Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
EXPUNERE DE MOTIVE
Dezvoltarea zootehniei, concentrarea efectivelor de animale în unitãţi mari, specializate, diversificarea şi creşterea producţiei de alimente de origine animala impun perfecţionarea cadrului organizatoric şi juridic al activitãţii sanitare veterinare pentru ca aceasta sa corespundã exigenţelor actuale şi de perspectiva ale economiei naţionale.
În acest sens este necesarã creşterea rolului şi rãspunderii medicilor veterinari în aplicarea unitarã a mãsurilor de apãrare a sãnãtãţii animalelor în unitãţile de stat, cooperatiste şi gospodãriile populaţiei, întãrirea rãspunderii acestora în rezolvarea problemelor complexe ale dezvoltãrii zootehniei.
Prin mai buna precizare a sarcinilor şi raspunderilor medicilor veterinari se urmãreşte îmbunãtãţirea în ansamblu a activitãţii sanitare veterinare, pentru ca aceasta sa contribuie mai eficient la sporirea efectivelor de animale, creşterea potenţialului productiv al acestora şi la asigurarea salubritatii produselor de origine animala.
Pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale, precum şi pentru asigurarea salubritatii produselor de origine animala, prin legea alãturatã s-au prevãzut obligaţii precise pentru toţi deţinãtorii de animale şi în mod deosebit pentru unitãţile zootehnice de tip industrial, precum şi pentru unitãţile care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica animale şi produse de origine animala.
În cadrul acţiunilor de combatere a bolilor transmisibile s-au prevãzut mãsuri pentru lichidarea focarelor epizootice şi asanarea de boli cu evoluţie cronica a efectivelor de animale, prin uciderea, taierea sau preluarea şi izolarea în centre speciale a animalelor bolnave, precum şi acordarea unor despãgubiri proprietarilor de animale în asemenea situaţii.
Totodatã, pentru prevenirea introducerii pe teritoriul tarii a unor boli epizootice din afarã, sînt prevãzute mãsuri sanitare veterinare speciale ce trebuie aplicate la punctele de frontiera.
Pentru instituirea, aplicarea şi urmãrirea mãsurilor sanitare veterinare în teritoriu, au fost prevãzute sarcini Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, altor ministere şi organe centrale, precum şi organelor locale ale administraţiei de stat.
De asemenea, sînt prevãzute şi organele şi organizaţiile socialiste care au sarcina sa asigure condiţiile materiale pentru buna desfãşurare a activitãţii sanitare veterinare.
În vederea asigurãrii biopreparatelor, medicamentelor şi altor produse de uz veterinar, s-au prevãzut sarcini pentru Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi Ministerului Industriei Chimice, privind realizarea acestor produse necesare apãrãrii sãnãtãţii animalelor la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial.
...............................................................................
Dezvoltarea producţiei animale, concentrarea efectivelor de animale în unitãţi mari de tip industrial, impun perfecţionarea activitãţii sanitare veterinare, care sa asigure la nivelul cerinţelor tehnico-ştiinţifice actuale prevenirea şi combaterea bolilor la animale.
De asemenea, creşterea consumului de produse de origine animala, pe plan intern şi internaţional, în condiţiile unor exigente sporite de salubritate, face necesarã îmbunãtãţirea supravegherii sanitare veterinare a producţiei, circulaţiei şi valorificãrii acestora.
Totodatã, este necesar sa creascã rolul şi rãspunderea nemijlocitã a medicilor veterinari în aplicarea unitarã a mãsurilor de apãrare a sãnãtãţii animalelor şi la rezolvarea problemelor complexe ale zootehniei.
În acest scop, Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Apãrarea sãnãtãţii animalelor şi prevenirea transmiterii de boli de la animale la om este o problema de stat şi constituie o sarcina permanenta pentru toate organele şi organizaţiile de stat, celelalte organizaţii, precum şi o îndatorire pentru toţi locuitorii tarii.
