Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
------------
*) Republicatã în temeiul <>art. III din Legea nr. 75 din 14 decembrie 1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, 251 din 16 decembrie 1991.
<>Legea nr. 60 din 29 octombrie 1974 este publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 2 noiembrie 1974
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Apãrarea sãnãtãţii animalelor şi prevenirea transmiterii de boli de la animale la om este o problema de stat şi constituie o sarcina permanenta pentru toate unitãţile, precum şi o îndatorire pentru toţi locuitorii tarii.
ART. 2
Conducãtorii unitãţilor de stat, publice şi ai oricãror alte unitãţi deţinãtoare de animale, precum şi ai celor care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala, ca şi persoanele fizice deţinãtoare de animale sau care valorifica produse de origine animala, poarta rãspunderea pentru aplicarea şi respectarea întocmai a mãsurilor care sa asigure sãnãtatea şi salubritatea produselor de origine animala.
ART. 3
Activitatea sanitarã veterinara în România se desfãşoarã dupã o conceptie unitarã şi trebuie sa contribuie la sporirea efectivelor de animale prin îmbunãtãţirea indicilor de natalitate, prolificitate, creşterea potenţialului productiv şi la asigurarea salubritatii alimentelor de origine animala.
ART. 4
Statul sprijinã activitatea de apãrare a sãnãtãţii animalelor şi de prevenire a bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin organizarea asistenţei tehnice de specialitate, asigurarea bazei tehnico-materiale necesare şi stabilirea de norme sanitare veterinare obligatorii pentru toate unitãţile şi toţi cetãţenii tarii.
CAP. 2
Atribuţiile şi rãspunderile medicilor veterinari
ART. 5
Medicii veterinari rãspund de apãrarea sãnãtãţii animalelor la toate unitãţile deţinãtoare de animale şi la gospodãriile populaţiei, cît şi a celor de asigurare a salubritatii produselor de origine animala în unitãţile producãtoare, de prelucrare, de depozitare, de transport şi de valorificare, situate pe teritoriul în care îşi desfãşoarã activitatea.
Pentru aducerea la îndeplinire a acestor îndatoriri medicii veterinari au urmãtoarele atribuţii şi raspunderi;
a) sa organizeze efectuarea la timp şi în bune condiţii a operaţiunilor sanitare veterinare de depistare şi prevenire a bolilor infectioase şi parazitare la animale;
b) sa organizeze depistarea animalelor cu tulburãri de reproducţie şi sa asigure aplicarea tratamentelor necesare pentru creşterea indicelui de natalitate;
c) în cazul semnalarii unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, sa precizeze diagnosticul, sa stabileascã şi sa controleze aplicarea mãsurilor de combatere şi sa informeze asupra bolii şi mãsurilor luate, în cel mult 12 ore de la constatare, autoritãţile sanitare veterinare ierarhic superioare şi celelalte unitãţi interesate;
d) sa acorde asistenta sanitarã veterinara curenta animalelor de a cãror sãnãtate rãspund;
e) sa asigure controlul produselor alimentare de origine animala în toate fazele de prelucrare, depozitare, transport şi valorificare, în vederea prevenirii patrunderii în circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germenii transmisibili la om.
ART. 6
Medicii veterinari şi medicii umani rãspund împreunã de stabilirea şi aplicarea celor mai eficiente mãsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru prevenirea toxiinfectiilor la om prin consum de alimente de origine animala. În acest scop sînt obligaţi sa se informeze reciproc, în mod operativ, despre orice situaţie care necesita mãsuri comune şi sa întreprindã, fiecare în sectorul în care lucreazã, toate acţiunile necesare potrivit obligaţiilor ce le revin.
ART. 7
Medicii veterinari stabiliţi de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei cu atribuţii de medic veterinar de stat au acces liber în unitãţile deţinãtoare de animale şi cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta sau valorifica produse de origine animala.
