Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE Nr. 59 din 23 iulie 1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 177 din 26 iulie 1993
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ART. 1
Codul de procedura civilã se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. Cartea I se va denumi "Competenta instanţelor judecãtoreşti".
2. Titlul I "Competenta dupã materie" din cartea I va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 1. - Judecãtoriile judeca:
1. În prima instanta, toate procesele şi cererile, în afarã de cele date prin lege în competenta altor instanţe;
2. plingerile impotriva hotãrîrilor autoritãţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţionalã şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevãzute de lege;
3. în orice alte materii date prin lege în competenta lor.
Art. 2. - Tribunalele judeca:
1. în prima instanta:
a) procesele şi cererile în materie comercialã cu excepţia celor al cãror obiect are o valoare de pînã la 10 milioane lei inclusiv;
b) procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultind din raporturi juridice civile, al cãror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;
c) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afarã de cele date în competenta curţilor de apel;
d) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectualã şi de proprietate industriala;
e) procesele şi cererile în materie de expropriere;
f) cererile pentru încuviinţarea adopţiilor;
g) cererile privind punerea sub interdicţie, declararea dispariţiei şi declararea morţii;
h) cererile privitoare la nulitatea cãsãtoriei, nulitatea sau desfacerea adopţiei şi cele pentru decãderea din drepturile pãrinteşti;
i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sãvîrşite în procesele penale;
j) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executãrii silite a hotãrîrilor date în tari strãine;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate impotriva hotãrîrilor pronunţate de judecãtorii în prima instanta;
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate impotriva hotãrîrilor pronunţate de judecãtorii în ultima instanta;
4. în orice alte materii date prin lege în competenta lor.
Art. 3. - Curţile de apel judeca:
1. în prima instanta, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenta autoritãţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autoritãţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate impotriva hotãrîrilor pronunţate de tribunale în prima instanta;
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate impotriva hotãrîrilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevãzute de lege;
4. în alte materii date prin lege în competenta lor.
Art. 4. - Curtea Suprema de Justiţie judeca:
1. recursurile declarate impotriva hotãrîrilor curţilor de apel şi al altor hotãrîri, în cazurile prevãzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. recursurile în anulare;
4. în orice alte materii date prin lege în competenta sa.
Art. 4^1. - Competenta ce revine instanţelor judecãtoreşti în legatura cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competenta sa soluţioneze litigiul în fond, în lipsa unei convenţii arbitrale."
3. Articolul 8 alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"Cînd mai multe judecãtorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sînt deopotrivã competente, cererile în care figureazã persoanele arãtate la alin. 1 se introduc la judecãtoria din localitatea de resedinta a judeţului, iar în Capitala, la judecãtoria sectorului 4."
4. La articolul 22, dupã alineatul 3 se introduce urmãtorul alineat:
"Exista conflict de competenta, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecãtoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţionalã. În acest caz, conflictul de competenta se rezolva de instanta judecãtoreascã ierarhic superioarã instanţei în conflict, dispoziţiile art. 21 fiind aplicabile."
5. Articolul 27 punctul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"2. cînd el este soţ, ruda sau afin în linie directa ori în linie colateralã, pînã la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pãrţi sau dacã este cãsãtorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;"
6. Articolul 45 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Ministerul Public poate introduce orice acţiune, în afarã de cele strict personale şi sa participe la orice proces, în oricare faza a acestuia, în cazurile în care este necesar pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege."
7. Articolul 94 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 94. - Cînd comunicarea actelor de procedura nu se poate face din cauza ca s-a darimat clãdirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemãnãtor, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va înştiinţa din timp partea despre aceasta împrejurare, dispoziţiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzãtor."
8. Articolul 158 alineatele 2 şi 3 vor avea urmãtorul cuprins:
"Dacã instanta se declara competenta, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putind sa facã, potrivit legii, apel sau recurs dupã darea hotãrîrii asupra fondului.
Dacã instanta se declara necompetentã, ea va trimite dosarul instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent, de îndatã ce hotãrîrea a devenit irevocabilã. Termenul pentru exercitarea caii de atac curge de la pronunţare."
9. Articolul 193 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 193. - Înainte de a fi ascultat, martorul depune urmãtorul jurãmînt: "Jur ca voi spune adevãrul şi ca nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"
În timpul depunerii jurãmîntului, martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.
Referirea la divinitate din formula jurãmîntului se schimba potrivit credinţei religioase a martorului.
Martorului de alta religie decît cea creştinã nu îi sînt aplicabile prevederile alin. 2.
Martorul fãrã confesiune va depune urmãtorul jurãmînt: "Jur pe onoare şi constiinta ca voi spune adevãrul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".
Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun jurãmîntul vor rosti în fata instanţei urmãtoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevãrul şi ca nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."
Situaţiile la care se referã alin. 3, 4, 5 şi 6 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor fãcute de martor.
Dupã depunerea jurãmîntului, preşedintele va pune în vedere martorului ca, dacã nu va spune adevãrul, sãvîrşeşte infracţiunea de mãrturie mincinoasã.
Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisã.
Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurãmînt; i se atrage însã atenţia sa spunã adevãrul."
10. Articolul 255 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Hotãrîrile prin care se rezolva fondul cauzei în prima instanta se numesc "sentinţe", iar hotãrîrile prin care se soluţioneazã apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc "decizii"."
11. La articolul 258, dupã alineatul 3 se introduce urmãtorul alineat:
"Dispozitivul hotãrîrii se consemneazã într-un registru special, ţinut de fiecare instanta."
12. Articolul 261 alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"În cazul în care, dupã pronunţare, unul dintre judecãtori este în imposibilitate de a semna hotãrîrea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacã cel în imposibilitate sa semneze este grefierul, hotãrîrea va fi semnatã de grefierul şef, facindu-se menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecãtor sau pe grefier sa semneze hotãrîrea."
13. Articolul 266 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Hotãrîrea se va face în doua exemplare originale, din care unul se ataşeazã la dosarul cauzei, iar celãlalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotãrîri al instanţei."
14. Articolul 269 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Hotãrîrile vor fi investite cu formula executorie, dupã cum urmeazã:
"Noi, Preşedintele României"
(Aici urmeazã cuprinsul hotãrîrii.)
"Dãm împuternicire şi ordonãm agenţilor administrativi şi ai forţei publice sa execute aceasta (hotãrîre); procurorilor sa stãruie aducerea ei la îndeplinire. Spre credinţa, prezenta (hotãrîre) s-a semnat de ........ (Urmeazã semnatura preşedintelui şi a grefierului.)"
15. Articolul 279 alineatul 2 punctul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"1. în materie de strãmutare de hotãrîre, desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricãror lucrãri avînd o aşezare fixa;"
16. Titlul IV "Cãile ordinare de atac" din cartea II va avea urmãtorul cuprins:
"CAPITOLUL I
Apelul
Secţiunea I
Termenul şi formele apelului
Art. 282. - Hotãrîrile date în prima instanta de judecãtorie sînt supuse apelului la tribunal, iar hotãrîrile date în prima instanta de cãtre tribunal sînt supuse apelului la curtea de apel.
Impotriva încheierilor premergãtoare nu se poate face apel decît o data cu fondul, în afarã de cazul cînd prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecaţii.
Apelul hotãrîrii se socoteşte fãcut şi impotriva încheierilor premergãtoare.
Art. 283. - Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotãrîre nu mai are dreptul de a face apel.
Art. 284. - Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotãrîrii, dacã legea nu dispune altfel.
Termenul de apel curge chiar dacã comunicarea hotãrîrii a fost facuta o data cu somaţia de executare.
Dacã o parte face apel înainte de comunicarea hotãrîrii, aceasta se socoteşte comunicatã la data depunerii cererii de apel.
Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunţarea hotãrîrii, în afarã de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, cînd termenul curge de la comunicarea hotãrîrii.