ART. 2
Conducãtorii organizaţiilor de stat, obşteşti şi ai oricãror alte organizaţii deţinãtoare de animale, precum şi a celor care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala, ca şi persoanele fizice deţinãtoare de animale sau care valorifica produse de origine animala, poarta rãspunderea pentru aplicarea şi respectarea întocmai a mãsurilor care sa asigure sãnãtatea animalelor şi salubritatea produselor de origine animala.
ART. 3
Activitatea sanitar veterinara în Republica Socialistã România se desfãşoarã dupã o conceptie unitarã şi trebuie sa contribuie la sporirea efectivelor de animale prin îmbunãtãţirea indicilor de natalitate, prolificitate, creşterea potenţialului productiv şi la asigurarea salubritatii alimentelor de origine animala.
ART. 4
Statul sprijinã activitatea de apãrare a sãnãtãţii animalelor şi de prevenire a bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin organizarea asistenţei tehnice de specialitate, asigurarea bazei tehnico-materiale necesare şi stabilirea de norme sanitare veterinare obligatorii pentru toate organizaţiile socialiste şi toţi cetãţenii tarii.
CAP. 2
Atribuţiile şi rãspunderile medicilor veterinari
ART. 5
Medicii veterinari rãspund de aplicarea mãsurilor de apãrare a sãnãtãţii animalelor la toate unitãţile deţinãtoare de animale şi în gospodãriile populaţiei, cît şi a celor de asigurare a salubritatii produselor de origine animala în unitãţile producãtoare, de prelucrare, de depozitare, de transport şi de valorificare, situate pe teritoriul în care îşi desfãşoarã activitatea.
Pentru aducerea la îndeplinire a acestor îndatoriri medicii veterinari au urmãtoarele atribuţii şi raspunderi:
a) sa organizeze efectuarea la timp şi în bune condiţii a operaţiunilor sanitare veterinare de depistare şi prevenire a bolilor infectioase şi parazitare la animale;
b) sa organizeze depistarea animalelor cu tulburãri de reproducţie şi sa asigure aplicarea tratamentelor necesare pentru creşterea indicelui de natalitate;
c) în cazul semnalarii unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, sa precizeze diagnosticul, sa stabileascã şi sa controleze aplicarea mãsurilor de combatere şi sa informeze asupra bolii şi mãsurilor luate, în cel mult 12 ore de la constatare, organele sanitare veterinare ierarhic superioare şi celelalte organe de stat şi cooperatiste interesate;
d) sa acorde asistenta sanitarã veterinara curenta animalelor de a cãror sãnãtate rãspund;
e) sa asigure controlul produselor alimentare de origine animala în toate fazele de prelucrare, depozitare, transport şi valorificare, în vederea prevenirii patrunderii în circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germeni transmisibili la om.
ART. 6
Medicii veterinari şi medicii umani rãspund împreunã de stabilirea şi aplicarea celor mai eficiente mãsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru prevenirea toxiinfectiilor la om prin consum de alimente de origine animala. În acest scop sînt obligaţi sa se informeze reciproc, în mod operativ, despre orice situaţie care necesita mãsuri comune şi sa întreprindã, fiecare în sectorul în care lucreazã, toate acţiunile necesare potrivit obligaţiilor ce le revin.
ART. 7
Medicii veterinari stabiliţi de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor cu atribuţii de medic veterinar inspector de stat au acces liber la unitãţile deţinãtoare de animale şi cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta sau valorifica produse de origine animala.
Accesul medicilor veterinari inspectori de stat în unitãţile Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne se va face în condiţiile stabilite de acestea, împreunã cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Medicii veterinari inspectori de stat pot dispune distrugerea produselor de origine animala insalubre, reţinerea celor suspecte de contaminare sau alterare, în vederea efectuãrii probelor necesare şi pot sa opreascã, pînã la îndeplinirea condiţiilor sanitare veterinare, activitãţi de producţie ale unor abatoare sau unitãţi de prelucrare, depozitare, transport şi valorificare a produselor de origine animala.
ART. 8
Mãsurile stabilite de medicii veterinari inspectori de stat, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, sînt obligatorii pentru toate unitãţile şi persoanele fizice de pe teritoriul în care îşi desfãşoarã activitatea.
