Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 58 din 5 martie 1998 (*republicata*) privind activitatea bancara
--------- *) Republicatã în temeiul art. II din Legea nr. 443/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, dându-se textelor o nouã numerotare. <>Legea nr. 58/1998 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998 şi a mai fost modificatã prin: <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 31 martie 1999, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 246/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002; <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 437/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 20 iulie 2001; <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 137/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 357/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002; <>Legea nr. 485/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 10 decembrie 2003; <>Legea nr. 116/2004 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004; <>Legea nr. 278/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 30 iunie 2004.
CAP. I Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1 Domeniul de aplicare
ART. 1 Activitatea bancarã în România se desfãşoarã prin instituţii de credit autorizate, în condiţiile legii. Instituţia de credit reprezintã: a) entitatea care desfãşoarã cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi de acordare de credite în cont propriu; b) entitatea emitentã de monedã electronicã, alta decât cea prevãzutã la lit. a), denumitã în continuare instituţie emitentã de monedã electronicã. Prin public, în sensul prezentei legi, se înţelege orice persoanã fizicã, persoanã juridicã ori entitate fãrã personalitate juridicã, ce nu are capacitatea şi experienţa necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a sumelor depuse. Nu intrã în categoria de public: statul, autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţiile guvernamentale, bãncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiare şi alte instituţii similare. În România instituţiile de credit se pot constitui şi pot funcţiona ca bãnci, organizaţii cooperatiste de credit, instituţii emitente de monedã electronicã şi case de economii pentru domeniul locativ. Prin lege specialã se pot reglementa constituirea şi desfãşurarea activitãţii de cãtre instituţii de credit, altele decât cele prevãzute la alin. 4, cu respectarea principiilor prezentei legi. ART. 2 Prezenta lege se aplicã bãncilor şi instituţiilor emitente de monedã electronicã, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit strãine. Începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã, regimul instituţiilor de credit, inclusiv al instituţiilor emitente de monedã electronicã, sau al instituţiilor financiare autorizate în alt stat membru, care funcţioneazã în România printr-o sucursalã sau furnizeazã servicii în mod direct, va fi cel prevãzut în cap. XVII. Prevederile cap. X se aplicã sistemelor de plãţi din România, inclusiv participanţilor la aceste sisteme şi administratorilor acestora, în condiţiile stabilite prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României. Organizarea şi funcţionarea instituţiilor de credit care se constituie ca organizaţii cooperatiste de credit şi case de economii pentru domeniul locativ sunt reglementate prin legi speciale.
SECŢIUNEA a 2-a Definiţii
ART. 3 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: 1. activitate bancarã - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu; 2. instituţie financiarã - o entitate, alta decât o instituţie de credit, al cãrei obiect principal de activitate constã în dobândirea de participaţii sau în efectuarea uneia sau mai multora dintre activitãţile financiare prevãzute la art. 11 alin. 1 lit. b)-l); 3. societate-mamã - entitatea care se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii: a) deţine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot într-o altã entitate, denumitã în continuare filialã; b) are dreptul sã numeascã sau sã revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducãtorilor unei alte entitãţi, denumitã în continuare filialã, şi este în acelaşi timp acţionar sau asociat al acelei entitãţi; c) are dreptul de a exercita o influenţã dominantã asupra unei entitãţi, denumitã în continuare filialã, la care este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu entitatea respectivã sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acestei entitãţi, în situaţia în care legislaţia care guverneazã statutul filialei permite existenţa unor astfel de clauze ori prevederi; d) este acţionar sau asociat al unei entitãţi, denumitã în continuare filialã, şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitãrii drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducãtorilor filialei; e) este acţionar sau asociat al unei entitãţi, denumitã în continuare filialã, şi controleazã singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociaţi, majoritatea drepturilor de vot în acea filialã; 4. sucursalã - unitatea operaţionalã fãrã personalitate juridicã a unei instituţii de credit, care efectueazã în mod direct toate sau unele dintre activitãţile instituţiei de credit, în limita mandatului dat de aceasta; 5. autoritate competentã - autoritatea naţionalã însãrcinatã cu supravegherea prudenţialã a instituţiilor de credit; 6. depozit - suma de bani încredinţatã în urmãtoarele condiţii: a) sã fie rambursatã în totalitate, cu sau fãrã dobândã sau orice alte facilitãţi, la cerere ori la un termen convenit de cãtre deponent cu depozitarul; b) sã nu se refere la transmiterea proprietãţii, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanţii; 7. credit - orice angajament de punere la dispoziţie sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenţei unei datorii, în schimbul obligaţiei debitorului la rambursarea sumei respective, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de aceastã sumã sau orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporeazã o creanţã ori a altui drept la încasarea unei sume de bani; 8. conducãtori - persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotãrârii organelor statutare ale instituţiei de credit, sunt împuternicite sã conducã şi sã coordoneze activitatea zilnicã a acesteia şi sunt învestite cu competenţa de a angaja rãspunderea instituţiei de credit; nu intrã în aceastã categorie persoanele care asigurã conducerea nemijlocitã a compartimentelor din cadrul bãncii, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor instituţiilor de credit strãine care desfãşoarã activitate pe teritoriul României, conducãtorii sunt persoanele împuternicite de instituţia de credit sã conducã activitatea sucursalei şi sã angajeze legal în România instituţia de credit strãinã; 9. acţionar semnificativ - persoana fizicã, persoana juridicã sau grupul de persoane fizice şi/sau juridice care acţioneazã împreunã şi care deţin direct sau indirect o participaţie de 10% ori mai mult din capitalul social al unei societãţi sau din drepturile de vot ori o participaţie care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra gestiunii şi politicii de afaceri a acesteia; 10. grup de persoane care acţioneazã împreunã - douã ori mai multe persoane fizice sau juridice care înfãptuiesc o politicã comunã faţã de societate; 11. autorizaţie - actul emis de autoritatea competentã, care dã dreptul de a desfãşura activitãţile specificate în acesta; 12. instituţie emitentã de monedã electronicã - persoana juridicã emitentã de mijloace de platã în formã de monedã electronicã; 13. monedã electronicã - valoarea monetarã reprezentând o creanţã asupra emitentului, care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii: a) este stocatã pe un suport electronic; b) este emisã în schimbul primirii de fonduri a cãror valoare nu poate fi mai micã decât valoarea monetarã emisã; c) este acceptatã ca mijloc de platã şi de alte entitãţi decât emitentul; 14. capital iniţial - partea fondurilor proprii, cuprinzând capitalul social sau capitalul de dotare şi alte elemente bilanţiere, calculatã şi actualizatã conform metodologiei stabilite prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României; 15. fonduri proprii - fondurile de care dispun instituţiile de credit, a cãror metodologie de calcul este stabilitã de Banca Naţionalã a României prin reglementãri; 16. state membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European; 17. stat membru de origine - statul membru în care instituţia de credit a fost autorizatã; 18. un singur debitor - orice persoanã ori grup de persoane fizice şi/sau juridice faţã de care banca are o expunere şi care sunt legate economic între ele, în sensul cã: a) una dintre persoane exercitã controlul asupra celorlalte, direct sau indirect; b) nivelul cumulat al expunerilor reprezintã un singur risc de credit pentru bancã, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea mãsurã încât, dacã unele dintre ele vor întâmpina dificultãţi de rambursare, alta sau celelalte vor întâmpina dificultãţi similare; în cazul acestor persoane se vor lua în considerare, fãrã a fi limitative, urmãtoarele situaţii: - sunt filiale ale aceleiaşi entitãţi; - au aceeaşi conducere; - între ele existã o interdependenţã comercialã directã, care nu poate fi substituitã într-un termen scurt; 19. expunere - orice risc al unei bãnci, efectiv sau potenţial, care trebuie evidenţiat în bilanţ şi/sau în afara bilanţului şi care decurge din urmãtoarele, fãrã a se limita la acestea: a) credite; b) investiţii în acţiuni şi alte valori mobiliare; c) alte participaţii de natura imobilizãrilor financiare; d) efecte de comerţ scontate sau avalizate; e) garanţii emise; f) acreditive deschise sau confirmate; 20. societatea prestatoare de servicii auxiliare sau conexe - societatea al cãrei obiect de activitate constã în principal în