Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 60 din 1 ianuarie 1881 privitoare la procedura de execuţie din Transilvania*)
*) Cu toate modificările aduse pînă la 1 august 1942 TITLUL I DISPOZIŢIUNI GENERALE ART. 1 Modificat prin art. 31 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 31. - Art. 1 din Legea LX/1881 se modifica după cum urmează: Execuţia silită are loc în baza unui act autentic executoriu. Sînt acte autentice executorii: 1. Sentinţele şi încheierile instanţelor civile, ridicate la valoare de drept*1); *1) O sentinta sau încheiere se ridica la valoare de drept, după ce s'a pronunţat asupra ei şi ultima instanţa, deci şi instanţa de recurs, sau, dacă nu se ataca, după ce expira termenul acordat pentru exercitarea caii de atac. Prin urmare, în terminologia juridică din Transilvania trebuie să se facă distinctiune între sentinţele şi încheierile ridicate la valoare de drept şi între sentinţele şi încheierile definitive. Împotriva sentinţelor şi încheierilor definitive, de obiceiu, se mai poate inainta recurs, pînă cînd sentinţele şi încheierile jurevalide au fost deja judecate în recurs. Paralel cu termenul de "ridicat la valoare de drept" se mai întrebuinţează şi termenul de "jurevalid".
2. Transactiunile încheiate în faţa instanţelor civile şi care au efectul unor sentinţe judecătoreşti ridicate la valoare de drept*2); *2) A se vedea art. 423 pr. civ. ard.
3. Mandatele de plată (art. 592, 609 pr. civ.), denuntarile sau somatiunile (art. 628 pr. civ.), executorii; 4. Sentinţele date cu execuţie provizorie, ale instanţelor civile*3); *3) A se vedea art. 415 pr. civ. ard.
5. Încheierile neridicate la valoare de drept ale instanţelor civile, împotriva cărora nu se poate inainta apel (recurgere) cu efect suspensiv, dacă executarea lor nu este suspendată sau oprită (art. 556 pr. civ.); 6. Hotărîrile executorii ale instanţelor civile, date în cauze gratioase; 7. Cele insirate în punctele e)-h) ale art. 1 al Legii LX/1881, de asemenea toate hotărîrile şi actele autentice, pe care vreo dispoziţiune legală specială le declara acte autentice executorii.
Punctele e)-h) ale art. 1 din Legea LX/1881 menţinute în vigoare prin art. 31 din Legea LIV/1912, au următorul text: e) Hotărîrile de condamnare, date de judecătoriile de arbitri, de judecătoria bursei de mărfuri şi efecte din Pesta, precum şi de judecătoriile speciale ale halelor regionale de produse şi cereale (Legea II/1870) sau procesele-verbale despre transactiunile încheiate în faţa unor asemenea judecătorii, respective editiile acestora; f) Hotărîrile ridicate la valoare de drept ale instanţelor penale, care conţin condamnatiuni civile*4); *4) A se vedea art. 520 şi 546 codul de procedura penală.
g) Actele autentice redactate de notarii publici executorii în baza art. 111 din Legea XXXV/1874; h) Hotărîrile executorii ale instanţelor disciplinare, precum şi ale autorităţilor administrative şi financiare care, în conformitate cu normele de drept în vigoare, sînt date spre executare instanţelor judecătoreşti.
Azi dispoziţiunile art. 1 din Legea LX/1881 privitoare la procedura de execuţie sînt completate şi modificate printr'o întreaga serie de legi. Cele mai importante sînt: Decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 78 din 1 Aprilie 1942. Potrivit dispoziţiunilor acestui Decret-lege, încasarea şi urmărirea creanţelor publice se face după norme speciale. Citam numai art. 176 din acest Decret-lege. Art. 176. - Toate creanţele de orice natura ale Statului, judeţelor, comunelor, caselor autonome, regiilor publice, administraţiilor comerciale, precum şi ale tuturor institutiunilor şi autorităţilor publice de orice fel, se încasează şi se urmăresc potrivit dispoziţiunilor legii de faţa. De asemeni, se încasează şi se urmăresc potrivit dispoziţiunilor legii de faţa şi creanţele institutiunilor de utilitate publică, ale căror bugete se aproba de Conducătorul Statului, Consiliul de Miniştri, ministere, precum şi acelea ale Academiei Române. Pentru toate drepturile fiscale, care se stabilesc pe cale de impunere, titlul de creanta îl constituie procesul-verbal de impunere. Legea pentru Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial Nr. 212 din 14 Septemvrie 1939. Această lege prevede: Art. 89. - Împricinaţii pot cere executarea hotărîrilor definitive ale instanţelor de fond, însă aceasta executare va putea fi suspendată de partea potrivnica prin asigurarea sau depunerea valorii corespunzătoare, în caz cînd a făcut recurs în casare. Recursul în casare suspenda executarea şi fără asigurarea sau depunerea valorii procesului, în principiile privitoare la strămutarea de hotare sau la desfiinţarea de constructiuni. În materie de revendicare, de posesie sau alta afacere în care nu e vorba de o condamnatiune la o sumă de bani, instanţa de fond va putea sa încuviinţeze suspendarea cu cauţiune care se va aprecia după ascultarea părţilor chemate în camera de consiliu. Cauţiunea nu se va putea elibera decât după o luna dela data respingerii recursului şi dacă partea în drept nu a înaintat acţiune în daune. Legea pentru modificarea Legii din 19 Mai 1925, privitoare la unificarea unor dispoziţiuni de procedura civilă şi comercială, pentru înlesnirea şi accelerarea judecaţilor, înaintea tribunalelor şi Curţilor de Apel, precum şi pentru unificarea competintei judecătoriilor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 150 din 11 Iulie 1929. Această lege prevede: Art. 70. - Hotărîrile pronunţate de judecătoriile de ocoale în ultima instanţa, vor fi supuse recursului la tribunalele respective pentru exces de putere, incompetenta, violare de lege, omisiune esenţială şi denaturare de acte. Omisiunea poate să consiste sau în nepronuntarea judecătorului asupra vreunui mijloc de apărare invocat de parte, sau neinvocarea de judecător din oficiu a vreunui mijloc de apărare care reesea din faptele cauzei. Recursul se declara la grefa judecătoriei care a pronunţat hotărîrea. Recursul este suspensiv de executare. Declaraţiunea de recurs se face în acelaşi mod ca şi cererea incepatoare de instanţa. Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial Nr. 100 din 1 Mai 1934. Această lege prevede: Art. 61. - Cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54 şi 57. Pînă la unificarea regulilor de procedura, se extinde, în ce priveşte cambia, formula executorie astfel cum este arătată în art. 135 cod. pr. civilă din Vechiul Regat. Instanţa competenţa pentru a investi cambia cu formula executorie este judecătoria de ocol dacă suma arătată în cambie nu depăşeşte suma de lei 50.000 şi tribunalul în caz contrar. Contra jurnalului de investire nu este drept de apel. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii, dacă acestea sînt admise şi de legea unde cambia a fost emisă. Somatiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procura, somatiunea va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul. Art. 62. - În termen de 5 zile dela primirea somatiunii, debitorul poate face opoziţie la executare. Opoziţia se va produce la instanţa care a investit cambia cu formula executorie. Ea se va judeca de urgenta şi cu precădere înaintea oricărei alte pricini. Hotărîrea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile dela pronunţare. Instanţa va putea suspenda executarea numai în cazul cînd oponentul nu recunoaşte semnatura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura. În caz de suspendarea executării creditorul va putea obţine măsuri de asigurare. Legea pentru înfiinţarea şi organizarea jurisdicţiei muncii, publicată în Monitorul Oficial Nr. 38 din 15 Februarie 1933. Această lege prevede: Art. 11, alineatele 1-4: În materie civilă, judecătoriile de muncă judeca în prima şi ultima instanţa, cu drept de recurs, în 15 zile libere, dela pronunţare, la tribunalul în circumscripţia căruia îşi au sediul, toate litigiile de competenţa lor, al căror obiect nu trece de 50.000 lei, afară de procente reclamate şi cheltuieli de judecată. În prima instanţa şi cu drept de apel la tribunal, în 15 zile libere, dela pronunţare, judecătoriile de muncă, judeca toate cererile care depăşesc suma prevăzută de alineatul precedent, precum şi pe acelea care, prin natura lor, nu au o valoare determinata. Nu se va putea face apel contra jurnalelor preparatorii sau interlocutorii decât odată cu apelul contra hotărîrii finale. Contra hotărîrilor date în apel, se va putea introduce recurs la Curtea de Apel în circumscripţia căreia se afla sediul judecătoriei de muncă, în 15 zile libere dela comunicare. Art. 62. - Recursul nu este suspensiv de executare. Preşedintele instanţei de fond va putea totuşi acorda, în baza recursului şi în urma unei cauţiuni de cel puţin 1/3 din suma prevăzută în hotărîre sau din valoarea litigiului, cînd hotărîrea nu condamna la plata unei sume de bani, suspendarea executării hotărîrii pînă la judecarea recursului; în cazul în care se consemnează întreaga suma prevăzută în hotărîre sau valoarea întreaga a litigiului, suspendarea este obligatorie. Art. 64. - Preşedintele judecătoriei de muncă va acorda executarea provizorie a hotărîrilor date cu drept de apel, cînd obiectul hotărîrii îl formează plata salariilor şi accesoriilor; suspendarea executării nu se va putea obţine decât prin consemnarea sumei. Art. 68. - La cererea părţilor interesate, preşedintele investeste cu formula executorie procesele-verbale de conciliere încheiate conform prevederilor legii de faţa, hotărîrile rămase definitive şi hotărîrile de arbitraj date în conflictele colective de muncă. Executarea se va face conform regulelor din dreptul comun, fie după normele legii judecătoriilor de ocoale, fie după ale procedurei civile în vigoare. Art. 69. - Contestaţiile la executare se vor adresa preşedintelui care a investit hotărîrea ce se executa şi vor fi judecate de acesta după normele procedurii civile. Hotărîrile date în aceste contestaţii sînt definitive. Ele pot fi atacate cu recurs în condiţiile stabilite la art. 11 şi 61 din prezenta lege. Dacă contestaţia se admite, preşedintele va fixa un nou termen, cînd judecata se va face după normele legii de faţa. Decretul-lege pentru organizarea Corpului de avocaţi din România, publicat în Monitorul Oficial Nr. 205 din 5 Septemvrie 1940. Acest Decret-lege prevede: Art. 159. - Convenţia privitoare la onorar se autentifica fie după formele obişnuite, fie prin înmânarea ei de către client şi avocat preşedintelui instanţei înaintea căruia litigiul este pendinte. Cînd pricina a ajuns la Înaltă Curte de Casaţie, convenţiunea se va depune la ultima instanţa de fond unde s'a judecat procesul. Preşedintele sau inlocuitorul sau, vazand convenţiunea, va încheia un proces-verbal contra-semnat de grefier, prin care se constata declaraţiunile părţilor. Originalul va fi încredinţat avocatului, iar un duplicat va rămîne în păstrarea grefei. Art. 160. - Pe baza convenţiei scrisă de onorar, avocaţii vor putea obţine, fără cauţiune, sechestrul asigurator sau poprire pe averea debitorilor lor. Art. 161. - Creanţele de onorariu autentificate conform art. 159 se pot investi şi executa conform prescripţiunilor legale. Executarea nu se poate suspenda decât prin consemnarea sumei datorate. Judecarea contestaţiei se va face în camera de consiliu.
ART. 2 Modificat prin art. 32 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 32. - Art. 2 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Execuţia o ordonă în cazurile punctelor 1-6 din art. precedent, prima instanţa care a procedat în cauza. În cazul punctului e) din art. 1 al Legii LX/1881, cu excepţia judecătoriilor de arbitri (art. 787 pr. civ.), în cazul punctului f), fără excepţie, iar în cazul punctului h) atunci cînd vreo norma legală specială nu dispune altfel, execuţia o ordonă judecătoria de ocol în circumscripţia căreia se afla sediul primei instanţe sau autorităţii, care a procedat în cauza. (Urmează o propozitiune fără actualitate). În celelalte cazuri, instanţa competenţa sa ordone execuţia este determinata prin dispoziţiuni legale speciale.
ART. 3, 4 şi 5 Modificate prin art. 33 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 33. - Art. 3, 4 şi 5 din Legea LX/1881 se înlocuiesc cu următoarele dispoziţiuni: Privitor la ordonarea execuţiei pe baza unui act autentic executoriu din străinătate, serveşte drept orientare convenţia internationala ce exista cu acel Stat. În lipsa unei convenţiuni, este ingaduit a se ordonă execuţia numai atunci, dacă se constata reciprocitate şi dacă: 1. Execuţia se întemeiază pe o hotărîre ridicată la valoare de drept a unei instanţe civile sau comerciale, ori pe o transactiune judecătorească cu acelaşi efect; 2. Faţa de aceea hotărîre sau transactiune judecătorească, nu se poate opune niciuna din împrejurările enumarate în art. 414 pr. civ.
Declaraţia Ministrului de Justiţie în privinta reciprocităţii, este obligatorie pentru instanţa. În caz de indoiala, declaraţia se va cere din oficiu. În aceste cazuri, în chestiunea ordonarii execuţiei hotărăşte instanţa, care, potrivit art. 18 din Legea LX/1881, este competenţa pentru efectuarea execuţiei. Dacă pentru executare sînt rogate mai multe instanţe, în privinta ordonarii hotărăşte instanţa numita în locul intaiu şi aceasta înştiinţează despre hotărîrea sa, celelalte instanţe. Dacă, pentru executarea comisiei rogatorii nu e competenţa instanţa rogata, ci o alta instanţa, instanţa rogata trimite comisia rogatorie instanţei competente şi incunostiinteaza despre această instanţă străină.
ART. 6 Alineatul 1 este modificat prin art. 34 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 34. - Alineatul intaiu al art. 6 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarea dispoziţiune: Dacă legea nu dispune altfel, ordonarea execuţiei trebuie cerută în scris prin cerere întocmită în trei exemplare şi la exemplarul intaiu trebuie anexat documentul original, care serveşte de baza pentru ordonarea execuţiei. Hotărîrile judecătoreşti sau transactiunile judecătoreşti se pot anexa şi în copie simpla, făcându-se referire la originalul care se afla la instanţa.
Urmează apoi celelalte alineate din art. 6: În procesele cambiale, se va anexa la primul exemplar al cererii de execuţie, cambia originala, iar dacă aceasta s'ar afla în dosarul instanţei la care se cere execuţia, în cererea de execuţie se va face menţiune despre aceasta. Dacă execuţia urmează a se efectua împotriva mai multor pârâţi sau în mai multe locuri, cererea se va inainta în atâtea exemplare ca sa ajungă câte un exemplar separat pentru fiecare pîrît şi pentru fiecare autoritate rogata, respective pentru fiecare portărel. Exemplarele pentru autorităţile rogate, respective cele pentru portarei, se vor inainta fără anexe, iar la exemplarele pe seama urmaritilor se vor alătură în copie simpla numai acele anexe, care nu le-au fost încă comunicate. În cazurile punctelor e), f), g) şi h) din art. 1, instanţa care ordonă execuţia retine copiile actelor autentice care servesc la baza execuţiei, înaintate în acest scop din partea urmaritorului, care se legalizează din oficiu. Cererile de execuţie înaintate cu lipsuri, se restitue pentru completare. Cererile de execuţie se timbrează conform art. 6, § 12 din legea timbrului. În traducerea de faţa, intrebuintam pentru termenul unguresc "kikuldott" expresia "portărel". A se vedea în aceasta privinta nota referitoare dela art. 19.
ART. 7 În procesele sumare, cu excepţia cazului cînd se cere execuţie pe imobile, cererea de execuţie se poate face şi verbal, în care caz, instanţa va dresa despre cererea verbală un proces-verbal.
ART. 8 Urmaritorul este obligat să-şi precizeze în cererea de execuţie cererea sa. În cererea de execuţie se va mai arata instanţa sau instanţele în circumscripţia sau în circumscripţiile cărora urmează a se efectua execuţia şi dacă urmaritorul vrea să se efectueze execuţia din oficiu, trebuie să arate aceasta hotărît. Execuţia trebuie cerută după ce a expirat termenul de îndeplinire fixat prin actul autentic care sta la baza execuţiei. Art. 8 a fost completat prin art. 31 din Legea XII/1908, însă aceasta completare nu mai are actualitate.
ART. 9 Modificat prin art. 35 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 35. - Art. 9 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Dacă execuţia se cere pe baza unei hotărîri a unei instanţe civile, instanţa care ordonă execuţia, va constata din oficiu, dacă din punct de vedere al executării, hotărîrea judecătorească, care serveşte de baza la executare, a fost comunicată în mod regulat, dacă s'a înaintat în termen legal apel (recurgerea) sau opoziţie cu efect suspensiv şi dacă acest apel (recurgere) sau opoziţie e admisă după lege. Dacă, în acest caz, prima instanţa a decis executarea hotărîrei apelate (atacate cu recurgere), pentru aceasta execuţie, pînă cînd instanţa de apel va rezolvi apelul (recurgerea), trebuie aplicat art. 41 din prezenta lege. Dacă execuţia se cere atunci, cînd scriptele sînt înaintate deja la instanţa superioară, partea care cere execuţia este obligată, cu ocazia cererii, să prezinte editia autentică sau copia legalizată a hotărîrei ori a părţii de hotărîre fără motive (dispozitivului) şi copia legalizată de pe dovada de inmanare, în cazul, cînd hotărîrea a fost comunicată urmaritului prin inmanare. Dacă execuţia se cere în baza unei hotărîri executorii a instanţei de apel, atunci, cînd dosarul nu a fost încă restituit primei instanţe (art. 511, 546 pr. civ.), la primul exemplar al cererii de execuţie se va alătură o astfel de editie autentică sau copie legalizată a hotărîrei, pe care notarul senatului de apel*5) a notat, în forma de clauzula, ziua pronunţării sau comunicării, cum şi faptul că nu s'a înaintat în termen legal cerere de revizuire (recurs în casare), dacă o asemenea cerere n'a fost înaintată. *5) Azi, grefierul secţiei care a judecat cauza în apel.
Dacă dreptul de execuţie este pendinte de o condiţiune sau de îndeplinirea unei contraprestatiuni, urmaritorul este obligat sa dovedească împlinirea condiţiunii sau contraprestatiunii, cum şi celelalte condiţiuni prealabile ale executabilitatii, dacă acestea nu s-ar putea constata din actele ce se afla la instanţa. Art. 41 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 36.
ART. 10 Cererea de execuţie se rezolva, de regula, fără a se asculta partea adversa. În cazul art. 3, fără excepţie, iar în cazurile art. 9, 13 şi 15 atunci, cînd condiţiunile prealabile ale execuţiei nu se dovedesc cu act autentic sau cu act privat legalizat (art. 92, 93 legea XXXV/1874), înainte de a se rezolvi în merit cererea de execuţie, se tine la judecătoriile de ocol desbatere sumară, iar la tribunale desbatere protocolara. Alineatul 3 din art. 10 este abrogat şi înlocuit cu art. 36 din Legea LIV/1912: Art. 36. - Se modifica art. 10 din Legea LX/1881 în sensul că, în cazul art. 33 al legii de faţa, instanţa hotărăşte în privinta ordonarii execuţiei, în urma comisiei rogatorii a instanţei străine, fără ascultarea părţilor. Instanţa tine seama de condiţiunile fixate prin art. 33, din oficiu. Dacă instanţa ar avea nedumerire în privinta acestor condiţiuni şi dacă datele şi anexele comisiei rogatorii nu îi spulbera nedumerirea, poate să ceara lămuriri dela instanţa străină. Dacă instanţa rogata refuza ordonarea execuţiei, se aplică art. 17 pr. civ. Împotriva încheierii de ordonarea execuţiei are loc apel (recurgere), potrivit art. 40 din prezenta lege. În afară de aceasta, urmăritul poate inainta excepţiuni împotriva încheierii de ordonarea execuţiei, la instanţa care a ordonat execuţia, în termen de 15 zile dela înmânarea încheierii, pe motivul ca execuţia a fost ordonată contrar art. 33 din prezenta lege. Excepţiunile au efectul suspensiv arătat în art. 41 din prezenta lege. În urma excepţiunilor, instanţa hotărăşte asupra ordonarii execuţiei, după ascultarea părţilor, prin încheiere (art. 40). În celelalte, în privinta excepţiunilor se vor aplica în mod corespunzător art. 134, 135, 140 şi 141 din pr. civ.; art. 141 trebuie aplicat şi în cazul, cînd partea a înaintat excepţiunile cu întîrziere. Excepţiunile întemeiate pe motivele arătate în punctele 4, 5 sau 6 din art. 414 pr. civ., se pot inainta şi după termenul fixat în alineatul precedent. Alineatul ultim din art. 10 al Legii LX/1881, se abroga. Dacă convenţiunea internationala ar dispune altfel, acest art. nu va fi aplicabil. Legea LX/1881, privitoare la procedura de execuţie, pe lîngă dispoziţiunile speciale de procedura ce conţine, mai face şi unele trimiteri la normele de procedura civilă, care erau atunci în vigoare. Deodată cu punerea în aplicare a nouei proceduri civile*6), prin art. 3 al legii de punere în aplicare*7), au fost abrogate textele vechilor legi de procedura civilă, şi înlocuite prin dispoziţiunile nouei proceduri. În ceea ce priveşte procedura de urmat, acolo, unde legi speciale faceau trimitere la normele de procedura abrogate, art. 9 din legea privitoare la punerea în aplicare a procedurii civile are următoarele dispoziţiuni cu caracter general. Art. 9 din Legea LIV/1912: "Acolo, unde vreo norma de drept anterioară face trimitere la o norma de drept sau alta dispoziţiune legală, abrogată prin art. 3, în locul acestora trebuie să se înţeleagă de acum înainte de dispoziţiunile procedurei civile şi ale prezentei legi. Astfel, în locul procedurei sumare sau celei protocolare aplicată la judecătoriile de ocol, trebuie să se înţeleagă de acum înainte procedura din faţa judecătoriilor de ocol, reglementată de procedura civilă, iar în locul procedurei ordinare sau celei protocolare aplicată în faţa tribunalelor, trebuie să se înţeleagă de acum înainte procedura din faţa tribunalelor, reglementată de procedura civilă". "Întrucât în procedura reglementată printr'o norma de drept anterioară, neintrând în art. 4, 5 şi 6, s'a aplicat, în lipsa unei norme speciale, vreuna din normele de drept abrogate prin art. 3, de acum înainte sînt a se aplică dispoziţiunile corespunzătoare din procedura civilă". Pe lîngă dispoziţiunile art. 9, cu caracter general, legea privitoare la punerea în aplicare a procedurei civile mai are, în alineatele 2 şi 3 din art. 55, dispoziţiuni speciale în legătură cu Legea LX/1881, referitoare la aceeaşi chestiune. Citam şi aceste dispoziţiuni: Alineatele 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912: "Atunci cînd Legea LX/1881 ordonă procedura sumară contencioasă sau gratioasa, se vor aplica în procedura de execuţie, normele stabilite în procedura civilă pentru judecătoriile de ocol. Rămîn însă în vigoare dispoziţiunile speciale ale Legii LX/1881 privitoare la procesele care se ivesc în cursul procedurei de execuţie, întru cat legea de faţa nu ar dispune altfel". "În cazurile în care Legea LX/1881 ordonă procedura sumară gratioasa, desbatere sau dovedire, nu se admite ascultarea părţilor sub jurământ şi nici jurământ transactional".
În fine, trebuie să se retina ca, multe din dispoziţiunile cuprinse în susamintitele legi unguresti, au fost modificate prin legile româneşti ulterioare (legea de accelerare, legea pentru Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, legea pentru înfiinţarea şi organizarea jurisdicţiei muncii, etc.), asa ca, în ziua de azi trebuie să se cerceteze pas de pas ce este şi ce nu este în vigoare. *6) Legea I/1911 privitoare la procedura civilă, a intrat în vigoare la 1 Ianuarie 1915. *7) Legea LIV/1912 privitoare la punerea în aplicare a procedurei civile. *8) Întreg art. 55 din Legea LIV/1912 este citat la art. 13.
În conformitate cu art. 17 din pr. civ. ard., asupra refuzului de a executa o comisie rogatorie - la cererea celor interesaţi sau în urma reclamaţiunei instanţei care a adresat comisia rogatorie - decide Curtea de Apel căreia îi este subordonata instanţa rogata. Art. 33 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 3, 4 şi 5; art. 40 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 34, iar la art. 41 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 36.
ART. 11 În caz de ordonarea execuţiei, în încheiere trebuie să se arate precis creanta, care urmează a se realiza, împreună cu accesoriile şi trebuie să se stabilească cheltuelile ivite cu ordonarea execuţiei. Dacă instanţa, care ordonă execuţia, este totodată şi instanţa competenţa pentru efectuarea ei şi dacă execuţia urmează a se efectua prin portărel, prin încheiere se deleagă şi portărelul. De cînd funcţionează şi în Ardeal serviciul portareilor, pentru efectuarea executiilor mobiliare, se sesizează, prin încheierea de ordonarea execuţiei, corpul portareilor de pe lîngă tribunalul respectiv sau portărelul delegat dela judecătoria de ocol respectiva din circumscripţia acelui tribunal, iar dacă averea de urmărit se găseşte în alt judeţ decât acela al tribunalului respectiv, trebuie să se procedeze conform art. 35 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 12 Despre ordonarea execuţiei se incunostiinteaza, urmaritorul, prin încheiere care se trece pe exemplarul intaiu al cererii de execuţie, portărelul sau autoritatea rogata şi urmăritul, prin încheieri care se trec pe celelalte exemplare ale cererii de execuţie (art. 6) şi care se înmânează celui din urma, de regula, cu ocaziunea efectuării execuţiei. În cazul art. 7, urmaritorul, portărelul şi urmăritul se vor incunostiinta prin încheiere, care se trece pe copia procesului verbal. Dacă nu se ordonă execuţia, se incunostiinteaza prin încheiere motivată, numai cel ce a cerut-o, cu restituirea exemplarelor cererii de execuţie. Dacă execuţia nu se efectuează în termen de 3 luni dela ordonarea ei, în urma cererii urmaritului, care se va adresa instanţei care a ordonat execuţia sau instanţei rogate pentru efectuarea ei, încheierea de ordonarea execuţiei trebuie comunicată nemijlocit. Comunicarea în acest fel a încheierii de ordonarea execuţiei şi eventualul remediu de drept de care se face uz, nu împiedica efectuarea normală a execuţiei. Art. 12 este completat prin art. 26 din Legea VII/1912, după cum urmează: Art. 26. - Dacă execuţia, îndreptată exclusiv pe mobile, nu urmează a se efectua din oficiu, editiile încheierii de ordonarea execuţiei se vor trece pe cererea de execuţie sau pe copiile procesului verbal dresat despre cererea verbală şi toate exemplarele se vor inmana urmaritorului. Urmaritorul, în scopul efectuării execuţiei, prezintă exemplarele necesare pentru portărel şi pentru urmărit, portărelului dela instanţa în drept a efectua execuţia, însărcinat să efectueze execuţia după normele regulamentului interior al acelei instanţe. În acest caz, nu se aplică alineatul intaiu din art. 12, alineatele intaiu, doi şi trei din art. 19 şi alineatul intaiu din art. 23, ale Legii LX/1881. Dacă urmaritorul n'a efectuat execuţia silită în termen de trei ani dela data încheierii de ordonare, pentru efectuare, trebuie să se ceara, la instanţa care a ordonat-o, o noua comisie rogatorie sau delegare. Pentru executiile care urmează a se efectua în afară de teritoriul de aplicatiune al acestei legi, nu se poate aplica acest articol. A se vedea nota dela art. 11 şi art. 22, 33 şi 35 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 13 De regula, execuţia se ordonă în favorul celui în drept conform actului autentic executoriu şi împotriva celui obligat prin acest act. Dacă, în urma unei cesiuni, a survenit o schimbare în persoana celui în drept şi schimbarea se dovedeşte cu act autentic sau cu act privat legalizat, execuţia trebuie ordonată în favorul noului îndreptăţit. Dacă, cesiunea nu se dovedeşte cu act autentic sau cu act privat legalizat, instanţa - înainte de a decide asupra ordonarii - asculta pe cedent şi pe cesionar, pe cale sumară respective protocolara. La creanţe cambiale, dacă cambia originala se prezintă cu cererea de execuţie, execuţia trebuie ordonată fără ascultare chiar şi atunci, cînd cesiunea e dovedită cu act privat cu deplina forta probanta. Art. 13 este completat şi modificat prin art. 55 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 55. - Prin act privat cu deplina forta probanta, despre care se aminteste în Legea LX/1881, trebuie să se înţeleagă actul privat redactat în conformitate cu art. 317 pr. civ. Atunci cînd Legea LX/1881 ordonă procedura sumară contencioasă sau gratioasa, se vor aplica în procedura de execuţie, normele stabilite în procedura civilă pentru judecătoriile de ocol. Rămîn însă în vigoare dispoziţiunile speciale ale Legii LX/1881 privitoare la procesele care se ivesc în cursul procedurei de execuţie, întru cat legea de faţa nu ar dispune altfel. În cazurile în care Legea LX/1881 ordonă procedura sumară gratioasa, ascultare, desbatere sau dovedire, nu se admite ascultarea părţilor sub jurământ şi nici jurământ transactional.
ART. 14 Dacă între timp moare partea condamnata şi cel în drept voeşte să efectueze execuţia numai asupra averii care se afla în succesiunea urmaritului sau care a trecut de pe el asupra moştenitorilor, execuţia se va ordonă împotriva moştenitorilor cunoscuţi sau justificati, eventual împotriva moştenitorilor necunoscuţi. Dacă moştenitorii sînt necunoscti, deodată cu ordonarea execuţiei, se numeşte pe seama lor un curator, iar dacă nu e reglementar justificat ca dreptul de moştenire se cuvine numai moştenitorilor arătaţi în cererea de execuţie, se va numi un curator pe seama eventualilor moştenitori încă existenţi. Încheierea de ordonarea execuţiei se va inmana fiecăruia dintre moştenitorii cunoscuţi şi curatorului, putându-se efectua execuţia pe baza ei numai asupra averii din succesiunea urmaritului sau care a trecut de pe el asupra moştenitorilor.
ART. 15 Dacă urmaritorul nu voeşte să efectueze execuţia asupra lucrurilor care se afla în succesiunea urmaritului sau asupra lucrurilor care au trecut de pe el asupra moştenitorilor, ci direct împotriva moştenitorilor, asupra cererii se tine o desbatere sumară respective protocolara*9) şi în caz de nevoie, după procedura de dovedire se da hotărîrea prin încheiere. Chestiunea dacă execuţia se poate ordonă împotriva moştenitorilor, se va decide după normele de drept material în vigoare. *9) A se vedea art. 9 şi alin. 2 şi 3 ale art. 55 din Legea LIV/1912, citate în nota întîi de sub art. 10.
ART. 16 Dacă între timp a murit cel în drept, moştenitorii pot cere a se ordonă execuţia în favorul lor, dacă justifica în mod legal ca, moştenirea li se cuvine numai lor. Dacă dreptul de moştenire nu se poate justifica, la cererea aceluia care îşi face verosimil dreptul de moştenire, execuţia se ordonă, însă, în acelaşi timp, se numeşte un curator, care vărsa banii sau valorile încasate prin execuţie, la instanţa succesorală, dacă între timp chestiunea moştenirii nu s'ar rezolvi. Avocatul încredinţat în proces, poate să facă pasii necesari de executare, pînă nu i se aduce la cunoştinţa moartea celui în drept, în numele celui în drept, iar dacă decesul i se aduce la cunoştinţa , pînă atunci, pînă cînd nu se procedează în sensul celor de mai sus, în numele moştenitorilor necunoscuţi, el este însă obligat sa verse banii sau valorile încasate, la instanţa succesorală, dacă între timp chestiunea moştenirii nu s'ar rezolvi.
ART. 17 Dacă se intampla schimbare în persoana celui în drept în cursul execuţiei, continuarea execuţiei în favorul noului îndreptăţit trebuie cerută la instanţa care a ordonat execuţia. Însă, portărelul şi pînă atunci, pînă hotărăşte instanţa care ordonă execuţia, este obligat să efectueze toate acele măsuri de executare, care sînt necesare în scopul de a se asigura creanta. Dacă, cu ocaziunea efectuării execuţiei se constată că, urmăritul a murit sau ca moartea a intervenit după ordonarea execuţiei, execuţia trebuie efectuată potrivit art. 14, fără vreo noua hotărîre a instanţei care a ordonat-o, asupra averii găsite în succesiune sau asupra averii ce a trecut de pe cel obligat asupra moştenitorilor. În acest caz, curatorul necesar în conformitate cu dispoziţiunile art. 14, va fi numit de portărel.
ART. 18 Pentru efectuarea execuţiei este competenţa, dacă execuţia se cere pe imobile, judecătoria respectiva ca autoritate de carte funduara, în toate celelalte cazuri, judecătoria în circumscripţia căreia urmează a se efectua execuţia. Dacă, prin aceeaşi încheiere, se ordonă atît execuţie care urmează a se efectua de instanţa de carte funduara cat şi execuţie care urmează a se efectua prin judecătorie de ocol, se vor sesiza separat ambele autorităţi. Textul maghiar al art. 18 mai are un alineat, referitor la efectuarea executiilor în Budapesta, azi fără actualitate.
ART. 19 Primul exemplar al cererii de execuţie însoţit de încheierea de ordonarea execuţiei, se înmânează urmaritorului, iar celelalte exemplare, de regula, se predau portărelului, respective se trimit judecătoriei competente pentru efectuarea execuţiei. Dacă urmaritorul cere, toate exemplarele de execuţie i se înmânează lui, cu care se poate adresa direct portărelului sau judecătoriei competente pentru efectuarea execuţiei; însă, pentru acest procedeu, nu se pot socoti cheltuieli în plus. După ce sosesc la judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei cererile de execuţie însoţite de încheierea de ordonare sau după prezentarea lor, dacă execuţia urmează a se efectua prin portărel, trebuie să se delege imediat portărelul şi sa i se inmaneze pe cale scurta cererile de execuţie însoţite de încheierea de ordonare şi de delegare sau, dacă se cere, ele se predau urmaritorului. Pentru efectuarea execuţiei, de regula, se deleagă portarei (în textul maghiar se spune executori judecătoreşti) şi în cazuri urgente, cînd portăreii sînt împiedicaţi, se delega funcţionari sau practicanti judecătoreşti. În cazuri mai importante, judecătoria poate delega pentru efectuarea execuţiei, judecători sau un notar public. Alineatele 1, 2 şi 3 din art. 19 nu sînt aplicabile în cazurile prevăzute de art. 26 al Legii VII/1912. A se vedea textul art. 26 al Legii VII/1912, la art. 12. În textul maghiar al legii privitoare la procedura de execuţie se vorbeşte pretutindeni de "kikuldot" = "delegat", dându-i-se cuvantului înţeles de: persoana însărcinată a îndeplini acte de urmărire. În conformitate cu art. 19, pentru efectuarea executiilor se delegau, de regula, executori judecătoreşti - cum se numeau în Ardeal agenţii însărcinaţi cu efectuarea executiilor - însă, în cazuri urgente, cînd executorii erau impiedecati, instanţa putea sa delege şi funcţionari sau practicanti judecătoreşti sau, în cazuri mai importante, judecători sau notari publici. Făcînd aceasta precizare aratam ca, în traducerea de faţa am întrebuinţat pentru ungurescul "kikuldott" expresia românească de "portărel", pentruca, la noi, executiile se efectuează prin agenţi judecătoreşti numiţi portarei. Prin regulamentul de administraţie publică pentru serviciul portareilor şi pentru taxele de procedura, publicat în Monitorul Oficial Nr. 282 din 20 Decemvrie 1925*10) (pe care îl publicam, cu modificările ce i s'au adus între timp, la finele acestei lucrări), s'au introdus şi în Ardeal, în locul executorilor judecătoreşti, serviciul portareilor, cunoscut şi mai înainte în Vechiul Regat. În aceasta situaţie, dispoziţiunile Legii LX/1881 sînt modificate şi prin regulamentul pentru serviciul portareilor. În legătură cu art. 19 al Legii LX/1881, sînt a se vedea în special art. 1-10 din regulament. *10) Acest regulament s'a dat pe baza art. 51-54 din legea pentru organizarea judecătorească din anul 1924. Dispoziţiunile art. 51-54 ale Legii din 1924, se cuprind în legea pentru organizarea judecătorească din anul 1938, la art. 187-190.
În conformitate cu ordinele circulare ale Ministerului Justiţiei, Direcţiunea Generală Judiciară, Nrii 82.561 din 29 Octomvrie 1926 şi 93.816 din 18 Decemvrie 1926, în caz de împiedicare sau impovarare a portareilor sau atunci cînd la vreo judecătorie situata în afară de reşedinţa tribunalului, nu sînt de loc portarei, judecătoriile sînt obligate sa insarcineze funcţionari din grefe, pentru toate executările de făcut.
ART. 20 Portărelul este obligat să efectueze execuţia din oficiu numai atunci, dacă în încheierea de ordonarea execuţiei se arata ca execuţia urmează a se efectua din oficiu şi dacă, înainte de efectuare, urmaritorul sau incredintatul sau nu incunostiinteaza portărelul în scris, ca renunţa la execuţie sau ca cere suspendarea ei. În cazurile art. 3 şi 4, execuţia se va efectua din oficiu, dacă în comisia rogatorie sau în cerere nu se cuprinde lămurit contrarul. Întru cat execuţia nu urmează a se efectua în localitate, portărelul poate cere sa i se avanseze cheltuielile. Despre aceasta se avizează, în cazul cînd execuţia urmează a se efectua din oficiu, urmaritorul, cu prilejul delegării; în caz de comisie rogatorie - dacă nu se cunoaşte locuinta urmaritorului sau reprezentantului sau - autoritatea care a adresat comisia rogatorie. A se vedea art. 49, 212 şi 224 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 21 Portărelul este obligat să efectueze executiile, fără întîrziere: cele din oficiu în ordinea delegării, iar pe cele care nu se fac din oficiu, în ordinea prezentării, însă executiile care urmează a se efectua în afară de localitate numai atunci, dacă i se pune la dispoziţie avansul de cheltuieli necesar. La cererea urmaritorului, portărelul e obligat sa treacă pe exemplarul urmaritorului din încheierea de ordonarea execuţiei, ziua şi ora prezentării şi să semneze şi dacă ar fi împiedicat în efectuarea unei executii urgente, la cererea urmaritorului, este obligat a-i restitui scriptele contra dovada, pentru a se putea obţine delegarea unui alt portărel. Portărelul răspunde pentru întîrziere şi materialiceste. A se vedea art. 49, 64-88, 212-215 şi 224 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 22 De regula, execuţia nu se poate începe şi cea începută nu se poate continua, înainte de ora 8 dimineata şi după ora 8 seara. În cazuri urgente, şeful instanţei poate incuviinta şi anume chiar şi anticipat, ca execuţia să se efectueze după ora 8 seara sau înainte de ora 8 dimineata. În sărbătorile obişnuite ale calendarului gregorian şi în sărbătorile religioase ale urmaritului, se pot împlini numai măsurile de execuţie, care sînt necesare pentru asigurarea creanţei de executat. Art. 22 este completat prin art. 37 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 37. - Alineatul al doilea al art. 22 din Legea LX/1881 se modifica în sensul că, dispoziţiunile acestui alineat trebuie aplicate şi la sarbatori naţionale. Acest articol este modificat prin art. 143 din legea pentru organizarea judecătorească, după cum urmează: Art. 143. - Sarbatori legale pentru Curţi şi Tribunale, precum şi pentru serviciile auxiliare justiţiei, în cursul anului, afară de vacante şi Dumineci, sînt cele următoare: 1. Sft. Vasile, 2. Botezul Domnului, 3. Sft. Ioan Botezatorul, 4. Serbarea unirii tuturor Românilor, 5. Întâmpinarea Domnului, 6. Buna Vestire, 7 Trei zile Sft. Pasti, 8. Sft. Marele Martir Gheorghe, 9. Proclamarea independentei şi a Regatului, 10. Inaltarea Domnului, 11. Sft. Imparati Constantin şi Elena, 12. Serbarea restauratiei 8 Iunie (suprimată în 1940), 13. Sft. Treime, la 50 zile după Pasti, 14. Sftii. Apostoli Petru şi Pavel, 15. Adormirea Maicii Domnului, 16. Naşterea Maicii Domnului, 17. Inaltarea Sft. Cruci, 18. Sft. Marele Martir Dimitrie, 19. Sftii. Arhangheli Mihail şi Gavril, 20. Sft. Nicolae, 21. Trei zile ale Craciunului.
ART. 23 Dacă timp de 3 luni nu se starue la portărel pentru efectuarea unei executii, care nu trebuie efectuată din oficiu, scriptele de execuţie, după ce se prezintă instanţei cu raport, se pun la arhiva. Dreptul de execuţie se prescrie, indiferent de felul şi titlul creanţei, în termenul de prescripţie stabilit de dreptul civil, socotit dela ridicarea la valoare de drept a sentinţei sau dela expirarea termenului de îndeplinire, cuprins în alte acte autentice executorii, care nu se va putea întrerupe pentru nici un motiv. În cursul termenului de prescripţie, la cererea urmaritorului, se deleagă din nou portărelul. Alineatul 1 din art. 23 nu este aplicabil în cazurile prevăzute de art. 26 al Legii VII/1912. A se vedea textul art. 26 al Legii VII/1912, la art. 12.
ART. 24 Portărelul delegat este obligat sa inmaneze urmaritului încheierea de ordonarea execuţiei, înainte de a se începe efectuarea execuţiei. La efectuarea execuţiei pot fi de faţa cei interesaţi şi în afară de ei, câte doi-doi martori bărbaţi adulti, atît din partea urmaritorului cat şi din partea urmaritului. Dacă urmăritul nu se găseşte acasă, încheierea se înmânează unui membru al casei sau împuternicitului sau. În caz că nu sînt de aceştia, execuţia se efectuează faţă de doi martori chemaţi de portărel, iar încheierea de ordonarea execuţiei se înmânează unui curator, care se va numi pe seama urmaritului de către portărel.
ART. 25 Dacă execuţia urmează a se îndeplini într'un loc distinct de domiciliul urmaritului, portărelul numeşte un curator, căruia îi înmânează încheierea şi incunostiinteaza despre aceasta pe urmărit - dacă domiciliul sau reşedinţa îi sînt cunoscute - prin scrisoare recomandată, care se va pune la posta în 24 de ore, socotite dela terminarea execuţiei. În cazul cînd execuţia s'a efectuat împotriva Statului şi fundatiunilor publice, portărelul incunostiinteaza organul central chemat sa reprezinte Statul sau fundatiunea publică, prin scrisoare recomandată, care se va pune la posta în 24 ore, socotite dela terminarea execuţiei. Recipisele se vor alătură la scripte. Dacă execuţia se efectuează în afară de sediul instanţei, iar urmăritul locueste la sediul instanţei, încheierea de ordonarea execuţiei se va inmana, după efectuarea execuţiei, urmaritului însuşi, fără a se mai numi curator (art. 24). Art. 25 din legea privitoare la procedura de execuţie este modificat prin art. 336 din Decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, care prevede: Art. 336. - Averea mobila şi imobilă şi veniturile de orice natura ale Statului, autorităţilor şi instituţiilor publice, nu vor putea fi urmărite de niciun creditor pentru niciun fel de creanta. Creanţele contra Statului, autorităţilor şi instituţiilor publice, se vor executa numai prin înscrierea în bugetul anului următor celui în care s'a făcut cererea, după vechimea creanţei şi data cererii. Se exceptează creanţele Casei de Depuneri, Casei de Economii şi Cecuri Poştale, precum şi a oricărui institut de credit cu caracter public.
ART. 26 Despre efectuarea execuţiei se dreseaza proces-verbal, în care se vor cuprinde următoarele: a) Menţiunile referitoare la procedura de execuţie, la numele părţilor, la încheierea de ordonarea execuţiei şi întru cat execuţia s'ar efectua de către o judecătorie rogata, menţiunea referitoare la încheierea de delegare; b) Locul şi timpul execuţiei, cu arătarea precisa a orei cînd s'a început şi cînd s'a terminat execuţia. În oraşe mai mari, locul execuţiei se va arata prin arătarea strazii şi numărului, eventual prin arătarea cartierului; c) Numele portărelului şi a părţilor prezente, respective a reprezentanţilor lor; d) Arătarea obligatiunei şi accesoriilor pentru care s'a ordonat execuţia; e) Descrierea precisa a actelor de executare; f) Cererile şi observaţiunile referitoare la cauza, ale părţilor şi eventualilor interesaţi, cele din urma cat se poate de concis.
Procesul-verbal va fi desemnat de portărel, de părţi respective de reprezentanţii lor, de ceilalţi interesaţi care ar fi fost prezenţi şi de eventualii martori chemaţi de portărel sau de părţi (art. 24). Despre refuzul de semnare, de asemenea despre împrejurarea care împiedica semnarea, se va face menţiune la subscrierea procesului-verbal. Părţile şi cei interesaţi sau reprezentanţii lor pot sa vada procesul-verbal şi toate scriptele de execuţie şi pot lua, pe cheltuiala lor, copii de pe ele.
ART. 27 Cheltuielile de execuţie le suporta cel condamnat chiar şi atunci, dacă în proces n'a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Cu ocaziunea inaintarii cererii şi cu ocaziunea fiecărei măsuri, cheltuelile ivite pînă atunci se socotesc şi se stabilesc separat, în care scop, portărelul, e obligat sa înainteze scriptele, instanţei care l-a delegat, în termen de 3 zile dela terminarea procedurei. Judecătoria stabileşte cheltuelile procedurei - înţelegand aici şi taxele şi cheltuelile portărelului - şi incunostiinteaza despre aceasta părţile şi dacă continuarea execuţiei e necesară, restitue dosarul portărelului. Art. 27 a fost completat prin art. 4 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 4. - Art. 27 din Legea LX/1881 se completează cu următoarele dispoziţiuni: În cazul unei executii prin care se urmăreşte încasarea unei creanţe, care, fără de accesorii, nu întrece suma de 1000 Lei*11) sau al carei obiect este un lucru cu o valoare sub 1000 lei, urmăritul nu se poate incarca şi nici nu i se pot stabili în sarcina lui cheltuieli, pe care le-a cauzat urmaritorul prin prezenta sa la execuţie. *11) În textul maghiar se arata o valoare de 100 coroane, care, în conformitate cu ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920, este ridicată la inzecitul ei, adică la 1.000 lei, socotindu-se leul egal cu coroana. În Ordonanţa Consiliului Dirigent nu se arata, cum trebuie socotită valoarea leului în raport cu aceea a coroanei. Practica a admis să se socoteasca leul egal cu curoana. În acest sens şi Cas. II. Dec. civ. Nr. 118 din 9 Februarie 1934 (Sever Andru: Jurisprudenta Rezumata, vol. III, Oradea 1939, pag. 312).
