tabelul preliminar al creanţelor.
(2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilitã, prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanţe.
(3) La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecãtorul-sindic va soluţiona deodatã, printr-o singurã sentinţã, toate contestaţiile, chiar dacã pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmã caz, judecãtorul-sindic poate sã admitã, în tot sau în parte, creanţele, în mod provizoriu, la masa credalã, atât în ceea ce priveşte deliberãrile, cât şi repartiţiile.
(4) Dacã se admite creanţa fãrã dreptul de preferinţã pretins, aceasta va participa la repartiţiile sumelor obţinute din valorificarea bunurilor negrevate de garanţii.
(5) Din sumele care s-ar obţine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinţã contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creanţe.
ART. 88
(1) Dupã ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul va înregistra, de îndatã, la tribunal şi va avea grijã sã fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arãtând suma, prioritatea şi situaţia - garantatã sau negarantatã - a fiecãrei creanţe.
(2) Dupã înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot sã participe la votul asupra planului de reorganizare, la adunãrile creditorilor şi la orice repartiţii de sume în caz de faliment.
ART. 89
(1) Dupã expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevãzut la art. 87 alin. (2), şi pânã la închiderea procedurii, orice parte interesatã poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţã în tabloul definitiv al creanţelor, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţã, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotãrâtoare şi pânã atunci necunoscute.
(2) Judecarea contestaţiei se va face de judecãtorul-sindic, dupã citarea contestatorului şi a celorlalte pãrţi interesate.
(3) Pânã la judecarea irevocabilã a contestaţiei, judecãtorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţã contestat ca admis numai provizoriu.
ART. 90
(1) Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor pânã la expirarea termenului prevãzut la art. 76 alin. (1) lit. b), este decãzut, cât priveşte creanţele respective, din urmãtoarele drepturi:
1. dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunãrii creditorilor;
2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizãrii şi falimentului;
3. dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu rãspundere nelimitatã ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sã nu fi fost condamnat pentru bancrutã simplã sau frauduloasã ori sã nu i se fi stabilit rãspunderea pentru efectuarea de plãţi ori transferuri frauduloase.
(2) Decãderea va putea fi invocatã oricând, de orice parte interesatã, pe cale de acţiune sau excepţie.
SECŢIUNEA a 5-a
Planul
ART. 91
(1) Urmãtoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile de mai jos:
a) debitorul, o datã cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, pânã la afişarea tabelului definitiv al creanţelor, dacã acesta şi-a prezentat intenţia de reorganizare în condiţiile prevãzute la art. 33, respectiv art. 39;
b) administratorul, de la data desemnãrii sale şi pânã la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişãrii tabelului definitiv al creanţelor;
c) comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor, în termen de 30 de zile de la data afişãrii tabelului definitiv al creanţelor.
(2) La cererea oricãrei pãrţi interesate, judecãtorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevãzute la alin. (1).
(3) Planul va prevedea fie reorganizarea şi continuarea activitãţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.
(4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anterior formulãrii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru: bancrutã frauduloasã, gestiune frauduloasã, abuz de încredere, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevãzute în <>Legea concurenţei nr. 21/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(5) Nerespectarea termenelor prevãzute la alin. (1) conduce la decãderea pãrţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecãtorului-sindic, la faliment.
ART. 92
(1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitãţile şi specificul activitãţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţã de oferta debitorului şi va cuprinde mãsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor, precum şi cu ordinea publicã, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor.
(2) Planul de reorganizare va indica modalitatea şi termenele la care se face lichidarea totalã sau parţialã a pasivului pentru fiecare creditor înscris în tabloul final de creanţe.
(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depãşi 2 ani, socotiţi de la data confirmãrii.
(4) Planul de reorganizare va menţiona:
a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate;
b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;
c) dacã şi în ce mãsurã debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societãţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societãţile în comanditã vor fi descãrcaţi de rãspundere;
d) ce despãgubiri urmeazã a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativã ce ar putea fi primitã prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativã se va calcula la data propunerii planului.
(5) Planul va specifica mãsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
A. pãstrarea, în întregime sau în parte, de cãtre debitor, a conducerii activitãţii sale, inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activitãţii sale de cãtre un administrator desemnat în condiţiile legii;
B. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizãrii planului şi sursele de provenienţã ale acestora;
C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului cãtre una sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior sau ulterior confirmãrii planului;
D. fuziunea debitorului sau absorbirea sa cu sau de cãtre o altã persoanã juridicã;
E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau în bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora cãtre creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care aceştia le au faţã de averea debitorului;
F. modificarea sau stingerea garanţiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, în condiţiile prevãzute de art. 43 alin. (2) lit. c);
G. prelungirea datei scadenţei, precum şi modificarea ratei dobânzii, penalitãţii sau a oricãrei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale;
H. modificarea actului constitutiv al debitorului, vizând inclusiv majorarea capitalului social;
I. emiterea de titluri de valoare de cãtre debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. C. şi D., în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, şi de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate*), prin urmãtoarele metode:
____________
*) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate a fost abrogatã şi înlocuitã prin <>Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004.
a) în schimbul urmãtoarelor categorii de bunuri: numerar, drepturi reale principale, drepturi de proprietate intelectualã, titluri de valoare;
b) prin conversie a creanţelor; sau
c) prin orice altã metodã adecvatã;
J. inserarea în actul constitutiv al debitorului - persoanã juridicã - sau al persoanelor menţionate la lit. C. şi D. a unor prevederi;
a) de prohibire a emiterii de acţiuni fãrã drept de vot;
b) de determinare, în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare, a unei distribuţii corespunzãtoare a votului între aceste categorii; şi
c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţã de alte categorii de acţiuni, de reglementare satisfãcãtoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorãrii obligaţiei de platã a dividendelor.