deţinerea şi administrarea de bunuri mobile şi imobile, în servicii de procesare a datelor şi administrare de baze de date ori în alte activitãţi, având un caracter conex în raport cu activitatea principalã a uneia sau mai multor instituţii de credit; 21. stat membru gazdã - statul membru în care instituţia de credit are deschisã o sucursalã sau în care presteazã servicii în mod direct; 22. holding financiar - o societate-mamã, instituţie financiarã ale cãrei filiale sunt exclusiv instituţii de credit sau sunt în principal instituţii de credit ori instituţii financiare, dar cel puţin una sã fie o instituţie de credit; 23. societate tip holding - o societate-mamã, alta decât un holding financiar sau o instituţie de credit, ale cãrei filiale includ cel puţin o instituţie de credit; 24. legãturi strânse - relaţiile existente între douã ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice aflate în una dintre urmãtoarele situaţii: a) una dintre persoane deţine o participaţie directã sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale celeilalte persoane; b) una dintre persoane exercitã controlul asupra celeilalte persoane; c) persoanele sunt legate permanent cu una şi aceeaşi persoanã printr-o relaţie de control; 25. sistem de plãţi - aranjamentul colectiv formalizat, cuprinzând reguli şi proceduri standardizate comune cu privire la executarea ordinelor de transfer între participanţi, precum şi infrastructura corespunzãtoare prin care se realizeazã toate sau o parte din activitãţile de procesare, manipulare, compensare şi decontare a oricãror mijloace de platã şi/sau plata oricãror sume de bani prin intermediul mijloacelor de platã, aranjament intervenit între cel puţin 3 participanţi, care pot fi: instituţii de credit, societãţi de servicii de investiţii financiare, Trezoreria Statului sau alte entitãţi din strãinãtate care desfãşoarã activitãţi specifice instituţiilor de credit sau societãţilor de servicii de investiţii financiare. În sensul prezentei legi: a) toate sediile secundare din România ale unei instituţii de credit strãine vor fi considerate o singurã sucursalã; b) toate filialele unei societãţi-mamã care, la rândul sãu, este o filialã a altei societãţi-mamã vor fi considerate filiale ale celei din urmã. ART. 4 O persoanã se aflã sub controlul unei persoane fizice sau juridice în situaţiile în care între acestea existã o relaţie de natura celei dintre o societate-mamã şi o filialã a acesteia, aşa cum este aceasta prevãzutã la art. 3 pct. 3, sau o relaţie similarã, de genul relaţiilor existente între: a) soţi, rude şi afini pânã la gradul al doilea inclusiv; b) persoanele prevãzute la lit. a) şi societãţile aflate sub controlul acestora; c) o societate, administratorii şi persoanele fizice sau juridice care exercitã controlul asupra acesteia; d) societãţi aflate sub controlul aceleiaşi ori aceloraşi persoane fizice sau juridice. Persoanele aflate în situaţiile prevãzute la alin. 1 se prezumã cã formeazã un grup de persoane care acţioneazã împreunã. ART. 5 Banca Naţionalã a României poate decide cã un grup de persoane acţioneazã împreunã, având în vedere şi alte circumstanţe decât cele prevãzute la art. 4. ART. 6 La stabilirea drepturilor de vot ale unei persoane se vor lua în calcul urmãtoarele: a) drepturile de vot deţinute de alte persoane sau entitãţi în nume propriu, dar în contul persoanei respective; b) drepturile de vot deţinute de o entitate care se aflã sub controlul persoanei respective; c) drepturile de vot deţinute de un terţ cu care persoana respectivã a încheiat un acord scris, prin care acestea se obligã sã acţioneze în mod concertat, astfel încât prin exercitarea drepturilor de vot pe care le deţin sã realizeze o politicã comunã cu caracter de continuitate faţã de entitatea în care deţin aceste drepturi de vot; d) drepturile de vot deţinute de o terţã parte în baza unui acord scris încheiat cu persoana respectivã sau cu o entitate aflatã sub controlul acestei persoane, prin care se prevede transferul temporar al drepturilor de vot cãtre terţa parte; e) drepturile de vot aferente acţiunilor deţinute de persoana respectivã, chiar dacã aceste acţiuni au fost gajate, cu excepţia cazului în care persoana în favoarea cãreia au fost gajate acţiunile controleazã drepturile de vot şi îşi declarã intenţia de a le exercita, caz în care drepturile de vot vor fi considerate ca aparţinând persoanei în favoarea cãreia acţiunile au fost gajate; f) drepturile de vot aferente acţiunilor asupra cãrora persoana respectivã are un drept de uzufruct; g) drepturile de vot pe care persoana respectivã sau o entitate care se aflã sub controlul acesteia este îndreptãţitã sã le dobândeascã din iniţiativa sa în baza unui acord formal; h) drepturile de vot aferente acţiunilor depozitate la persoana respectivã, pe care aceasta le poate exercita în mod discreţionar, în absenţa unor instrucţiuni specifice de la terţa parte care deţine aceste acţiuni.