Aceasta norma se aplică şi la executiile continuative din cauza respectiva. Valoarea obiectului execuţiei se stabileşte de instanţa cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiunilor cuprinse în art. 3 şi 4 din Legea XVIII/1883, fără ascultarea părţilor; în aceasta privinta nu are loc apel. Dispoziţiunile privitoare la stabilirea valorii obiectului execuţiei sînt modificate. Valoarea se stabileşte în conformitate cu art. 5-8 din pr. civ. ard.
ART. 28 Modificat prin art. 38 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 38. - Art. 28 din Legea LX/1881, se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Atît instanţa care a ordonat execuţia cat şi instanţa competenţa pentru efectuarea ei, este obligată, la cererea urmaritului, sa suspende sau sa restrângă execuţia, dacă urmăritul dovedeşte cu act autentic ca hotărîrea în baza căreia s'a ordonat execuţia, a fost reformata, scoasa din vigoare sau restrânsă printr-o hotărîre judecătorească ridicată la valoare de drept. Instanţa poate, în aceste cazuri, după împrejurări, sa ordone şi scoaterea din vigoare a măsurilor de execuţie deja efectuate. Întru cat ar fi proces în curs, urmăritul poate cere restituirea pagubei ce i s'a cauzat cu execuţia provizorie, chiar şi înaintea instanţei de apel.
ART. 29 În privinta efectului pe care îl are falimentul ordonat împotriva urmaritului, cat şi în privinta modului de a continua execuţia efectuată înainte de deschiderea falimentului, trebuie să se aplice dispoziţiunile legii de faliment.
ART. 30 Modificat prin art. 39 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 39. - Art. 30 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Dacă dreptul de execuţie al urmaritorului s'a stins în întregime sau în parte sau s'a suspendat prin acordarea unei amânări, urmăritul poate inainta proces, la instanţa care a ordonat execuţia, pentru sistarea, restrangerea sau suspendarea execuţiei: a) cînd execuţia este bazată pe o hotărîre judecătorească, în baza unei împrejurări de fapt care s'a ivit atunci, cînd după normele de procedura civilă, împrejurarea de fapt nu s'a mai putut validita în procedura procesului premergătoare hotărîrei; b) cînd execuţia este bazată pe o transactiune judecătorească, în baza unei împrejurări de fapt, întâmplată după încheierea transactiei; c) cînd execuţia este bazată pe un act notarial public şi anume pentru sistarea sau restangerea execuţiei, chiar dacă condiţiunile prealabile ale executabilitatii lipsesc cu desăvîrşire sau în parte. Art. 113-122 din Legea XXXV/1874 şi art. 29 din Legea VII/1886 se abroga.
Împotriva sentinţelor de aprobare date de instanţele de apel, nu are loc recurs (cerere de revizuire). Sentinţele de sistarea, restrangerea sau suspendarea execuţiei au efectul suspensiv arătat în art. 38, 41 şi 43. Art. 38 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 28; art. 41 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 36, iar art. 43 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 40.
ART. 31 Acţiunea pentru sistarea, restrangerea sau suspendarea execuţiei are efect suspensiv asupra continuării execuţiei numai atunci, dacă e intemeiata pe faptele ce se dovedesc cu acte autentice sau acte private cu deplina forta probanta, prezentate în original şi dacă e înaintată în termen de 3 zile dela efectuarea execuţiei, respective dela comunicarea încheierii de notarea dreptului de execuţie în cartea funduara, sau, dacă dreptul de execuţie a încetat în urma unui fapt ivit mai târziu, dela terminarea procedurei întreprinse după acest fapt - respective în termen de 3 zile dela comunicarea încheierii ce a dat instanţa sau portărelul. Judecătoria hotărăşte prin încheierea prin care se fixează termen de desbatere asupra chestiunei dacă acţiunea are sau nu efect suspensiv şi dacă suspenda continuarea urmăririi, este obligată sa înştiinţeze fără amânare, portărelul, respective instanţa rogata. Exemplarul original al documentului ce serveşte de baza la acţiune, se va retine la instanţa. Acţiunea înaintată pentru sistarea, sau suspendarea execuţiei, cu efect suspensiv, evident neîntemeiată, se pedepseşte cu o amenda pînă la 10.000 lei*12). *12) În textul maghiar era 500 floreni egal 1.000 coroane, suma care s'a majorat la inzecitul ei, în baza legii privitoare la majorarea cifrei amenzilor judecătoreşti şi la modul încasării lor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 279 din 25 Martie 1923.
ART. 32 Efectuarea execuţiei nu se poate opri prin opoziţie, excepţiuni sau împotrivire. Dacă, pentru efectuarea actului de urmărire ar fi necesar, portărelul poate să deschidă locuinta şi rezervoarele urmaritului şi poată sa ţină perchezitie. În caz de împotrivire, execuţia trebuie efectuată cu ajutorul celui mai apropiat organ poliţienesc al municipiului sau comunei respective, căruia portărelul se adresează direct. Dacă ar fi nevoie de forta armata, portărelul este obligat a se adresa, pentru dodandirea ei, şefului instanţei care l-a delegat. În caz de împiedicarea execuţiei prin împotrivire, portărelul este obligat să facă raport separat pentru a se deschide acţiune publică. A se vedea art. 253, 255, 261 şi 266 din codul penal.
ART. 33 La palatul regal şi în general în clădirile Curţii Regale, - în clădirile servind ca locuinta pentru vreunul din membrii familiei regale şi la locuinta celor ce beneficiază de drept de extrateritorialitate, se pot efectua măsuri de execuţie numai de către delegatul Maresalatului Curţii sau de către un organ judecătoresc sesizat de acesta. În clădirile armatei sau în cele ce sînt în folosinţă armatei, se pot efectua măsuri de execuţie numai după ce a fost încunoştiinţat comandantul respectiv. Comandantul poate delega un militar pentru a fi de faţa la efectuare. Azi, alineatul 1 din art. 33 e aplicabil numai la executiile ce s'ar indrepta împotriva persoanelor care se bucura de extrateritorialitate, dacă locuesc sau au avere în Transilvania.
ART. 34 Modificat prin art. 40 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 40. - Întru cat legea nu ar exclude calea apelatiunii, împotriva încheierilor ce se dau în cursul procedurei de execuţie - înţelegand aici şi execuţia ordonată pe baza unui act notarial public - se poate inainta apel (recurgere). Apelurile (recurgerile) îndreptate împotriva încheierilor date în cursul execuţiei de judecătoriile de ocol, se judeca în a doua instanţa de tribunale, iar recursurile*13) intreptate împotriva încheierilor date în a doua instanţa, atunci cînd recursul e admisibil, se judeca de Înaltă Curte de Casaţie. *13) În textul maghiar se arata ca, împotriva încheierilor se poate face "felfolyamodas", cuvânt pe care l-am tradus "apel (recurgere)". Tot cu "felfolyamodas" se atacau şi încheierile pronunţate în a doua instanţa. Prin urmare "felfolyamodas"-ul era o cale de atac de gradul I cînd se ataca o încheiere de prima instanţa şi o cale de atac de gradul II cînd se ataca o încheiere pronunţată în a doua instanţa. "Felfolyamodas"-ul de gradul II l-am tradus "recurs".
Termenul de apel (recurgere) împotriva încheierilor de ordonarea execuţiei, date în urma unei comisii rogatorii a unei imstante străine, este de cincisprezece zile. Împotriva încheierilor date în a doua instanţa are loc recurs şi atunci, dacă instanţa a doua a aprobat încheierea primei instanţe; tot aceasta norma trebuie aplicată şi în privinta încheierilor de a doua instanţa, date asupra apelurilor (recurgerilor) declarate în contra încheierilor prin care s'au rezolvit excepţiunile înaintate în conformitate cu art. 36 din prezenta lege. Întru cat legea nu dispune altfel, împotriva încheierilor date în a doua instanţa, nu se poate face recurs mai departe. Se poate face recurs împotriva încheierilor date în chestiunea ordonarii execuţiei - înţelegand aici şi execuţia de asigurare şi sechestrul. De altfel, în privinta apelului (recurgerei) se vor aplica dispoziţiunile procedurei civile. Împotriva procedurei, măsurilor sau hotărîrilor portărelului, se poate face contestaţie. Art. 40 din Legea LIV/1912, care a abrogat şi înlocuit art. 34 din Legea LX/1881 prevede că, împotriva încheierilor date în materie de execuţie şi sechestru este admisibilă calea de atac a apelului (recurgere), în ungureste (felfolyamodas); ca împotriva încheierilor date în a doua instanţa, dar numai întru cat acele privesc chestiunea ordonarii execuţiei sau a sechestrului, se admite şi un al doilea apel (recurgere, în ungureste tot felfolyamodas) şi ca în toate chestiunile privitoare la apelul (recurgerea, "felfolyamodas"-ul aci reglementat şi tratate de acel articol, se vor aplica dispoziţiunile din procedura civilă, relative la aceasta cale de atac, adică cu privire la termenul caii de atac, dispoziţiunile din art. 552 care dispune ca, termenul de apel (recurgere, în ungureste felfolyamodas) este de opt zile şi el curge dela data pronunţării, iar pentru partea căreia trebuie înmânată încheierea, numai dela data inmanarei. Apelul (recurgerea, în ungureste felfolyamodas) este o cale de atac specială, necunoscută în legiuirile româneşti şi tratata în capitolul III din titlul IV al procedurei civile ardelene; cale de atac de care nu este susceptibilă, decât o încheiere şi nicicand o sentinta, care în mod obişnuit se rezolva în camera de consiliu fără ascultarea părţilor, în baza actelor dela dosar şi care, după cum s'a arătat mai sus, cu restrictiunile făcute de lege, este inadmisibila şi în al doilea grad; acest apel (recurgere, în ungureste felfolyamodas) nu este identic nici cu apelul (în ungureste fellebbozes), tratat în pr. civ. la capitolul I din titlul IV şi nici cu recursul în casare, al cărui echivalent în pr. civ. ard. este "cererea de revizuire", în ungureste "felulvizsagalat", tratata în capitolul II din titlul IV. Legea organică a Înaltei Curţi din 1925 prin art. 79 şi 81 a abrogat apelul - recurgerea de gradul II dispunind ca, sentinţele, deciziunile şi încheierile date după promulgarea ei, de o a doua instanţa, în orice procedura litigioasa sau gratioasa, sînt desavarsite din momentul comunicării şi în contra lor nu se admite alta cale de atac decât numai recursul în casare, conform dispoziţiunilor ei. Deci, deodată cu abrogarea apelului - recurgere de grad II, li s'a deschis părţilor dreptul la recurs în casare*14). *14) A se vedea Dec. 58 din 3 Decemvrie 1931 Cas. S. U. Sever Andru: Jurisprudenta Rezumata, vol. I, Bucureşti, 1933, pag. 15.
Legea pentru Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial Nr. 212 din 14 Septemvrie 1939, conţine următoarele dispoziţiuni în vigoare: Art. 49. - Secţia III-a judeca următoarele recursuri: d) În materie de urmărire mobiliară şi imobiliară, executare silită proprie, contestatiuni, sechestru asigurator şi judiciar. Se exceptează recursurile în contra sentinţelor date de tribunal ca instanţa de apel în materie de contestaţie la executare, cat şi recursurile contra încheierilor date de tribunalele din Ardeal ca instanţa de apel (recurgere) în orice materie de executare, aceste recursuri, urmând a fi judecat de Curţile de Apel respective.
Curţile de Apel sînt datoare sa trimită Procurorului General al Înaltei Curţi de Casaţie, copii de pe deciziunile pronunţate în aceste recursuri, pentru a-l pune în măsura să-şi exercite dreptul prevăzut în caz de violare de lege, precum şi în caz de contrarietate de hotărîri. Potrivit dispoziţiunilor alineatului ultim al art. 40 al Legii LIV/1912, contestaţie se poate face numai împotriva procedurei, măsurilor sau hotărîrilor portărelului. Înaltă Curte de Casaţie a arătat chestiunile care se pot discuta în cadrul unei contestaţii, după cum urmează: "Ca într'adevăr, contestatiunea la executare, fiind o cale excepţionala deschisă contra viciilor de executare, iar nu o cale ordinară de reformare, urmează ca o asemenea contestatiune nu poate fi sprijinita de părţi, decât pe viciile şi nelegalitatile actelor de executare, care au urmat hotărîrea ce se executa, sau pe înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului acelei hotărîri, ori pe motive cari privesc valabilitatea din punctul de vedere al formei, al titlului ce se executa, iar nu şi pe motive de fond, care au fost judecate, sau au putut să fie judecate la fond, cum e chestiunea competintei". (Cas. S. II. Dec. civ. Nr. 890 din 21 Iunie 1935, Sever Andru: jurisprudenta Rezumata, vol. III, Oradea, 1939, pag. 418).
ART. 35 Contestaţia trebuie înaintată în termen de 8 zile dela procedura sau dispoziţiunea vătămătoare sau dela comunicarea încheierii prejudicioase, la judecătorie sau la portărel, care e obligat sa înainteze scriptele judecătoriei cu un raport, în termen de 24 ore. Alineatul 1 din art. 35 a fost completat prin art. 5 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 5. - Alineatul intaiu al art. 35 din Legea LX/1881 se completează cu aceea ca, contestaţia se poate face şi verbal în faţa portărelului, cu ocaziunea procedurei vătămătoare, care e obligat sa o consemneze la proces-verbal. Urmează apoi alineatul 2 din art. 35: Asupra contestaţiei şi anume, în caz de nevoie, după ascultarea părţilor sau a portărelului, decide, în termen de 8 zile, judecătoria competenţa conform art. 8 şi întru cat anulează vreo procedura pentru o iregularitate săvîrşită de portărel, la cererea părţilor şi pe baza socotelii lor, obliga pe portărel, sa plătească în 15 zile cheltuelile cauzate. A se vedea art. 64-87 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 36 Modificat prin art. 41 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 41. - Art. 36 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Pînă la rezolvirea cu valoare de drept a contestaţiei - exceptând cazul art. 104 al Legii LX/1881 - nu se poate efectua licitaţie; nu se poate întrebuinţa pentru indestularea urmaritorului suma încasată cu ocaziunea execuţiei, ci se va consemna la instanţa; nu se poate transfera asupra urmaritorului şi nici ordonanţa la mâinile lui creanta sechestrata (poprită); iar în caz de execuţie pentru extrădarea de lucruri fungibile sau efecte, se poate sechestra şi pune sub peceţii obiectul condamnatiunii sau, în cazul ca obiectul condamnatiunii lipseşte, se poate face execuţie pînă la concurenta contravalorii lui. Întru cat Legea LX/1881 sau legea de faţa nu ar dispune altfel, dispoziţiunile alineatului precedent trebuie aplicate în toate cazurile, cînd legea atribue vreunui act efect suspensiv asupra continuării execuţiei sau cînd instanţa suspenda execuţia în cursul procedurii, potrivit procedurii civile sau prezentei legi.
ART. 37 Apelul (recurgerea) înaintată împotriva încheierilor judecătoreşti, are efect suspensiv numai asupra eliberării preţului încasat cu ocaziunea licitaţiei mobiliare, asupra efectuării execuţiei imobiliare, asupra transferării, asupra urmaritorului a creanţelor sechestrate, asupra ordonanţării numerarului, asupra predării către urmăritor a obiectului condamnatiunii şi asupra ordonarii execuţiei împotriva portărelului condamnat conform art. 35. Apelul (recurgerea) îndreptată împotriva încheierii de ordonarea execuţiei are drept efect suspensiv şi asupra licitarii mobilelor sechestrate. Dacă instanţa a doua, prin hotărîre de aprobare sau de reformare, ordonă: licitaţie, transferarea asupra urmaritorului a creanţei sechestrate, ordonanţarea de numerar sau predarea către urmăritor a obiectului condamnatiunii, împotriva încheierilor primei instanţe prin care se executa aceste hotărîri, nu are loc cale de atac. A se vedea art. precedent.
ART. 38 Dacă, în urma contestaţiei, se anulează respective se reformeaza procedura, dispoziţiunea sau încheierea portărelului, apelul (recurgerea) înaintată din partea urmaritorului împotriva încheierii judecătoriei ce s'a dat în aceasta privinta, are efect suspensiv întru atît, în cat actele de execuţie efectuate se menţin cu efect de drept pendinte de modul de rezolvire a apelului (recurgerei).
ART. 39 Modificat prin art. 42 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 42. - Art. 39 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Are efect suspensiv asupra continuării execuţiei, în condiţiunile art. 41 din prezenta lege, şi hotărîrea judecătorească neridicata încă la valoare de drept, care a reformat, scos din vigoare, disolvat sau restrâns hotărîrea în baza căreia s'a ordonat execuţia. Întru cat vreo hotărîre judecătorească restabileste dispoziţiunile hotărîrei care a servit la baza execuţiei, execuţia trebuie continuată. Ultimul alineat al art. 38 din prezenta lege se aplică şi în cazul art. de faţa. Art. 41 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 36, iar art. 38 al legii LIV/1912 la art. 28.
ART. 40 Modificat prin art. 43 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 43. - Art. 40 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Execuţia în regres are loc, dacă hotărîrea în baza căreia s'a ordonat şi efectuat execuţia, a fost reformata, scoasa din vigoare sau restrânsă, printr'o hotărîre judecătorească ridicată la valoare de drept. În aceste cazuri are loc execuţie în regres şi atunci, dacă urmăritul, în scopul de a preveni execuţia, a indestulat pe urmăritor de buna voie, însă numai în cazul, cînd indestularea s'a făcut, sau prin intervenţia instanţei, sau în faţa portărelului cu ocaziunea procedurei de execuţie, sau dacă se dovedeşte cu act autentic. Execuţia în regres se face după normele stabilite pentru execuţie. Ultimul alineat al art. 38 din prezenta lege se aplică şi în cazul art. de faţa. Art. 38 al Legii LIV/1912 se afla citat la art. 28.
ART. 41 Partea condamnata are dreptul să efectueze plata sumei la care a fost condamnata, după ordonarea execuţiei şi chiar înainte de ordonarea ei, prin intervenţia instanţei de proces. Dacă se prezintă în acest scop ambele părţi, după ce se constata identitatea părţilor, se dreseaza proces-verbal, care se semnează de părţi şi se alătură la dosar. Acela care plăteşte, poate să pretindă şi chitanţa separată. În cazul ca se prezintă numai partea condamnata, se va cita fără întîrziere partea cîştigătoare sau reprezentantul ei din proces şi dacă partea cîştigătoare nu s'ar prezenta personal sau prin mandatar îndreptăţit sa primească bani, partea condamnata are dreptul sa consemneze suma condamnatiunii la instanţa, în mod irevocabil la dispoziţia părţii cîştigătoare. Cheltuielile ce se cauzează părţii cîştigătoare sau reprezentantului acesteia cu prezentarea, e obligată să le plătească partea condamnata. În acelaşi mod se poate efectua plata şi prin intervenţia instanţei rogate să efectueze execuţia însă numai atunci, dacă partea cîştigătoare locueste în circumscripţia instanţei rogate sau dacă are acolo un mandatar îndreptăţit sa primească bani. Normele de mai sus sînt aplicabile în mod corespunzător şi la indepliniri unde condamnarea nu e o sumă de bani, dacă obligaţiunea, ţinînd cont de calitate, se poate executa în localul oficial al instanţei, fără piedeca.
ART. 42 Dacă urmăritul înaintează împotriva sentinţei pe baza căreia s'a ordonat execuţia apel fără efect suspensiv sau cerere de justificare, acţiune de reînnoire sau acţiune în anulare fără efect suspensiv şi dacă totodată arata ca, în caz de reformarea, dizolvarea, anularea sau scoaterea din vigoare a sentinţei, dreptul sau de execuţie în regres este periclitat, poate cere ca indestularea respective execuţia silită, să fie condiţionată de darea unei cauţiuni din partea urmaritorului şi în cazul că nu s'ar da o asemenea cauţiune sa i se ingadue, ca în loc de plată, sa consemneze la judecătorie suma de plată sau obiectul execuţiei şi întru cat cel din urma nu e potrivit pentru consemnare, sa consemneze la instanţa contravaloarea în bani, care, în caz de nevoie, se va stabili după ascultarea unor experţi. Aceasta cerere se va inainta la instanţa procesului, care va hotărî asupra ei, în caz de nevoie, după ascultarea adversarului. Se va primi drept cauţiune - dacă în aceasta privinta părţile n'ar fi convenit altfel - numerar sau efecte declarate de Guvern de bune pentru cauţiuni, însă numai pînă la concurenta a două treimi din cursul lor şi la niciun caz peste valoarea lor nominală. Cererea înaintată are efect suspensiv asupra ordonarii execuţiei sau asupra efectuării execuţiei deja ordonate numai atunci, dacă se consemnează la judecătorie suma condamnatiunii sau obiectul condamnatiunii ori contravaloarea lui. Art. 42 este modificat prin art. 44 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 44. - Art. 42 din Legea LX/1881 se modifica în sensul că, prin apelul despre care se vorbeşte în art. amintit, trebuie să se înţeleagă apel (recurgere) şi ca dispoziţiunea privitoare la acţiunea în anulare şi respective la anularea sentinţei, rămîne abrogată. Alineatul penultim din art. 42 se abroga, iar privitor la modul asigurării se va urma potrivit art. 127 din pr. civ. Art. 127 din pr. civ. ard.: "Cauţiunea - întru cat părţile nu stabilesc de comun acord modul asigurării - trebuie depusa în numerar sau în efecte declarate de bune pentru cauţiuni. Efectele se pot primi în valoare de două treimi, din cursul cotat ultima data ininte de înaintarea cererii, la bursa din Bucureşti*15), însă la niciun caz peste valoarea lor nominală. *15) În textul maghiar Budapesta.
A se vedea şi art. 89 din legea pentru Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, citat după art. 1. Art. 36 din Legea LIV/1912 este citat la art. 10.
TITLUL II EXECUŢIA PENTRU ÎNCASAREA CREANŢELOR ÎN NUMERAR*16) ART. 43 Execuţia pentru încasarea creanţelor în numerar, se poate face, după alegerea urmaritorului, asupra averii mobiliare sau imobiliare, sau deodată asupra ambelor categorii de avere ale urmaritului. Urmaritorul este obligat sa arate, în cererea de execuţie sau în procesul verbal dresat art. 7, asupra carei averi doreşte să facă execuţia. Dacă urmaritorul voeşte să facă execuţia pe mobile, este suficient dacă arata judecătoria de ocol în circumscripţia căreia se afla mobilele, care urmează a fi sechestrate. În încheierea de ordonarea execuţiei se va arata, în afară de capitalul creanţei, dobânzile şi procentul, cu arătarea timpului de cînd curge dobînda. Dacă, în sentinta sau transactiunea care sta la baza execuţiei, nu se cuprinde obligaţiunea de a plati dobînda, se cuvine dela expirarea termenului de îndeplinire şi pînă la achitare, o dobînda de şase la suta. *16) În textul maghiar se spune: (............), ceea ce ar insemna: "Execuţia pentru încasarea pretentiunilor în numerar".
Alineatul ultim din acest art. este modificat prin art. 1 din Decretul-lege pentru stabilirea dobânzilor şi înlăturarea cametei, publicat în Monitorul Oficial Nr. 102 din 5 Mai 1938, după cum urmează: Art. 1. - Dobînda legală anuală se stabileşte la unul la suta (1%) în afaceri civile şi doi la suta (2%) în afaceri comerciale socotite peste scontul Băncii Naţionale a României. Cînd debitorul este ţinut sa plătească o dobînda fără ca aceasta să fie fixată prin act, el va plati dobînda legală. Debitorul care, cu rea credinţa a cauzat, prin întârzierea în executarea obligaţiunilor, un prejudiciu creditorului sau, va putea fi obligat sa plătească, pe lîngă interesele moratorii şi daune interese distincte. La apariţia acestei lucrări, scontul Băncii Naţionale a României este de trei la suta (3%).
ART. 44 Dacă s'a ordonat o execuţie, cerută pe avere mobila care se afla în circumscripţia mai multor judecătorii de ocol sau o execuţie cerută pe avere mobila şi imobilă, urmaritorul poate cere a se efectua fiecare dintre aceste executii. Dacă urmaritorul, deşi a ştiut ca creanta şi accesoriile sînt deplin acoperite printr-o execuţie mobiliară ce a efectuat anterior, totuşi efectuează execuţia şi în alt loc, urmăritul poate să ceara, la instanţa care a ordonat execuţia, să fie scutit de cheltuielile cauzate prin efectuarea execuţiei din urma şi să fie condamnat urmăritul la plata cheltuielilor ocazionate. Instanţa hotărăşte asupra cererii, în caz de nevoie, după ascultarea părţilor şi după procurarea scriptelor de execuţie. Împotriva încheierii ce se da, nu are loc apel (recurgere).
ART. 45 Dacă execuţia s-a efectuat pe avere mobila care se afla în circumscripţia mai multor judecătorii de ocol, întru cat creanta urmaritorului şi accesoriile au dobîndit acoperire deplina din preţul de cumpărare realizat la licitaţia ţinuta primadata, la cererea urmaritului, trebuie să se declare disolvate celelalte executii şi trebuie să se încunoştiinţeze judecătoriile rogate. Dacă execuţia s'a efectuat pe avere mobila şi imobilă şi dacă creanta urmaritorului s'a achitat complet cu ocazia licitaţiei mobiliare, instanţa competenţa sa ordone execuţia, este obligată, după sosirea scriptelor de execuţie, sa sesizeze judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei imobiliare, sa sisteze urmărirea şi sa radieze eventualele inscriptiuni de executare ce a efectuat. Aceste regule se vor aplica în mod corespunzător şi în cazul, cînd execuţia a fost ordonată asupra unor imobile situate în circumscripţia mai multor autorităţi de carte funduara.
ART. 46 În cazurile art. precedent, dacă rezolvirea chestiunilor de preferinta împiedica împărţirea preţului de cumpărare realizat la licitaţia mobiliară sau dacă nu s-a făcut încă împărţirea preţului de cumpărare al imobilului licitat, urmăritul poate să ceara suspendarea măsurilor de urmărire la instanţa competenţa pentru efectuare, dacă arata ca, după toată probabilitatea, din preţul de cumpărare se va acoperi creanta urmaritorului împreună cu accesoriile.
I. EXECUŢIA MOBILIARĂ ART. 47 Sechestrarea executionala a averii mobiliare se face prin conscriere, pe care portărelul e obligat sa o facă la faţa locului. Sechestrarea da drept de gaj asupra obiectelor conscrise, din momentul în care s'a făcut conscrierea. Dacă obiectele care s'ar putea sechestra reprezintă o valoare asa de mica, încît se poate prevede că din ele nu s'ar acoperi mai mult decât cheltuelile de licitaţie, sechestrarea se va omite. Urmaritorul exercita dreptul de alegere în privinta mobilelor care urmează a se sechestra chiar şi atunci, dacă creanta este asigurata prin ipoteca. Cînd execuţia se efectuează din oficiu, fără ca urmaritorul să fie reprezentat, dreptul de alegere i se cuvine portărelului. Sechestrarea trebuie continuată pînă cînd doreşte urmaritorul, iar la executiile care se efectuează din oficiu, pînă cînd creanta şi accesoriile par a fi complet acoperite. Lucrurile despre care urmăritul sau oricine altul afirma ca formează proprietatea altora sau despre care se poate presupune din împrejurări ca formează proprietatea altora, se pot sechestra numai atunci, dacă restul averii mobile a urmaritului nu ar acoperi în întregime creanta. În procesul verbal de execuţie se va arata numele şi locuinta presupusilor îndreptăţiţi.
ART. 48 Mobilele care se afla în posesiunea*17) urmaritului se pot sechestra fără nicio condiţie, iar mobilele care se afla în posesiunea altuia, de regula numai atunci, dacă posesorul consimte la sechestru. Execuţia se poate efectua şi în cazul unei impotriviri din partea posesorului, dacă, din dovezile prezentate de urmăritor, rezultă ca verosimil, ca mobilele care urmează a se sechestra, formează proprietatea urmaritului. În acest caz, posesorul sau persoanele din casa lui, respective curatorul care se va numi pe seama lui (art. 24), trebuie să fie încunoştiinţat de portărel. Posesorul are împotriva procedurei drept de contestaţie şi de apel (recurgere) şi dacă, în urma contestaţiei, se anulează procedura portărelului, apelul (recurgerea) împotriva încheierii ce se da în aceasta chestiune, nu are efect suspensiv asupra ridicării sechestrului. *17) În textul maghiar se întrebuinţează cuvântul "birlalas", care înseamnă "detenţiune".
Dacă nu pare verosimil, ca mobilele găsite în posesiunea altuia, sa formeze proprietatea urmaritului, împotrivirea la sechestru se cuprinde la proces-verbal, iar posesorul rămîne responsabil faţă de urmăritor pentru pagubele cauzate, din momentul dresarii procesului verbal. Acţiunea pentru despăgubiri se înaintează pe calea dreptului comun.
ART. 49 Cat timp sotii de căsătorie traesc împreună, se pot sechestra, în cazul unei executii îndreptate împotriva soţului, mobilele care se afla în posesiunea*18) comuna a soţilor, cu excepţia obiectelor de aur şi de argint, lucrurilor preţioase şi obiectelor de îmbrăcăminte, însemnate cu numele sau cu initialele numelui sotiei, mai departe cu excepţia mobilelor, care, după evidenta lor destinaţie, sînt menite să fie întrebuinţate de sotie. În cazul unei executii îndreptate împotriva sotiei, se pot sechestra obiectele de aur şi de argint, lucrurile preţioase şi obiectele de îmbrăcăminte, însemnate cu numele sau cu initialele numelui sotiei, mai departe mobilele, care, după evidenta lor destinaţie, sînt menite să fie întrebuinţate de sotie şi în fine mobilele în privinta cărora, din dovezile prezentate de urmăritor, pare a fi verosimil ca ar forma proprietatea urmăritei. (Art. 92). Îmbrăcămintea destinată pentru folosinţă copiilor minori, care locuesc împreună cu tatăl şi mama lor, urmăriţi, nu se poate sechestra.
ART. 50 Mobilele se conscriu, cu indicarea camerelor şi a altor încăperi, în ordine numerică, pe poziţii. *18) Ca şi în art. 48, în textul maghiar se întrebuinţează cuvântul "birlalas", care înseamnă "detenţiune".
În procesul-verbal de execuţie trebuie să se treacă fiecare poziţie, specificându-se cat se poate de precis, calitatea, cantitatea, bucăţile, numărul, măsura sau alte semne distinctive. Mobilele de aceeaşi natura, cu valoare mai mica, se pot cuprinde mai multe într-o poziţie, însă grupate în asa fel, ca poziţia totală sa nu aibă o valoare de estimare mai mare de 2.000 lei*19). *19) În textul maghiar 100 floreni. A se vedea, în privinta valorii, nota 11 dela art. 27.
Portărelul poate să conscrie*20) numai mobilele pe care le-a văzut şi care au fost numarate sau măsurate în faţa sa. *20) Sa treacă în procesul-verbal de sechestru.
ART. 51 Modificat prin art. 2 şi 3 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 2. - În locul art. 51 din Legea LX/1881; Sînt scoase de sub urmărire şi de aceea, nu pot fi sechestrate, nici chiar cu consimţămîntul urmaritului: 1. Obiectele direct destinate pentru serviciul divin sau pentru inchinaciunile care se fac acasă, cărţile de rugaciuni, dotatiunile încăperilor destinate serviciului divin, ornamentele mormintelor şi cavourilor, precum şi obiectele direct necesare pentru inmormantarea urmaritului sau persoanelor din casa; 2. Moastele religioase şi portretele familiare; 3. Insignele, medaliile şi alte decoraţii; 4. Pecetele, stampilele, scriptele, registrele pentru însemnări, cele comerciale şi alte registre, care aparţin unui serviciu public sau particular, ori unei instituţiuni sau magazii, precum şi alt aranjament aparţinînd unui serviciu public sau particular; 5. Uniforma necesară pentru îndeplinirea unui serviciu public sau pentru exercitarea unei profesiuni, de asemenea vestmintea, care se cere în exerciţiul misiunii, persoanelor care îndeplinesc ceremonii religioase; 6. Armele, echipamentul, uneltele, instrumentele, trasurile şi caii persoanelor din cadrele armate, jandarmeriei, precum şi ale persoanelor din serviciul de paza al altor autorităţi, dacă ele aparţin serviciului; 7. Cărţile, scriptele, modelele, instrumentele, ustensilele funcţionarilor, oficiantilor publici sau particulari, preoţilor, profesorilor şi învăţătorilor, notarilor publici, avocaţilor, medicilor, inginerilor, scriitorilor, artiştilor şi în general persoanelor care activează într-un cerc cultural sau artistic, precum şi cele ale moaşelor, necesare pentru exerciţiul profesiunii lor; 8. Aranjamentul de farmacie, instrumentele, vasele şi stocul de medicamente, întrucât urmăritul are nevoie de ele pentru a continua întreprinderea de farmacie; 9. Instalatiunile spitalelor şi ale sanatoriilor publice, precum şi acelea ale spitalelor şi sanatoriilor particulare, avînd caracter de spitale publice; 10. Mobila de casa şi de bucatarie, vasele, vasele pentru gătit şi tacamurile, sobele, vetrele, necesare pentru gospodărie, obiectele necesare pentru îmbrăcăminte, lingeria de pat şi de corp necesară, pentru urmărit şi pentru persoanele din casa; 11. Medicamentele şi alte doctorii, precum şi protezele necesare din cauza bolii sau defectelor corporale de care sufere urmăritul sau cei din casa; 12. Cărţile şi rechizitele şcolare, ale urmaritului şi persoanelor din casa; 13. Armele necesare pentru continuarea profesiunei şi pentru siguranţa personală; 14. Uneletele, sculele, instrumentele şi animalele micilor industriasi, meseriasi, muncitorilor din industrii (fabrici), zileri şi în general ale acelora, care se întreţin din munca manuală, necesare pentru continuarea meseriei lor, mai departe stocul de materii pentru prelucrat de care dispun micii industriasi şi meseriasi, pînă la concurenta sumei de 1.500 lei*21). *21) În textul maghiar 150 coroane.
15. Alimentele, materiile pentru încălzit şi luminat, necesare urmaritului şi persoanelor din casa, pentru una luna; iar în lipsa acestora, din numerarul ce s'ar putea sechestra, suma necesară pentru procurarea lor; 16. Din numerar, suma necesară pentru a se plati chiria pentru un sfert de an, pentru locuinta deţinută de urmărit şi de persoanele din casa; 17. După alegerea urmaritului: o vacă sau patru oi, sau patru capre, sau patru porci, de asemenea nutreţul, paiele şi asternutul pentru aceste animale, pentru jumătate de an, iar în lipsa acestora, din numerarul ce s'ar putea sechestra, suma necesară pentru procurarea lor; 18. Samanta (art. 28*22), animalele tragatoare, nutreţul, paiele şi asternutul pentru jumătate de an, mai departe uneltele agricole şi gunoiul, de care au nevoie aceia care se ocupa cu agricultura, pentru pământul lucrat de dânşii, sau pe care îl lucrează alţii pentru dânşii, însă cel mult pentru dousprezece jughere cadastrale arator; iar în lipsa de samanta, din numerarul care s'ar putea sechestra, suma necesară pentru procurarea ei; 19. La acele persoane, ale căror drepturi*23) nu se pot sechestra în întregime sau în parte, din numerarul care se afla la dânşii, suma care corespunde drepturilor ce nu s'au putut sechestra, socotită pe timpul dela efectuarea execuţiei şi pînă la proxima scadenta a drepturilor; *22) Art. 28 din Legea XII/1908. Acest articol este citat la art. 208. *23) În textul maghiar se spune: "jarandosag". Pentru acest cuvânt se întrebuinţează în Transilvania expresia "competinţa". Am găsit ca, e mai corect dacă se întrebuinţează pentru ungurescul "jarandosag", cuvântul românesc "drepturi".
20. Bunurile pe care legi speciale le scot de sub urmărire.
Art. 3.- Se poate sechestra pe cale, de execuţie orice obiect arătat în art. 2, pentru încasarea preţului de cumpărare a acelui obiect, dacă instanţa care a ordonat execuţia, la cerere, declara sechestrabil respectivul obiect prin încheierea de ordonarea execuţiei sau mai târziu, prin încheiere separată. În cazul punctului 2 al art. 2 se pot sechestra cadrele (ramele), întrucât se pot separa de moaste sau portrete, fără ruinarea substanţei. Pentru încasarea pensiei alimentare ce s'a stabilit în favorul aceluia pe care urmăritul e obligat sa-l întreţină în baza legii sau a unei uzante legale, precum şi pentru încasarea pensiei alimentare ce s'a stabilit în favorul copilului natural, se poate sechestra în cazurile punctelor 15, 16, 17, 18 şi 19 din art. 2, jumătate din numerarul arătat acolo. În cazul punctului 19 din art. 2, trebuie să se compenseze (compute) suma care i s'a lăsat urmaritului în conformitate cu punctul 15.
ART. 52 Dreptul poştal, mai departe mijloacele de transport, stocurile şi lucrurile destinate pentru serviciul poştal, taxele poştale şi sumele pentru transport, încasate pentru Stat, în fine drepturile maestrilor postali pentru transport şi pausal de birou, nu pot forma obiectul unei urmăriri. De asemenea nu se pot urmări: numerarul şi alte valori trimise prin posta, sumele din rambursurile poştale şi sumele mandatate prin posta sau pe cale telegrafica. Art. 52 se modifica prin art. 79 din legea de exploatare a postelor, telegrafelor şi telefoanelor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 143 din 25 Iunie 1938, după cum urmează: Art. 79. - Nu se poate înfiinţa sechestru sau poprire pe obiectele, valorile şi efectele de comerţ, încredinţate serviciilor P.T.T. şi pe garanţiile întreprinderilor sau ale persoanelor aflate în serviciul Administraţiei P.T.T. De asemeni nu se pot sechestra sau popri: veniturile, subvenţiile, aparatele, materialele, vehiculele, animalele, furajele şi orice alte obiecte ale Administraţiei P.T.T. şi prepuşilor săi, necesare executării serviciului. A se vedea în legătură cu art. 52 şi dispoziţiunile art. 336 din Decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, citat după art. 25.
ART. 53 Concesiunea industriala se poate urmări numai atunci, dacă, în conformitate cu normele industriale în vigoare, poate fi instrainata în mod valabil. Întru cat are loc execuţia obiectelor de monopol ale Statului şi asupra lucrului necesare pentru producerea sau vînzarea lor, mai departe asupra cîştigurilor la loterie şi asupra mărfurilor care se afla în vama, trebuie să se decidă după normele de monopol în vigoare. Legea pentru administrarea şi exploatarea monopolurilor Regatului României, publicată în Monitorul Oficial Nr. 144 din 2 Iulie 1930: Art. 16. - Sumele cuvenite cultivatorilor ca valoare a tutunului recoltat nu pot fi poprite nici cedate în total sau în parte. Ele nu pot fi urmărite de cat pentru datorii către Stat, judeţ sau comuna, C.A.M., sau alte instituţiuni de Stat comercializate şi de proprietarul sau arendaşul pentru arenda terenului cultivat cu tutun. Uneltele şi ecaretele procurate cultivatorilor de către C.A.M. formează gajul exclusiv al sumelor datorate acestei administraţii. Ele nu pot fi urmărite pentru niciun fel de alte datorii decât după completa achitare a creanţei C.A.M. Orice urmărire sau cesiune facuta contra prescripţiunilor de faţa este nulă de drept, iar nulitatea poate fi invocată pe orice cale. Legea pentru organizarea exploatării şi administrării Loteriei de Stat pe clase pentru sănătate publică şi ocrotiri sociale, publicată în Monitorul Oficial Nr. 170 din 26 Iulie 1934; Art. 21. - Lozul este proprietatea aceluia care-l deţine prin cumpărarea dela un colector. Nu se pot face popriri, sechestre sau urmăriri pentru niciun fel de titlu asupra cîştigurilor ieşite la sorţi. În caz de deces, absenta sau incapacitate, legal stabilită şi dovedită, a proprietarului lozului ieşit la sorţi, cîştigul se va consemna la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, la dispoziţia reprezentanţilor legali.
ART. 54 Modificat prin art. 6 din legea XII/1908, după cum numeaza: Art. 6. - În locul art. 54 din legea XL/1881; Cu condiţia sa rămînă neatinsa pentru urmărit, peste sechestru, o sumă anuală de treizecimii lei, se poate sechestra o treime din obisnuitele salarii şi din accesoriile cu caracter de salariu, precum şi din drepturile în caz de disponibilitate, pe care le primesc: functionerii şi oficiantii Statului, judeţelor şi comunelor, mai departe preotii, profesorii şi invatatorii angajaţi la şcolile publice de Stat, comunale şi confesionale, persoanele care se ţin de puterea armata, jandarmerie, precum şi personalul inchisorilor şi institutelor de corectie, funcţionarii şi alte categorii de angajaţi cu salariu anual sau cu diurna sau leafa lunară, ai întreprinderilor publice de cai ferate şi de navigaţiune cu forta motrica, funcţionarii din direcţiunea, din conducerea tehnica şi economică, artiştii dramatici şi de opera angajaţi pentru anume roluri, persoanele din orchestra şi din cor, ai teatrului naţional şi operei şi în fine, oficiantii inferiori şi servitorii angajaţi în servicii publice. Indemnitatea de chirie a persoanelor arătate în alineatul precedent se poate sechestra numai pentru creanţe de chirie; iar celelalte drepturi care se cuvin după serviciu, nu se pot sechestra deloc. Dacă vreuna din persoanele arătate în alineatul precedent, în scopul de a-şi construi sau de a-şi cumpara casa de locuit, ia obligaţiune de plată prin act autentic, legandu-şi în acest scop indemnitatea de chirie, pentru încasarea creanţelor dintr'un asemenea act, se poate sechestra şi indemnitatea de chirie a celui obligat. La executiile făcute asupra drepturilor acestor persoane, crentele derivând din avansuri de salariu, nu au prioritate faţă de creanţele urmaritorilor, care au dobîndit drept de gaj înainte de a se ordonanţa avansul, însă creanţele derivând din raportul de serviciu, în special din taxe de serviciu, salarii ridicate în plus, restituiri, precum şi din amenzi şi pedepse în bani, au drept de prioritate faţă de creanţele creditorilor cu drept de gaj dobîndit anterior. Mai departe, au prioritate faţă de creanţele creditorilor cu drept de gaj dobîndit anterior, creanţele pentru tratament medical public (Legea XXI/1898), precum şi alte asemenea creanţe din legi speciale. Pentru creanţele arătate în alineatul precedent, se pot face reţineri din drepturi fără considerare la restrictiunile fixate prin prezenta lege. În privinta cuantumului reţinerilor, trebuie să se urmeze conform normelor speciale, ce s'au dat în aceasta direcţie; în lipsa unor asemenea norme, se vor putea face reţineri cel mult douăzeci la suta din suma care după lege nu s'ar putea executa. Suma care trebuie să i se lase urmaritului, peste sechestru, a fost fixată prin art. 6 al Legii XII/1908 la 2.000 coroane anual. Aceasta suma a fost majorată apoi prin ordonanţa Nr. 5.051/1917 M.E. la 3.000 coroane anual şi în fine, suma de 3.000 coroane anual a fost majorată la 30.000 coroane anual, prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920. (Dăm la finele acestei lucrări şi ordonanţa Consiliului Dirigent din 31 Octomvrie 1919). Cînd s'a dat ordonanţa Consiliului Dirigent, coroanele nu erau încă scoase din circulaţie şi din acest motiv, Consiliul Dirigent a majorat limitele de valoare pur şi simplu la inzecitul lor. Ulterior, după ce coroanele au fost scoase din circulaţie, practica a admis să se calculeze limitele de valoare din legea de execuţie, socotind pentru fiecare coroana câte un leu. Astfel, limita de valoare din alin. intaiu al art. 6 Legea XII/1908 este azi de 30.000 lei anual. Înaltă Curte de Casaţie, într'o speta în care se discuta limita de valoare din art. 4 al Legii XII/1908 (care completează art. 27 din legea privitoare la procedura de execuţie) a calculat limita de valoare asa cum s'a arătat mai sus, socotind pentru fiecare coroana câte un leu şi apoi majorand valoarea la inzecitul ei, pe baza ordonanţei Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 1920*24). În alte cazuri, Înaltă Curte de Casaţie a evitat sa precizeze textele după care se calculează limitele de valoare. În legătură cu pensia funcţionarilor, Înaltă Curte de Casaţie a stabilit chiar o valoare mai mare de cat inzecitul sumei din textul maghiar, fără a arata însă dispoziţiunile legale care ar admite un asemenea calcul*25). *24) Cas.S.II. Dec. civ. Nr. 118 din 9 Feb. 1934, publicată în Sever Andru: Jurisprudenta Română, vol. III. Oradea, 1939, pag. 312. *25) Cas.S.II. Dec. civ. Nr. 1171 din 21 Oct. 1935, publicată în Sever Andru: Jurisprudenta Română, vol. III Oradea, 1920, pag. 444 A.