CAP. 3
Obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale unitãţilor care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala
ART. 9
În vederea desfãşurãrii activitãţii în condiţiile stabilite prin normele sanitare veterinare, organizaţiile de stat, obşteşti şi orice alte organizaţii deţinãtoare de animale, precum şi cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala, au dupã caz, urmãtoarele obligaţii:
a) sa aplice regulile sanitare veterinare şi de zooigiena privind adãpostirea, hranirea, îngrijirea, reproductia şi exploatarea raţionalã a animalelor, precum şi mãsurile stabilite de organele sanitare veterinare;
b) sa execute mãsurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii în unitãţile zootehnice a bolilor transmisibile, precum şi pentru lichidarea şi prevenirea difuzãrii acestor boli din unitãţile contaminate, asigurind în acest scop toate condiţiile materiale şi organizatorice necesare;
c) sa supunã examenului medical personalul din unitãţile zootehnice, interzicind persoanelor bolnave ori purtãtoare de germeni infectiosi ce se pot transmite la animale sau ar putea contamina produsele alimentare de origine animala sa lucreze în aceste unitãţi;
d) sa întreţinã, cu respectarea stricta a regulilor sanitare veterinare, locurile de prelucrare, depozitare şi valorificare a produselor de origine animala, mijloacele pentru transportul animalelor şi produselor de origine animala, taberele de vara pentru animale, adapatorile şi pãşunile pe care le folosesc;
e) sa anunţe, fãrã intirziere, circumscripţiei sanitare veterinare şi comitetului executiv al consiliului popular local apariţia ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar pînã la sosirea medicului veterinar, sa izoleze animalele bolnave, moarte sau tãiate din necesitate, fiind interzisã folosirea sau vînzarea carnii şi a altor produse de la aceste animale fãrã aprobarea medicului veterinar inspector de stat. Se excepteazã de la obligaţia anunţãrii cazurile de îmbolnãviri provocate în scopul producţiei de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetãri ştiinţifice.
ART. 10
Persoanele fizice deţinãtoare de animale, pentru prevenirea apariţiei şi difuzãrii bolilor epizootice, au urmãtoarele obligaţii:
a) sa anunţe în maximum 24 de ore organele sanitare veterinare locale atunci cînd dobîndesc animale provenite din alte localitãţi, aparţinînd speciilor cabalina, bovina, ovina, caprina sau porcina şi sa nu introducã în turme sau cirezi timp de cel puţin 15 zile aceste animale;
b) sa permitã personalului sanitar veterinar de stat verificarea stãrii de sãnãtate a animalelor din gospodãria proprie şi sa-l sprijine în efectuarea operaţiunilor sanitare veterinare;
c) sa prezinte animalele pentru efectuarea operaţiunilor sanitare veterinare la locul, data şi ora stabilite de organele sanitare veterinare;
d) sa anunţe fãrã intirziere circumscripţiei sanitare veterinare ori comitetului executiv al consiliului popular local apariţia cazurilor de boala la animale, moartea sau taierea din necesitate a acestora, iar pînã la sosirea personalului sanitar veterinar, sa izoleze animalele bolnave, cadavrele, carnea, organele şi alte produse rezultate din tãiere, fiind interzisã folosirea sau vînzarea carnii şi a altor produse de la aceste animale fãrã aprobarea medicului veterinar inspector de stat.
ART. 11
Orice persoana care prin activitatea pe care o desfãşoarã vine în contact cu animale are obligaţia sa anunţe fãrã intirziere organului sanitar veterinar sau comitetului executiv al consiliului popular local apariţia cazurilor de boli la animale.
ART. 12
Unitãţile Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne sînt obligate sa anunţe fãrã intirziere medicului veterinar inspector local de stat cazurile de boli transmisibile apãrute la animalele pe care le poseda, sa-l informeze despre evoluţia acestor boli şi sa aplice prin personalul sanitar veterinar propriu mãsurile de combatere şi de prevenire a difuzãrii bolilor. La unitãţile care nu dispun de personal sanitar veterinar propriu, aceste mãsuri se aplica de cãtre medicul veterinar inspector de stat.