SECŢIUNEA a 3-a Interdicţii
ART. 7 Se interzice oricãrei persoane fizice care acţioneazã în cont propriu, în contul altei/altor persoane ori în calitate de administrator sau reprezentant al unei entitãţi care nu este autorizatã ca instituţie de credit sã desfãşoare activitate de atragere de depozite ori alte fonduri rambursabile de la public ori o activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi acordãrii de credite într-un sistem colectiv. ART. 8 Se interzice oricãrei persoane, care nu are autorizaţie emisã de Banca Naţionalã a Românei, sã utilizeze denumirea de bancã sau derivatele denumirii de bancã, în legãturã cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care aceastã utilizare este stabilitã sau recunoscutã prin lege sau printr-un acord internaţional, sau când, din contextul în care este folosit cuvântul bancã, rezultã neîndoielnic cã nu este vorba de activitãţi bancare. În orice formã de publicitate, acte oficiale, contracte ori alte asemenea documente, iniţialele, sigla, emblema sau alte elemente de identificare a unei bãnci care funcţioneazã în România ori care sugereazã o legãturã cu aceasta pot fi utilizate numai de cãtre şi în legãturã cu o filialã a bãncii, inclusiv în denumirea acesteia. În scopul exercitãrii activitãţilor specifice, instituţiile de credit strãine pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizeazã şi în ţara de origine, fãrã a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea denumirilor "casã de economii pentru domeniul locativ", "bancã" sau alţi termeni utilizaţi în România, care denumesc instituţii de credit. În situaţia în care existã pericolul unor confuzii, în scopul asigurãrii unei clarificãri corespunzãtoare, Banca Naţionalã a României poate sã solicite ca numele instituţiei de credit respective sã fie însoţit de o menţiune explicativã. ART. 9 Se interzice oricãrei instituţii de credit strãine sã desfãşoare activitate în România, cu excepţia cazului în care activitatea este desfãşuratã printr-o sucursalã pentru care a fost emisã o autorizaţie de cãtre Banca Naţionalã a României. ART. 10 Se interzice oricãrei entitãţi care nu este autorizatã ca instituţie de credit sã se angajeze, în cont propriu sau în contul altei/altor persoane, într-o activitate de atragere de depozite şi/sau alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedã electronicã ori într-o activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi creditãrii într-un sistem colectiv. Interdicţia prevãzutã la alin. 1 nu se aplicã în cazul atragerii de depozite şi alte fonduri rambursabile*): ----------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã. a) de cãtre statul român sau de un stat membru ori de cãtre autoritãţile regionale sau ale administraţiei publice locale ale statului român ori ale unui stat membru; b) de cãtre organisme publice internaţionale la care statul român sau unul ori mai multe state membre participã în calitate de membru; c) în cazurile expres prevãzute în legislaţia românã sau în legislaţia naţionalã a unui stat membru ori în legislaţia comunitarã, cu condiţia ca aceste activitãţi sã facã obiectul unei reglementãri şi unui control adecvate, în scopul protejãrii deponenţilor şi investitorilor. Interdicţia prevãzutã la alin. 1 referitoare la emiterea de monedã electronicã nu se aplicã instituţiilor emitente de monedã electronicã exceptate, total sau parţial, de la aplicarea dispoziţiilor prezentei legi. Exceptarea poate fi fãcutã, în condiţiile prevãzute prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României emise în conformitate cu legislaţia comunitarã, din considerente legate de volumul activitãţii ori de sfera entitãţilor care acceptã ca mijloc de platã moneda electronicã emisã de acestea.