Accesul medicilor veterinari de stat în unitãţile Ministerului Apãrãrii Naţionale sau Ministerului de Interne se va face în condiţiile stabilite de acestea, împreunã cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Medicii veterinari de stat pot dispune distrugerea produselor de origine animala insalubre, reţinerea celor suspecte de contaminare sau alterare, în vederea efectuãrii probelor necesare şi pot sa opreascã, pînã la îndeplinirea condiţiilor sanitare veterinare, activitãţi de producţie ale unor abatoare sau unitãţi de prelucrare, depozitare, transport şi valorificare a produselor de origine animala.
ART. 8
Mãsurile stabilite de medicii veterinari de stat, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, sînt obligatorii pentru toate unitãţile şi persoanele fizice de pe teritoriul în care îşi desfãşoarã activitatea.
CAP. 3
Obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale unitãţilor care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala
ART. 9
În vederea desfãşurãrii activitãţii în condiţiile stabilite prin normele sanitare veterinare, unitãţile de stat, publice şi orice alte unitãţi deţinãtoare de animale, precum şi cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala au, dupã caz, urmãtoarele obligaţii:
a) sa aplice regulile sanitare veterinare şi de zooigiena privind adãpostirea, hranirea, îngrijirea, reproductia şi exploatarea raţionalã a animalelor, precum şi mãsurile stabilite de autoritãţile sanitare veterinare;
b) sa execute mãsurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii în unitãţile zootehnice a bolilor transmisibile, precum şi pentru lichidarea şi prevenirea difuzãrii acestor boli din unitãţile contaminate, asigurind în acest scop toate condiţiile materiale şi organizatorice necesare;
c) sa supunã examenului medical personalul din unitãţile zootehnice, interzicind persoanelor bolnave ori purtãtoare de germeni infectiosi ce se pot transmite la animale sau ar putea contamina produsele alimentare de origine animala sa lucreze în aceste unitãţi;
d) sa întreţinã, cu respectarea stricta a regulilor sanitare veterinare, locurile de prelucrare, depozitare şi valorificare a produselor de origine animala, mijloacele pentru transportul animalelor şi produselor de origine animala, taberele de vara pentru animale, adapatorile şi pãşunile pe care le folosesc;
e) sa anunţe, fãrã intirziere, circumscripţiei sanitare veterinare şi consiliului local apariţia ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar pînã la sosirea medicului veterinar, sa izoleze animalele bolnave, moarte sau tãiate din necesitate, fiind interzisã folosirea sau vînzarea carnii şi a altor produse de la aceste animale fãrã aprobarea medicului veterinar de stat. Se excepteazã de la obligaţia anunţãrii cazurile de îmbolnãviri provocate în scopul producţiei de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetãri ştiinţifice.
ART. 10
Persoanele fizice deţinãtoare de animale, pentru prevenirea apariţiei şi difuzãrii bolilor epizootice, au urmãtoarele obligaţii:
a) sa anunţe în maximum 24 de ore autoritãţile sanitare veterinare locale atunci cînd dobîndesc animale provenite din alte localitãţi, aparţinînd speciilor cabalina, bovina, ovina, caprina sau porcina şi sa nu introducã în turme sau cirezi timp de cel puţin 15 zile aceste animale;
b) sa permitã personalului sanitar veterinar de stat verificarea stãrii de sãnãtate a animalelor din gospodãria proprie şi sa-l sprijine în efectuarea operaţiunilor sanitare veterinare;
c) sa prezinte animalele pentru efectuarea operaţiunilor sanitare veterinare la locul, data şi ora stabilite de autoritãţile sanitare veterinare;
d) sa anunţe fãrã intirziere circumscripţiei sanitare veterinare ori consiliului local apariţia cazurilor de boala la animale, moartea sau taierea din necesitate a acestora, iar pînã la sosirea personalului sanitar veterinar, sa izoleze animalele bolnave, cadavrele, carnea, organele şi alte produse rezultate din tãiere, fiind interzisã folosirea sau vînzarea carnii şi a altor produse de la aceste animale fãrã aprobarea medicului veterinar de stat.
ART. 11
Orice persoana care prin activitatea pe care o desfãşoarã vine în contact cu animale are obligaţia sa anunţe fãrã intirziere autoritãţii sanitare veterinare sau consiliului local apariţia cazurilor de boli la animale.
