Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 6 din 25 ianuarie 1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 18 din 26 ianuarie 1991
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
România adera la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminãrii acestora.
Conform articolului 26 paragraful 2 din convenţie, România declara ca importul şi depozitarea pe teritoriul sau naţional a deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri nu se pot face decît cu autorizaţia prealabilã a autoritãţilor romane competente.
Aceasta lege a fost adoptatã de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 12 decembrie 1990.
PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 17 ianuarie 1991.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României,
promulgãm Legea pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminãrii acestora şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
CONVENŢIA DE LA BASEL*)
privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminãrii acestora
*) Traducere.
PREAMBUL
Pãrţile la prezenta convenţie,
constiente de pericolul pe care îl prezintã pentru sãnãtate şi mediu deşeurile periculoase şi de alta natura, precum şi transportul acestora în afarã frontierelor,
ţinînd seama de ameninţarea crescinda pentru sãnãtate şi mediu a producerii şi complexitatii tot mai mari, precum şi a transportului în afarã frontierelor al deşeurilor periculoase şi de alta natura,
ţinînd seama, de asemenea, ca cel mai eficient mod de a proteja sãnãtatea şi mediul de pericolul acestor reziduuri este reducerea generarii lor la minimum din punct de vedere al cantitãţii şi/sau potenţialului lor toxic,
convinse ca statele trebuie sa ia mãsurile necesare pentru ca gospodãrirea reziduurilor, inclusiv transportul şi eliminarea lor sa fie în concordanta cu protecţia sãnãtãţii şi mediului indiferent de locul evacuarii lor,
observind ca statele trebuie sa ia mãsuri ca generatorul reziduurilor sa se achite de obligaţiile privind transportul şi eliminarea reziduurilor de o maniera care sa corespundã protecţiei mediului,
recunoscind, fãrã rezerve, ca orice stat are dreptul suveran de a interzice intrarea sau eliminarea deşeurilor strãine pe teritoriul sau,
recunoscind, de asemenea, dorinta tot mai mare de a interzice transportul reziduurilor în afarã frontierelor şi eliminarea lor pe teritoriul altor state, în special al statelor în curs de dezvoltare,
convinse ca deşeurile, în mãsura compatibilitatii cu gospodãrirea raţionalã şi eficienta a mediului, trebuie sa fie eliminate în statul în care au fost generate,
constiente fiind ca transportul acestor reziduuri din statul în care au fost produse pe teritoriul oricãrui alt stat va trebui permis numai cînd este efectuat în condiţii care nu pericliteazã sãnãtatea şi mediul şi se conformeazã prevederilor prezentei convenţii,
considerind ca un control sporit al transportului reziduurilor în afarã frontierelor va acţiona ca un stimulent pentru gospodãrirea lor ecologica raţionalã şi pentru reducerea volumului acestui transport,
convinse ca statele trebuie sa ia mãsuri pentru schimbul corespunzãtor de informaţii asupra controlului transporturilor acestor deşeuri,
remarcind ca un numãr de acorduri internaţionale şi regionale abordeaza problema protecţiei şi conservãrii mediului în privinta transportului de mãrfuri periculoase,
ţinînd seama de Declaraţia Conferintei O.N.U. pentru Mediul Înconjurãtor (Stockholm, 1972), de liniile directoare şi principiile pentru gospodãrirea ecologica a deşeurilor periculoase (Cairo), adoptate de cãtre Consiliul de Administraţie P.N.U.E. prin Decizia nr. 14/30 din 17 iunie 1987, de recomandãrile Comitetului O.N.U. al experţilor în problema transportului mãrfurilor periculoase (formulate în 1957 şi aduse la zi bianual), de recomandãrile, declaraţiile, instrumentele şi regulamentele pertinente adoptate în cadrul Sistemului O.N.U. şi de activitatea şi studiile efectuate în cadrul altor organizaţii internaţionale şi regionale,
insusindu-şi spiritul, principiile, scopurile şi sarcinile Cartei Mondiale a Naturii adoptate de cãtre Adunarea generalã a O.N.U. la cea de-a 37-a sesiune a sa (1982) ca regulament etic în problema protecţiei mediului şi a conservãrii resurselor naturale,
afirmind ca statele sînt rãspunzãtoare de îndeplinirea obligaţiilor lor internaţionale privind protecţia sãnãtãţii şi conservarea mediului şi, în consecinta, rãspund în fata legii,
recunoscind ca, în cazul unei încãlcãri substanţiale a prevederilor convenţiei şi a oricãrui protocol al acesteia, se vor aplica dispoziţiile pertinente ale dreptului internaţional al tratatelor,
constiente de necesitatea continuãrii şi punerii în aplicare a unor tehnologii ecologice rationale şi puţin poluante, a unor mãsuri de reciclare şi a unor sisteme adecvate de întreţinere, de gospodãrire pentru a reduce la minimum producerea reziduurilor periculoase şi a altor deşeuri,
constiente, de asemenea, de preocuparea internationala crescinda pentru necesitatea unui control mai strict al transportului reziduurilor periculoase şi de reducere la minimum a acestui transport,
preocupate de problema traficului ilicit transfrontier cu aceste reziduuri şi al altor deşeuri,
ţinînd seama de posibilitãţile limitate ale statelor în curs de dezvoltare de a gospodari aceste reziduuri,
recunoscind necesitatea promovãrii transferului de tehnologie pentru gospodãrirea raţionalã a reziduurilor produse local, în special în ţãrile în curs de dezvoltare, conform spiritului liniilor directoare de la Cairo şi Deciziei nr. 14/16 a Consiliului de administraţie al P.N.U.E cu privire la promovarea transferului de tehnologii pentru protecţia mediului înconjurãtor,
recunoscind, de asemenea, ca reziduurile periculoase trebuie transportate în conformitate cu convenţiile internaţionale pertinente,
convinse ca transportul reziduurilor în afarã frontierelor trebuie permis numai cînd transportul şi eliminarea finala prezintã siguranta din punct de vedere ecologic,
hotãrîte sa protejeze printr-un control strict sãnãtatea omului şi mediul înconjurãtor impotriva efectelor nocive rezultate din producerea şi gospodãrirea reziduurilor periculoase,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
Domeniul de aplicare a convenţiei
1. Urmãtoarele deşeuri transportate în afarã frontierelor vor fi considerate "deşeuri periculoase" pentru scopurile prezentei convenţii:
a) deşeurile din categoriile trecute la anexa I, dacã nu poseda nici o caracteristica indicatã în anexa III; şi,
b) deşeurile care nu sînt incluse în paragraful (a), dar sînt considerate periculoase de cãtre legislaţia interna a tarii importatoare, exportatoare sau de tranzit.
2. Deşeurile aparţinînd categoriilor din anexa II care fac obiectul transportului peste frontiere vor fi considerate drept "alte deşeuri", conform prezentei convenţii.
3. Deşeurile radioactive care sînt supuse altor sisteme de control internaţional, inclusiv instrumente internaţionale care se aplica special substanţelor radioactive, sînt excluse din cimpul de aplicare a prezentei convenţii.
4. Deşeurile generate de funcţionarea normalã a navelor şi a cãror evacuare formeazã obiectul altor instrumente internaţionale sînt excluse din cimpul de aplicare a prezentei convenţii.
ART. 2
Definiţii
1. "Deşeuri" - sînt substantele sau obiectele care sînt eliminate sau urmeazã a fi eliminate sau este necesar sa fie eliminate în conformitate cu legislaţia nationala.
2. "Gospodãrire" - înseamnã colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzind şi mãsurile de securitate ce trebuie luate dupã depozitarea în locurile special amenajate.
3. "Deplasare transfrontiera" - este orice mişcare a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr-o zona aflatã sub jurisdicţia nationala a unui stat spre/sau printr-o zona aflatã sub jurisdicţia nationala a altui stat sau spre o zona ce nu e sub jurisdicţia nationala a nici unui stat, cu condiţia ca cel puţin doua state sa fie implicate în aceasta deplasare.
4. "Eliminare" - este orice operaţiune specificatã în anexa IV a acestei convenţii.
5. "Zona sau instalatie aprobatã" - este o zona sau instalatie pentru eliminarea deşeurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autorizaţia sau permisiunea sa opereze în acest scop, autorizaţie emisã de o autoritate competenta a statului în care se afla instalatia sau zona respectiva de eliminare.
6. "Autoritate competenta" - autoritate guvernamentalã desemnatã de cãtre o parte ca fiind rãspunzãtoare, în cadrul unei zone geografice determinate, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum şi orice informaţii referitoare la acestea şi pentru a rãspunde la aceasta notificare, conform art. 6.
7. "Punctul focal" - este entitatea unei pãrţi, la care se fac referiri în art. 5, responsabilã cu primirea şi comunicarea informaţiilor conform art. 13 şi 15.
8. "Gospodãrirea ecologica raţionalã a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri" - înseamnã totalitatea mãsurilor practice necesare unei gospodariri a acestor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri, de natura sa asigure protecţia sãnãtãţii omului şi a mediului înconjurãtor impotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste reziduuri.
9. "Zona aflatã sub jurisdicţia nationala a unui stat" - este orice zona terestra, maritima sau aerianã asupra cãreia un stat îşi exercita competenta administrativã şi legislativã, în conformitate cu legile internaţionale cu privire la protecţia sãnãtãţii omului şi a mediului înconjurãtor.
10. "Stat exportator" - este partea care planifica iniţierea sau iniţiazã deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
11. "Stat importator" - este partea pentru care se planifica sau se efectueazã deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul eliminãrii lor sau transbordarii înainte de a fi eliminate într-o zona ce nu se afla sub jurisdicţia nationala a nici unui stat.