(6) Amânãrile, eşalonãrile, scutirile sau reducerile la plata obligaţiilor bugetare se înscriu în plan în condiţiile prevãzute de legea specialã în materie.
(7) Pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte, cât şi dupã deschiderea procedurii de reorganizare judiciarã, debitorul datoreazã majorãri de întârziere şi penalitãţi de întârziere conform legii speciale în materie, pânã la data achitãrii acestora sau, dupã caz, pânã la data intrãrii în faliment.
ART. 93
(1) În vederea administrãrii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separatã de creanţe, compusã numai din creanţe chirografare având o valoare redusã, valoare pe care judecãtorul-sindic o considerã adecvatã.
(2) Planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţã din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinãtorul unei creanţe din categoria respectivã consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.
ART. 94
(1) Respectând prevederile art. 92, planul de reorganizare va putea sã:
a) defavorizeze orice categorie de creanţe chirografare sau garantate;
b) menţinã sau sã denunţe, în condiţiile art. 67-74, orice contract la care debitorul este parte;
c) prevadã realizarea unei tranzacţii cu privire la creanţele debitorului faţã de terţi;
d) prevadã vânzarea totalã sau parţialã a bunurilor din averea debitorului şi distribuirea sumelor de bani obţinute cãtre creditori;
e) modifice drepturile titularilor de creanţe garantate sau chirografare ori sã lase nemodificate drepturile aferente oricãrei categorii de creanţe.
(2) În cazul în care debitorul este persoanã fizicã, planul propus nu poate prevedea utilizarea, sub orice formã, sau înstrãinarea bunurilor acestuia, exceptate, total sau parţial, de la executare silitã, decât în condiţiile dispoziţiilor legale.
ART. 95
(1) Se prezumã cã o categorie de creanţe este defavorizatã de plan dacã, pentru oricare dintre creanţele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creanţei, fie a condiţiilor de realizare a acesteia.
(2) Nu se considerã modificare a creanţei sau a condiţiilor de realizare a acesteia situaţia în care planul propus prevede revenirea la condiţiile de realizare a creanţei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea condiţiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele şi în condiţiile stipulate în contract, care conduce la accelerarea plãţii întregului rest al împrumutului.
ART. 96
Dacã proiectul planului de reorganizare, în vederea redresãrii prin continuarea activitãţii, prevede restrângeri de personal din raţiuni economice, se vor indica mãsurile deja luate şi se vor expune acţiunile şi perspectivele de naturã sã ducã la reorientarea profesionalã a personalului.
ART. 97
(1) Câte o copie de pe planul propus va fi depusã la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, dupã caz, la registrul societãţilor agricole şi va fi comunicatã debitorului, administratorului, comitetului creditorilor şi reprezentantului membrilor sau, dupã caz, al asociaţilor/ acţionarilor.
(2) Judecãtorul-sindic va convoca o şedinţã, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal, la care vor fi citaţi cei care au propus planul şi persoanele menţionate la alin. (1) şi în care planul va fi admis sau respins de judecãtorul-sindic, dupã audierea persoanelor citate.
(3) Judecãtorul-sindic va putea admite un plan propus de pãrţile legal îndreptãţite, care conţine toate informaţiile şi care denotã şanse obiective de realizare. Judecãtorul-sindic poate sã cearã pãrerea unui expert practician în reorganizare şi lichidare autorizat, confirmând posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui. Plata expertului va fi suportatã din averea debitorului.
(4) Dacã mai multe planuri au fost propuse şi admise la intervale relativ scurte de timp, judecãtorul-sindic va cãuta sã le supunã împreunã la vot în adunarea creditorilor.
ART. 98
(1) Dupã admiterea planului, judecãtorul-sindic va dispune convocarea adunãrii creditorilor într-un termen cuprins între 30 şi 45 de zile, dar nu mai devreme de afişarea tabelului definitiv al creanţelor. Debitorul şi administratorul vor fi convocaţi.
(2) Judecãtorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la admitere, publicarea unui anunţ referitor la propunerea planului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în douã ziare cu largã rãspândire, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan şi a faptului cã este admisibilã votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnãturii creditorului de cãtre notarul public, comunicatã prin orice mijloace şi înregistratã la tribunal cu cel puţin 5 zile înainte de data fixatã pentru exprimarea votului, precum şi a datei de confirmare a planului, care va avea loc în maximum 15 zile de la data exprimãrii votului asupra planului.