Art. 285. - Termenul de apel se întrerupe prin moartea partii care are interes sa facã apel. În acest caz se face din nou o singura comunicare a hotãrîrii, la cel din urma domiciliu al partii, pe numele moştenirii, fãrã sa se arate numele şi calitatea fiecãrui moştenitor.
Termenul de apel va începe sa curgã din nou de la data comunicãrii prevãzute la alin. 1. Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrînsa sau dispãruţi ori în caz de moştenire vacanta, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.
Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.
Art. 286. - Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului cãruia i s-a fãcut comunicarea. În acest caz se va face o noua comunicare partii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe sa curgã din nou de la aceasta data.
Art. 287. - Cererea de apel va cuprinde:
1. numele, domiciliul sau resedinta pãrţilor;
2. arãtarea hotãrîrii care se ataca;
3. motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiazã apelul;
4. dovezile invocate în susţinerea apelului;
5. semnatura.
Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sînt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decãderii. Aceste cerinţe pot fi împlinite pînã cel mai tirziu la prima zi de înfãţişare, iar lipsa semnãturii, în condiţiile prevãzute de art. 133 alin. 2.
Cînd dovezile propuse sînt martori sau înscrisuri nearãtate la prima instanta, se vor aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 112 pct. 5.
Art. 288. - La cererea de apel se vor alãturã atitea copii citi intimaţi sunt.
Apelul se depune la instanta a carei hotãrîre se ataca, sub sancţiunile nulitãţii.
Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreunã cu apelurile fãcute, numai dupã împlinirea termenului de apel pentru toate pãrţile.
Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndatã dacã s-a fãcut cerere pentru suspendarea executãrii hotãrîrii primei instanţe.
Art. 289. - Preşedintele instanţei de apel, îndatã ce primeşte dosarul, va fixa termen de înfãţişare, potrivit dispoziţiilor art. 114, şi va dispune citarea pãrţilor.
Totodatã, preşedintele va dispune sa se comunice intimatului, o data cu citaţia, o copie de pe cererea de apel, împreunã cu copiile certificate de pe înscrisurile alãturate şi care nu au fost înfãţişate la prima instanta, punîndu-i-se în vedere sa depunã la dosar intimpinare.
Dispoziţiile art. 113 alin. 2 sînt aplicabile în mod corespunzãtor.
Apelurile fãcute impotriva aceleiaşi hotãrîri vor fi repartizate la o singura secţie a instanţei de apel.
Art. 290. - Cînd apelurile fãcute impotriva aceleiaşi hotãrîri au fost repartizate la secţii deosebite, preşedintele ultimei secţii investite va dispune trimiterea apelului la secţia cea dintii investitã.
Art. 291. - În cazul cînd intimatul nu a primit, în termenul prevãzut de art. 114, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfãţişare, un termen înãuntrul cãruia sa depunã la dosar intimpinare.
Dacã intimatul lipseşte la prima zi de înfãţişare şi instanta constata ca motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amînarea cauzei şi efectuarea comunicãrii, iar dacã motivele nu au fost comunicate în termen, instanta va dispune amînarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art. 114 alin. 5.
Art. 292. - Pãrţile nu se vor putea folosi, înaintea instanţei de apel, de alte motive, mijloace de apãrare şi dovezi decît de cele invocate la prima instanta sau arãtate în cererea de apel şi în intimpinare, afarã de cazul prevãzut la art. 138.
NOTA:
Articolul 293 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952.
Secţiunea II
Judecarea apelului
Art. 294. - În apel nu se poate schimba calitatea pãrţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedura şi alte asemenea mijloace de apãrare nu sînt considerate cereri noi.
Se vor putea cere însã dobinzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despãgubiri ivite dupã darea hotãrîrii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legalã.
Art. 295. - Instanta de apel va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum şi administrarea altor probe, dacã le considera necesare pentru soluţionarea cauzei.
Art. 296. - Instanta de apel poate pãstra ori schimba în tot sau în parte hotãrîrea atacatã.
Art. 297. - În cazul în care se constata ca, în mod greşit, prima instanta a rezolvat procesul fãrã a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a fãcut în lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va desfiinta hotãrîrea atacatã şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Dacã hotãrîrea a fost desfiintata pentru lipsa de competenta, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent.
Art. 298. - Dispoziţiile de procedura privind judecata în prima instanta se aplica şi în instanta de apel, în mãsura în care nu sînt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.
CAPITOLUL II
Recursul
Secţiunea I
Termenul şi formele recursului
Art. 299. - Hotãrîrile date fãrã drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevãzute de lege, hotãrîrile altor organe cu activitate jurisdicţionalã sînt supuse recursului.
Art. 300. - Recursul suspenda executarea hotãrîrii numai în cauzele privitoare la strãmutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricãror lucrãri avînd o aşezare fixa, precum şi în cazurile anume prevãzute de lege.
La cerere, instanta sesizatã cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executãrii hotãrîrii recurate şi în alte cazuri decît cele la care se referã alin. 1.
Suspendarea la cerere a executãrii hotãrîrii poate fi acordatã cu sau fãrã depunerea unei cauţiuni ce se va stabili dupã ascultarea pãrţilor citate în camera de consiliu.
În cazuri urgente, preşedintele instanţei de recurs poate dispune, la cerere, prin încheiere motivatã, suspendarea executãrii şi fãrã citarea pãrţilor, chiar înainte de primirea dosarului.
Instanta poate reveni asupra suspendãrii acordate, dispoziţiile alin. 3 şi 4 fiind aplicabile în mod corespunzãtor.
Art. 301. - Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotãrîrii, dacã legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 se aplica în mod corespunzãtor.
Art. 302. - Recursul se depune în instanta a carei hotãrîre se ataca, sub sancţiunea nulitãţii.
Art. 303. - Recursul se va motiva prin însãşi cererea de recurs sau înãuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotãrîrii, chiar dacã recursul s-a fãcut mai înainte.
Cererea de recurs va cuprinde arãtarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor.
În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.
Preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea sa o înapoieze partii prezente, dacã nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege, pentru a fi refãcutã, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.
Dupã împlinirea termenului de recurs pentru toate pãrţile, instanta a carei hotãrîre este recuratã va inainta instanţei de recurs dosarul împreunã cu dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotãrîrii.
Art. 304. - Casarea unei hotãrîri se poate cere:
1. cînd instanta nu a fost alcãtuitã potrivit dispoziţiilor legale;
2. cînd hotãrîrea s-a dat de alţi judecãtori decît cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
3. cînd hotãrîrea s-a dat cu încãlcarea competentei altei instanţe;
4. cînd instanta a depãşit atribuţiile puterii judecãtoreşti;
5. cînd, prin hotãrîrea data, instanta a încãlcat formele de procedura prevãzute sub sancţiunea nulitãţii de art. 105 alin. 2;
6. cînd instanta nu s-a pronunţat asupra unui capãt de cerere, a acordat mai mult decît s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut;
7. cînd hotãrîrea nu cuprinde motivele pe care se sprijinã sau cînd cuprinde motive contradictorii ori strãine de natura pricinii;
8. cînd instanta, interpretind greşit actul juridic dedus judecaţii, a schimbat natura ori înţelesul lãmurit şi vadit neîndoielnic al acestuia;
9. cînd hotãrîrea pronunţatã este lipsitã de temei legal ori a fost data cu încãlcarea sau aplicarea gresita a legii;
10. cînd instanta nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apãrare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaritoare pentru dezlegarea pricinii;
11. cînd hotãrîrea se întemeiazã pe o greseala grava de fapt, decurgind dintr-o apreciere eronatã a probelor administrate.
Art. 304^1. - Recursul declarat impotriva unei hotãrîri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 304, instanta putind sa examineze cauza sub toate aspectele.
Art. 305. - În instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor.
Art. 306. - Recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alin. 2.
Motivele de ordine publica pot fi invocate şi din oficiu de instanta de recurs, care însã este obligatã sa le punã la dezbatere pãrţilor.
Indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacã dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prevãzute de art. 304.
Art. 307. - Abrogat.
