Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 6 din 3 februarie 1997 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Canadei pentru promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la Bucuresti la 17 aprilie 1996
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 19 din 6 februarie 1997
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 17 aprilie 1996.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 10 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 ianuarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ION DIACONESCU
ACORD
între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor
Guvernul României şi Guvernul Canadei, denumite în cele ce urmeazã pãrţi contractante,
recunoscind ca promovarea şi protejarea investiţiilor investitorilor unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante vor fi favorabile stimulãrii iniţiativei în afaceri şi dezvoltãrii cooperãrii economice între ele,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentului acord:
a) întreprindere desemneazã:
(i) orice entitate constituitã sau organizatã în conformitate cu legea aplicabilã, indiferent dacã este cu scop profitabil sau nonprofitabil, proprietate particularã sau de stat, inclusiv orice corporatie, trust, parteneriat, drept de proprietate exclusiva, societate mixtã sau alta asociaţie; şi
(ii) o sucursala a unei astfel de entitãţi;
b) mãsura existenta desemneazã o mãsura existenta la data la care acest acord intra în vigoare;
c) serviciu financiar înseamnã un serviciu de natura financiarã, inclusiv asigurarea, şi un serviciu accesoriu sau auxiliar unui serviciu de natura financiarã;
d) instituţie financiarã desemneazã orice intermediar financiar sau alta întreprindere care este autorizata sa facã afaceri şi este reglementatã sau condusã ca o instituţie financiarã, în conformitate cu legea partii contractante pe teritoriul cãreia este situata;
e) drepturi de proprietate intelectualã înseamnã dreptul de autor şi drepturile conexe, drepturi la mãrci de comerţ, drepturi la brevete, drepturi la topografii de semiconductori cu circuite integrate, drepturi la secrete comerciale, drepturi ale amelioratorilor de soiuri de plante, drepturi la indicaţii geografice şi drepturi de design industrial;
f) investiţie desemneazã orice fel de activ deţinut sau controlat, direct sau indirect, printr-un investitor al unui stat terţ, de cãtre un investitor al unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legile acesteia din urma, şi include în special, dar nu exclusiv:
(i) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile şi orice drepturi asociate, cum sînt ipoteci, sechestre sau gajuri;
(ii) acţiuni, pãrţi sociale, obligaţiuni şi titluri de creanta sau orice alta forma de participare la o societate, întreprindere de afaceri sau societate mixtã;
(iii) sume de bani, drepturi de creanta şi drepturi privind prestaţii pe baza contractualã, avînd o valoare financiarã;
(iv) goodwill;
(v) drepturi de proprietate intelectualã;
(vi) drepturi, conferite prin lege sau prin contract, de a întreprinde orice activitate economicã şi comercialã, inclusiv orice drepturi de prospectare, cultivare, extracţie sau exploatare a resurselor naturale,
dar nu desemneazã bunuri imobiliare sau altele, corporale sau necorporale, care nu sînt dobîndite în vederea sau utilizate cu scopul unui profit economic sau în alte scopuri de afaceri.
Orice modificare în forma unei investiţii nu va afecta caracterul sau de investiţie;
g) investitor înseamnã:
* în ceea ce priveşte România:
(i) orice persoana fizica care, în conformitate cu legislaţia romana, este consideratã a fi cetãţeanul sau şi care nu poseda cetãţenia Canadei;
(ii) orice persoana juridicã, incluzind orice societate comercialã, corporatie, asociaţie de afaceri sau alta organizaţie, care este constituitã sau altfel organizatã, în mod corespunzãtor, în conformitate cu legislaţia romana, şi îşi are sediul împreunã cu activitãţile economice efective pe teritoriul României,
care efectueazã o investiţie pe teritoriul Canadei, şi
* în ceea ce priveşte Canada:
(i) orice persoana fizica care poseda cetãţenia sau rezidenţã permanenta în Canada, în conformitate cu legile sale; sau
(ii) orice întreprindere înregistratã sau constituitã în mod corespunzãtor, în conformitate cu legea în vigoare în Canada,
care face o investiţie pe teritoriul României;
h) mãsura include orice lege, reglementare, procedura, cerinta sau practica;
i) venituri desemneazã toate sumele produse de o investiţie şi include, în special, dar nu exclusiv, profituri, dobinzi, cresteri în valoare ale capitalului, dividende, redevenţe, onorarii sau alte venituri curente, indiferent de forma în care sînt plãtite veniturile;
j) întreprindere de stat înseamnã o întreprindere care este proprietate de stat sau care, prin participarea la capital, este controlatã de guvern;
k) teritoriu desemneazã:
(i) cu privire la Canada, teritoriul Canadei, precum şi acele zone maritime, inclusiv solul şi subsolul adiacente limitei exterioare a marii teritoriale, asupra cãrora Canada exercita, conform dreptului internaţional, drepturi suverane în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale acestor zone;
(ii) cu privire la România, teritoriul României, inclusiv marea teritorialã şi zona economicã exclusiva, asupra cãrora România îşi exercita, în conformitate cu legislaţia interna şi dreptul internaţional, suveranitatea, drepturi suverane şi jurisdicţia.