(3) Acţionarii şi creditorii cu titluri de valoare la purtãtor vor trebui sã depunã originalele la administrator cu cel puţin 5 zile înainte de data fixatã pentru exprimarea votului, sub sancţiunea decãderii din dreptul de a vota.
(4) Din momentul publicãrii, toate pãrţile interesate vor fi socotite cã au cunoştinţã despre plan şi data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultãrii planului la sediul sãu, pe cheltuiala solicitantului.
ART. 99
(1) La începutul şedinţei de vot, judecãtorul-sindic va informa creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris.
(2) Creditorii cu creanţe subordonate, membrii, asociaţii şi acţionarii pot participa la şedinţã, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordã mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
(3) Nu vor fi incluse în cvorum şi nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoanã fizicã, creanţele al cãror titular este soţ, rudã sau afin, pânã la gradul al patrulea inclusiv, cu debitorul.
(4) Fiecare creanţã beneficiazã de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercitã în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivã.
(5) Sub rezerva prevederilor art. 93 alin. (1), urmãtoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care voteazã separat:
a) fiecare creanţã garantatã care depãşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor împotriva averii debitorului;
b) toate celelalte creanţe garantate;
c) creanţele menţionate la art. 122 pct. 3;
d) creanţele menţionate la art. 122 pct. 4;
e) creanţele menţionate la art. 122 pct. 5;
f) creanţele creditorilor chirografari.
(6) Creanţele urmãtoarelor categorii de persoane vor constitui categorii distincte de creanţe şi vor participa la vot, în cazul în care titularii acestora sunt îndreptãţiţi sã voteze conform alin. (2):
a) titularii fiecãrei categorii de creanţe subordonate, în conformitate cu prevederile art. 122 pct. 9;
b) membrii, asociaţii şi acţionarii, pentru drepturile reziduale derivând din calitatea lor.
(7) Un plan va fi socotit acceptat de cãtre o categorie de creanţe dacã în categoria respectivã planul este acceptat în urmãtoarele condiţii cumulative:
a) de cãtre o majoritate de douã treimi din valoarea creanţelor din acea categorie;
b) de cãtre cel puţin jumãtate din numãrul titularilor de creanţe din categoria respectivã.
(8) În cazul categoriilor de creanţe care nu sunt defavorizate de plan, se considerã cã acestea au acceptat planul şi nu e necesarã votarea planului de cãtre creanţele categoriei respective.
(9) În cazul în care planul prevede cã, pentru creanţele dintr-o anumitã categorie, nu se va primi nimic, se considerã cã acestea au respins planul şi nu e necesarã votarea planului de cãtre creanţele categoriei respective.
ART. 100
(1) La data stabilitã, un plan va fi confirmat de cãtre judecãtorul-sindic, dacã sunt întrunite cumulativ urmãtoarele condiţii:
A. cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate la art. 99 alin. (5) acceptã sau sunt socotite cã acceptã planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sã accepte planul;
B. fiecare categorie defavorizatã de creanţe care a respins planul va fi supusã unui tratament corect şi echitabil prin plan;
C. fiecare creanţã care a respins planul va fi supusã unui tratament corect şi echitabil prin plan.
(2) Tratament corect şi echitabil existã atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţã care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanţã aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totalã a creanţei sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizatã respinge planul, nici un membru, asociat, acţionar sau categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultã din ordinea de prioritate prevãzutã la art. 122, nu primeşte nimic. Se considerã cã membrii, asociaţii sau acţionarii nu primesc nimic şi în cazul în care planul prevede cã aceştia vor primi o valoare cel mult egalã cu o nouã contribuţie financiarã pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, pânã la data confirmãrii planului, cu titlu irevocabil şi nesupusã vreunei alte condiţii decât cea a confirmãrii planului.
(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
(4) Dacã în condiţiile alin. (1) pot fi confirmate mai multe planuri, judecãtorul-sindic va confirma planul debitorului. Dacã planul debitorului nu întruneşte condiţiile prevãzute la alin. (1), judecãtorul-sindic va confirma planul care este acceptat de cele mai multe categorii defavorizate.
(5) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedicã propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricãrui alt plan.
ART. 101
(1) Când hotãrârea care confirmã un plan intrã în vigoare, activitatea debitorului este reorganizatã în mod corespunzãtor; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte pãrţi interesate sunt modificate astfel cum este prevãzut în plan. În cazul unei executãri silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotãrâre definitivã împotriva debitorului.
(2) Creditorii conservã acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi fidejusorilor debitorului, chiar dacã au votat pentru acceptarea planului.
(3) Dacã nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 91, a expirat, judecãtorul-sindic va dispune începerea de îndatã a procedurii falimentului, în condiţiile art. 106 şi urmãtoarele.
(4) Remuneraţiile persoanelor angajate în temeiul art. 10, al art. 23 alin. (1), al art. 27, al art. 28 şi al art. 97 alin. (3) şi alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevãzut, dupã caz, de lege, cu excepţia cazurilor în care pãrţile interesate ar accepta, în scris, alte termene de platã. Planul trebuie sã precizeze cum va fi asiguratã aceastã platã.