Art. 308. - Preşedintele instanţei, dupã ce va constata ca procedura de comunicare a hotãrîrii a fost îndeplinitã, va fixa termen de judecata şi va dispune citarea pãrţilor şi comunicarea motivelor de recurs.
Intimatul va putea depune intimpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecata.
Preşedintele, fixind termenul de judecata, poate desemna un judecãtor pentru întocmirea unui raport asupra recursului. La Curtea Suprema de Justiţie raportul se întocmeşte de un judecãtor sau de un magistrat asistent.
Raportul va cuprinde, pe scurt, arãtarea obiectului cererii de chemare în judecata, soluţia recuratã, precum şi temeiurile acesteia, în mãsura în care este nevoie pentru soluţionarea recursului.
Raportul va trebui depus la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de ziua înfãţişãrii.
Secţiunea II
Judecarea recursului şi efectele casãrii
Art. 309. - Preşedintele va da cuvintul pãrţilor dupã citirea raportului.
Procurorul vorbeşte cel din urma, afarã de cazul cînd este parte principala sau recurent.
Art. 310. - Dacã nu se dovedeşte, la prima zi de înfãţişare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacã aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti fãcut în termen.
Art. 311. - Hotãrîrea casatã nu are nici o putere.
Actele de executare sau asigurare fãcute în puterea unei asemenea hotãrîri sînt desfiinţate de drept, dacã instanta de recurs nu dispune altfel.
Art. 312. - Curţile de apel şi tribunalele, în caz de casare, vor judeca pricina în fond.
Cu toate acestea, în cazul în care instanta, a carei hotãrîre este recuratã, a soluţionat procesul fãrã a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a facuta în lipsa partii care nu a fost regulat citata la administrarea probelor şi la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupã casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotãrîrea casatã sau altei instanţe de acelaşi grad. În cazul casãrii pentru lipsa de competenta, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţionalã competent, potrivit legii.
Dacã instanta de recurs constata ca ea însãşi era competenta sa soluţioneze pricina în prima instanta sau în apel, va casa hotãrîrea recuratã şi va soluţiona cauza potrivit competentei sale.
Art. 313. - Curtea Suprema de Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instanţei care a pronunţat hotãrîrea casatã ori, atunci cînd interesele bunei administrãri a justiţiei o cer, altei instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casãrii pentru lipsa de competenta, cînd trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent potrivit legii.
Art. 314. - Curtea Suprema de Justiţie hotãrãşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseazã hotãrîrea atacatã numai în scopul aplicãrii corecte a legii la împrejurãri de fapt ce au fost deplin stabilite.
Art. 315. - În caz de casare, hotãrîrile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sînt obligatorii pentru judecãtorii fondului.
Cînd hotãrîrea a fost casatã pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.
Dupã casare, instanta de fond va judeca din nou, ţinînd seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a carei hotãrîre a fost casatã.
Art. 316. - Dispoziţiile de procedura privind judecata în apel se aplica şi în instanta de recurs, în mãsura în care nu sînt potrivnice celor cuprinse în acest capitol."
17. Articolul 319 alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"Contestaţia se poate face înainte de începerea executãrii şi în tot timpul ei, pînã la sãvîrşirea ultimului act de executare. Impotriva hotãrîrilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silitã, contestaţia poate fi introdusã în termen de 15 zile de la data cînd contestatorul a luat cunostinta de hotãrîre, dar nu mai tirziu de un an de la data cînd hotãrîrea a rãmas irevocabilã."
18. La articolele 322 alineatul 1, 323 alineatul 1, 324 punctele 1 şi 5 şi 327 alineatul 1, noţiunea "hotãrîre desavirsita" se înlocuieşte cu "hotãrîre definitiva".
19. Capitolul III din titlu V "Cãile extraordinare de atac" al cãrţii II se va denumi "Recursul în interesul legii şi recursul în anulare" şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 329. - Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg teritoriul tarii, sa ceara Curţii Supreme de Justiţie sa se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferita din partea instanţelor judecãtoreşti.
Deciziile prin care se soluţioneazã sesizãrile se pronunţa de secţiile unite şi se aduc la cunostinta instanţelor de Ministerul Justiţiei.
Soluţiile se pronunţa numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrîrilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.
Art. 330. - Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Suprema de Justiţie, hotãrîrile judecãtoreşti irevocabile pentru urmãtoarele motive:
1. cînd instanta a depãşit atribuţiile puterii judecãtoreşti;
2. cînd s-au savirsit infracţiuni de cãtre judecãtori în legatura cu hotãrârea pronunţatã.
Art. 330^1. - Recursul în anulare se poate declara oricind.
Art. 330^2. - Procurorul general poate dispune pe termen limitat suspendarea executãrii hotãrîrilor judecãtoreşti înainte de introducerea recursului în anulare.
Dupã introducerea recursului în anulare, instanta poate sa dispunã suspendarea executãrii hotãrîrilor sau sa revinã asupra suspendãrii acordate.
Art. 330^3. - La judecarea şi soluţionarea recursului în anulare se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile privitoare la recurs.
Judecata recursului în anulare se face cu participarea procurorului, care expune motivele acestui recurs şi va pune concluzii.
Art. 330^4. - Pînã la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile din proces pot cere continuarea judecaţii."
20. Cartea IV se va denumi "Despre arbitraj" şi va avea urmãtorul cuprins:
"CARTEA IV
Despre arbitraj
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 340. - Persoanele care au capacitatea deplina de exerciţiu al drepturilor pot conveni sa soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afarã de acelea care privesc drepturi asupra cãrora legea nu permite a se face tranzacţie.
Art. 340^1. - Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitralã, uneia sau mai multor persoane, investite de pãrţi sau în conformitate cu acea convenţie sa judece litigiul şi sa pronunţe o hotãrîre definitiva şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupã caz, arbitrii investiti constituie, în sensul dispoziţiilor de fata, tribunalul arbitral.
Art. 341. - Arbitrajul se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit convenţiei arbitrale, încheiat conform cu prevederile cap. II.
Sub rezerva respectãrii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, pãrţile pot stabili prin convenţia arbitralã sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumitã reglementare avînd ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între pãrţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotãrîrii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfãşurare a arbitrajului.
În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va socoti mai potrivit.
Dacã nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmeazã.
Art. 341^1. - Pãrţile pot conveni ca arbitrajul sa fie organizat de o instituţie permanenta de arbitraj sau de o terta persoana.
Art. 342. - Pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfãşurarea arbitrajului, partea interesatã poate sesiza instanta de judecata care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul în fond, în prima instanta.
În cazul în care pãrţile au încheiat convenţia arbitralã în cursul judecãrii litigiului la o instanta judecãtoreascã, aceasta devine competenta sa soluţioneze cererile prevãzute în alin. 1.
Instanta va soluţiona aceste cereri de urgenta şi cu precãdere, cu procedura ordonanţei preşedinţiale.
CAPITOLUL II
Convenţia arbitralã
Art. 343. - Convenţia arbitralã se încheie, în scris, sub sancţiunea nulitãţii.
Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisã în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stãtãtoare, denumita compromis.
Art. 343^1. - Prin clauza compromisorie pãrţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inseratã sau în legatura cu acesta sa fie soluţionate pe calea arbitrajului, aratindu-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisã.
Art. 343^2. - Prin compromis pãrţile convin ca un litigiu ivit între ele sa fie soluţionat pe calea arbitrajului, aratindu-se, sub sancţiunea nulitãţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Art. 343^3. - Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenta instanţelor judecãtoreşti.
Tribunalul arbitral îşi verifica propria sa competenta de a soluţiona un litigiu şi hotãrãşte în aceasta privinta printr-o încheiere care se poate desfiinta numai prin acţiunea în anulare introdusã impotriva hotãrîrii arbitrale, conform art. 364.
Art. 343^4. - În cazul în care pãrţile în proces au încheiat o convenţie arbitralã, pe care una dintre ele o invoca în instanta judecãtoreascã, aceasta îşi verifica competenta.