12. "Stat de tranzit" - este orice stat, altul decît statul exportator sau importator, prin care se planifica sau se efectueazã o deplasare transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
13. "State interesate" - pãrţile care sînt state exportatoare sau importatoare şi de tranzit, fie ca sînt sau nu pãrţi la prezenta convenţie.
14. "Persoana" - este orice persoana fizica sau juridicã.
15. "Exportator" - orice persoana ce se afla sub jurisdicţia unui stat exportator, care organizeazã exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
16. "Importator" - este orice persoana ce se afla sub jurisdicţia unui stat importator, care organizeazã importul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
17. "Agent de transport" - orice persoana care organizeazã transportul deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
18. "Producãtor" - orice persoana a carei activitate produce deşeuri periculoase sau alte reziduuri sau, dacã aceasta persoana nu este cunoscutã, persoana care este în posesia şi/sau controleazã aceste deşeuri.
19. "Eliminator" - orice persoana care primeşte deşeurile periculoase sau alte reziduuri şi care efectueazã operaţiile de eliminare a acestor deşeuri.
20. "Organizaţie de integrare politica şi/sau economicã" - orice organizaţie constituitã de state suverane, cãreia acestea i-au conferit competente în domeniile reglementate prin prezenta convenţie şi care au fost autorizate, în conformitate cu procedurile interne, sa semneze, ratifice, accepte, aprobe sau sa confirme oficial convenţia sau sa adere la ea.
21. "Trafic ilicit" - orice deplasare transfrontiera a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, asa cum este specificatã în art. 9.
ART. 3
Definiţii naţionale ale deşeurilor periculoase
1. Fiecare parte, în cel mult 6 luni dupã ce devine parte la aceasta convenţie, trebuie sa informeze secretariatul convenţiei asupra deşeurilor, altele decît acelea înscrise în anexele I şi II, considerate sau definite ca periculoase prin legislaţia nationala proprie, precum şi asupra oricãror dispoziţii privind procedurile referitoare la transportul peste frontiere, aplicabile unor astfel de deşeuri.
2. Fiecare parte va informa ulterior secretariatul cu privire la orice schimbare semnificativã a informaţiilor furnizate în conformitate cu paragraful 1.
3. Secretariatul va informa imediat toate pãrţile asupra informaţiilor primite în conformitate cu paragrafele 1 şi 2.
4. Pãrţile trebuie sa punã la dispoziţia exportatorilor lor informaţiile care le sînt comunicate de secretariat în conformitate cu paragraful 3.
ART. 4
Obligaţii generale
1. a) Pãrţile, exercitindu-şi drepturile lor de a interzice importul de deşeuri periculoase sau alte deşeuri, în scopul eliminãrii lor, vor informa celelalte pãrţi despre hotãrîrile lor, în conformitate cu art. 13.
b) Pãrţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri cãtre pãrţile care au interzis importul unor astfel de deşeuri, cînd vor fi notificate în conformitate cu alin. a) de mai sus.
c) Pãrţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacã statul importator nu îşi va da consimţãmîntul în scris pentru importul acestor deşeuri, în cazul în care statul importator nu a interzis în mod expres importul acestor deşeuri.
2. Fiecare parte va adopta mãsurile necesare pentru a:
a) asigura ca producerea de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri este redusã la minimum, luind în considerare implicatiile sociale, tehnologice şi economice;
b) asigura punerea în funcţiune a unor instalaţii adecvate de eliminare care vor trebui sa fie situate, în mãsura posibila, în teritoriul tarii, în scopul eliminãrii ecologice rationale a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri;
c) asigura ca persoanele implicate în administrarea deşeurilor periculoase vor lua mãsurile necesare pentru a preveni creşterea poluarii ce ar rezulta dintr-o astfel de gospodãrire şi, dacã o astfel de poluare are loc, sa reducã la minimum consecinţele pentru sãnãtatea omului şi mediul înconjurãtor;
d) asigura ca transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri sa fie redus la un minimum compatibil cu gestionarea eficace şi dupã metode ecologic rationale şi ca acesta sa fie efectuat astfel încît sãnãtatea omului şi mediul înconjurãtor sa fie protejate impotriva efectelor nocive ce ar putea rezulta;
e) nu admite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri cãtre state sau grupuri de state care aparţin unor organizaţii de integrare economicã şi/sau politica, care sînt pãrţi, în special tari în curs de dezvoltare, care au interzis prin legislaţia lor orice import, sau dacã exista motive sa se creadã ca deşeurile în cauza nu vor fi gospodãrite în mod raţional din punct de vedere ecologic, în concordanta cu criteriile ce vor fi adoptate de cãtre pãrţi la prima reuniune;
f) solicita ca informaţiile asupra transporturilor peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, preconizate, vor ajunge la statele interesate, în conformitate cu anexa V A, pentru ca acestea sa poatã evalua consecinţele probabile asupra sãnãtãţii omului şi a mediului înconjurãtor a acestor transporturi;
g) preveni importurile de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacã exista motivul sa se creadã ca deşeurile în cauza nu vor fi gospodãrite conform unor metode ecologice rationale;
h) coopera cu celelalte pãrţi şi organizaţii interesate, direct şi prin secretariat, în special în difuzarea de informaţii asupra transportului peste frontiere de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri, pentru a îmbunãtãţi gospodãrirea ecologica raţionalã a unor astfel de deşeuri şi pentru a preveni traficul ilicit.
3. Pãrţile considera ca traficul ilicit de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri constituie o infracţiune penalã.
4. Fiecare parte va adopta cele mai potrivite mãsuri juridice, administrative sau de alt fel, pentru a pune în aplicare şi a asigura respectarea prevederilor acestei convenţii, inclusiv mãsuri de prevenire şi de pedepsire a actelor de conduita ce ar contraveni acestei convenţii.
5. Pãrţile nu vor autoriza exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri cãtre un stat care nu este parte la convenţie sau importul de astfel de deşeuri dintr-un stat care nu este parte.
6. Pãrţile cad de acord sa interzicã exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri în vederea eliminãrii lor, în interiorul zonei situate la sud de paralela de 60 grade latitudine sudica, fie ca aceste deşeuri fac sau nu obiectul unui transport peste frontiere.
7. În plus, fiecare parte:
a) va interzice tuturor persoanelor din jurisdicţia sa nationala sa transporte sau sa elimine deşeuri periculoase fãrã autorizaţie sau fãrã a fi abilitata pentru o astfel de operaţiune;
b) va cere ca toate deşeurile periculoase care urmeazã sa fie transportate peste frontiera sa fie ambalate, etichetate şi transportate conform regulilor internaţionale unanim acceptate şi recunoscute în materie, urmãrind ca practicile pertinente pe plan internaţional sa fie respectate în mod corespunzãtor;
c) va cere ca deşeurile periculoase sa fie însoţite de un document de transport din punctul în care începe transportul peste frontiera pînã la punctul de eliminare finala.
8. Fiecare parte va cere ca deşeurile periculoase exportate sa fie gospodãrite raţional din punct de vedere ecologic în statul importator, ca şi în oricare alta parte.
La prima lor reuniune, pãrţile vor conveni criteriile tehnice pentru gestiunea ecologica raţionalã a deşeurilor ce formeazã obiectul prezentei convenţii.
9. Pãrţile vor lua mãsuri corespunzãtoare pentru ca transportul peste frontiera sa fie autorizat, numai dacã:
a) statul exportator nu are capacitatea tehnica şi instalaţiile necesare pentru eliminarea deşeurilor respective într-o maniera eficienta şi raţionalã din punct de vedere ecologic; sau
b) deşeurile respective sînt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare în industrie în statele importatoare; sau
c) transportul respectiv se conformeazã altor criterii convenite de cãtre pãrţi, cu condiţia ca aceste criterii sa nu contravina obiectivelor convenţiei.
10. Obligaţia care incumba, în virtutea prezentei convenţii, asupra statelor în care sînt produse deşeuri periculoase, ca acestea sa fie gospodãrite raţional din punct de vedere ecologic, nu poate fi transferata în nici un caz statelor importatoare sau de tranzit.
11. Nimic din aceasta convenţie nu va impiedica o parte sa impunã cerinţe suplimentare, în conformitate cu prevederile convenţiei şi cu legislaţia internationala, în vederea unei mai bune protecţii a sãnãtãţii omului şi a mediului înconjurãtor.
12. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va aduce nici o atingere suveranitãţii statelor asupra apelor lor teritoriale delimitate în conformitate cu dreptul internaţional, nici drepturilor suverane şi jurisdicţiei pe care o exercita statele în zona lor economicã exclusiva şi asupra platoului continental, conform dreptului internaţional, şi nici exercitãrii de cãtre navele şi aeronavele tuturor statelor a drepturilor de libera navigaţie asa cum sînt acestea reglementate în dreptul internaţional şi asa cum rezulta din instrumentele internaţionale pertinente.
13. Pãrţile se angajeazã sa examineze periodic posibilitatea de a reduce volumul şi/sau potenţialul poluant al deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri care sînt exportate spre alte state, în special cãtre ţãrile în curs de dezvoltare.
ART. 5
Desemnarea autoritãţilor competente şi a punctului focal
Pentru uşurarea aplicãrii acestei convenţii, pãrţile:
1. vor desemna sau stabili una sau mai multe autoritãţi competente şi un singur punct focal. O singura autoritate competenta va fi desemnatã sa primeascã notificãrile în cazul unui stat de tranzit;
2. vor informa secretariatul, în cadrul unei perioade de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a acestei convenţii, asupra organizaţiilor pe care le-au desemnat drept autoritãţi competente şi puncte focale;
3. vor informa secretariatul, într-o perioada de o luna de la data adoptãrii deciziei, asupra oricãror modificãri în ceea ce priveşte desemnarea efectuatã conform paragrafului 2 de mai sus.