CAP. 4
Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale
ART. 13
Pentru combaterea şi prevenirea extinderii epizootiilor, cînd se constata la animale boli transmisibile sau cînd acestea sînt suspecte de asemenea boli, se instituie mãsuri obligatorii de carantina, diferenţiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate şi particularitãţile cãilor de transmitere, în condiţiile stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Dacã bolile constatate au difuzibilitate mare şi prezintã un pericol deosebit, cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor se poate interzice intrarea sau ieşirea din zona de carantina şi a persoanelor. Despãgubirile ce pot fi acordate persoanelor în astfel de situaţii se reglementeazã prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri.
ART. 14
Instituirea şi ridicarea mãsurilor de carantina se stabilesc, în raport cu extinderea şi pericolul de difuzare a bolii, de cãtre comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orãşeneşti, municipale sau judeţene, dupã caz, pe baza actului de constatare întocmit de medicul veterinar inspector de stat.
La unitãţile militare instituirea şi ridicarea mãsurilor de carantina se stabilesc de cãtre comandantii unitãţilor, pe baza constatãrii medicilor veterinari proprii. La unitãţile care nu dispun de medic veterinar propriu, constatarea se va face de medicul veterinar inspector de stat.
ART. 15
Mãsurile de carantina stabilite de comitetele executive ale consiliilor populare, pe raza teritorial-administrativã în care-şi desfãşoarã activitatea, sînt obligatorii pentru toate persoanele juridice şi fizice.
Pentru sprijinirea acţiunilor de lupta impotriva bolilor transmisibile, prin decizia comitetului executiv al consiliului popular se constituie comandamente antiepizootice, alcãtuite din conducatori ai unitãţilor de pe teritoriul respectiv şi alte persoane cãrora le revin sarcini în aplicarea mãsurilor transmise de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, cu privire la combaterea bolilor. Aceste comandamente rãspund de aplicarea tuturor mãsurilor pentru prevenirea şi lichidarea epizootiilor.
Dacã epizootia prezintã un pericol deosebit pentru economia nationala, cu aprobarea Consiliului de Miniştri se constituie comandamentul antiepizootic central, alcãtuit din conducatori ai ministerelor şi altor organe centrale interesate, care stabileşte mãsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice şi rãspunde de aplicarea acestora în condiţiile legii.
La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti pot suspenda operaţiile de încãrcare şi descãrcare a animalelor, produselor de origine animala şi furajelor în staţii de cale feratã, locuri de încãrcare-descãrcare în mijloace de transport auto, porturi şi aeroporturi situate în zona de carantina, sau sa conditioneze aceste operaţii de respectarea unor restrictii sanitare veterinare speciale. Aplicarea mãsurii se va face cu anunţarea organelor centrale care coordoneazã activitãţile de transport afectate.
ART. 16
Comitetele executive ale consiliilor populare, la propunerea medicului veterinar inspector de stat, pot menţine şi dupã ridicarea mãsurilor de carantina unele restrictii privind circulaţia animalelor şi produselor.
ART. 17
Pentru apãrarea sãnãtãţii animalelor din unitãţile zootehnice de tip industrial, de stat şi cooperatiste, amplasarea, proiectarea şi executarea construcţiilor şi a instalaţiilor aferente se vor face cu respectarea normativelor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Din comisia de recepţie a acestor obiective, în toate cazurile, va face parte şi un medic veterinar din cadrul organului sanitar veterinar judeţean sau al municipiului Bucureşti.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor stabileşte tehnologiile sanitare veterinare pentru fiecare tip de exploatare din unitãţile zootehnice de tip industrial, normativele de dotare cu aparatura şi utilajele necesare pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor, precum şi normativele privind echipamentul de protecţie antiepizootica.
La darea în funcţiune a unitãţilor zootehnice de tip industrial, organele sanitare veterinare judeţene şi al municipiului Bucureşti stabilesc zone de protecţie antiepizootica în care se vor aplica mãsuri speciale de profilaxie.
ART. 18
Se interzice accesul oricãrei persoane în unitãţile zootehnice de tip industrial, fãrã respectarea regimului de filtru sanitar.