Cuantumul care se poate urmări pentru încasarea pensiilor alimentare stabilite pe seama sotiei, rudelor ascendente şi descendente ale urmaritului şi pe seama copilului natural, se arata în art. 9 din Legea XII/1908, citat la art. 58. A se vedea în legătură cu acest articol şi art. 11 şi 15 din Legea XII/1908, citate cel dintaiu la art. 61 şi al doilea după art. 64. Decretul-lege pentru codul funcţionarilor publici, republicat în Monitorul Oficial Nr. 59 din 10 Martie 1942, nu conţine nicio dispoziţiune relativă la urmărirea salariilor. În acest cod se găsesc însă dispoziţiuni în ce priveşte urmărirea alocaţiei pentru copii şi ajutorului de inmormantare. Codul funcţionarilor publici: Art. 25. - Funcţionarul care are copii minori primeşte pentru fiecare copil o alocaţie lunară de 500 lei. Din aceasta alocaţie nu se face nicio reţinere pentru impozit sau pensie; ea nu poate fi poprită sau urmărită pentru niciun fel de datorie. (Am citat din art. 25 numai alin. 1 şi 2). Art. 41. - Familia funcţionarului decedat are dreptul la un ajutor de inmormantare, egal cu salariul brut, plus indemnitatea de chirie şi alocaţia de copii, pe trei luni. Ajutorul de inmormantare se va plati imediat familiei sau celui care suporta cheltuelile de inmormantare. Acest ajutor nu va putea fi urmărit pentru niciun fel de datorii, cu excepţia celor de inmormantare. Familia funcţionarului decedat va continua să se folosească de locuinta publică timp de trei luni dela data decesului. În caz de deces al sotiei sau soţului, care nu e funcţionar public, sau al unui copil, se va putea acorda funcţionarului un ajutor de inmormantare. În vechiul Regat, salariile funcţionarilor publici se urmăresc pe baza art. 409 din codul de procedura civilă. Codul de procedură civilă din vechiul Regat: Art. 409. (Mod. Lg. 1 Iunie 1905). Pensiile de retragere, recompensele naţionale, lefile şi diurnele: ale eclesiasticilor, militarilor, şi tuturor funcţionarilor plătiţi de Stat, district, comuna şi instituţiile de binefacere, ale căror bugete se votează de Camera, nu se pot ceda nici în total, nici în parte. Ele nu se pot urmări decât pînă la o treime pentru datorii către Stat, penalităţi prevăzute de lege, pentru chirii şi creanţe alimentare, precum şi pentru creanţele privilegiate prescrise de articolul 1729 Codul civil*26); pînă la jumătate în ce priveşte plata dotei legiuitei sotii, precum şi alimentele acordate de lege sotiei, copiilor şi ascendenţilor. *26) Codul Civil Roman;
Art. 1729. - Creanţele privilegiate asupra tuturor mobilelor sînt cele mai jos arătate, şi se exercită în ordinea următoare: 1. Cheltuelile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor; Cesionarii de pensii, cu titluri anterioare legei dela 1 Martie 1881, pot cere restituirea capitalului numărat, cu a lui legală dobînda, şi obţine despăgubirea lor prin urmărirea pînă la o treime a pensiei. Indemnizaţiile de chirie ce se acordă unor funcţionari, precum sînt aceia ai căilor ferate, sînt neurmaribile şi necesibile în mod absolut. Ele se pot însă urmări şi ceda în total numai pentru chirie, datorită pentru semestrul la care acele indemnizaţii sînt aferente. Art. 410. - Este nulă orice urmărire sau cesiune facuta în contra prescripţiilor de faţa.
ART. 55 Modificat prin art. 7 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 7. - În locul art. 55 din Legea LX/1881: Cu condiţia sa rămînă neatinsa pentru urmărit, peste sechestru, o sumă anuală de optsprezecemii lei, se poate sechestra o treime din pensiile şi pensiile de graţie, pe care le primesc persoanele arătate în alineatul intaiu al art. 6, de asemenea sporurile persoanele cuvenite în caz de pensionare, precum şi pensia de batranete a preoţilor. Dacă aceste persoane primesc, în loc de pensie, o sumă globală definitivă (excontentare) sau dacă persoanele aparţinînd puterii armate primesc, cu pierderea gradului, o pensie de graţie, din punctul de vedere al executabilitatii, acestea se considera egale cu pensia. Dacă suma globală definitivă (excontentarea) s'a fixat în suma remuneraţiei pe doi ani, partea care se poate sechestra se va socoti, pentru fiecare an, separat. Se procedează la fel şi în cazul unei rascumparari de pensie (art. 28 şi 29 din Legea XI/1885). În cazul celor trei alineate precedente, trebuie să se aplice în mod corespunzător alineatele trei şi patru ale art. 6. 2. Cheltuelile ingroparei în raport cu condiţiunea şi starea defunctului; 3. Cheltuelile bolii celei după urma făcute în curs de un an; 4. Salariile oamenilor de serviciu pentru un an trecut şi restul datoriei din anul curent; 5. Salariul de şase luni al calfelor de pravalie, şi salariul pe o luna al lucrătorilor cu ziua; 6. Preţul obiectelor de subzistenta ale debitorului şi familiei sale în curs de şase luni. Cînd valoarea imobilelor n'a fost absorbită de creanţele privilegiate şi ipotecare, partea din preţul lor care mai rămîne se va afecta cu preferinta la plata creanţelor arătate prin prezentul articol. Pensiile, pensiile de graţie, suma globală definitivă (excontentarea) sau răscumpărarea de pensie, de asemenea ajutoarele pentru educaţie (art. 39-44 din Legea XI/1885), ce se acordă văduvelor rămase după persoanele arătate în alineatul intaiu al art. 6, nu se pot sechestra. Suma care trebuie să i se lase urmaritului, pentru sechestru a fost fixată prin art. 7 al Legii XII/1908 la 1.200 coroane anual. Aceasta suma a fost majorată apoi prin ordonanţa Nr. 5.051/1917 M.E. la 1.800 coroane anual şi în fine, suma de 1.800 coroane anual a fost majorată la inzecitul ei, prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920*27). *27) Înaltă Curte de Casaţie a probat o sentinta a Tribunalului Maramures prin care s'a stabilit suma neurmaribila din pensie la 3.000 lei lunar. În decizia Înaltei Curţi de Casaţie se spune: "Avînd în vedere ca din încheierea adusă în recurs rezultă, ca Tribunalul, pentru a soluţiona în mod arătat apelul făcut de urmărit, motiveaza, ca întru cat prin art. 6 şi 7 din novela executionala (54 şi 55 legea execuţiei) se prevede în mod clar, ca se poate urmări numai aceia parte din pensie, care trece peste minimum de existenta - astfel ca 1/3 sa rămînă neatinsa, ceea ce excede acest minimum stabilit de practica şi jurisprudenta la 3.000 lei lunar, - iar în speta, pensia lunară a urmaritului fiind de 2.100 lei lunar, pensiunea ce urmăritul primeşte nu mai poate fi supusă la reţineri".
A se vedea în legătură cu limita de valoare şi nota dela art. precedent. Art. 7 din Legea XII/1908 este modificat prin mai multe legi posterioare. Cele mai importatnte sînt: Legea generală de pensiuni, publicată în Monitorul Oficial Nr. 85 din 15 Aprilie 1925; "Considerând ca din cele expuse rezultând, ca instanţa de apel a făcut o buna aplicaţie a textelor de lege şi a principiilor generale în materie - neavând nici o influenţa în cauza împrejurarea ca urmăritul este şi avocat - motivele de casare sînt neintemeiate, urmând a se inlatura şi deci recursul a se respinge ca nefondat". (Cas.S.II. Dec.civ. Nr. 1.171 din 21 Octomvrie 1935, publicată în Sever Andru: Jurisprudenta Rezumata, vol. III, Oradea 1939, pag. 444). Gasim ca, considerentele deciziei de mai sus sînt gresite atît în privinta limitei de valoare cat şi în privinta cuantumului ce se poate urmări. În conformitate cu art. 7 din Legea XII/1908 din pensie se poate urmări 1/3 parte însă cu condiţia sa rămînă neatinsa pentru urmărit, peste sechestru, o sumă anuală de 18.000 lei (lunar 1.500 lei) şi nu cum se arata în considerentele deciziei de mai sus, ca din pensie trebuie să rămînă neatinsa 1/3 parte însă cel puţin 3.000 lei lunar. Art. 69. - Pensiunile nu se pot ceda nici în total, nici în parte. Ele nu se pot urmări de cat pînă la 1/3 pentru datorii către Stat, amenzi penale, chirii şi creanţe alimentare; pînă la 1/2 pentru plata dotei sotiei, precum şi pentru sumele acordate cu titlu de alimente sotiei, copiilor şi ascendenţilor." Pentru sumele datorite Statului, pentru cari nu exista un titlu definitiv, potrivit legilor respective, urmărirea se va face pe baza unei deciziuni motivate date de ministerul de care depindea pensionarul pe cînd se afla în funcţiune. Aceasta deciziune, care va arata ce sume se datorează Statului şi pentru ce cauze, va fi comunicată atît pensionarului cat şi Casei generale a pensiunilor care va face retinerile. În contra acestei deciziuni, pensionarul va putea face apel la tribunalul domiciliului lui, în termen de 10 zile dela comunicare. Tribunalul va judeca de urgenta şi fără drept de opoziţie: se vor cita autoritatea care a pronunţat decizia şi apelantul. Sentinta tribunalului va putea fi atacată cu recurs la Înaltă Curte de Casaţie în termen de o luna dela pronunţare, care va judeca fără drept de opoziţie. Pensiunile urmaşilor nu pot fi urmărite pentru sumele datorate de autorul lor. Legea privitoare la pensiunile celor cari au luat parte în războiul pentru întregirea neamului din 2 Septemvrie 1920; Art. 33. - Pensiunile dobândite în virtutea prezentei legi sînt scutite de orice fel de reţineri în profitul Casei generale de pensiuni. Ele nu se pot ceda, nici în total nici în parte, şi nu se pot urmări decât pentru datorii către Stat şi pentru pensiuni alimentare datorite sotiei şi copiilor minori. În niciun caz aceste reţineri nu vor putea depăşi 1/4 din pensiune. Dacă asupra acestei reţineri Statul vine în concurenta cu sotia şi copiii, în acest caz, Statul va primi 1/8 iar copiii şi sotia cealaltă 1/8. Ajutoarele excepţionale prevăzute la capitolul V din prezenta lege sînt scutite în mod adsolut de orice fel de reţineri. Decretul-lege pentru Statutul invalizilor şi accidentatilor de razboiu, urmaşii celor morţi sau dispăruţi în razboiu, publicat în Monitorul Oficial Nr. 209 din 4 Septemvrie 1941; Art. 24. - Pensiile şi recompensele naţionale acordate prin legea de faţa, nu se pot ceda nici urmări decât pentru pensii alimentare datorite sotiei şi copiilor minori, cînd poprirea nu se poate face decât asupra pensiei şi nu poate depăşi 1/4 din cuantumul ei. Cuantumul care se poate urmări pentru încasarea pensiilor alimentare stabilite pe seama sotiei, rudelor ascendente şi descendente ale urmaritului şi pe seama copilului natural, se arata în art. 9 din Legea XII/1908. citat la art. 58. A se vedea şi art. 15 din Legea XII/1908 citat după art. 64.
ART. 56 Nu pot fi urmărite: sumele acordate invalizilor pentru alimente, sporurile acordate răniţilor, primele pentru medalii de vitejie, sumele care se ordonanţează cu titlul de trimestru de inmormantare sau cu titlu de suma globală definitivă (excontentare), pentru familiile militarilor decedati, precum şi gratificatiile acordate văduvelor sau copiilor rămaşi după persoanele arătate în articolul de faţa şi în art. 54, pentru servicii prestate de soţ respective tata. A se vedea notele dela art. precedent în legătură cu legea privitoare la pensiile celor cari au luat parte în războiul pentru întregirea neamului şi Decretul-lege pentru Statutul invalizilor şi accidentatilor de razboiu, urmaşii celor morţi sau dispăruţi în razboiu.
ART. 57 Din dabanzile cautiunilor pentru căsătoriile militare, se poate sechestra numai o treime şi numai cu condiţia, sa rămînă scutită de urmărire o sumă anuală de cel puţin 500 floreni. Cu aceasta restricţiune se poate incuviinta execuţia numai pentru obligaţiuni contractate în timpul căsătoriei de ambii soţi sau, după încetarea căsătoriei, de către sotie. Capitalul cautiunilor pentru căsătoriile militare se poate sechestra, însă, cu restrictiunea, de a se putea întrebuinţa pentru indestularea creanţei urmărite, numai după ce a încetat obligaţiunea de cauţiune. Art. 57 este modificat prin art. 8 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 8. - Art. 57 din Legea LX/1881 se modifica în sensul că, din dobânzile cautiunilor pentru căsătoriile militare se poate sechestra numai o treime, însă în asa fel, sa rămînă din dobânzi scutită de sechestru o sumă anuală de optsprezecemii lei. Suma scutită de sechestru a fost fixată prin art. 8 al legii XII/1908 la 1.200 coroane anual. Aceasta suma a fost majorată apoi prin ordonanţa Nr. 5.051/1917 M.E. la 1.800 coroane anual şi în fine, suma de 1.800 coroane anual a fost majorată la inzecitul ei, prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920. A se vedea în legătură cu suma scutită şi nota dela art. 54 (art. 6 din Legea XII/1908. Căsătoria militarilor este acum reglementată prin legea asupra căsătoriei militarilor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 83 din 9 Aprilie 1931, cu modificările ei ulterioare. A se vedea art. următor, precum şi art. 15 al Legii XII/1908, citat după art. 64.
ART. 58 Modificat prin art. 9 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 9. - În locul art. 58 din Legea LX/1881; Atunci cînd urmăritul este executat pentru pensie alimentara stabilită pe seama sotiei sale, pe seama rudelor sale ascendente sau descendente, precum şi pentru copilul sau natural, scutirile fixate prin art. 6 şi prin primele trei alineate ale art. 7 se reduc la jumătate, iar din drepturile arătate în alineatul ultim al art. 7, se poate sechestra jumătate. Dabanzile cautiunilor pentru căsătoriile militare, se pot sechestra fără nicio ingradire în suma lor totală, pentru pensia alimentara ce se cuvine sotiei şi rudelor descendente ale debitorului. Însă, în ceea ce priveşte pensia alimentara ce se cuvine rudelor ascendente, ale debitorului, din dobânzile cautiunilor la căsătoriile militare, se poate sechestra numai partea ce trece peste optsprecezemii lei anual. Alineatul intaiu al art. 9 din Legea XII/1908 este modificat prin art. 2 din ordonanţa Nr. 5.051/1917 M.E., după cum urmează: Art. 2. - Alineatul intaiu al art. 9, precum şi alineatul intaiu al art. 14 din Legea XII/1908 se modifica în sensul că, în cazul unei executii îndreptate pentru încasarea pensiei alimentare cuvenită sotiei, rudelor ascendente sau descendente ale urmaritului, sau pentru încasarea pensiei alimentare stabilită pe seama copilului nelegitim, se poate sechestra jumătate şi din partea neurmaribila a drepturilor*28), însă numai în asa fel, sa rămînă neatinsa pentru urmărit, peste sechestru, din salariu şi din drepturile cu acelaşi caracter cuvenite pentru serviciu activ (art. 6 şi 11 din Legea XII/1908), cel puţin o sumă anuală de 10.000 lei*29), iar din pensiune (suma globală definitivă*30)) şi din drepturile cu acelaşi caracter (cele trei alineate dintâi ale art. 7, mai departe alineatul penultim al art. 13 din llegea XII/1908), cel puţin o sumă anuală de 6.000 lei*31). *28) În textul maghiar se spune: "a jarandosagoknak vegrchajtas alol mentes reszebol". *29) În textul maghiar 1.000 coroane. *30) Excontentare. *31) În textul maghiar 600 coroane.
A se vedea art. precedent şi nota referitoare la limita de valoare, precum şi art. 15 al Legii XII/1908, citat după art. 64. Art. 6, 7, 13 şi 14 din Legea XII/1908, sînt ciate la art. 54, 55 şi 64.
ART. 59 Indemnitatile şi drepturile pentru călătorii făcute pe bază de delegaţie sau în virtutea funcţiunii, care se cuvin - în conformitate cu normele în vigoare - persoanelor arătate în art. 54 şi 55, nu se pot sechestra, chiar dacă plata acestor indemnităţi sau drepturi nu s'ar face de către o casierie publică.
ART. 60 Modificat prin art. 10 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 10. - În locul art. 60 din Legea LX/1881; Convenţiunile sau renunţările, făcute de urmărit, contrare dispoziţiunilor privitoare la restrangerea execuţiei, cuprinse în art. 54, 55, 57 şi 58 ale Legii LX/1881, modificate prin art. 6-9 din legea de faţa, precum şi în art. 56 şi 59 ale Legii LX/1881, sînt nule. Efectul execuţiei făcute asupra salariului se întinde, dacă între timp s'a întâmplat vreo schimbare şi asupra salariului, pensiei, pensiei de graţie, sumei globale definitive (excontentarii) sau răscumpărării de pensie de mai târziu, în asa fel ca, fără vreo noua dispoziţiune judecătorească, partea sechestrata din salar se schimba în raport cu nouile drepturi. Dacă drepturile scad pînă la suma scutită sau sub aceasta, efectul execuţiei se suspenda şi reinvie dela sine atunci, cînd drepturile întrec din nou suma scutită. După o suspendare de cinci ani, efectul execuţiei încetează.
ART. 61 Modificat prin art. 11 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 11. - În locul art. 61 din Legea LX/1881; Cu condiţia sa rămînă neatinsa pentru urmărit, peste sechestru, o sumă anuală de treizecimii lei, se poate sechestra o treime din salariile şi din orice alte drepturi pe care le primesc pentru serviciu activ persoanele, neînşirate în art. 6, angajate în mod stabil într'un serviciu public sau particular. În conformitate cu acest articol, vor fi consideraţi de angajaţi stabili aceia, care nu sînt plătiţi cu diurna şi nici cu ziua, cu săptămîna sau cu bucata. Art. 10. - Se va aplica în mod corespunzător şi în privinta persoanelor arătate în alineatul intaiu din acest articol şi anume cele trei alineate din urma ale art. 10 atîta timp cat persoanele rămîn în serviciul aceleiaşi societăţi, întreprinderi sau altui patron. Dispoziţiunile art. 11 din Legea XII/1908 sînt modificate în ce priveşte persoanele care intră în prevederile legii asupra contractelor de muncă, prin art. 67, 68, 69, 70 şi 92 din această lege. Legea asupra contractelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial Nr. 74 din 5 Aprilie 1929; Art. 67. - Salariile nu pot fi urmărite decât pînă la concurenta a doua zecimi dintransul şi nu pot fi cedate decât pînă la concurenta unei alte doua zecimi. Salariile nu pot fi urmărite pentru vreo creanta derivând din procurarea de băuturi alcoolice. Art. 68. - Nicio compensaţie nu poate avea loc între salarii sau parte de beneficii datorită şi o creanta oarecare a patronului. La avansurile în bani, compensaţia nu poate avea loc decât pînă la concurenta unei zecimi, cu excepţia avansurilor ce vor fi fost făcute pentru lucrări în curs de execuţie şi cari pot fi reţinute în întregime. Se exceptează creanţele lichide şi exigibile din furnizarea instrumentelor de muncă sau a materiei prime necesară lucrului, cari vor putea fi compensate în proporţie de 1/5 din fiecare plata. Art. 69. - Retinerile asupra salariului, făcute cu titlul de cauţiune sau garanţie, nu pot întrece o zecime din fiecare plata, pînă la acoperirea sumei prevăzută prin convenţia părţilor. Retinerile vor fi depuse pe răspunderea patronului la o casa de economie a Statului din circumscrisptia Camerei de muncă respective. Art. 70. - Cumulul de reţineri făcute sub orice titlu, în limitele arătate mai sus, nu va putea reduce salariul sub 1/3 din fiecare plata. Compensatiunile şi retinerile sînt privilegiate, şi trec înaintea celorlalte creanţe chiar privilegiate afară de impozitele către Stat, judeţ şi comuna. Art. 92. - Salariile funcţionarilor din industrie şi comerţ, intrand în prevederile acestui capitol, nu pot fi cedate sau urmărite pentru mai mult de 1/3. Restul de 2/3 la aceşti funcţionari şi de şase zecimi la salariile muncitorilor (art. 67), nu poate fi cedat sau urmărit decât în cazurile prevăzute de alin. 1, art. 409 din Codul de procedură civilă din vechiul Regat. Limita de valoare din alin. 1 art. 11 Legea XII/1908 a fost fixată la început în 2.000 coroane anual. Aceasta suma a fost majorată apoi prin ordonanţa Nr. 5.051/1917 M.E. la 3.000 coroane anual şi în fine, suma de 3.000 coroane anual a fost majorată prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920, la inzecitul ei. A se vedea în privinta limitei de valoare şi notele dela art. 6 şi 7 (art. 54 şi 55). Cuantumul care se poate urmări pentru încasarea pensiilor alimentare stabilite pe seama sotiei, rudelor ascendente şi descendente ale urmaritului şi pe seama copilului natural, se arata în art. 14 din Legea XII/1908. Acest art. este citat după art. 64. Art. 6 şi 10 din Legea XII/1908 sînt citate la art. 54 şi 60.
ART. 62 şi 63 Modificate prin art. 12 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 12. - În locul art. 62 şi 63 din Legea XL/1881; Din diurne se poate urmări numai partea care trece de saptezecisicinci lei la zi. Din salariile muncitorilor, dacă sînt plătiţi cu ziua sau cu săptămîna, se poate urmări numai suma care trece de saptezecisicinci lei la zi. Salariile ce se cuvin pentru munca în acord (munca determinata după bucata) se pot sechestra numai în asa măsura, sa rămînă scutită de execuţie o sumă de sptezecisicinci lei pentru fiecare zi de lucru. Sumele care nu se pot urmări în conformitate cu alineatele precedente, se reduc la jumătate în cazul cînd execuţia se face pentru datorii din alimente şi chirie pe seama urmaritului şi a familiei sale. Drepturile simplilor soldati nu se pot urmări. A se vedea art. 67, 68, 69, 70 şi 92 din legea asupra contractelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial Nr. 74 din 5 Aprilie 1929, citate la art. precedent. Limita de valoare din alineatele 1, 2 şi 3 ale art. 12 a fost fixată la început în 5 coroane la zi, Aceasta suma a fost majorată apoi prin ordonată Nr. 5.051/1917 M.E. la 7 coroane 50 fileri la zi şi în fine, suma de 7 coroane 50 fileri la zi a fost majorată prin ordonată din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920, la 75 coroane la zi. A se vedea în legătură cu limita de valoare şi notele dela art. 6 şi 7 (art. 54 şi 55).
ART. 64 Nu se pot urmări pensiile de gratier care se plătesc dintr'o casierie publică, dintr'un fond pentru ajutorarea saracilor sau dintr'unul fundational, precum şi ajutoarele de binefacere şi de mila care se acordă văduvelor, orfanilor şi în general celor nevoiasi, de către societăţi, instituţiuni, fundatiuni sau particulari. Art. 64 este completat prin art. 13 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 13. - Art. 64 din Legea LX/1881 se completează cu următoarele dispoziţiuni: Împrumuturile pentru caz de mizerie, bursele, precum şi ajutoarele pentru studii şi călătorii acordate de autorităţi, instituţiuni, reuniuni sau cooperative, nu se pot sechestra. Pensia şi alta renta pe care o primeşte urmăritul dela o institutiune, societate sau reuniune, constituită în scopul de a-şi ajuta sau de a-şi întreţine membrii şi persoanele rămase după ei, dacă altfel n'ar fi scoasa de sub urmărire, mai departe pensia şi alt drept cu caracter de pensie ce se cuvine persoanelor arătate în alineatul intaiu al art. 11, pe care la primeşte urmăritul dela patron, se poate sechestra numai pînă la concurenta unei treimi, însă şi aceasta cu condiţia sa rămînă natinsa pentru urmărit, peste sechestru, o sumă anuală de optsprezecemii lei. Nu se pot sechestra pensiile şi drepturile, pe care le primesc dela patron văduvele şi copiii persoanelor arătate în alineatul intaiu al art. 11, pentru servicii prestate de bărbatul respectiv tatăl lor. Limita de valoare arătată în alineatul penultim al art. 13 din Legea XII/1908 a fost la început de 1.200 coroane anual. Aceasta suma s'a majorat apoi prin ordonanţa Nr. 5.051/1917 M.E. la 1.800 coroane anual şi în fine, suma de 1.800 coroane anual a fost majorată prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920, la inzecitul ei. A se vedea în privinta limitei de valoare şi notele dela art. 6 şi 7 (art. 54 şi 55). Art. 11 din Legea XII/1908 este citat la art. 61. Legea XII/1908: Art. 14. - În cazul unei executii îndreptate pentru încasarea pensiei alimentare cuvenită sotiei, rudelor ascendente sau descendente ale urmaritului, sau pentru încasarea pensiei alimentare stabilită pe seama copilului nelegitim, scutirile arătate în art. 11 în alineatele intaiu, doi şi trei din art. 12, precum şi în alineatul penultim al art. 13 se reduc la jumătate, iar din drepturile arătate în alineatul ultim al art. 13 se poate sechestra jumătate. În privinta creanţelor pentru tratament medical public (Legea XXI/1989) şi în privinta acelor alte creanţe de care dispun norme speciale, se pot face reţineri şi din sumele arătate în art. 11, în alineatele intaiu, doi şi trei din art. 12, precum şi din sumele arătate în alineatul penultim al art. 13, în măsura arătată în alineatul ultim al art. 6. Alineatul intaiu al art. 14 din Legea XII/1908 este modificat prin art. 2 din ordonanţa Nr. 5.051/1917 M.E., după cum urmează: Art. 2. - Alineatul intaiu al art. 9, precum şi alineatul intaiu al art. 14 din Legea XII/1908 se modifica în sensul că, în cazul unei executii îndreptate pentru încasarea pensiei alimentare cuvenită sotiei, rudelor ascendente sau descendente ale urmaritului sau pentru încasarea pensiei alimentare stabilită pe seama copilului nelegitim, se poate sechestra jumătate şi din partea neurmaribila a drepturilor*32), însă numai în asa fel, sa rămînă neatinsa pentru urmărit, peste sechestru, din salariu şi din drepturile cu acelaşi caracter cuvenite pentru serviciu activ (art. 6 şi 11 din Legea XII/1908, cel puţin o sumă anuală de 10.000*33) lei, iar din pensiune (suma globală definitivă*34)) şi din drepturile cu acelaşi carcater (cele trei alineate dintâi ale art. 7 mai departe alineatul penultim al art. 13 din Legea XII/1908), cel puţin o sumă anuală de 6.000 lei*35). *32) În textul maghiar se spune: "a jarandosagoknak vegrehajtas alol mentes reszebol". *33) În textul maghiar 1.000 coroane. *34) Excontentare. *35) În textul maghiar 600 coroane.
Art. 6, 7, 11, 12 şi 13 din Legea XII/1908 sînt citate la art. 54, 55, 61, 62-63 şi 64. Limitele de valoare din textul maghiar au fost majorate la inzecitul lor prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920. A se vedea în legătură cu limitele de valoare şi notele dela art. 6 şi 7 (art. 54 şi 55). Legea XII/1908: Art. 15. - Dacă se executa mai multe drepturi ale urmaritului, din cele arătate în art. 6, 7, 8, 9, 11, 12 şi 13, scutirile fixate acolo se cuvin după fiecare drept separat. Art. 6, 7, 8, 9, 11, 12 şi 13 din Legea XII/1908 sînt citate la art. 54, 55, 57, 58, 61, 62-63 şi 64.
ART. 65 Cat timp durează raportul contractual, încheiat pe de o parte între Stat, autorităţi publice şi fundatiuni generale şi pe de altă parte între persoane particulare, nu se pot urmări deloc obiectele care trebuie să fie livrate în baza contractului mai departe avansurile şi plăţile parţiale pe care Statul, autoritatea publică sau fundatiunea trebuie să le achite, iar lucrările necesare pentru îndeplinirea contractului se pot urmări numai în asa fel, sa nu se împiedice prin aceasta întrebuinţarea lor în îndeplinirea contractului. Se pot sechestra şi în timpul duratei contractului, creanţele scadente după îndeplinirea contractului şi după desocotirea finala, cuvenite persoanelor particulare, care au încheiat contracte cu statul, cu autorităţi publice sau cu fundatiuni generale. Numerarul sau valorile date cu titlu de cauţiune, deşi se poate sechestra, totuşi creditorul urmăritor poate să ceara indestularea sa numai atunci cînd şi întru cat încetează caracterul de cauţiune. Art. 65 este modificat prin art. 112 din legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public, publicată în Monitorul Oficial Nr. 167 din 31 Iulie 1929, după cum urmează: Art. 112. - Popriri şi sechestre asupra sumelor cuvenite întreprinzătorilor pentru servicii efectuate nu se vor putea aplica decât asupra decontului final; toate aceste sume cuvenite întreprinzătorilor vor servi mai intaiu la asigurarea lucrărilor contractate, apoi la plata lucrătorilor a agenţilor sau taseronilor şi a furniturii de materiale pînă la terminarea şi receptionarea provizorie a lucrărilor.
ART. 66 Suma de asigurare pe viaţa care se cuvine beneficiarului, nu poate fi urmărită pentru datoriile asiguratului. Aceasta norma se aplică şi atunci cînd sînt arătaţi ca beneficiari - fără nici o precizare mai apropiată - moştenitorii asiguratului. Despăgubirea care urmează a se plati de către asigurator pe baza unei asigurări pentru caz de incendiu, deşi nu se poate urmări pentru datoriile asiguratului, totuşi portărelul este obligat sa încunoştiinţeze despre procedura de execuţie pe creditorii ipotecari care au dobîndit drept de ipoteca înainte de a se intampla paguba de incendiu. Aceşti creditori au dreptul să-şi valorifice faţă de urmăritor drepturile lor de prioritate sau sa pretindă să se aplice sechestru asupra sumei de despăgubire şi să se întrebuinţeze pentru refacerea edificiului ars. Despăgubirea care urmează a se plati pentru bunuri mobile asigurate, nu se poate urmări pentru datoriile asiguratului, însă, aceia care au dobîndit drept de gaj asupra mobilelor asigurate pot pretinde să fie îndestulaţi cu prioritate, dacă îşi anunta aceasta indreptatire înainte de ordonanţarea sumei asigurate.
ART. 67 Modificat prin art. 16 din Legea XII/1908, după curm urmează; Art. 16. - În locul art. 67 din Legea LX/1881; În cazul unei executii făcute împotriva acelora care se ocupa cu agricultura, deşi se pot sechestra animalele tragatoare şi uneltele agricole, care nu intră în punctul 18 din art. 2, totuşi dacă urmăritul voeşte să le întrebuinţeze pentru continuarea agriculturei şi dacă în privinta animalelor tragatoare se îngrijeşte şi de nutreţul trebuincios, acestea nu i se pot lua din libera sa dispoziţie şi nici nu se pot licita, în intervalul de timp dela 15 Martie pînă la 15 Noemvrie. Aceasta ingradire nu se aplică dacă execuţia este îndreptată împotriva arendaşului pentru încasarea arenzii şi dacă instanţa competenţa pentru ordonarea execuţiei admite aceasta prin încheierea de ordonarea execuţiei, sau mai târziu, prin încheiere separată. Art. 2 din Legea XII/1908 este citat la art. 51.
ART. 68 Asupra obiectelor predate pentru transport întreprinderilor de navigaţiune şi de cale ferată cu forta motrica sau altor cărăuşi, se pot face executii pentru datoriile destinatarului numai după ce marfa a sosit la locul de destinaţie şi după ce s'a înmânat primitorului scrisoarea de trasura. Pentru datoriile expeditorului se pot sechestra obiectele predate pentru transport numai în cazul, dacă nu s'a eliberat recipisa de predare sau biletul de încărcare şi dacă totodată se incunostiinteaza despre efectuarea execuţiei cărăuşul - iar la întreprinderile de cai ferate şi de navigaţiune cu forta motrica şeful statiei unde trebuie să se facă descdarcarea - într'un timp cînd se poate încă preintampina eliberarea scrisorii de trasura către cumpărător. Dacă s'a eliberat bilet de încărcare sau recipisa de predare, în condiţiunile de mai sus se pot sechestra mărfurile predate pentru transport, pentru datoriile posesorilor biletului de încărcare sau recepisei de predare, însă numai atunci dacă se găseşte biletul de încărcare sau recipisa de predare şi se consemnează în depozit judecătoresc sau se noteaza pe ea sechestrul. Cărăuşul nu este obligat în niciun caz sa elibereze lucrurile sechestrate înainte de a i se plati creanta pentru care în baza art. 411 din Legea XXXVII/1875 i se cuvine drept de gaj şi chiar dacă le-ar elibera, dreptul de gaj îi rămîne neatins; aceasta creanta i se achită din preţul realizat la licitaţie cu prioritate. Dacă urmaritorul achită aceasta creanta a cărăuşului, intră în drepturile de gaj şi de indestulare cu prioritate ale cărăuşului. Art. 411 din Legea XXXVII/1875 (Codul Comercial): "Cărăuşul are drept de gaj asupra mărfurilor transportate pînă la concurenta creanţelor derivând din contractul de transport, în special, pentru taxele de transport, de magazinaj, precum şi pentru taxele vamale şi pentru alte debursari. Acest drept de gaj operează pînă în momentul cînd mărfurile transportate au fost predate destinatarului". "În baza acestui drept de gaj valabil şi dacă proprietarul a fost declarat în stare de faliment, cărăuşul poate pretinde pentru achitarea creanţei sale vînzarea parţială sau totală a mărfurilor în sensul dispoziţiunilor art. 409".
ART. 69 Înainte de începerea sechestrării, portărelul este obligat sa socoteasca, la cererea urmaritului, creanta şi accesoriile şi sa cuprindă aceasta socoteala şi în procesul-verbal de execuţie. A se vedea art. 36 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 70 Cu ocaziunea execuţiei, portărelul este obligat sa cerceteze după putinta şi sa arate în procesul-verbal, dacă obiectele asupra cărora se face execuţia sînt sau nu sechestrate printr'o execuţie anterioară. Sechestrarea din nou a mobilelor deja sechestrate se face de regula prin suprasechestrare. Suprasechestrarea se face fără o noua conscriere prin aceea ca, suprasechestrarea se noteaza pe exemplarul original al procesului-verbal dresat cu ocaziunea execuţiei anterioare, făcându-se menţiune de numele noului urmăritor şi eventual de acela al reprezentantului sau, de domiciliul acestuia, de suma creanţei şi de încheierea care conţine ordonarea execuţiei şi delegarea şi aceasta nota se semnează de portărel cu arătarea exactă a timpului cînd s'a făcut suprasechestrarea. Conscrierea altor mobile, care eventual s'ar sechestra în afară de cele suprasechestrate, se face în mod obişnuit. Dacă, cu ocaziunea sechestrului anterior, lucrurile sechestrate nu s'au pus sub sechestru strict şi sechestrul anterior este făcut înainte de noua execuţie cu mai mult decât şase luni, sau dacă procesul-verbal al execuţiei de baza nu se poate procura, noua execuţie nu se face prin suprasechestrare, ci printr'o noua conscriere obişnuită. Chiar şi în afară de aceste cazuri, portărelul, după aprecierea sa sau la cererea vreunuia dintre interesaţi, face execuţia printr'o noua conscriere şi atunci, cînd din împrejurări rezultă ca verosimil ca între timp s'a întâmplat o schimbare în obiectele sechestrate. Execuţia anterioară de care s'a aflat, trebuie să se arate şi în acest caz în procesul-verbal, făcându-se menţiune de domiciliul urmaritorului anterior sau de acela al reprezentantului sau şi de suma creanţei. A se vedea şi art. 41 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 71 Modificat prin art. 17 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 17. - Valoarea mobilelor sechestrate se stabileşte prin evaluare deodată cu aplicarea sechestrului. Dacă urmaritorul şi urmăritul se înţeleg asupra preţului de evaluare, acesta este obligator. În caz contrar, evaluarea o face de regula portărelul. Dacă execuţia trebuie efectuată la sediul judecătoriei şi dacă la judecătorie este angajat un pretuitor stabil, portărelul îl duce cu sine şi acesta face evaluarea. În cazurile de executii care trebuiesc efectuate în afară de sediul judecătoriei, portărelul duce cu sine la faţa locului pretuitor şi acesta face evaluarea numai atunci, cînd se prevede că mobilele care urmează a se sechestra sînt de acelea a căror evaluare necesita cunoştinţe de specialitate. În afară de cazul alineatului precedent, trebuie să se întrebuinţeze pretuitor şi atunci, cînd se cere de către cel puţin una din părţi. Însă, în cazul cînd numai urmaritorul a cerut să se întrebuinţeze pretuitor, fără a fi fost nevoie de aceasta în sensul alineatului precedent, cheltuielile de evaluare nu se pot stabili în sarcina urmaritului. Dacă e necesar, se poate aduce pretuitor şi în cursul execuţiei. Preţul de evaluare trebuie să se arate în procesul-verbal de execuţie pentru fiecare obiect sechestrat separat.
ART. 72 Dacă se sechestreaza mobile, asupra cărora ar putea să aibă o creanta asigurata cu drept de gaj legal acela cu care urmăritul sta sau a stat în raport de închiriere sau de arendare, portărelul incunostiinteaza de efectuarea execuţiei pe inchirietor sau pe arendator, prin scrisoare recomandată, care se va pune la posta în termen de 24 ore, socotite dela terminarea execuţiei. Recipisa se va anexa la scripte. I se cuvine drept de gaj legal inchirietorului asupra mobilelor care se afla în încăperile închiriate, pînă la concurenta chiriei pe un jumătate de an, iar arendatorului asupra produselor, instalatiunilor economice*36) şi vitelor*37) care se afla pe bunul arendat sau care se ţin de el, pînă la concurenta arenzii pe un an. Se poate valorifica dreptul de gaj legal pînă la concurenta acestei chirii pe un jumătate de an şi respective pînă la concurenta arenzii pe un an, fie pentru rate care au fost deja scadente, fie pentru rate care vor fi scadente în viitor, fie în parte pentru rate care au fost scadente şi în parte pentru rate care vor fi scadente în viitor şi anume fără considerare dacă mobilele formează proprietatea chiriaşului sau arendaşului. Dreptul de gaj legal nu se întinde însă şi asupra obiectelor care au ajuns în posesiunea chiriaşului sau arendaşului prin vreo cale oprită de lege. *36) În ungureste: "gazdasagi felszerelvenyekre". *37) În ungureste: "labas joszagokra".
ART. 73 Numerarul găsit printre obiectele conscrise deca urmăritul nu consimte să fie întrebuinţat pentru achitarea totală sau parţială a creanţei urmaritorului, - mai departe obiectele de aur şi de argint şi alte lucruri preţioase, după ce au fost preţuite, în fine, efectele (art. 80), le ia portărelul la sine, da despre ele chitanţa urmaritului şi dacă se cere şi urmaritorului şi face fără amânare raport pentru consemnarea acestor obiecte în depozit judecătoresc. Urmaritorul şi urmăritul au dreptul sa vegheze ca portărelul să facă consemnarea fără amânare, ceea ce dacă nu s'ar intampla, pot anunta omisiunea verbal sau în scris judecătoriei.
ART. 74 Mobilele sechestrate, cu excepţia celor arătate în articolul precedent, se declara de către portărel puse sub sechestru judecătoresc, fără a se aplică sechestru strict. Se vor face atenţi urmăritul sau în absenta sa aceia care au fost de faţa la execuţie, asupra consecinţelor penale în caz de înstrăinare sau distrugerea intenţionată a obiectelor sechestrate. Dacă execuţia s'a efectuat invreo locuinta sau magazin, se va aplica sigilul judecatoresac pe usa dela intrarea principala a locuinţei sau magazinului. A se vedea art. 263, 264 şi 265 din codul penal.
ART. 75 La cererea urmaritorului, portărelul poate să ordone punerea sub sechestru strict a mobilelor sechestrate. Sechestrul strict se face de regula prin aceea ca, portărelul, după ce asculta propunerea urmaritorului, numeşte un curator de sechestru şi da mobilele sechestrate în administrarea acestuia. Dacă se sechestreaza mărfuri de comerţ, portărelul este obligat să le pună sub sechestru strict, prin închiderea pravaliei sau magazinului, şi dacă nu se sechestreaza întregul stoc, prin aşezarea şi sigilarea mărfurilor sechestrate în loc închis*38), afară numai, dacă urmaritorul prezent cere expres a se omite aplicarea sechestrului strict. *38) În textul maghiar se spune:"tartalyokba helyezese es lepeosetelese altal". Am tradus cuvântul "tartaly" cu "loc închis", pentruca în limba română cuvântul "tartaly" nu are sinonim. De fapt "tartaly" este numirea generica pentru orice lucru în care se poate păstra ceva, cum ar fi: lazile, butoaiele, rezervoarele, etc.
Închiderea sau punerea sub sigiliu judecătoresc a altor obiecte sechestrate o poate face portărelul numai atunci, dacă prin aceasta nu este împiedicată locuinta necesară pentru urmărit şi familia sa şi obişnuită lui ocupaţiune.
ART. 76 Mutarea obiectelor sechestrate, dacă se găseşte necesară pentru asigurarea urmaritorului, se ordonă de către judecătoria competenţa conform art. 18, la cererea urmaritorului, care fie ca se cuprinde în procesul-verbal de execuţie, fie ca se va inainta ulterior. Înainte de a se ordonă, judecătoria asculta pe urmărit şi întru cat găseşte necesar, poate condiţiona mutarea de depunerea unei cauţiuni (art. 42) din partea urmaritorului. Mutarea se face pe răspunderea urmaritorului.
ART. 77 În caz de suprasechestru, dacă la cererea urmaritorului anterior nu s'a aplicat sechestru strict, la cererea urmaritorului posterior trebuie să se ordone sechestru strict, însă urmaritorul anterior trebuie să fie ascultat de către portărel în privinta propunerii curatorului de sechestru şi atîta timp cat nu se face aceasta, se poate numi numai un curator de sechestru provizoriu. Dacă suprasechestrantul cere a se ordonă mutarea, judecătoria este obligată sa asculte în orice caz şi pe urmaritorul anterior.
ART. 78 Dacă urmăritul, urmaritorul anterior, cel ce înaintează acţiune de excindere sau oricare alt interesat, consemnează în depozit judecătoresc preţul de evaluare al obiectelor sechestrate sau, dacă s'ar cifra la o sumă mai mica, creanta urmărită şi accesoriile ei, drept cauţiune (art. 42) ca obiectele sechestrate se vor găsi la licitaţie neatinse, trebuie să se omita aplicarea sechestrului strict şi ordonarea mutării - respective sechestrul strict se va disolva şi obiectele mutate se vor restitui în posesiunea urmaritului.
ART. 79 Dacă se sechestreaza creanta pe care o are urmăritul faţă de o terta persoana, se va incunostiinta despre execuţie debitorul urmaritului, prin ordonanţa, care se va inmana contra dovada de inmanare, după normele de înmânarea încheierilor introductive de instanţa, însă omitandu-se citarea prin publicaţie. Dacă se găseşte despre creanta document scris, se va nota pe el sechestrul, iar documentul însuşi se va alătură la procesul-verbal de execuţie. În cazul cînd se sechestreaza vreo creanta asigurata cu ipoteca, portărelul sesizează direct autoritatea de carte funduara respectiva pentru intabularea dreptului de subipoteca, trimitandu-i extrasul procesului-verbal de execuţie în editie autentică. În acest caz efectul de drept al sechestrului se socoteşte din momentul cînd s'a înregistrat sesizarea. În cazul cînd se aplică sechestrul asupra rambursurilor plătibile pentru mărfuri predate pentru transport întreprinderilor de navigaţiune cu forta motrica sau căilor ferate, despre execuţie se va incunostiinta şeful statiei de predare.
ART. 80 Creanţele cambiale, mandatele comerciale, bonurile, biletele de încărcare, titlurile de depozit ale magazinelor generale şi alte efecte care se pot transmite prin indosament (art. 294 şi 295 din Legea XXXVII/1875), mai departe sumele de bani depuse pe bonuri de cassa sau pe libel de depunere la instituţiuni financiare obligate să-şi publice bilanţul sau la alte societăţi - numai dacă deponentul nu şi-a rezervat lămurit dreptul de a le ridica personal - precum în general acele creanţe care se pot valorifica în conformitate cu legile în vigoare sau cu dispoziţiunile statutare ale societăţilor numai de către posesorul documentului eliberat despre creanta, de regula se pot sechestra numai în cazul cînd se găseşte documentul cu ocaziunea execuţiei. Cambiile, efectele şi alte documente insirate mai sus, se vor consemna în depozit potrivit dispoziţiunilor art. 73, după se s'a notat sechestrul. Dacă documentele insirate mai sus nu se pot găsi cu ocaziunea execuţiei, însă din predarea urmaritului sau din dovezile prezentate de urmăritor rezultă ca verosimil ca exista creanta şi se cuvine urmaritului, sechestrarea se poate face prin descrierea amănunţită a creanţei, însă efectul ei depinde de găsirea ulterioară a documentului necesar pentru valorificarea creanţei sau de anularea lui pe cale de procedura legală, pornită fie de urmărit fie pe cheltuiala lui de către urmăritor. Legea XXXVII/1875 (Codul Comercial) Art. 294. - Ordinele de plată şi bonurile întocmite pentru efectuarea de plati în numerar sau pentru livrarea unor lucruri fungibile sau a unor titluri fără a se fi stipulat obligaţiunea de a da o contra prestaţiune dacă sînt la ordin pot fi transmise şi prin indosament. Indosamentul este valid şi atunci cînd transmitentul trece pe contrapagina înscrisului numai numele sau sau firma sa. (Indosament în alb). Art. 295. - În acelaşi mod se pot transmite şi conosamentele de transport maritim, scrisorile de carat, apoi titlurile împrumuturilor maritime şi poliţele de asigurare, dacă au fost emise la ordin. (Traducerea acestor doua articole este luată din Codul Comercial din Transilvania adnotat de Ioan I. Predovici şi Paul Ney). ART. 81 Dacă se sechestreaza o creanta, care rezultă din registrele comerciale, extrasul din registru se va anexa la procesul-verbal de execuţie, iar în registrul comercial se va face menţiune de execuţie, la creanta sechestrata. Dacă se sechestreaza toate creanţele cuprinse într-un registru comercial, este suficient dacă se conscriu creanţele făcându-se referire la registrul comercial şi arătându-se exact numele debitorilor şi sumele creanţelor, iar în registrul comercial se va nota pe fila întîi sechestrarea tuturor creanţelor cuprinse în acel registru, cu referire la numele părţilor şi la încheierea judecatoresca. Pentru facerea extraselor şi respective pentru calcularea sumei creanţelor, portărelul poate întrebuinţa în caz de nevoie expert, a cărui remuneraţie se va socoti la cheltuelile de execuţie.
ART. 82 Debitorul urmaritului, după ce a fost încunoştiinţat de sechestrarea crentei, nu mai poate plati datoria sa ci este obligat, întru cat ar deveni scadenta înainte de noua dispoziţiune judecătorească, sa o consemneze la judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei sau la judecătoria locului de plată, care incunostiinteaza judecătoria amintita mai înainte. Cheltuelile socotite pentru aceasta, care se vor stabili de către judecătorie, se vor restitui debitorului din suma consemnată. Debitorul, care plăteşte creanta sechestrata urmaritului sau la oricine altul, fără dispoziţiune judecătorească, pe lîngă eventualele consecinţe penale, rămîne obligat şi materialiceste, ca şi cînd plata nu s'ar fi făcut.