ART. 6
Transportul peste frontiere între pãrţi
1. Statul exportator va informa sau va cere ca producãtorul sau firma exportatoare sa informeze în scris, prin intermediul autoritãţii competente a statului exportator, autoritãţile competente ale statelor prin care deşeurile periculoase urmeazã sa fie transportate. Aceste notificãri vor conţine declaraţiile şi informaţiile specificate în anexa V A, redactatã într-o limba acceptabilã statului importator. Este necesarã trimiterea unei singure notificãri fiecãrui stat implicat.
2. Statul importator va rãspunde, în scris, acceptind transportul cu sau fãrã condiţii, refuzind permisiunea pentru transport sau cerind informaţii suplimentare. O copie a rãspunsului final al statului importator va fi trimisa autoritãţilor competente din statele interesate care sînt pãrţi la convenţie.
3. Statul exportator nu va autoriza începerea transportului peste frontiere pînã cînd nu a primit confirmarea scrisã ca:
a) exportatorul a primit consimţãmîntul scris al statului importator; şi
b) exportatorul a primit din partea statului importator confirmarea existenţei unui contract între exportator şi eliminator, specificind eliminarea ecologica raţionalã a deşeurilor.
4. Fiecare stat de tranzit care este parte va confirma prompt primirea notificãrii persoanei care a fãcut-o. Ulterior, el poate sa-şi facã cunoscutã poziţia în scris, în 60 de zile, consimtind la transport cu sau fãrã rezerve, refuzind permisiunea pentru transport sau cerind informaţii suplimentare. Statul exportator nu va permite ca transportul peste frontiera şi înceapã pînã cînd nu s-a primit consimţãmîntul scris al statului de tranzit. În orice caz, dacã vreodata o parte decide sa nu ceara un acord scris, în condiţii generale sau specifice, pentru transportul peste frontiere în tranzit al deşeurilor periculoase sau îşi modifica reglementãrile în aceasta privinta va informa imediat celelalte pãrţi asupra deciziei lui, conform art. 13. În acest ultim caz, dacã statul exportator nu primeşte nici un rãspuns în 60 de zile de la trimiterea notificãrii cãtre statul de tranzit, acesta poate autoriza efectuarea exportului prin statul de tranzit.
5. În cazul transportului peste hotare al reziduurilor şi dacã reziduurile respective nu sînt definite din punct de vedere juridic sau considerate ca deşeuri periculoase decît:
a) de cãtre statul exportator, prevederile paragrafului 9 al acestui articol care se aplica importatorului sau eliminatorului şi statului importator se vor aplica "mutatis mutandis" şi exportatorului şi statului exportator;
b) de cãtre statul importator sau de cãtre statele importatoare şi de tranzit care sînt pãrţi, prevederile paragrafelor 1, 3, 4, 6 ale acestui articol care se aplica exportatorului şi statului exportator se vor aplica "mutatis mutandis" importatorului şi statului importator respectiv;
c) de cãtre orice stat de tranzit parte, cãruia i se vor aplica prevederile paragrafului 4.
6. Statul exportator poate, condiţionat de acordul scris al statelor implicate, sa permitã producãtorului sau exportatorului sa utilizeze o notificare generalã în cazul în care deşeurile periculoase sau alte tipuri de deşeuri avînd aceleaşi caracteristici fizice şi chimice sînt transportate în mod regulat cãtre acelaşi eliminator prin acelaşi punct vamal al statului exportator, prin acelaşi punct vamal al statului importator şi, în caz de tranzit, prin aceleaşi puncte vamale de intrare şi ieşire ale statului sau statelor de tranzit.
7. Statele interesate îşi pot da acordul scris pentru utilizarea notificãrii generale la care se face referire în paragraful 6, pentru comunicarea anumitor informaţii, cum ar fi cantitãţile exacte sau liste periodice de deşeuri periculoase sau alte tipuri de deşeuri care trebuie transportate.
8. Notificarea generalã şi acordul scris la care se face referire în paragrafele 6 şi 7 sînt valabile pentru mai multe transporturi de deşeuri periculoase sau alte deşeuri pentru o perioada maxima de 12 luni.
9. Pãrţile vor cere ca fiecare persoana care îşi ia rãspunderea pentru transportul peste frontiera al deşeurilor periculoase sau altor tipuri de deşeuri sa semneze documentul de transport la predarea sau receptionarea deşeurilor.
De asemenea, pãrţile cer ca cel care le evacueaza sa informeze şi exportatorul şi autoritatea competenta a statului exportator de recepţia deşeurilor şi de terminarea eliminãrii, dupã metodele specificate în notificare. Dacã aceste informaţii nu sînt primite de cãtre statul exportator, autoritatea competenta din statul exportator va înştiinţa statul importator.
10. Notificarea şi rãspunsul cerut de acest articol vor fi transmise autoritãţii competente din statele pãrţi implicate sau autoritãţilor guvernamentale competente în cazul statelor care nu sînt parte la aceasta convenţie.
11. Orice deplasare peste frontiera a deşeurilor periculoase va fi asigurata dupã cum prevãd regulamentele din statele importatoare sau de tranzit care sînt pãrţi.
ART. 7
Deplasarea peste frontiera dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte
la convenţie
Dispoziţiile paragrafului 2 al art. 6 al convenţiei se vor aplica "mutatis mutandis" cu privire la deplasarea peste frontiera a deşeurilor periculoase sau a altor tipuri de deşeuri dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte la convenţie.
ART. 8
Obligaţia de reimportare
Cînd un transport de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, asupra cãrora statele au cãzut de acord, subiect al prevederilor prezentei convenţii, nu se poate realiza în condiţiile din contract, statul exportator va asigura întoarcerea reziduurilor respective în statul exportator de cãtre exportator, dacã nu se pot gãsi soluţii alternative pentru evacuarea lor într-un mod care sa respecte protecţia mediului înconjurãtor în 90 de zile de la data cînd statul importator a informat statul exportator şi secretariatul sau o alta perioada asupra cãrora statele au cãzut de acord. Statul exportator şi orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor impiedica sau preveni întoarcerea acestor deşeuri în statul exportator.
ART. 9
Traficul ilicit
1. În cadrul acestei convenţii, orice deplasare transfrontiera a unor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri este consideratã a fi trafic ilicit, dacã s-a efectuat:
a) fãrã notificarea expresã a tuturor statelor interesate, conform prevederilor prezentei convenţii; sau
b) fãrã consimţãmîntul unui anume stat interesat, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii; sau
c) cu consimţãmîntul statelor obţinut prin falsificare, declaraţie falsa sau frauda; sau
d) fãrã a se conformã materialiceste cu documentele; sau
e) prin eliminarea deliberata (de exemplu, deversare) a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine acestei convenţii şi principiilor generale ale dreptului internaţional.
2. În cazul în care transportul peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri este considerat drept trafic ilicit ca urmare a comportamentului exportatorului sau producãtorului, statul exportator va trebui sa asigure ca deşeurile periculoase în cauza sa fie:
a) reimportate de cãtre exportator sau producãtor sau, dacã este necesar, de cãtre el însuşi, în propriul teritoriu, sau dacã aceasta nu este posibil;
b) eliminate, de o maniera conformã prevederilor prezentei convenţii, într-un termen de 30 de zile din momentul în care statul exportator a fost informat cu privire la traficul ilicit sau într-un alt termen ce va fi convenit de cãtre statele interesate. În acest scop, pãrţile interesate nu se vor opune reimportului acestor deşeuri în statul de export, nici nu-l vor preveni şi nici nu-l vor impiedica.
3. În cazul unei deplasãri transfrontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, consideratã ca trafic ilicit ca rezultat al actelor comise de importator sau eliminator, statul importator va asigura ca deşeurile respective sa fie eliminate ecologic raţional de cãtre importator sau eliminator sau, dacã este necesar, de cãtre el însuşi, în 30 de zile de la data cînd traficul ilicit a fost adus la cunostinta statului importator, sau orice alta perioada convenitã de state. În acest scop, pãrţile interesate vor coopera, dacã este necesar, la eliminarea deşeurilor, cu respectarea condiţiilor ecologice rationale.
4. În cazurile în care responsabilitatea pentru traficul ilicit nu poate fi atribuitã nici exportatorului (producãtorului) sau importatorului (eliminatorului), pãrţile interesate sau alte pãrţi, dupã caz, vor asigura, în cooperare, eliminarea deşeurilor în cauza în cel mai scurt timp, cu respectarea metodelor ecologice rationale fie în statul exportator, fie în statul importator sau în alta parte.
5. Fiecare parte va adopta legi naţionale interne pentru a preveni şi a pedepsi traficul ilicit. Pãrţile vor coopera în vederea realizãrii obiectivelor acestui articol.
ART. 10
Cooperarea internationala
1. Pãrţile vor coopera pentru a îmbunãtãţi şi a asigura gospodãrirea în condiţii ecologice rationale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri.