De asemenea, se interzice introducerea şi scoaterea de animale, furaje, materiale, obiecte şi mijloace de transport, fãrã respectarea întocmai a regulilor şi restrictiilor specifice stabilite pentru astfel de unitãţi.
Conducãtorii unitãţilor respective rãspund de realizarea întocmai a acestor mãsuri.
ART. 19
În cazul acţiunilor de importanta deosebita ce se întreprind pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile se pot aproba, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, taierea sau uciderea unor animale şi alte mãsuri ce se impun pentru prevenirea difuzãrii epizootiilor şi apãrarea sãnãtãţii efectivelor de animale.
Despãgubirile pentru cazurile prevãzute la alineatul precedent se vor plati numai pentru animalele asigurate, potrivit legii. Nu au drept la despãgubiri deţinãtorii de animale care nu au anuntat fãrã intirziere îmbolnãvirea animalelor, nu au izolat animalele bolnave şi cei care nu au respectat mãsurile stabilite de organele sanitare veterinare.
În vederea refacerii septelului, în cazuri cu totul deosebite ce se vor stabili prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri, se va putea aproba plata unor despãgubiri în afarã celor cuvenite prin asigurãrile de stat, în cadrul fondurilor prevãzute pentru combaterea epizootiilor.
ART. 20
Circulaţia animalelor şi produselor de origine animala în interiorul tarii este supusã controlului sanitar veterinar de stat.
Pentru prevenirea difuzãrii bolilor transmisibile prin circulaţia animalelor şi produselor de origine animala, se interzice:
a) scoaterea din locurile contaminate cu boli epizootice a animalelor, produselor de origine animala sau vegetala şi a oricãror alte produse şi materiale care pot fi purtãtoare de contagiu, fãrã aprobarea organelor sanitare veterinare de stat;
b) transportul interurban de animale şi produse de origine animala sau deplasarea de animale în afarã comunei, oraşului sau municipiului fãrã respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor;
c) imbarcarea şi debarcarea animalelor în alte staţii de cale feratã, porturi şi aeroporturi, decît cele autorizate de cãtre organele sanitare veterinare judeţene sau al municipiului Bucureşti;
d) imbarcarea animalelor fãrã controlul medicului veterinar inspector de stat, ca şi efectuarea acestei operaţiuni în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor cînd este asigurata o iluminatie artificiala corespunzãtoare pentru efectuarea examenului sanitar veterinar în bune condiţii;
e) efectuarea transportului de animale fãrã asigurarea personalului insotitor instruit pentru îngrijirea şi supravegherea stãrii de sãnãtate a animalelor;
f) folosirea de mijloace de transport - auto, feroviare, navale şi aeriene - care nu întrunesc toate condiţiile de igiena şi profilaxie stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor prin normative tehnice de proiectare, fabricare şi folosire;
g) continuarea transportului fãrã acordul medicului veterinar inspector de stat, dacã în lotul de animale se constata cazuri de imbolnavire.
De aplicarea mãsurilor prevãzute în prezentul articol rãspund deţinãtorii de animale, primãrii, organele sanitare veterinare, iar, dupã caz, şi organele de resort ale Ministerului de Interne ori a altor ministere sau organe centrale ale administraţiei de stat care au atribuţii cu privire la circulaţia şi transportul animalelor.
ART. 21
Organele sanitare veterinare judeţene sau al municipiului Bucureşti vor elibera autorizaţie sanitarã veterinara statiilor, porturilor şi aeroporturilor numai dacã acestea au rampe corespunzãtoare şi asigura îndeplinirea condiţiilor de profilaxie pentru imbarcarea şi debarcarea animalelor.
Unitãţile care deţin mijloace pentru transportul animalelor şi produselor de origine animala sînt obligate sa organizeze staţii sau puncte de spalare şi dezinfecţie, cu respectarea condiţiilor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
ART. 22
Transportul animalelor afectate de boli transmisibile, al produselor provenite de la aceste animale şi al produselor alimentare de origine animala improprii consumului uman este permis numai pentru destinaţia şi cu respectarea condiţiilor stabilite în certificatul sanitar veterinar insotitor, eliberat de medicul veterinar inspector de stat.