Instanta va retine spre soluţionare procesul dacã:
a) pîrîtul şi-a formulat apãrãrile în fond, fãrã nici o rezerva intemeiata pe convenţia arbitralã;
b) convenţia arbitralã este lovitã de nulitate ori este inoperantã;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile piritului în arbitraj.
În celelalte cazuri, instanta judecãtoreascã, la cererea uneia dintre pãrţi, se va declara necompetentã, dacã va constata ca exista convenţie arbitralã.
În caz de conflict de competenta, hotãrãşte instanta judecãtoreascã ierarhic superioarã instanţei înaintea cãreia s-a ivit conflictul.
CAPITOLUL III
Arbitrii. Constituirea tribunalului arbitral.
Termenul şi locul arbitrajului
Art. 344. - Poate fi arbitru orice persoana fizica, de cetãţenie romana, care are capacitatea deplina de exerciţiu al drepturilor.
Art. 345. - Pãrţile stabilesc dacã litigiul se judeca de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulţi arbitri.
Dacã pãrţile n-au stabilit numãrul arbitrilor, litigiul se judeca de trei arbitri, cîte unul numit de fiecare dintre pãrţi, iar al treilea - suprrbitrul - desemnat de cei doi arbitri.
Dacã exista mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi piriti, pãrţile care au interese comune vor numi un singur arbitru.
Art. 346. - Este nulã clauza din convenţia arbitralã care prevede dreptul uneia dintre pãrţi de a numi arbitru în locul celeilalte pãrţi sau de a avea mai mulţi arbitri decît cealaltã parte.
Art. 347. - Arbitrii sînt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.
Cînd arbitrul unic sau, dupã caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitralã şi nici nu s-a prevãzut modalitatea de numire, partea care vrea sa recurgã la arbitraj invita cealaltã parte, în scris, sa procedeze la numirea lor.
În comunicare se arata numele, domiciliul şi, pe cît posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea sa recurgã la arbitraj, precum şi enunţarea succintã a pretenţiilor şi a temeiului lor.
Art. 348. - Partea cãreia i s-a fãcut comunicarea trebuie sa transmitã, la rindul sau, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, rãspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, dupã caz, numele, domiciliul şi, pe cît posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de ea.
Art. 349. - Acceptarea însãrcinãrii de arbitru trebuie sa fie facuta în scris şi comunicatã pãrţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire.
Art. 350. - Cei doi arbitri vor proceda la numirea suprrbitrului, în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Suprrbitrul se va conformã prevederilor art. 349.
Art. 351. - În caz de neînţelegere între pãrţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacã o parte nu numeşte arbitrul ori dacã cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei suprrbitrului, partea care vrea sa recurgã la arbitraj poate cere instanţei judecãtoreşti sa procedeze la numirea arbitrului ori, dupã caz, a suprrbitrului.
Încheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea pãrţilor. Ea nu este supusã cãilor de atac.
Art. 351^1. - Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sînt cele prevãzute pentru recuzarea judecãtorilor. Poate constitui o cauza de recuzare şi neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevãzute în convenţia arbitralã.
O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decît pentru cauze survenite dupã numire.
Persoana care ştie ca în privinta sa exista o cauza de recuzare este obligatã sa înştiinţeze pãrţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însãrcinarea de arbitru, iar dacã asemenea cauze survin dupã acceptare, de îndatã ce le-a cunoscut.
Aceasta persoana nu poate participa la judecarea litigiului decît dacã pãrţile, înştiinţate potrivit alineatului precedent, comunica în scris ca înţeleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul sa se obţinã de la judecarea litigiului, fãrã ca obţinerea sa însemne recunoaşterea cauzei de recuzare.
Art. 351^2. - Recuzarea trebuie sa fie cerutã, sub sancţiunea decãderii, în termen de 10 zile de la data cînd partea a luat cunostinta de numirea arbitrului sau, dupã caz, de la survenirea cauzei de recuzare.
Cererea de recuzare se soluţioneazã de instanta judecãtoreascã, prevãzutã de art. 342, cu citarea pãrţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusã cãilor de atac.
Art. 352. - În caz de vacanta, pentru orice cauza, recuzare, revocare, abţinere, renunţare, împiedicare, deces, şi dacã nu s-a numit un supleant sau dacã acesta este împiedicat sa-şi exercite însãrcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui.
Art. 353. - Arbitrii sînt rãspunzãtori de daune, în condiţiile legii:
a) dacã, dupã acceptare, renunţa în mod nejustificat la însãrcinarea lor;
b) dacã, fãrã motiv justificat, nu participa la judecarea litigiului ori nu pronunţa hotãrîrea în termenul stabilit de convenţia arbitralã sau de lege;
c) dacã nu respecta caracterul confidenţial al arbitrajului, publicind sau divulgind date de care iau cunostinta în calitate de arbitri, fãrã a avea autorizarea pãrţilor;
d) dacã incalca în mod flagrant îndatoririle ce le revin.
Art. 353^1. - În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanenta, toate atribuţiile ce revin instanţei judecãtoreşti în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercita de acea instituţie, conform regulamentului sau, afarã numai dacã acel regulament prevede altfel.
Art. 353^2. - Tribunalul arbitral se considera constituit pe data ultimei acceptãri a însãrcinãrii de arbitru sau, dupã caz, de arbitru unic.
Data acceptãrii este cea a expedierii prin posta a comunicãrii prevãzute de art. 349.
Art. 353^3. - Dacã pãrţile n-au prevãzut altfel, tribunalul arbitral trebuie sa pronunţe hotãrîrea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.
Termenul se suspenda pe timpul judecãrii unei cereri de recuzare sau a oricãrei alte cereri incidente adresate instanţei judecãtoreşti prevãzute de art. 342.
Pãrţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului.
De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult doua luni.
Termenul se prelungeşte de drept cu doua luni în cazul prevãzut de art. 360^3, precum şi în cazul decesul uneia dintre pãrţi.
Trecerea termenului prevãzut în prezentul articol nu poate sa constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afarã de cazul în care una dintre pãrţi a notificat celeilalte pãrţi şi tribunalului arbitral, pînã la primul termen de înfãţişare, ca înţelege sa invoce caducitatea.
Art. 354. - Pãrţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileşte de tribunalul arbitral.
CAPITOLUL IV
Sesizarea tribunalului arbitral. Cuprinsul cererii de arbitrare.
Intimpinarea. Cererea reconvenţionalã
Art. 355. - Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisã, care va cuprinde:
a) numele, domiciliul sau resedinta pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în Registrul comerţului, numãrul de telefon, contul bancar;
b) numele şi calitatea celui care angajeazã sau reprezintã partea în litigiu, anexindu-se dovada calitãţii;
c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexindu-se copie de pe contractul în care este inseratã, iar dacã s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;
d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;
e) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiazã cererea;
f) numele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;
g) semnatura partii.
Cererea se poate face şi printr-un proces-verbal încheiat în fata tribunalului arbitral şi semnat de pãrţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.
Art. 356. - Reclamantul va comunica piritului, precum şi fiecãrui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate.
Art. 356^1. - În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pîrîtul va face intimpinare cuprinzînd excepţiile privind cererea reclamantului, rãspunsul în fapt şi în drept la aceasta cerere, probele propuse în apãrare, precum şi, în mod corespunzãtor, celelalte menţiuni prevãzute în art. 355, pentru cererea de arbitrare.
Excepţiile şi alte mijloace de apãrare, care nu au fost arãtate prin intimpinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decãderii, cel mai tirziu la primul termen de înfãţişare. Dispoziţiile art. 358^12 alin. 3 rãmîn aplicabile.
Dacã prin nedepunerea intimpinarii litigiul se amina, pîrîtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amînare.
Dispoziţiile art. 356 se aplica în mod corespunzãtor.
Art. 357. - Dacã pîrîtul are pretenţii impotriva reclamantului, derivînd din acelaşi raport juridic, el poate face cererea reconvenţionalã.