CAP. II Activitãţi permise bãncilor
ART. 11 Bãncile pot desfãşura, în limita autorizaţiei acordate, urmãtoarele activitãţi: a) atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile; b) contractare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare; c) leasing financiar; d) servicii de transfer monetar; e) emitere şi administrare de mijloace de platã, cum ar fi: cãrţi de credit, cecuri de cãlãtorie şi altele asemenea, inclusiv emitere de monedã electronicã; f) emitere de garanţii şi asumare de angajamente; g) tranzacţionare în cont propriu sau în contul clienţilor, în condiţiile legii, cu: - instrumente ale pieţei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; - valutã; - contracte futures şi options; - instrumente având la bazã cursul de schimb şi rata dobânzii; - valori mobiliare şi alte instrumente financiare; h) intermediere, în condiţiile legii, în oferta de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii aferente; i) acordare de consultanţã cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de aceasta, consultanţã şi prestare de servicii cu privire la fuziuni şi achiziţii de societãţi comerciale; j) intermediere pe piaţa interbancarã; k) administrare de portofolii ale clienţilor şi consultanţã legatã de aceasta; l) pãstrare în custodie şi administrare de valori mobiliare şi alte instrumente financiare; m) prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditãrii; n) închiriere de casete de siguranţã. Furnizarea de date şi referinţe prevãzutã la alin. 1 lit. m) se face cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la obligaţia pãstrãrii secretului profesional. Bãncile pot desfãşura, în limita autorizaţiei acordate, şi alte activitãţi permise de legislaţia în vigoare, cum ar fi: depozitarea activelor fondurilor de investiţii şi societãţilor de investiţii, distribuirea de titluri de participare la fonduri de investiţii şi acţiuni ale societãţilor de investiţii, acţionarea ca operator al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea, operaţiuni în mandat, servicii de procesare de date, administrare de baze de date ori alte asemenea servicii pentru terţi, participare la capitalul social al altor entitãţi. Bãncile pot presta servicii auxiliare sau conexe legate de activitãţile desfãşurate, cum ar fi: deţinerea şi administrarea de bunuri mobile şi imobile necesare desfãşurãrii activitãţii sau pentru folosinţa salariaţilor, şi pot efectua orice alte activitãţi ori operaţiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fãrã a fi necesarã includerea lor în autorizaţia acordatã. Operaţiunile de leasing financiar vor putea fi desfãşurate în mod direct începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã. Pânã la aceastã datã, operaţiunile de leasing financiar pot fi desfãşurate prin societãţi distincte, constituite ca filiale în acest scop. ART. 12 Bãncile nu pot desfãşura alte activitãţi în afara celor prevãzute la art. 11. De asemenea, bãncile nu pot desfãşura urmãtoarele activitãţi: a) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor prevãzute la art. 13; b) gajarea propriilor acţiuni în contul datoriilor bãncii; c) acordarea de credite sau furnizarea altor servicii clienţilor, condiţionatã de vânzarea sau cumpãrarea acţiunilor bãncii; d) acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancã; e) primirea de depozite, titluri sau alte valori, când banca se aflã în încetare de plãţi; f) acordarea de credite condiţionatã de acceptarea de cãtre client de alte servicii care nu au legãturã cu operaţiunea de creditare respectivã. ART. 13 Bãncile pot desfãşura urmãtoarele operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile: a) operaţiuni necesare desfãşurãrii activitãţii, potrivit prezentei legi; b) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionãrii pregãtirii profesionale a salariaţilor, organizãrii unor spaţii de odihnã şi recreare sau asigurãrii de locuinţe pentru salariaţi şi familiile acestora; c) închiriere de bunuri mobile şi imobile cãtre terţe pãrţi, cu condiţia ca valoarea bunurilor mobile şi imobile închiriate sã nu depãşeascã 5% din fondurile proprii ale bãncii şi ca totalul veniturilor obţinute din aceste operaţiuni sã nu depãşeascã 5% din totalul veniturilor bãncii, mai puţin veniturile obţinute din aceste operaţiuni; aceste niveluri pot fi depãşite în cazuri bine justificate, numai cu aprobarea Bãncii Naţionale a României; d) operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile dobândite ca urmare a executãrii silite a creanţelor bãncii. Bunurile mobile şi imobile dobândite în urma executãrii silite a creanţelor bãncii vor fi vândute de cãtre bancã în termen de un an de la data dobândirii, dacã aceste bunuri nu sunt utilizate în condiţiile prevãzute la alin. 1. Pentru motive justificate, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Bãncii Naţionale a României. ART. 14 Dispoziţiile art. 11-13 se aplicã în mod corespunzãtor şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit strãine.