2. În acest scop, pãrţile:
a) la cerere, vor oferi informaţii, pe baza bilaterala sau multilaterala, în vederea promovãrii metodelor ecologice rationale pentru gospodãrirea deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, inclusiv armonizarea standardelor tehnice şi a practicilor pentru controlul adecvat al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri;
b) vor coopera pentru controlul efectelor deşeurilor periculoase asupra sãnãtãţii omului şi a mediului înconjurãtor;
c) vor coopera, conform legilor naţionale, reglementãrilor şi politicilor, în dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor noi tehnologii cu deşeuri cît mai reduse şi optimizarea tehnologiilor existente în vederea eliminãrii, în mãsura posibilului, a producerii de deşeuri periculoase şi de alte reziduuri şi realizarea unor metode mai eficiente pentru asigurarea gospodãririi deşeurilor periculoase în condiţii ecologice rationale, pe baza studiului efectelor economice, sociale şi ecologice decurgind din adoptarea acestor tehnologii noi sau imbunatatite;
d) vor coopera activ, conform legilor naţionale, reglementãrilor şi politicilor, în domeniul transferului de tehnologii şi al sistemelor de gospodãrire ecologica raţionalã a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri. Ele vor coopera, de asemenea, în dezvoltarea capacitãţii tehnice în statele pãrţi, în special acelea care necesita şi solicita asistenta tehnica în acest domeniu;
e) vor coopera în dezvoltarea normelor tehnice corespunzãtoare şi/sau codurilor de practici corespunzãtoare.
3. Pãrţile vor utiliza mijloacele adecvate pentru a coopera în vederea acordãrii de asistenta tehnica ţãrilor în curs de dezvoltare privind punerea în aplicare a subparagrafelor a), b) şi c) din paragraful 2 al art. 4.
4. Ţinînd cont de necesitãţile ţãrilor în curs de dezvoltare, cooperarea între pãrţi şi între organizaţii internaţionale competente este incurajata pentru promovarea, "inter alia", a constientizarii opiniei publice, a realizãrii unei gospodariri ecologice rationale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri şi adoptarea unor tehnici noi, mai puţin poluante.
ART. 11
Înţelegeri bilaterale, multilaterale şi regionale
1. Fãrã a incalca prevederile art. 4 paragraful 5, pãrţile pot încheia înţelegeri sau acorduri bilaterale, multilaterale şi regionale privind deplasarea transfrontiera a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri cu pãrţile sau cu state care nu sînt pãrţi în convenţie, în asa fel ca astfel de înţelegeri sau acorduri sa nu contravina gospodãririi ecologice rationale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, conform prevederilor prezentei convenţii. Aceste înţelegeri sau acorduri vor stipula prevederi care nu vor fi mai puţin rationale din punct de vedere ecologic decît cele stipulate în convenţie, ţinînd seama în special de interesele statelor în curs de dezvoltare.
2. Pãrţile vor notifica secretariatului cu privire la orice acord sau înţelegeri bilaterale, multilaterale sau regionale menţionate în paragraful 1 şi la cele pe care le-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, în scopul de a controla transportul deşeurilor periculoase în afarã frontierelor între pãrţile semnatare ale unor astfel de acorduri. Prevederile convenţiei nu vor afecta transporturile în afarã frontierelor desfãşurate în baza acestor acorduri, cu condiţia ca acestea sa fie compatibile cu gospodãrirea raţionalã din punct de vedere ecologic a deşeurilor periculoase conform cerinţelor convenţiei.
ART. 12
Consultãri cu privire la problema responsabilitãţii
Pãrţile vor coopera în vederea adoptãrii cît mai curînd posibil a unui protocol care sa stabileascã procedurile adecvate în ceea ce priveşte rãspunderea şi compensaţiile pentru pagubele ce pot rezulta din transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al altor reziduuri.
ART. 13
Transmiterea informaţiilor
1. Pãrţile trebuie, cînd li se aduce la cunostinta, sa asigure ca, în cazul producerii unui accident în timpul unei miscari transfrontiere de deşeuri periculoase sau al depozitarii lor, şi care prezintã riscuri pentru sãnãtatea oamenilor şi a mediului înconjurãtor din alte state, aceste state sa fie informate imediat cu privire la evenimentul respectiv.
2. Pãrţile trebuie sa se informeze reciproc, prin secretariat, asupra:
a) schimbãrilor privind desemnarea autoritãţilor competente şi/sau punctelor focale, conform art. 5;
b) schimbãrilor în definitia nationala a reziduurilor periculoase, în conformitate cu art. 3; şi, cît mai curînd posibil,
c) deciziilor lor de a nu consimţi total sau parţial la importul de deşeuri periculoase sau alte reziduuri pentru depozitarea în zona jurisdicţiei lor naţionale;
d) deciziilor lor de a limita sau de a interzice exportul deşeurilor periculoase sau al altor reziduuri;
e) oricãror alte informaţii necesare conform paragrafului 4 al acestui articol.
3. Pãrţile, în conformitate cu reglementãrile şi legile naţionale, vor transmite prin secretariat, conferintei pãrţilor, stabilitã în art. 15, înaintea încheierii anului calendaristic, un raport asupra anului precedent, conţinînd urmãtoarele informaţii:
a) autoritãţile competente şi punctele focale desemnate de ele conform art. 5;
b) informaţiile privind transportul în afarã frontierelor al deşeurilor periculoase în care au fost implicate, inclusiv:
(i) cantitatea deşeurilor exportate, categoria cãreia îi aparţin, proprietãţile, destinaţia, ţãrile de tranzit şi metodele de evacuare enunţate ca rãspuns la notificare;
(ii) cantitatea şi celelalte date de mai sus privind deşeurile importate;
(iii) eliminari care nu s-au desfãşurat conform planului;
(iv) eforturi de a realiza o reducere a cantitãţii de deşeuri care se transporta în afarã frontierelor;
c) informaţii privind mãsurile adoptate pentru implementarea convenţiei;
d) informaţii statistice adecvate privind efectul asupra mediului şi sãnãtãţii pe care îl au generarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase;
e) informaţii privind acordurile bilaterale, multilaterale şi regionale încheiate conform art. 12;
f) informaţii privind accidentele survenite în transportul deşeurilor şi mãsurilor luate pentru soluţionarea acestora;
g) informaţii privind metodele de eliminare în zona jurisdicţiei lor naţionale;
h) informaţii privind mãsurile luate pentru elaborarea tehnologiilor pentru reducerea şi/sau eliminarea deşeurilor;
i) alte probleme pe care conferinţa pãrţilor le considera relevante;
j) pãrţile, conform legilor şi reglementãrilor naţionale, vor asigura trimiterea copiilor fiecãrei notificãri şi a rãspunsului privind transportul deşeurilor în afarã frontierelor la secretariat, atunci cînd o parte ce considera ca mediul sau poate fi afectat de respectivul transport a cerut acest lucru.
ART. 14
Aspecte financiare
1. Pãrţile sînt de acord sa stabileascã, conform nevoilor specifice ale diferitelor regiuni şi subregiuni, centre regionale sau subregionale pentru perfecţionare şi transfer de tehnologie privitoare la gospodãrirea deşeurilor periculoase şi a altor tipuri de deşeuri şi la reducerea producţiei deşeurilor. Pãrţile vor decide asupra stabilirii unor mecanisme potrivite de finanţare, cu caracter voluntar.
2. Pãrţile vor lua în considerare stabilirea unui fond special pentru a ajuta pe o baza provizorie, în caz de situaţii de urgenta, reducerea pagubelor datorate accidentelor în transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri sau în timpul evacuarii acestor deşeuri.
ART. 15
Conferinţa pãrţilor
1. Se instituie o conferinţa a pãrţilor. Prima intilnire a conferintei pãrţilor va fi convocatã de directorul executiv al P.N.U.E. nu mai tirziu de un an dupã intrarea în vigoare a acestei convenţii. În continuare, intilnirile obişnuite ale conferintei pãrţilor vor fi ţinute la intervale regulate, stabilite de conferinţa la prima întrunire.
2. Intilnirile extraordinare ale conferintei pãrţilor vor fi ţinute atunci cînd va fi considerat necesar de cãtre aceasta sau la cererea scrisã a oricãrei tari semnatare, cu condiţia ca într-o perioada de şase luni de la comunicarea ei cãtre secretariat sa fie sprijinita de cel puţin o treime dintre semnatare.
3. Conferinţa pãrţilor va trebui sa fie de acord şi sa adopte în unanimitate regulile procedurale pentru conferinţa şi pentru orice alt organ subsidiar pe care-l stabileşte, precum şi regulamentul financiar care va stabili participarea financiarã a pãrţilor la convenţia prezenta.
4. La prima intilnire pãrţile vor examina toate mãsurile suplimentare necesare sa ajute la îndeplinirea responsabilitãţilor cu privire la protecţia şi conservarea mediului marin în contextul prezentei convenţii.
5. Conferinţa pãrţilor supravegheazã permanent punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii şi anume:
a) încurajeazã armonizarea politicilor, strategiilor şi mãsurilor necesare pentru reducerea la minimum a daunelor aduse sãnãtãţii omului şi mediului înconjurãtor de cãtre deşeurile periculoase şi alte deşeuri;
b) analizeazã şi adopta, dupã cum este necesar, amendamentele la aceasta convenţie şi la anexele ei, luind în considerare, "inter alia", informaţiile ştiinţifice, tehnice, economice şi ecologice disponibile;
c) examineazã şi adopta orice alta mãsura necesarã pentru scopurile acestei convenţii în lumina experienţei cistigate în funcţionarea şi exploatarea înţelegerilor şi aranjamentelor prevãzute în art. 11;
d) analizeazã şi adopta protocoalele; şi
e) stabileşte organele subsidiare considerate ca necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii.
6. Natiunile Unite şi agenţiile specializate ale acesteia, la fel ca oricare stat ce nu este parte la aceasta convenţie, pot fi reprezentate în calitate de observator la intilnirile conferintei pãrţilor. Oricare alt organism sau agenţie, naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental, calificate în domenii înrudite cu deşeurile periculoase sau alte deşeuri, care a informat secretariatul cu privire la dorinta de a fi reprezentat în calitate de observator la o intilnire a conferintei pãrţilor, poate fi admis numai dacã cel puţin o treime din pãrţile prezente nu obiecteaza. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedura adoptate de conferinţa.