ART. 12
Unitãţile Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne sînt obligate sa anunţe fãrã intirziere medicului veterinar de stat local cazurile de boli transmisibile apãrute la animalele pe care le poseda, sa-l informeze despre evoluţia acestor boli şi sa aplice prin personalul sanitar veterinar propriu mãsurile de combatere şi de prevenire a difuzãrii bolilor. La unitãţile care nu dispun de personal sanitar veterinar propriu, aceste mãsuri se aplica de cãtre medicul veterinar de stat.
CAP. 4
Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale
ART. 13
Pentru combaterea şi prevenirea extinderii epizootiilor, cînd se constata la animale boli transmisibile sau cînd acestea sînt suspecte de asemenea boli, se instituie mãsuri obligatorii de carantina, diferenţiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate şi particularitãţile cãilor de transmitere, în condiţiile stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Dacã bolile constatate au difuzibilitate mare şi prezintã un pericol deosebit, cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei se poate interzice intrarea sau ieşirea din zona de carantina şi a persoanelor. Despãgubirile ce pot fi acordate persoanelor în astfel de situaţii se reglementeazã prin hotãrîre a Guvernului.
ART. 14
Instituirea şi ridicarea mãsurilor de carantina se stabilesc, în raport cu extinderea şi pericolul de difuzare a bolii, de cãtre consiliile locale sau judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, dupã caz, pe baza actului de constatare întocmit de medicul veterinar de stat.
La unitãţile militare instituirea şi ridicarea mãsurilor de carantina se stabilesc de cãtre comandantii unitãţilor, pe baza constatãrii medicilor veterinari proprii. La unitãţile care nu dispun de medic veterinar propriu, constatarea se va face de medicul veterinar de stat.
ART. 15
Mãsurile de carantina stabilite de consiliile locale sau judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pe raza teritorial-administrativã în care-şi desfãşoarã activitatea, sînt obligatorii pentru toate persoanele juridice şi fizice.
Pentru sprijinirea acţiunilor de lupta impotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului local sau judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti se constituie comandamente antiepizootice, alcãtuite din conducatori ai unitãţilor de pe teritoriul respectiv şi alte persoane cãrora la revin sarcini în aplicarea mãsurilor transmise de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu privire la combaterea bolilor. Aceste comandamente rãspund de aplicarea tuturor mãsurilor pentru prevenirea şi lichidarea epizootiilor.
Dacã epizootia prezintã un pericol deosebit pentru economia nationala, cu aprobarea Guvernului se constituie comandamentul antiepizootic central, alcãtuit din conducatori ai ministerelor şi altor organe centrale interesate, care stabileşte mãsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice şi rãspunde de aplicarea acestora în condiţiile legii.
La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti pot suspenda operaţiunile de încãrcare şi descãrcare a animalelor, produselor de origine animala şi furajelor în staţii de cale feratã, locuri de încãrcare-descãrcare în mijloacele de transport auto, porturi şi aeroporturi situate în zona de carantina, sau sa conditioneze aceste operaţiuni de respectarea unor restrictii sanitare veterinare speciale. Aplicarea mãsurii se va face cu anunţarea organelor centrale care coordoneazã activitãţile de transport afectate.
ART. 16
Consiliile locale sau judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, la propunerea medicului veterinar de stat, pot menţine şi dupã ridicarea mãsurilor de carantina unele restrictii privind circulaţia animalelor şi produselor.
ART. 17
Pentru apãrarea sãnãtãţii animalelor din unitãţile zootehnice de tip industrial, amplasarea, proiectarea şi executarea construcţiilor şi a instalaţiilor aferente se vor face cu respectarea normativelor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Din comisia de recepţie a acestor obiective, în toate cazurile, va face parte şi un medic veterinar din cadrul autoritãţii sanitare veterinare judeţene sau a municipiului Bucureşti.
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei stabileşte tehnologiile sanitare veterinare pentru fiecare tip de exploatare din unitãţile zootehnice de tip industrial, normativele de dotare cu aparatura şi utilajele necesare pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor, precum şi normativele privind echipamentul de protecţie antiepizootica.
La darea în funcţiune a unitãţilor zootehnice de tip industrial, autoritãţile sanitare veterinare judeţene de tip industrial, autoritãţile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti stabilesc zone de protecţie antiepizootica în care se vor aplica mãsuri speciale de profilaxie.