ART. 83 Dacă se sechestreaza o creanta a urmaritului, care se poate ridica dela o casierie publică sau dacă se sechestreaza sume sau obiecte consemnate în depozit judecătoresc, ordonanţa prin care se aduce la cunoştinţa sechestrul, se comunică atît respectivei casierii cat şi acelei autorităţi superioare casieriei, care are dreptul de ordonantare. Efectele de drept ale sechestrului încep pentru urmărit dela sechestru, iar pentru casierie dela data cînd a fost incunostiintata. Casieria ia act despre sechestru şi nu mai poate efectua plata către urmărit, respective nu mai poate elibera depozitul judecătoresc, atîta timp, cat nu este incunostiintata de sistarea sechestrului din partea judecătoriei competente pentru efectuarea execuţiei. Art. 83. - Este completat prin art. 18 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 18. - Art. 83 şi 84 din Legea LX/1881 se completează cu aceea ca, în acel caz cînd lichidarea nu se face de către contabilitatea de pe lîngă casierie, ci de aceea de pe lîngă autoritatea cu drept de ordonantare, despre sechestru trebuie să fie încunoştinţate: casieria, autoritatea ei superioară şi contabilitatea de pe lîngă aceasta şi efectele de drept ale sechestrului încep pentru casierie din momentul cînd a fost incunostiintata contabilitatea. În privinta popririlor în mâinile Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni, Decretul-lege pentru organizarea Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni, publicat în Monitorul Oficial Nr. 253 din 1 Noemvrie 1939, conţine următoarele dispoziţiuni: Art. 75. - Popririle, cesiunile şi orice alte notificări tinzând a împiedica o restituire sau a modifica drepturile existente asupra depozitului, care nu vor fi făcute conform dispoziţiunilor ce urmează, sînt nule, iar judecătorii sînt ţinuţi a pronunţa din oficiu nulitatea în orice fel şi grad de instanţa. Art. 76. - Popririle în mâinile Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni nu vor putea fi înfiinţate asupra depunerilor, cînd în cererea de depunere exista facuta menţiunea prevăzută de art. 10, alin. c. Asemenea popriri se vor putea înfiinţa şi valida în mâinile autorităţii sau instanţei care are recipisa în conservare. Art. 77. - Dacă autoritatea sau instanţa care are recipisa în conservare s'a desesizat în mod regulat de ea în favoarea depunatorului, sau a celui pe seama căruia s'a făcut depunerea, poprirea se va putea înfiinţa în mâinile Cassei. Art. 78. - Dacă, cu toate ca exista menţiunea prevăzută de art. 10, alin. c, recipisa nu a fost încredinţată celui arătat, conform acelui text poprirea se va putea înfiinţa valabil în mâinile Cassei, conform regulelor arătate mai jos. Din ziua următoare primirii citaţiunii şi interogatoriului prevăzut în art. 79 cel indicat, conform art. 10 alin. c, nu va mai primi recipisa de conservare, iar dacă depunatorul refuza a o primi înapoi, o va depune instanţei care a ordonat poprirea. Art. 79. - Proba îndeplinirii condiţiunilor cerute de art. 77 şi 78 alin. 1 nu se poate face decât prin interogatoriul celui indicat prin art. 10 alin. c Art. 80. - Asupra depunerilor care au fost făcute fără menţiunea art. 10 alin c. cat şi asupra celor care au fost făcute cu aceasta menţiune dar intră în cadrul prevederilor art. 77 şi 78, alin. 1, se pot înfiinţa popriri în mâinile Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni. Art. 81. - Popririle pe depunerile făcute la casieria centrala a Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni se vor înfiinţa la sediul principal al Cassei la Bucureşti. Popririle pe depunerile făcute la administraţiile de încasări şi plati se vor înfiinţa atît la sediul principal al Cassei în mâinile reprezentantului ei legal cat şi la administraţia de încasări şi plati unde a fost depusa suma şi care a emis recipisa. Art. 82. - Procesul-verbal de poprire trebuie să conţină următoarele indicatiuni: numărul, data şi valoarea recipisei emise pentru depozitul ce se opreşte , casieria unde s'a făcut depunerea, numele depunatorului poprit şi arătarea sumară a depozitului. Art. 83. - Copie de pe cererea de validare a popririi, care trebuie să conţină obligatoriu menţiunile prevăzute în articolul precedent, trebuie notificată celui pe seama căruia s'a făcut depunerea, dacă debitorul poprit este depunatorul, sau acestuia, dacă debitorul poprit este cel pe seama căruia s'a făcut depunerea, cu invitatiunea de a introduce contestaţia, dacă are vreo opunere de făcut. Art. 84. - Notificarea prevăzută în articolul precedent se va adresa atît la domiciliul arătat în declaraţia de depunere, cat şi la domiciliile ce s'au notificat Cassei conform art. 17 Comunicarea ei se va face conform art. 51 alineatul ultim din legea de faţa. Art. 85. - Dacă cel căruia i s'a adresta notificarea nu a făcut contestaţie, debitorul poprit este considerat a fi singurul creditor al Cassei. Art. 86. - La termenul de validare, Cassa nu are obligaţiunea de a se prezenta în instanţa, ci numai aceea de a declara în scris, pînă la acel termen, despre existenta depozitului şi împrejurările popritoare existente, precum şi orice alte declaraţiuni ar mai avea de făcut. Instanţa are obligaţiunea de a lua în considerare declaraţiunile scrise făcute de Cassa. Art. 87. - În baza sentinţei de validare definitivă şi investită, Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni va face plata la cererea creditorului popritor, fără a mai cere recipisa, care devine nulă prin efectul validării definitive. Art. 88 Popririle în mâinile Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni nu se pot înfiinţa şi valida decât numai prin Judecătoria 1 urbana Bucureşti şi Tribunalul Ilfov, secţia notariat. Dacă sînt mai multe popriri înfiinţate asupra aceleaşi recipise de ambele aceste instanţe, distribuţia sumelor se va face la tribunalul Ilfov, secţia notariat. Tribunalul Ilfov, secţia notariat, este singur competent sa judece apelurile contra cărţilor de judecată pronunţate asupra validării, cat şi apelurile în contestaţii sau contra distribuţiei. Orice alte instanţe sesizate anterior promulgării legii de faţa îşi vor declina din oficiu competenţa în favoarea instanţelor arătate în alineatul 1 al articolului de faţa. Statul şi institutiunile prevăzute în art. 54 din legea pentru unificarea procedurii fiscale vor face popriri cu respectarea formelor indicate de acea lege. Art. 10, 17 şi 51 din Decretul-lege pentru organizarea Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni, la care se face trimitere în articolele citate mai sus au următorul text: Art. 10. - Orice depunere se face pe baza unei cereri timbrata, scrisă şi subscrisă de depunator, conţinînd următoarele indicatiuni: a) Numele, prenumele şi domiciliul depunatorului; b) Numele, prenumele şi domiciliul celui pe seama căruia se face depunere; c) Institutiunea, instanţa sau persoana care va conserva recipisa ce se va emite pentru depunerea facuta, precum şi sediul sau domiciliul lor; d) Suma ce se depune sau descrierea amănunţită a efectelor, actelor, bijuteriilor sau obiectelor depuse şi valoarea lor.
Efectele vor fi primite pe valoarea lor nominală. Actele, bijuteriile, sau obiectele depuse vor fi evaluate, evaluarea neputând fi mai mica decât 10.000 lei. Dacă depunatorul nu cunoaşte indicatiunile prevăzute la punctul b, el va face menţiune despre aceasta în cererea de depunere. Art. 17. - Depunatorul are obligaţiunea, sub a lui răspundere, de a notifica directiunii Cassei, de îndată, orice schimbare a domiciliului sau, precum şi a oricăror persoane prevăzute în art. 10, alin. a, b şi c, şi care i-ar fi cunoscute pe orice cale. Aceeaşi obligaţiune o are şi persoana pe seama căreia s'a făcut depunerea de îndată ce a cunoscut existenta aceasta, în forma legală. Notificarea este necesară Cassei, exclusiv pentru îndeplinirea formelor prevăzute de art. 51 din legea de faţa, privitoare la pierderea recipisei şi la popriri; ea nu implica din partea celui care o face nici acceptarea depunerii, nici afirmarea sau negarea drepturilor pe care eventual le are asupra depozitului. Art. 51. - Dacă menţiunile din cerere corespund cu cele din declaraţia de depunere prevăzută în art. 10, se va notifica prin portărel către o copie certificată de Cassa, de pe cerere, tuturor celor care figurează în declaraţia de depunere, atît la domiciliul arătat în declaraţie cat şi la domiciliile ce i s'au notificat, conform art. 17 din legea de faţa. Portărelul sau agentul însărcinat cu îndeplinirea acestei notificări o va comunică conform dispoziţiunilor procedurii civile, iar în caz ca i se declara sau constata ca persoana în primirea căreia urmează a se face notificări nu locuieşte la adresa arătată, sau este decedata, el este obligat a afişa la cea adresa notificarea, făcînd cuvenită menţiunea în procesul-verbal ce va dresa.
ART. 84 Dacă urmaritorul precizează în cerearea de execuţie, ca voeşte să efectueze execuţia numai asupra unor creanţe hotărît arătate în cerere, care se pot ridica dela o casierie publică, sau asupra unor sume consemnate în depozit judecătoresc, se omite delegarea portărelului şi se incunostiinteaza despre sechestru casieria şi autoritatea ei superioară printr'un ordin în acest sens, care se va cuprinde în încheierea de ordonarea execuţiei. Art. 84. - Este completat prin art. 18 din Legea XII/1903, după cum urmează: Art. 18. - Art. 83 şi 84 din Legea LX/1881 se completează cu aceea ca, în acel caz cînd lichidarea nu se face de către contabilitatea de pe lîngă casierie, ci de aceea de pe lîngă autoritatea cu drept de ordonantare, despre sechestru trebuie să fie încunoştinţate: casieria, autoritatea ei superioară şi contabilitatea de pe lîngă aceasta şi efectele de drept ale sechestrului încep pentru casierie din momentul cînd a fost incunostiintata contabilitatea. A se vedea în privinta popririlor în mâinile Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni art. 75-88 din Decretul-lege pentru organizarea Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni, citate după articolul precedent.
ART. 85 Pentru efectuarea mai multor executii ordonate deodată împotriva aceluiaşi urmărit, trebuie să se delege după putinta un singur portărel, iar pentru efectuarea executiilor ordonate ulterior, se va delega după putinta portărelul, care a efectuat execuţia anterioară încă neterminată.
ART. 86 Dacă acelaşi portărel este chemat din partea mai multor urmăritori să efectueze diferite executii împotriva aceleiaşi părţi atunci, cînd n'a început încă de fapt sechestrarea, conscrierea se va face în favorul tuturor urmaritorilor împreună şi deodată. Acel portărel, care a fost însărcinat să efectueze o execuţie din oficiu, dacă efectuează împotriva aceluiaşi debitor o alta execuţie ordonată, este obligat să efectueze împreună şi deodată şi execuţia din oficiu, chiar dacă urmaritorul în favorul căruia s'a ordonat execuţia care urmează a se efectua din oficiu, n'a achitat conform art. 20 eventualele cheltuieli necesare. Din preţul de cumpărare al unor mobile astfel sechestrate, urmaritorii care sechestreaza deodată, primesc indestulare în proporţie cu creanţele lor.
ART. 87 Dacă se prezintă la portărel un nou urmăritor după ce sechestrarea s'a început sau dacă în cursul execuţiei portărelul este însărcinat să efectueze o execuţie din oficiu împotriva aceluiaşi debitor, asupra bunurilor deja conscrise are prioritate urmaritorul anterior faţă de urmaritorul posterior, însă mobilele nesechestrate încă se vor conscrie împreună şi deodată în favorul tuturor urmaritorilor, cu efectele de drept arătate în articolul precedent.
ART. 88 Dispoziţiunile art. 86 şi 87 se vor aplica în mod corespunzător şi atunci, dacă se întâlnesc la acelaşi debitor mai mulţi portarei. În acest caz, conscrierea se face în acelaşi proces-verbal pentru toţi următorii şi anume, dacă nu a intervenit alta înţelegere, o face acel portărel care a început deja sechestrarea, iar dacă sechestrarea nu s'a început încă de niciunul, acela a cărui delegaţie este mai veche.
ART. 89 Portărelul emite imediat după terminarea procedurei de sechestrare o somaţiune în care, arătând numele urmaritorului şi urmaritului, domiciliul lor, suma creanţei, locul execuţiei, descrierea generală a mobilelor sechestrate şi preţul lor de evaluare, de asemenea domiciliul portărelului, invita pe toţi aceia care înţeleg să-şi revendice drept de proprietate asupra obiectelor sechestrate, să-şi înainteze acţiunea de excindere la judecătoria competenţa conform art. 18, în termen de 15 zile dela data somaţiunei. În cazurile art. 86, 87 şi 88 se va emite o singura somaţiune cu numele tuturor urmaritorilor. Portărelul înmânează contra dovada de inmanare sau trimite prin posta cu scrisoare recomandată un exemplar al somaţiunei în decurs de 3 zile, socotite dela terminarea execuţiei primăriei comunale a locului de execuţie pentru a fi afişată sau publicată după obiceiul locului, iar un exemplar îl afişează la judecătorie. Acelora, care s'au prezentat în cursul procedurii de execuţie ca îndreptăţiţi (revendicatori) sau ale căror drepturi au fost tot atunci anunţate, li se înmânează contra dovada de inmanare câte un exemplar din somaţiune în termen de 3 zile sau li se trimite prin posta cu scrisoare recomandată. Dacă e necunoscută locuinta revendicatorului, înştiinţarea se va omite. Dacă se sechestreaza creanta arătată în art. 54-59 şi 80, mai departe numerar, sau dacă se sechestreaza pentru creanta inchirietorului sau arendatorului mobile asupra cărora urmaritorul are drept de gaj conform art. 72, în privinta acestora nu are loc somaţiune pentru revendicarea drepturilor şi nici acţiune de excindere cu efect suspensiv (art. 93), ci se pot face în continuare pasii de executare după ce au trecut 8 zile dela efectuarea execuţiei.
ART. 90 Dacă se sechestreaza mobile despre care se afirma ca formează proprietatea unei persoane fără drept de autoreprezentare şi dacă execuţia se efectuează împotriva reprezentantului legal al acestei persoane fără drept de autoreprezentare, sau dacă nu se cunoaşte cu siguranţa existenta reprezentantului legal al persoanei fără drept de autoreprezentare sau persoana lui ori locul unde se afla, portărelul este obligat sa trimită un exemplar al somaţiunei autorităţii tutelare respective.
ART. 91 Portărelul este obligat sa înainteze judecătoriei proces-verbal dresat, în decurs de 3 zile socotite dela terminarea procedurei. Judecătoria, după ce stabileşte cheltuelile în conformitate cu art. 27, restituie scriptele portărelului pentru continuarea procedurei. Portărelul este obligat sa înainteze deodată cu procesul-verbal şi un exemplar al somaţiunei pentru revendicarea drepturilor, care se retine la judecătorie pentru a se anexa la eventualul proces de excindere care s'ar inainta. A se vedea art. 44 din regulamentul pentru asrviciul portareilor.
ART. 92 Acţiunea de excindere se va indrepta numai împotriva urmaritorului, iar dacă sînt mai mulţi urmăritori împotriva tuturor şi se va inainta la judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei în atâtea exemplare, ca, reţinându-se un exemplar la judecătorie, sa rămînă câte un exemplar pentru fiecare parit. La exemplarul judecătoriei se alătură procesul-verbal de execuţie sau extrasul acestuia, în copie legalizată. Reclamantul care excinde*39) şi urmăritul se vor înştiinţa cu rubru. Cel din urma poate intră în proces pentru a apara drepturile urmaritorului. *39) Revendica.
În cazul art. 14, dacă execuţia nu se efectuează asupra unor mobile care se afla în succesiune sau care au trecut de pe defunct asupra moştenitorului, ci se efectuează asupra altor mobile care formează proprietatea moştenitorului, pentru scoaterea de sub sechestru a acestor mobile, moştenitorul poate face acţiune de excindere. Art. 92 este completat prin art. 45 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 45. - Art. 92 din Legea LX/1881 se completează cu aceea ca, privitor la acţiunile de excindere vor fi de altfel aplicabile art. 134 şi 135 pr.civ. Legea I/1911 (Procedura Civilă): Art. 134. - Acţiunea trebuie înaintată la instanţa procesului în scris, în limba română, în doua exemplare şi cu un rubru, iar dacă sînt mai mulţi pariti, în atâtea exemplare ca sa ajungă fiecare parit câte un exemplar. Dacă reclamantul voeşte sa incerce înmânarea acţiunii pe seama paritului în mai multe locuri deodată, poate prezenta şi mai multe exemplare de acţiune, pe spesele sale poprii. La acţiune trebuie să se anexeze mai departe, atâtea exemplare de încheieri de citare, întocmite cu textul prescris de art. 142, câte exemplare urmează să se inmaneze. Dacă mai mulţi interesaţi au reprezentant comun sau dacă înmânarea se poate face valabil şi în mana unuia dintre mai mulţi reprezentanţi ai vreunui interesat, acţiunea va fi înaintată pentru ei, numai într'un singur exemplar. Dacă reclamantul este reprezentat prin avocat, fiecare exemplar al acţiunii trebuie să fie contrasemnat de avocat. În lipsa reprezentării prin avocat partea sau mandatarul sau trebuie să întocmească acţiunea conform art. 100 alineatul doi. Dacă partea nu înaintează exemplarele de acţiune rubrul sau anexele necesare, grefa instanţei, din oficiu, va întocmi copii de pe act, pe spesele părţii şi le va legaliza. Dacă partea nu anexează exemplarele citaţiei, ele vor fi întocmite din oficiu. Art. 135. - În procedura judecătoriilor de ocol acţiunea poate fi supusă şi la proces-verbal, înaintea instanţei procesului. În cazul cînd acţiunea se expune oral, instanţa este obligată sa dea părţii instrucţiunile necesare, punându-i în vedere lipsurile expunerii, însă nu poate refuza dresarea procesului-verbal, dacă partea cere chiar şi după ce a fost avertizata. Copiile de pe procesul-verbal, necesare pentru inmanare şi anexele trebuitoare (art. 133), le va întocmi şi legaliza grefa instanţei, din oficiu. La acţiune de excindere are drept numai proprietarul mobilelor sechestrate. Creditorul gajist nu are acest drept. În legătură cu aceasta chestiune Înaltă Curte de Casaţie a hotărât: "Tribunalul a considerat pe intimaţi, ca avînd un drept de gaj asupra bunurilor sechestrate". "Prin art. 89 din legea executionala se prevede printre altele ca portărelul trebuie să someze pe toţi acei cari ar avea de revendicat vreun drept de proprietate asupra mobilelor sechestrate şi sa înainteze în termen de 15 zile dela data somaţiunei, la Judecătoria completenta, conform art. 18 acţiunea de excindere-contestaţie". "Potrivit dispoziţiunilor art. 459 şi 461 c.c.a., debitorul rămîne şi pe mai departe proprietarul averei gajate creditorul gajat nefiind îndreptăţit a se folosi de bunul gajat, el fiind obligat a-l păstra şi a-l restitui la scadenta datoriei, în cazul achitării acesteia". "Gajistul neavând deci un drept de proprietate, ci numai de retentiune şi preferinta, în conformitate cu art. 89 din legea executionala, nu avea dreptul la acţiune de excindere-contestaţie, asa ca Tribunalul numai prin violarea sus mentionatelor texte de lege a admis cererea contestatorului, de a fi scoase de sub sechestru bunurile urmărite şi cari formau proprietatea cooperativei meseriasilor din Cluj". "Astfel fiind, motivul gasindu-se întemeiat, recursul câtă a se admite, urmând ca în fond să se respingă acţiunea de excindere - contestaţie - a intimatului". (Cas. S. II. Dec. civ. Nr. 591 din 29 Noemvrie 1930, publicată în Sever Andru: Jurisprudenta Rezumata vol. I, Bucureşti 1933 pag. 418). În cadrul unei acţiuni de excindere, urmăritul poate să conteste - pe cale de excepţie - eficacitatea actului juridic dela baza acţiunii de excindere atunci cînd acest act este făcut în scopul de a păgubi creditorii şi de a sustrage baza de indestulare. A se vedea în legătură cu aceasta chestiune jurisprudenta publică în Ştefan Laday: Codul Civil Austriac, vol. III, pag. 209-220. Cînd urmărirea se face prin organele Ministerului de Finanţe, pentru creanţe intrand în prevederile Decretului-lege pentru codul de procedura fiscală, cei ce au de revendicat vreun drept de proprietate, nu pot inainta acţiune de excindere după normele din legea privitoare la procedura de execuţie, ci vor trebui să facă contestaţie la urmărire, în conformitate cu art. 273 şi următorii din acel cod. La urmăririle ordonate pe baza legii pentru înfiinţarea şi organizarea jurisdicţiei muncii (publicată în Monitorul Oficial Nr. 38 din 15 Februarie 1933), e aplicabil art. 69 din această lege: Art. 69. - Contestaţiile la executare se vor adresa preşedintelui care a investit hotărîrea ce se executa şi vor fi judecate de aceasta după normele procedurii civile. Hotărîrile date în aceste contestaţii sînt definitive. Ele pot fi atacate cu recurs în condiţiile stabilite la art. 11 şi 61 din prezenta lege. Dacă contestaţia se admite, preşedintele va fixa un nou termen, cînd judecata se va face după normele legii de faţa.
ART. 93 Acţiunea de excindere, dacă se înaintează în termen de 15 zile socotite dela somaţiune, are, în privinta obiectelor revendicate, efect suspensiv asupra continuării execuţiei. Pe baza unei acţiuni de excindere, care s'a înaintat după acest termen sau, în caz de restituire pentru completare, pe baza unei acţiuni care s'a înaintat după acest termen cu lipsurile completate, execuţia se poate suspenda numai în cazul, dacă reclamantul îşi face verosimila indreptatirea sa la acţiune şi totodată consemnează la judecătorie, pentru cazul ca ar pierde acţiunea de excindere, drept cauţiune (art. 42), creanta urmaritorului şi accesoriile, sau preţul de evaluare al obiectelor revendicate, dacă acesta este mai mic. Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de suspendare, nu se poate face apel (recurgere). Portărelul se incunostiinteaza despre suspendarea execuţiei care s'a admis în urma acţiunii de excindere, prin rubru oficial.
ART. 94 Acţiunea de excindere se judeca pe cale sumară şi se rezolva prin sentinta. Mai multe acţiuni de excindere, înaintate împotriva aceluiaşi urmăritor pe baza aceleiaşi executii sau în urma sechestrării de mai multe ori a aceloraşi obiecte, se judeca şi se rezolva deodată. Aceia, care au efectuat pînă în ziua desbaterei suprasechestru asupra obiectelor revendicate sau le-au sechestrat din nou se vor cita de asemenea la desbatere prin încheiere, însă se pot prezenta la desbatere şi fără citaţie şi îşi pot formula apărarea. Urmaritorii pot să fie citaţi la desbaterea acţiunii de excindere şi prin reprezentanţii lor care au intervenit la execuţie. A se vedea art. 55 din Legea LIV/1912, citata după art. 13.
ART. 95 În procesele de excindere care au efect suspensiv asupra continuării execuţiei, se vor asculta, dintre martorii propuşi de către reclamant, numai martorii care locuesc în circumscripţia judecătoriei, sau pe care partea probanta îi va aduce la desbatere, ori la un nou termen, care se va fixa în acest scop în cel puţin 8 şi în cel mult 15 zile.
ART. 96 În caz ca se dovedeşte dreptul, averea revendicata se scoate de sub sechestru. Drepturile stabilite prin sentinţele date în procesele de excindere fără efect suspensiv, dacă licitaţie s'a ţinut şi preţul nu s'a împărţit încă, au efect numai asupra preţului de cumpărare. Sentinta data în procesul de excindere nu are efect de drept asupra raportului de drept dintre cel ce revendica*40) şi urmărit, ci aceştia îşi pot exercita drepturile, unul împotriva celuilalt, pe calea dreptului comun. *40) Reclamant.
ART. 97 Alineatul intaiu al art. 97 este modificat prin art. 46 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 46. - Alineatul intaiu al art. 97 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: În procesul de excindere, reclamantul nu poate face justificare, iar în cazul omisiunii termenului de constituirea procesului, nu poate cere repetarea citaţiei (art. 430 pr. civ.). Opoziţie şi proces de reînnoire (revizuire) nu are loc. Urmează alineatul doi din art. 97: După ce s'a dat o sentinta, chiar neridicata la valoare de drept, asupra unei acţiuni de excindere fără efect suspensiv, nu se mai poate tine licitaţie asupra mobilelor scoase de sub sechestru, sau în cazul ca licitaţia s'a ţinut, preţul de cumpărare încă existent, nu se poate împărţi. În acest scop, se comunică fără amânare portărelului un exemplar al sentinţei.
ART. 98 Dacă, din împrejurările existente la dara sechestrului, urmaritorul a putut să fie de buna credinţa ca obiectele sechestrate sînt proprietatea urmaritului, cheltuelile de judecată se compensează, chiar dacă acţiunea de excindere s'ar admite.
ART. 99 Aceia care înaintează acţiune de excindere cu efect suspensiv asupra continuării execuţiei, dacă revendicarea s'a dovedit evident neîntemeiată, se condamna, pe lîngă obligarea lor la cheltuelile de judecată, şi la o amenda pînă la 10.000 lei*41). *41) În textul maghiar era 500 floreni, egal 1.000 coroane, suma care s'a majorat la inzecitul ei, în baza legii privitoare la majorarea cifrei amenzilor judecătoreşti şi la modul încasării lor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 279 din 25 Martie 1923.
ART. 100 Dispoziţiunile art. 92-99 se vor aplica în mod corespunzător şi în privinta proceselor de excindere, care se înaintează pentru mobile sechestrate cu ocaziunea executiilor efectuate în cauze de dare şi administrative, sau cu ocaziunea altor executii, care nu se efectuează potrivit dispoziţiunilor acestei legi. Aceste procese de excindere se pornesc înaintea acelei judecătorii, în circumscripţia căreia s'a efectuat execuţia. Dispoziţiunile art. 100 sînt modificate prin art. 273-286 din decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 78 din 1 Aprilie 1942. Cînd urmărirea se face prin organele Ministerului de Finanţe, pentru creanţe intrand în prevederile acestui decret-lege ce au de revendicat vreun drept de proprietate, nu pot inainta acţiune de excindere după normele din legea privitoare la procedura de execuţie, ci vor trebui să facă contestaţie la urmărire, conform art. 273-286 din sus aratatul decret-lege. La urmăririle ordonate pe baza legii pentru înfiinţarea şi organizarea jurisdicţiei muncii (publicată în Monitorul Oficial Nr. 38 din 15 Februarie 1933), e aplicabil art. 69 din această lege. Art. 69. - Contestaţiile la executare se vor adresa preşedintelui care a investit hotărîrea ce se executa şi vor fi judecate de acesta după normele procedurei civile. Hotărîrile date în aceste contestaţii sînt definitive. Ele pot fi atacate cu recurs în condiţiile stabilite la art. 11 şi 61 din prezenta lege. Dacă contestaţia se admite, preşedintele va fixa un nou termen cînd judecata se va face după normele legii de faţa.
ART. 101 După ce expira termenul pentru înaintarea acţiunii de excindere cu efect suspensiv asupra continuării execuţiei, dacă nu s'a înaintat acţiune de excindere, se vor face pasii pentru continuarea executării în privinta tuturor mobilelor sechestrate, iar dacă privitor la unele din ele s'a înaintat acţiune de excindere, asupra mobilelor care nu formează obiectul acţiunii de excindere.
ART. 102 Mobilele sechestrate se vand de regula prin licitaţie judecătorească. Portărelul fixează termenul de licitaţie, în cazurile executiilor care se efectuează din oficiu, fără staruinta, iar în caz contrar, la staruinta verbală sau scrisă a urmaritorului sau urmaritului şi emite despre aceasta o publicaţiune. În publicaţiune se va arata: numele urmaritorului şi al urmaritului*42), încheierea de ordonarea execuţiei şi de delegare, locul, ziua şi ora licitaţiei, arătarea în general a obiectelor care urmeza a fi licitate şi preţul de evaluare. Obiectele cu o valoare mai mare şi cele de o calitate excepţionala trebuie să se arate în publicaţiune separat. *42) A se vedea alin. 1 al art. 19 din Legea XII/1908 citat mai jos.
Publicaţiunea se afişează la judecătorie, se trimite pentru obişnuită publicare şi afişare acelei primării comunale unde urmează a fi ţinuta licitaţia, se trimite urmaritorului, urmaritului şi dacă sînt mai mulţi urmăritori fiecăruia din ei, iar în cazurile art. 72 şi inchirietorului. Dacă preţul de evaluare al mobilelor care urmează a fi licitate trece de 6.000 lei*43), publicaţiunea de licitaţie se va insera într'o gazeta locală - în lipsa ei în gazeta care apare în locul cel mai apropiat - iar dacă preţul de evaluare trece de 40.000 lei*44), în gazeta oficială. În Budapesta licitaţia se publică în gazeta oficială şi atunci, cînd preţul de evaluare este mai mare de 6000 lei însă sub 40.000 lei. *43) În textul maghiar 300 floreni. *44) În textul maghiar 2.000 floreni.
Fără considerare la preţul de evaluare al mobilelor care urmează a fi licitate, fiecare parte interesată este indreptatita sa insereze pe cheltuiala sa proprie publicaţiunea de licitaţie, chiar şi de mai multe ori, în gazetele pe care şi le va alege. În acest scop, portărelul este obligat sa elibereze părţii interesate un exemplar al publicaţiunii de licitaţie. Tardivă sau gresita inserare a unei asemenea publicaţiuni, nu are nici o înrâurire asupra efectului licitaţiei. Art. 102 este modificat prin art. 19 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 19. - Alineatul trei al art. 102 din Legea XL/1881 se modifica în sensul că, în publicaţiunea de licitaţie inserată, nu este permis a se arata numele urmaritului. Alineatul patru al aceluiaşi articol se modifica în sensul că, în cazul dacă sînt mai mulţi urmăritori, publicaţiunea de licitaţie se va comunică numai acelora din ei, în favorul cărora se ordonă licitaţia conform art. 20*45). *45) Art. 20 din Legea XII/1908 este citat la art. 120.
În toate cazurile (art. 102, 152, 176, 185 şi 187 din Legea LX/1881 cînd publicaţiunea de licitaţie trebuie inserată, în provincie, într'o gazeta locală sau într'una care apare în locul cel mai apropiat, judecătoria este obligată sa aleagă pentru aceste publicaţiuni numai o gazeta în limba română*46). *46) În text se spune limba maghiara.
Limitele de valoare din legea de execuţie au fost majorate la inzecitul lor, prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920. Cînd s'a dat ordonanţa Consiliului Dirigent, coroanele nu erau încă scoase din circulaţie şi din acest motiv, Consiliul Dirigent a majorat limitele de valoare pur şi simplu la inzecitul lor. Ulterior, după ce coroanele au fost scoase din circulaţie, practica a admis să se calculeze limitele de valoare din legea de execuţie, socotind pentru fiecare coroana câte un leu. Am arătat în textul traducerei limitele de valoare majorate, în lei, însă în acelaşi timp am arătat în note şi limitele de valoare din textul maghiar, în coroane sau floreni. A se vedea în legătură cu limitele de valoare şi notele dela art. 27 şi 54.
ART. 103 Termenul de licitaţie, dacă preţul de evaluare nu întrece suma de 40.000 lei*47), nu poate fi mai scurt de 8 zile şi mai lung de 15 zile, în caz contrar, nu poate fi mai scurt de 15 zile şi mai lung de 30 zile. Acest termen se socoteşte din ziua ce urmează zilei cînd a fost afişată publicaţiunea la judecătorie. A se vedea în privinta limitei de valoare nota dela articolul precedent. *47) În textul maghiar 2.000 floreni.
ART. 104 Dacă, prin păstrare, obiectele sechestrate sînt expuse unei mari deprecieri, sau dacă păstrarea se poate face numai cu cheltuieli care nu stau în proporţie cu valoarea lor, judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei, la cererea oricărei părţi interesate, poate ordonă ţinerea licitaţiei înainte de expirarea termenului pentru înaintarea acţiunii de excindere cu efect suspensiv, sau dacă o asemenea acţiune s'a înaintat deja, înainte de rezolvirea ei. Judecătoria hotărăşte asupra cererii, după ce asculta părţile interesate şi pe revendicatorii cunoscuţi, iar dacă citarea pentru un termen scurt a acestor interesaţi intimpina greutăţi, după cu asculta curatorul numit pe seama lor şi în caz de nevoie, după ce asculta şi experţi. Împotriva încheierii prin care se ordonă licitaţia, nu se poate face apel (recurgere), însă dacă partea condamnata sau revendicatorii consemnează preţul de evaluare în numerar sau în efecte bune pentru cauţiuni (art. 42), sau dacă părţile se înţeleg într'o alta asigurare, obiectele sechestrate se eliberează de sub sechestru cu omiterea ţinerii licitaţiei. În cazul cînd se ordonă licitaţia, termenul de licitaţie îl fixează judecătoria, pentru un timp care nu poate trece de 8 zile. Publicaţiuni prin gazete - fără considerare la preţul de evaluare al mobilelor care urmează a fi licitate - se pot face numai de către cei interesaţi, pe cheltuiala lor. Suma încasată la licitaţie se consemnează în depozit judecătoresc pînă la expirarea termenului de înaintarea acţiunii de excindere cu efect suspensiv, sau dacă o asemenea acţiune s'a înaintat deja, pînă la rezolvirea ei cu valoare de drept.
ART. 105 În cazurile executiilor efectuate din oficiu (art. 20), portărelul tine şi licitaţia tot din oficiu, iar în caz contrar numai atunci, dacă se prezintă la termenul de licitaţie fie urmaritorul, fie urmăritul, personal sau prin reprezentant, sau dacă anunta ca, deşi nu voeşte să fie reprezentat la licitaţie, totuşi cere ţinerea licitaţiei. Înainte de licitaţie, portărelul, în urma dispoziţiei şefului judecătoriei sau ajutorului sau, ia la sine obiectele depozitate şi prezentându-se la faţa locului în ziua şi ora fixată pentru ţinerea licitaţiei, socoteşte suma de indestulare şi accesoriile, care, dacă nu s'ar achită de urmărit, începe imediat licitaţia.
ART. 106 Urmăritul are dreptul sa indice ordinea în care să se ţină licitaţia, ba poate chiar sa scoată la licitaţie alte mobile în locul celor conscrise, însă dacă nu se încasează din acestea creanta şi accesoriile, licitaţia se continua asupra obiectelor conscrise. Dacă cel condamnat nu voeşte sa uzeze de acest drept al său, licitaţia se face în ordinea conscrierei, pe poziţii. Judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei, la cererea oricăruia dintre interesaţi şi în caz de nevoie după ascultarea şi a celorlalţi interesaţi, poate ordonă să se liciteze deodată colectiunile, şi ţinînd seama de împrejurări, şi obiectele de acelaşi fel sau gen, chiar dacă ele au fost sechestate sub diferite poziţii. Împotriva încheierii ce s'a dat în aceasta privinta, nu se poate face apel (recurgere).
ART. 107 Fiecare obiect se striga cu preţul de evaluare şi dacă nu se oferă preţul de evaluare, preţul de strigare se reduce treptat. Licitaţia se continua pînă cînd se fac oferte şi dacă nu se mai face nicio alta oferta, obiectul licitat, după ce s'a strigat de trei ori preţul oferit, se declara cumpărat din partea aceluia care a oferit mai mult, chiar şi atunci dacă din partea altor concurenţi nu s'au făcut oferte.
ART. 108 La licitaţie trebuie să se plătească imediat preţul de cumpărare al fiecărui obiect, în numerar şi după ce s'a făcut plata, obiectul licitat se preda în posesiunea cumpărătorului. Dacă acela, care a oferit mai mult n'ar plati imediat preţul de cumpărare, obiectul se liciteaza imediat din nou. Concurentul care n'a făcut plata, n'are dreptul la eventuala diferenţa de preţ realizată în plus, în schimb este obligat sa completeze eventuala suma în minus şi nu mai poate participa la licitaţie pe mai departe. Dacă nu sînt sechestranţi anteriori cunoscuţi sau dacă nu sînt creditori cu drept de gaj şi dacă nu s'au făcut nici declaraţii de privilegiu şi nici nu s'a ordonat păstrarea în depozit judecătoresc a sumei încasate din licitaţie, urmaritorul are dreptul sa cumpere la licitaţie fără plata în numerar, pînă la concurenta creanţei sale şi a accesoriilor sau sa îngăduie altora sa cumpere pe credit. În ambele cazuri, preţul de cumpărare se socoteşte (computa) în creanta. Dacă sînt mai mulţi urmăritori acest drept se poate exercita numai atunci, dacă în aceasta privinta a intervenit o învoiala de comun acord. În cazul unei executii silite, efectuată pe baza unei hotărîri date asupra unei acţiuni cambiale în regres pentru asigurare*48), urmaritorul nu poate uza de acest drept. *48) În textul maghiar se spune: [......].
ART. 109 Întru cat calitatea excepţionala a mobilelor care urmează a fi licitate sau împrejurările date pretind să se stabilească condiţiuni de licitaţie speciale, la cererea oricărei părţi interesate, - care se va inainta pînă la afişarea publicatiunei de licitaţie şi la care se va alătură copia legalizată a procesului-verbal de execuţie, - judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei, eventual după ascultarea celorlalţi interesaţi, stabileşte condiţiunile de licitaţie şi avizează despre aceasta fără amânare portărelul şi părţile interesate. Împotriva încheierii ce s'a dat în aceasta privinta, fie ca s'a admis fie ca s'a respins cererea, nu se poate face apel (recurgere). Dacă în condiţiunile speciale se stabileşte plata în rate, la cererea oricărei părţi interesate, trebuie să se cuprindă în condiţiunile de licitaţie şi aceea ca, se va depune un vadiu corespunzător şi ca obiectele licitate se vor preda cumpărătorului numai după plata integrală a preţului. În publicaţiunea de licitaţie trebuie să se cuprindă unde se pot vedea condiţiunile de licitaţie speciale stabilite şi licitaţia se va tine pe baza acestor condiţiuni. Judecătoria are dreptul sa cuprindă în publicaţiune esenta condiţiunilor speciale pe care le-a stabilit şi dacă se prezintă ca necesar, poate să fixeze în locul termenului de licitaţie stabilit, un alt termen de licitaţie. Dacă s'au stabilit condiţiuni de licitaţie speciale, cei ce doresc sa liciteze sînt obligaţi să semneze aceste condiţiuni speciale înainte de a fi admişi la licitaţie.
ART. 110 Despre licitaţie se dreseaza proces-verbal în care se cuprind: denumirea părţilor, numărul procesului-verbal de execuţie care sta la baza licitaţiei, creanta şi accesoriile, arătarea obiectelor licitate în ordine curenta şi pe lîngă insemnarea poziţiilor din procesul-verbal de execuţie, numele cumpărătorului şi preţul de vânzare. Aceia care au făcut declaraţii de privilegiu (art. 111) se vor arata precis în procesul-verbal de licitaţie. Procesul-verbal de licitaţie se semnează de urmăritor şi de părţile prezente sau de reprezentanţii lor (art. 26). Mobilele vândute în licitaţie, afară numai dacă nu s'a stabilit alta condiţie în conformitate cu art. 109, trec imediat în proprietatea cumpărătorului, iar anularea licitaţiei nu are efect asupra dreptului de proprietate dobîndit de cumpărător. Împrejurarea ca s'a ţinut licitaţia se va nota pe procesul-verbal de execuţie şi aceasta nota se va semna de portărel. În conformitate cu art. 233 din regulamentul pentru serviciul portareilor, licitaţia se tine după normele din legea privitoare la procedura de execuţie. Astfel, dispoziţiunile art. 51 din regulamentul pentru serviciul portareilor nu se aplică în Transilvania.
ART. 111 Toţi aceia, care pretind ca ar avea dreptul din preţul mobilelor scoase în licitaţie la o indestulare înainte de creanta urmaritorului, întru cat din scriptele de execuţie nu rezultă ca s'ar fi efectuat anterior o execuţie în favorul lor, sînt obligaţi sa declare privilegiile lor portărelului, pînă la începerea licitaţiei, în scris, într'un exemplar, sau verbal. Despre declaraţia verbală, portărelul trebuie să ia proces-verbal. Mai multe asemenea declaraţii verbale, se pot cuprinde într'un singur proces-verbal. Legile, în care se cuprind cele mai frecvente privilegii, sînt: Decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 78 din 1 Aprilie 1942: Art. 317. - Creanţele Statului, judeţelor, comunelor şi ale tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, provenite din impozite, majorări, taxe, alte contribuţiuni speciale şi amenzi, au privilegiul asupra întregii averi mobile şi imobile a debitorului, după prevederile de mai jos. În privinta imobilelor, privilegiul se limitează numai la impozite şi majorări datorate pe ultimii cinci ani, sub condiţia expresă ca impozitele şi taxele sa poarte asupra imobilului urmărit, fără a fi nevoie ca pentru aceasta să se îndeplinească formalitatea inscripţiei. Anii se socotesc pe exercitii financiare. Pentru toate celelalte impozite, taxe şi amenzi, precum şi orice alte creanţe cu accesorii, privilegiul are rangul inscripţiei, iar în cazul că nu s'a luat inscripţie, privilegiul trece înaintea oricărui creditor chirografar. În privinta mobilelor, privilegiul trece în toate cazurile, înaintea oricărui creditor privilegiat, cu respectarea privilegiilor speciale. În caz de concurenta între autorităţi, ordinea de preferinta, este: Statul, autoritatea şi instituţiile publice de Stat, judeţul, comuna şi autorităţile şi instituţiile publice, judeţene şi comunale. Decretul-lege pentru organizarea Corpului de avocaţi din România, publicat în Monitorul Oficial Nr. 205 sin 5 Septemvrie 1940: Art. 157 alin. ultim: Plata onorariului este asigurata, în ceea ce priveşte lucrurile mobile, conservate sau intrate în patrimoniul clientului prin serviciile prestate de avocat, cu privilegiul legal asupra acestor lucruri, iar pentru imobile, printr'o ipoteca legală, care va avea rang din ziua inscripţiei, fără prejudiciul drepturilor de preferinta ale Statului. Legea asupra contractelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial Nr. 74 din 5 Aprilie 1929: La art. 71 din legea asupra contractelor de muncă s'a strecurat o greşeală de tipar. Textul exact este: Legea asupra contractelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial Nr. 74 din 5 Aprilie 1929: Art. 71. - Creanta salariatului contra patronului, fie el angajat cu ziua, săptămîna, luna sau anul, cu lucru sau cu bucata, pentru neplata salariului şi partea de beneficii, este garantată integral, cu un privilegiu general în rang imediat înaintea oricărei creanţe chirografare.
ART. 112 Inchirietorii şi arendorii sînt obligaţi a-şi anunta, pînă la începerea licitaţiei, suma creanţei pentru care revendica drept de gaj legal chiar şi atunci, dacă dreptul de gaj legal, bazat pe raportul de închiriere sau de arendare, este arătat în procesul-verbal de execuţie, fără însă a se preciza acolo suma creanţei.
ART. 113 Dacă nu s'a înaintat declaraţie de privilegiu şi după scriptele de execuţie nici nu este urmăritor anterior cunoscut, licitaţia se va continua pînă atunci, pînă cînd se acopere creanta urmaritorului şi accesoriile, respective pînă cînd se liciteaza toate mobilele sechestrate. În acest caz, creanta urmaritorului împreună cu accesoriile se achită respective se amortizeaza imediat, contra chitanţa, din preţul de cumpărare încasat; documentul original referitor la creanta, dacă a fost în întregime anulat prin plata efectuată, se ia dela urmăritor şi se preda urmaritului, iar în caz contrar se noteaza din partea urmaritorului pe documentul original plata şi după ce s'a întâmplat aceasta, documentul se restituie urmaritorului, contra dovada. Dacă urmaritorul nu poate prezenta documentul original, portărelul depune la judecătorie suma cat face creanta. După ce a fost indestulata creanta urmaritorului, portărelul preda urmaritului eventual numerar ce a mai rămas, contra chitanţa, eliberează de sub sechestru judecătoresc obiectele sechestrate şi nelicitate şi face în decurs de 3 zile raport despre procedura - prezentând şi scriptele - judecătoriei care l-a delegat, iar aceasta, dacă execuţia s'a efectuat pe bază de comisie rogatorie, trimite scriptele instanţei care a dresat comisia rogatorie. Judecătoria care a ordonat execuţia incunostiinteaza părţile despre sosirea scriptelor, prin încheiere, cu adaugirea ca, ele pot vedea la judecătorie şi se pot scoate copii de pe ele. În cazul unei executii, efectuată pe baza unei hotărîri date asupra unei acţiuni cambiale în regres pentru asigurare, suma încasată nu se eliberează urmaritorului, ci se înaintează fără amânare cu raport separat, pentru a fi consemnată în depozit judecătoresc.
ART. 114 Dacă s'a înaintat declaraţie de privilegiu sau dacă din scriptele de execuţie rezultă ca este urmăritor anterior cunoscut, licitaţia se continua pînă atunci, pînă cînd sa acopere toate creanţele şi accesoriile, sau pînă ce se lichidează toate mobilele sechestrate. În acest caz, dacă în privinta împărţirii preţului de cumpărare toţi interesatii au ajuns la o învoiala de comun acord, învoiala care se va cuprinde în însuşi procesul-verbal de licitaţie, distribuirea preţului de cumpărare se face de portărel imediat, în conformitate cu aceasta învoiala; în caz contrar, toate scriptele şi eventualele declaraţii de privilegii depuse se vor inainta în decurs de 3 zile judecătoriei competente pentru efectuarea execuţiei, iar preţul de cumpărare şi eventualele obiecte de valoare nelicitate (art. 73) se vor inainta fără întîrziere cu raport separat, pentru a fi consemnate în depozit judecătoresc. A se vedea şi art. 51-63 şi 223 din regulamentul pentru serviciul portareilor.