(5) Plata va putea fi fãcutã trimestrial, pe bazã de acte legale.
SECŢIUNEA a 6-a
Reorganizarea
ART. 102
(1) În urma confirmãrii unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului şi în conformitate cu planul confirmat, pânã când judecãtorul-sindic va dispune, motivat, ca reorganizarea sã înceteze şi sã se treacã la faliment, în condiţiile art. 106 şi urmãtoarele.
(2) În cazul reorganizãrii unei persoane juridice, aceasta va fi condusã de persoanele legal împuternicite sã o reprezinte, sub supravegherea administratorului. Acţionarii, asociaţii şi membrii cu rãspundere limitatã nu au dreptul de a interveni în conducerea activitãţii ori în administrarea averii debitoarei, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevãzute în lege şi în planul de reorganizare.
(3) Debitorul va fi obligat sã îndeplineascã, fãrã întârziere, schimbãrile de structurã prevãzute în plan.
ART. 103
(1) Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apã, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de reorganizare, sã schimbe, sã refuze ori sã întrerupã temporar un astfel de serviciu cãtre debitor sau cãtre averea debitorului.
(2) Prin derogare de la alin. (1), judecãtorul-sindic poate, la cererea furnizorului, sã dispunã ca debitorul sã depunã o cauţiune la o bancã, ca o condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale, în timpul desfãşurãrii procedurii prevãzute în prezenta lege. O astfel de cauţiune nu va putea depãşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate.
ART. 104
(1) Dacã debitorul nu se conformeazã planului sau desfãşurarea activitãţii aduce pierderi averii sale, administratorul, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi reprezentantul membrilor ori, dupã caz, al asociaţilor/acţionarilor poate solicita oricând judecãtorului-sindic sã aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 106 şi urmãtoarele.
(2) Înregistrarea cererii menţionate la alin. (1) nu suspendã continuarea activitãţii debitorului pânã când judecãtorul-sindic nu hotãrãşte asupra ei, printr-o încheiere.
(3) Dacã judecãtorul-sindic aprobã o astfel de cerere, modificãrile aduse creanţelor prin planul de reorganizare rãmân definitive.
ART. 105
(1) Debitorul sau, dupã caz, administratorul va trebui sã prezinte, trimestrial, rapoarte judecãtorului-sindic asupra situaţiei financiare a averii debitorului. Rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului şi debitorul sau, dupã caz, administratorul va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultãrii rapoartelor.
(2) De asemenea, administratorul va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activitãţii, în vederea recuperãrii acestora, potrivit art. 101 alin. (4). Asupra acestei cereri judecãtorul-sindic se va pronunţa prin încheiere.
(3) Creditorii vor fi convocaţi la sfârşitul fiecãrui trimestru pentru a asculta raportul şi darea de seamã contabilã.
SECŢIUNEA a 7-a
Falimentul
ART. 106
(1) Judecãtorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în urmãtoarele cazuri:
A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în faliment ori nu şi-a declarat intenţia de reorganizare; şi
b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptãţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevãzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
B. a) debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat; şi
b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptãţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevãzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
C. obligaţiile de platã şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile stipulate prin planul confirmat, sau desfãşurarea activitãţii debitorului în decursul reorganizãrii aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, potrivit art. 57.
(2) Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecãtorul-sindic va pronunţa dizolvarea societãţii debitoare şi va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) desemnarea unui lichidator, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotãrâre a Guvernului;
c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator cãtre lichidator, împreunã cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate dupã deschiderea procedurii, menţionatã la art. 49 alin. (2);
d) întocmirea şi predarea cãtre lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrãrii în faliment, cu indicarea celor nãscute dupã deschiderea procedurii;
e) notificarea intrãrii în faliment.
(3) Încheierea va indica şi termenele prevãzute la art. 107 alin. (2).
(4) Prevederile art. 45 se aplicã în mod corespunzãtor în ceea ce priveşte creanţele existente la data intrãrii în faliment.
(5) Dupã intrarea în faliment, dispoziţiile art. 75-90 vor fi aplicate, dacã este necesar, în mod corespunzãtor, în ceea ce priveşte creanţele nãscute între data deschiderii procedurii şi data intrãrii în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.
ART. 107
(1) Lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusã de debitor/ administrator, menţionatã la art. 106 alin. (2) lit. d), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, dupã caz, registrului societãţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 75 se aplicã în mod corespunzãtor.
(2) Notificarea va cuprinde:
a) termenul-limitã pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrãrii în faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţã înregistratã sã fie consideratã valabilã;
b) termenul de verificare a creanţelor menţionate la alin. (3), întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al acestora, care nu va depãşi 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la lit. a);
c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de cel puţin 10 zile înainte de data stabilitã, prin încheierea de intrare în faliment, pentru definitivarea tabelului suplimentar;
d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creanţelor menţionate la alin. (3) şi de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depãşi 30 de zile de la expirarea termenului prevãzut la lit. b).
(3) Vor fi supuse verificãrii toate creanţele asupra averii debitorului, nãscute dupã data deschiderii procedurii.