ART. 18
Se interzice accesul oricãrei persoane în unitãţile zootehnice de tip industrial, fãrã respectarea regimului de filtru sanitar.
De asemenea, se interzice introducerea şi scoaterea de animale, furaje, materiale, obiecte şi mijloace de transport, fãrã respectarea întocmai a regulilor şi restrictiilor specifice stabilite pentru astfel de unitãţi.
Conducãtorii unitãţilor respective rãspund de realizarea întocmai a acestor mãsuri.
ART. 19
În cazul acţiunilor de importanta deosebita ce se întreprind pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile se pot aproba, în condiţiile stabilite prin hotãrîre a Guvernului, taierea sau uciderea unor animale şi alte mãsuri ce se impun pentru prevenirea difuzãrii epizootiilor şi apãrarea sãnãtãţii efectivelor de animale.
Despãgubirile pentru cazurile prevãzute la alineatul precedent se vor plati numai pentru animalele asigurate, potrivit legii. Nu au drept la despãgubiri deţinãtorii de animale care nu au anuntat fãrã intirziere îmbolnãvirea animalelor, nu au izolat animalele bolnave şi cei care nu au respectat mãsurile stabilite de autoritãţile sanitare veterinare.
În vederea refacerii septelului, în cazuri cu totul deosebite ce se vor stabili prin hotãrîre a Guvernului, se va putea aproba plata unor despãgubiri în afarã celor cuvenite prin asigurãrile de stat, în cadrul fondurilor prevãzute pentru combaterea epizootiilor.
ART. 20
Circulaţia animalelor şi produselor de origine animala în interiorul tarii este supusã controlului veterinar de stat.
Pentru prevenirea difuzãrii bolilor transmisibile prin circulaţia animalelor şi produselor de origine animala, se interzice:
a) scoaterea din locurile contaminate cu boli epizootice a animalelor, produselor de origine animala sau vegetala şi a oricãror alte produse şi materiale care pot fi purtãtoare de contagiu, fãrã aprobarea autoritãţilor sanitare veterinare;
b) transportul interurban de animale şi produse de origine animala sau deplasarea de animale în afarã comunei, oraşului sau municipiului fãrã respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei;
c) imbarcarea şi debarcarea animalelor în alte staţii de cale feratã, porturi şi aeroporturi, decît cele autorizate de cãtre autoritãţile sanitare veterinare judeţene sau a municipiului Bucureşti;
d) imbarcarea animalelor fãrã controlul medicului veterinar de stat, ca şi efectuarea acestei operaţiuni în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor cînd este asigurata o iluminatie artificiala corespunzãtoare pentru efectuarea examenului sanitar veterinar în bune condiţii;
e) efectuarea transportului de animale fãrã asigurarea personalului insotitor instruit pentru îngrijirea şi supravegherea stãrii de sãnãtate a animalelor;
f) folosirea de mijloace de transport - auto, feroviare, navale şi aeriene - care nu întrunesc toate condiţiile de igiena şi profilaxie stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei prin normative tehnice de proiectare, fabricare şi folosire;
g) continuarea transportului fãrã acordul medicului veterinar de stat, dacã în lotul de animale se constata cazuri de imbolnavire.
De aplicarea mãsurilor prevãzute în prezentul articol rãspund deţinãtorii de animale, primãrii, autoritãţile sanitare veterinare, iar, dupã caz, şi unitãţile Ministerului de Interne ori ale altor ministere sau organe centrale ale administraţiei de stat care au atribuţii cu privire la circulaţia şi transportul animalelor.
ART. 21
Autoritãţile sanitare veterinare judeţene sau a municipiului Bucureşti vor elibera autorizaţie sanitarã veterinara statiilor, porturilor şi aeroporturilor numai dacã acestea au rampe corespunzãtoare şi asigura îndeplinirea condiţiilor de profilaxie pentru imbarcarea şi debarcarea animalelor.