CAP. III Autorizarea
SECŢIUNEA 1 Autorizarea bãncilor
ART. 15 Bãncile, persoane juridice române, pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţionalã a României. Ele se constituie sub forma juridicã de societate comercialã pe acţiuni, în baza aprobãrii Bãncii Naţionale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societãţilor comerciale. Bãncile, persoane juridice române, vor avea sediul social şi, dupã caz, sediul real, reprezentând locul unde se aflã centrul principal de conducere şi de gestiune a activitãţii statutare, pe teritoriul României. ART. 16 La autorizarea unei bãnci, persoanã juridicã românã, constituitã ca filialã a unei instituţii de credit strãine sau ca filialã a unei entitãţi care deţine ca filialã o instituţie de credit strãinã ori care se va afla sub controlul aceloraşi persoane fizice sau juridice care controleazã o instituţie de credit strãinã, Banca Naţionalã a României se va consulta cu autoritatea competentã din ţara de origine a instituţiei de credit strãine.*) ------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. b) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 17 Cererea de autorizare va fi înaintatã Bãncii Naţionale a României în forma stabilitã de aceasta. Documentaţia care trebuie sã însoţeascã cererea, termenele şi procedura de autorizare vor fi stabilite prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României. Condiţiile în care autorizaţia poate fi acordatã vor fi reglementate de Banca Naţionalã a României şi se vor referi, fãrã a fi limitative, la: a) calificarea şi experienţa profesionalã a conducãtorilor bãncii; b) nivelul minim al capitalului iniţial; c) studiul de fezabilitate, care va cuprinde cel puţin tipul de operaţiuni prevãzute a se desfãşura şi structura organizatoricã a bãncii; d) acţionarii semnificativi şi fondatorii bãncii; e) structura acţionariatului; f) sediile bãncii; g) auditorul financiar. ART. 18 Banca Naţionalã a României poate cere unui solicitant sã prezinte orice informaţie şi documente suplimentare, dacã cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente. ART. 19 În termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, Banca Naţionalã a României va aproba constituirea unei bãnci sau va respinge cererea şi va comunica în scris solicitantului hotãrârea sa, împreunã cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii. În termen de douã luni de la comunicarea aprobãrii de constituire, în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare vor fi prezentate Bãncii Naţionale a României documentele care atestã constituirea legalã a bãncii. În cazul bãncilor care se constituie pe calea subscripţiei publice, termenul de prezentare a acestor documente este de 8 luni. Banca Naţionalã a României decide cu privire la autorizarea funcţionãrii unei bãnci în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevãzute la alin. 2. Prevederile alin. 1 se aplicã în mod corespunzãtor. În cazul în care Banca Naţionalã a României nu se pronunţã asupra unei cereri de autorizare în termenele prevãzute în cuprinsul acestui articol, solicitantul poate cere Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României, în termen de 15 zile de la expirarea acestor termene, eliberarea unei decizii. Procedura prevãzutã la art. 149 este aplicabilã în mod corespunzãtor. ART. 20 Cererea de autorizare va fi respinsã, dacã: a) documentaţia prezentatã este incompletã sau nu este întocmitã în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; b) capitalul iniţial se situeazã sub nivelul minim stabilit de Banca Naţionalã a României; c) forma juridicã este alta decât cea prevãzutã la art. 15; d) din evaluarea documentaţiei prezentate rezultã cã banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu buna funcţionare a sistemului bancar şi cu regulile unei practici bancare prudente, care sã asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori; e) Banca Naţionalã a României constatã cã persoanele numite în calitate de conducãtor sau administrator nu corespund obiectivelor propuse şi necesitãţii desfãşurãrii activitãţii bãncii în conformitate cu cerinţele legii şi cu regulile unei practici bancare prudente şi sãnãtoase; f) Banca Naţionalã a României constatã cã acţionarii bãncii, atât din perspectiva calitãţii acestora, cât şi a structurii grupului din care aceştia fac parte, sau alte persoane care au legãturi strânse cu banca nu corespund cerinţelor asigurãrii unei gestiuni sãnãtoase şi prudente a bãncii şi realizãrii unei supravegheri eficiente, potrivit prezentei legi; g) înainte de obţinerea aprobãrii de constituire, fondatorii au fãcut comunicãri publice asupra funcţionãrii bãncii; h) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementãrile date în aplicarea acesteia; i) Banca Naţionalã a României constatã cã dispoziţiile legale, regulamentare sau administrative existente în ţara de origine, care guverneazã statutul persoanelor având legãturi strânse cu banca, sau dificultãţile în implementarea acestor dispoziţii împiedicã realizarea unor supravegheri prudenţiale eficiente ori cã supravegherea din ţara de origine a unei instituţii de credit strãine care a solicitat autorizarea unei sucursale este insuficientã; j) auditorul financiar nu îndeplineşte cerinţele de experienţã, independenţã şi alte cerinţe prevãzute de lege.