Cererea reconvenţionalã va fi introdusã în cadrul termenului pentru depunerea intimpinarii sau cel mai tirziu pînã la primul termen de înfãţişare şi trebuie sa îndeplineascã aceleaşi condiţii ca şi cererea principala.
CAPITOLUL V
Procedura arbitralã
Art. 358. - În intreaga procedura arbitralã trebuie sa se asigure pãrţilor, sub sancţiunea nulitãţii hotãrîrii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apãrare şi a principiului contradictorialitãţii.
Art. 358^1. - Comunicarea între pãrţi sau cãtre pãrţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotãrîrilor arbitrale şi încheierilor de şedinţa se face prin scrisoare recomandatã cu recipisa de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi înştiinţãrile pot fi fãcute şi prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicãrii şi a textului transmis.
Înscrisurile pot fi inminate şi personal partii, sub semnatura.
Dovezile de comunicare se depun la dosar.
Art. 358^2. - Îndatã dupã expirarea termenului pentru depunerea intimpinarii, tribunalul arbitral verifica stadiul pregãtirii litigiului pentru dezbatere şi, dacã va socoti necesar, va dispune mãsurile corespunzãtoare pentru completarea dosarului.
Dupã aceasta verificare şi, dacã este cazul, dupã completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeazã termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea pãrţilor.
Art. 358^3. - Între data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie sa existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.
Art. 358^4. - Pãrţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de orice persoana.
Art. 358^5. - Neprezentarea partii legal citate nu impiedica dezbaterea litigiului, afarã numai dacã partea lipsa nu va cere, cel mai tirziu pînã în preziua dezbaterii, amînarea litigiului pentru motive temeinice, incunostiintind în acelaşi termen şi cealaltã parte, precum şi arbitrii. Amînarea se poate acorda o singura data.
Art. 358^6. - Oricare dintre pãrţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului sa se facã în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, art. 358^3 raminind însã aplicabil.
Art. 358^7. - Dacã ambele pãrţi, deşi legal citate, nu se prezintã în termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul în afarã de cazul în care s-a cerut amînarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, sa amine judecarea litigiului, citind pãrţile, dacã apreciazã ca prezenta lor la dezbatere este necesarã.
Art. 358^8. - Înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre pãrţi poate cere instanţei judecãtoreşti competente sa încuviinţeze mãsuri asigurãtoare şi mãsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau sa constate anumite împrejurãri de fapt.
La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare sau, în lipsa, dovada comunicãrii prevãzute de art. 347 alin. 2 şi 3, precum şi convenţia arbitralã.
Încuviinţarea acestor mãsuri va fi adusã la cunostinta tribunalului arbitral de cãtre partea care le-a cerut.
Art. 358^9. - În cursul arbitrajului, mãsurile asigurãtoare şi mãsurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurãri de fapt, pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire, executarea acestor mãsuri se dispune de cãtre instanta judecãtoreascã.
Art. 358^10. - Fiecare dintre pãrţi are sarcina sa dovedeascã faptele pe care îşi întemeiazã în litigiu pretenţia sau apãrarea.
În vederea soluţionãrii litigiului, tribunalul arbitral poate cere pãrţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricãror probe prevãzute de lege.
Art. 358^11. - Administrarea probelor se efectueazã în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor sa fie efectuatã în fata unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.
Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fãrã prestare de jurãmînt.
Tribunalul arbitral nu poate sa recurgã la mijloace de constringere şi nici sa aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor mãsuri pãrţile se pot adresa instanţei judecãtoreşti prevãzute de art. 342.
Aprecierea probelor se face de cãtre arbitri potrivit intimei lor convingeri.
Art. 358^12. - Orice excepţie privind existenta şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însãrcinãrii arbitrilor şi desfãşurarea procedurii pînã la primul termen de înfãţişare, trebuie ridicatã, sub sancţiunea decãderii, cel mai tirziu la acest prim termen, dacã nu s-a stabilit un termen mai scurt.
Orice cereri ale pãrţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai tirziu pînã la primul termen de înfãţişare.
Probele care nu au fost cerute cel mai tirziu pînã la prima zi de înfãţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afarã de cazurile în care:
a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri;
b) administrarea probei nu pricinuieşte amînarea soluţionãrii litigiului.
Art. 358^13. - Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţa.
Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnatã şi va fi motivatã.
Încheierea de şedinţa va cuprinde, pe lîngã menţiunile prevãzute la art. 361 lit. a) şi b), şi urmãtoarele menţiuni:
a) o scurta descriere a desfãşurãrii şedinţei;
b) cererile şi susţinerile pãrţilor;
c) motivele pe care se sprijinã mãsurile dispuse;
d) dispozitivul;
e) semnãturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 360^2.
Pãrţile au dreptul sa ia cunostinta de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea pãrţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate indrepta sau completa încheierea de şedinţa, printr-o alta încheiere. Pãrţilor li se comunica, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţa.
CAPITOLUL VI
Cheltuielile arbitrale
Art. 359. - Cheltuielile pentru organizarea şi desfãşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a pãrţilor, arbitrilor, experţilor, martorilor, se suporta potrivit înţelegerii dintre pãrţi.
În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral dacã cererea de arbitrare este admisã în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacã cererea este admisã în parte.
Art. 359^1. - Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga pãrţile sa consemneze suma respectiva prin contribuţie egala.
Pãrţile pot fi obligate solidar la plata.
Dacã pîrîtul nu-şi îndeplineşte obligaţia care îi revine potrivit alin. 1, în termenul stabilit de tribunal arbitral, reclamantul va consemna intreaga suma, urmînd ca prin hotãrîrea arbitralã sa se stabileascã cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de cãtre pãrţi.
De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga pãrţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale.
Art. 359^2. - Tribunalul arbitral poate sa nu dea curs arbitrajului pînã la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevãzute în prezentul capitol.
Art. 359^3. - La cererea oricãreia dintre pãrţi, instanta judecãtoreascã prevãzutã de art. 342 va examina temeinicia mãsurilor dispuse de tribunalul arbitral şi va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalitãţile de consemnare, avansare sau de plata.
Art. 359^4. - Plata onorariilor arbitrilor se va face dupã comunicarea cãtre pãrţi a hotãrîrii arbitrale.
Dacã arbitrajul se întrerupe, fãrã a se pronunţa hotãrîre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc în mod corespunzãtor.
Art. 359^5. - Orice diferenţa în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizeazã cel mai tirziu prin hotãrîrea arbitralã şi se plãteşte pînã la comunicarea cãtre pãrţi sau pînã la depunerea acesteia la instanta judecãtoreascã. Neplata diferenţei atrage suspendarea comunicãrii sau depunerii hotãrîrii arbitrale.
Art. 359^6. - În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plãtesc conform regulamentului acelei instituţii.
CAPITOLUL VII
Hotãrîrea arbitralã
Art. 360. - Tribunalul arbitral soluţioneazã litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinînd seama cînd este cazul şi de uzanţele comerciale.
Pe baza acordului expres al pãrţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.
Art. 360^1. - În toate cazurile, pronunţarea trebuie sa fie precedatã de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoana, consemnindu-se în hotãrîre aceasta participare.
Pronunţarea poate fi amînatã cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrãrii în termenul arbitrajului.
Art. 360^2. - Cînd tribunalul arbitral este compus dintr-un numãr fãrã soţ de arbitri, hotãrîrea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o alta pãrere îşi va redacta şi va semna opinia separatã, cu arãtarea considerentelor pe care aceasta se sprijinã.
Art. 360^3. - Cînd tribunalul arbitral este compus dintr-un numãr cu soţ de arbitri şi aceştia nu se înţeleg asupra soluţiei, se va proceda la numirea unui suprrbitru conform înţelegerii dintre pãrţi sau, în lipsa, conform art. 351. Suprrbitrul numit se va uni cu una dintre soluţii, o va putea modifica sau va putea pronunţa o alta soluţie, dar numai dupã ascultarea pãrţilor şi a celorlalţi arbitri.