ART. 115 Licitaţia va fi ţinuta potrivit normelor din art. 102 şi următorii chiar şi atunci, cînd este ordonată în baza art. 106 din Legea XXVII/1876 asupra gajului manual deţinut de creditorul cambial sau în baza art. 305 şi 306 din Legea XXXVII/1875 asupra gajului manual dat pentru asigurarea unei creanţe derivând dintr'un act comercial. În aceste cazuri nu are loc nici somaţiune pentru revendicarea drepturilor şi nici procedura pentru privilegii. După ce s'a ordonat licitaţia şi s'a evaluat gajul manual, portărelul este obligat sa emita publicaţiunea de licitaţie şi să efectueze licitaţia. Creanta asigurata va fi indestulata de către portărel, iar eventuala diferenţa în plus împreună cu cambia originala achitată, se restituie debitorului, eventual masei falimentului, sau în cazul unei piedici, se depune la judecătorie (art. 113). Împotriva încheierilor judecătoreşti date în cursul acestei proceduri se poate face apel (recurgere), iar împotriva procedurei şi încheierilor portărelului contestaţie, însă acestea au efect suspensiv numai asupra distribuirii banilor incasati în licitaţie. Legea XXVII/1876 este abrogată prin legea asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial Nr. 100 din 1 Mai 1934. Legea XXXVII/1875 (Codul Comercial): Art. 305. - Dacă gajul s'a dat, în baza unui contract scris, pentru garantarea unei creanţe, ce deriva dintr'un act comercial şi dacă debitorul nu satisface la timp obligaţiunile sale, creditorul este în drept de a se despăgubi din obiectele date lui în gaj, fără a fi obligat sa intenteze mai înainte acţiune împotriva debitorului. În acest scop creditorul prezentând înscrisurile necesare va face cerere la tribunalul domiciliului sau, care fără ascultarea debitorului şi pe rizicul - pericolul - şi cheltuiala creditorului ordonă vînzarea obiectelor puse în gaj sau a unei părţi din acestea. Creditorul este obligat ca în măsura posibilitatei sa notifice de îndată debitorului atît vînzarea ordonată cat şi efectuarea ei şi sa predea debitorului suma ce prisoseste după vânzare. Dacă creditorul nu face notificarea, este dator despăgubiri. Art. 306. - Dacă gajul se da pentru garantarea unei obligaţiuni derivând din acte de comerţ şi dacă părţile au stipulat în scris, ca creditorul, să poată a se despăgubi din gajul dat, fără intervenţia Justiţiei, creditorul este în drept, în caz dacă debitorul nu satisface obligaţiunile sale la timp, sa pue în vânzare publică gajul dat, în asemenea caz este liber, dacă obiectele date în gaj au curs cotat pe piaţa sau la bursa, să le vândă prin persoane autorizate şi pe cale particulară, pe preţul cotat. Despre vînzarea efectuată este obligat ca în măsura posibilitatei şi sub urmările raspunderei de daune, sa notifice aceasta îndată debitorului şi sa îi predea prisosul din preţul vanzarei. (Traducerea acestor doua articole este luată din Codul Comercial din Transilvania, adnotat de Ioan I. Predovici şi Paul Ney).
ART. 116 Dacă preţul de cumpărare încasat la licitaţie este neîndestulător pentru achitarea creanţei urmaritorului şi a accesoriilor, urmaritorul poate pretinde ca portărelul sa continue executarea şi întru cat îi adresează o asemenea cerere direct portărelului pînă cînd se înaintează scriptele de licitaţie, portărelul este obligat să efectueze execuţie continuativa asupra mobilelor urmaritului care se afla în circumscripţia aceleiaşi judecătorii, fără o noua delegare. Cu excepţia acestui caz, execuţia continuativa se ordonă, pînă cînd scriptele n'au fost restituite în conformitate cu art. 113 instanţei care a ordonat execuţia, de către judecătoria rogata pentru efectuarea execuţiei, iar după ce judecătoria rogata a restituit scriptele, de către instanţa care a ordonat execuţia de baza.
ART. 117 În afară de cazurile art. 116, execuţia continuativa are loc: a) Dacă urmaritorul arata ca, creanta sa nu este acoperită prin obiectele luate sub sechestru cu ocaziunea execuţiei anterioare; b) Dacă s'a înaintat acţiune de excindere privitor la mobilele sechestrate sau la o parte din ele, sau dacă s'a declarat privilegiu; c) Dacă se cere radierea din conscriere a obiectelor sechestrate, pe motivul că nu se pot urmări.
De regula, execuţia continuativa se ordonă de către judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei. Însă, în cazul punctului a), dacă pentru efectuarea execuţiei au fost rogate mai multe judecătorii, este competenţa sa ordone execuţia continuativa acea instanţa, care a ordonat şi execuţia de baza. În cazul punctului a), judecătoria are dreptul, după împrejurări, sa stabilească cheltuelile execuţiei continuative în sarcina urmaritului sau să le sisteze. În toate celelalte cazuri, cheltuielile execuţiei continuative le suporta urmăritul. Dacă urmaritorul cere a se ordonă execuţie continuativa înainte de a fi efectuat execuţia ordonată anterior, în acest caz, deşi execuţia continuativa se poate ordonă, totuşi cheltuielile cererii de execuţie nu se pot stabili în sarcina urmaritului.
ART. 118 În cazul art. 114, dacă în privinta împărţirii preţului de cumpărare n'a intervenit nicio învoiala de comun acord, judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei fixează un scurt termen pentru distribuirea preţului şi citeaza pentru acesta toate părţile interesate. Cei interesaţi se pot cita la desbatere şi prin reprezentanţii lor care au intervenit la execuţie. Dacă vreo parte nu poate fi citata la desbatere din motivul că nu i se cunoaşte domiciliul, sau dacă pînă la desbatere nu soseste dovada de citare în mod legal a unei părţi care nu s'a prezentat, se numeşte pe seama ei curator, fără citare prin publicaţie, şi întru cat cu citarea curatorului nu se poate tine desbaterea la termenul fixat, se fixează un nou termen pentru un cat mai scurt timp posibil.
ART. 119 Ordinea de indestulare se stabileşte de judecător, după ascultarea celor interesaţi, şi încheierea data asupra acestei chestiuni se pronunţa faţă de părţi imediat. Cheltuelile de licitaţie, de publicare şi efectuare se vor seria înaintea oricărei alte creanţe. Dacă, cu ocaziunea pronunţării, nu se declara împotriva încheierii apel (recurgere), preţul de cumpărare se distribuie imediat, iar în caz de apel (recurgere), declarat cu ocaziunea pronunţării şi care se poate motiva în scris în termen de 3 zile, scriptele se vor inainta în decurs de 8 zile. Recursul are efect suspensiv numai în privinta achitării acelor creanţe, a căror indestulare depinde de hotărîrea care se va da asupra apelului (recurgere) de instanţa superioară. Acele creanţe, care, fără considerare la hotărîrea instanţei superioare, dobîndesc indestulare în orice caz din preţul de cumpărare, se achită chiar dacă s'a făcut recurs (recurgere) imediat. În contra încheierii de a doua instanţa, dacă s'a schimbat încheierea primei instanţe, are loc recurs cu efect suspensiv la instanţa a treia. Acest recurs se înaintează în termen de 8 zile, socotite dela data comunicării încheierii de a doua instanţa*49). *49) A se vedea art. 40 din Legea LIV/1912, citat la art. 34, precum şi notele în legătură cu acest articol (pag. 23-25).
Creanta acelui creditor, care a dobîndit drept de gaj pe bază de execuţie de asigurare, deşi se seriaza în ordinea de preferinta a dreptului de gaj, dacă între cei interesaţi nu intervine o alta învoiala, se consemnează în depozit judecătoresc într'o sumă corespunzătoare, pînă la rezolvirea cu valoare de drept a procesului privitor la creanta. Dacă se contesta veracitatea unei creanţe asigurate cu drept de gaj legal, pe lîngă consemnarea sumei corespunzătoare în depozit judecătoresc, cel ce pretinde va fi indrumat sa înainteze acţiune la judecătoria competenţa, într'un termen fix de 30 zile, socotite dela ridicarea la valoare de drept a încheierii şi dacă creanta nu e încă scadenta, socotite din ziua scadentei care se va arata prin încheiere. Acest proces se va porni împotriva urmaritului, rămînînd neatins dreptul de intervenţie în proces a celor interesaţi. Legile, în care se cuprind cele mai frecvente privilegii, sînt arătate după art. 111. Decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 78 din 1 Aprilie 1942, dispune: Art. 324. - Instanţele judecătoreşti vor comunică fiscului din oficiu orice tablou de distribuirea vreunei sume de bani, la alcătuirea căruia fiscal a fost citat.
ART. 120 Modificat prin art. 20 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 20. - În locul art. 120 din Legea LX/1881: În cazul cînd se întâlnesc mai mulţi urmăritori (art. 86-88 din Legea LX/1881), precum şi atunci cînd aceleaşi mobile sînt sechestrate şi suprasechestrate, întru cat legea nu face distincţie, licitaţia trebuie ordonată - chiar dacă ordonarea ei a fost cerută numai din partea unuia dintre urmăritori - pentru indestularea creanţelor tuturor urmaritorilor, cu sechestru de baza şi cu suprasechestru, în favorul cărora s'a efectuat deja sechestrul pînă în ziua emiterii publicaţiei de licitaţie. Aceasta dispoziţiune nu se aplică: 1. Dacă urmaritorul sau suprasechestrantul a anuntat încetarea creanţei sale; 2. Dacă urmăritul a justificat încetarea creanţei cu recipisa de mandat poştal sau cu alt document; 3. Cu excepţia cazului cînd execuţia s'a efectuat din oficiu, dacă urmaritorul sau suprasechestrantul nu cere licitaţie timp de un an, socotit dela data sechestrului. În cazul punctului 1 şi 2 anunţarea se poate face verbal sau în scris la judecătoria care a efectuat execuţia sau la portărel. Anunţarea verbală trebuie luată la proces-verbal. În cazul punctului 1 trebuie să se încunoştiinţeze despre anuntare urmăritul, iar în cazul punctului 2 urmaritorul. Dacă anunţarea arătată în punctul 2 se face după emiterea publicatiunei de licitaţie, licitaţia trebuie ţinuta în favorul urmaritorului sau suprasechestrantului la care se referă anunţarea numai atunci, dacă se prezintă la licitaţie şi cere ţinerea ei. Dispoziţiunile de mai sus nu ating dreptul de gaj al urmaritorului sau suprasechestrantului amintit în punctul 1-3.
ART. 121 Dacă s'au sechestrat efecte, care au curs cotat la bursa, acelea, de regula, nu se scot la licitaţie, ci se vand din partea portărelului cu intervenţia părţilor interesate, dacă este în localitatea bursa, prin mijlocirea unui curtier de bursa, iar dacă în localitate nu este bursa, prin mijlocirea vreunei instituţiuni financiare, sau în alt mod corespunzător, însă în orice caz contra plata în numerar. Factura de vânzare se alătură la scripte. Vânzarea cu mai mult de doua la suta sub preţul mijlociu al zilei, se poate face numai cu consimţămîntul tuturor celor interesaţi. Dacă în localitate nu este bursa şi dacă valorificarea nu se poate face în modul arătat mai sus, judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei, pe baza raportului făcut de portărel, adresează în scopul efectuării vânzării comisie rogatorie către judecătoria competenţa dela sediul celei mai apropiate burse. Dacă valorificarea nu se poate face după niciunul din modurile de mai sus, efectele avînd curs cotat la bursa se vand şi ele prin licitaţie judecătorească.
ART. 122 Dacă s'a sechestrat o creanta a urmaritului, la dorinţa urmaritorului, debitorul urmaritului este obligat a se declara în acea privinta: 1. Dacă recunoaşte şi în ce măsura recunoaşte existenta creanţei şi dacă e dispus să facă plata? 2. Dacă îşi formulează cineva vreun drept asupra creanţei sechestrate şi ce anume drept? 3. Dacă mai este sechestrata creanta în favorul altui creditor şi dacă da, pentru ce anume pretentie? Somatiunea pentru facerea declaraţiei se va cuprinde în ordonanţa prin care se aduce la cunoştinţa execuţia, sau dacă urmaritorul ar cere aceasta mai târziu, debitorul va fi somat de portărel să facă declaraţia, prin încheiere separată. Declaraţia trebuie să se facă în decurs de 8 zile, socotite dela înmânarea ordonanţei sau încheierii separate, printr'un script semnat de debitor, sau verbal la portărel. Portărelul va prezenta judecătoriei declaraţia scrisă sau procesul-verbal dresat despre declaraţia verbală, pentru care urmaritorul este obligat să facă completarea de timbre.
ART. 123 Dacă creanta sechestrata e o creanta în numerar şi n'are asupra ei drept de gaj nimeni altul afară de urmăritor, urmaritorul poate să ceara, la judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei, să se transfere*50) pe cale executionala aceasta creanta asupra sa. *50) Am întrebuinţat în traducerea de faţa cuvântul "transferare", pentru ca în textul maghiar se vorbeşte de [........].
Dacă creanta sechestrata întrece creanta urmaritorului şi accesoriile, în lipsa unei alte învoieli, transferarea se poate face numai atunci, dacă urmaritorul plăteşte diferenţa în numerar. Dacă exista document despre creanta, transferarea se scrie pe documentul, care se eliberează urmaritorului în original. Exceptând cazurile art. 80, creanta sechestrata nu poate fi transferata asupra urmaritorului înainte de a expira termenul de înaintarea acţiunii de excindere cu efect suspensiv, sau dacă o asemenea acţiune de excindere s'a înaintat, pînă la rezolvirea ei cu valoare de drept. Urmăritul răspunde de existenta şi de incasabilitatea creanţei transferate pe cale de execuţie. Dacă pentru asigurarea creanţei este intabulat în cartea funduara dreptul de ipoteca, pentru inscriptiunea transferării în cartea funduara, se sesizează autoritatea de cărţi funduare.
ART. 124 Dacă creanta sechestrata nu poate fi transferata*51) potrivit articolului precedent, precum şi atunci, dacă urmaritorul nu doreşte transferarea creanţei sechestrate, poate cere la judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei, să fie autorizat sa încaseze creanta sechestrata sau să se numească în acest scop un curator. *51) A se vedea ................
Dacă asupra creanţei are şi altul drept de gaj sau dacă creanta sechestrata este mai mare decât creanta urmaritorului şi accesoriile ei, numai dacă între părţi n'a intervenit o alta învoiala, pentru încasare se va numi un curator; în caz contrar cu încasarea se încredinţează urmaritorul. Urmaritorul poate cere a se lua dispoziţiuni în privinta încasării creanţei sechestrate şi înainte de expirarea termenului pentru înaintarea acţiunii de excindere cu efect suspensiv, sau înainte de rezolvirea unei asemenea acţiuni. Însă, dacă s'a înaintat acţiune de excindere cu efect suspensiv, pînă la rezolvarea ei cu valoare de drept, nu se poate ordonanţa (art. 125) sau distribui (art. 136) suma încasată. Urmaritorul încredinţat sau curatorul numit poate să pornească procesul pentru încasarea creanţei în numele sau ca reclamant, însă este obligat sa avizeze pe urmărit despre pornirea procesului, dacă i se cunoaşte locuinta, prin scrisoare recomandată care i se trimite la domiciliu.
ART. 125 Urmaritorul încredinţat cu încasarea sau curatorul numit este obligat, după încasarea creanţei, să facă raport judecătoriei competente pentru efectuarea execuţiei, iar curatorul este obligat să prezinte pe lîngă raport numerarul încasat. Judecătoria, dacă în afară de urmăritor n'are altul drept de gaj asupra sumei încasate, o ordonanţează pentru amortizarea creanţei. Amortizarea se noteaza pe eventualul document care ar exista despre creanta şi în acest scop documentul original trebuie prezentat. Urmaritorul nu poate dispune asupra unei sume încasate înainte de a se comunică aceasta încheiere de ordonantare.
ART. 126 Judecătoria fixează termen pentru distribuirea numerarului încasat şi vărsat de curator şi distribue suma încasată conform art. 118 şi 119. Dacă pentru asigurarea creanţei încasate a existat o inscriptiune a dreptului de ipoteca în cartea funduara şi asupra acestuia s'au dobîndit drepturi de subipoteca, ordinea de indestulare se stabileşte după rangul serial din cartea funduara, cu aplicarea corespunzătoare a normelor referitoare la distribuirea preţului de cumpărare realizat din imobile şi în acest scop, curatorul încredinţat este obligat să prezinte pe lîngă raportul sau şi extrasul legalizat de carte funduara. Acele cheltuieli şi taxe ale curatorului încredinţat, care nu s'au stabilit faţă de debitorul urmaritului, se stabilesc cu ocaziunea distribuirii preţului şi se achită din suma încasată în primul rând. Distribuirea preţului se va face conform art. 118 şi 119 şi atunci, cînd fie un particular fie o casierie publică, voeşte să depună la judecătorie suma care s'a sechestrat la ei în favorul mai multora. În acest caz banii se vor depune la judecătoria al carei portărel a efectuat prima execuţie. La cererea de depozit se va anexa un tablou semnat de deponent, întocmit despre toţi urmaritorii în ordinea cronologică a sechestrelor, şi ordonanţele originale emise de judecătorie sau alta autoritate, respetive de portăreii*52) lor. *52) Delagatii lor. A se vedea art. 19.
ART. 127 Dacă pretentiunea încasată nu e numerar*53), judecătoria ordonă valorificarea obiectului pretentiunei încasate pe cale de licitaţie şi deleagă în acest scop portărel. *53) [.......], bănească.
În acest caz, nu trebuie să se emita somaţiune pentru revendicarea drepturilor, iar preţul de evaluare, care serveşte drept preţ de strigare, îl stabileşte portărelul, întru cat crede de necesar cu intervenţia unuia dintre experţii judecătoreşti angajaţi în mod stabil, fără procedura obişnuită de preţuire. Din preţul încasat, indestularea se face conform normelor din art. 125 şi 126.
ART. 128 În cazul cînd creanta sechestrata e neincasabila, urmaritorul are dreptul sa starue ca creanta sa să fie indestulata prin execuţie îndreptată asupra altei averi a urmaritului. Cheltuielile şi taxele ivite cu încasarea creanţei sechestrate, stabilite de judecătorie, se vor adauga la accesoriile creanţei din procesul de baza. Dreptul arătat mai sus i se cuvine urmaritorului şi atunci cînd renunţa la dreptul de gaj dobîndit asupra creanţei sechestrate, sau dacă arata ca, cu toate ca s'a sechestrat creanta, nu are acoperire suficienta (art. 117 punct a). În caz de renunţare la dreptul de gaj, debitorul urmaritului va fi avizat.
ART. 129 Dacă creanta sechestrata prin execuţie este pendinte de o condiţie, dacă scadenta creanţei se întinde pe un timp mai lung decât jumătate de an, dacă creanta e pedinte de o contraprestatiune, dacă împotriva debitorului urmaritului este în curs procedura de faliment, sau dacă realizarea creanţei e impreunata cu greutăţi din alte motive, judecătoria ordonă vînzarea creanţei prin licitaţie judecătorească sau ordonă valorificarea ei în alt mod. Asupra acestei cereri, judecătoria este obligată sa asculte pe urmărit, şi dacă acesta nu este în ţara sau dacă domiciliul îi este necunoscut, curatorul care se va numi pe seama sa. Licitaţia se tine după normele fixate pentru licitaţia mobiliară. La creanţele în numerar va servi drept întâiul preţ de strigare valoarea nominală a creanţei, însă la creanţele care nu aduc dobînda, se scade din valoarea lor nominală o diferenţa de dobînda pînă la scadenta de 6 la suta. Preţul de strigare pentru astfel de pretenţiuni îl stabileşte portărelul, conform art. 127. Cumpărătorul în licitaţie intră în drepturile unui cesionar cu titlu oneros; şi documentele eliberate despre creanta şi eventualul gaj manual care serveşte drept asigurare, se vor preda cumpărătorului în licitaţie. Dacă pentru asigurarea creanţei exista o inscriptiune a dreptului de ipoteca, se va sesiza din oficiu autoritatea de cărţi funduare respectiva, atît pentru notatiunea licitaţiei ce s'a ordonat cat şi pentru arătarea schimbării ce a intervenit în persoana creditorului. Împotriva cumpărătorului în licitaţie nu îşi poate formula vreun drept terta persoana, care a omis a-şi inainta acţiunea de excindere în timp util.
ART. 130 Rente viagere şi alte creanţe plătibile în rate din timp în timp, cu durata nedeterminată, nu se pot valorifica conform art. 129, ci indestularea se face prin transferarea*54) ratelor sechestrate conform art. 123, sau pe cale de încasare conform art. 124. *54) A se vedea nota 50 dela art. 123.
ART. 131 Drepturile regaliene minore*55) se sechestreaza după normele fixate pentru execuţia mobiliară. Preţul de evaluare îl stabileşte portărelul într'o sumă reprezentând de unasuta ori impozitul pe venit. Dacă suma impozitului pe venit nu se poate dovedi, preţul de evaluare se va stabili în baza datelor şi informatiunilor prezentate de părţi, sau dacă aceste drepturi se administrează în comun, în baza datelor şi informatiunilor care se vor culege dela preşedintele composesoratului, dela casier, dela singuraticii membri ai composesoratului sau dela arendaşul dreptului. *55) "Regalia minora", în ungureste [........].
Însă, dacă exercitarea unui drept regalian minor este inseparabil legat de un imobil, acest drept se poate executa numai deodată cu imobilul. Cu excepţia acestor cazuri, în cazul unei executii imobiliare, urmaritorul poate să ceara a se lua sub execuţie deodată cu imobilul şi dreptul regalian minor neseparat încă de imobil.
ART. 132 Dacă se sechestreaza un drept al urmaritului, dobîndit asupra unei averi în baza unui act juridic între vii, urmaritorul se va autoriza din partea judecătoriei competente pentru efectuarea execuţiei, prin încheiere, ca să poată valorifica dreptul sechestrat. Documentele referitoare la dreptul sechestrat, întru cat au fost găsite la urmărit, se eliberează urmaritorului pentru a se putea valorifica dreptul. Încheierea de mai sus îi da dreptul urmaritorului sa valorifice în favorul urmaritului dreptul de proprietate sau alt drept real, asa cum l-ar fi putut valorifica urmăritul. În acest scop urmaritorul poate să pornească şi proces în numele sau ca reclamant. Cheltuelile şi taxele stabilite pe cale judecătorească în acest proces, se adauga la accesoriile creanţei din procesul de baza. Continuarea măsurilor de urmărire asupra dreptului de proprietate sau alt drept real valorificat, se face potrivit normelor corespunzătoare. Aceste norme se aplică în privinta procedurei şi atunci, cînd execuţia se face asupra dreptului de răscumpărarea zalogului pe care l-ar avea urmăritul referitor la un imobil*56). *56) În ungureste: [.........].
ART. 133 Dacă s'a sechestrat o creanta în numerar a urmaritului, care se poate ridica dela o casierie publică sau din depozit, autoritatea competentă pentru efectuarea execuţiei, ordonanţează urmaritorului creanta în numerar sechestrata, după ce s'a ridicat la valoare de drept procedura de efectuare şi trimite încheierea conţinînd aceasta ordonantare, autorităţii superioare casieriei (art. 83). Aceasta autoritate e obligată sa îndrume fără întîrziere casieria, să facă plata la mâinile urmaritorului, asteptand eventualul termen de plată. În încheierea de ordonantare, se va arata suma executată împreună cu accesoriile, socotite pînă în ziua ordonanţării, precum se va arata şi aceea, dacă se mai cuvine dobînda din ziua ordonanţării şi pînă la indestulare*57) şi dacă da, după ce suma şi câte procente. Dacă exista despre creanta document, urmaritorul este obligat a-l prezenta instanţei, în scopul de a se nota pe documentul original, înainte de a se elibera încheierea de ordonantare, plata sau amortizarea efectuată prin ordonantare. *57) Achitare.
ART. 134 Dacă se intenţionează a se efectua execuţie silită asupra unor imobile sechestrate pe cale de execuţie de asigurare, aceasta se ordonă de instanţa competenţa conform art. 2. Aceasta instanţa, dacă este totodată competenţa şi pentru efectuarea execuţiei, este obligată sa emita somatiunea conform art. 89 şi sa delege portărel pentru efectuarea execuţiei silite; în caz contrar e obligată sa adreseze în acest scop comisie rogatorie către judecătoria competenţa conform art. 18. În acest caz, termenul de 15 zile pentru înaintarea acţiunii de excindere cu efect suspensiv, se socoteşte din ziua afişării somaţiunei la instanţa. Eventualele acţiuni de excindere, înaintate înainte de emiterea somaţiunei, au de asemenea efect suspensiv, însă întru cat în acţiunile de excindere nu se cuprinde hotărît o cerere contrară, ele se judeca şi se soluţionează numai după expirarea termenului din somaţiune, deodată cu celelalte eventuale acţiuni de excindere care s'au înaintat. De altfel, în privinta execuţiei silite se vor aplica normele stabilite mai sus chiar şi atunci, cînd execuţia silită se face asupra unor mobile sechestrate anterior prin execuţie de asigurare.
II. EXECUŢIA IMOBILIARĂ Cînd execuţia imobiliară se face pentru creanţe intrand în prevederile decretului-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 78 din 1 Aprilie 1942, sînt aplicabile art. 240-272 din acest decret-lege. Extras din codul de procedura fiscală este publicat la finele acestei lucrări. ART. 135 În cazul cînd execuţia pentru încasarea unei creanţe în numerar urmează a se face asupra unui imobil, în cererea de execuţie se va determina imobilul după numărul de carte funduara şi dacă într'o carte funduara se cuprind mai multe corpuri de avere funduara şi execuţia nu se face asupra tuturor corpurilor de avere, se va arata şi corpul sau corpurile de avere asupra cărora se cere execuţia, cu referire la numerii topografici din cartea funduara. Totodată se va arata în cererea de execuţie şi autoritatea de cărţi funduare competenţa pentru efectuarea execuţiei. Dacă, pentru asigurarea creanţei ce urmează a se incasa pe cale de execuţie, s'a intabulat sau s'a prenotat deja anterior dreptul de ipoteca, se va arata şi aceasta împrejurare, cu referire la numărul încheierii prin care s'a ordonat intabularea sau prenotarea. Art. 135 este completat prin: Legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938: Art. 1. - În cererea de executare imobiliară, creditorul este obligat sa arate valoarea fiecăruia din imobilele ce urmăreşte, valoarea neputând fi mai mica decât de zece ori veniturile din rolurile fiscale pentru imobilele urbane şi de opt ori veniturile din rolurile fiscale pentru imobilele rurale. Comandamentul sau încheierea ordonand executarea va face menţiune de valoarea arătată de creditor. Decretul-lege pentru completarea art. 1 din legea promulgată cu Inaltul decret regal Nr. 2.772 din 1938, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938, publicat în Monitorul Oficial Nr. 273 din 24 Noemvrie 1939: Articol unic. Se adauga după alin. I al art. 1 din legea promulgată cu Inaltul decret regal Nr. 2.772 din 1938 şi publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938, următoarele alineate: "Dacă imobilul urmărit consta în teren al cărui număr topografic din cartea funduara nu se poate identifica cu poziţiile din rolurile fiscale, Primăria comunei în care se afla terenul va elibera un certificat în care va arata valoarea locativă medie pe jugar". "Debitorul urmărit va putea contesta aceste certificat, făcînd dovada ca identitatea terenului se poate face numai cu rolurile fiscale". "Valoarea locativă medie prevăzută în certificatul Primăriei înlocuieşte venitul din rol, menţionat în primul alineat al acestui articol". "În cazul cînd imobilul urmărit consta în padure ce nu figurează în rolurile fiscale, valoarea acesteia se va putea stabili prin certificatul Ocolului silvic, în raza căruia se afla padurea şi care va ţine seama de vîrsta masivului paduros, posibilităţile de exploatare şi de transport, precum şi de distanta pînă la debuseul cel mai apropiat".
ART. 136 În cazul cînd se ordonă execuţia, instanţa trimite autorităţii de cărţi funduare un exemplar al cererii de execuţie însoţit de încheierea de ordonarea execuţiei, pentru a se intabula dreptul de ipoteca, sau pentru a se face inscriptiunea justificarii dreptului de ipoteca prenotat, respective pentru a se nota dreptul de execuţie. Autoritatea de cărţi funduare rogata*58), întru cat nu este nicio piedeca de carte funduara, este obligată sa ordone intabularea dreptului de ipoteca, inscriptiunea justificarii dreptului de ipoteca prenotat, respective notatiunea dreptului de execuţie. *58) Sesizată.
ART. 137 Intabularea dreptului de ipoteca executionala, respective notatiunea dreptului de execuţie, se poate ordonă atunci cînd dreptul de proprietate este numai prenotat în favorul urmaritului, cu efect de drept pendinte de justificarea prenotarii, iar dacă asupra dreptului de proprietate intabulat în favorul urmaritului este prenotat dreptul de proprietate al altuia, cu efect de drept pendinte de nejustificarea prenotarii. În acest caz, urmaritorul, pe baza încheierii prin care s'a ordonat condiţionată intabulare a dreptului de ipoteca executionala sau notatiunea dreptului de execuţie, poate să facă pasii necesari pentru justificarea dreptului de proprietate prenotat în favorul urmaritului sau pentru radierea dreptului de proprietate prenotat împotriva urmaritului, adăugându-se cheltuelile care se stabilesc pe cale judecătorească la accesoriile procesului de baza; iar licitaţia se poate cere după ce se ridica la valoare de drept hotărîrea prin care se ordonă justificarea sau radierea. Dacă a fost notat în cartea funduara procesul pornit de urmăritor pentru încasarea creanţei sale intabulate sau prenotate, intabularea sau prenotarea dreptului de proprietate în favorul unei terţe persoane, care s'ar face după notarea procesului, nu poate servi drept piedica pentru notatiunea necondiţionată a dreptului de execuţie şi efectuarea execuţiei. Aceste dispoziţiuni se aplică şi în cazul cînd dreptul de ipoteca s'a intabulat, fără o prealabilă procedura procesuala, în baza unui act executoriu (art. 11 din Legea XXXIV/1871, art. 111 din Legea XXXV/1874, Legea XXV/1878, art. 11 din statutele caselor de amanet şi art. 2 din Legea XXXIX/1879), sau dacă s'a intabulat sau prenotat pe baza unei sentinţe de condamnare, sau pe bază de transactiune judecătorească, în care cazuri, intabularea sau prenotarea dreptului de proprietate în favorul unei terţe persoane, facuta după ce dreptul de ipoteca s'a înscris, de asemenea nu mai poate împiedica notatiunea necondiţionată a dreptului de execuţie şi efectuarea execuţiei.
ART. 138 Dacă, în conformitate cu art. 74 din regulamentul cărţilor funduare, se intabuleaza condiţionat dreptul de ipoteca executionala asupra unui imobil trecut asupra urmaritului pe cale de succesiune sau legat, dar neintabulat încă sau nici măcar prenotat ca proprietatea sa, continuarea măsurilor de execuţie trebuie suspendată pînă cînd se intabuleaza dreptul de proprietate asupra urmaritului. În acest scop, urmaritorul este îndreptăţit să facă pasii necesari, pe baza încheierii prin care s'a ordonat intabularea condiţionată. Cheltuelile ivite, stabilite pe cale judecătorească, se adauga la accesoriile din procesul de baza. Regulamentul (ordonanţa) cărţilor funduare din 5 Februarie 1870, în vigoare pe teritoriul de aplicatiune a codului civil austriac: Art. 74. - Îndată ce s'a deschis dreptul de moştenire al eredelui, creditorii săi au dreptul sa dobândească asigurarea creanţelor lor asupra bunurilor şi creanţelor din moştenire, prin intabulatiune, deşi imobilul din moştenire, nu este încă transcris pe numele eredelui, întru cat exista celelalte condiţiuni legale referitoare; o astfel de asigurare, însă, poate fi admisă numai cu rezerva, ca sa nu vatame pretenţiile de drept, ce s-ar ivi la desbaterea moştenirii, şi să aibă efect numai dela timpul, cînd s'a făcut predarea. (Traducerea acestui articol este luată din Dr. Ioan Papp şi Paul Balasiu: Cartea Funduara, vol. I, Cluj, 1922, pagina 65).
ART. 139 Încheierea de ordonarea execuţiei se comunică atît urmaritorului cat şi urmaritului; însă dacă cererea de execuţie se respinge, se incunostiinteaza numai urmaritorul, cu restituirea tuturor exemplarelor din cererea de execuţie. Dacă autoritatea rogata*59) respinge în întregime intabularea dreptului de ipoteca executionala, justificarea prenotarii dreptului de ipoteca, - respective notatiunea dreptului de execuţie, se incunostiinteaza numai urmaritorul şi instanţa care a adresat comisia rogatorie*60). *59) Sesizată. *60) Instanţa care a făcut sesizarea.
Dacă se restituie încheierea, neputându-se face înmânarea urmaritului, se numeşte pe seama lui un curator, fără citare prin publicaţiune, şi se comunică curatorului încheierea precum şi celelalte hotărîri care se mai aduc în cursul execuţiei, pînă cînd urmăritul îşi anunta locuinta sau se îngrijeşte în reprezentare.
ART. 140 Ambele părţi au dreptul să facă apel (recurgere), în termen de 8 zile socotite dela comunicare, împotriva încheierii date de instanţa competenţa în chestiunea ordonarii execuţiei, precum şi împotriva încheierii date de autoritatea de cărţi funduare în chestiunea inscriptiunii dreptului de ipoteca executionala sau notatiunii dreptului de execuţie. La apelul (recurgerea) îndreptată împotriva încheierii de ordonarea execuţiei, recurentul trebuie să anexeze exemplarul ce i s'a înmânat din cererea de execuţie. În privinta încheierii de ordonarea execuţiei, instanţa a doua hotărăşte definitiv. Însă, împotriva încheierii de a doua instanţa, prin care se schimba încheierea autorităţii de cărţi funduare, data în chestiunea intabulării dreptului de ipoteca executionala, justificarii prenotarii şi notatiunii dreptului de execuţie, se mai poate face recurs, care se va inainta în 8 zile*61). În privinta efectului suspensiv a acestor apeluri (recurgeri), servesc ca directiva dispoziţiunile art. 37. *61) A se vedea art. 40 din Legea LIV/1912, citat la art. 34 şi notele dela acest articol (pag. 23-25).
ART. 141 Despre înaintarea*62) apelului (recurgerei) declarat împotriva încheierii de ordonarea execuţiei şi despre hotărîrea instanţei superioare, va fi avizată autoritatea de cărţi funduare. *62) Despre trimiterea apelului (recurgerei) la instanţa competenţa.
Dacă instanţa a doua a anulat, disolvat, încheierea de ordonarea execuţiei, sau schimband încheierea a respins cererea de execuţie, intabularea dreptului de ipoteca executionala, justificarea prenotarii sau notatiunea dreptului de execuţie se vor radia din oficiu şi în acest scop se avizează şi autoritatea competentă de cărţi funduare. Dacă instanţa a doua schimba încheierea autorităţii de cărţi funduare, despre aceasta se va incunostiinta, în afară de părţi, şi instanţa care a ordonat execuţia. În ce priveşte încunoştiinţarea părţilor, se aplică normele generale.
ART. 142 Intabularea dreptului de ipoteca executionala sau notatiunea dreptului de execuţie are efectul de drept ca, o posterioară intabulare sau prenotare a dreptului de proprietate, nu poate împiedica continuarea urmăririi.
ART. 143 Dacă dreptul de proprietate asupra unei averi comune este înscris pe numele coproprietarilor în părţi nedeterminate şi execuţia nu este îndreptată pentru încasarea unei creanţe care să greveze pe toţi proprietarii, autoritatea de cărţi funduare, citând prin încheierea prin care se ordonă intabularea dreptului de ipoteca executionala sau notatiunea dreptului de execuţie pe toţi interesatii, tine desbatere protocolara*63) şi după o eventuala procedura de dovedire necesară, hotărăşte prin sentinta*64) asupra portiunilor de proprietate. *63) A se vedea alin. 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912 (pag. 10). *64) A se vedea art. 47 din Legea LIV/1912, citat în continuare.
Dacă nu se dovedeşte contrariul, porţiunea tuturor coproprietarilor se considera egala, cu excepţia, cînd sînt înscrişi cu porţiuni nedeterminate soţul şi descendenţii unei persoane, în care caz jumătate din imobil se considera proprietatea soţului, iar cealaltă jumătate proprietatea descendenţilor înscrişi ca proprietari, în porţiuni egale pe capete sau pe parantele. În acest caz, licitaţia se poate cere numai după ridicarea la valoare de drept a sentinţei. Art. 143 este modificat prin art. 47 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 47. - Alineatul intaiu al art. 143 din Legea LX/1881 se modifica în sensul că, autoritatea de cărţi funduare hotărăşte prin încheiere şi nu prin sentinta. Alineatul ultim al art. 143 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Partea, care a suferit în cursul acestei proceduri vreun prejudiciu, îşi poate valorifica pretentiunea pe calea ordinară a legii. În cazul acestui articol, se poate cere licitaţie numai în cazul dacă nu se justifica la autoritatea de cărţi funduare, în termen de treizeci zile, înaintarea procesului împotriva încheierii acestei autorităţi. În caz ca se justifica înaintarea procesului, licitaţia se poate cere numai după ce s'a ridicat la valoare de drept hotărîrea prin care s'a soluţionat procesul.
ART. 144 După ce expira 15 zile, socotite dela comunicarea cu urmăritul a încheierii de ordonarea intabulării dreptului de ipoteca executionala sau a notatiunii dreptului de execuţie, urmaritorul poate cere, printr'o cerere înaintată autorităţii de cărţi funduare într'un exemplar, să se ordone licitaţia. În aceasta cerere se vor arata exact imobilele cerute a fi licitate, se va calcula creanta împreună cu accesoriile, mai departe se vor prezenta datele necesare pentru stabilirea preţului de strigare (art. 145) şi se va prezenta proiectul condiţiunilor de licitaţie. În acest mod poate să ceara licitaţie şi urmăritul. În conformitate cu art. 1 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938, urmaritorul este obligat sa arate valoarea fiecăruia din imobilele ce urmăreşte deja în cererea de execuţie. A se vedea acest text de lege după art. 135 (pag. 91).
ART. 145 Pentru a se putea stabili preţul de strigare, trebuie să se prezinte un certificat eliberat de perceptie, sau dacă darea se plăteşte în comuna, un certificat comunal, despre darea către Stat, la cat a fost impus în ultimul an expirat imobilul ce urmează a fi licitat. Dacă împreună cu imobilul se scoate la licitaţie şi dreptul regalian minor, pentru a se putea stabili preţul de strigare, se vor prezenta şi datele conform art. 131. Dreptul regalian minor se considera scos la licitaţie împreună cu imobilul numai atunci, dacă se arata aceasta expres în publicaţiunea de licitaţie. Art. 145 este modificat prin art. 1 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938, precum şi prin decretul-lege pentru completarea acestei legi. Textele care modifica art. 145 sînt citate după art. 135 (pag. 91).
ART. 146 Autoritatea de cărţi funduare, dacă găseşte ca licitaţia se poate ordonă, dispune prin emiterea unei publicaţiuni de licitaţie, iar dacă găseşte ca licitaţia nu se poate ordonă, printr'o încheiere de respingere, care se va trece pe cererea de licitaţie, restituind urmaritorului scriptele înaintate conform art. 144 şi arătând eventual în încheierea de respingere lipsurile care trebuiesc completate, pentru a se putea ordonă licitaţia.
ART. 147 În caz ca se ordonă licitaţia, publicaţiunea de licitaţie ce se emite trebuie să conţină următoarele: a) Arătarea exactă a imobilului scos în licitaţie, după circumscripţia tribunalului, comuna şi numărul de carte funduara; b) Numele urmaritorului şi urmaritului şi arătarea în cifre a capitalului creanţei, pentru încasarea căruia e îndreptată execuţia; c) Preţul de strigare stabilit; d) Locul şi timpul licitaţiei, cel din urma cu arătarea zilei după calendar şi a orei; e) Suma vadiului ce trebuie să depună persoanele care vor sa cumpere; f) Termenele de plată; g) Menţiunea ca, condiţiunile de licitaţie, stabilite deodată cu emiterea publicaţiunii de licitaţie, se pot vedea în orele oficiale la autoritatea de cărţi funduare şi la primăria comunei respective.
Dacă preţul de strigare al imobilului trece de 100.000 lei*65), de asemenea, dacă preţul de strigare este mai mic, însă imobilul e situat la sediul autorităţii de cărţi funduare sau în apropierea lui, licitaţia se va fixa în localul autorităţii de cărţi funduare, iar pentru licitarea imobilelor situate în alt loc, dacă preţul de strigare nu trece de 100.000 lei, licitaţia se va fixa la primăria comunală respectiva. La cererea motivată a urmaritorului, facuta prin cererea de licitaţie, sau la cererea celorlalţi interesaţi, înaintată înainte de a se rezolvi cererea de licitaţie, autoritatea de cărţi funduare poate să fixeze licitaţia la faţa locului şi atunci cînd preţul de strigare trece de 100.000 lei. *65) În textul maghiar 5.000 floreni
Deodată cu emiterea publicatiunei de licitaţie, licitaţia se va nota în cartea funduara. Art. 147 este completat prin art. 21 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 21. - Art. 147 din Legea LX/1881 se completează cu următoarele dispoziţiuni: Instanţa stabileşte suma vadiului după împrejurări, ţinînd seama şi de propunerea urmaritorului, facuta în aceasta privinta. Aceasta suma nu poate fi mai mica decât cinci la suta şi mai mare decât douăzeci la suta din preţul de strigare. Cînd liciteaza Statul, nu este obligat să depună vadiu. Nu sînt obligate să depună vadiu, cînd se liciteaza imobile grevate în favorul lor cu drept de ipoteca, nici societăţile anonime şi cooperativele cu sediul în Budapesta, autorizate prin alineatul doi al art. 10 din Legea XXX/1889 sa emita scrisuri funciare scutite de impozit, precum şi cooperativa centrala de credit constituită în baza Legii XXIII/1898. În cazul cînd în sensul legii concurentul pierde vadiul, concurentul scutit în baza prezentului articol de a depune vadiu, este obligat sa consemneze în depozit judecătoresc suma ce corespunde vadiului, în termen de opt zile dela primirea somatiunii autorităţii de cărţi funduare. În publicaţiunea de licitaţie trebuie să se arate şi aceea ca, imobilul nu se liciteaza sub cota parte a preţului de strigare arătată în art. 26 şi ca, cumpărătorul este obligat sa completeze vadiul conform art. 25*66). *66) Art. 25 din Legea XII/1908 este citat la art. 170, iar art. 26 din aceeaşi lege la art. 171.
Limita de valoare din art. 147 a fost la început 5.000 floreni egal 10.000 coroane. Aceasta limita de valoare a fost majorată apoi, prin ordonanţa din 31 Octomvrie 1919 a Consiliului Dirigent, publicată în Gazeta Oficială Nr. 79 din 10 Ianuarie 1920, al inzecitul ei. Cînd s'a dat ordonanţa Consiliului Dirigent, coroanele nu erau încă scoase din circulaţie şi din acest motiv, Consiliul Dirigent a majorat limitele de valoare pur şi simplu la inzecitul lor. Ulterior, după ce coroanele au fost scoase din circulaţie, practica a admis să se calculeze limitele de valoare din legea de execuţie socotind pentru fiecare coroana câte un leu. Astfel, limita de valoare din art. 147 este azi 100.000 lei. A se vedea şi nota 11 dela art. 27 (pag. 27) precum şi notele dela art. 57. Art. 147 este modificat prin art. 3 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938: Art. 3. - Licitaţia se va tine separat pentru fiecare din bunurile urmărite, iar acolo unde sînt cărţi funciare, pe fiecare din corpurile funciare. Garanţia ce concurentii vor trebui să depună la vînzările imobiliare, potrivit legilor în vigoare, va fi în numerar. Creditorii privilegiaţi sau ipotecari asupra imobilului urmărit, precum şi coproprietarii acestuia sînt dispensaţi de garanţie. Suma dela care încep strigările, va fi cea fixată potrivit dispoziţiunilor art. 1, redusă cu 25%; ea va fi indicată în publicaţiunea de vânzare.
ART. 148 Alineatul intaiu al art. 148 este modificat prin art. 48 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 48. - Alineatul întîi al art. 148 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: În lipsa unei evaluări prin experţi conform art. 22 din Legea XII/1908, preţul de strigare trebuie stabilit după preţul de evaluare al imobilului, dovedit cu certificat oficial de dare şi evaluare. Urmează alineatul doi din art. 148: Pentru a se putea stabili preţul de strigare al unui imobil scutit de impozit, urmaritorul este obligat sa anexeze la cererea de licitaţie (art. 144), dacă imobilul este situat la sediul autorităţii de cărţi funduare, cartea de evaluare eliberata de oricare dintre pretuitorii angajaţi stabili ai acestei autorităţi, iar dacă este situat în altă parte, cartea de evaluare eliberata de doi membri ai respectivei primării comunale. În acest caz, preţul de strigare va fi preţul de evaluare (art. 159 şi 160). Dispoziţiunile art. 148 sînt completate şi prin art. 22 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 22. - Dispoziţiunile art. 148 din Legea LX/1881 se completează cu următoarele dispoziţiuni: Urmaritorul, şi în afară de cazul art. 159 din Legea LX/1881, poate să ceara, înainte de emiterea publicatiunei de licitaţie, ca preţul de evaluare al imobilului să se stabilească, pe cheltuiala sa, pe cale de evaluare obişnuită, prin doi experţi care se vor numi din oficiu. În acest caz, publicaţiunea de licitaţie se poate emite numai după ce s'a terminat evaluarea şi ca preţ de strigare serveşte preţul de evaluare. Acest articol este azi modificat prin alineatul trei al art. 3 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938: Art. 3 alin. trei: Suma dela care încep strigările, va fi cea fixată potrivit dispoziţiunilor art. 1, redusă cu 25%; ea va fi indicată în publicaţiunea de vânzare. Art. 1 din legea publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938, precum şi decretul-lege pentru completarea acestui articol, sînt citate după art. 135 (pag. 91), iar textul complet al acestor legi, la finele lucrării. A se vedea şi art. 171, precum şi notele dela acest articol.