7. Conferinţa pãrţilor va întocmi, în termen de trei ani dupã intrarea în vigoare a convenţiei şi la cel puţin şase ani dupã aceea, o evaluare a eficientei sale şi, dacã se considera necesar, adoptarea unei interdicţii parţiale sau complete de transport al deşeurilor periculoase şi altor deşeuri în lumina celor mai recente informaţii ştiinţifice, ecologice, tehnice şi economice.
ART. 16
Secretariatul
1. Funcţiile secretariatului vor fi:
a) sa initieze şedinţele prevãzute în art. 15 şi 17;
b) sa pregãteascã şi sa transmitã rapoartele bazate pe informaţiile primite în concordanta cu art. 3, 4, 6, 11 şi 13, ca şi pe informaţiile venite de la şedinţe ale unor organe subsidiare stabilite în art. 15, ca şi pe baza informaţiilor potrivite, furnizate de entitãţi guvernamentale şi neguvernamentale pertinente;
c) sa pregãteascã rapoarte asupra activitãţilor desfãşurate pentru exercitarea funcţiilor sale în aceasta convenţie şi sa le prezinte conferintei pãrţilor;
d) sa asigure coordonarea necesarã cu organismele internaţionale pertinente şi în particular sa între în astfel de aranjamente administrative şi contractuale dupã cum este necesar pentru îndeplinirea eficace a funcţiilor sale;
e) sa comunice cu punctele focale şi autoritãţile competente stabilite de pãrţi în concordanta cu art. 5 al acestei convenţii;
f) sa colecteze informaţii privind zonele naţionale autorizate şi facilitãţi ale pãrţilor adecvate pentru evacuarea deşeurilor lor periculoase şi a altor deşeuri şi sa vehiculeze aceste informaţii între pãrţi;
g) sa primeascã şi sa transmitã informaţii de la şi cãtre pãrţi despre:
- surse de asistenta tehnica şi perfecţionare;
- abilitaţi tehnice şi ştiinţifice disponibile;
- surse de informare şi expertiza; şi
- disponibilitatea resurselor cu privire la acordarea de asistenta, dupã cerere în domenii ca:
- manevrarea sistemului de informare al convenţiei;
- gospodãrirea deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri;
- tehnologii sigure din punct de vedere ecologic în legatura cu deşeurile periculoase şi alte deşeuri, ca tehnologiile fãrã deşeuri sau cu deşeuri putine;
- evaluarea capacitãţilor şi amplasamentelor pentru evacuare;
- controlul deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri; şi
- raspunsuri în cazuri de urgenta;
h) sa furnizeze pãrţilor, dupã cerere, informaţii asupra consultantilor sau a firmelor de consult ce au competenta necesarã în domeniu, care pot asista pãrţile la examinarea unei instiintari pentru un transport peste frontiere, sa concorde transportul deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri cu înştiinţarea pertinenta şi/sau faptul ca facilitãţile disponibile propuse pentru deşeurile periculoase sau alte deşeuri sînt sigure din punct de vedere ecologic atunci cînd au motive sa creadã ca deşeurile în discuţie nu vor fi gospodãrite într-un mod sigur din punct de vedere ecologic. Orice asemenea examinare nu va fi în sarcina secretariatului;
i) sa sprijine pãrţile, la cerere, în identificarea cazurilor de trafic ilicit şi sa transmitã imediat pãrţilor orice informaţie primitã privind traficul ilicit;
j) sa coopereze cu pãrţile şi cu organizaţiile pertinente şi competente, precum şi cu agenţiile pentru asigurarea de experţi şi echipament pentru asistenta rapida acordatã statelor în caz de situaţii de urgenta; şi
k) sa-şi îndeplineascã orice alte funcţiuni importante scopurilor acestei convenţii, dupã cum vor fi stabilite de conferinţa pãrţilor.
2. Funcţiile secretariatului vor fi îndeplinite provizoriu de U.N.E.P. pînã cînd prima şedinţa a conferintei pãrţilor se va tine în conformitate cu art. 15.
3. La prima sa şedinţa, conferinţa pãrţilor va desemna secretariatul dintre organizaţiile interguvernamentale competente care îşi arata dorinta de a îndeplini funcţiile secretariatului acestei convenţii. La aceasta şedinţa conferinţa pãrţilor va analiza, de asemenea, modul în care secretariatul provizoriu îşi exercita funcţiile ce i-au fost încredinţate în conformitate cu prevederile paragrafului 1 de mai sus şi va decide asupra structurilor adecvate pentru exercitarea acestor funcţii.
ART. 17
Amendamente la convenţie
1. Orice parte poate propune amendamente la aceasta convenţie şi orice parte la protocol poate propune amendamente la acest protocol. Astfel de amendamente vor lua în considerare, "inter alia", consideratii ştiinţifice şi tehnice pertinente.
2. Amendamentele la aceasta convenţie vor fi adoptate la adunarea conferintei pãrţilor semnatare. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la adunarea pãrţilor. Textul oricãrui amendament propus la aceasta convenţie sau la oricare protocol va fi comunicat pãrţilor de cãtre secretariat cu cel puţin 6 luni înainte de şedinţa la care este propusã pentru adoptare. Secretariatul va comunica de asemenea amendamentele propuse semnatarilor convenţiei pentru informare.
3. Pãrţile vor face eforturi pentru a se ajunge la o înţelegere unanima asupra amendamentelor propuse convenţiei. Dacã toate eforturile de acord unanim au eşuat, în ultima instanta, amendamentul va fi aprobat printr-un vot majoritar de 3/4 al pãrţilor prezente şi va fi supus ratificãrii, aprobãrii, confirmãrii sau acceptãrii.
4. Procedura menţionatã în paragraful 3 de mai sus se aplica amendamentelor la orice protocol şi o majoritate de 2/3 a pãrţilor, care voteazã la şedinţa, va fi suficienta pentru a fi adoptate.
5. Instrumentele de ratificare, aprobare, confirmare oficialã sau acceptare a amendamentelor vor fi pãstrate în arhiva. Amendamentele adoptate conform paragrafelor 3 sau 4 de mai sus vor intra în vigoare între pãrţile care le-au acceptat în a 90-a zi dupã recepţia de cãtre depozitar a instrumentelor lor de ratificare, aprobare, confirmare formala sau acceptare de cãtre cel puţin 3/4 dintre pãrţi care au acceptat amendamentele la protocolul implicat. Amendamentele vor intra în vigoare pentru orice alta parte în a 90-a zi dupã ce partea depoziteaza instrumentele ei de ratificare, aprobare, confirmare formala sau acceptare a amendamentelor.
6. Pentru scopul acestui articol pãrţi prezente şi care voteazã înseamnã pãrţile prezente şi care voteazã pozitiv sau negativ.
ART. 18
Adoptarea şi amendarea anexelor
1. Anexele convenţiei sau ale protocoalelor vor forma parte integrantã a convenţiei sau protocolului, dupã cum este cazul şi, numai dacã nu este exprimat altfel, în mod expres, o referinta la aceasta convenţie sau la protocoalele ei constituie în acelaşi timp o referinta la orice anexa din ea. Astfel de anexe trebuie restrînse la chestiuni ştiinţifice, tehnice şi administrative.
2. Exceptind ceea ce poate fi prevãzut altfel în orice protocol cu privire la anexele sale, se va aplica urmãtoarea procedura propunerii, adoptãrii şi intrãrii în vigoare a anexelor auxiliare la aceasta convenţie sau la anexele la un protocol:
a) anexele la aceasta convenţie şi protocoalele ei vor fi propuse şi adoptate conform procedurii descrise în art. 17 paragrafele 2, 3 şi 4;
b) orice parte care nu poate accepta o anexa în plus la aceasta convenţie sau o anexa la orice protocol pe care l-a semnat va notifica depozitarului în scris despre acest lucru în şase luni de la data comunicãrii adoptãrii. Depozitarul va informa fãrã intirziere toate pãrţile asupra înştiinţãrii primite. O parte poate oricind sa înlocuiascã o declaraţie anterioarã de neacceptare cu una de acceptare şi atunci aceste anexe vor intra în vigoare pentru aceasta parte;
c) dupã şase luni de la data punerii în circulaţie a comunicãrii, anexa va deveni valabilã pentru toate pãrţile la convenţie sau la orice protocol care nu au supus o înştiinţare conformã cu prevederea subparagrafului (b) de mai sus.
3. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei convenţii sau la oricare protocol vor fi supuse aceleaşi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la convenţie sau a anexelor la protocol. Anexele şi amendamentele ulterioare vor lua în consideraţie, "inter alia", consideratii pertinente ştiinţifice şi tehnice.
4. Dacã o anexa auxiliara sau un amendament la o anexa implica un amendament la aceasta convenţie sau la orice protocol, anexa auxiliara sau anexa amendata nu va intra în vigoare pînã cînd amendamentul respectiv nu intra în vigoare.
ART. 19
Verificare
Orice parte care are motive sa creadã ca o alta parte îşi incalca sau şi-a încãlcat obligaţiile asumate prin aceasta convenţie poate informa secretariatul şi într-un asemenea caz va informa simultan şi imediat, direct sau prin secretariat, partea impotriva cãreia s-au fãcut acuzatiile. Toate informaţiile pertinente trebuie supuse de cãtre secretariat pãrţilor.