Art. 361. - Hotãrîrea arbitralã se redacteazã în scris şi trebuie sa cuprindã:
a) componenta nominalã a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţãrii hotãrîrii;
b) numele pãrţilor, domiciliul sau resedinta lor sau, dupã caz, denumirea şi sediul, numele reprezentanţilor pãrţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;
c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul cãreia s-a procedat la arbitraj;
d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale pãrţilor;
e) motivele de fapt şi de drept ale hotãrîrii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiazã soluţia;
f) dispozitivul;
g) semnãturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 360^2.
Art. 362. - Dacã prin hotãrîrea pronunţatã tribunalul arbitral a omis sa se pronunţe asupra unui capãt de cerere, oricare dintre pãrţi poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotãrîrii, completarea ei. Hotãrîrea de completare se da cu citarea pãrţilor.
Greşelile materiale din textul hotãrîrii arbitrale sau alte greşeli evidente care nu schimba fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricãreia dintre pãrţi, formulatã în termenul prevãzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare.
Hotãrîrea de completare sau încheierea de îndreptare face parte integrantã din hotãrîrea arbitralã.
Pãrţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau îndreptarea hotãrîrii.
Art. 363. - Hotãrîrea arbitralã va fi comunicatã pãrţilor în termen de cel mult o luna de la data pronunţãrii ei.
La cererea oricãreia dintre pãrţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovada privind comunicarea hotãrîrii, în condiţiile alin. 1.
Hotãrîrea arbitralã comunicatã pãrţilor are efectele unei hotãrîri judecãtoreşti definitive.
Art. 363^1. - În termen de 20 de zile de la data comunicãrii hotãrîrii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecãtoreascã prevãzutã de art. 342, atasind şi dovezile de comunicare a hotãrîrii arbitrale.
În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanenta, dosarul se pãstreazã la acea instituţie.
CAPITOLUL VIII
Desfiinţarea hotãrîrii arbitrale
Art. 364. - Hotãrîrea arbitralã poate fi desfiintata numai prin acţiune în anulare pentru unul din urmãtoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fãrã sa existe o convenţie arbitralã sau în temeiul unei convenţii sau inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitralã;
d) partea a lipsit la termenul cînd au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinitã;
e) hotãrîrea a fost pronunţatã dupã expirarea termenului arbitrajului prevãzut de art. 353^3;
f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-au pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decît s-a cerut;
g) hotãrîrea arbitralã nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arata data şi locul pronunţãrii, nu este semnatã de arbitri;
h) dispozitivul hotãrîrii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotãrîrea arbitralã incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Art. 364^1. - Pãrţile nu pot renunţa prin convenţia arbitralã la dreptul de a introduce acţiunea în anulare impotriva hotãrîrii arbitrale.
Renunţarea la acest drept se poate face, însã, dupã pronunţarea hotãrîrii arbitrale.
Art. 365. - Competenta de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecãtoreşti imediat superioare instanţei judecãtoreşti prevãzute de art. 342, în circumscripţia cãreia a avut loc arbitrajul.
Acţiunea în anulare poate fi introdusã în termen de o luna de la data comunicãrii hotãrîrii arbitrale.
Instanta judecãtoreascã va putea suspenda, cu sau fãrã cauţiune, executarea hotãrîrii arbitrale atacatã cu acţiunea în anulare.
Art. 366. - Instanta judecãtoreascã, admitind acţiunea, va anula hotãrîrea arbitralã, iar, dacã litigiul este în stare de judecata, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacã, însã, pentru a hotãrî în fond este nevoie de noi probe, instanta judecãtoreascã se va pronunţa în fond dupã administrarea lor. În acest din urma caz, hotãrîrea de anulare nu se va putea ataca decît o data cu hotãrîrea asupra fondului.
Hotãrîrea instanţei judecãtoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacatã numai cu recurs.
CAPITOLUL IX
Executarea hotãrîrii arbitrale
Art. 367. - Hotãrîrea arbitralã este obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de buna voie de cãtre partea impotriva cãreia s-a pronunţat, de îndatã sau în termenul arãtat în hotãrîre.
Art. 367^1. - La cererea partii cistigatoare, hotãrîrea arbitralã se investeste cu formula executorie.
Încheierea de investire se da de cãtre instanta judecãtoreascã prevãzutã de art. 342, fãrã citarea pãrţilor, în afarã de cazul în care exista îndoieli cu privire la regularitatea hotãrîrii arbitrale, cînd se vor cita pãrţile.
Art. 368. - Hotãrîrea arbitralã investitã cu formula executorie constituie titlu executoriu şi se executa silit întocmai ca şi o hotãrîre judecãtoreascã.
CAPITOLUL X
Arbitrajul internaţional
Art. 369. - În sensul prezentului capitol, un litigiu arbitral care se desfãşoarã în România este socotit internaţional dacã s-a nãscut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.
Art. 369^1. - Prin convenţia arbitralã referitoare la un arbitraj internaţional, pãrţile pot stabili ca acesta sa aibã loc în România sau într-o alta ţara.
Art. 369^2. - În arbitrajul internaţional care se judeca în România sau potrivit legii romane, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un numãr impar de arbitri, fiecare dintre pãrţi avînd dreptul sa numeascã un numãr egal de arbitri. Dispoziţiile art. 369^3 rãmîn aplicabile.
Partea strãinã poate numi arbitri de cetãţenie strãinã.
Pãrţile pot conveni ca arbitrul sau suprrbitrul sa fie cetãţean al unui al treilea stat.
Art. 369^3. - În arbitrajul internaţional, durata termenelor stabilite de art. 349, 350, 351^2, 358^3 şi 362 se dubleazã.
Art. 369^4. - Dezbaterea litigiului în fata tribunalului arbitral se face în limba stabilitã prin convenţia arbitralã sau, dacã nu s-a prevãzut nimic în aceasta privinta ori nu a intervenit o înţelegere ulterioara, în limba contractului din care s-a nãscut litigiul ori într-o limba de circulaţie internationala stabilitã de tribunalul arbitral.
Dacã o parte nu cunoaşte limba în care se desfãşoarã dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigura serviciile unui traducãtor.
Pãrţile pot sa participe la dezbateri cu traducãtorul lor.
Art. 369^5. - În afarã de cazul în care pãrţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suporta de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al suprrbitrului, aceste cheltuieli se suporta de pãrţi în cote egale.
CAPITOLUL XI
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor arbitrale strãine
Art. 370. - În sensul prezentului capitol, prin hotãrîrea arbitralã strãinã se înţelege o hotãrîre data pe teritoriul unui stat strãin sau care nu este consideratã ca hotãrîre nationala în România.
Art. 370^1. - Hotãrîrile arbitrale strãine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzãtor a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Art. 370^2. - Hotãrîrile arbitrale strãine, care nu sînt aduse la îndeplinire de buna voie de cãtre cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare silitã pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzãtor a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.
Art. 370^3. - Hotãrîrile arbitrale strãine, pronunţate de cãtre un tribunal arbitral competent, au forta probanta în fata instanţelor din România cu privire la situaţiile de fapt pe care le constata.
Art. 371. - Abrogat.
21. Articolul 373 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 373. - Hotãrîrile se vor executa prin mijlocirea primei instanţe. În cazul în care prima instanta este o curte de apel, hotãrîrea se executa prin mijlocirea tribunalului din localitatea în care îşi are sediul curtea de apel.
Cererea de executare se va face:
a) în cazul hotãrîrilor rãmase definitive şi irevocabile, la prima instanta;
b) în celelalte cazuri, la instanta care a pronunţat ultima hotãrîre asupra fondului; aceasta va trimite cererea, împreunã cu hotãrîrea, pentru investire şi executare, la prima instanta.
Executarea se îndeplineşte prin executorii judecãtoreşti.