ART. 2
Înfiinţarea, dobindirea şi protejarea investiţiei
(1) Fiecare parte contractantã va incuraja crearea condiţiilor favorabile pentru investitorii celeilalte pãrţi contractante, pentru efectuarea investiţiilor pe teritoriul sau.
(2) Fiecare parte contractantã va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante:
a) un tratament just şi echitabil, în conformitate cu principiile dreptului internaţional şi legislaţia nationala, prevazind totuşi ca, în cazul unui conflict între principiile dreptului internaţional şi legislaţia nationala, principiile dreptului internaţional vor prevala, şi
b) protecţie şi securitate deplina.
(3) Fiecare parte contractantã va permite înfiinţarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobindirea unei întreprinderi de afaceri existente sau unei pãrţi dintr-o astfel de întreprindere de cãtre investitori sau potenţiali investitori ai celeilalte pãrţi contractante, pe o baza nu mai puţin favorabilã decît cea care permite, în situaţii asemãnãtoare, o astfel de înfiinţare sau dobîndire de cãtre:
a) investitorii sau potentialii sãi investitori interni; sau
b) investitorii sau potentialii investitori ai unui stat terţ.
(4) a) Hotãrîrile oricãrei pãrţi contractante, potrivit mãsurilor care nu sînt în contradictie cu acest acord, de a permite sau nu o dobîndire, nu se vor supune prevederilor art. XIII sau XV ale acestui acord.
b) Hotãrîrile oricãrei pãrţi contractante de a nu permite înfiinţarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobindirea unei întreprinderi de afaceri existente sau a unei pãrţi dintr-o astfel de întreprindere de cãtre investitori sau potenţiali investitori, în conformitate cu legile şi reglementãrile sale, nu se vor supune prevederilor art. XIII al acestui acord.
ART. 3
Tratamentul naţiunii celei mai favorizate, dupã înfiinţare, şi excepţii de la acest tratament
(1) Fiecare parte contractantã va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda, în situaţii asemãnãtoare, investiţiilor sau veniturilor investitorilor oricãrui stat terţ.
(2) Fiecare parte contractantã va acorda investitorilor celeilalte pãrţi contractante, cu privire la managementul, utilizarea, fructificarea sau înstrãinarea investiţiilor sau veniturilor lor, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda, în situaţii asemãnãtoare, investitorilor unui stat terţ.
(3) Subparagraful (3) b) al art. II şi paragrafele (1) şi (2) ale acestui articol nu se aplica tratamentului acordat de o parte contractantã potrivit oricãrui acord bilateral sau multilateral, existent sau viitor:
a) de înfiinţare, consolidare sau extindere a unei zone de comerţ liber sau uniuni vamale;
b) negociat în cadrul G.A.T.T. ori în cadrul organizaţiei sale succesoare şi care liberalizeaza comerţul cu servicii; sau
c) cu privire la:
(i) aviatie;
(ii) reţele de transport în telecomunicaţii şi servicii de transport în telecomunicaţii;
(iii) drepturi de pescuit;
(iv) probleme maritime, inclusiv operaţiuni de salvare a unei nave, sau
(v) servicii financiare.
ART. 4
Tratamentul naţional, dupã înfiinţare, şi excepţii de la tratamentul naţional
(1) Fiecare parte contractantã va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda, în situaţii asemãnãtoare, investiţiilor sau veniturilor propriilor investitori, în ceea ce priveşte extinderea, managementul, conducerea, desfãşurarea şi vînzarea sau înstrãinarea investiţiilor.
(2) Subparagraful (3) a) al art. II, paragraful (1) al acestui articol şi paragrafele (1) şi (2) ale art. V nu se aplica la:
a) (i) orice mãsuri existente neconforme, menţinute în cadrul teritoriului unei pãrţi contractante. În aceasta privinta şi pentru o siguranta ulterioara este recunoscut ca, potrivit Constituţiei României şi Legii fondului funciar nr. 18/1991, persoanele fizice care nu au cetãţenia romana şi domiciliul în România, precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate romana şi sediul în România nu pot dobîndi în proprietate terenuri de orice fel, prin acte întocmite între vii; şi
(ii) orice mãsura menţinutã sau adoptatã dupã data intrãrii în vigoare a acestui acord, care, în momentul vinzarii sau al altei înstrãinãri a capitalurilor de stat sau a activelor dintr-o întreprindere de stat existenta ori dintr-o entitate guvernamentalã existenta, interzice sau impune restrictii referitoare la dreptul de proprietate asupra capitalurilor sau activelor ori impune condiţii privind naţionalitatea personalului de conducere sau a membrilor consiliului director;
b) continuarea sau reluarea prompta a oricãrei mãsuri neconforme la care se face referire în subparagraful a);
c) un amendament la orice mãsura neconforma la care se face referire în subparagraful a), în mãsura în care amendamentul nu diminueazã, cu aceste obligaţii, conformitatea mãsurii, în forma în care exista imediat înainte de amendament;
d) dreptul fiecãrei pãrţi contractante de a face sau de a menţine excepţii în cadrul sectoarelor sau problemelor enumerate în anexa la acest acord.