ART. 23
Deţinãtorii animalelor sînt obligaţi sa predea cadavrele de animale unitãţilor autorizate de organele sanitare veterinare judeţene sau al municipiului Bucureşti, iar în cazul cînd predarea sau preluarea acestora nu este posibila, şi se certifica aceasta de cãtre organul sanitar veterinar de stat, sa le distruga, cu respectarea condiţiilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Utilizarea în hrana animalelor a produselor de origine animala, improprii consumului uman, ca şi a resturilor culinare, este permisã numai dupã ce au fost sterilizate, în condiţiile tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
ART. 24
Importul, exportul şi tranzitul de animale, produse de origine animala şi furaje se efectueazã numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat stabilite în acest scop de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor sau prin convenţiile sanitare veterinare încheiate cu alte tari. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor organizeazã la aceste puncte controlul sanitar veterinar.
Organele centrale care rãspund de administrarea clãdirilor şi instalaţiilor de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sînt obligate sa ia mãsuri pentru asigurarea condiţiilor de desfãşurare a activitãţii sanitare veterinare, precum şi baza materialã şi forta de munca necesare pentru efectuarea dezinfectiilor, distrugerea cadavrelor, produselor alterate şi a deşeurilor de origine animala. La punctele de frontiera rutiere, aceste obligaţii revin consiliilor populare judeţene.
ART. 25
Importul şi tranzitul de animale, produse de origine animala şi furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
Unitãţile importatoare sînt obligate sa obţinã avizul de import din partea Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, înainte de încheierea contractelor cu furnizorii externi.
ART. 26
Animalele, produsele de origine animala şi furajele ce se importa sau se tranziteaza trebuie sa fie însoţite de certificate sanitare veterinare, prin care sa se ateste îndeplinirea condiţiilor sanitare veterinare stabilite de cãtre Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
ART. 27
Dacã la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se depisteaza boli transmisibile sau exista suspiciunea acestor boli, întregul lot de animale se va returna peste frontiera, iar dacã aceasta mãsura nu este posibila, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor poate dispune taierea imediata şi valorificarea în condiţii speciale sau uciderea întregului lot de animale, precum şi distrugerea obiectelor şi materialelor aferente, anuntind autoritatea sanitarã veterinara a tarii exportatoare despre constatãrile fãcute şi mãsurile luate.
Cînd prin convenţiile sau acordurile sanitare veterinare încheiate de Republica Socialistã România cu alte state s-a stabilit altfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.
ART. 28
Animalele importate se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate şi special amenajate, stabilite de organele sanitare veterinare judeţene sau al municipiului Bucureşti, care vor autoriza aducerea animalelor în aceste locuri numai dupã verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor pregãtitoare necesare.
Dupã expirarea perioadei de carantina profilactica, animalele importate vor fi supuse în continuare supravegherii sanitare veterinare, în condiţiile stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor.
CAP. 5
Asigurarea salubritatii produselor de origine animala
ART. 29
Se interzice utilizarea produselor de origine animala care nu îndeplinesc condiţiile de salubritate corespunzãtoare destinaţiei lor. Condiţiile de salubritate se stabilesc de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor. Pentru produsele de origine animala destinate consumului uman, acestea se stabilesc împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii.
ART. 30
Funcţionarea abatoarelor, punctelor de tãiere şi a unitãţilor care prelucreaza, depoziteaza sau valorifica produse de origine animala, este permisã numai dacã sînt autorizate şi de organele sanitare veterinare de stat.
Autorizaţia poate fi retrasã în cazul cînd conducãtorii unitãţilor nu asigura respectarea regulilor de igiena şi profilaxie şi condiţiile necesare pentru buna desfãşurare a activitãţii sanitare veterinare.
CAP. 6
Organele de stat prin care se realizeazã activitatea sanitarã veterinara, îndrumarea şi controlul acesteia
ART. 31
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor înfãptuieşte politica partidului şi statului în domeniul activitãţii sanitare veterinare şi rãspunde de realizarea sarcinilor ce-i revin în acest domeniu de activitate.