(4) Creanţele admise în tabelul definitiv de creanţe, în condiţiile art. 88, nu vor mai fi supuse verificãrii; titularii acestor creanţe vor putea sã formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţã trecute de administrator în tabelul preliminar prevãzut la alin. (2) lit. b).
(5) Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrãrii în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 108.
(6) Titularilor de creanţe nãscute dupã deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creanţelor în termenul prevãzut la alin. (2) lit. a), li se aplicã, în mod corespunzãtor, prevederile art. 90.
ART. 108
În cazul intrãrii în faliment dupã confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participã la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasatã în cursul reorganizãrii.
ART. 109
Garanţiile reale şi personale constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare rãmân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.
ART. 110
(1) Creditorii nu sunt obligaţi sã restituie sumele încasate în cursul reorganizãrii.
(2) Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmãrii planului de reorganizare şi intrarea în faliment, vor fi anulate.
(3) Celelalte acte efectuate în intervalul menţionat la alin. (2), exceptându-le pe cele fãcute cu respectarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi pe cele permise expres de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care cocontractantul dovedeşte buna sa credinţã la momentul încheierii actului.
§ 1. Mãsuri premergãtoare lichidãrii
ART. 111
(1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercialã, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mãrfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.
(2) Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenţã, spre a se evita deteriorarea lor materialã sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmeazã a fi scadente în scurt timp, precum şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a efectua activitãţile de conservare cerute;
d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune la bancã în contul averii debitorului.
(3) Când debitorul are bunuri şi în alte judeţe, judecãtorul-sindic va trimite notificãri tribunalelor din acele judeţe, în vederea sigilãrii de urgenţã a bunurilor.
(4) Documentele întocmite de alte tribunale, certificând cã sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecãtorului-sindic.
(5) În timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul va lua mãsurile necesare pentru conservarea bunurilor.
ART. 112
(1) Dacã averea debitorului poate fi inventariatã complet într-o singurã zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fãrã a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri el va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui sã fie de faţã şi sã asiste la inventar, dacã judecãtorul-sindic dispune astfel. Dacã debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.
(2) Lichidatorul, pe mãsura desfãşurãrii inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.
ART. 113
(1) Inventarul va trebui sã descrie toate bunurile debitorului, chiar şi pe cele nepuse sub sigiliu, şi sã indice valoarea lor aproximativã la data inventarului. La cererea comitetului creditorilor sau a lichidatorului, judecãtorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor.
(2) Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor şi de expert, dacã este cazul.
§ 2. Efectuarea lichidãrii
ART. 114
(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuatã de lichidator sub controlul judecãtorului-sindic.
(2) Cu excepţia cazurilor prevãzute expres de lege, lichidarea va începe de îndatã dupã finalizarea de cãtre lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca un ansamblu în stare de funcţionare - sau individual. Dacã bunurile nu se pot vinde prin negociere directã, acestea vor fi vândute la licitaţie, în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator, persoanã fizicã sau juridicã, ce va evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.
(4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual, cât şi în bloc; prin bloc, ca ansamblu funcţional, se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului, necesare pentru desfãşurarea unei afaceri, pentru care un cumpãrãtor oferã un preţ nedefalcat pe bunurile componente.
ART. 115
(1) În caz de necesitate sau utilitate învederatã a vânzãrii în bloc, lichidatorul va prezenta judecãtorului-sindic un raport în care vor fi indicate, descrise şi evaluate bunurile ce urmeazã a fi vândute împreunã, precizându-se şi sarcinile de care, eventual, sunt grevate, însoţit de propuneri vizând modalitãţile de vânzare. O copie de pe raport va fi depusã la grefa tribunalului, unde va putea fi studiatã de orice parte interesatã.
(2) Raportul prevãzut la alin. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc, dupã cum urmeazã:
a) vânzare prin negociere directã cãtre un cumpãrãtor deja identificat, cu precizarea condiţiilor minime ale contractului, cum ar fi preţul şi modalitatea de platã;
b) vânzare prin negociere directã, fãrã cumpãrãtor identificat, cu precizarea preţului minim propus. În acest caz, lichidatorul poate negocia preţul concret al vânzãrii bunurilor, iar dacã preţul minim nu se poate obţine, adunarea creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacã preţul minim iniţial scade sau urmeazã sã se treacã la vânzarea individualã a bunurilor;
c) vânzare prin licitaţie, în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Judecãtorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data primirii sesizãrii lichidatorului, înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului.
(4) În cazul în care vânzarea în bloc nu este necesarã, iar cumpãrãtorul nu este identificat în mod ferm prin raport, adunarea creditorilor poate fixa un preţ minim la care bunurile se pot vinde în bloc. Dacã acest preţ nu este obţinut, iar adunarea creditorilor nu decide altfel, bunurile vor fi vândute individual.
(5) Dacã adunarea creditorilor aprobã raportul, judecãtorul-sindic va da, printr-o încheiere, dispoziţie lichidatorului sã efectueze actele şi operaţiunile de lichidare, în condiţiile propuse în raport.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplicã, în mod corespunzãtor, şi pentru autorizarea vânzãrii în bloc a creanţelor deţinute de debitor împotriva unor terţe persoane.