În cazurile prevãzute de lege, precum şi atunci cînd executorul judecãtoresc considera necesar, organele de poliţie sînt obligate sa-i acorde concursul la efectuarea executãrii silite."
22. Articolul 374 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 374. - Nici o hotãrîre nu se va putea executa dacã nu este investitã cu formula executorie prevãzutã de art. 269 alin. 1, afarã de hotãrîrile pregãtitoare şi de hotãrîrile executorii provizoriu, care se executa şi fãrã formula executorie.
Investirea hotãrîrilor cu formula executorie se face de prima instanta.
Încuviinţarea executãrii silite în România a hotãrîrilor date în tari strãine se face potrivit legii speciale."
23. Articolul 376 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Se investesc cu formula executorie hotãrîrile care au rãmas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotãrîri sau înscrisuri, pentru ca acestea sa devinã executorii, în cazurile anume prevãzute de lege."
24. Articolul 377 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 377. - Sînt hotãrîri definitive:
1. hotãrîrile date fãrã drept de apel;
2. hotãrîrile date în prima instanta, care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, dacã judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;
3. hotãrîrile date în apel prin care se rezolva fondul pricinii.
Sînt hotãrîri irevocabile:
1. hotãrîrile date în prima instanta, fãrã drept de apel, nerecurate;
2. hotãrîrile date în prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
3. hotãrîrile date în apel, nerecurate;
4. hotãrîrile date în recurs chiar dacã prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
5. orice alte hotãrîri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."
25. Articolul 386 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 386. - Executarea silitã nu se va putea face în zilele nelucrãtoare, potrivit legii, afarã de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţatã de preşedintele instanţei de executare."
26. Articolul 409 se modifica astfel:
- în alineatele 1 şi 2 noţiunea "salariu tarifar lunar net" se înlocuieşte cu "salariul lunar net", iar noţiunea "proprietate socialistã", cu "proprietate publica";
- alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:
"Ajutoarele pentru incapacitate temporarã de munca, compensaţia acordatã angajaţilor în caz de desfacere a contractului de munca pe baza oricãror dispoziţii legale, precum şi ajutorul de şomaj nu pot fi urmãrite decît pentru sume datorate cu titlu de obligaţii de întreţinere şi despãgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vãtãmãri corporale."
- alineatul 6 va avea urmãtorul cuprins:
"Ajutoarele acordate în caz de deces, pentru sarcina şi lehuzie, pentru îngrijirea copilului bolnav, diurnele şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specialã, precum şi bursele de studii nu pot fi urmãrite pentru nici un fel de datorii."
27. Articolul 551 alineatele 4 şi 5 vor avea urmãtorul cuprins:
"Aceasta ordonanta se va transcrie în registrele de mutaţii ţinute de notariatul de stat corespunzãtor instanţei de executare.
Ordonanta de adjudecare este supusã recursului."
28. Articolul 552 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 552. - Datornicul urmãrit, creditorii sau orice alta persoana interesatã pot face recurs impotriva ordonanţei de adjudecare, în termen de 40 de zile de la data transcrierii acesteia, potrivit art. 551 alin. 4."
29. Articolul 557 alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"Partea interesatã va dovedi neatacarea cu recurs a ordonanţei de adjudecare printr-un certificat eliberat de instanta competenta, potrivit legii, sa primeascã cererea de recurs."
30. La articolul 581, dupã alineatul 1 se introduce un alineat nou, cu urmãtorul cuprins:
"Cererea de ordonanta preşedinţialã se va introduce la instanta competenta sa se pronunţe asupra fondului dreptului."
31. Articolul 582 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 582. - Ordonanta este supusã apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor.
Instanta de apel poate suspenda executarea pînã la judecarea apelului, putind sa oblige partea la depunerea unei cauţiuni.
Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare pentru pãrţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsa.
Apelul şi recursul se judeca de urgenta şi, cu precãdere, cu citarea pãrţilor.
Impotriva executãrii ordonanţelor preşedinţiale se poate face contestaţie."
32. Articolul 585 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 585. - Dacã dosarul sau înscrisurile dispãrute priveau o pricina în care se pronunţase o hotãrîre devenitã irevocabilã, acea hotãrîre se va reface de instanta de fond, dupã procedura prevãzutã de art. 583 şi 584."
33. La articolul 609, cuvintele "secţiunea tribunalului popular" se înlocuiesc cu "instanta".
34. Articolul 612 alineatul 4 va avea urmãtorul cuprins:
"Cererea de divorţ, împreunã cu înscrisurile doveditoare, se va prezenta personal de cãtre reclamant preşedintelui judecãtoriei."
35. Articolul 613 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 613.- Preşedintele instanţei, primind cererea de divorţ, va da reclamantului sfaturi de împãcare şi, în cazul în care acesta stãruie în cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei."
36. Articolul 613^1 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 613^1. - În cazul în care cererea de divorţ se întemeiazã pe acordul pãrţilor, ea va fi semnatã de ambii soţi. Atunci cînd este cazul, în acţiunea de divorţ, sotii vor stabili şi modalitãţile în care au convenit sa fie soluţionate cererile accesorii divorţului.
Primind cererea de divorţ formulatã în condiţiile alin. 1, preşedintele instanţei va verifica existenta consimtamintului soţilor, dupã care, va fixa un termen de doua luni în şedinţa publica. La termenul de judecata, instanta va verifica dacã sotii stãruie în desfacerea cãsãtoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fãrã a administra probe cu privire la motivele de divorţ.
Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care sotii îl vor purta dupã divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanta va putea dispune, atunci cînd considera necesar, administrarea probelor prevãzute de lege."
37. Articolul 616 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 616. - Dacã la termenul de judecata, în prima instanta, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfãţişeazã numai pîrîtul, cererea va fi respinsã ca nesusţinutã."
38. Articolul 616^1 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 616^1. - Dacã procedura de chemare a soţului pîrît a fost îndeplinitã prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica dacã pîrîtul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi, dacã constanta ca nu domiciliazã acolo, va dispune citarea lui la domiciliul sau, precum şi, dacã este cazul, la locul sau de munca."
39. La articolul 617 se introduc alineatele 2 şi 3, cu urmãtorul cuprins:
"Hotãrîrea prin care se pronunţa divorţul nu se va motiva, dacã ambele pãrţi solicita instanţei aceasta.
În cazurile prevãzute de art. 38 alin. 2 din Codul familiei, instanta va dispune desfacerea cãsãtoriei fãrã a pronunţa divorţul din vina unuia sau a ambilor soţi."
40. Articolul 618 alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"Acţiunea de divorţ se va stinge prin împãcarea soţilor în orice faza a procesului, chiar dacã intervine în instanta de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sînt timbrate conform legii."
41. Articolul 619 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 619. - Termenul de apel, precum şi cel de recurs este de 30 de zile şi curge de la comunicarea hotãrîrii.
Apelul sau, dupã caz, recursul reclamantului impotriva hotãrîrii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacã la judecata se prezintã numai pîrîtul.
Apelul sau recursul piritului va fi judecat chiar dacã se înfãţişeazã numai reclamantul.
Hotãrîrea care se pronunţa în condiţiile art. 613^1 alin. 1 este definitiva şi irevocabilã în ce priveşte divorţul.
Hotãrîrea data în materie de divorţ nu este supusã revizuirii."
42. Articolul 722 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 722. - Îndeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor se fac în mod gratuit.
Cheltuielile necesare pentru îndeplinirea actelor de procedura şi comunicarea lor, prin posta sau alte mijloace, ocazionate de desfãşurarea procesului, se acoperã din fondurile repartizate anume în acest scop, de la bugetul de stat."
43. Articolul 733 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 733. - Amenzile aplicate în temeiul prevederilor codului de fata se executa potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silitã a sumelor cuvenite bugetului de stat."