ART. 5
Alte mãsuri
(1) a) O parte contractantã nu poate pretinde ca o întreprindere a acelei pãrţi contractante, care este o investiţie în baza acestui acord, sa numeascã în funcţiile cele mai înalte de conducere persoane de o anumitã naţionalitate.
b) O parte contractantã poate pretinde, în conformitate cu legile şi reglementãrile sale, ca o majoritate a consiliului director sau orice comitet al acestuia, al unei întreprinderi care este o investiţie în baza acestui acord sa fie de o anumitã naţionalitate sau rezident pe teritoriul partii contractante, cu condiţia ca aceasta cerinta sa nu împiedice în mod substanţial capacitatea investitorului de a exercita controlul asupra investiţiei sale.
(2) Nici o parte contractantã nu poate impune vreuna dintre urmãtoarele condiţii în legatura cu permisiunea de înfiinţare sau de dobîndire a unei investiţii, ori nu poate aplica vreuna dintre urmãtoarele mãsuri în legatura cu reglementarea ulterioara a acelei investiţii:
a) de a exporta un anumit nivel sau procent de mãrfuri;
b) de a realiza un anumit nivel sau procent din produs intern;
c) de a cumpara, folosi sau acorda prioritate bunurilor produse sau serviciilor asigurate pe teritoriul sau, sau de a cumpara bunuri sau servicii de la persoane de pe teritoriul sau;
d) de a raporta în orice fel volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor ori la suma încasãrilor valutare asociate unei astfel de investiţii; sau
e) de a transfera tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe brevetate cãtre o persoana de pe teritoriul sau, neafiliata cu cel care efectueazã transferul, cu excepţia cazului în care pretenţia este impusa ori angajamentul sau sarcina este dispusã de cãtre o instanta judecãtoreascã, un tribunal administrativ sau o autoritate privind concurenta, fie pentru repararea unei pretinse încãlcãri a legilor relative la concurenta, fie actionarea într-o maniera care nu este incompatibilã cu celelalte prevederi ale acestui acord.
(3) Sub rezerva legilor, reglementãrilor şi politicilor sale, referitoare la intrarea strãinilor, fiecare parte contractantã va permite intrarea temporarã a cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante, angajaţi de cãtre o întreprindere, care cauta sa ofere servicii acelei întreprinderi ori unei sucursale sau filiale a acesteia, în calitate managerialã sau executivã.
ART. 4
Excepţii diverse
(1) a) În ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectualã, o parte contractantã poate deroga de la prevederile art. III şi IV într-un anumit mod care sa fie compatibil cu Actul final cuprinzînd rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.
b) Prevederile art. VIII nu se aplica la eliberarea licenţelor obligatorii acordate cu privire la drepturile de proprietate intelectualã sau la revocarea, limitarea sau crearea de drepturi de proprietate intelectualã, în mãsura în care aceasta eliberare, revocare, limitare sau creare este în concordanta cu Actul final cuprinzînd rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.
(2) Prevederile art. II, III, IV şi V ale acestui acord nu se aplica la:
a) achiziţiile guvernului sau ale întreprinderilor de stat;
b) subvenţiile sau alocaţiile asigurate de un guvern sau o întreprindere de stat, inclusiv împrumuturi, garanţii şi asigurãri guvernamentale;
c) orice mãsura care nu recunoaşte investitorilor celeilalte pãrţi contractante şi investiţiilor lor orice drepturi sau preferinţe acordate populaţiei aborigene a Canadei; sau
d) orice program extern, prezent sau viitor, de sprijinire a promovãrii dezvoltãrii economice, fie bazat pe un acord bilateral, fie potrivit unui aranjament sau acord multilateral, cum ar fi acordul O.E.C.D. privind creditele de export.
(3) Investiţiile în industriile culturale sînt exceptate de la prevederile acestui acord. Industrii culturale desemneazã persoane fizice sau întreprinderi angajate în oricare dintre urmãtoarele activitãţi:
a) publicarea, distribuirea sau vînzarea de cãrţi, reviste, periodice sau ziare tipãrite sau scrise la masina, în forma lizibila, dar neincluzind numai activitatea de tipãrire sau zetarie a celor mai sus menţionate;
b) producerea, distribuirea, vînzarea sau prezentarea filmelor sau a înregistrãrilor video;
c) producerea, distribuirea, vînzarea sau prezentarea de înregistrãri muzicale audio sau video;
d) publicarea, distribuirea, vînzarea sau prezentarea de muzica, tiparita sau scrisã la masina, în forma lizibila; sau
e) radiocomunicatii în care transmisiunile sînt destinate receptionarii directe de cãtre publicul larg şi toate activitãţile de transmisie prin radio, televiziune sau cablu, precum şi toate serviciile de programe prin satelit şi reţele de transmisiuni.
ART. 7
Despãgubirea pentru pierderi
Investitorilor unei pãrţi contractante, care au suferit pierderi deoarece investiţiile sau veniturile lor de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante au fost afectate de un conflict armat, de o stare de necesitate nationala sau de o calamitate naturala pe acel teritoriu, li se va acorda de cãtre aceasta din urma parte contractantã, în ceea ce priveşte restituirea, indemnizaţia, despãgubirea sau alta reglementare, un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care îl acorda propriilor investitori sau investitorilor oricãrui stat terţ.