ART. 149 Pe preţul de strigare, care se va stabili conform art. 148, se liciteaza deodată cu imobilele şi accesoriile neseparabile de imobil decât cu ruinarea substanţei sau cu o însemnată depreciere. Întru cat condiţiunile de licitaţie nu cuprind o stipulaţiune contrară, deodată cu imobilul se liciteaza şi recolta neculeasa ce i se cuvine urmaritului. Preţul de evaluare al acestora, dacă vreunul din interesaţi îl dovedeşte cu certificat eliberat de un pretuitor judecătoresc sau de doi membri ai primăriei (art. 148), prezentat înainte de licitaţie cu 8 zile, se va adauga de portărel la preţul de strigare cu ocaziunea licitaţiei. Prin aceasta nu se ating dispoziţiunile din publicaţiunea de licitaţie privitoare la vadiul ce trebuie depus. A se vedea art. 1 şi alineatul 3 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938. Textul complet al acestei legi se afla la finele prezentei lucrări.
ART. 150 Deodată cu emiterea publicaţiunii de licitaţie, autoritatea de cărţi funduare stabileşte condiţiunile de licitaţie - ţinînd seama de imobilul ce urmează a fi licitat, de preţul acestuia şi de proiectul prezentat de urmăritor - în asa fel, ca pe de o parte indestularea urmaritorului să se poată face fără întîrziere nemotivată, iar pe de altă parte sa nu se vatame nici interesele urmaritului şi ale creditorilor ipotecari şi nici să se ingreuneze concurenta între cei ce vor sa cumpere. Condiţiunile de licitaţie vor cuprinde în special stipulaţiuni clare: în ce rate, la ce intervale de timp şi unde trebuie plătit preţul de cumpărare şi ce anume trebuie să îndeplinească cumpărătorul pentru a putea lua în posesiune imobilul scos în licitaţie şi pentru a se putea face transcrierea în cartea funduara. În condiţiunile de licitaţie trebuie să se cuprindă ca, cumpărătorul este obligat sa plătească după preţul de cumpărare o dobînda de 6%, socotită din ziua licitaţiei, şi taxele fiscale în legătură cu cumpărarea. Aceste obligaţiuni cad în sarcina cumpărătorului şi atunci, dacă în condiţiunile de licitaţie nu se face amintire de ele. Întrucât în condiţiunile de licitaţie nu se cuprinde expres contrariul, vadiul se depune în numerar sau în efecte bune pentru cauţiuni la cursul arătat în art. 42. Art. 150 este modificat prin art. 1 din decretul-lege pentru stabilirea dobânzilor şi înlăturarea cametei, publicat în Monitorul Oficial Nr. 102 din 5 Mai 1938, citat după art. 42 (pag. 30-31). Art. 150 mai este modificat şi prin alineatul doi al art. 3 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938: Art. 3 alin. doi: Garanţia ce concurentii vor trebui să depună la vînzările imobiliare, potrivit legilor în vigoare, va fi în numerar. Creditorii privilegiaţi sau ipotecari asupra imobilului urmărit, precum şi coproprietarii acestuia sînt dispensaţi de garanţie.
ART. 151 Pentru licitaţie se fixează un singur termen de licitaţie, dacă preţul de strigare nu trece de 40.000 lei*67), pentru cel puţin sasezeci şi cel mult nouăzeci zile, socotite din ziua următoare afişării publicaţiunii, iar dacă preţul de strigare trece de 40.000 lei, pentru cel puţin nouăzeci şi cel mult unasutadouazeci zile, socotite din aceeaşi zi, cu menţiunea ca, imobilul se vinde la acest termen şi sub preţul de strigare. *67) În textul maghiar se arata o valoare de 2.000 floreni. A se vedea în legătură cu aceasta limita de valoare notele dela art. 27, 57 şi 147.
A se vedea alineatul 3 al art. 3, art. 4 şi 5 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938. Textul complet al acestei legi se afla la finele prezentei lucrări.
ART. 152 Publicaţiunea de licitaţie se aduce la cunoştinţa, prin afişare la autoritatea de cărţi funduare şi prin circularea ei în mod reglementar pe teritoriul comunei respective şi a comunelor invecinate. Primăriei comunale, pe teritoriul căreia este situat imobilul ce urmează a fi licitat, i se trimite un exemplar din publicaţiunea de licitaţie, pentru afişare, iar un exemplar din condiţiunile de licitaţie, pentru a se lua cunoştinţa de ele (art. 147). Dacă preţul de strigare trece de 300 floreni, un extras din publicaţiune cu punctele a), b), c), d) şi e) din art. 147, se insereaza o dată într'o gazeta locală, în lipsa ei în gazeta care apare în locul cel mai apropiat, - iar dacă preţul de strigare trece de 2.000 floreni, se va insera de trei ori în gazeta oficială. În Budapesta se insereaza extrasul publicatiunei de licitaţie în gazeta oficială, însă numai odată, chiar şi atunci, dacă preţul de strigare este peste 300 floreni însă nu trece de 2.000 floreni. În afară de aceasta, fiecare interesat (art. 153) poate să ceara să se insereze publicaţiunea de licitaţie, pe cheltuiala sa, fără considerare la preţul de strigare, şi în alta gazeta sau şi de mai multe ori. În acest scop, autoritatea de cărţi funduare este obligată sa elibereze părţii care se prezintă un exemplar al publicatiunei de licitaţie. Tardivă sau gresita inserare a unei asemenea publicaţiuni nu are nicio înrâurire asupra efectului licitaţiei. Pe exemplarul de publicaţiune, afişat la autoritatea de cărţi funduare, şeful serviciului de expediţie este obligat sa noteze ziua afişării şi să semneze. Acest exemplar al publicatiunei se ridica după expirarea termenului de licitaţie şi după ce se noteaza ziua în care a fost ridicat, trebuie anexat la dosar*68). *68) Art. 152 a fost completat şi modificat prin alineatul 3 al art. 19 şi art. 23 din Legea XII/1908, însă completarea şi modificarea ce i s'a adus prin aceste texte a fost abrogată prin art. 2 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938.
Alineatul 3 al art. 19 şi art. 23 din Legea XII/1908 au avut următorul text: Art. 19 alin. 3: În toate cazurile (art. 102, 152, 176, 185 şi 187 din Legea LX/1881) cînd publicaţiunea de licitaţie trebuie inserată, în provincie, într'o gazeta locală sau într'una care apare în locul cel mai apropiat, judecătoria este obligată sa aleagă pentru aceste publicaţiuni numai o gazeta în limba română. Art. 23. - Art. 152 din Legea LX/1881 se modifica în sensul că, publicaţiunea de licitaţie se va insera în gazeta oficială numai odată şi atunci, dacă preţul de strigare trece de patru mii coroane. Art. 152 este azi modificat prin art. 2 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938, după cum urmează: Art. 2. - Creditorul este obligat sa publice într'un ziar răspândit din ţara şi unul din localitatea unde se tine licitaţia, un extras al afiptului sau al publicaţiei, conţinînd descrierea bunului scos în vânzare, numele debitorului, instanţa la care se face vînzarea, localitatea unde se va tine licitaţia, dacă vînzarea se va face prin licitaţie la faţa locului, data şi ora vânzării şi dosarul instanţei de umarire. Aceasta publicaţie, singura obligatorie, se va face cu cinci zile mai înainte de ziua fixată pentru licitaţie. A se vedea, în privinta bunurilor imobile situate în zonele militare, art. 1 din decretul-lege pentru modificarea unor dispoziţiuni din legea pentru crearea zonelor militare şi pentru măsurile necesare apărării tarii, publicat în Monitorul Oficial Nr. 79 din 2 Aprilie 1942.
ART. 153 Publicaţiunea de licitaţie, care totodată este a se considera încheiere de ordonarea licitaţiei, se comunică împreună cu condiţiunile de licitaţie: a) Urmaritorului; b) Urmaritului; c) Tuturor acelora, în favoarea cărora este intabulat, conform cărţii funduare, drept de ipoteca, sau este intabulat drept de subipoteca asupra vreunui drept de ipoteca intabulat, sau este intabulat sau prenotat, asupra imobilului ce urmează a fi licitat, alt drept de carte funduara, sau a căror cerere cu un asemenea obiect este notată cu nota marginala sau ca nedefinitiv respinsă, înţelegandu-se aici şi eventualii coproprietari ai urmaritului sau alţi interesaţi conform cărţii funduare; d) Inspectoratul de dare*69). *69) În locul inspectorului de dare se citeaza azi Administraţia Financiară.
Dacă în favorul fiscului este intabulata o creanta care nu deriva din impozite sau taxe, ci de alta natura, publicaţiunea se comunică directiunei afacerilor judiciare*70). *70) În locul directiunei afacerilor judiciare se citeaza Contenciosul central al Ministerului respectiv.
Publicaţiunea de licitaţie se comunică interesatilor arătaţi la punctele b) şi c), cu omiterea citarii prin publicaţiune, după normele de inmanare a încheierilor introductive de instanţa. Dacă, în decurs de 30 zile, socotite dela afişarea publicatiunei, nu soseste dovada de inmanare reglementată despre comunicarea publicaţiunii de licitaţie cu interesatii dela b) şi c), autoritatea de cărţi funduare numeşte pentru reprezentarea interesatilor neincunostiintati curator. Deodată cu numirea de curator se va inmana, cel puţin cu 15 zile înainte de termenul de licitaţie, şi publicaţiunea de licitaţie împreună cu condiţiunile de licitaţie. Pentru interesatii a căror domiciliu este necunoscut, se poate numi curator şi înainte de încercarea inmanarii. Curatorul numit reprezintă în cursul întregii proceduri de execuţie pe interesatul, pe seama căruia a fost numit, pînă cînd acesta nu se îngrijeşte de reprezentare. Întru cat nu e verosimila o coliziune de interese, acelaşi curator se poate numi şi pentru mai mulţi interesaţi, însă pentru urmărit se va numi întotdeauna curator separat, dacă nu i s'a numit deja conform art. 139, şi anume, dacă reprezentantul sau din proces este cunoscut şi locueste la sediul judecătoriei, în persoana acestuia. Interesatii se incunostiinteaza despre numirea de curator prin scrisoare recomandată, adresată la domiciliul lor şi dacă acesta nu s'ar cunoaşte, la comuna de care aparţine imobilul ce urmează a fi licitat.
ART. 154 După ce expira 30 zile, socotite dela afişarea publicatiunei, autoritatea de cărţi funduare, deodată cu eventuala numire de curator, necesară conform articolului precedent, însărcinează cu efectuarea licitaţiei un delegat, căruia îi preda scriptele necesare. Pentru efectuarea licitaţiilor dela sediul autorităţii de cărţi funduare (art. 147), se deleagă, de regula, un judecător sau un notar public, iar pentru ţinerea licitaţiilor la faţa locului, se deleagă, de regula, un portărel, respective se adresează comisie rogatorie în scopul de a se delega portărel, acelei judecătorii de ocol, în circumscripţia căreia urmează a se efectua licitaţia.
ART. 155 Imobilele, întru cat formează conform legii un singur corp de avere, trebuie scoase la licitaţie deodată. Dacă însă vreun corp de avere funduara consta din mai multe parcele înscrise sub numeri diferiţi, urmaritorul este în drept să-şi formuleze prin petiţia de licitaţie cererea, ca singuraticele parcele să se liciteze separat. Asupra acestei cereri hotărăşte autoritatea de cărţi funduare după ce asculta pe toţi interesatii din cartea funduara cu domiciliu cunoscut. Împotriva încheierii date nu are loc apel (recurgere). Urmaritorul este obligat să prezinte în acest caz datele arătate în art. 144 în asa fel, ca din acelea, să se poată stabili preţul de strigare al diferitelor parcele separat. Mai multe corpuri de avere de carte funduara, chiar dacă s'ar scoate la licitaţie în acelaşi timp, de regula, nu pot fi licitate deodată. Însă, la cererea urmaritorului motivată prin petiţia de licitaţie şi după ascultarea interesatilor din cartea funduara cu domiciliu cunoscut, autoritatea de cărţi funduare poate ordonă, să se liciteze deodată imobilele grevate cu aceleaşi inscriptiuni de carte funduara, dacă sînt cuprinse în aceeaşi carte funduara, sau dacă în natura sînt situate unul lîngă celălalt. Art. 155 este modificat prin alineatul intaiu al art. 3 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii Nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial Nr. 179 din 5 August 1938: Art. 3 alin. intaiu: Licitaţia se va tine separat pentru fiecare din bunurile urmărite, iar acolo unde sînt cărţi funduare, pe fiecare din corpurile funciare.
ART. 156, 157 şi 158 Modificate prin art. 24 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 24. - În locul art. 156-158 din Legea LX/1881: Dacă, dintre mai mulţi coproprietari ai unui imobil, execuţia se face numai pentru datoria unuia sau mai multora din ei, însă nu pentru datoria tuturora, de regula, licitaţia se ordonă numai asupra portiunei celui urmărit sau celor urmăriţi. Însă, dacă în decurs de 15 zile, socotite dela afişarea publicatiunei de licitaţie, toţi ceilalţi coproprietari cer, prin petiţie autentică, şi totodată avanseaza suma necesară - care cade în sarcina lor - pentru cheltuelile nouei publicaţiuni, autoritatea de cărţi funduare ordonă licitaţia asupra întregului imobil şi fixând un nou termen de licitaţie, emite o noua publicaţiune. Aceasta cerere nu se poate revoca. Fiecare dintre coproprietarii care au cerut licitaţia poate concura pentru imobil. În acest scop, trebuie să depună din vadiu numai cota proporţională în raport cu portiunile din imobil ale celorlalţi coproprietari. Dacă a cumpărat imobilul unul sau mai mulţi coproprietari, cumpărătorul nu este obligat sa achite cota din preţul de cumpărare care cade asupra porţiunii sale de proprietate. Distribuirea preţului de cumpărare încasat şi radierea sarcinilor se face în acest caz în asa fel, ca şi cînd s'ar fi scos în licitaţie numai portiunile celorlalţi coproprietari.
ART. 159 Accesoriile imobilului ce urmează a fi licitat, de regula, nu se conscriu la faţa locului. Urmaritorul are însă dreptul să prezinte la cererea de licitaţie şi o conscriere şi evaluare a accesoriilor, facuta de un pretuitor judecătoresc angajat stabil, respective de doi membri ai primăriei comunale, în care caz preţul de evaluare al accesoriilor se va adauga la preţul de strigare. Iar dacă din scriptele alăturate la cererea de licitaţie ar rezultă ca, preţul de strigare al imobilului ce urmează a fi licitat, care se va stabili conform art. 148, este de cel puţin 100.000 lei*71), precum şi atunci dacă urmaritorul dovedeşte cu certificat eliberat de un pretuitor angajat în mod stabil sau de doi membri ai primăriei comunale, sau în mod autentic altfel, ca pe imobilul ce urmează a fi licitat este cladita o fabrica, sau moara cu aburi, sau alta clădire avînd importanţa hotaritoare asupra stabilirii preţului, poate să ceara, ca înainte de a se ordonă licitaţia, să se facă prin portărel*72) o conscriere punctuala a accesoriilor la faţa locului şi să se stabilească atît preţul de evaluare al acestora cat şi preţul de evaluare al imobilului, pe cale de evaluare obişnuită, prin doi experţi care se vor numi din oficiu. În acest caz, licitaţia se ordonă după terminarea procedurei la faţa locului şi ca preţ de strigare serveşte preţul de evaluare. *71) În textul maghiar 5.000 floreni. A se vedea în legătură cu aceasta limita de valoare notele dela art. 27, 57 şi 147. *72) În textul maghiar: delegat.
A se vedea şi dispoziţiunile art. 1 din legea pentru modificarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial nr. 179 din 5 August 1938, precum şi decretul-lege pentru completarea acestui articol, la finele lucrării.
ART. 160 Şi în afară de cazurile articolului precedent, pînă cînd nu s'a înaintat cererea de licitaţie, urmăritul are dreptul sa ceara autorităţii de cărţi funduare - întru cat avanseaza cheltuielile care cad în sarcina sa - să se facă conscrierea şi evaluarea accesoriilor imobilului prin doi experţi numiţi din oficiu. Dacă se face o asemenea conscriere şi evaluare a accesoriilor, procesul-verbal ce se va dresa se alătură la scripte şi publicaţiunea de licitaţie se emite după terminarea procedurei; iar ca preţ de strigare va servi preţul de evaluare. A se vedea nota dela art. 159.
ART. 161 Dacă asupra imobilului ce urmează a fi licitat este notată în cartea funduara o revendicare de drept de proprietate, nerezolvita încă cu valoare de drept, şi creanta urmaritorului este intabulata în cartea funduara după ce a fost notată revendicarea de drept de proprietate, licitaţia nu se poate ordonă pînă la rezolvirea cu valoare de drept a revendicării. Dacă, în privinta revendicării notate, procesul nu este încă în curs, la cererea urmaritorului, revendicatorul trebuie indrumat sa înainteze procesul într'un termen fix; avînd dreptul urmaritorul sa intervină în procesul în curs sau în acela care se va inainta. Iar dacă creanta urmaritorului are inscripţie în cartea funciară înainte de notarea revendicării, licitaţia se va ordonă şi efectua fără considerare la revendicare, însă partea din preţul de cumpărare, care rămîne după indestularea poziţiilor de sarcini cu inscripţie dinainte de notarea revendicării, trebuie ţinuta în depozit judecătoresc pînă la rezolvirea cu valoare de drept a revendicării. Aceste norme se vor aplica şi atunci, dacă, asupra imobilului ce urmează a fi licitat, este notat vreun proces de proprietate.
ART. 162 Dacă asupra unui imobil este notat în cartea funduara, cu prioritate faţă de creanta urmaritorului, un drept de răscumpărare de zalog, licitaţia trebuie ordonată cu condiţia sa rămînă neatins dreptul de răscumpărare de zalog. Însă, dacă creanta urmaritorului este intabulata cu prioritate faţă de notatiunea dreptului de răscumpărare de zalog, licitaţia se va ordonă fără considerare la dreptul de răscumpărare de zalog, iar restul din preţul de cumpărare, care rămîne după ce se vor indestula poziţiile de sarcini dinainte de notatiunea dreptului de răscumpărare de zalog, trebuie consemnat în depozit judecătoresc, pînă cînd se decide asupra dreptului de răscumpărare de zalog, prin sentinta judecătorească sau prin transactiune.
ART. 163 Dacă asupra imobilului ce urmează a fi licitat este înscris în cartea funduara un drept de servitute, licitaţia se ordonă cu condiţia, ca dreptul de servitute sa rămînă neatins. Însă, dacă asupra imobilului este intabulata o creanta înainte de intabularea servituţii, deodată cu ordonarea licitaţiei, trebuie stabilită şi suma, care se arata suficienta pentru indestularea totală a creanţelor ipotecare anterioare servituţii, şi în condiţiunile de licitaţie se va arata şi aceea ca, întru cat imobilul s'ar vinde cu menţiunea dreptului de servitute pentru un preţ care nu ajunge suma stabilită, necesară în scopul indestularii poziţiilor de sarcini anterioare inscripţiei servituţii din cartea funduara, licitaţia devine fără efect şi imobilul se vinde la termenul fixat din nou, fără menţinerea dreptului de servitute.
ART. 164 Dacă obiectul licitaţiei este o vie, la cererea urmaritorului, sau a urmaritului, sau a oricărui interesat tabular, judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei poate ordonă a se da via în administrarea unui curator de sechestru numit din oficiu. Administrarea prin curator de sechestru a altor imobile se poate ordonă numai atunci, dacă petiţionarul justifica ca, fără de aceasta imobilul este expus pînă la licitaţie unui pericol de depreciere.
ART. 165 În privinta apelului (recurgerei) ce se va inainta împotriva publicatiunei de licitaţie emisă de autoritatea de cărţi funduare, care este a se considera totodată şi ca încheiere de ordonarea licitaţiei, precum şi în privinta efectului suspensiv al acestuia, sînt a se aplică normele generale (art. 37). În acest apel (recurgere) se poate cere şi remedierea prejudiciilor cauzate prin dispoziţiunile autorităţii de cărţi funduare referitoare la ordonarea licitaţiei, premergătoare sau concomitente cu emiterea publicaţiunii. Pe lîngă aceasta, cei interesaţi (art. 153) au dreptul să facă contestaţie adresată autorităţii de cărţi funduare, care trebuie înaintată în 8 zile socotite dela înmânarea publicatiunei, pentru modificarea condiţiunilor de licitaţie stabilite, precum şi pentru remedierea viciilor de forma săvîrşite prin dispoziţiunile autorităţii de cărţi funduare referitoare la ordonarea licitaţiei*73). *73) În textul maghiar se spune: [...].
Asupra contestaţiei hotărăşte autoritatea de cărţi funduare în 8 zile - în caz de nevoie după ascultarea celorlalţi interesaţi - şi întru cat găseşte contestaţia intemeiata, dispune în consecinţa şi în caz de nevoie emite o noua publicaţiune de licitaţie. Cererea pentru modificarea condiţiunilor de licitaţie, înaintată după termenul de 8 zile, se poate lua în considerare numai atunci, dacă adera la ea toţi interesatii (art. 153) prin declaraţie cu semnături autentificate sau luate la proces-verbal de către autoritatea de cărţi funduare. Dacă se înaintează şi apel (recurgere) şi contestaţie, scriptele se înaintează instanţei a doua după rezolvirea contestaţiei, însă numai în acel caz, dacă prejudiciul reclamat nu a fost remediat în urma contestaţiei. ART. 166 Dacă, atunci cînd se ordonă intabularea dreptului de ipoteca executionala, este în curs o procedură de execuţie silită împotriva aceluiaşi urmărit şi asupra aceluiaşi imobil, în scopul de a se incasa creanta altui urmăritor, autoritatea de cărţi funduare, declara, prin încheierea de ordonarea intabulării ipotecii executionale, pe urmaritorul posterior ca aderat la urmaritorul anterior, şi despre ordonarea aderării incunostiinteaza pe urmăritor, urmărit şi pe urmaritorul anterior.
ART. 167 Dacă s'a ordonat aderarea, întru cat nu s'a emis încă publicaţiune de licitaţie în favorul urmaritorului anterior, la cererea oricărui urmăritor se va emite o publicaţiune colectivă de licitaţie în scopul încasării creanţelor urmaritorului anterior şi posterior, cu arătarea ambilor urmăritori, afară de cazul cînd unul sau celălalt urmăritor anunta reglementar desistarea sa dela execuţie. Iar dacă publicaţiunea de licitaţie a fost deja emisă în favorul urmaritorului anterior, autoritatea de cărţi funduare, deodată cu ordonarea aderării, emite publicaţiunea suplimentară, prin care ordonă a se tine şi în favorul urmaritorului posterior licitaţia ordonată în favorul urmaritorului anterior. Aceasta publicaţiune suplimentară se comunică numai urmaritorului şi se afişează la autoritatea de cărţi funduare. Însă, pe cheltuiala sa, fiecare parte interesată are dreptul sa insereze publicaţiunea suplimentară în gazete, în modul arătat în art. 152. În cele 15 zile dinainte de licitaţie nu se mai poate face o publicaţiune suplimentară şi dacă la aceasta licitaţie imobilul nu s'a vândut, la cererea urmaritorului posterior se va emite o noua publicaţiune de licitaţie conform art. 147 şi următorii. Cu excepţia acestui caz, aderarea are efectul de drept ca, dacă licitaţia ordonată în favorul urmaritorului anterior nu se tine din orice motiv, licitaţia se tine în favorul urmaritorului posterior aderat.
ART. 168 Terta persoana, care, prin execuţia ce s'a făcut asupra vreunui imobil, se simte lezata în drepturile reale pe care le are asupra imobilului sau asupra unei părţi din el, în afară de cazurile anume reglementate prin art. 156, 161, 162 şi 163, poate inainta, la autoritatea de cărţi funduare, acţiune împotriva urmaritorului, pentru sistarea în întregime sau în parte a execuţiei imobiliare. Aceasta acţiune se judeca după normele procedurei protocolare şi se soluţionează prin sentinta*74). Împotriva sentinţei de a doua instanţa, prin care s'a aprobat sentinta primei instanţe, nu are loc recurs. *74) A se vedea alineatele 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912, citate după art. 10 (pag. 10).
Dacă reclamantul justifica temeinicia dreptului sau, prin acţiune sau la desbatere, într'un fel demn de a fi crezut, autoritatea de cărţi funduare poate suspenda licitaţia pînă la rezolvarea jurevalida a acţiunii, fie necondiţionat, fie condiţionat de depunerea unei cauţiuni (art. 42).
ART. 169 În ziua licitaţiei, portărelul*75), prezentându-se la faţa locului, dacă licitaţia trebuie ţinuta din oficiu, o tine din oficiu, iar în caz contrar numai atunci, dacă urmaritorul sau urmăritul este reprezentat sau dacă vreunul din ei anunta, prin petiţie scrisă sau prin delegaţie data la proces-verbal, că nu vor să fie reprezentaţi la licitaţie, însă cer totuşi ţinerea ei. Urmăritul nu poate lua parte la licitaţie ca concurent, cu excepţia cazului, cînd nu este debitor obligat personal al urmaritorului, ci este obligat sa sufere licitarea imobilului numai pentru motivul ca dânsul e proprietarul de carte funduara. *75) În textul maghiar: delegatul.
ART. 170 Înainte de începerea licitaţiei, portărelul*76) socoteşte suma de indestulare şi accesoriile, care, dacă nu s'ar achită de urmărit, citeşte condiţiunile de licitaţie şi invita pe cei ce vor sa liciteze, să depună la mana sa vadiul stabilit sau sa îi predea dovada reglementara*77) despre consemnarea anticipata a vadiului în depozit judecătoresc şi să semneze condiţiunile de licitaţie. *76) În textul maghiar: delegatul. *77) Azi recipisa Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni.
După aceasta, licitaţia se începe cu preţul de strigare şi se continua pînă atunci, pînă cînd se fac oferte treptate. Dacă nimeni nu voeşte să ofere mai mult, portărelul fixează un timp fix pentru închiderea licitaţiei, care nu poate să fie mai scurt decât 5 minute şi mai lung decât 15 minute, însă care se poate prelungi, la cererea vreunuia dintre concurenţi, odată, cu încă 15 minute. Dacă se face o noua oferta, licitaţia trebuie continuată şi cînd încetează ofertele, se fixează un nou timp fix, conform celor de mai sus. Pînă la expirarea timpului fix, oricine ar dori sa liciteze, poate şi între timp să depună vadiul şi poate să facă oferte. După expirarea timpului fix, dacă între timp nu s'a făcut nicio oferta mai mare, imobilul se declara cumpărat din partea aceluia care a oferit mai mult şi prin aceasta licitaţia se declara terminată. Art. 170 este completat prin art. 25 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 25. - Art. 170 din Legea LX/1881 se completează cu următoarele dispoziţiuni: Acela, care a oferit pentru imobil un preţ mai mare decât preţul de strigare, dacă nimeni nu voeşte să ofere mai mult, este obligat sa completeze imediat vadiul în raport cu suma oferită, la atâtea procente cat a fost şi procentul vadiului în raport cu preţul de strigare. Dacă nu îndeplineşte aceasta obligaţiune, oferta nu i se ia în considerare şi nu mai poate lua parte la licitaţia, care trebuie continuată fără amânare. Dacă la continuarea licitaţiei nu mai face nimeni nicio oferta, însă mai înainte a licitat şi altcineva, imobilul se declara cumpărat din partea acestuia, respective, dacă au fost mai mulţi concurenţi, din partea celui ce a oferit mai mult. Dacă aceasta oferta trece de preţul de strigare, trebuie aplicate dispoziţiunile alineatului precedent. Concurentul, scutit în baza art. 21 de a depune vadiu, nu este obligat să depună nici suma pentru completarea vadiului.
ART. 171 Dacă nu se oferă preţul de strigare, portărelul*78) este obligat sa scada treptat preţul de strigare pînă cînd se fac oferte. *78) În textul maghiar: delegatul.
Dacă se face oferta, în privinta procedurei de mai departe, sînt a se respecta dispoziţiunile art. 170. Imobilul se declara cumpărat din partea celui care a oferit mai mult, chiar dacă a oferit sub preţul de strigare şi a luat parte numai el singur la licitaţie. Urmaritorul, dacă este prezent sau dacă este reprezentat la licitaţie, poate să ceara suspendarea licitaţiei, chiar şi în cursul scaderii treptate a preţului de strigare, însă numai pînă atunci, pînă cînd vreunul dintre concurenţi nu a făcut oferta. În cazul unei licitaţii ordonate în favorul mai multor urmăritori, numai urmaritorii împreună pot sa uzeze de acest drept. Acest drept de suspendare nu se poate exercita atunci, cînd urmăritul cere ţinerea licitaţiei. Art. 171 este completat prin art. 26 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 26. - Art. 171 din Legea LX/1881 se completează cu următoarele dispoziţiuni: Imobilele supuse impozitului pe clădiri nu se pot vinde sub jumătate din preţul de strigare stabilit prin publicaţiunea de licitaţie, iar alte imobile sub două treimi din preţul de strigare. Dacă, în cursul scaderii treptate a preţului de strigare, nu se face oferta nici la preţul minimal, portărelul suspenda licitaţia. În privinta procedurei de mai departe se urmează conform art. 176 şi 177 din Legea LX/1881, cu aplicarea corespunzătoare a art. 21, 22 şi 23 de mai sus*79). *79) Art. 21, 22 şi 23 din Legea XII/1908 sînt citate la art. 147, 149 şi 152.
Art. 171 este modificat prin art. 3, 4, 5 şi 6 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial nr. 179 din 5 August 1938. Art. 3 alin. trei: Suma dela care încep strigările, va fi cea fixată potrivit dispoziţiunilor art. 1, redusă cu 25%; ea va fi indicată în publicaţiunea de vânzare. Art. 4. - Dacă la primul termen fixat pentru licitaţie nu s'a oferit un preţ mai mare decât cel fixat de articolul precedent, licitaţia se va amana, termenul nouei licitaţii nu poate fi mai scurt de 25 zile şi nici mai lung de 40 zile libere dela data nouei publicaţiuni. La noul termen se va fixa, preţul dela care încep strigările va fi cel fixat de art. 3, redus cu 10%, iar dacă se va oferi preţul astfel redus sau mai mult, tribunalul va pronunţa adjudecarea potrivit legilor în vigoare. Art. 5. - În cazul cînd nu se va fi obţinut la al doilea termen de vânzare preţul prevăzut de art. 4, vînzarea se va amana în aceleaşi condiţiuni, la noul termen adjudecarea făcându-se la preţul maxim ce se va obţine. Art. 6. - În legile în vigoare care admit adjudecarea bunului urmărit asupra creditorului, în cazul cînd nu s'a oferit un preţ mai mare decât cel fixat prin art. 4 de mai sus, adjudecarea nu se va putea face asupra acestuia decât pe preţul al cărui cuantum se fixează de acel articol. A se vedea întregul text al legii pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, la finele acestei lucrări.
ART. 172 Dacă, la acelaşi termen, urmează a fi separat licitate mai multe corpuri de avere funduara sau mai multe parcele ale aceluiaşi corp de avere funduara, urmăritul are dreptul sa determine ordinea în care să se scoată la licitaţie imobilele. Dacă urmăritul nu voeşte sa uzeze de acest drept al său, urmaritorul poate designa ordinea în care să se scoată la licitaţie imobilele; în caz contrar se va urma ordinea arătată în publicaţiunea de licitaţie şi în cartea funduara. Dacă, dintre mai multe corpuri de avere sau dintre mai multe parcele ale aceluiaşi corp de avere, s'a vândut o parte în licitaţie pentru un astfel de preţ, ca, ţinînd seama de situaţia de carte funduara şi totodată ţinînd seama şi de suma verosimila a creanţelor privilegiate, din preţul de cumpărare al imobilelor deja vândute, se acopere necondiţionat creanta urmaritorului împreună cu accesoriile, licitaţia pe mai departe trebuie suspendată.
ART. 173 Despre licitaţie se dreseaza proces-verbal, care trebuie să cuprindă următoarele: a) Arătarea obiectului, locului şi timpului licitaţiei, cu referire la încheierea de delegare şi la publicaţiunea de licitaţie ce s'a emis; b) Numele portărelului*80) şi a părţilor prezente sau a reprezentanţilor lor; *80) În textul maghiar: numele delegatului.
c) Calculul creanţei şi arătarea împrejurării ca, condiţiunile de licitaţie au fost citite; d) Numele şi locuinta celor ce vor sa liciteze; e) Insemnarea exactă a ofertelor treptate, în asa fel, ca, după numele fiecărui ofertant, să se arate sumele ofertelor făcute de el; f) În cazul art. 171, arătarea scaderei treptate a preţului de cumpărare; g) Oferta cea mai mare, scrisă în cifre şi litere, şi arătarea ca, în urma acestei oferte mai mari, întru cat în timpul fix nu s'a făcut o ofertă mai mare, obiectul licitaţiei se declara cumpărat din partea celui ce a oferit mai mult; h) Menţiunea ca, s'a reţinut vadiul celui mai mare ofertant şi ca s'a restituit vadiul celorlalţi concurenţi.
Concurentii care nu vor sa participe pe mai departe la licitaţie, confirmand reprimirea vadiului sau adeverintei de depunere, pot să semneze procesul-verbal de licitaţie oricînd în cursul licitaţiei.
ART. 174 Cumpărătorul, dacă a licitat din încredinţarea cuiva sau în tovarasie cu cineva, este obligat sa numească la sfîrşitul licitaţiei pe mandantele sau pe tovarasul sau de proprietate şi să semneze procesul-verbal arătându-şi aceasta calitate. Dacă nu se face o asemenea declaraţie, precum şi atunci, dacă, deşi s'a făcut declaraţie, nu se depune imediat procura specială, data de mandantele sau tovarasul de proprietate şi legalizată în regula, sau dacă nu s'a înaintat judecătoriei în cel mult opt zile dela licitaţie, se considera singurul cumpărător acela, care a făcut oferta cea mai mare. La cererea şi pe cheltuiala cumpărătorului, portărelul*81) este obligat sa numească un curator de sechestru provizoriu, a cărui misiune este sa supravegheze păstrarea neatinsa a imobilului şi accesoriilor, pînă la predarea sau punerea sub sechestru a imobilului. *81) În textul maghiar: delegatul.
ART. 175 După terminarea licitaţiei, portărelul*82) este obligat sa înainteze autorităţii de cărţi funduare, fără amânare, toate scriptele, procesul-verbal de licitaţie, precum şi suma sau efectele depuse ca vadiu. *82) În textul maghiar: delegatul.
Dacă, din oricare motiv, scriptele nu se pot inainta fără amânare, suma sau efectele depuse ca vadiu, se înaintează cu raport separat, la licitaţiile ţinute în localitate, imediat după terminarea licitaţiei, iar la alte licitaţii, după ce soseste acasă portărelul. Cheltuielile de licitaţie socotite, le stabileşte autoritatea de cărţi funduare, după sosirea raportului.
ART. 176 Dacă licitaţia a rămas fără rezultat, portărelul este obligat, pe lîngă înaintarea scriptelor, să facă în decurs de trei zile raport autorităţii de cărţi funduare. În decurs de şase luni, socotite din ziua licitaţiei fără rezultat, autoritatea de cărţi funduare fixează la cererea urmaritorului sau urmaritului un nou termen de licitaţie, pe treizeci de zile, care se aduce la cunoştinţa publică în modul arătat la art. 152, cu deosebirea ca extrasul publicaţiunii se insereaza numai odată cu gazeta oficială chiar şi atunci, cînd preţul de strigare trece de 40.000 lei*83). Publicaţiunea se comunică celor interesaţi, conform art. 153, contra dovada de inmanare şi dacă dovada de inmanare nu soseste în decurs de cinsprezece zile, socotite dela afişarea publicatiunei, se numeşte curator. *83) În textul maghiar 2.000 floreni. A se vedea în privinta limitei de valoare notele dela art. 27, 57 şi 147.
Apelul (recurgerea) şi contestaţia, înaintate contra acestei noui publicaţiuni de licitaţie, nu au efect suspensiv asupra ţinerii licitaţiei. Dacă nu s'a înaintat cerere pentru fixarea unui nou termen de licitaţie în decurs de şase luni, socotite din ziua licitaţiei rămase fără rezultat, radierea notatiunei licitaţiei, se va ordonă din oficiu. Aceste norme se aplică şi atunci, cînd o licitaţie fixată a fost amânată prin acordul comun al părţilor*84). Art. 176 este modificat prin art. 2 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial nr. 179 din 5 August 1938, citat la art. 152. *84) Art. 176 era completat şi prin alineatul 3 al art. 19 din Legea XII/1908, după cum urmează: "În toate cazurile (art. 102, 152, 176, 185 şi 187 din Legea LX/1881) cînd publicaţiunea de licitaţie trebuie inserată, în provincie, într'o gazeta locală sau într'una care apare în locul cel mai apropiat, judecătoria este obligată sa aleagă pentru aceste publicaţiuni numai o gazeta în limba română".
Azi, în urma dispoziţiunilor cuprinse în art. 2 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, completarea de mai sus a devenit fără obiect.
ART. 177 După şase luni, socotite dela termenul licitaţiei rămase fără rezultat, sau amânate, ordonarea nouei licitaţii trebuie cerută la autoritatea de cărţi funduare conform art. 144. În acest caz se va proceda în privinta ordonarii licitaţiei şi fixării termenului de licitaţie conform normelor din art. 145 şi următorii, iar în privinta publicării termenului de licitaţie şi încunoştiinţării interesatilor, potrivit dispoziţiunilor art. 152 şi 153.
ART. 178 Pentru vicii de forma săvîrşite la efectuarea licitaţiei*85), urmaritorul, urmăritul, creditorii ipotecari şi coproprietarii, în cazul ca li s'a licitat şi porţiunea lor, pot face în decurs de opt zile, socotite dela terminarea licitaţiei, contestaţie, care se va inainta direct autorităţii de cărţi funduare; la rezolvarea căreia se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiunile referitoare din art. 165. *85) În textul maghiar: [...].
În privinta apelului (recurgerea) ce s'a declarat împotriva încheierii date asupra contestaţiei, se aplică normele generale, însă, dacă autoritatea de cărţi funduare anulează licitaţia în urma contestaţiei împotriva acestei încheieri, poate să facă apel (recurgere) şi cumpărătorul în licitaţie.
ART. 179 Anularea licitaţiei, efectuată asupra unor imobile, are loc numai în următoarele cazuri: a) Dacă nu s'a înmânat publicaţiunea de licitaţie de loc, sau nu în timp trebuincios, sau nu s'a înmânat regulat, interesatilor respective curatorilor şi, în cazurile art. 185 şi 187, cumpărătorului anterior (art. 153 şi 176, nu mai departe art. 185 şi 187); b) Dacă publicaţiunea primei licitaţii nu a fost afişată la autoritatea de cărţi funduare cu cel puţin 60 zile înainte de licitaţie, iar publicaţiunile licitaţiilor următoare cu cel puţin 15 zile şi întru cat e necesară şi o inserare în gazete, dacă publicaţiunea primei licitaţii n'a fost inserată, conform art. 152, cu 15 zile înainte de licitaţie, iar publicaţiunile licitaţiilor următoare, conform art. 176, cu 8 zile înainte de licitaţie; c) Dacă licitaţia s'a ţinut, cu toate ca în cursul procedurei de execuţie s'a înaintat pe baza art. 140 şi 165, în termen legal, apel (recurgere) sau contestaţie cu efect suspensiv asupra ţinerii licitaţiei; d) Dacă licitaţia n'a fost ţinuta în locul sau în timpul arătat în publicaţiunea afişată, înmânată sau inserată, sau dacă nu s'a licitat imobilul arătat în publicaţiune; e) Dacă a fost admis cineva sa liciteze fără a depune vadiul, sau dacă, fără motiv legal, a fost exclus dela licitaţie un concurent, care s'a oferit să depună vadiul; f) Dacă nu s'au respectat dispoziţiunile art. 170 şi 171 referitor la ofertele treptate, la stabilirea timpului fix şi la încetarea licitaţiei; g) Dacă, în conformitate cu art. 171, 172 şi 185, licitaţia ar fi trebuit suspendată şi totuşi s'a ţinut.
Pe motivul ca publicaţiunea de licitaţie a fost înmânată regulat sau nu a fost înmânată de loc, licitaţia se poate anula numai atunci, cînd se înaintează contestaţie pe acest motiv de către interesatul, care, din cauza neregularitatii de inmanare, nu a fost încunoştiinţat. Pe motivul că nu a fost numit curator, sau pe motivul ca publicaţiunea de licitaţie nu a fost înmânată acestuia regulat sau de loc, anularea licitaţiei are loc numai atunci, dacă face contestaţie interesatul neincunostiintat de licitaţie separat (art. 153).
ART. 180 Dacă, în 3 zile socotite din ziua licitaţiei, nu se înaintează contestaţie, numai dacă condiţiunile de licitaţie nu prevăd contrariul, i se eliberează cumpărătorului certificat de cumpărare, pe baza căruia, cumpărătorul poate lua în posesiune imobilul cumpărat şi întru cat ar fi împiedicat în aceasta din partea urmaritului sau de către altcineva, poate să ceara, pentru luarea în posesiune a imobilului, ajutorul autorităţii comunale sau administrative. Dacă cumpărătorul cere, punerea în posesiune se face prin portărel şi în caz de nevoie, intrebuintand forta publică. Dacă se înaintează contestaţie, în termen de 8 zile, socotite din ziua licitaţiei, la cererea şi pe cheltuiala cumpărătorului, imobilele vândute se iau sub sechestru chiar fără justificarea vreunui pericol.
ART. 181 Dacă imobilul licitat este dat în chirie sau în arenda, chiriaşii sau arendaşii sînt obligaţi - numai dacă nu s'a stipulat contrariul în condiţiunile de licitaţie - sa cedeze cumpărătorului dreptul de folosinţă şi anume: arendaşii, după modalităţile de contract, la finea anului economic în care s'a ţinut licitaţia, iar chiriaşii, în conformitate cu normele locale şi în lipsa lor, după o denunţare de trei luni. Preţul locatiunii, scadent după ziua licitaţiei, i se cuvine cumpărătorului. Drepturile, pe care le-ar avea chiriaşul sau arendaşul împotriva locatorului, eventual şi asupra preţului de cumpărare, rămîn neatinse. Chiriaşul sau arendaşul, dacă au fost avizaţi despre licitaţie de către cumpărător, nu mai pot plati urmaritului preţul locatiunii ce devine scadent din ziua licitaţiei şi pînă la ridicarea ei la valoare de drept, ci sînt obligaţi sa-l depună la judecătorie.
ART. 182 Dacă s'a ridicat la valoare de drept licitaţia şi cumpărătorul a îndeplinit condiţiunile de licitaţie, în special a achitat preţul de cumpărare, autoritatea de cărţi funduare ordonă din oficiu să se intabuleze pe numele sau dreptul de proprietate asupra imobilului. Deodată cu intabularea dreptului de proprietate, se vor radia din oficiu toate poziţiile de sarcini intabulate sau prenotate şi notatiunile, cu excepţia acelora care rămîn eventual în fiinta conform art. 162 şi 163, sau care s'ar prelua conform art. 183.
ART. 183 Cumpărătorul este liber a se invoi cu creditorii ipotecari, sa rămînă creanţele acestora - întru cat ar primi indestulare din preţul de cumpărare - şi pe mai departe asupra imobilului ca sarcina. Asemenea creanţe se considera ca şi cînd s'ar fi vărsat şi s'ar fi ordonantat creditorilor.
ART. 184 Impozitele, care grevează imobilul, scadente după ziua licitaţiei şi taxele de transcriere, se vor suporta de cumpărător. Ratele scadente după ziua licitaţiei, din dijma de vie, din rascumparari urbariale şi altele asemănătoare, precum şi din datoria pentru regulari de ape, care grevează imobilul, cad în sarcina cumpărătorului, fără a fi socotite în preţul de cumpărare. Pentru alte sarcini ale proprietarului anterior - numai dacă condiţiunile de licitaţie nu conţin contrariul - cumpărătorul nu răspunde.
ART. 185 Dacă cumpărătorul nu a îndeplinit în termenul fixat condiţiunile de licitaţie, pe lîngă pierderea vadiului, care se va adauga la preţul de cumpărare ce se va incasa la o noua licitaţie şi care se distribuie deodată cu acela, la cererea oricărui interesat, autoritatea de cărţi funduare ordonă o noua licitaţie. În acest caz, noul termen de licitaţie se fixează de autoritatea de cărţi funduare pe 30 zile conform normelor din art. 176. Publicaţiunea de licitaţie ce se emite în acest caz, trebuie comunicată în afară de cei arătaţi în art. 153 şi cumpărătorului anterior şi anume acestuia din urma după normele pentru înmânarea actelor introductive de instanţa, însă cu omiterea citaţiei prin publicaţiune, cu cel puţin 8 zile înainte de licitaţie. Cumpărătorul anterior nu poate lua parte la noua licitaţie ca cumpărător. Dacă, înainte de termenul nouei licitaţii, cumpărătorul, pe lîngă ca achită toate cheltuielile cauzate cu ordonarea nouei licitaţii, îndeplineşte în întregime condiţiunile de licitaţie într'un timp, cînd portărelul poate fi avizat înainte de ţinerea licitaţiei, autoritatea de cărţi funduare este obligată sa suspende licitaţia, iar dacă aceasta plata se face înainte de începerea licitaţiei la portărel, portărelul este obligat sa suspende licitaţia*86). *86) Art. 185 era completat şi prin alineatul 3 al art. 19 din Legea XII/1908, după cum urmează:
"În toate cazurile (art. 102, 152, 176, 185 şi 187 din Legea LX/1881) cînd publicaţiunea de licitaţie trebuie inserată, în provincie, într'o gazeta locală sau într'una care apare în locul cel mai apropiat, judecătoria este obligată sa aleagă pentru aceste publicaţiuni numai o gazeta în limba română". Azi, în urma dispoziţiunilor cuprinse în art. 2 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, modificarea de mai sus e fără obiect.
ART. 186 Dacă la noua licitaţie imobilul s'ar vinde pentru un preţ mai mare decât preţul de cumpărare anterior, diferenţa în plus nu i se cuvine cumpărătorului. În caz contrar, dacă imobilul s'ar vinde pentru un preţ mai mic, cumpărătorul anterior este obligat sa plătească diferenţa care se iveşte între preţul de cumpărare vechiu şi cel nou, însă în aceasta diferenţa i se socoteşte şi vadiul. Pînă la concurenta diferenţei ce urmează a se plati, la cererea oricărui interesat, chiar fără a se justifica vreun pericol, autoritatea de cărţi funduare este obligată sa ordone împotriva cumpărătorului execuţie de asigurare şi după ce asculta la o desbatere protocolara pe interesaţi şi pe cumpărătorul anterior, stabileşte suma pe care cumpărătorul anterior va fi obligat sa o plătească în termen de 15 zile sub sancţiunea execuţiei. Pe baza încheierii ce se da în aceasta privinta are loc execuţie silită, însă asupra acesteia, apelul (recurgerea) ce se înaintează, are efect suspensiv.