ART. 20
Soluţionarea conflictelor
1. În cazul unui conflict între pãrţi cu privire la interpretarea, aplicarea sau respectarea convenţiei sau a protocoalelor, acestea vor cauta o soluţionare a conflictului prin negocieri sau prin mijloace paşnice.
2. Dacã pãrţile implicate nu-şi pot soluţiona conflictul prin mijloacele de mai sus, conflictul, dacã pãrţile în conflict sînt de acord, va fi supus Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului, în condiţiile stabilite în anexa VI. În orice caz, lipsa unei înţelegeri cu privire la supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului nu va absolvi pãrţile de responsabilitatea continuãrii cautarii rezolvarii lui prin mijloacele menţionate în paragraful I.
3. În timpul ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii, confirmãrii oficiale sau aderãrii la aceasta convenţie sau oricind dupã aceea, statul sau o organizaţie de integrare politica şi/sau economicã poate declara ca recunoaşte "ipso facto", obligatoriu şi fãrã înţelegere specialã, fata de orice parte care accepta aceeaşi obligaţie:
a) supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie; şi/sau
b) arbitrajul în conformitate cu procedurile stabilite în anexa VI.
O asemenea declaraţie trebuie adusã la cunostinta secretariatului în scris, acesta comunicind-o tuturor pãrţilor.
ART. 21
Semnarea
Aceasta convenţie va putea fi semnatã de state, organizaţii de integrare economice şi/sau politice şi de Namibia la Basel, pe data de 22 martie 1989, şi la Berna, la Departamentul Federal al Afacerilor Externe, în Elvetia, de la 23 martie 1989 pînã la 30 iunie 1989, şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, de la 1 iulie 1989 pînã la 22 martie 1990.
ART. 22
Ratificarea, acceptarea, confirmarea oficialã sau aprobarea
1. Aceasta convenţie va fi supusã ratificãrii, acceptãrii, confirmãrii oficiale sau aprobãrii de cãtre state, de cãtre Namibia, reprezentatã de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi confirmãrii oficiale sau aprobãrii de cãtre organizaţiile de integrare politice şi/sau economice. Instrumentele de ratificare, acceptare, confirmare oficialã sau aprobare vor fi depuse, împreunã, la depozitar.
2. Orice organizaţie menţionatã în paragraful 1 de mai sus care devine parte la aceasta convenţie, fãrã ca nici unul din statele sale membre sa fie parte, va fi supusã obligaţiilor impuse de convenţie.
Dacã unu sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sînt pãrţi în convenţie, organizaţia şi statele ei membre decid asupra responsabilitãţilor lor respective cu privire la executarea obligaţiilor lor în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu sînt abilitate sa-şi exercite simultan drepturile în cadrul convenţiei.
3. În instrumentele lor de confirmare oficialã sau de aprobare, organizaţiile menţionate în paragraful 1 de mai sus vor declara aria competentei lor referitoare la problemele reglementate prin convenţie.
De asemenea, aceste organizaţii notifica toate modificãrile importante cu privire la aria lor de competenta, iar depozitarul informeazã pãrţile.
ART. 23
Aderarea
1. Aceasta convenţie este deschisã aderãrii statelor, a Namibiei, reprezentatã de cãtre Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi organizaţiilor de integrare politica şi/sau economicã de la data la care convenţia nu mai este deschisã semnãrii. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.
2. În instrumentele lor de aderare, organizaţiile menţionate în paragraful 1 de mai sus vor indica aria competentei lor în domeniile reglementate prin convenţie. Aceste organizaţii vor mai informa depozitarul în legatura cu orice modificare substantiala intervenita în aria lor de competenta.
3. Prevederile art. 22 paragraful 2 se vor aplica organizaţiilor de integrare politica şi/sau economicã care adera la prezenta convenţie.
ART. 24
Dreptul la vot
1. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 2 de mai jos, fiecare parte la aceasta convenţie are dreptul la un vot.
2. Organizaţiile de integrare politica şi/sau economicã, conform ariei lor de competenta, în conformitate cu art. 22 paragraful 3 şi art. 23 paragraful 2, îşi vor exercita dreptul de vot cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre care sînt pãrţi la convenţie sau la protocoalele pertinente. Aceste organizaţii nu îşi exercita dreptul de vot dacã statele lor membre şi-l exercita pe al lor şi invers.
ART. 25
Intrare în vigoare
1. Prezenta convenţie intra în vigoare la 90 de zile dupã depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare, adoptare, confirmare oficialã, aprobare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare politica sau economicã care ratifica, accepta, aproba sau confirma oficial prezenta convenţie sau care adera la aceasta, dupã data depunerii celui de-al douazecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare, de confirmare oficialã sau de aderare, convenţia va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, confirmare oficialã sau aderare de cãtre statul respectiv sau organizaţia de integrare politica sau economicã respectiva.
3. În conformitate cu scopurile paragrafelor 1 şi 2 de mai sus, nici unul din instrumentele depuse de cãtre o organizaţie de integrare politica sau economicã nu trebuie sa fie considerat ca un instrument suplimentar pe lîngã instrumentele deja depuse de cãtre statele membre ale organizaţiei respective.
ART. 26
Rezerve şi declaraţii
1. Nici o rezerva sau derogare nu se poate face de la aceasta convenţie.
2. Paragraful 1 al acestui articol nu impiedica nici un stat sau organizaţie de integrare politica sau economicã, atunci cînd semneazã, ratifica, accepta, aproba, confirma oficial sau adera la aceasta convenţie, sa facã declaraţii sau precizãri de poziţii, scrise sau orale, oricare ar fi denumirea acestora, referitoare, între altele, la armonizarea legilor şi reglementãrilor sale cu prevederile acestei convenţii, cu condiţia ca aceste declaraţii sau precizãri sa nu vizeze anularea sau modificarea efectelor juridice ale prevederilor convenţiei în aplicarea lor de cãtre statul respectiv.
ART. 27
Denunţarea
1. În orice moment, dupã trei ani de la data la care aceasta convenţie a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunta convenţia prin înaintarea unei notificãri scrise în acest sens cãtre depozitar.
2. Denunţarea va intra în vigoare la un an dupã primirea notificãrii de cãtre depozitar sau la orice data ulterioara, menţionatã în notificare.
ART. 28
Depozitarul
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul convenţiei şi al oricãrui protocol al acesteia.
ART. 29
Texte autentice
Textele originale în arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola ale acestei convenţii sînt autentice în aceeaşi mãsura.
Drept care subsemnaţii, avînd deplinele puteri, au semnat prezenta convenţie.
Întocmitã în cadrul Conferintei de la Basel, 20-22 martie 1989.
ANEXA 1
CATEGORII DE DEŞEURI CE URMEAZĂ A FI SUPUSE CONTROLULUI
Fluxuri de deşeuri
Y 1 Deşeuri de natura chimica, provenite din spitale, centre medicale
şi clinici
Y 2 Deşeuri rezultate din producţia şi prepararea produselor
farmaceutice
Y 3 Deşeuri farmaceutice şi ale produselor medicamentoase
Y 4 Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea biocidelor şi produselor
fitofarmaceutice
Y 5 Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea produselor chimice de
conservare a lemnului
Y 6 Deşeuri de la producerea, prelucrarea şi utilizarea solventilor
organici
Y 7 Deşeuri de la procese de tratare termica şi alte operaţii de
tratare, conţinînd cianuri
Y 8 Deşeuri de uleiuri minerale, care nu corespund scopului iniţial de
folosire
Y 9 Deşeuri petroliere / ape uzate, hidrocarburi în amestecuri cu apa,
emulsii
Y10 Substanţe uzate şi articole conţinînd sau contaminate cu PCB
(difenilpoliclorinat) şi/sau PCT (terfenile policlorinate) şi/sau PBB
(difenil polibronurate)
Y11 Reziduuri gudronate, provenind de la rafinare, distilare şi orice
tratament pirolitic
Y12 Deşeuri de la producţia şi utilizarea cernelurilor, colorantilor,
pigmentilor, lacurilor şi vopselelor
Y13 Deşeuri de la producţia şi utilizarea rasinilor, latexului,
plastifiantilor şi a adezivilor
Y14 Substanţe chimice uzate provenite din cercetare şi dezvoltare sau
activitãţi în învãţãmînt, care nu sînt identificate şi/sau sînt noi şi
a cãror efecte asupra omului şi/sau mediului înconjurãtor nu sînt
cunoscute
Y15 Deşeuri de natura exploziva care nu fac obiectul altor legislaţii
Y16 Deşeuri de la producţia, prelucrarea şi utilizarea chimicalelor
fotografice şi materiale de lucru aferente
Y17 Deşeuri rezultate de la procese de tratare a suprafeţei metalelor
şi materialelor plastice
Y18 Reziduuri provenind din operaţii de eliminare a deşeurilor
industriale
Deşeuri avînd constituenti ca:
Y19 Metal carbonili
Y20 Beriliu; compuşi de beriliu
Y21 Compuşi de crom hexavalent
Y22 Compuşi de cupru
Y23 Compuşi de zinc
Y24 Arsen; compuşi de arsen
Y25 Seleniu; compuşi de seleniu
Y26 Cadmiu; compuşi de cadmiu
Y27 Antimoniu; compuşi de antimoniu
Y28 Telur; compuşi de telur
Y29 Mercur; compuşi de mercur
Y30 Taliu; compuşi cu taliu
Y31 Plumb; compuşi de plumb
Y32 Compuşi neorganici de fluor, exclusiv fluoruri de calciu
Y33 Cianuri anorganice
Y34 Soluţii acide sau acizi în forma solida
Y35 Soluţii bazice sau baze în forma solida
Y36 Azbest (vata şi fibre)
Y37 Compuşi organofosforici
Y38 Cianuri organice
Y39 Fenoli, compuşi fenolici incluzind clorfenolii
Y40 Eteri
Y41 Solventi organo-halogenati
Y42 Solventi organici, exclusiv solventii halogenati
Y43 Orice compus de dibenzo-furan policlorinat
Y44 Orice compus de dibenzo-p-dioxin-policlorinat
Y45 Compuşi organo-halogenati alţii decît substantele la care se referã
aceasta anexa (ex.: Y39, Y41, Y42, Y43, Y44).