ART. 8
Exproprierea
(1) Investiţiile sau veniturile investitorilor oricãrei pãrţi contractante nu vor fi naţionalizate, expropriate sau supuse mãsurilor avînd un efect echivalent cu nationalizarea sau exproprierea, denumite în cele ce urmeazã expropriere, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, decît dacã mãsurile sînt luate în interes public, în conformitate cu procedura legalã, într-o maniera nediscriminatorie şi în schimbul unei despãgubiri prompte, adecvate şi efective. Aceasta despãgubire va fi bazatã pe valoarea realã a investiţiei sau a veniturilor expropriate, imediat înaintea exproprierii sau în momentul în care exproprierea propusã a devenit cunoscutã public, oricare dintre situaţii survine prima, va fi platibila de la data exproprierii, la o rata comercialã normalã a dobinzii, va fi plãtitã fãrã intirziere şi va fi efectiv realizabila şi liber transferabila.
(2) Investitorul afectat va avea dreptul, conform legislaţiei partii contractante care face exproprierea, la o examinare prompta, de cãtre o autoritate judecãtoreascã sau o alta autoritate independenta a acelei pãrţi, a cazului sau şi a evaluãrii investiţiei sau a veniturilor sale, în conformitate cu principiile expuse în acest articol.
ART. 9
Transferul fondurilor
(1) Fiecare parte contractantã va garanta unui investitor al celeilalte pãrţi contractante transferul fãrã restrictii al investiţiilor şi al veniturilor. Fãrã a limita consideraţia cu caracter general de mai sus, fiecare parte contractantã va garanta, de asemenea, investitorului transferul fãrã restrictii al:
a) fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor legate de o investiţie;
b) sumelor provenind din lichidarea totalã sau parţialã a unei investiţii;
c) salariilor şi altor remuneraţii ale unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, cãruia i s-a permis sa lucreze, în legatura cu o investiţie, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante;
d) oricãrei despãgubiri datorate unui investitor, în virtutea prevederilor art. VII sau VIII al acordului.
(2) Transferurile se vor efectua fãrã intirziere în valuta convertibilã în care a fost investit iniţial capitalul sau în orice alta valuta convertibilã, convenitã de investitor şi partea contractantã implicata. Dacã nu s-a stabilit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua la cursul de schimb în vigoare la data transferului.
(3) Fãrã a incalca prevederile paragrafelor (1) şi (2), o parte contractantã poate impiedica un transfer, prin aplicarea echitabila, nediscriminatorie şi de buna-credinţa a legilor sale, referitoare la:
a) bancruta, insolvabilitate sau protejarea drepturilor creditorilor;
b) emisiunea, comercializarea sau tranzacţionarea titlurilor de valoare;
c) infracţiuni penale;
d) raportari de transferuri ale valutei sau ale altor instrumente monetare; sau
e) executarea hotãrîrilor date în cadrul procedurilor judiciare.
(4) Nici o parte contractantã nu poate cere investitorilor sãi sa transfere sau nu îi poate penaliza pe investitorii sãi pentru neefectuarea transferului veniturilor atribuite investiţiilor de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
(5) Paragraful (4) nu va fi înţeles ca impiedicind o parte contractantã de la impunerea oricãrei mãsuri, prin aplicarea echitabila, nediscriminatorie şi de buna-credinţa a legilor sale referitoare la problemele expuse în subparagrafele a)-e) ale paragrafului (3).
ART. 10
Subrogarea
(1) Dacã o parte contractantã sau orice agenţie a acesteia face plati cãtre oricare dintre investitorii sãi, pe baza unei garanţii sau contract de asigurare pe care l-a încheiat în legatura cu o investiţie, cealaltã parte contractantã va recunoaşte valabilitatea subrogarii în favoarea acestei pãrţi contractante sau agenţii a acesteia, pentru orice drept sau titlu deţinut de cãtre investitor.
(2) O parte contractantã sau orice agenţie a acesteia, care este subrogatã în drepturile unui investitor, în conformitate cu prevederile paragrafului (1) al acestui articol, va fi indreptatita, în toate cazurile, la aceleaşi drepturi ca şi investitorul, cu privire la investiţia respectiva şi veniturile conexe. Aceste drepturi pot fi exercitate de cãtre partea contractantã sau orice agenţie a acesteia ori de cãtre investitor, dacã partea contractantã sau orice agenţie a acesteia îl autorizeaza în acest sens.
ART. 11
Investiţia în servicii financiare
(1) Nimic din acest acord nu va fi interpretat ca impiedicind o parte contractantã de la adoptarea sau menţinerea unor mãsuri rezonabile din ratiuni prudentiale, cum ar fi:
a) protejarea investitorilor, deponentilor, participanţilor pe piata financiarã, deţinãtorilor de poliţe de asigurare, solicitanţilor în baza unei poliţe sau persoanelor cãrora le este datoratã o obligaţie fiduciara de cãtre o instituţie financiarã;
b) menţinerea siguranţei, trainiciei, integritãţii sau responsabilitãţii financiare a instituţiilor financiare; şi
c) asigurarea integritãţii şi stabilitatii sistemului financiar al unei pãrţi contractante.