Unitãţile care deţin mijloace pentru transportul animalelor şi produselor de origine animala sînt obligate sa organizeze staţii sau puncte de spalare şi dezinfecţie, cu respectarea condiţiilor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
ART. 22
Transportul animalelor afectate de boli transmisibile, al produselor provenite de la aceste animale şi al produselor alimentare de origine animala improprii consumului uman este permis numai pentru destinaţia şi cu respectarea condiţiilor stabilite în certificatul sanitar veterinar insotitor, eliberat de medicul veterinar de stat.
ART. 23
Deţinãtorii animalelor sînt obligaţi sa predea cadavrele de animale unitãţilor autorizate de autoritãţile sanitare veterinare judeţene sau a municipiului Bucureşti, iar în cazul cînd predarea sau preluarea nu este posibila, şi se certifica aceasta de cãtre autoritatea sanitarã veterinara de stat, sa le distruga, cu respectarea condiţiilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Utilizarea în hrana animalelor a produselor de origine animala, improprii consumului uman, ca şi a resturilor culinare, este permisã numai dupã ce au fost sterilizate, în condiţiile tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
ART. 24
Importul, exportul şi tranzitul de animale, produse de origine animala şi furaje se efectueazã numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat stabilite în acest scop de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei sau prin convenţiile sanitare veterinare încheiate cu alte tari. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei organizeazã la aceste puncte controlul sanitar veterinar.
Unitãţile care rãspund de administrarea clãdirilor şi instalaţiilor de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sînt obligate sa ia mãsuri pentru asigurarea condiţiilor de desfãşurare a activitãţii sanitare veterinare, precum şi baza materialã şi forta de munca necesare pentru efectuarea dezinfectiilor, distrugerea cadavrelor, produselor alterate şi a deşeurilor de origine animala. La punctele de frontiera rutiere, aceste obligaţii revin consiliilor judeţene.
ART. 25
Importul şi tranzitul de animale, produse de origine animala şi furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.
Unitãţile importatoare sînt obligate sa obţinã avizul de import din partea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, înainte de încheierea contractelor cu furnizorii externi.
ART. 26
Animalele, produsele de origine animala şi furajele ce se importa sau se tranziteaza trebuie sa fie însoţite de certificate sanitare veterinare, prin care sa se ateste îndeplinirea condiţiilor sanitare veterinare stabilite de cãtre Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
ART. 27
Dacã la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se depisteaza boli transmisibile sau exista suspiciunea acestor boli, întregul lot de animale se vor returna peste frontiera, iar dacã aceasta mãsura nu este posibila Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei poate dispune taierea imediata şi valorificarea în condiţii speciale sau uciderea întregului lot de animale, precum şi distrugerea obiectelor şi materialelor aferente, anuntind autoritatea sanitarã veterinara a tarii exportatoare despre constatãrile fãcute şi mãsurile luate.
Cînd prin convenţiile sau acordurile sanitare veterinare încheiate de România cu alte state s-a stabilit altfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.
ART. 28
Animalele importate se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate şi special amenajate, stabilite de autoritãţile sanitare veterinare judeţene sau a municipiului Bucureşti, care vor autoriza aducerea animalelor în aceste locuri numai dupã verificarea tuturor condiţiilor pregãtitoare necesare.
Dupã expirarea perioadei de carantina profilactica, animalele importate vor fi supuse în continuare supravegherii sanitare veterinare, în condiţiile stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
CAP. 5
Asigurarea salubritatii produselor de origine animala
ART. 29
Se interzice utilizarea produselor de origine animala care nu îndeplinesc condiţiile de salubritate corespunzãtoare destinaţiei lor. Condiţiile de salubritate se stabilesc de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. Pentru produsele de origine animala destinate consumului uman, acestea se stabilesc împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii.
ART. 30
Funcţionarea abatoarelor, punctelor de tãiere şi a unitãţilor care prelucreaza, depoziteaza sau valorifica produse de origine animala, este permisã numai dacã sînt autorizate şi de autoritãţile sanitare veterinare de stat.
Autorizaţia poate fi retrasã în cazul cînd conducãtorii unitãţilor nu asigura respectarea regulilor de igiena şi profilaxie şi condiţiile necesare pentru buna desfãşurare a activitãţii sanitare veterinare.