ANEXA 2
CATEGORII DE REZIDUURI CARE NECESITA UN TRATAMENT SPECIAL
Y46 Deşeuri menajere
Y47 Reziduuri provenind de la incinerarea deşeurilor menajere.
ANEXA 3
LISTA CARACTERISTICILOR PERICULOASE
Clasa
O.N.U.*) Cod Caracteristici
-----------
1 H1 Explozive
O substanta exploziva sau deseu este o substanta solida sau
lichidã (sau amestecuri de substanţe sau deşeuri) care este
ea însãşi capabilã prin reactie chimica sa producã gaze la o
astfel de temperatura şi presiune şi cu o astfel de viteza,
pentru a cauza pagube împrejurimilor
3 H3 Lichide inflamabile
Cuvintul "inflamabil" are acelaşi înţeles ca "flamabil";
lichidele inflamabile sînt lichide sau amestecuri de lichide
sau lichide conţinînd solide şi soluţie sau suspensie (de
exemplu vopsele, lacuri etc.), dar nu includ substantele sau
deşeurile altfel clasificate pe baza caracteristicilor lor
periculoase, care dau o tensiune de vapori inflamabil la
temperaturi nu mai mari de 60,5 grade C, într-o incinta
închisã de testare, sau nu mai mult de 65,6 grade C în incinte
deschise de testare. (Întrucît rezultatele testelor în incinte
deschise şi cele închise nu sînt strict comparabile şi chiar
rezultatele individuale de la acelaşi test sînt, de multe ori,
variabile, abaterile de la punctele de mai sus, care fac
posibile astfel de variatii, vor fi considerate conforme
acestei definiţii).
4.1. H4.1 Solide inflamabile
Solide sau deşeuri solide, altele decît cele clasificate ca
explozive, care, în condiţiile intilnite la transport, sînt
uşor combustibile ori pot cauza sau contribui la foc prin
frictiune
4.2. H4.2 Substanţe sau deşeuri labile la combustie spontana
Substanţe sau deşeuri care sînt labile la încãlzire spontana în
condiţii normale ce apar la transport sau la încãlzirea în
contact cu aerul sau devenind atunci labile a lua foc
4.3. H4.3 Substanţe sau deşeuri care, în contact cu apa, emit gaze
inflamabile
Substanţe sau deşeuri care, prin interactiune cu apa, sînt
labile a deveni instantaneu inflamabile sau a forma gaze
inflamabile în cantitãţi periculoase
5.1. H5.1 Oxidanti
Substanţe sau deşeuri care, în timp ce ele însele nu sînt
necesar combustibile, pot, în general, prin formarea de oxigen
sau contribuirea la aceasta, cauza combustia altor materiale
5.2. H5.2 Peroxizi organici
Substanţe organice sau deşeuri care conţin structura bivalenta
-0-0- sînt substanţe termale instabile, care pot sa se
descompuna exotermic autoaccelerat
6.1. H6.1 Otravuri (acute)
Substanţe sau deşeuri labile, fie pentru a cauza moartea sau
vãtãmãri serioase, fie pentru a afecta sãnãtatea umanã, dacã
sînt inhalate sau în contact cu pielea
6.2. H6.2 Substanţe infectioase
Substanţe sau deşeuri conţinînd microorganisme viabile sau
toxinele acestora, care sînt cunoscute sau suspectate a cauza
infectii la animale sau oameni
8 H8 Corosivi
Substanţe sau deşeuri care, prin acţiune chimica, vor cauza
pagube serioase cînd sînt în contact cu tesuturi vii sau în
caz de scurgere vor afecta sau chiar distruge alte bunuri sau
mijloace de transport; acestea pot, de asemenea, cauza alte
afecţiuni
9 H10 Eliberarea gazelor toxice în contact cu aerul sau apa
Substanţe sau deşeuri care, prin interactiune cu aerul sau apa,
sînt labile a produce gaze toxice în cantitãţi periculoase
9 H11 Toxice (efecte întîrziate sau cronice)
Substanţe sau deşeuri care, dacã sînt inhalate sau ingerate sau
dacã penetreaza pielea, pot conduce la efecte întîrziate sau
cronice, incluzind şi efecte cancerigene
9 H12 Ecotoxice
Substanţe sau deşeuri care, dacã sînt eliberate, prezintã sau
pot prezenta, imediat sau cu intirziere un impact aversiv
asupra mediului înconjurãtor prin bioacumulare şi/sau efecte
toxice asupra sistemelor biotice
9 H13 Capabile, prin orice mijloc, dupã evacuare, sa formeze alte
materiale care poseda oricare din caracteristicile enumerate
mai sus.
Teste
Pericolele potenţiale corespunzãtoare citorva tipuri de deşeuri nu sînt în prezent totalmente documentate; testele pentru definirea cantitativã a acestor pericole nu exista. Cercetãri ulterioare sînt necesare pentru a determina mijloacele de caracterizare a proprietãţilor potenţial vãtãmãtoare asupra omului şi/sau asupra mediului înconjurãtor ale acestor deşeuri. Teste standardizate au fost elaborate în cazul substanţelor pure. Multe tari şi-au dezvoltat teste naţionale, care pot fi aplicate la materialele incluse în anexa I, pentru a decide dacã acestea se încadreazã în oricare din caracteristicile redate în aceasta anexa.
*) Corespunde clasificarii de compuşi periculosi în sistemul inclus în recomandãrile Naţiunilor Unite pentru transportul mãrfurilor periculoase (ST/SG/AC.10/1/Rev.5, U.N., N.Y., 1988).
ANEXA 4
OPERAŢIUNI DE ELIMINARE
A. Operaţii care nu sînt legate de posibilitatea de recuperare a resursei, reciclare, refacere, reutilizare directa sau alte alternative de utilizare
Secţiunea A cuprinde toate operaţiile de astfel de eliminari, asa cum intervin acestea în practica.
D 1 Depozitarea pe sau în pãmînt (ex.: acoperiri de teren etc.)
D 2 Tratari de pãmînt (ex.: biodegradarea lichidelor sau descarcarilor
de namoluri pe pãmînt etc.)
D 3 Injectare la adîncime (ex.: injectarea evacuarilor pompabile în
subteran, saline etc.)
D 4 Evacuari de suprafata (ex.: depozitarea lichidelor sau namolurilor în
lagune etc.)
D 5 Acoperiri de teren special proiectate (ex.: dispunerea în celule,
cuve izolate una de alta şi de mediu etc.)
D 6 Evacuare într-un receptor de apa, exceptind marile şi oceanele
D 7 Evacuarea în mari/oceane, incluzind interfata apa - nisip
D 8 Tratament biologic, nespecificat nicaieri în aceasta anexa, din care
rezulta, în final, compuşi sau amestecuri care sînt eliminate prin
intermediul oricãror operaţii din secţiunea A
D 9 Tratamente fizico-chimice, nespecificate în aceasta anexa, din care
rezulta, în final, compuşi sau amestecuri care sînt eliminate prin
intermediul oricãrei operaţii în secţiunea A (ex.: evaporare, uscare,
calcinare, neutralizare, precipitare etc.)
D10 Incinerare pe terenuri
D11 Incinerare pe mare
D12 Depozitari permanente (ex.: depozitari de containere în o mina etc.)
D13 Regrupare înainte de a se încadra în oricare din operaţiile din
secţiunea A
D14 Reambalarea înaintea operaţiilor din secţiunea A
D15 Reconditionari prealabile oricãrei operaţiuni din secţiunea A
B. Operaţii care pot duce la recuperarea, reciclarea, reclamarea resurselor,
direct reutilizabile sau utilizabile pe alte cai
Secţiunea B cuprinde toate acele operaţii privitoare la materialele legal
definite sau considerate a fi deşeuri periculoase şi care, altfel, ar fi
fost destinate pentru operaţiile incluse în secţiunea A.
R 1 Folosite drept combustibili (altfel decît în incinerare directa) sau
alte mijloace de generare a energiei
R 2 Refacerea solventilor / regenerarea
R 3 Reciclarea / refacerea substanţelor organice care nu sînt folosite
ca solventi
R 4 Reciclarea / refacerea (recuperarea) metalelor sau compusilor metalici
R 5 Reciclarea / recuperarea altor materiale anorganice
R 6 Regenerarea acizilor sau bazelor
R 7 Recuperarea componentelor folosite pentru înlãturarea poluarii
R 8 Recuperarea componentelor de la cataliza
R 9 Utilizarea uleiurilor rerafinate sau alte reutilizari ale uleiurilor
anterior folosite
R10 Tratarea solului în folosul agriculturii sau al îmbunãtãţirii
condiţiilor ecologice
R11 Utilizarea materialelor reziduale obţinute de la oricare din
operaţiile numerotate R1-R10
R12 Schimbul de reziduuri pentru reutilizarea lor în oricare din
operaţiile numerotate R1-R11
R13 Acumularea de material, cu intenţia de utilizare la una din
operaţiile din secţiunea B.