În acest scop, stabileşte norme şi mãsuri sanitare veterinare unice şi obligatorii pentru toate organele, organizaţiile de stat, cooperatiste, celelalte organizaţii obşteşti şi persoanele fizice deţinãtoare de animale, precum şi pentru cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala şi elaboreazã, în condiţiile legii, convenţii şi acorduri sanitare veterinare cu alte tari, asigurind aplicarea lor.
De asemenea, stabileşte lista bolilor transmisibile în cazul cãrora se instituie mãsuri obligatorii de prevenire şi combatere.
Împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii rãspunde de organizarea şi aplicarea tuturor mãsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru asigurarea salubritatii produselor de origine animala. Organele centrale de specialitate ale celor doua ministere vor analiza periodic şi ori de cîte ori este nevoie rezultatele acţiunilor întreprinse în acest scop, stabilind mãsurile ce se impun.
ART. 32
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor organizeazã şi rãspunde de producţia de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea şi combaterea bolilor la animale; aproba introducerea în practica a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor şi altor produse de uz veterinar, fabricate în ţara sau din import şi asigura controlul sanitar veterinar de stat al acestora; stabileşte norme sanitare veterinare privind producerea, circulaţia şi folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii stabileşte norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substanţelor hormonale şi altor aditivi la furaje.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreunã cu Ministerul Industriei Chimice şi celelalte organe centrale care au în subordine unitãţi în care se fabrica produse de uz veterinar, rãspund de realizarea programului de producere a acestora în cantitãţi necesare şi la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial.
ART. 33
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor indruma în mod unitar şi controleazã activitatea sanitarã veterinara ce se desfãşoarã pe întreg teritoriul tarii.
De asemenea, elaboreazã, în condiţiile legii, normative privind organizarea şi încadrarea cu specialişti a unitãţilor şi organelor sanitare veterinare în subordinea sa.
ART. 34
Organele de specialitate pentru desfãşurarea unitarã a activitãţii sanitare veterinare sînt:
a) Consiliul zooveterinar;
b) Direcţia sanitarã veterinara şi Inspecţia de stat sanitarã veterinara din Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor;
c) inspectoratele sanitare veterinare judeţene şi Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului Bucureşti;
d) circumscripţia sanitarã veterinara şi celelalte unitãţi sanitare veterinare încadrate cu medici veterinari inspectori de stat.
ART. 35
Ministerul de Interne, Ministerul Apãrãrii Naţionale şi celelalte organe centrale care au în subordine unitãţi încadrate cu medici veterinari proprii rãspund de aplicarea în aceste unitãţi a normelor sanitare veterinare şi a mãsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor pentru apãrarea sãnãtãţii animalelor şi asigurarea salubritatii produselor de origine animala.
Medicii veterinari din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne fac parte din sistemul veterinar unic de stat, avînd aceleaşi obligaţii şi raspunderi în cadrul unitãţilor în care funcţioneazã ca şi medicii veterinari inspectori de stat.
Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, prin organele silvice locale, rãspunde de aplicarea mãsurilor stabilite de organele sanitare veterinare de stat pentru apãrarea sãnãtãţii animalelor sãlbatice şi pentru prevenirea difuzãrii bolilor transmisibile de la acestea la animalele domestice sau la om.
ART. 36
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, împreunã cu Ministerul de Interne şi toate organele teritoriale ale acestora rãspund direct de aplicarea şi controlul respectãrii prevederilor prezentei legi cu privire la circulaţia animalelor şi produselor de origine animala, instituirea şi respectarea mãsurilor de carantina şi a altor mãsuri cu caracter republican sau local necesare pentru prevenirea difuzãrii bolilor la animale şi de la animale la om.