CAP. 6
Organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitare veterinare
ART. 31
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, prin Direcţia generalã sanitarã veterinara, stabileşte normele sanitare veterinare unice şi obligatorii pentru toate persoanele juridice sau fizice deţinãtoare de animale, pentru cele care prelucreaza, depoziteaza, transporta şi valorifica produse de origine animala, participa la elaborarea proiectelor sau avizeazã în condiţiile legii, convenţiile şi acordurile sanitare veterinare internaţionale.
De asemenea, stabileşte lista bolilor transmisibile în cazul cãrora se instituie mãsuri obligatorii de prevenire şi combatere.
Împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii rãspunde de organizarea şi aplicarea tuturor mãsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor comune omului şi animalelor, precum şi pentru asigurarea salubritatii produselor de origine animala. Organele centrale de specialitate ale celor doua ministere vor analiza periodic şi ori de cîte ori este nevoie rezultatele acţiunilor întreprinse în acest scop, stabilind mãsurile ce se impun.
ART. 32
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei organizeazã şi rãspunde de producţia de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea şi combaterea bolilor la animale; aproba introducerea în practica a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor şi altor produse de uz veterinar, fabricate în ţara sau din import şi asigura controlul sanitar veterinar de stat al acestora; stabileşte norme sanitare veterinare privind producerea, circulaţia şi folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii stabileşte norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substanţelor hormonale şi altor aditivi la furaje.
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, împreunã cu Ministerul Industriei şi celelalte organe centrale care au în subordine unitãţi în care se fabrica produse de uz veterinar, rãspund de realizarea programului de producere a acestora în cantitãţi necesare şi la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial.
ART. 33
Reţeaua sanitarã veterinara de stat se organizeazã ca sector distinct şi autonom în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, este coordonata de cãtre ministru şi are în structura sa:
a) Direcţia generalã sanitarã veterinara;
b) instituţii centrale de specialitate;
c) direcţii sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti;
d) unitãţi şi circumscripţii teritoriale.
ART. 34
Direcţia generalã sanitarã veterinara coordoneazã şi controleazã intreaga activitate din domeniul sanitar veterinar şi are în componenta sa:
a) Direcţia antiepizootica şi de asistenta sanitarã veterinara;
b) Direcţia de igiena şi sãnãtate publica;
c) Poliţia sanitarã veterinara.
În subordinea sa tehnica şi administrativã funcţioneazã instituţiile centrale de profil şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Direcţia generalã sanitarã veterinara coordoneazã şi controleazã producţia de biopreparate strategice, activitatea de cercetare finanţatã de la bugetul administraţiei centrale, aprovizionarea cu produse şi materiale de uz veterinar, avizeazã şi controleazã producţia de medicamente de uz veterinar.
ART. 35
Poliţia sanitarã veterinara controleazã aplicarea şi respectarea prevederilor Legii sanitare veterinare şi a normelor unitare emise, în toate domeniile de activitate.
ART. 36
Formatiile de asistenta sanitarã veterinara din cadrul regiilor autonome, societãţilor comerciale, asociaţiilor şi societãţilor agricole, precum şi serviciile medicale veterinare particulare, realizate prin cabinete, clinici, spitale, farmacii şi altele, îşi desfãşoarã activitatea cu avizul şi sub îndrumarea tehnica a reţelei sanitare veterinare de stat.
Formatiile sanitare veterinare şi serviciile prevãzute la alin. 1 se organizeazã şi funcţioneazã în baza unui regulament elaborat de cãtre Direcţia generalã sanitarã veterinara.
ART. 37
Ministerul de Interne, Ministerul Apãrãrii Naţionale şi celelalte organe centrale care au în subordine unitãţi încadrate cu medici veterinari proprii rãspund de aplicarea în aceste unitãţi a normelor sanitare veterinare şi a mãsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru aplicarea sãnãtãţii animalelor şi asigurarea salubritatii produselor de origine animala.
Medicii veterinari din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne fac parte din sistemul veterinar unic de stat, avînd aceleaşi obligaţii şi raspunderi în cadrul unitãţilor în care funcţioneazã ca şi medicii veterinari de stat.