ART. 187 Modificat prin art. 27 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 27. - În locul art. 187 din Legea LX/1881: Dacă, în decurs de 15 zile după licitaţie, cineva - pe lîngă depunerea vadiului stabilit, sau în cazul art. 25 a vadiului completat, - face o ofertă, care întrece oferta cumpărătorului cu cel puţin a zecea parte şi totodată avanseaza cheltuielile nouei licitaţii în raport cu cheltuielile stabilite pentru licitaţia anterioară (supraoferta), autoritatea de cărţi funduare declara licitaţia anterioară fără efect şi ordonă o noua licitaţie, la care sînt a se aplică, în privinta emiterii şi inmanarii publicatiunei de licitaţie, normele din art. 176 şi 185 din Legea LX/1881 şi art. 21, 22 şi 23 de mai sus. Supraoferta nu se mai poate revoca. Alineatul penultim al art. 21 trebuie aplicat în caz de supraoferta în mod corespunzător. Noua licitaţie se tine după normele generale, cu deosebirea ca: 1. Supraoferta este obligatorie şi atunci dacă ofertantul nu se prezintă la licitaţie; 2. Dacă la licitaţie nu s'a făcut o ofertă mai mare decât supraoferta, imobilul se declara cumpărat de către supraofertant; 3. Cheltuielile nouei licitaţii este obligat să le plătească cumpărătorul, peste preţul de cumpărare.
Toate aceste abateri trebuie arătate în publicaţiunea de licitaţie. Dintre mai multe supraoferte se ia în considerare cea mai mare. Supraoferta este obligatorie şi atunci, dacă licitaţia ţinuta în urma ei a fost anulată, ordonandu-se o noua licitaţie. După ce s'a ţinut în conformitate cu acest articol noua licitaţie ridicată la valoare de drept, nu se mai poate face o alta supraoferta*87). *87) Art. 187 era completat şi prin alineatul 3 al art. 19 din Legea XII/1908, după cum urmează:
"În toate cazurile (art. 102, 152, 176, 185 şi 187 din Legea LX/1881) cînd publicaţiunea de licitaţie trebuie inserată, în provincie, într'o gazeta locală sau într'una care apare în locul cel mai apropiat, judecătoria este obligată sa aleagă pentru aceste publicaţiuni numai o gazeta în limba română". Azi, în urma dispoziţiunilor cuprinse în art. 2 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, modificarea de mai sus e fără obiect.
ART. 188 După ce s'a ridicat licitaţia la valoare de drept, autoritatea de cărţi funduare fixează termen pentru desbaterea de seriere din oficiu şi citeaza pentru acesta pe cei interesaţi conform cărţii funduare, respective curatorul numit pe seama lor în cursul execuţiei şi pe inspectorul regesc de impozite*88), pe cel din urma cu invitaţia, să depună, pînă la termenul fixat pentru desbaterea de seriere, un tablou despre impozitele către Stat şi comuna, care grevează direct imobilul şi care au devenit scadente pînă în ziua licitaţiei, specificându-se în el ziua scadentei şi accesoriile, precum şi o nota despre taxele care grevează imobilul, cu specificarea zilei în care s'a declarat actul juridic al transferului, în fine tablourile justificând existenta datoriilor din impozite şi taxe mai vechi, intabulate cu drept de ipoteca, cu atît mai mult ca, dacă s'ar omite înaintarea lor şi dacă nici nu s'ar prezenta la desbaterea se seriere, impozitele şi taxele se inlatura cu ocaziunea distribuirii preţului. *88) Azi, Administraţia Financiară.
Întru cat în cursul procedurei de execuţie nu s'ar fi numit curator pentru reprezentarea creditorilor ipotecari cu domiciliu necunoscut, trebuie să se numească pentru reprezentarea creditorilor ipotecari cu domiciliu necunoscut curator, comunicându-se încheierea şi acestuia. Dacă rezultă din cartea funduara sau dacă autoritatea de cărţi funduare are cunoştinţa ca, imobilul este grevat cu dijma de vie, răscumpărare urbariala sau alta asemenea răscumpărare, sau datorie pentru regulari de ape, trebuie citaţi la desbaterea pentru distribuirea preţului şi proprietarul îndreptăţit, sau reprezentantul composesoratului, respective reprezentantul societăţii pentru regulari de ape. Pentru creditorii absenţi sau necunoscuţi nu e necesar să se emita publicaţiuni. Cumpărătorul, dacă nu a vărsat întregul preţ, de asemenea trebuie încunoştiinţat despre desbaterea de seriere.
ART. 189 Din preţul de cumpărare se vor achită, înainte de creditorii ipotecari, următoarele poziţii privilegiate, în următoarea ordine: a) Cheltuelile făcute de urmăritor şi în cazurile art. 166 şi 167 de urmăritori, pentru publicarea şi efectuarea licitaţiei imobiliare, stabilite de judecătorie, mai departe cheltuielile de timbru ale desbaterei de seriere, taxele pentru desbaterea de seriere cuvenite curatorului numit ca sa reprezinte creditorii necunoscuţi şi în cazul art. 164 şi 212, cheltuelile şi taxele curatorului de sechestru; b) Acest alineat a fost modificat de mai multe ori. A se vedea, în locul acestui alineat, art. 317 şi 318 din decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 1 Aprilie 1942, citate mai jos; c) Ratele, care în conformitate cu legile în vigoare grevează direct imobilul, din dijma de vie, din sumele de rascumparari urbariale sau alte asemenea şi din datorii pentru regulari de ape, care au devenit scadente înainte de ziua licitaţiei, restante pentru un timp nu mai vechiu decât trei ani.
Dacă creanţele dela punctul c) nu s'ar putea achită în întregime din preţul de cumpărare, se vor achită în primul rând creanţele pentru regulari de ape, iar celelalte creanţe vor suferi o reducere proporţională. Legile ulterioare, în care se cuprind cele mai frecvente privilegii, sînt: Decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 1 Aprilie 1942: Art. 317. - Creanţele Statului, judeţelor, comunelor şi ale tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, provenite din impozite, majorări, taxe, alte contribuţiuni speciale şi amenzi, au privilegiul asupra întregii averi mobile şi imobile a debitorului, după prevederile de mai jos. În privinta imobilelor, privilegiul se limitează numai la impozite şi majorări datorate pe ultimii cinci ani, sub condiţia expresă ca impozitele sau taxele sa poarte asupra imobilului urmărit, fără a fi nevoie ca pentru aceasta să se îndeplinească formalitatea inscripţiei. Anii se socotesc pe exercitii financiare. După expirarea termenului de cinci ani, privilegiul se conserva prin inscripţia ipotecară. Pentru toate celelalte impozite, taxe şi amenzi, precum şi orice alte creanţe cu accesorii, privilegiul are rangul inscripţiei, iar în cazul că nu s'a luat inscripţie, privilegiul trece înaintea oricărui creditor chirografar. În privinta mobilelor, privilegiul trece în toate cazurile, înaintea oricărui creditor privilegiat, cu respectarea privilegiilor speciale. În caz de concurenta între autorităţi, ordinea de preferinta, este: Statul, autoritatea şi instituţiile publice de Stat, judeţul, comuna şi autorităţile şi instituţiile publice, judeţene şi comunale. Art. 318. - Impozitul succesoral, cu majorările respective, are privilegiul pentru totalitatea sa, asupra tuturor imobilelor succesiunii, fără a fi nevoie ca pentru aceasta să se îndeplinească formalitatea transcriptiei. Privilegiul începe să curgă dela data deschiderii succesiunii şi durează 5 ani dela data aprobării procesului-verbal de impunere simpla sau cu contravenţie. În caz de partaj succesoral, privilegiul se poate restrânge, cu aprobarea Ministerului Finanţelor, asupra fiecărui imobil din succesiune, în raport cu partea de succesiune a fiecărui moştenitor. După expirarea termenului de 5 ani, privilegiul se conserva prin inscripţie ipotecară. Decretul-lege pentru organizarea Corpului de avocaţi din România, publicat în Monitorul Oficial nr. 205 din 5 Septemvrie 1940: Art. 157 alin. ultim: Plata onorariului este asigurata, în ceea ce priveşte lucrările mobile, conservate sau intrate în patrimoniul clientului prin serviciile prestate de avocat, cu privilegiul legal asupra acestor lucruri; iar pentru imobile, printr'o ipoteca legală, care va avea rang din ziua inscripţiei, fără prejudiciul drepturilor de preferinta ale Statului. Art. 158. - În privinta bunurilor imobiliare în litigiu, aceasta ipoteca se conserva la cererea avocatului, fără prezenta debitorului şi fără niciun fel de garanţie, prin inscripţii asigurătoare ale creanţei de onorariu, constatată chiar prin act sub semnatura privată, în registrul de mutaţiuni imobiliare sau în cărţile funduare locale, potrivit legii speciale, cu menţiunea ca aceasta inscripţie are caracter asigurator. Aceasta inscriptiune este de drept definitivă, cu rangul iniţial, cînd creanta de onorariu a devenit exigibilă. Orice persoană interesată va putea cere radierea inscriptiunii asigurătoare, dovedind pierderea definitivă a procesului, pe baza căruia fusese obţinută. Cererea de radiere se va rezolva de preşedintele tribunalului, sau locţiitorul sau, pe cale de ordonanţa prezidentiala, conform regulelor prevăzute în codul de procedura civilă. Legea asupra contractelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 74 din 5 Aprilie 1929: Art. 71. - Creanta salariatului contra patronului, fie el angajat cu ziua, săptămîna, luna sau anul, cu lucru sau cu bucata, pentru neplata salariului şi partea de beneficii, este garantată integral, cu un privilegiu general în rang imediat înaintea oricărei creanţe chirografare. Art. 72. - Salariatul mai are şi un privilegiu special în primul rang asupra obiectelor la cari s'a incorporat munca sa pentru salariul corespunzător acestei munci. Legea pentru asigurarea plăţii lucrului efectuat, publicată în Monitorul Oficial nr. 91 din 21 Aprilie 1931: Art. 29. - Cei vizati la art. 1 şi 2 au privilegiul pentru costul lucrului efectuat "şi pentru plata muncii salariatului" asupra obiectului confectionat. Pentru lucrările efectuate la construcţii, micul industrias, meseriaşul patron şi întreprinzătorul păstrează, fără nici o inscriptiune, un privilegiu asupra obiectului confectionat, pînă la completa achitare, fără a mai fi nevoie de dresare de procese-verbale cerute de codul civil.
ART. 190 După indestularea creanţelor privilegiate, se vor indestula din preţul de cumpărare creanţele creditorilor ipotecari, în rangul serial din cartea funduara. Creanţele înscrise asupra mai multor corpuri de avere funduara, cuprinse în cărţile funduare ale aceleiaşi autorităţi de cărţi funduare, licitate deodată, se vor trece în ordinea de indestulare cu observarea ca, întru cat distribuirea preţului s'ar face deodată, creanţele, a căror indestulare totală se poate face şi pe lîngă o distribuire proporţională, se vor indestula din preţul de cumpărare proporţional. - Aceasta regula se aplică şi la creanţele ipotecare, care grevează portiunile mai multor coproprietari dintr'un imobil comun. Iar dacă creanta asigurata prin ipoteca grevează totodată şi asupra altui imobil nescos în licitaţie, sau şi asupra unei porţiuni nelicitate dintr'un imobil comun a altui coproprietar, din preţul de cumpărare se va indestula creditorul, după voinţa sa, în întregime sau în parte. Creditorii ipotecari posteriori au dreptul sa rascumpere, cu plata în numerar, pînă la distribuirea preţului, creanţele creditorilor ipotecari anteriori. Dacă mai mulţi creditori ipotecari voesc sa uzeze de acest drept, prioritatea se cuvine creditorilor în ordinea de inscripţie din cartea funduara. Însă, creditorul ipotecar cu inscripţie posterioară, poate să-şi valorifice dreptul de răscumpărare şi faţă de creditorul ipotecar anterior, dacă îi rascumpara şi creanta acestuia cu plata în numerar. Creditorul ipotecar, care a rascumparat vreo creanta, intră în ce priveşte creanta rascumparata în drepturile creditorului. Legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane din 7 Aprilie 1934 prevede: Art. 16. - În cazul cînd, în urma adjudecării definitive a vreunuia din bunurile unui debitor, supus prevederilor acestui capitol, creditorii cu creanţe reduse, în baza legii, ar veni în concurs cu creditorii, neintrând în prevederile legii, sau prevăzuţi la capitolul III, şi cînd preţul adjudecării n'ar fi suficient pentru a acoperi suma totală a creanţelor reduse şi nereduse, atunci creditorii cu creanţe reduse vor fi în drept să-şi valorice la tablou, creanta lor, pentru cuantumul ei întreg, fără a se tine seama de reducerile legale. Dacă în urma acestei distributii, s'ar atribui acestor creditori o sumă care ar întrece cuantumul creanţei lor, astfel cum a fost redusă prin lege, surplusul se va distribui între creditorii cu creanţe nereduse, conform drepturilor fiecăruia. Dispoziţiunile acestui articol se aplică şi tablourilor de distribuţie prevăzute de art. 24 şi 27 din lege, precum şi la orice alta distribuţie de sume provenind din urmărirea averii debitorului.
ART. 191 Dacă asupra imobilului licitat este intabulat în favorul cuiva dreptul de uzufruct, preţul de cumpărare, respective rostul din acest preţ, care a rămas după indestularea creditorilor anteriori, se va consemna în depozit judecătoresc sau se va fructifica conform art. 202, iar venitul din dobânzi trebuie eliberat uzufructuarului. În cazul altei servituţi, dacă imobilul s'a licitat în conformitate cu art. 163 fără menţinerea servituţilor, se va avea în vedere la socoteli, în cuantumul pretins de creditor: suma platibila ca echivalent al servituţii, iar în cazul unei arendări sau închirieri intabulate, suma despăgubirilor pretinse de arendaş sau chiriaş pentru cazul sistării raportului de locaţiune. Aceeaşi norma se aplică şi în cazul unor stipulaţiuni înscrise, în ce priveşte echivalentul în bani al acestora. Creanţele cu suma nedeterminată, pentru asigurarea cărora s'a intabulat sau s'a prenotat conform regulamentului de cărţi funduare o sumă maxima, se vor trece în socoteli cu această sumă maxima, iar creanţele asigurate prin înscrierea unei garanţii, vor fi trecute în socoteli, cu suma garanţiei ce s'a înscris. Întru cat asupra imobilului licitat sînt înscrise asemenea creanţe, prin încheierea ordonand desbaterea de seriere, va fi avertizat creditorul, ca, întru cat nu s'ar prezenta la desbatere şi nu şi-ar face calculul creanţei, ea se omite din ordinea de seriere. Încheierea se comunică la mana proprie a creditorului, fără citare prin publicaţiune, şi dacă înmânarea nu se poate efectua, se va numi curator.
ART. 192 Se vor indestula în rangul serial al capitalului cuvenit creditorilor ipotecari, de asemenea în rangul serial al capitalului poziţiilor privilegiate, seriate conform punctului b) din art. 189: a) Dobânzile, restante pentru un timp nu mai vechiu de trei ani, socotiţi retrograd din ziua licitaţiei; b) Dobânzile care curg mai departe şi după ziua licitaţiei.
Dacă nu se arata procentul în inscripţia din cartea funduara, nu se poate seria o dobînda mai mare de şase procente. Cheltuielile de proces şi cheltuielile, neadmise printre poziţiile privilegiate, ivite cu reprezentarea la execuţie şi la desbaterea de distribuirea preţului, se pot seria în aceeaşi ordine de prioritate ca şi capitalul numai atunci, cînd, pînă la concurenta sumei care serveşte drept garanţie pentru acoperirea cheltuielilor, a fost de asemenea înscris dreptul de ipoteca, însă şi în acest caz numai atunci, dacă aceste cheltuieli nu trec peste suma înscrisă. - De altfel, cheltuelile se vor indestula în rangul serial al intabulării lor şi dacă o asemenea intabulare nu exista, după ce au fost indestulate toate creanţele ipotecare, eventual cu o reducere proporţională, din restul preţului de cumpărare. Pentru creditorul ipotecar, care, deşi citat, nu se prezintă la desbaterea pentru distribuirea preţului, se tine seama numai de capitalul din inscriptiune. Creanţele ipotecare producătoare de dobânzi, nescadente încă în ziua distribuirii preţului, se vor indestula cu o sumă, la care, adaugand o dobînda de 6%, ar corespunde la scadenta capitalului intabulat sau prenotat. La creanţe intabulate, derivând din împrumut, la care se amortizeaza capitalul, dobînda şi eventual şi alte accesorii, în rate egale, într'un anumit număr de ani, care cuprind amortizarea de capital, dobânzi şi eventual alte accesorii, la care este arătată aceasta natura şi în intabularea din cartea funduara, se poate excepţiona serierea dobânzilor şi eventualelor alte accesorii din obligaţiune, în ordinea de prioritate a capitalului, numai întru atît, încît suma pretinsa cu titlul de capital şi accesorii ar fi mai mare decât capitalul intabulat şi procentele arătate în aceasta intabulare, iar în cazul cînd procentul nu s'ar arata, dacă ar fi mai mare decât o dobînda de 6%, socotită pe trei ani. Art. 192 este modificat prin decretul-lege pentru stabilirea dobânzilor şi înlăturarea cametei, publicat în Monitorul Oficial nr. 102 din 5 Mai 1938. - A se vedea art. 1 din acest decret-lege, la pagina 31.
ART. 193 În cazul cînd sînt intabulate sau prenotate rente anuale, suma restanta pentru cei trei ani dinainte de ziua licitaţiei se va indestula din preţul de cumpărare, iar pentru acoperirea ratelor anuale care vor deveni scadente în viitor, se va trece în socoteli şi se va fructifica capitalul necesar, conform învoielii părţilor. Dacă, în aceasta privinta, nu a intervenit nicio învoiala între părţi, asupra propunerilor făcute decide judecătoria. Capitalul plasat se poate întrebuinţa pentru indestularea creanţelor posterioare numai după ce a încetat obligaţiunea pentru plata rentei.
ART. 194 Desbaterea de seriere o conduce judecătorul delegat şi dreseaza despre aceasta un proces-verbal, în care se arata mersul desbaterei. Desbaterea se începe cu aceea ca, se socoteşte cu aproximatie: suma din preţul de cumpărare consemnată în depozit judecătoresc şi cea neplatita încă de cumpărător, împreună cu dobânzile curente şi se face menţiune în procesul-verbal de rezultatul acestei socoteli. După aceasta, ascultandu-se cei interesaţi, se socotesc creanţele, respective se stabileşte proiectul ordinei de plată. În acest proiect, se trec poziţiile socotite, sub numere curente, fără considerare la eventualele excepţiuni, însă în asa fel, ca să se înregistreze în rubrica separată poziţiile neexceptionale şi de asemenea în rubrica separată poziţiile excepţionale, iar în caz de excepţionare parţială, partea excepţionala în rubrica poziţiilor excepţionale. Socoteala se continua pînă atunci, pînă se epuizează prin poziţiile neexceptionale întreg preţul de cumpărare, sau pînă se socotesc toate creanţele ipotecare.
ART. 195 După ce s'a terminat facerea socotelilor, judecătorul ascultând, în privinta fiecărei poziţii excepţionale, pe cei care fac excepţiile şi pe cei cu interese contrare, le consemnează declaraţiile la proces-verbal, cu referire la eventualele dovezi, şi înaintează fără amânare autorităţii de cărţi funduare procesul-verbal, semnat de dânsul şi de părţi.
ART. 196 Autoritatea de cărţi funduare este obligată sa stabilească ordinea de indestulare pe baza procesului-verbal prezentat, în asa fel, ca să fie terminată în cel mai târziu 15 zile, socotite din ziua desbaterei de seriere, pentru a putea fi expusă la vederea părţilor interesate. Autoritatea de cărţi funduare soluţionează excepţiunile privitoare la poziţiile privilegiate insirate în punctul a) al art. 189, întotdeauna, şi de regula şi excepţiunile privitoare la creanţele ipotecare, care se referă numai la chestiunea rangului serial din cartea funduara, pe baza procesului-verbal prezentat şi după situaţia de carte funduara, fără de îndrumare la proces. Însă, dacă excepţiunile privind rangul serial din cartea funduara nu se pot soluţiona pe baza cărţii funduare, una din părţile cu interese contrare se va îndrumă sa înainteze acţiune, acordându-i-se un termen fix. În privinta impozitelor şi taxelor anunţate ca poziţii privilegiate, autoritatea de cărţi funduare hotărăşte numai asupra chestiunei dacă se seriaza sau nu impozitele şi taxele din tablou printre poziţiile privilegiate conform art. 189 şi în aceasta privinta, dacă crede de necesar, poate îndrumă autorităţile fiscale sa servească informaţiuni şi date mai amanuntite. În ce priveşte suma impozitelor şi a taxelor, cei interesaţi se pot adresa cu remedii de drept autorităţilor fiscale competente, conform normelor în vigoare. Decretul-lege pentru codul de procedura fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 78 din 1 Aprilie 1942, dispune: Art. 324. - Instanţele judecătoreşti vor comunică fiscului din oficiu orice tablou de distribuirea vreunei sume de bani, la alcătuirea căruia fiscal a fost citat.
ART. 197 Dacă s'a excepţionat de către debitor vreo creanta ipotecară sau veracitatea ori cuantumul vreunei creanţe enumerate la art. 189 punctul c), creditorul trebuie indrumat la proces, dacă nu dovedeşte la desbaterea de seriere ca, creanta sa este stabilită prin sentinta ridicată la valoare de drept sau prin transactiune judecătorească, sau ca este bazată pe un act autentic, executoriu conform legii fără o prealabilă procedura procesuala, sau ca este proces în curs. De asemenea, creditorul trebuie indrumat la proces şi atunci, cînd se excepţioneaza creanta socotită conform art. 191, fie de debitor fie de către alt creditor ipotecar. Cu excepţia acestor cazuri, cînd se excepţioneaza de către alt creditor ipotecar o creanta nestabilita prin sentinta ridicată la valoare de drept sau transactiune, sau o creanta care nu este bazată pe un act autentic, executoriu conform legii fără o prealabilă procedura procesuala, însă recunoscută de debitor, se va îndrumă la proces creditorul care ridica excepţii. Iar dacă creanta este stabilită prin sentinta ridicată la valoare de drept sau transactiune, sau este bazată pe un act autentic, executoriu conform legii fără o prealabilă procedura procesuala, excepţiile se pot lua în considerare numai atunci, dacă cei ce le ridica au făcut verosimil ca, creanta a încetat în întregime sau în parte, în urma unor împrejurări de fapt ivite după data sentinţei ridicate la valoare de drept, transactiunei sau actului autentic. În acest ca, fie ca se ridica excepţiunile de către debitor, fie ca se ridica de către creditor, trebuie indrumati la proces cei ce excepţioneaza. Cel indrumat la proces este obligat sa înainteze acţiune la judecătoria competenţa într'un termen fix de 30 zile, socotite dela ridicarea la valoare de drept a încheierii şi sa anunţe înaintarea acţiunii autorităţii de cărţi funduare, în acelaşi termen. Dacă se excepţioneaza valabilitatea unei inscriptiuni din cartea funduara, se va îndrumă la proces cel ce ridica excepţia. Însă, împotriva valabilităţii inscripţiei din cartea funduara poate să ridice excepţiuni numai acela, care în conformitate cu regulamentul cărţilor funduare are dreptul să facă acţiune.
ART. 198 Dacă cei ce fac excepţii arata ca, s'a pus în curgere acţiune de reînnoire (revizuire) sau procedura de anulare împotriva sentinţei prin care s'a stabilit creanta excepţionala, în cazul cînd justifica un pericol (art. 42), pot pretinde ca suma excepţionala să se păstreze în depozit judecătoresc pînă cînd se soluţionează prin hotărîre judecătorească ridicată la valoare de drept procedura care este în curs.
ART. 199 Împotriva încheierii de seriere, data de autoritatea de cărţi funduare, are loc apel (recurgere), care trebuie înaintat în decurs de 8 zile, socotite dela împlinirea unui termen de 15 zile, din ziua desbaterii de seriere, şi dacă instanţa a doua a schimbat încheierea primei instanţe, are loc recurs pe mai departe la instanţa a treia, în termen de 8 zile dela comunicare*89). Apelul (recurgere) are efect suspensiv întru atît, încît pînă la rezolvirea lui nu se poate face indestularea creanţelor, a căror indestulare din preţul de cumpărare depinde de hotărîrea care se va da asupra apelului (recurgerei)*90). *89) În textul maghiar este numita, atît calea de atac de gradul I, cat şi calea de atac de gradul II: [...], cuvânt pe care l-am tradus, cînd e vorba de o cale de atac de gradul I: "apel (recurgere)" şi cînd e vorba de o cale de atac de gradul II: "recurs". A se vedea în aceasta privinta nota în legătură cu art. 40 din Legea LIV/1912, dela pag. 24-25. *90) Sub apel (recurgere) trebuie să se înţeleagă şi calea de atac de gradul II, pe care noi am tradus-o cu "recurs". A se vedea nota 89.
ART. 200 După expirarea termenului de apel (recurgere) autoritatea de cărţi funduare dispune din oficiu a se indestula creanţele, a căror achitare nu depinde nici de eventualele apeluri (recurgeri) înaintate şi nici de îndrumare la proces. Cu aceasta ocaziune, autoritatea de cărţi funduare stabileşte, după poziţii, sumele care trebuiesc păstrate în depozit judecătoresc pînă la expirarea termenului fix pentru înaintarea procesului, respective pînă la rezolvirea cu valoare de drept a procesului ce s'a pornit, sau pînă cînd se da încheiere asupra apelului (recurgerei). În măsura în care se va rezolva una sau alta din excepţiuni, prin hotărîre ridicată la valoare de drept, sau prin expirarea termenului fix, respective prin faptul ca s'a ridicat la valoare de drept hotărîrea data de instanţa superioară asupra apelului (recurgerei), plăţile în continuare se vor efectua de autoritatea de cărţi funduare, din timp în timp.
ART. 201 Plata se face, de regula, în asa fel ca, se ordonanţează celui în drept suma din depozit. În acest scop, indreptatitul respectiv este obligat să prezinte autorităţii de cărţi funduare documentul original, întru cat nu l-ar fi prezentat la desbaterea de seriere, pe care va trebui să se noteze plata. Plata facuta prin ordonantare se noteaza pe documentul original şi dacă, prin plata, documentul şi-a pierdut valoarea, se eliberează debitorului, iar în caz contrar, se restitue creditorului. Dacă se ordonanţează pe seama vreunui creditor, ca achitare parţială, restul din preţul de cumpărare, fără a se putea determina suma, care rămîne după indestularea celorlalte creanţe, stabilite în sume determinate, ce se plătesc, respective se păstrează în depozit judecătoresc, se va îndrumă perceptia să raporteze autorităţii de cărţi funduare, după ce s'a făcut plata, suma acestui rest, pentru a se putea nota amortizarea. Întru cat împrejurările pretind, autoritatea de cărţi funduare poate ordonă să se efectueze plata creanţelor, în întregime sau în parte, printr'un delegat al său, la un termen fixat în acest scop, sau în cazuri mai importante, printr'un notar public, încredinţat în acest scop; socotindu-se taxele acestuia din urma printre poziţiile privilegiate.
ART. 202 Pe seama creditorului, a cărui creanta a fost excepţionata neîntemeiat, cei ce au excepţionat-o, sînt obligaţi solidar sa plătească diferenţa de dobînda, după suma de depozit, care se cuvine creditorului. Creditorul are dreptul să-şi valorifice acest drept în procesul pornit conform art. 197, sau prin proces separat. Dacă excepţioneaza creanta debitorul, creditorul poate pretinde să se socoteasca aceasta diferenţa de dobînda pe doi ani şi scriindu-se în rangul creanţei sale, sa i se asigure prin consemnare în depozit. Iar dacă excepţiunea se ridica din partea vreunui alt creditor, creditorul, a cărui creanta a fost excepţionata, poate să pretindă prin procesul-verbal dresat despre desbaterea de seriere, ca cei ce excepţioneaza, sa îi asigure, diferenţa de dobînda şi cheltuielile de proces, conform art. 42, după care, judecătoria îndrumă, prin încheierea data cu ocaziunea desbaterii de seriere, pe cei ce excepţioneaza, să depună o cauţiune, care se va stabili pe bază de apreciere judecătorească. Împotriva acestei părţi din încheiere nu are loc vreun remediu de drept şi dacă cei ce au ridicat excepţiunile nu consemnează cauţiunea, în decurs de 8 zile, socotite dela înmânarea încheierii, suma stabilită în ordinea de seriere, se ordonanţează, la cererea celui îndreptăţit, fără a se tine seama de îndrumarea la proces. În alta privinta, părţile interesate au dreptul să se invoiasca, ca suma ce serveşte drept acoperire pentru poziţia excepţionata, să se fructifice, în loc de depozit judecătoresc, la vreo institutiune financiară, pe care o vor alege dânşii, sau să se elibereze vreunui interesat, eventual după oferirea unei garanţii din partea acestuia. Dacă se găseşte evident neîntemeiată acţiunea înaintată de către creditorul care a ridicat excepţii, în urma îndrumării la proces, cel ce a ridicat excepţii, se pedepseşte cu o amenda pînă la 10.000 lei*91). *91) În textul maghiar era 500 floreni egal 1.000 coroane, suma care s'a majorat la inzecitul ei, în baza legii privitoare la majorarea cifrei amenzilor judecătoreşti şi la modul încasării lor, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 25 Martie 1923.
ART. 203 În cazul unei executii ce urmează a se efectua asupra unor imobile neînscrise în cartea funduara, în cererea de execuţie se vor descrie exact imobilele şi se va arata ca, urmăritul este în posesiunea bunurilor în chestiune. Pentru efectuarea execuţiei se va sesiza şi în acest caz autoritatea de cărţi funduare, care deleagă un portărel, pentru a se conscrie la faţa locului şi a se lua sub sechestru imobilul. Cu ocaziunea procedurei dela faţa locului, se vor conscrie şi accesoriile imobilelor şi atît acestea cat şi imobilele însăşi, se vor evalua prin doi experţi numiţi din oficiu. Prioritatea dreptului de ipoteca se socoteşte, din momentul sechestrului. În publicaţiunea de licitaţie se va cuprinde şi somatiunea, ca toţi aceia care înţeleg să-şi revendice asupra bunurilor sechestrate drept de proprietate sau alt drept, să-şi înainteze acţiunea de excindere, iar dacă revendica din preţul de cumpărare o indestulare cu prioritate, să-şi înainteze declaraţiile de privilegiu, înainte de termenul primei licitaţii, cu atît mai mult, pentruca în caz contrar, revendicarile lor nu se iau în considerare. Acţiunea de excindere înaintată pînă la primul termen de licitaţie, are efect suspensiv asupra ţinerii licitaţiei. În alte privinte, sînt a se aplică, corespunzător cu natura lucrurilor, normele stabilite pentru urmărirea imobilelor înscrise în cărţile funduare. Dacă vreunui urmărit i se cuvine, pe lîngă uzufructul unui imobil, dreptul de proprietate asupra supraedificatelor de pe el, fără să aibă inscriptiune în cartea funduara, iar dobândirea dreptului de proprietate în cartea funduara depinde de îndeplinirea anumitor condiţiuni, sau subverseaza un raport de drept, în baza căruia drepturile urmaritului pot forma obiectul unei vinderi şi cumpărări, se vor aplica, corespunzător cu natura lucrurilor, normele de mai sus.
ART. 204 Proprietarul, intabulat în cartea funduara, are dreptul sa ceara la instanţa de cărţi funduare competenţa, sa i se vândă averea sa imobiliară, prin licitaţie judecătorească voluntara şi anume: sau în asa fel, ca licitaţia voluntara să aibă faţă de creditorii ipotecari efectul de drept al unei licitaţii executionale, sau în asa fel, ca sarcinile sa rămînă pe avere şi după licitaţie. Aceasta cerere, în privinta căreia sînt aplicabile dispoziţiunile art. 144, trebuie să aibă semnatura legalizată a proprietarului sau a incredintatului sau, avînd procura legalizată. Ordonarea licitaţiei şi procedura pe mai departe se face după normele referitoare la licitaţia imobiliară executionala, cu abaterile stabilite prin articolele următoare.
ART. 205 Dacă licitaţia s'a cerut în asa fel, ca să aibă efectul de drept al unei licitaţii executionale, la cererea oricărui creditor ipotecar, care se va inainta în decurs de 8 zile, socotite de la înmânarea publicatiunei de licitaţie, licitaţia trebuie suspendată pe termen de şase luni şi noul termen al licitaţiei se poate fixa numai după ce au expirat cele şase luni. Tot în acest caz, în privinta efectului de drept al notatiunii licitaţiei se vor aplica dispoziţiunile art. 142 şi în privinta distribuirii preţului de cumpărare al imobilului licitat, se vor respecta normele de distribuire a preţului de cumpărare încasat la licitaţii executionale.
ART. 206 Dacă se cere licitaţia în asa fel, ca sa rămînă sarcinile înscrise şi pe mai departe pe avere, proprietarul stabileşte el singur condiţiunile de licitaţie şi poate să fixeze suma, sub care să nu se poată vinde la licitaţie imobilul. Despre ordonarea licitaţiei nu se incunostiinteaza creditorii ipotecari şi după ce se ridica la valoare de drept licitaţia, respective după ce se îndeplinesc condiţiunile de licitaţie, se intabuleaza dreptul de proprietate în favorul cumpărătorului, mentinandu-se neatinse sarcinile înscrise.
ART. 207 Normele din art. 204-206 se aplică şi în cazul, cînd se ordonă, de către instanţa succesorală sau de autoritatea tutelara, vînzarea prin licitaţie a vreunui imobil din succesiune şi pentru efectuarea ei, se adresează comisie rogatorie autorităţii de cărţi funduare. III. EXECUŢIA, ASUPRA UZUFRUCTULUI IMOBILELOR
ART. 208 Atunci cînd urmăritul are drept de uzufruct, înscris în cartea funduara, asupra unui imobil care formează proprietatea altuia, în cazul ca s'a ordonat execuţia asupra acestui uzufruct, se vor aplica, în ce priveşte intabularea dreptului de ipoteca executionala, justificarea prenotarii respective notatiunea dreptului de execuţie, dispoziţiunile art. 135 şi 136, corespunzător cu natura lucrurilor. După intabularea dreptului de ipoteca executionala, justificarea prenotarii respective notatiunea dreptului de execuţie, autoritatea de cărţi funduare ordonă punerea uzufructului sub sechestru executional şi ţinînd seama de propunerea urmaritorului, numeşte curator de sechestru şi deleagă portărel*92) pentru preluarea pe lîngă inventar a uzufructului pus sub sechestru şi a accesoriilor, respective sesizează în acest scop judecătoria competenţa. În cazul mai multor executii, ce urmează a se efectua deodată sau consecutiv, se va numi unul şi acelaşi curator. *92) În textul maghiar: delegat. În privinta administrării în regie a uzufructului pus sub sechestru sau valorificării lui prin arendare, hotărăşte, după ascultarea celor interesaţi, autoritatea de cărţi funduare şi da curatorului de sechestru îndrumările necesare (art. 245). Art. 208 este completat prin art. 28 din Legea XII/1908, după cum urmează: Art. 28. - Articolul 208 din Legea LX/1881 se completează în sensul că, la execuţia efectuată asupra uzufructului unui imobil, scutirea prevăzută în punctul 18 al art. 2*93) i se cuvine urmaritului, în ce priveşte samanta, şi atunci, dacă culegerea recoltei a avut loc în decurs de o luna dela predarea pe cale executionala a uzufructului (alineatul doi al art. 208 din Legea LX/1881). *93) Art. 2 din Legea XII/1908 este citat la art. 51.
Legea pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită, publicată în Monitorul Oficial nr. 179 din 5 August 1938, prevede: Art. 7. - În caz de vânzare silită a creanţelor, prinse de rădăcini, nu se va putea ordonă vînzarea lor decât după ce au fost culese.
ART. 209 Venitul, care nu consta din bani, încasat în cursul administrării curatorului de sechestru, se va valorifica din partea curatorului de sechestru conform învoielii celor interesaţi, iar dacă n'a intervenit o învoiala de comun acord, pe cale de licitaţie judecătorească, după normele prescrise pentru licitarea mobilelor, cu deosebirea ca, curatorul de sechestru este obligat să prezinte, în scopul delegării unui portărel, acelei judecătorii competente, pe teritoriul căreia se afla obiectul uzufructului, lista lucrurilor care urmează a fi licitate şi cartea de evaluare (art. 148) arătând valoarea lor. Portărelul emite publicaţiunea de licitaţie fără somaţiune de revendicarea drepturilor. Preţul de cumpărare şi procesul-verbal de licitaţie se eliberează curatorului de sechestru contra dovada, care e obligat sa înainteze autorităţii de cărţi funduare, cu raport, procesul-verbal de licitaţie, desocotirea şi restul de bani şi anume, dacă sechestrul executional durează mai mult decât un an, anual (art. 248-250, 252). Orice impozit curent, care grevează uzufructul imobilului, se va plati în cursul sechestrului executional de către curator. A se vedea art. 7 din legea pentru modificarea şi abrogarea Legii nr. 230 din 11 Iulie 1930, citat după articolul precedent.
ART. 210 Din venitul încasat în cursul sechestrului, dacă în cartea funduara nu este înscris asupra uzufructului drept de ipoteca în favorul altuia, se achită de către autoritatea de cărţi funduare creanta urmaritorului şi accesoriile şi eventualul rest se eliberează urmaritului. Dacă asupra uzufructului este înscrisă alta creanta, înainte de creanta urmaritorului, se tine de către autoritatea de cărţi funduare desbatere se seriere reglementara şi aplicându-se corespunzător cu natura lucrurilor normele prescrise pentru distribuirea preţului la imobile, distribuirea preţului se face conform cu aceste norme.
ART. 211 Întru cat dreptul de proprietate asupra imobilului este al urmaritului, urmaritorul are dreptul să facă execuţie asupra uzufructului, fie deodată cu execuţia asupra fondului, fie fără de aceasta, numai asupra uzufructului conform normelor din art. 208 şi 209. Despre încheierea, prin care se ordonă inscriptiunea dreptului de ipoteca executionala sau notatiunea dreptului de execuţie, se vor incunostiinta în acest caz şi creditorii anteriori inscriptiunei sau notatiunei. Execuţia facuta asupra uzufructului nu împiedica licitarea imobilului, iar dacă imobilul se liciteaza, execuţia efectuată asupra uzufructului nu are efect asupra recoltei pendinte neculese încă în ziua licitaţiei şi dacă imobilul e închiriat, asupra chiriei care nu a devenit scadenta pînă în aceasta zi. Creanta urmaritorului, care a efectuat execuţie numai asupra uzufructului imobilului, se va seria din preţul de cumpărare al imobilului după creanţele tuturor creditorilor ipotecari. Prioritatea între mai mulţi asemenea creditori o determina momentul în care s'a făcut inscripţia execuţiei asupra uzufructului.
ART. 212 În cazul unei executii efectuate asupra uzufructului conform art. 211, creditorii ipotecari în favorul cărora s'a înscris dreptul de ipoteca executionala sau s'a notat dreptul de execuţie asupra imobilului însuşi, înainte de a se culege recolta pendinte sau înainte de a deveni scadenta chiria, pot pretinde, printr'o petiţie adresată autorităţii de cărţi funduare, ca suma încasată din recolta pendinte sau din chirie, sa nu se întrebuinţeze pentru indestularea creanţei urmaritorului, ci să se ţină deocamdată în depozit judecătoresc. Dacă se liciteaza imobilul însuşi, în decurs de un an dela culegerea recoltei, sau din ziua scadentei chiriei, suma încasată din recolta pendinte sau din chirie se adauga la preţul de cumpărare al imobilului şi preţul de cumpărare se distribue conform normelor din articolul precedent. În acest caz, cheltuielile sechestrului executional se indestulesc printre poziţiile privilegiate, din preţul de cumpărare. Iar dacă imobilul nu s'a licitat în cursul acestui an, suma consemnată în depozit se întrebuinţează pentru indestularea creanţei acelui creditor, care a efectuat execuţia pe uzufruct.
ART. 213 Dacă urmăritul are drept de uzufruct asupra unui imobil, fără ca acest drept al său să fie înscris în cartea funduara, execuţia se efectuează asupra acestui uzufruct ca asupra mobilelor. Însă, uzufructul nu formează obiect de licitaţie şi se valorifica, cu aplicarea corespunzătoare a art. 208 şi 209, pe cale de sechestru executional. Numirea curatorului de sechestru şi distribuirea preţului de cumpărare intră în competinţa judecătoriei competente conform art. 18. Prioritatea dintre mai mulţi asemenea urmăritori se socoteşte după momentul în care s'a efectuat sechestrul. Aceste norme se aplică şi atunci, cînd execuţia se efectuează - în cazul alineatului ultim al art. 203 - numai asupra uzufructului ce se cuvine urmaritului.
TITLUL III CELELALTE GENURI DE EXECUŢIE ART. 214 Dacă obiectul execuţiei îl formează predarea unei anumite averi mobiliare sau a unei cantităţi determinate dintr'un anumit gen sau speta de bun mobil, portărelul, după ce conscrie averea mobiliară sau cantitatea stabilită din bunul mobil cu speta determinata, le declara sechestrate în favorul urmaritorului, le ridica dela urmărit sau dela acela care le deţine în numele urmaritului şi le preda provizoriu urmaritorului, contra dovada. Dacă obiectul execuţiei nu se afla în detenţiunea urmaritului, ridicarea şi predarea se poate face numai cu învoirea detentorului. Dacă obiectul se găseşte sub paza judecătorească, portărelul îl declara sechestrat în favorul urmaritorului.
ART. 215 În cazurile art. 214, portărelul, dacă nu s'a făcut contestaţie împotriva procedurei sale, după expirarea termenului fixat pentru contestaţie, iar dacă s'a făcut contestaţie după ce s'a ridicat la valoare de drept hotărîrea judecătorească prin care se aproba procedura, prin încheiere data din oficiu, declara predat obiectul execuţiei în favorul urmaritorului, sau dacă obiectul execuţiei se afla sub paza judecătorească, îl ordonanţează pe seama urmaritorului. Urmaritorul dobândeşte deplin drept de proprietate respective drept de folosinţă asupra obiectelor preluate provizoriu, conform art. 214, însă efectul de drept al acestuia începe din momentul procedurei conform art. 214.
ART. 216 Terta persoana, care prin execuţia efectuată conform art. 214 se simte lezata în dreptul sau de proprietate sau de folosinţă, poate porni, înaintea judecătoriei competente pentru efectuarea execuţiei, acţiune pentru sistarea în întregime sau în parte a execuţiei, pînă în momentul predării definitive reglementată de articolul precedent. Acţiunea se judeca după normele procedurei sumare*94) şi se rezolva prin sentinta. Împotriva sentinţei de a doua instanţa, prin care se aproba sentinta primei instanţe, nu se admite apel. *94) A se vedea alin. 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912 (pag 10).
Dacă reclamantul justifica temeinicia dreptului sau în mod vrednic de crezare, judecătoria poate să suspende predarea sau ordonanţarea obiectului execuţiei pînă la rezolvirea jurevalida a acţiunii, fără nicio condiţiune sau condiţionat de depunerea, unei cauţiuni corespunzătoare (art. 42). Somatiunea pentru revendicarea drepturilor (art. 89) nu e necesară.
ART. 217 Dacă execuţia nu se poate efectua conform art. 214 din motivul ca, numita avere mobiliară sau cantitatea hotărâtă din numitul gen sau speta de lucruri mobile nu se afla în detenţiunea urmaritului, portărelul este obligat sa stabilească valoarea în bani a obiectului execuţiei - întru cat în aceasta privinta nu se cuprinde vreo dispoziţiune în actul public care sta la baza execuţiei - prin intervenţia unui expert numit din oficiu şi este obligat să efectueze execuţie de asigurare asupra averii mobile a urmaritului, pînă la concurenta acestei sume. După ce soseste raportul portărelului în aceasta privinta, dacă obiectele sechestrate nu prezintă acoperire deplina, la cererea urmaritorului, judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei este obligată sa ordone execuţie de asigurare şi asupra averii mobile sau imobile a urmaritului, care s'ar afla în alt loc, pînă la concurenta contravalorii în bani ce s'a stabilit. De asemenea, judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei citeaza din oficiu părţile, după sosirea raportului, şi stabileşte prin încheiere, după desbatere sumară*95), în caz de nevoie după dovedire cu experţi, contravaloarea în bani a obiectului execuţiei. Împotriva încheierii se poate face apel (recurgere) şi dacă instanţa a doua schimba încheierea primei instanţe, se poate face recurs la a treia instanţa. *95) A se vedea alin. 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912 (pag 10).
După ridicarea la valoare de drept a încheierii, urmaritorul are dreptul sa ceara execuţie silită asupra obiectelor sechestrate cu ocaziunea execuţiei de asigurare sau asupra altei averi a urmaritului, pînă la concurenta contravalorii ce s'a stabilit în bani.
ART. 218 Dacă execuţia nu s'a putut efectua conform art. 214 din motivul ca, terta persoana în detenţiunea căreia se afla obiectul nu s'a învoit la ridicarea şi predarea lui, urmaritorul are dreptul, după alegerea sa, fie sa precedeze împotriva urmaritului conform art. 217, sau să-şi exercite drepturile sale pe cale de proces separat împotriva terţei persoane care se opune la ridicare şi predare.
ART. 219 Dacă prin sentinta pîrîtul a fost obligat la predarea unei anumite averi mobiliare sau a unei anumite cantităţi dintr'o speta determinata de bunuri mobile, ori la plata contravalorii în bani a acestora, întru cat sentinta nu conţine o dispoziţiune contrară, alegerea i se cuvine în cursul timpului de îndeplinire pârâtului, iar după expirarea acestui timp, reclamantului.