ART. 116
(1) Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobatã de judecãtorul-sindic.
(2) Propunerea lichidatorului va trebui sã identifice imobilul prin situaţia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliarã şi sã arate sarcinile de care este grevat.
(3) Judecãtorul-sindic va convoca o şedinţã, în termen de maximum 20 de zile de la data primirii cererii, notificând propunerea debitorului şi creditorilor cu garanţii reale asupra bunului şi înştiinţându-i despre posibilitatea de a depune contestaţii motivate cu cel puţin 5 zile înainte de data convocãrii.
(4) În cadrul şedinţei prevãzute la alin. (3), judecãtorul-sindic va soluţiona toate contestaţiile şi va decide, prin încheiere, asupra propunerii formulate de lichidator; încheierea va fi notificatã celor menţionaţi la alin. (3), dacã nu au dat urmare citãrii, afişatã la imobilul care urmeazã a fi vândut şi publicatã în douã ziare locale de largã difuzare.
(5) Vânzarea va putea fi fãcutã, sub sancţiunea nulitãţii, numai dupã 20 de zile de la data ultimei publicãri în ziar.
ART. 117
Veniturile obţinute din administrarea clãdirilor sau a altor bunuri ale averii debitorului vor fi depuse în contul averii acestuia şi vor fi împãrţite creditorilor în acelaşi timp cu preţul obţinut din vânzarea acelor bunuri.
ART. 118
Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 28/2002 *).
__________
*) A se vedea nota de la art. 92.
ART. 119
Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumpãrare; sumele realizate din vânzãri vor fi depuse în contul prevãzut la art. 4 alin. (2) şi recipisele vor fi predate judecãtorului-sindic.
ART. 120
(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie, de orice fel, vor fi distribuite în urmãtoarea ordine:
1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzãrii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata retribuţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 28;
2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorãrile şi penalitãţile de orice fel, precum şi cheltuielile.
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţã, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzãtoare, potrivit naturii lor, prevãzute la art. 122, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 45. Dacã dupã plata sumelor prevãzute la alin. (1) rezultã o diferenţã în plus, aceasta va fi depusã, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
(3) Un creditor cu creanţã garantatã este îndreptãţit sã participe la orice distribuire de sumã, fãcutã înaintea vânzãrii bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scãzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptãţit sã le primeascã ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacã aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sã primeascã mai mult decât ar fi primit dacã bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.
§ 3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidãrii
ART. 121
(1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidãrii, lichidatorul va prezenta judecãtorului-sindic un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata retribuţiei sale şi a celorlalte cheltuieli, menţionate la art. 122 pct. 1.
(2) Pentru motive temeinice, judecãtorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lunã sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul va notifica aceasta fiecãrui creditor. O copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului.
(3) Orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 10 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunicã, de urgenţã, lichidatorului şi debitorului.
(4) În termen de 20 de zile de la afişare, judecãtorul-sindic va ţine cu lichidatorul, cu debitorul şi cu creditorii o şedinţã în care va soluţiona, deodatã, prin sentinţã, toate contestaţiile.
ART. 122
Creanţele vor fi plãtite, în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine:
1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 23 alin. (1), art. 27, art. 28 şi ale art. 97 alin. (3), sub rezerva celor prevãzute la art. 101 alin. (4);
2. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit dupã deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activitãţii debitorului dupã deschiderea procedurii;
3. creanţele izvorâte din raporturi de muncã, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
4. creanţele bugetare;
5. creanţele reprezentând sumele datorate de cãtre debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de platã a unor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenţã;
6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecãtorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacã acesta este persoanã fizicã;
7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrãri de produse, prestãri de servicii sau alte lucrãri, precum şi din chirii;
8. alte creanţe chirografare;
9. creanţele subordonate, în urmãtoarea ordine de preferinţã:
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de cãtre un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generalã a asociaţilor, ori, dupã caz, de cãtre un membru al grupului de interes economic;
b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit;
10. creanţele membrilor, asociaţilor sau acţionarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calitãţii lor, în conformitate cu prevederile legale şi statutare.
ART. 123
Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocatã pentru fiecare creanţã, prin tabelul menţionat la art. 107 alin. (2) lit. d).
ART. 124
(1) Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai dupã deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioarã, potrivit ordinii prevãzute la art. 122.
(2) În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotã falimentarã, reprezentând suma proporţionalã cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.
ART. 125
În cazul în care bunurile care alcãtuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societãţi în nume colectiv sau în comanditã nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, împotriva grupului sau societãţii, judecãtorul-sindic va autoriza executarea silitã, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu rãspundere nelimitatã sau, dupã caz, membrilor, pronunţând o sentinţã definitivã şi executorie, care va fi pusã în executare de lichidator, prin executor judecãtoresc.