(2) Fãrã a incalca prevederile paragrafelor (1), (2) şi (4) ale art. IX şi fãrã a limita aplicabilitatea prevederilor paragrafului (3) al art. IX, o parte contractantã poate impiedica sau limita transferurile efectuate de o instituţie financiarã cãtre, sau în beneficiul unei filiale sau persoane asociate la o astfel de instituţie sau deponent, prin aplicarea echitabila, nediscriminatorie şi de buna-credinţa a mãsurilor referitoare la menţinerea siguranţei, trainiciei, integritãţii sau responsabilitãţii financiare a instituţiilor financiare.
(3) a) În cazul în care un investitor supune arbitrajului o plîngere, în baza art. XIII, şi partea contractantã în diferend invoca paragrafele (1) sau (2) de mai sus, tribunalul, constituit conform art. XIII, va cere, la solicitarea acelei pãrţi contractante, un raport scris de la pãrţile contractante, din care sa reiasã dacã şi în ce mãsura paragrafele respective constituie o apãrare intemeiata la plîngerea investitorului. Tribunalul nu va acţiona înainte de primirea unui raport în baza acestui articol.
b) Potrivit cererii primite în conformitate cu subparagraful (3) a), pãrţile contractante vor proceda, în conformitate cu prevederile art. XV, la pregãtirea unui raport scris fie pe baza acordului ulterior consultãrilor, fie prin intermediul completului de arbitraj. Consultarile se vor tine între autoritãţile serviciilor financiare ale pãrţilor contractante. Raportul va fi transmis tribunalului şi va fi obligatoriu pentru tribunal.
c) În cazul în care, în termen de 70 de zile de la trimiterea la tribunal, nu s-a fãcut nici o cerere de constituire a completului de judecata, conform subparagrafului (3) b), şi nici raportul nu a fost primit de cãtre tribunal, tribunalul va decide asupra problemei.
(4) Completele de judecata pentru diferende în cauze prudentiale şi alte probleme financiare vor fi în posesia expertizei necesare cu privire la serviciul financiar specific în diferend.
(5) Subparagraful (3) b) al art. II nu se aplica cu privire la serviciile financiare.
ART. 12
Mãsuri fiscale
(1) Cu excepţia celor prezentate în acest articol, nimic din acest acord nu se va aplica mãsurilor fiscale.
(2) Nimic din acest acord nu va afecta drepturile şi obligaţiile pãrţilor contractante în baza oricãrei convenţii privind fiscalitatea. În eventualitatea în care exista vreo neconcordanta între prevederile acestui acord şi o astfel de convenţie, prevederile acelei convenţii se aplica pînã la neconcordanta respectiva.
(3) Sub rezerva paragrafului (2), o plîngere a unui investitor, referitoare la faptul ca o mãsura fiscalã a unei pãrţi contractante reprezintã o încãlcare a unei înţelegeri între autoritãţile guvernamentale centrale ale unei pãrţi contractante şi investitor cu privire la o investiţie, va fi consideratã ca o plîngere pentru încãlcarea acestui acord, cu excepţia cazului în care autoritãţile fiscale ale pãrţilor contractante hotãrãsc în comun, nu mai tirziu de 6 (şase) luni de la notificarea plingerii investitorului, ca mãsura nu contravine unei astfel de înţelegeri.
(4) Articolul VIII se poate aplica unei mãsuri fiscale în afarã de cazul în care autoritãţile fiscale ale pãrţilor contractante hotãrãsc, de comun acord, nu mai tirziu de 6 (şase) luni de la notificarea facuta de cãtre investitorul care contesta o mãsura fiscalã, ca mãsura nu reprezintã o expropriere.
(5) Dacã autoritãţile fiscale ale pãrţilor contractante nu reuşesc sa ia în comun hotãrîrile specificate în paragrafele (3) şi (4), în termen de 6 (şase) luni de la efectuarea notificãrii, investitorul poate supune plîngerea sa spre soluţionare conform art. XIII.
ART. 13
Reglementarea diferendelor dintre un investitor şi partea contractantã gazda
(1) Orice diferend între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante, referitor la plîngerea investitorului ca o mãsura adoptatã sau neadoptata de cãtre prima parte contractantã reprezintã o încãlcare a acestui acord şi ca investitorul a suferit pierderi sau pagube datorate sau decurgind din aceasta încãlcare, va fi reglementat, pe cît posibil, pe cale amiabila.