ART. 220 Dacă obiectul execuţiei este un drept de proprietate sau alt drept real referitor la un imobil, instanţa ordonă intabularea dreptului de proprietate sau a dreptului real prin încheierea de ordonarea execuţiei şi sesizează în acest scop autoritatea de cărţi funduare. Dacă dreptul de proprietate este prenotat în favorul urmaritului, sau dacă este notat procesul sau sechestrul, urmaritorul este obligat sa arate în cererea de execuţie numărul încheierii prin care s'a ordonat prenotarea. Dacă, pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul execuţiei, este necesară desmembrarea vreunei parcele înscrise sub un număr topografic, se va trimite autorităţii sesizate schita corespunzînd ordonanţelor de carte funduara, dacă o asemenea schita a fost prezentată în cursul procesului, în care să se arate portiunile de imobil ce urmează a fi desmembrate. Inscriptiunea se face pe baza acestei schite, după ce se ordonă, în caz de nevoie, ascultare conform art. 56 punct d) din regulamentul cărţilor funduare. Iar dacă asemenea schita nu s'a alăturat în proces, autoritatea de cărţi funduare sesizată pentru efectuarea execuţiei notând rangul serial în care s'a făcut sesizarea pentru execuţie, deleagă un portărel pentru întocmirea la faţa locului a schitei de desmembrare, cu intervenţia unui expert, respective adresează în acest scop comisie rogatorie judecătoriei competente. În acest caz, i se predau portărelului toate datele din proces şi în privinta citarii urmaritului la procedura dela faţa locului, se vor respecta dispoziţiunile articolului următor. Intabularea dreptului de proprietate, în legătură cu abnotarea, se ordonă şi se efectuează pe baza raportului portărelului, în rangul serial al sesizării pentru execuţie, eventual în rangul serial dobîndit anterior prin prenotare, notarea procesului sau sechestrului. Dacă s'a ordonat execuţia totodată şi pentru introducerea în posesiune (art. 221), procedura la faţa locului se va face deodată în ambele direcţii.
ART. 221 Dacă urmaritorul cere deodată cu intabularea dreptului de proprietate sau a altui drept real şi introducerea sa pe cale executionala în posesiunea imobilului sau a dreptului real, autoritatea de cărţi funduare sesizată pentru efectuarea execuţiei, deodată cu ordonarea pe cale executionala a intabulării, deleagă un portărel pentru a efectua la faţa locului introducerea în posesiune, respective adresează pentru efectuare comisie rogatorie judecătoriei de ocol competente. Iar dacă obiectul execuţiei este numai posesiunea sau folosinţă vreunui imobil sau drept real, instanţa care ordonă execuţia dispune, în privinta delegării portărelului sau sesizării judecătoriei de ocol respective, cu ocaziunea ordonarii execuţiei. În aceste cazuri, toate scriptele de proces i se predau portărelului, care este obligat sa încunoştiinţeze, despre termenul pe care îl fixează la faţa locului pentru efectuarea execuţiei, pe urmărit sau reprezentantul sau din proces, prin scrisoare recomandată, adresată la domiciliul arătat în proces, care se va pune la posta cu cel puţin 8 zile înainte de termenul fixat. În legătură cu acest articol Înaltă Curte de Casaţie a hotărât: "Avînd în vedere ca din încheierea supusă recursului şi actele dosarului se constata, ca la cererea urmaritorilor Gulyas Ion şi sotia în contra pârâţilor Weinberger Coloman şi alţii, Judecătoria Urbana Oradea prin Încheierea nr. 14.591/1929, ordonă execuţia în contra numitilor pârâţi, delegand pentru efectuarea execuţiei pe portărelul Judecătoriei, care prezentându-se în ziua de 11 Aprilie 1930 spre a-i evacua cu forta din imobil, aceştia au făcut întâmpinare pe motiv, că nu s'au emis somatiile prevăzute de art. 221 din legea executionala şi care întâmpinare fiind admisă, numita Judecătorie a dispus anularea execuţiei efectuate, indrumand corpul portareilor sa reintegreze pe evacuati pe cheltuiala urmaritorilor, în posesia încăperilor evacuate". "Ca aceasta încheiere a fost confirmată şi de Tribunal cu completarea ca se îndrumă corpul portareilor să facă mai întîi somaţia cerută de art. 221 din Legea executionala şi anume după 8 zile sa procedeze la executare."
"Avînd în vedere ca recurenta prin motivul I de casare susţine ca instanţele de fond au făcut o gresita aplicare a art. 221 din Legea executionala întrucât în speta nefiind vorba de un drept real, repunere în posesiune, nu mai era necesar a se emite somatiunea prevăzută de acest text."
"Considerând ca din dispoziţiunile categorice ale art. 221 din Legea executionala rezultă, ca somatiunea despre termenul fixat pentru efectuarea executarei, trebuie trimisa executatului cu cel puţin 8 zile mai înainte, în toate cazurile cînd se cere introducerea în posesiunea imobilului sau a dreptului real."
"Avînd în vedere ca în speta după cum rezultă din lucrările dosarului, cartea de judecată a Judecătoriei urbane ce era de executat, avea de obiect evacuarea din încăperile imobilului aflator în Oradea din Str. General Holban a pârâţilor Weinberger Coloman şi Markus Francisc."
"Ca în dispozitivul acestei hotărîri se prevede în mod categoric ca pârâţii sînt obligaţi sa evacueze imobilul în timp de 30 zile socotite din ziua de 7 Iunie 1929, sub sancţiunea execuţiunei silite, fără considerare la apel."
"Avînd în vedere ca prin însuşi dispozitivul hotărîrei, pârâţii fiind somati a evacua imobilul în termen de 30 zile, prin trecerea acestui interval de timp ei au fost puşi în întîrziere şi deci o noua somaţie nu mai era necesară, asa ca portărelul trebuia să efectueze execuţiunea fără a le mai da un nou termen, întrucât pârâţii erau decăzuţi de acest beneficiu."
"Ca, dar, numai printr'o gresita interpretare a art. 221 din Legea executionala au hotărît instanţele de fond ca în materie de evacuare, cînd în însăşi hatararea de executat se prevede somatiunea de evacuare a imobilului într'un termen fixat, mai este necesară somatiunea din partea portărelului."
"Ca astfel fiind motivul, gasindu-se întemeiat, recursul câtă a se admite, fără a se mai intră în discuţia celorlalte motive, şi casandu-se deciziunea, urmează a se respinge întâmpinarea."
(Cas. S. II. Dec. civilă No.336 din 27 Mai 1932, Sever Andru: Jurisprudenta Rezumata, vol. II Oradea. 1936, pag. 467).
ART. 222 Modificat prin art. 49 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 49. - Art. 222 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Dacă obiectul execuţiei este o lucrare sau alta prestaţiune, urmaritorul poate să ceara, prin cererea de execuţie, ca urmăritul să fie constrâns la aceasta, printr'o amenda proporţională, fixându-i-se termen corespunzător. Amenda o fixează judecătorul prin încheierea de ordonare a execuţiei. În cazul neîndeplinirii lucrării, în urma unei noi cereri a urmaritorului, se va ordonă execuţie silită pentru încasarea sumei, asupra mobilelor şi imobilelor urmaritului. În cazul cînd aceasta procedura e fără de rezultat, şi chiar fără de aceasta procedura, urmaritorul poate să ceara execuţie pentru a incasa contravaloarea în bani a lucrarei. Privitor la stabilirea şi încasarea contravalorii, trebuie să se aplice art. 217. Alineatul intaiu trebuie să se aplice în mod corespunzător şi atunci, cînd urmăritul este obligat sa tolereze sau sa înceteze ceva. În procesele sumare de repozitie şi pentru restabilire de hotare, instanţa poate lua măsurile cuprinse în alineatul intaiu chiar prin dispoziţiunile sale provizorii pentru apărarea posesiunei (art. 580 Cod procedura civilă). Dispoziţiunile art. 219 se vor aplica şi în cazurile de execuţie reglementate în acest articol.
TITLUL IV DISPOZIŢIUNI DE ASIGURARE I. EXECUŢIA DE ASIGURARE ART. 223 Modificat prin art. 50 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 50. - Art. 223 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Deodată cu înaintarea acţiunii, sau după înaintarea acţiunii, are loc execuţia de asigurare: dacă obiectul acţiunii se referă la plata unei creanţe în suma determinata de bani şi reclamantul dovedeşte existenta, cuantumul şi scadenta creanţei cu act autentic sau act privat redactat în conformitate cu art. 317 Cod procedura civilă, sau cu cambie, mandat comercial, bon sau cec, care în conformitate cu art. 606 - 620 Cod procedura civilă se pot realiza pe cale de mandat de plată şi dacă totodată arata verosimilitatea pericolului. De asemenea, are loc execuţia de asigurare, în cazul ca se face verosimil pericolul, pe baza unei sentinţe a judecătoriei civile, care obliga la o determinata suma de bani, înainte de expirarea termenului de îndeplinire. A se vedea, pentru cauze penale, titlul VI, capitolul VI (art. 120 - 123) din Codul de procedură penală. Decretul-lege pentru Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 78 di 1 Aprilie 1942, prevede: Art. 319. - Statul este în drept de a lua orice măsuri de asigurare prin sechestre, popriri şi inscripţii ipotecare, pentru garantarea drepturilor sale, fără a fi indatorat la consemnarea vreunei cauţiuni. Dacă nu are titlu de creanta dintre acelea prevăzute în prezenta lege, toate aceste măsuri de asigurare nu se vor putea lua decât pe temeiul unei acţiuni în justiţie asupra fondului pretentiunilor. Măsurile de asigurare mobiliară şi imobiliară se pot ataca cu contestaţie, potrivit legii de faţa. Art. 320. - Orice măsuri de urmărire şi asigurare luate de fisc, se vor menţine cu titlul de măsuri de asigurare, pe baza recursului declarat de fisc, chiar dacă instanţa de fond a respins pretentiunile acestuia, formulate pe cale de urmărire, proces-verbal de infracţiune sau acţiune directa. Decretul-lege pentru organizarea Corpului de avocaţi din România, publicat în Monitorul Oficial Nr. 205 din Septemvrie 1940, dispune: Art. 160. - Pe baza conventiunii scrisă de onorar, avocaţii vor putea obţine, fără cauţiune, sechestrul asigurator sau poprire pe averea debitorilor lor. Legea pentru înfiinţarea şi organizarea jurisdicţiei muncii, publicată în Monitorul Oficial Nr. 38 din 15 Februarie 1933, prevede: Art. 65. - În cazuri urgente, preşedintele poate lua orice măsuri asigurătoare sau utile, fie asupra obiectelor lucrate prevăzute în reclamaţie, fie asupra sculelor, maşinilor sau materialelor aparţinînd uneia din părţile litigante, putând dispune restituirea lor celor în drept. Legea pentru asigurarea plăţii lucrului efectuat, publicată în Monitorul Oficial Nr. 91 din 21 Aprilie 1931, dispune: Art. 26 - De asemenea preşedintele Comisiunii va putea ordonă mai înainte de judecarea fondului, orice măsură asigurătoare sau utila: fie asupra obiectelor lucrate, fie asupra sculelor, maşinilor sau materialelor micului industrias, putând dispune predarea acestora, în cazul în care sînt reţinute de client, în primirea micului industrias.
ART. 224 Modificat prin art. 51 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 51. - Art. 224 din Legea LX/1881 se înlocuieşte cu următoarele dispoziţiuni: Pe baza de sentinta, care obliga la plata unei creanţe în numerar, de asemenea pe bază de mandat de plată emis în temeiul unei cambii, mandat comercial, bon sau cec (art. 606 - 620 Cod procedura civilă), după expirarea termenului de îndeplinire are loc execuţia de asigurare, dacă partea obligată a atacat hotărîrea în termen legal, prin opoziţie sau apelatiune cu efect suspensiv respectiv cu excepţiuni. Legea LIV/1912: Art. 52. - Dacă instanţa a fixat prin sentinta care obliga la plata unei creanţe în numerar, un termen de îndeplinire mai scurt decât termenul de apelatiune sau opoziţie şi dacă n'a declarat sentinta executorie fără considerare la apelatiune, are loc execuţia de asigurare deja atunci, dacă partea condamnata nu executa sentinta înlăuntrul termenului de îndeplinire fixat prin sentinta.
ART. 225 Pînă la concurenta sumelor de chirie sau arenda scadente, însă restante pentru un timp nu mai lung decât doi ani, la cererea locatorului, fără a se justifica verosimilitatea vreunui pericol şi suma creanţei, se va ordonă execuţia de asigurare asupra mobilelor care se afla în încăperile închiriate şi asupra produselor, instalatiunilor economice*96) şi vitelor*97) care se afla pe bunul arendat, dacă raportul de locaţiune se dovedeşte cu contract scris sau altfel. *96) În ungureste: "[...]". *97) În ungureste: "[...]".
Cu aceeaşi condiţie, se va ordonă, la cererea arendatorului, execuţia de asigurare asupra aceloraşi obiecte, pentru asigurarea arenzii, care va deveni scadenta în proximul semestru*98), dacă se justifica ca, creanta e periclitata. *98) În ungureste: "[...]"
ART. 226 În cazurile art. 223, 224 şi 225, dacă obiectul execuţiei nu e numerar, ci o cantitate determinata dintr'un anumit gen sau speta de bun mobil, de asemenea are loc execuţia de asigurare, pe lîngă condiţiile acolo arătate, pentru contravaloarea probabila în bani a obiectului de proces. În acest caz, reclamantul este obligat să prezinte, pe lîngă cerere, datele din care să se poată constata contravaloarea probabila a obiectului de proces.
ART. 227 Împotriva oficiantilor, funcţionarilor şi membrilor din organele de conducere, însărcinaţi cu administrarea banilor şi averilor Statului, fondurilor şi fundaţiilor publice, judeţelor şi comunelor, se va ordonă execuţia de asigurare pentru asigurarea creanţelor derivând din gestiunea lor şi fără a se justifica înaintarea procesului şi existenta pericolului, dacă în adresa autorităţii competente de Stat, judeţ sau comuna se specifică creanta în numerar sau contravaloarea în bani a oricărei alte creanţe ce urmează a se asigura. Art. 227 este modificat prin art. 21, 195, 196, 224, 225 şi 226 din Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public, publicată în Monitorul Oficial Nr. 157 din 31 Iulie 1929, după cum urmează: Art. 21. - Manuitorii de bani, valori sau materiale publice, nu vor putea fi descărcaţi de lipsa constatată asupra lor, invocand ordine verbale, ordine scrise sau chitanţe dela diferiţi funcţionari, fie chiar superior în grad. Ca acte descarcatoare pentru bani şi valori nu se vor primi decât ordonanţele sau mandatele de plată şi recepisele oficiale date în conformitate cu dispoziţiunile legii de faţa; iar pentru materiale, actele prevăzute la art. 187 din această lege. Funcţionarii cari vor da ordin să se plătească, sau chitanţe, fie pentru sumele primite în interes personal, fie în scop de a justifica lipsurile celor însărcinaţi cu manuirea banilor, valorilor sau materialelor publice, se vor pedepsi deopotrivă cu aceştia. Manuitorii de bani, valori sau materiale publice, gasiti în deficit, vor fi constransi, prin aplicarea legii de urmărire, ca, pe baza procesului-verbal dresat de inspectorii financiari, de şefii autorităţilor respective sau de delegaţii lor, sa verse provizoriu sumele constatate lipsa, fără judecata. Pe baza acestor procese-verbale se vor lua îndată inscripţii ipotecare asupra averii imobiliare şi li se vor sechestra orice avere mobila. Art. 195. - Funcţionarii însărcinaţi direct şi special cu supravegherea mânuitorilor, contabililor şi cu controlul operaţiunilor lor, sînt responsabili de orice deficite cari nu s'ar acoperi şi cari ar proveni din cauza lipsei de verificare sau de control. În asemenea cazuri Ministerul respectiv va fixa printr'o decizie motivată totalul sau partea din deficit de care funcţionarul este făcut responsabil. În contra deciziei ministeriale se va putea face apel la Curtea de Conturi în termen de doua luni dela comunicarea deciziei. Curtea de Conturi va statua în mod definitiv, după citarea şi ascultarea părţilor, cu drept de recurs, conform legii de organizare. Art. 196. - În cazul cînd prin aceeaşi decizie ministerială sînt condamnaţi solidar mai mulţi agenţi de verificare şi control şi numai unul dintr'înşii face apel, Curtea de Conturi va chema din oficiu, pe toţi cei cari figurează în decizia de condamnare, precum şi administraţia care a pronunţat-o, iar prin decizia ce va da, va statua în mod definitiv asupra răspunderii de întregul deficit ce s'a constatat, stabilind astfel partea de răspundere a fiecăruia. Art. 224. - Orice funcţionar public care, călcând dispoziţiunile prezentei legi, prin comitere sau omisiune, în mod intentionat sau nu, ar cauza paguba Statului sau vreunei administratiuni publice, este obligat sa o repare, independent de penalităţile la cari ar putea fi supus pentru aceasta. Art. 225. - Miniştrii pot trimite în judecata Curţii de Conturi, prin procurorul acelei Curţi, pe orice funcţionar public care contravine la dispoziţiunile prezentei legi şi regulamentului ei. Curtea de Conturi se poate sesiza şi din oficiu pentru judecarea abaterilor constatate cu prilejul controlului sau propriu. Directorii şi şefii de serviciu cari în exerciţiul funcţiunii lor ar afla despre vreun fapt, ce ar putea da loc la răspundere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, sînt obligaţi să-i aducă la cunoştinţa ministrului respectiv, prin raport confidenţial; contrar vor fi supuşi penalitatilor prevăzute la articolul următor, alin. 1. Art. 226. - Curtea de Conturi sesizată, după ascultarea funcţionarului invinuit, constatând neregula sau abaterea, pe de o parte, va putea condamna pe vinovat, prin deciziune motivată, la o amenda fiscală echivalenta cu salariul total al acestuia, dela 15 zile pînă la maximum 4 luni; pe de altă parte, va putea cere trimiterea lui în judecata comisiunii disciplinare, spre a hotărî dacă nu este locul sa i se aplice vreuna din pedepsele disciplinare, în conformitate cu dispoziţiunile statutului funcţionarilor publici. În caz de abateri grave sau repetate, Curtea va dispune trimiterea vinovatului în judecata comisiunii de disciplina, spre a hotarai dacă nu este locul să fie îndepărtat din funcţiune. Osebit de aceasta Ministerul sau administraţia publică va condamna pe vinovat, prin decizie motivată, sa despăgubească Statul sau administraţia publică de paguba suferită, afară numai dacă nu s'ar constata ca a lucrat din ordin semnat de ministru sau delegatul sau. Deciziunile Ministerului sau ale administraţiei publice sînt atacabile în apel la Curtea de Conturi în termen de 2 luni dela comunicarea deciziei. Condamnarea se va face proporţional, ţinându-se seama de atribuţiile şi vina fiecăruia, atunci cînd la abaterile dela prezenta lege vor fi concurat mai mulţi funcţionari.
ART. 228 Cererea pentru ordonarea execuţiei de asigurare se înaintează, de regula, la instanţa procesului; însă în cazul art. 225, execuţia de asigurare se poate cere şi la judecătoria de ocol, în circumscripţia căreia se afla mobilele ce urmează a fi sechestrate. În cazul art. 227, adresa se va face către judecătoria de ocol, la executiile de asigurare care urmează a se efectua pe mobile şi către instanţa funduara, la asigurările care urmează a se efectua pe imobile. Dacă execuţia de asigurare urmează a se efectua pe mobile şi imobile, e competenţa sa ordone execuţia de asigurare instanţa funduara. În cazul unei executii de asigurare, care urmează a se efectua în circumscripţiile mai multor instanţe funduare sau judecătorii de ocol, dreptul de alegere i se cuvine celui ce cere asigurarea.
ART. 229 Cererea sau adresa pentru ordonarea execuţiei de asigurare se rezolva fără ascultarea adversarului, care se inconstiinteaza despre ea, cu ocaziunea efectuării execuţiei de asigurare, iar dacă execuţia de asigurare se face numai pe imobile, atunci cînd s'a ordonat execuţia. Întru cat ordonarea execuţiei de asigurare este pendinte de arătarea verosomilitatii unui pericol, execuţia de asigurare se va ordonă, fie fără de condiţie, fie cu condiţia ca acela care cere asigurarea, să fie obligat a depune înainte de efectuarea execuţiei de asigurare, o cauţiune în numerar sau în efecte bune pentru cauţiuni (art. 42), care se va fixa de instanţa prin apreciere. În cazul art. 226, suma pînă la concurenta căreia se ordonă execuţia de asigurare, se stabileşte de instanţa prin apreciere, ţinându-se seama de datele care s'au prezentat.
ART. 230 Execuţia de asigurare se efectuează, asupra mobilelor, prin aplicare de sechestru şi evaluare conform normelor arătate în această lege, iar pe imobile, prin prenotarea dreptului de ipoteca. În cazul alineatului ultim al art. 225, nu se poate ordonă mutarea obiectelor sechestrate. În scopul prenotarii dreptului de ipoteca se sesizează autoritatea de cărţi funduare. Efectul de drept al sechestrului asigurator şi al evaluării este identic cu efectul de drept pe care îl are sechestrul şi evaluarea la execuţia silită. Efectul de drept al prenotarii dreptului de ipoteca se judeca după normele existente în aceasta direcţie. Cheltuielile execuţiei de asigurare este obligat să le avanseze acela care cere execuţia de asigurare. Aceste cheltuieli, întru cat execuţia de asigurare nu s'ar disolva conform art. 234 sau 235, sau în urma unui apel (recurgere) - şi întru cat în procesul de baza nu s'ar hotărî contrariul, - le suporta acela împotriva căruia s'a efectuat execuţia de asigurare numai atunci şi numai în proporţia, dacă şi întru cat a fost obligat la suportarea cheltuielilor. Execuţia de asigurare ordonată asupra mobilelor se va efectua în 30 zile, socotite din ziua în care s'a înmânat încheierea urmaritorului. În caz contrariu, încheierea îşi pierde efectul.
ART. 231 Acela, împotriva căruia s'a ordonat execuţia de asigurare, are dreptul sa consemneze la judecătorie suma ce trebuie asigurata, în numerar sau în efecte bune pentru cauţiuni (art. 42), ceea ce dacă îndeplineşte, trebuie incetata executarea încheierii de asigurare respective, trebuie ordonată din oficiu disolvarea execuţiei de asigurare ce s'a efectuat pe mobile, sau radierea dreptului de ipoteca. Acelaşi lucru se va face şi atunci cînd părţile au convenit a se da garanţie prin garant, gaj sau o asigurare în alt mod.
ART. 232 Acela, împotriva căruia s'a ordonat execuţia de asigurare, poate să declare apel (recurgere) contra încheierii de ordonarea execuţiei de asigurare, în următoarele cazuri: a) Dacă s'a ordonat execuţia de asigurare contrar art. 223 - 228; b) Dacă creanta a fost deplin acoperită, înainte de ordonarea execuţiei de asigurare.
Dacă se alătură la apel (recurgere) documente noui, sau dacă din conţinutul apelului (recurgerei) se prezintă ca neapărat necesar, înainte de a se inainta scriptele, se va asculta adversarul.
ART. 233 La cererea oricăruia dintre interesaţi trebuie ordonată vînzarea prin licitaţie a mobilelor sechestrate pe cale de execuţie de asigurare, dacă păstrarea lor nu e posibila decât cu o considerabila depreciere sau cu cheltuieli neproportional de mari în raport cu valoarea. În acest caz sînt a se aplică, în ce priveşte procedura, dispoziţiunile art. 104, în mod corespunzător.
ART. 234 Dacă pentru creanta este în curs proces, asigurarea ordonată şi efectuată rămîne în fiinta pînă la rezolvirea prin hotărîre jurevalida a procesului şi nu se poate disolva nici în cazul dacă s'a respins de către instanţele inferioare, prin sentinta neridicata la valoarea de drept, acţiunea părţii care a cerut asigurarea, sau dacă instanţa superioară disolva, anulează şi ordonă procedura suplimentară sau schimba, prin sentinta neridicata încă la valoare de drept, sentinta pe baza căreia s'a ordonat execuţia de asigurare conform art. 224. Dacă, prin sentinta ridicată la valoare de drept a instanţei superioare, s'a anulat în întregime sentinta pe baza căreia s'a ordonat execuţia de asigurare, împreună cu toată procedura, sau dacă pîrîtul a fost achitat de sub acţiune prin sentinta ridicată la valoare de drept a instanţei superioare, execuţia de asigurare trebuie dizolvată. Art. 234 este modificat prin art. 53 din Legea LIV/1912, după cum urmează: Art. 53. - În loc de disolvarea sau anularea sentinţei din alineatul intaiu al art. 234 din Legea LX/1881 şi în loc de anularea din alineatul doi al acestui articol, trebuie să se înţeleagă scoaterea din vigoare a sentinţei.
ART. 235 În cazul art. 225, dacă cu ocaziunea ordonarii execuţiei de asigurare procesul n'a fost încă pornit, partea care pretinde este obligată sa pornească procesul în termen de 30 zile, socotite dela înmânarea încheierii de ordonarea execuţiei de asigurare, respective în cazul punctului ultim al art. 225, din ziua scadentei; în caz contrar, la cererea adversarului, execuţia de asigurare se disolva. În cazul art. 227, autorităţile acolo enumarate sînt obligate sa pornească procesul împotriva oficiantului, funcţionarului sau membrului din organul de conducere, înaintea judecătorului competent, sau sa pornească procedura conform normelor existente înaintea autorităţii competente, sau să facă denunţul penal, într'un termen fix de 30 zile, socotite dela înmânarea încheierii de ordonarea asigurării; în caz contrar, la cererea adversarului, execuţia de asigurare se disolva. Acţiunea înaintată sau procedura pornită după termenul fix de 30 zile, nu împiedica disolvarea execuţiei de asigurare nici atunci, dacă disolvarea s'a cerut după pornirea procesului sau procedurei. Dacă partea care a cerut asigurarea n'a justificat pornirea procesului sau procedurei cu act autentic, în urma cererii de disolvare, se ordonă ascultarea părţilor şi dacă partea care a cerut asigurarea, nu justifica, cu ocaziunea desbaterei sau printr'o declaraţie înaintată mai înainte, ca a înaintat procesul sau procedura înlăuntrul termenului fix, execuţia de asigurare trebuie disolvata. În caz de disolvare, partea care a cerut asigurarea va fi obligată la plata tuturor cheltuielilor ce s'au ivit.
ART. 236 Acela, care face execuţia de asigurare pentru acoperirea unei creanţe evident neintemeiate sau incetate, este responsabil de toate pagubele cauzate prin aceasta şi în plus, la cererea părţii care a suferit asigurarea, poate fi obligat la plata unei amenzi pînă la 10.000 lei*99). *99) În textul maghiar era 500 floreni egal cu 1.000 coroane, suma care s'a majorat la inzecitul ei, în baza legii privitoare la majorarea cifrei amenzilor judecătoreşti şi la modul încasării lor, publicată în Monitorul Oficial Nr. 279 din 25 Martie 1923.
Întru cat pretentiunea de despăgubire a fost valorificată, pe cale de acţiune reconvenţională, în procesul pentru creanta de baza, asupra ei hotărăşte instanţa procesului, deodată cu procesul principal. În alte cazuri, acţiunea trebuie pornită la instanţa care a ordonat execuţia de asigurare, în decurs de trei luni, socotite dela ridicarea la valoarea de drept a sentinţei de achitare, data în procesul de baza, sau a încheierii prin care s'a ordonat disolvarea execuţiei de asigurare, care se judeca, după natura procedurei, pe cale sumară sau protocolara*100), şi se rezolva prin sentinta. *100) A se vedea alin. 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912 (pag. 10).
În aceste cazuri, se judeca şi se rezolva, deodată cu pretentiunea de despăgubiri, şi chestiunea condamnării la amenda. Atunci cînd se cere numai condamnarea la amenda, cererea trebuie înaintată, în termenul de trei luni arătat mai sus, la instanţa care a ordonat execuţia. Instanţa, după ce asculta părţile pe cale sumară sau protocolara*101), hotărăşte prin încheiere. Apelul (recurgerea) împotriva încheierii are efect suspensiv. *101) A se vedea alin. 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912 (pag. 10).
Înainte de expirarea termenului de trei luni şi dacă în acest termen s'a înaintat proces de despăgubire sau dacă s'a pornit procedura pentru condamnare la amenda, pînă la rezolvirea jurevalida a acestora, cauţiunea consemnată conform art. 229, nu poate fi restituită.
II. SECHESTRUL ART. 237 Are loc sechestru: a) înainte de înaintarea procesului sau în cursul procesului, dacă obiectul creanţei este un bun sau un drept determinat şi dacă, acela care cere sechestru, îşi justifica dreptul sau faţă de posesor, prin act autentic sau prin act cu forta probanta deplina şi totodată arata ca, fără aplicarea sechestrului, valorificarea dreptului sau este periclitata; b) modificat prin art. 54 din Legea LIV/1912, după cum urmează:
Art. 54. - Punctul b) al art. 237 din Legea LX/1881, se modifica în sensul că, are loc sechestrul: b) pe baza unei sentinţe de condamnare, data într'un proces intentat pentru un lucru sau drept determinat, dacă pîrîtul a înaintat opoziţie sau apelatiune*102) cu efect asupra execuţiei. *102) În textul ungar: "[...]".
Însă, dacă instanţa a fixat pentru îndeplinire un termen mai scurt decât termenul de apelatiune sau opoziţie şi n'a declarat sentinta executorie fără considerare la apelatiune, are loc sechestru şi atunci, dacă partea obligată nu executa sentinta înlăuntrul termenului de îndeplinire; c) în cazurile art. 227, dacă se pretinde un anumit bun sau un drept determinat; d) dacă devine litigioasa posesiunea vreunui bun mobil sau drept şi nu se poate stabili, cine este în posesiunea legală, sau cine e îndreptăţit la protecţia judecătorească; e) în cursul procesului intentat pentru rezilierea sau sistarea unui contract de arenda, dacă arendatorul refuza să-şi reprimeasca obiectul de arenda; f) la cererea creditorului ipotecar, cu creanta intabulata pe vreun imobil, asupra imobilului ipotecat şi accesoriilor acestuia, dacă justifica creditorul ipotecar ca a înaintat acţiune pentru creanta sa scadenta totodată dovedeşte un fapt sau omisiune a proprietarului, din care rezultă o însemnată lezare a substanţei imobilului sau o depreciere a acestuia şi prin aceasta se periclitează garanţia oferită prin ipoteca.
Dacă dreptul de ipoteca este intabulat cu efect de drept pendinte de justificarea sau nejustificarea prenotarii dreptului de proprietate, ordonarea sechestrului nu poate avea loc.
ART. 238 Cererea pentru ordonarea sechestrului se înaintează la instanţa procesului, în starile din punctele b) şi e) ale art. 237 necondiţionat, iar în cazul punctului a) atunci cînd este pornit proces pentru obiecte ce urmează a se lua sub sechestru sau dacă se porneşte deodată cu înaintarea cererii de sechestru. În cazul punctului a) al art. 237, dacă sechestrul se cere înainte de înaintarea procesului, de asemenea în cazurile punctelor c), d) şi f) ale art. 237, după cum obiectul sechestrului îl formează un imobil sau o avere mobila, cererea sau adresa de sechestru se înaintează la instanţa funduara sau la judecătoria de ocol în a carei circumscripţie urmează a se efectua sechestrul. Dacă se intenţionează a se efectua sechestru pe mobile şi imobile, pentru ordonare este competenţa instanţa funduara. În cazul cînd sechestrul urmează a se efectua în circumscripţia mai multor instanţe funduare şi mai multor judecătorii de ocol, dreptul de alegere i se cuvine celui ce cere sechestrul.
ART. 239 Cererea sau adresa de sechestru se rezolva în cazurile punctelor b) şi c) ale art. 237, fără ascultarea adversarului, iar în cazurile punctelor a), d) şi e), de regula, după ascultarea adversarului. În cazurile din urma, întru cat din întîrziere ar rezultă pericol, sechestrul se poate ordonă anticipat şi fără ascultarea adversarului; se fixează însă în acelaşi timp termen pentru ascultarea părţilor şi atunci, se hotărăşte prin încheiere, menţinerea sechestrului anticipat, sau disolvarea lui. Apelul (recurgerea) împotriva încheierii de disolvare a sechestrului ordonat cu anticipatie, are efect suspensiv. În cazul punctului f) al art. 237, sechestrul se poate eroda numai după ascultarea adversarului şi în caz de nevoie., după o prealabilă procedura de dovedire. Despre ordonarea sechestrului se incunostiinteaza adversarul, de obiceiu, cu ocaziunea efectuării sechestrului, iar dacă sechestrul se efectuează numai prin notare în carte funduara, cu ocaziunea eliberării încheierii de ordonarea sechestrului. În cazurile a) şi f) ale art. 237, sechestrul se ordonă fie fără de condiţie, fie cu condiţia, ca acela care cere sechestrul, să fie obligat a depune, înainte de efectuarea sechestrului, o cauţiune în numerar sau în efecte declarate bune pentru cauţiuni (art. 42), care se va fixa în instanţa, prin apreciere.
ART. 240 Dacă sechestrul s'a ordonat numai pentru asigurarea vreunui drept de proprietate asupra unui imobil, efectuarea se face fără numire de curator de sechestru, prin notarea sechestrului ordonat în cartea funduara şi în acest caz, se sesizează autoritatea de cărţi funduare. Însă, la cererea expresă a aceluia care cere sechestrul, instanţa poate ordonă şi în aceste cazuri conscrierea accesoriilor şi darea lor în administrarea unui curator de sechestru. Efectuarea sechestrului, ce s'a ordonat asupra unor mobile sau asupra dreptului de a folosi un imobil, se face la faţa locului, prin conscrierea obiectului ce urmează a se lua sub sechestru, prin evaluarea lui şi introducerea unui curator de sechestru. Curatorul de sechestru îl numeşte instanţa care ordonă sechestrul, în urma propunerii părţilor, sau dacă sechestrul s'a ordonat fără ascultarea părţilor, la propunerea celui ce cere sechestrul. Curator de sechestru se va numi o persoană, care să prezinte suficienta garanţie materială şi să fie de încredere, ţinându-se în vedere, ca domiciliul şi situaţia curatorului de sechestru, sa nu aibă drept rezultat sporirea fără rost a taxelor şi cheltuielilor de curator. Întru cat sechestrul urmează a se efectua în circumscripţia altei judecătorii, instanţa care ordonă sechestrul poate incredinta numirea curatorului de sechestru judecătoriei sesizate pentru efectuare.
ART. 241 În cazurile punctelor a), b), c), d) şi e) din art. 237, sechestrul are efectul de drept ca, tertele persoane nu pot dobândi drepturi asupra obiectului sechestrului, în dăuna celui ce a cerut sechestrul, la imobile, din momentul sosirii comisiei rogatorii pentru facerea notatiunii în cartea funduara, iar în caz de sechestru efectuat pe mobile la faţa locului, din momentul efectuării.
ART. 242 În cazurile punctelor a), b), c), şi d) din art. 237, întru cat bunul mobil luat sub sechestru nu se poate păstra decât cu o depreciere considerabila sau cheltuieli neproportional de mari în raport cu valoarea, trebuie licitat conform art. 104. În acest caz, acela împotriva căruia s'a ordonat sechestrul, are dreptul sa consemneze la judecătorie valoarea obiectului sechestrului, în numerar sau în efecte bune pentru cauţiuni (art.42), ceea ce dacă a îndeplinit, sechestrul se disolva din oficiu. Acelaşi lucru se va face şi atunci, cînd părţile au convenit a se da garanţie, gaj sau o asigurare în alt mod. Valoarea ce urmează a se asigura, dacă părţile nu au convenit în aceasta direcţie, o stabileşte instanţa care a ordonat sechestrul, în caz de nevoie, după ce asculta experţi.
ART. 243 Împotriva încheierii prin care se ordonă sechestrul, partea în contra căreia s'a ordonat sechestrul, poate declara apel (recurgere) în următoarele cazuri: a) Dacă sechestrul s'a ordonat contrar art. 237; b) Dacă obiectul procesului, respectiv, creanta creditorului ipotecar, a fost complet asigurata înainte de ordonarea sechestrului.
Dacă se alătură la apel (recurgere) vreun document nou, sau dacă din conţinutul apelului (recurgerei) se prezintă ca necesar, înainte de a se inainta scriptele, trebuie ascultat adversarul. În privinta duratei şi disolvarii sechestrului, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 234.
ART. 244 Dacă, în cazurile punctelor a) şi d) din art. 237, atunci cînd s'a ordonat sechestrul, n'a fost pornit procesul şi nici nu s'a pornit deodată, pentru obiectul asupra căruia s'a ordonat sechestrul, partea, la cererea căreia s'a ordonat sechestrul, este obligată sa pornească procesul la judecătoria competenţa, într'un termen de 30 zile, socotite din ziua inmanarii încheierii de ordonarea sechestrului; în caz contrar, la cererea adversarului, sechestrul se disolva. În cazul punctului c) al art. 237, se va porni procesul, în faţa judecătorului competent, tot înlăuntrul acestui termen de 30 zile, sau se va porni procedura înaintea autorităţii competente conform normelor existente, sau se va inainta denunţul penal; în caz contrar, la cererea celui ce suferă sechestrul, sechestrul trebuie disolvat. De altfel, în ceea ce priveşte disolvarea sechestrului se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiunile art. 235, iar în privinta responsabilităţii decurgînd dintr'un sechestru cerut pe baza unui drept evident neexistent sau încetat, dispoziţiunile art. 236. În cazul punctului e) al art. 237, se va disolva sechestrul după ce s'a rezolvat, prin sentinta ridicată la valoare de drept, procesul pornit pentru rezilierea sau încetarea contractului de arenda. În cazul punctului f), al aceluiaşi articol, sechestrul se va disolva din oficiu, dacă s'a radiat creanta celui ce a cerut sechestrul sau dacă, în procesul care a fost în curs la data ordonarii sechestrului, s'a dat, pentru pîrît, o sentinta de achitare, ridicată la valoare de drept. Iar dacă a încetat motivul pentru care s'a ordonat sechestrul, sau dacă creanta creditorului ipotecar a fost asigurata conform art. 42, la cererea proprietarului, în caz de nevoie, după ascultarea creditorului ipotecar care a cerut sechestrul, sechestrul se va disolva. Apelul (recurgerea) împotriva încheierii de ridicarea sechestrului are efect suspensiv.
ART. 245 Instanţa care ordonă sechestrul, da curatorului de sechestru, după necesitate, din oficiu, eventual după ascultarea părţilor sau la cererea vreuneia din părţi, îndrumări de administrare corespunzătoare împrejurărilor, pe care curatorul de sechestru este obligat să le urmeze. Asemenea îndrumări de administrare poate să dea şi portărelul, pînă cînd da dispoziţii instanţa. În cazul nerespectării indrumarilor de administrare sau în caz de administrare gresita, părţile pot face contestaţie la instanţa care a ordonat sechestrul. Instanţa decide, în caz de nevoie, după ascultarea părţilor şi a curatorului de sechestru. În cazul punctului f) al art. 237, i se vor da curatorului de sechestru astfel de îndrumări de administrare, care, pe lîngă menţionarea, pe cat se poate, nestirbita a dreptului de dispoziţie al proprietarului, sa corespundă din punct de vedere al conservării nestirbite a fondului ipotecii şi accesoriilor. În acest caz, venitul averii luate sub sechestru i se cuvine proprietarului. De altfel, drepturile şi obligaţiunile curatorului de sechestru sînt identice cu drepturile şi obligaţiunile mandatarului.
ART. 246 Dacă curatorul de sechestru nu îşi îndeplineşte obligaţiunile punctual, sau dacă se ivesc îndoieli în ce priveşte încrederea în el, poate fi îndepărtat din post la cererea oricăreia dintre părţi, după aprecierea instanţei, chiar în decursul timpului. În cazuri urgente, instanţa indeparteaza din post pe curatorul de sechestru chiar din oficiu. Împotriva încheierii prin care s'a ordonat îndepărtarea nu are loc remediu de drept. În locul curatorului de sechestru îndepărtat din post, instanţa numeşte alt curator de sechestru, după ce asculta părţile, şi pînă la numirea acestuia ia, după împrejurări, măsurile provizorii necesare pentru menţinerea sechestrului. În cazul ca se ordonă îndepărtarea, pentru preluarea lucrurilor sechestrate dela curatorul de sechestru şi pentru predarea lor curatorului de sechestru nou numit, se deleagă portărel. Pînă la concurenta sumei probabile, care acoperă lipsa evidenta ce se arata la predare şi preluare, instanţa ordonă, după sosirea raportului, execuţie de asigurare împotriva curatorului de sechestru.
ART. 247 În cazul cînd s'a luat sub sechestru venitul sau administrarea vreunui bun sau drept, curatorul de sechestru este obligat, odată cu încetarea sechestrului sau dacă sechestrul durează mai mult decât un an, la finele fiecărui an calendaristic, eventual la ordinul instanţei şi într'un timp mai scurt, sa înainteze instanţei care a ordonat sechestrul socoteli conduse în regula. Dacă curatorul de sechestru nu îşi înaintează socotelile, într'un termen fix, care se va fixa, după expirarea timpului, din oficiu, şi care nu se mai poate prelungi, el va fi îndepărtat din post din oficiu şi totodată, la cererea oricăruia dintre cei interesaţi, se va ordonă împotriva lui execuţie de asigurare pînă la concurenta sumei care acoperă lipsa probabila.
ART. 248 Pentru valorificarea mobilelor care formează venitul obiectului luat sub sechestru, curatorul de sechestru este obligat să-şi înainteze propunerea la instanţa care a ordonat sechestrul. În ce priveşte modalitatea de valorificare, eventual păstrarea în natura, instanţa hotărăşte după a sa apreciere, după ce a ascultat părţile. Dacă părţile nu au convenit în alt mod de valorificare, valorificarea se face pe cale de licitaţie judecătorească. Împotriva încheierii ce s'a dat în aceasta privinta şi împotriva publicatiunei de licitaţie nu are loc apel (recurgere) şi contestaţie.
ART. 249 Despre socotelile anuale şi definitive, înainte de curatorul de sechestru, şi care se pot vedea la instanţa, instanţa incunostiinteaza părţile cu aceea, să-şi înainteze observaţiile în scris, într'un termen fix de 30 zile, cu atît mai mult ca, în caz contrar, socotelile se considera corecte. În cazul ca se înaintează observari, instanţa, după ce asculta părţile şi pe curatorul de sechestru pe cale de desbatere sumară sau protocolara*103), după o eventuala procedura de dovedire, hotărăşte prin sentinta. Împotriva sentinţei prin care se confirma sentinta primei instanţe, nu se admite recurs. *103) A se vedea alin. 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912 (pag. 10).
ART. 250 Cheltuielile sechestrului, înţelegand aici şi taxele curatorului de sechestru, este obligat să le avanseze cel ce cere sechestrul. Cheltuielile care se ivesc sub durata sechestrului, exceptând cazurile punctului f) al art. 237, trebuiesc acoperite din veniturile care se încasează în cursul gestiunei curatorului de sechestru. Dacă cel ce a cerut sechestrul nu ar vărsa, la ordinul instanţei şi în termenul fixat, cheltuelile necesare ce se ivesc după efectuarea sechestrului, care nu se pot acoperi din veniturile din timpul sechestrului, sechestrul trebuie disolvat din oficiu.
ART. 251 Chestiunea, care dintre părţi şi în ce proporţie sînt obligate sa suporte cheltuelile cauzate prin sechestru, o hotărăşte, în cazurile punctelor a), d), e) şi f) ale art. 237, precum şi în cazul punctului c), atunci cînd pentru justificarea sechestrului se porneşte proces, instanţa, de regula, în cursul procesului. Dacă în proces nu s'a dat o hotărîre în acest sens, precum şi în cazurile punctului b), instanţa procesului, sau dacă nu s'a pornit proces, instanţa care a ordonat sechestrul, asculta părţile pe cale de desbatere sumară sau protocolara*104), şi hotărăşte asupra chestiunei suportării cheltuielilor de sechestru, după ridicarea la valoare de drept a sentinţei din proces, respective după terminarea cu valoare de drept al altei proceduri sau eventual după disolvarea sechestrului. Apelul (recurgerea) împotriva încheierii ce s'a dat în aceasta privinta are efect suspensiv. *104) A se vedea alin. 2 şi 3 din art. 55 al Legii LIV/1912 (pag. 10).
ART. 252 Cheltuelile sechestrului, întru cat curatorul de sechestru este obligat a da socoteli, le stabileşte instanţa conform art. 249 deodată cu chestiunea socotelilor, iar în alte cazuri, pe baza socotelilor prezentate de curatorul de sechestru şi părţi, în caz de nevoie, după ascultarea părţilor. Taxele curatorului de sechestru se stabilesc chiar şi atunci dacă părţile n'au înaintat observari. Împotriva încheierii referitoare la stabilirea taxelor curatorului de sechestru are drept la apel (recurgere) şi curatorul de sechestru. Apelul (recurgerea) împotriva încheierii referitoare la stabilirea cheltuielilor de sechestru şi taxelor curatorului de sechestru, are efect suspensiv.
ART. 253 Dispoziţiunile art. 245, 246, 247, 248, 249, 250 şi 252 din prezenta lege, referitoare la îndrumările ce se dau curatorului de sechestru, la drepturile şi obligaţiunile curatorului de sechestru, la socotelile curatorului de sechestru, la valorificarea obiectelor încasate în cursul gestiunei de curator de sechestru ca venit, la rezolvirea şi stabilirea socotelilor curatorului de sechestru, la avansarea şi stabilirea cheltuielilor de sechestru şi taxelor curatorului de sechestru, se vor aplica corespunzător cu natura lucrurilor şi în cazurile de sechestre ordonate în baza art. 75, 164, 180, 208, 211 şi 213 din prezenta lege, precum şi în cazurile de sechestre ordonate în cursul procedurei succesorale. Cheltuelile şi taxele curatorului de sechestru se stabilesc, în acest caz, de către judecătoria competenţa pentru efectuarea execuţiei respective de către instanţa succesorală.
ART. 254 În cazurile altor sechestre, cuprinse în legile existente, se va aplica procedura obişnuită de pînă acum. A se vedea, pentru cauze penale, titlul VI, capitolul VI (art. 120 - 123) din Codul de procedură penală. DISPOZIŢII FINALE Art. 255, 256, 257, 258, 259, azi fără actualitate.
ART. 260 Cu executarea acestei legi este însărcinat Ministerul Justiţiei.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