ART. 2
Limitele amenzilor prevãzute în Codul de procedura civilã se stabilesc dupã cum urmeazã:
- la art. 35, de la 3.000 la 10.000 lei;
- la art. 95 alin. 5, de la 5.000 la 15.000 lei;
- la art. 99 alin. 1, de la 500 la 3.000 lei;
- la art. 185, de la 3.000 la 10.000 lei;
- la art. 188 alin. 1, de la 500 la 3.000 lei;
- la art. 194, de la 1.000 la 5.000 lei;
- la art. 205 alin. 3, de la 1.000 la 5.000 lei;
- la art. 209 alin. 2, de la 500 la 3.000 lei;
- la art. 405, de la 3.000 la 10.000 lei;
- la art. 437 alin. 2, de la 5.000 la 20.000 lei.
ART. 3
Urmãtorii termeni din Codul de procedura civilã se înlocuiesc astfel:
- "Republica Socialistã România", cu "România";
- "Buletinul Oficial al R. S. România", cu "Monitorul Oficial al României";
- "Curtea de Casaţie" şi "Tribunalul Suprem", cu "Curtea Suprema de Justiţie";
- "curte", cu "curte de apel";
- "tribunal regional", cu "tribunal";
- "Tribunalul Capitalei", cu "Tribunalul Municipiului Bucureşti";
- "tribunal popular" şi "tribunal popular raional", cu "judecãtorie";
- "carte de judecata", cu sentinta";
- "portãrel", "agent de executare", "agent de urmãrire", precum şi alte asemenea denumiri ce desemneazã funcţionarul cu atribuţii de executare silitã, cu "executorul judecãtoresc";
- "agent poliţienesc" şi "comisar de poliţie", cu "subofiţer" şi "ofiţer de poliţie", dupã caz;
- "camera de chibzuire", cu "camera de consiliu";
- "sfat popular", cu "consiliu local" sau "consiliu judeţean", dupã caz.
ART. 4
Dispoziţiile legale referitoare la taxa de timbru pentru cererea de recurs se aplica în mod corespunzãtor şi cererii de apel.
ART. 5
Cauzele aflate în curs de judecata la instanţele de fond, chiar dacã sînt dupã casare cu trimitere, vor fi, dupã caz, reţinute pentru continuarea judecaţii sau vor fi trimise la instanta competenta, potrivit normelor de competenta materialã din prezenta lege.
Instanţele sesizate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor continua sa judece, chiar dacã, potrivit <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, se schimba competenta teritorialã.
Recursurile ordinare, cu excepţia recursurilor în materia contenciosului administrativ, vor fi considerate apeluri, urmînd a fi soluţionate potrivit competentei materiale stabilite de prezenta lege, inclusiv în situaţia casãrii cu reţinere: în aceste cazuri, pãrţile interesate beneficiazã de un termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru îndeplinirea condiţiilor de forma şi de fond privind judecarea apelului, precum şi, cînd este necesar, pentru sesizarea instanţei de apel.
Cererile de revizuire şi contestaţiile în anulare privind hotãrîrile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se judeca de instanta cãreia, potrivit legii de fata, îi revine competenta instanţei care a dat hotãrîrea atacatã. Hotãrîrile date asupra acestor cereri sînt supuse, de asemenea, cãilor de atac prevãzute de aceasta lege.
Recursurile extraordinare cu care au fost sesizate instanţele înainte de intrarea în vigoare a acestei legi vor continua sa fie judecate, iar în cazul casãrii cu trimitere pentru o noua judecata, cauzele vor fi trimise instanţelor competente potrivit aceleaşi legi.
Hotãrîrile rãmase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 30 iunie 1993 pot fi atacate cu recursul prevãzut de prezenta lege de cãtre pãrţile interesate, în termen de 60 zile de la intrarea în vigoare a aceleiaşi legi.
Hotãrîrile în materia <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , rãmase definitive la judecãtorii anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, pot fi atacate cu recursul prevãzut de prezenta lege, de cãtre pãrţile interesate, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, indiferent de data pronunţãrii lor.
În toate cazurile în care, potrivit legii de fata, competenta materialã a instanţei investite anterior este modificatã, dosarele se trimit din oficiu instanţei competente. Dispoziţiile art. 725 din Codul de procedura civilã sînt aplicabile.
În situaţiile în care, în mod excepţional, nu au putut fi organizate unele dintre judecãtoriile prevãzute în anexa nr. 1 a <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi, cauzele vor fi soluţionate de cãtre judecãtoriile competente teritorial, potrivit legii anterioare.
Termenele pentru exercitarea cãilor de atac ordinare, aflate în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, încep sa curgã din nou de la aceasta data.
Executãrile silite începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi continuate de instanţele de executare investite.
ART. 6
Sînt şi rãmîn abrogate: art. 2^1, art. 22^1, art. 109^1, art. 120^1, art. 120^2, art. 260 alin. 3 şi 4, art. 266 alin. 2, art. 269^1, art. 307, art. 329^1, art. 329^2, art. 371, art 375, dispoziţiile cuprinse în cap. XIV al cãrţii VI - art. 720^1 - 720^16, art. 724, art. 726, art. 728, art. 729, art. 730, art. 731, art. 732, art. 734, art. 735 alin. 2 din Codul de procedura civilã, art. III din Legea nr. 18 din 12 februarie 1948, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
ART. 7
<>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 se modifica dupã cum urmeazã:
1. Articolul 6 alineatele 1 şi 2 vor avea urmãtorul cuprins:
"Judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competenta tribunalului sau a curţii de apel în a cãror raza teritorialã îşi are domiciliul reclamantul, potrivit competentei materiale prevãzute de art. 2 şi 3 din Codul de procedura civilã.
Instanta judeca de urgenta acţiunile în şedinţa publica, în completul stabilit de lege."
2. Articolul 14 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Sentinta instanţei prin care s-a soluţionat acţiunea prevãzutã în prezenta lege poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare."
3. La articolul 16 alineatul 1, noţiunea "hotãrîre definitiva" se înlocuieşte cu "hotãrîre irevocabilã".
4. Articolul 17 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Pentru soluţionarea litigiilor prevãzute de prezenta lege se înfiinţeazã, la Curtea Suprema de Justiţie, la curţile de apel şi la tribunale, secţii de contencios administrativ."
5. În tot cuprinsul <>Legii nr. 29/1990 , termenul "tribunal" sau "tribunalului" se înlocuieşte, corespunzãtor, cu "instanta" sau "instanţei".
ART. 8
Codul familiei se modifica dupã cum urmeazã:
1. Articolul 37 alineatul 2 va avea urmãtorul cuprins:
"Cãsãtoria se poate desface prin divorţ."
2. Articolul 38 va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 38. - Instanta judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci cînd, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sînt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibila.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) pînã la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea cãsãtoriei;
b) nu exista copii minori rezultaţi din cãsãtorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci cînd starea sãnãtãţii sale face imposibila continuarea cãsãtoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanta va tine seama şi de interesele minorilor."
3. Articolul 39 alineatul 1 va avea urmãtorul cuprins:
"Cãsãtoria este desfãcutã din ziua cînd hotãrîrea prin care s-a pronunţat divorţul a rãmas irevocabilã."
ART. 9
<>Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se modifica dupã cum urmeazã:
1. Dupã articolul 77 se introduc doua noi articole, articolul 77^1 şi articolul 77^2, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 77^1. - Hotãrîrile pronunţate de instanţele Curţii de Conturi nu sînt supuse apelului.
Art. 77^2. - Impotriva hotãrîrilor pronunţate în prima instanta se poate declara recurs, care nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 304 din Codul de procedura civilã, instanta putind sa examineze cauza sub toate aspectele."
2. La articolul 84 se introduce un nou alineat, al treilea, cu urmãtorul cuprins:
"(3) În cazul admiterii recursului în interesul legii, instanta poate modifica sentinta sau o poate casa cu reţinere şi rejudeca în fond cauza. Cu toate acestea, în cazul casãrii pentru lipsa de competenta, cauza se trimite spre rejudecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent, potrivit legii."
ART. 10
Prezenta lege intra în vigoare pe data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 30 iunie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