ART. 37
Comitetele executive ale consiliilor populare rãspund de buna desfãşurare a activitãţii sanitare veterinare pe raza teritorial-administrativã respectiva, în care scop au urmãtoarele atribuţii principale:
a) organizeazã unitãţile sanitare veterinare din subordine, asigura condiţiile materiale necesare, precum şi participarea tuturor organelor şi unitãţilor pe plan local la desfãşurarea în bune condiţii a activitãţii sanitare veterinare;
b) asigura fondurile necesare pentru finanţarea acţiunilor sanitare veterinare care se suporta din bugetele locale;
c) elibereazã documentele necesare pentru adeverirea proprietãţii asupra animalelor şi a stãrii sanitare veterinare din localitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor;
d) iau mãsuri pentru întreţinerea şi folosirea conform regulilor sanitare veterinare a pasunilor, adapatorilor publice, drumurilor de trecere a turmelor de animale, a locurilor de aglomerare a animalelor în tîrguri, mori, abatoare, puncte de tãiere, pieţe şi a locurilor aflate în administraţia consiliilor populare unde se prelucreaza, depoziteaza şi valorifica produse de origine animala;
e) asigura stringerea şi distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de întreprinderile de ecarisaj; organizeazã prinderea şi uciderea ciinilor vagabonzi; amenajeaza şi întreţin locurile de depozitare a resturilor menajere potrivit regulilor sanitare veterinare;
f) îndeplinesc orice alte atribuţii cu privire la activitatea sanitarã veterinara, prevãzute de actele normative în vigoare, şi rãspund de aplicarea mãsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor pentru apãrarea sãnãtãţii animalelor şi asigurarea salubritatii produselor de origine animala.
ART. 38
Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti asigura îndeplinirea mãsurilor tehnice sanitare veterinare prin direcţiile generale judeţene pentru agricultura, industrie alimentara şi ape şi Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului Bucureşti.
Inspectoratele sanitare veterinare judeţene şi circumscripţiile sanitare veterinare, organe tehnice operative de specialitate, rãspund de executarea acţiunilor sanitare veterinare pe teritoriu.
Circumscripţiile sanitare veterinare, precum şi celelalte unitãţi sanitare veterinare, indiferent de subordonare, sînt indrumate şi controlate, din punct de vedere tehnic, de cãtre inspectoratele sanitare veterinare judeţene sau Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului Bucureşti.
Programele şi indicaţiile tehnice şi metodologice sanitare veterinare se stabilesc în mod unitar de cãtre Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, prin Direcţia sanitarã veterinara, şi sînt obligatorii pentru toate unitãţile sanitare veterinare de pe întreg teritoriul tarii.
CAP. 7
Sancţiuni
ART. 39
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã.
ART. 40
Nerespectarea mãsurilor privitoare la declararea, prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale, dacã a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli sau alte urmãri grave, se pedepseşte, potrivit art. 310 din Codul penal, cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
Dacã fapta a avut urmãri deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani.
Aceleaşi pedepse se aplica şi celor care ascund, cu buna ştiinţa, apariţia unei boli molipsitoare la animale sau se opun aplicãrii mãsurilor pentru lichidarea focarelor epizootice şi prevenirea difuzãrii bolilor.
ART. 41
Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacã a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli de la animal la om, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani.
Dacã fapta a avut urmãri deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
ART. 42
Încãlcarea cu ştiinţa a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitarã veterinara, sãvîrşitã în condiţiile art. 248 alin. 1 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacã fapta este sãvîrşitã în condiţiile art. 248 alin. 2 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţialã a averii.
ART. 43
Încãlcarea din culpa a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitarã veterinara, sãvîrşitã în condiţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda, iar dacã fapta este sãvîrşitã în condiţiile art. 249 alin. 2 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
ART. 44
În cazul în care fapta prevãzutã la art. 42 şi 43 este sãvîrşitã în condiţiile arãtate la art. 258 din Codul penal, pedeapsa se stabileşte potrivit dispoziţiei din acest articol.
ART. 45
Faptele care constituie contravenţii la normele sanitare veterinare, precum şi persoanele care pot sa constate contravenţii şi sa aplice sancţiuni, se stabilesc prin hotãrîre a Consiliului de Miniştri. În condiţiile stabilite de Consiliul de Miniştri, sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
CAP. 8
Dispoziţii finale
ART. 46
Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
Pe aceeaşi data se abroga Decretul nr. 167/1955 privind organizarea apãrãrii sãnãtãţii animalelor, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 19 mai 1955.
-----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