Ministerul Mediului, prin unitãţile silvice locale, rãspund de aplicarea mãsurilor stabilite de autoritãţile sanitare veterinare pentru apãrarea sãnãtãţii animalelor sãlbatice şi pentru prevenirea difuzãrii bolilor transmisibile de la acestea la animalele domestice sau la om.
ART. 38
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei împreunã cu Ministerul de Interne şi toate unitãţile teritoriale ale acestora rãspund direct de aplicarea şi controlul respectãrii prevederilor prezentei legi cu privire la circulaţia animalelor şi produselor de origine animala, instituirea şi respectarea mãsurilor de carantina şi a altor mãsuri cu caracter republican sau local necesare pentru prevenirea difuzãrii bolilor la animale şi de la animale la om.
ART. 39
Consiliile local sau judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, rãspund de buna desfãşurare a activitãţii sanitare veterinare pe raza teritorial-administrativã respectiva, în care scop au urmãtoarele atribuţii principale:
a) asigura fondurile necesare pentru finanţarea acţiunilor sanitare veterinare care se suporta din bugetele locale;
b) elibereazã documentele necesare pentru adeverirea proprietãţii asupra animalelor şi a stãrii sanitare veterinare din localitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei;
c) iau mãsuri pentru întreţinerea şi folosirea, conform regulilor sanitare veterinare, a pasunilor, adapatorilor publice, drumurilor de trecere a turmelor de animale, a locurilor de aglomerare a animalelor în tîrguri, mori, abatoare, puncte de tãiere, pieţe şi a locurilor aflate în administrarea consiliilor locale unde se prelucreaza, depoziteaza şi valorifica produse de origine animala;
d) asigura stringerea şi distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de întreprinderile de ecarisaj; organizeazã prinderea şi uciderea ciinilor vagabonzi; amenajeaza şi întreţin locurile de depozitare a resturilor menajere potrivit regulilor sanitare veterinare;
e) îndeplinesc orice alte atribuţii cu privire la activitatea sanitarã veterinara, prevãzute de actele normative în vigoare, şi rãspund de aplicarea mãsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru apãrarea sãnãtãţii animalelor şi asigurarea salubritatii produselor de origine animala.
CAP. 7
Sancţiuni
ART. 40
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã.
ART. 41
Nerespectarea mãsurilor privitoare la declararea, prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale, dacã a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli sau alte urmãri grave, se pedepseşte, potrivit art. 310 din Codul penal, cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
Dacã fapta a avut urmãri deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani.
Aceleaşi pedepse se aplica şi celor care ascund, cu buna ştiinţa, apariţia unei boli molipsitoare la animale sau se opun aplicãrii mãsurilor pentru lichidarea focarelor epizootice şi prevenirea difuzãrii bolilor.
ART. 42
Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacã a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli de la animal la om, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani.
Dacã fapta a avut urmãri deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
ART. 43
Încãlcarea cu ştiinţa a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitarã veterinara, sãvîrşitã în condiţiile art. 248 alin. 1 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacã fapta este sãvîrşitã în condiţiile art. 248 alin. 2 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţialã a averii.
ART. 44
Încãlcarea din culpa a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitarã, veterinara, sãvîrşitã în condiţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda, iar dacã fapta este sãvîrşitã în condiţiile art. 249 alin. 2 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
ART. 45
În cazul în care fapta prevãzutã la art. 43 şi 44 este sãvîrşitã în condiţiile arãtate la art. 258 din Codul penal, pedeapsa se stabileşte potrivit dispoziţiei din acest articol.
ART. 46
Faptele care constituie contravenţii la normele sanitare veterinare, precum şi persoanele care pot sa constate contravenţii şi sa aplice sancţiuni, se stabilesc prin hotãrîre a Guvernului. În condiţiile stabilite de Guvern, sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
CAP. 8
Dispoziţii finale
ART. 47
Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al României*).
Pe aceeaşi data se abroga Decretul nr. 167/1955 privind organizarea apãrãrii sãnãtãţii animalelor, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 19 mai 1955.
-------------
*) Fac excepţie prevederile art. 31 alin. 1 şi art. 33-36, care au intrat în vigoare la data de 16 decembrie 1991.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