ART. 126
Cu ocazia distribuirilor parţiale urmãtoarele sume vor fi consemnate:
1. sume proporţionale datorate creditorilor ale cãror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încã;
2. sume proporţionale, datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtãtor şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proporţionale, datorate creanţelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate sã acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
ART. 127
Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe, cãrora li s-au alocat sume numai parţial, sau cu creanţe sub condiţie suspensivã şi care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi pãstrate la bancã, într-un cont special de depozit, pânã ce situaţia lor va fi lãmuritã.
ART. 128
(1) Dupã ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecãtorului-sindic un raport final împreunã cu un bilanţ general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecãtorul-sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocãrii.
(2) La data şedinţei, judecãtorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacã este cazul, modificarea corespunzãtoare a acestuia.
(3) Creanţele care la data înregistrãrii raportului final vor fi încã sub condiţie nu vor participa la vreo distribuire.
ART. 129
Dupã ce judecãtorul-sindic aprobã raportul final al lichidatorului acesta va trebui sã facã distribuirea finalã a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 90 de zile de cãtre cei îndreptãţiţi la ele vor fi depuse de cãtre lichidator la bancã, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal. Ele vor putea fi folosite în condiţiile art. 4 alin. (4).
SECŢIUNEA a 8-a
Închiderea procedurii
ART. 130
În orice stadiu al procedurii prevãzute de prezenta lege, judecãtorul-sindic va putea da o sentinţã de închidere a procedurii, dacã se constatã cã nu existã bunuri în averea debitorului ori cã acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferã sã avanseze sumele corespunzãtoare.
ART. 131
(1) O procedurã de reorganizare prin continuarea activitãţii sau lichidare pe bazã de plan va fi închisã, printr-o sentinţã, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de platã asumate în planul confirmat. Dacã o procedurã începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisã în conformitate cu alin. (2).
(2) O procedurã de faliment va fi închisã atunci când judecãtorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancã. În urma unei cereri a lichidatorului, judecãtorul-sindic va pronunţa o sentinţã, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora.
ART. 132
Judecãtorul-sindic va pronunţa o sentinţã de închidere a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului sã fi fost lichidate în întregime, dacã creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile fãcute.
ART. 133
(1) În cazul procedurii deschise în urma formulãrii cererii introductive de cãtre debitor, în condiţiile art. 32, dacã judecãtorul-sindic constatã, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, cã nu s-a depus nici o cerere, va pronunţa o sentinţã de închidere a procedurii şi de revocare a hotãrârii de deschidere a procedurii.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevãzute la art. 136. Cu toate acestea, operaţiunile de administrare, legal fãcute asupra averii debitorului, îşi vor produce efectele, iar drepturile dobândite pânã la revocare rãmân neatinse.
ART. 134
Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificatã de judecãtorul-sindic debitorului, tuturor creditorilor, membrilor sau, dupã caz, asociaţilor/acţionarilor, direcţiei teritoriale a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului sau, dupã caz, registrului societãţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii, şi se va afişa în extras la sediul tribunalului.
ART. 135
Prin închiderea procedurii judecãtorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descãrcaţi de orice îndatoriri sau responsabilitãţi cu privire la procedurã, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.
ART. 136
(1) Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoanã fizicã va fi descãrcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însã sub rezerva de a nu fi gãsit vinovat de bancrutã frauduloasã sau de plãţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii el va fi descãrcat de obligaţii numai în mãsura în care acestea au fost plãtite în cadrul procedurii, cu excepţia cazului prevãzut la art. 90 alin. (1) pct. 3.
(2) Nu beneficiazã de descãrcarea de obligaţii prevãzutã la alin. (1) debitorul persoanã fizicã care a beneficiat, într-o procedurã de reorganizare sau de faliment anterioarã, de o mãsurã similarã, intervenitã cu cel mult 5 ani anterior deschiderii procedurii subsecvente.
(3) Pe data confirmãrii unui plan de reorganizare, debitorul este descãrcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevãzutã în plan, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) planul de reorganizare al debitorului persoanã fizicã prevede lichidarea totalã sau substanţialã a bunurilor din averea debitorului;
b) planul prevede cã debitorul nu va mai continua activitatea comercialã dupã executarea planului; şi
c) la momentul confirmãrii planului, debitorul nu ar beneficia de mãsura descãrcãrii de obligaţii în cazul în care s-ar afla într-o procedurã de faliment.
(4) Descãrcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descãrcarea de obligaţii a fidejusorului sau codebitorului principal.
CAP. IV
Rãspunderea membrilor organelor de conducere
ART. 137
(1) Judecãtorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoanã juridicã, ajuns în stare de insolvenţã, sã fie suportatã de cãtre membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori şi de orice altã persoanã - care au contribuit la ajungerea debitorului în aceastã situaţie, prin una dintre urmãtoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitãţi care ducea în mod vãdit persoana juridicã la încetarea de plãţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mãrit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãţi;
g) în luna precedentã încetãrii plãţilor au plãtit sau au dispus sã se plãteascã cu preferinţã unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlãturã aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
ART. 138
Sumele depuse potrivit art. 137 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completãrii fondurilor necesare continuãrii activitãţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
ART. 139
În vederea luãrii mãsurilor prevãzute la art. 137, judecãtorul-sindic va dispune mãsuri asigurãtorii, din oficiu sau la sesizarea fãcutã de cãtre administrator/ lichidator, de cãtre oricare dintre creditori, membri sau, dupã caz, asociaţi/acţionari.