(2) Dacã un diferend nu se poate reglementa pe cale amiabila în termen de 6 (şase) luni de la data la care a fost deschis, acesta poate fi supus arbitrajului de cãtre investitor, conform paragrafului (4). În sensul acestui paragraf, un diferend se considera a fi deschis atunci cînd investitorul unei pãrţi contractante a transmis o notificare scrisã celeilalte pãrţi contractante prin care pretinde ca o mãsura adoptatã sau neadoptata de cãtre cea din urma parte contractantã reprezintã o încãlcare a acestui acord şi ca investitorul a suferit pierderi sau pagube datorate sau care decurg din aceasta încãlcare. S-a convenit ca, potrivit prevederilor acestui articol, pãrţile contractante sa incurajeze investitorii sa foloseascã instanţele judecãtoreşti şi tribunalele interne pentru soluţionarea diferendelor.
(3) Un investitor poate supune diferendul, asa cum se face referire în paragraful (1), arbitrajului, în conformitate ci paragraful (4), numai dacã:
a) investitorul a consimţit în scris la aceasta;
b) investitorul a renunţat la dreptul sau de a iniţia sau continua orice alte proceduri, cu privire la mãsura pretinsa a fi o încãlcare a acestui acord, înaintea instanţelor judecãtoreşti sau tribunalelor partii contractante respective sau prin orice fel de procedura de reglementare a diferendului;
c) dacã problema în cauza implica fiscalitatea, condiţiile specificate în paragraful (5) al art. XII au fost îndeplinite; şi
d) nu au trecut mai mult de 3 (trei) ani de la data la care investitorul a obţinut sau ar fi trebuit sa obţinã, pentru prima oara, informaţii referitoare la pretinsa încãlcare şi informaţii ca investitorul a suferit pierderi sau pagube.
(4) Diferendul poate fi supus, la alegerea investitorului interesat, arbitrajului la:
a) Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (ICSID), constituit conform Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, deschisã spre semnare la Washington la 18 martie 1965 (Convenţia ICSID), cu condiţia ca atît partea contractantã aflatã în diferend, cît şi partea contractantã a investitorului sa fie pãrţi ale Convenţiei ICSID; sau
b) Regulile privind facilitãţile suplimentare ale ICSID, cu condiţia ca, fie partea contractantã în diferend, fie partea contractantã a investitorului, dar nu amindoua, sa fie parte a Convenţiei ICSID; sau
c) Un arbitru internaţional sau tribunal arbitral ad-hoc constituit pe baza Regulilor de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
(5) Fiecare parte contractantã consimte necondiţionat, prin aceasta, sa supunã diferendul arbitrajului internaţional în conformitate cu prevederile acestui articol.
(6) a) Consimţãmîntul dat conform paragrafului (5), împreunã fie cu consimţãmîntul dat conform paragrafului (3), fie cu consimţãmîntul dat conform paragrafului (12), va satisface cerinţele pentru:
(i) consimţãmîntul scris al pãrţilor în diferend, în sensul prevederilor cap. 11 (Jurisdicţia Centrului) al Convenţiei ICSID şi în sensul Regulilor privind facilitãţile suplimentare; şi
(ii) un "acord în scris" în sensul prevederilor art. II al Convenţiei Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, încheiatã la New York la 10 iunie 1958 (Convenţia de la New York).
b) Orice arbitraj, conform acestui articol, se va tine într-un stat care este parte a Convenţiei de la New York, iar plingerile supuse arbitrajului vor fi considerate ca decurgind dintr-o relatie sau tranzacţie comercialã, în sensul prevederilor art. I al acestei convenţii.
(7) Un tribunal constituit pe baza acestui articol va decide asupra problemelor în diferend în conformitate cu acest acord şi cu regulile aplicabile ale dreptului internaţional.
(8) Un tribunal poate stabili o mãsura temporarã de protejare în scopul de a prezerva drepturile unei pãrţi aflate în diferend sau de a se asigura ca jurisdicţia tribunalului este pe deplin efectivã, incluzind un ordin de pãstrare a probatoriului în posesia sau sub controlul unei pãrţi în diferend ori de a proteja jurisdicţia tribunalului. Un tribunal nu poate ordonã încetarea sau interzicerea aplicãrii mãsurii pretinse a constitui o încãlcare a acestui acord. În sensul acestui paragraf, un ordin se circumscrie unei recomandãri.
(9) Un tribunal poate acorda, separat sau în asociere, numai:
a) compensaţii pecuniare şi orice dobinda aferentã;
b) restituirea proprietãţii, caz în care hotãrîrea va prevedea ca partea contractantã în diferend sa poatã plati compensaţii pecuniare şi orice dobinda aferentã în schimbul restituirii.
Un tribunal poate, de asemenea, hotãrî asupra cheltuielilor în conformitate cu regulile de arbitraj aplicabile.
(10) O hotãrîre de arbitraj va fi definitiva şi obligatorie şi va fi executorie pe teritoriul fiecãreia dintre pãrţile contractante.
(11) Orice proceduri bazate pe prevederile acestui articol nu vor prejudicia drepturile pãrţilor contractante conform art. XIV şi XV.