ANEXA 5 A
INFORMAŢII CE VOR FI FURNIZATE CU OCAZIA NOTIFICĂRII
1. Motivul pentru exportul deşeurilor
2. Exportatorul de deşeuri *1)
3. Producãtorul(ii) de deşeuri şi locul de producere *1)
4. Eliminatorul de deşeuri şi actualul loc de eliminare *1)
5. Transportatorii(ul) intentionati a fi folosiţi pentru transportul
deşeurilor sau agenţii acestora, dacã sînt cunoscuţi *1)
6. Ţara de export al deşeurilor
Autoritatea competenta *2)
7. Ţãrile prevãzute a fi tranzitate
Autoritatea competenta *2)
8. Ţãrile de import al deşeurilor
Autoritatea competenta *2)
9. Notificarea generalã sau specialã
10. Data(e) prevãzutã pentru expediere(i) şi perioada de timp în care
deşeurile vor fi exportate şi itinerariul propus (incluzind punctele de
intrare şi ieşire) *3)
11. Mijlocul de transport planificat (auto, cale feratã, naval, aer, ape
interioare)
12. Informaţii referitoare la asigurare *4)
13. Denumirea şi descrierea fizica a deşeurilor, incluzind numãrul Y şi
numãrul ONU şi compozitia acestora *5) şi informaţii privitoare la toate
mãsurile speciale de manevrare, incluzind mãsurile de urgenta, prevãzute
pentru cazurile de accidente
14. Tipul de ambalaj (impachetare) prevãzut (ex.: vrac, rezervor,
cisterna)
15. Cantitatea estimatã în greutate/volum *6)
16. Procesul din care deşeurile au rezultat *7)
17. Pentru deşeurile enumerate în anexa I, clasificarile din anexa II:
caracteristicile periculoase, numãrul H şi clasa ONU
18. Metoda de eliminare, conform anexei III
19. Declaraţiile producãtorului de deşeuri şi exportatorului, în vederea
certificãrii exactitatii informaţiilor
20. Informaţii (inclusiv descrierea tehnica a instalaţiei de eliminare a
deşeurilor) comunicate exportatorului/producãtorului de cãtre
eliminatorul deşeurilor şi pe care acesta din urma s-a bazat cînd a
considerat ca operaţiunea de eliminare prevãzutã poate avea loc în
condiţii ecologic rationale conform legilor şi regulamentelor tarii
importatoare
21. Informaţii privind contractul dintre exportator şi eliminator.
NOTE:
*1) Numele şi adresele complete, telefoane, telex sau nume şi numãr de telefax şi/sau numere de telefon, de telex sau de telefax pentru persoanele ce urmeazã a fi contactate.
*2) Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex sau telefax.
*3) În cazul de notificãri generale acoperind mai multe expedieri, vor fi necesare a fi menţionate fiecare data de expediere a fiecãrui transport, dacã acestea sînt cunoscute, sau frecventa transporturilor.
*4) Informaţii referitoare la dispoziţiile pertinente în materie de asigurare şi modul în care exportatorul, transportatorul şi eliminatorul le respecta.
*5) Natura şi concentratiile celor mai periculoase componente, în termeni de toxicitate şi alte pericole prezentate de deşeuri, atît în ce priveşte manipularea, cît şi în ce priveşte metoda de eliminare propusã.
*6) În cazul unei notificãri generale referitoare la mai multe transporturi, vor fi necesare a fi incluse datele privitoare la cantitatea totalã estimatã şi la cantitatea estimatã pentru fiecare transport individual.
*7) Este necesar, cu atît mai mult, a estima pericolul şi a determina şi propune eliminatorului operaţiile cele mai adecvate.
ANEXA 5 B
INFORMAŢII NECESARE A FI PREVĂZUTE PE DOCUMENTUL DE TRANSPORT
1. Exportatorul de deşeuri*)
2. Producãtorul (fabricantul) de deşeuri şi locul de producere*)
3. Eliminatorul de deşeuri şi locul efectiv de eliminare*)
4. Transportatorul(ii) de deşeuri*) sau agentul(ii) acestuia
5. Subiectul notificãrii generale sau speciale
6. Data de începere a transportului transfrontier şi datele şi
semnãturile
pe documentele insotitoare ale fiecãrei persoane care preia transportul
de deşeuri
7. Mijlocul de transport (sosea, cale feratã, cale de navigaţie interna,
maritima, aer), incluzind ţãrile de export, de tranzit şi import, precum
şi punctele de intrare şi ieşire, cînd acestea sînt cunoscute
8. Descrierea generalã a deşeurilor (starea fizica, denumirea şi clasa
de expediţie ONU, numãrul ONU, numãrul Y şi numãrul H, dacã este aplicabil)
9. Informaţii privind necesitãţile (precautiile) speciale de manipulare,
incluzind mãsurile de urgenta în caz de accidente
10. Tipul şi numãrul de colete
11. Cantitatea în greutate/volum
12. Declaraţia producãtorului de deşeuri sau exportatorului ca
informaţiile
sînt corecte (adevãrate)
13. Declaraţia producãtorului sau exportatorului, indicind ca nu sînt
obiecţii din partea nici unui stat participant (autoritãţi competente)
pentru operaţiunea de export
14. Certificat de la eliminator cu privire la recepţia la locul destinat
eliminãrii şi indicarea metodei de eliminare finala şi data aproximativã
a eliminãrii.
NOTE:
Informaţiile necesare pe documentele de transport vor fi, în toate cazurile posibile, integrate într-un singur document cu tot ce este necesar conform reglementãrilor de transport. Acolo unde nu este posibil, informaţiile vor fi completate fãrã a le respecta pe cele cerute prin regulile de transport. Documentul de transport va avea şi instrucţiuni referitoare la persoana imputernicita sa furnizeze informaţii şi sa completeze formularele.
*) Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex, telefon sau telefax, precum şi numele şi numerele de telefon, de telex sau de telefax ale persoanelor ce vor fi contactate în caz de urgenta.
ANEXA 6
ARBITRAJUL
ART. 1
În afarã cazului unor dispoziţii contrare acordului prevãzut de art. 20, procedura de arbitraj se va desfasura în conformitate cu art. 2-10 de mai jos.
ART. 2
Partea reclamanta va notifica secretariatului ca pãrţile au cãzut de acord sa supunã diferendul arbitrajului, conform paragrafelor 2 sau 3 din art. 20, şi va include în mod expres articolele din convenţie a cãror interpretare sau aplicare constituie cauza diferendului. Secretariatul va inainta informaţiile astfel primite tuturor pãrţilor la convenţie.
ART. 3
Tribunalul de arbitraj se compune din 3 membri. Fiecare dintre pãrţile în litigiu va desemna un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnaţi vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru, care va fi preşedinte al tribunalului. Acesta nu va fi conational al uneia dintre pãrţile în litigiu, nici rezident pe teritoriul vreunuia dintre ele, nici angajat al acestora, nici implicat, în cazul respectiv, în alta calitate.
ART. 4
1. Dacã preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost încã desemnat în interval de doua luni de la desemnarea celui de-al doilea arbitru, secretarul general O.N.U. - la solicitarea oricãreia dintre pãrţi - îl va desemna în urmãtoarele doua luni.
2. Dacã una dintre pãrţile în litigiu nu desemneazã un arbitru în doua luni de la primirea solicitãrii, cealaltã parte îl poate informa pe secretarul general O.N.U., care va desemna preşedintele tribunalului de arbitraj în termen de doua luni. Dupã desemnare, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere partii care nu a desemnat un arbitru sa se conformeze în termen de doua luni. La expirarea perioadei respective îl va informa pe secretarul general O.N.U., care va rezolva acest aspect peste alte doua luni.
ART. 5
1. Tribunalul de arbitraj va decide conform legislaţiei internaţionale şi prevederilor convenţiei.
2. Orice tribunal de arbitraj constituit în baza prevederilor prezentei anexe va stabili reguli de procedura proprii.
ART. 6
1. Deciziile tribunalului de arbitraj, atît în chestiuni de procedura, cît şi în cele de conţinut, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor sãi.
2. Tribunalul poate lua mãsurile necesare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la solicitarea uneia dintre pãrţi, sa recomande mãsurile indispensabile de protecţie.
3. Pãrţile în diferend trebuie sa creeze toate facilitãţile necesare pentru buna desfãşurare a procedurii arbitrale.
4. Absenta sau neprezentarea unei pãrţi în diferend nu trebuie sa constituie un impediment în procedura.
ART. 7
Tribunalul are dreptul sa cunoascã şi sa decidã asupra contrareclamatiilor ce vizeazã în mod direct obiectul diferendului.
ART. 8
Atît timp cît tribunalul de arbitraj nu decide altfel, în baza circumstanţelor particulare ale cazului, plata cheltuielilor de judecata, incluzind remunerarea membrilor sãi, va fi împãrţitã în mod egal de cele doua pãrţi. Tribunalul va inregistra toate aceste cheltuieli şi, în final, va prezenta o situaţie definitiva pãrţilor.
ART. 9
Orice parte ce are un interes legitim în problema în diferend, care poate fi afectatã prin decizia în caz, poate interveni în procedura cu consimţãmîntul tribunalului.
ART. 10
1. Tribunalul trebuie sa pronunţe sentinta în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu condiţia de a nu fi necesar a se extinde termenul limita pentru o perioada ce nu depãşeşte 5 luni.
2. Sentinta tribunalului de arbitraj trebuie sa fie motivatã. Aceasta este definitiva şi obligatorie pentru pãrţile în diferend.
3. Orice diferend ce poate aparea între pãrţi referitor la interpretarea sau executarea deciziei poate fi supus spre soluţionare de fiecare parte la tribunalul de arbitraj care a dat-o sau, dacã acesta nu poate fi solicitat, de alt tribunal constituit în acest scop.
---------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