ART. 140
(1) Executarea silitã împotriva persoanelor prevãzute la art. 137 alin. (1) se efectueazã potrivit Codului de procedurã civilã, cu excepţia cazurilor în care legea specialã dispune altfel.
(2) Dupã închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silitã vor fi depuse într-un cont bancar distinct la dispoziţia judecãtorului-sindic pentru distribuirea acestor sume, în condiţiile legii.
CAP. V
Infracţiuni şi pedepse
ART. 141
(1) Constituie infracţiunea de bancrutã simplã şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã neintroducerea sau introducerea tardivã, de cãtre debitorul persoanã fizicã ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termenul prevãzut la art. 32.
(2) Constituie infracţiunea de bancrutã frauduloasã şi se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã la <>art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, fapta persoanei care:
a) falsificã, sustrage sau distruge evidenţele debitorilor prevãzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c) ori ascunde o parte din activul averii acestora;
b) înfãţişeazã datorii inexistente sau prezintã în registrele debitorilor prevãzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c), în alt act sau în situaţia financiarã, sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind sãvârşite în vederea diminuãrii aparente a valorii activelor;
c) înstrãineazã, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţã a debitorilor prevãzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c), o parte însemnatã din active.
ART. 142
(1) Infracţiunea de gestiune frauduloasã, prevãzutã la art. 214 alin. 1 din Codul penal*), se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani, atunci când este sãvârşitã de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de cãtre orice reprezentant sau prepus al acestuia.
(2) Infracţiunea de gestiune frauduloasã, prevãzutã la art. 214 alin. 2 din Codul penal*), se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani, atunci când este sãvârşitã de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de cãtre orice reprezentant sau prepus al acestuia, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã.
___________
*) În conformitate cu prevederile <>Legii nr. 301/2004 - Codul penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare în termen de un an de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, sediul materiei pentru infracţiunea de gestiune frauduloasã îl constituie art. 258.
(3) Tentativa infracţiunilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
ART. 143
(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de cãtre administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de cãtre orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã constituie infracţiunea de delapidare şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Tentativa infracţiunilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
ART. 144
Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicitã înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra averii debitorului se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendã.
ART. 145
Refuzul debitorului persoanã fizicã sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al debitorului, persoanã juridicã, de a pune la dispoziţie judecãtorului-sindic, administratorului sau lichidatorului judiciar, în condiţiile prevãzute la art. 39, documentele şi informaţiile prevãzute la art. 33 alin. (1) lit. a)-f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credinţã, de a întocmi documentaţia respectivã se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendã.
ART. 146
Infracţiunile prevãzute la art. 141-145 se judecã în primã instanţã de tribunal, cu celeritate.
CAP. VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 147
Dispoziţiile prezentei legi se completeazã, în mãsura compatibilitãţii lor, cu cele ale Codului de procedurã civilã şi ale Codului comercial român.
ART. 148
Cuantumul amenzii**) stabilite la art. 51 alin. (2) se va modifica periodic prin hotãrâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei.
___________
**) Art. 148, fost <>art. 128^1, aşa cum a fost introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 , nemodificat ulterior, avea urmãtoarea redactare:
"Cuantumul amenzilor stabilite la art. 32 alin. (2) şi art. 40^2 alin. (2) şi (4) se va modifica periodic prin hotãrâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei".
Alin. (2) al art. 32, care stabilea o amendã în sarcina debitorului, a fost abrogat prin dispoziţiile <>art. I pct. 45 din Legea nr. 149/2004 . Art. 32 a devenit prin renumerotare art. 39.
Alin. (2) al art. 40^2, care stabilea o amendã în sarcina oficiilor poştale, staţiilor de cale feratã, antrepozitelor, depozitelor portuare şi altor locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul are domiciliul profesional/sediul social ori filiale sau sucursale, a fost abrogat prin dispoziţiile <>art. I pct. 53 din Legea nr. 149/2004 . Art. 40^2 a devenit prin renumerotare art. 51.
ART. 149
Procedura aplicabilã regiilor autonome aflate în stare de insolvenţã se va stabili prin lege specialã.
ART. 150
(1) Prezenta lege intrã în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplicã la 60 de zile de la data intrãrii ei în vigoare***).
__________
***) <>Legea nr. 64/1995 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 29 iunie 1995.
(2) Pe data aplicãrii prezentei legi se abrogã:
- art. 695-888 (Cartea a III-a - Despre faliment) şi art. 936-944 (Dispoziţiuni speciale de procedurã în materie de faliment) din Codul comercial român;
- art. 34-38 (Dispoziţiuni relative la faliment) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Codului comercial român, publicat în Monitorul Oficial nr. 126 din 10 septembrie 1887.
ART. 151
Procedurile falimentare deschise pânã la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua sã fie administrate şi lichidate potrivit dispoziţiilor Codului comercial român.
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