(12) a) O plîngere asupra faptului ca o parte contractantã incalca acest acord şi ca o întreprindere, care este persoana juridicã înregistratã sau corect constituitã, în conformitate cu legile în vigoare ale acelei pãrţi contractante, a suferit pierderi sau pagube datorate sau decurgind din aceasta încãlcare, poate fi facuta de cãtre un investitor al celeilalte pãrţi contractante care acţioneazã în interesul unei întreprinderi pe care investitorul o deţine sau o controleazã direct sau indirect. În acest caz:
(i) va fi data o hotãrîre arbitralã întreprinderii afectate;
(ii) va fi cerut consimţãmîntul pentru arbitraj atît al investitorului, cît şi al întreprinderii;
(iii) atît investitorul, cît şi întreprinderea trebuie sa renunţe la orice drept de iniţiere sau de continuare a oricãror proceduri cu privire la mãsura presupusa a fi o încãlcare a acestui acord, în fata instanţelor judecãtoreşti sau tribunalelor partii contractante respective sau prin orice fel de procedura de reglementare a diferendului; şi
(iv) investitorul nu poate face plîngere, dacã au trecut mai mult de 3 (trei) ani de la data la care întreprinderea a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoascã, pentru prima oara, informaţii referitoare la pretinsa încãlcare şi informaţii ca a suferit pierderi sau pagube.
b) Fãrã a incalca prevederile subparagrafului (12) a), atunci cînd o parte contractantã în diferend priveaza un investitor aflat în diferend de la controlul unei întreprinderi, nu vor fi cerute urmãtoarele:
(i) consimţãmîntul pentru arbitraj al întreprinderii conform subparagrafului (12) a) (ii); şi
(ii) renunţarea de cãtre întreprindere conform subparagrafului (12) a) (iii).
ART. 14
Consultãri şi schimburi de informaţii
Fiecare parte contractantã poate solicita consultãri cu privire la interpretarea sau aplicarea acestui acord. Cealaltã parte contractantã va acorda deplina consideraţie acestei solicitãri. Pe baza cererii oricãrei pãrţi contractante, se vor face schimburi de informaţii cu privire la mãsurile adoptate de cealaltã parte contractantã, ce ar putea avea impact asupra noilor investiţii, investiţiilor sau veniturilor cuprinse în acest acord.
ART. 15
Diferende între pãrţile contractante
(1) Orice diferend între pãrţile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord va fi reglementat, oricind este posibil, pe cale amiabila, prin consultãri.
(2) Dacã un diferend nu poate fi soluţionat prin consultãri, va fi supus, la cererea oricãrei pãrţi contractante, unui complet de arbitraj spre reglementare.
(3) Un complet de arbitraj va fi constituit pentru orice diferend. În termen de 2 (doua) luni de la primirea, prin canale diplomatice, a cererii de arbitraj, fiecare parte contractantã va numi un membru pentru completul de arbitraj. Cei doi membri vor alege apoi un naţional al unui stat terţ care, cu aprobarea celor doua pãrţi contractante, va fi numit preşedinte al completului de arbitraj. Preşedintele va fi numit în termen de 2 (doua) luni de la data numirii celorlalţi doi membri ai completului de arbitraj.
(4) Dacã în perioadele menţionate la paragraful (3) al acestui articol, nu au fost fãcute numirile necesare, oricare parte contractantã poate, în absenta oricãrui alt acord, sa invite pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sa facã numirile necesare. Dacã preşedintele este naţional al unei pãrţi contractante sau este altfel împiedicat de la îndeplinirea numitei funcţii, vicepreşedintele va fi invitat sa facã numirile necesare. Dacã vicepreşedintele este naţional al unei pãrţi contractante sau este împiedicat sa îndeplineascã acea funcţie, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie, care urmeazã imediat în funcţie, care nu este naţional al unei pãrţi contractante, va fi invitat sa facã numirile necesare.
(5) Completul de arbitraj îşi va stabili propria procedura. Completul de arbitraj îşi va lua hotãrîrea cu majoritatea de voturi. Aceasta hotãrîre va fi obligatorie pentru ambele pãrţi contractante. Dacã nu s-a convenit altfel, hotãrîrea completului de arbitraj va fi data în termen de 6 (şase) luni de la numirea preşedintelui, în conformitate cu prevederile paragrafelor (3) sau (4) ale acestui acord.
(6) Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile propriului membru în completul de arbitraj şi pe cele ale reprezentãrii sale în procedurile arbitrale; cheltuielile preşedintelui şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de pãrţile contractante. Completul de arbitraj poate totuşi, direct prin hotãrîrea sa, sa dispunã ca o proporţie mai mare a cheltuielilor sa fie suportatã de cãtre una dintre cele doua pãrţi contractante, iar aceasta hotãrîre va fi obligatorie pentru ambele pãrţi contractante.
(7) Pãrţile contractante vor ajunge, în termen de 60 de zile de la hotãrîrea completului, la o înţelegere pentru rezolvarea diferendului lor. Aceasta înţelegere va pune în aplicare hotãrîrea completului. Dacã pãrţile contractante nu ajung la o înţelegere, partea contractantã care a deschis diferendul va fi indreptatita la compensaţie sau la suspendarea beneficiilor în valoare echivalenta cu cele hotãrîte de cãtre completul de arbitraj.
ART. 16
Transparenta
(1) Pãrţile contractante vor schimba, în termen de 2 (doi) ani de la intrarea în vigoare a acestui acord, scrisori cuprinzînd, pe cît posibil, orice mãsuri existente, neconforme cu obligaţiile specificate în subparagraful (3) a) al art. II, în art. IV sau în paragrafele (1) şi (2) ale art. V.
(2) Fiecare parte contractantã va asigura, în mãsura posibilitãţilor practice, ca legile, reglementãrile, procedurile şi hotãrîrile sale administrative de aplicabilitate generalã, referitoare la orice problema cuprinsã în acest acord, sa fie publicate prompt sau altfel fãcute accesibile, încît sa permitã cunoaşterea lor de cãtre persoanele interesate şi de cãtre cealaltã parte contractantã.
ART. 17
Aplicare şi excepţii generale
(1) Acest acord se va aplica oricãrei investiţii efectuate de un investitor al unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, anterior sau dupã intrarea în vigoare a acestui acord. Totuşi acest acord nu se va aplica în cazul diferendelor care au apãrut înainte de intrarea sa în vigoare.
(2) Nimic din acest acord nu va fi interpretat ca impiedicind o parte contractantã de la adoptarea, menţinerea sau aplicarea oricãror mãsuri conforme cu acest acord, pe care le considera potrivite pentru a asigura ca activitatea investitionala de pe teritoriul sau sa fie întreprinsã într-o maniera adecvatã problematicii mediului înconjurãtor.
(3) Cu condiţia ca aceste mãsuri sa nu fie aplicate într-o maniera arbitrarã sau nejustificatã, ori sa nu constituie o restrictie deghizatã pentru comerţul internaţional sau pentru investiţie, nimic din acest acord nu va fi interpretat ca impiedicind o parte contractantã de la adoptarea sau menţinerea unor astfel de mãsuri, inclusiv a mãsurilor legate de mediul înconjurãtor:
a) necesare pentru a asigura conformitatea cu legile şi reglementãrile care nu sînt în contradictie cu prevederile acestui acord;
b) necesare pentru a proteja viata sau sãnãtatea umanã, animala sau vegetala; sau
c) referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile, de orice fel, dacã aceste mãsuri sînt puse în practica ţinînd seama de restricţiile privind producţia sau consumul intern.
ART. 18
Intrarea în vigoare
(1) Fiecare parte contractantã va notifica celeilalte pãrţi, în scris, cu privire la îndeplinirea procedurilor cerute pe teritoriul sau pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data ultimei dintre cele doua notificãri.
(2) Acest acord va rãmîne în vigoare în afarã de cazul în care oricare parte contractantã va notifica celeilalte pãrţi contractante, în scris, intenţia sa de încetare a acestuia. Încetarea acestui acord va deveni efectivã la un an dupã ce notificarea încetãrii a fost primitã de cãtre cealaltã parte contractantã. Referitor la investiţiile sau angajamentele de investire, fãcute anterior datei la care încetarea acestui acord devine efectivã, prevederile art. I-XVII, inclusiv ale acestui acord, vor rãmîne în vigoare pentru o perioada de 15 (cincisprezece) ani.
Drept pentru care, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de cãtre guvernele respective, au semnat acest acord.
Încheiat în doua exemplare la Bucureşti la 17 aprilie 1996, în limbile romana, franceza şi engleza, toate textele fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Florin Georgescu,
ministru de stat,
ministrul finanţelor
Pentru Guvernul Canadei,
Gilles Duguay,
ambasadorul Canadei în România
ANEXA 1
(1) În conformitate cu prevederile art. IV subparagraful (2) d), Canada îşi rezerva dreptul de a face şi de a menţine excepţii în sectoarele sau problemele enumerate mai jos:
- servicii sociale (respectiv aplicarea legilor privind ordinea publica; servicii corecţionale; protecţia sau asigurarea veniturilor; protecţia sau asigurãrile sociale; asistenta socialã; învãţãmînt public; instruire publica; îngrijirea sãnãtãţii şi a copilului);
- servicii în orice alt sector;
- titluri de valoare guvernamentale - asa cum sînt descrise în SIC 8152;
- condiţii de rezidenţã pentru dreptul de proprietate asupra terenului de pe coasta oceanului;
- mãsurile care pun în aplicare acordurile privind teritoriile nord-vestice şi teritoriul Yukon asupra ţiţeiului şi gazelor.
(2) În conformitate cu prevederile art. IV subparagraful (2) d), România îşi rezerva dreptul de a face şi de a menţine excepţii în sectoarele şi problemele enumerate mai jos:
- servicii sociale (respectiv aplicarea legilor privind ordinea publica; servicii corecţionale; protecţia sau asigurarea veniturilor; protecţia sau asigurãrile sociale; asistenta socialã; învãţãmînt public; instruire publica; îngrijirea sãnãtãţii persoanelor; protecţia copilului);
- servicii în orice alt sector, inclusiv cele compatibile cu oferta României din Runda Uruguay.
(3) În sensul acestei anexe, SIC înseamnã, în ceea ce priveşte Canada, numerotatia Clasificatiei Standardului Industrial, asa cum este definitã în Statistica Canadei, Clasificatia Standardului Industrial, editia a IV-a, 1980.
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