SECŢIUNEA a 2-a Regimul instituţiilor de credit strãine
ART. 21 Instituţiile de credit strãine pot desfãşura activitãţi în România prin sucursale, ale cãror înfiinţare şi funcţionare sunt supuse autorizãrii Bãncii Naţionale a României. În acest sens, prevederile art. 17-20 se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 22 Instituţiile de credit strãine au obligaţia sã notifice Bãncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România în conformitate cu reglementãrile date de aceasta. Reprezentanţele îşi vor limita activitatea la acte de informare, de reprezentare, de cercetare a pieţei, contactare de clienţi şi nu vor efectua nici un fel de operaţiuni supuse dispoziţiilor prezentei legi.
SECŢIUNEA a 3-a Autorizarea instituţiilor emitente de monedã electronicã, altele decât bãncile
ART. 23 Instituţiile emitente de monedã electronicã se pot constitui în România ca societãţi comerciale pe acţiuni în baza aprobãrii Bãncii Naţionale a României, cu respectarea legislaţiei aplicabile societãţilor comerciale, şi pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de aceasta. În acest sens, prevederile art. 15 alin. 2, art. 16 şi art. 17-20 se aplicã în mod corespunzãtor.*) -------- *) <>Art. VII din Legea nr. 485/2003 prevede cã: "Instituţiile emitente de monedã electronicã, altele decât bãncile, inclusiv sucursalele din România ale unor astfel de instituţii din strãinãtate, care desfãşoarã activitate în România, se considerã cã deţin o autorizaţie, potrivit prezentei legi. Instituţiile prevãzute la alin. 1 trebuie sã prezinte Bãncii Naţionale a României, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, documentaţia necesarã care sã permitã evaluarea îndeplinirii de cãtre acestea a condiţiilor prevãzute de <>Legea nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, şi de reglementãrile Bãncii Naţionale a României date în aplicarea acesteia şi, dupã caz, adoptarea mãsurilor necesare, inclusiv retragerea autorizaţiei."
ART. 24 Obiectul de activitate al instituţiilor emitente de monedã electronicã va fi limitat la desfãşurarea activitãţii de emitere de monedã electronicã şi la prestarea urmãtoarelor categorii de servicii: a) servicii financiare şi nefinanciare strâns legate de activitatea de emitere de monedã electronicã, cum ar fi: administrarea de monedã electronicã prin îndeplinirea unor funcţii operaţionale şi a altor funcţii conexe legate de emiterea de monedã electronicã, emiterea şi administrarea altor mijloace de platã, fãrã ca prin aceasta sã se acorde credite sub orice formã; b) servicii de stocare a informaţiilor pe un suport electronic, în numele unei instituţii publice sau al altei entitãţi. Instituţiile emitente de monedã electronicã nu vor atrage alte fonduri rambursabile decât cele care sunt transformate imediat în monedã electronicã.
CAP. IV Retragerea autorizaţiei
ART. 25 Banca Naţionalã a României poate retrage autorizaţia acordatã unei bãnci, persoanã juridicã românã, sau unei sucursale din România a unei instituţii de credit strãine, fie la cererea bãncii, când acţionarii au decis dizolvarea şi lichidarea acesteia, respectiv la cererea instituţiei de credit strãine, fie ca sancţiune, conform art. 99 alin. 2 lit. d), fie pentru urmãtoarele motive: a) banca nu a început operaţiunile pentru care a fost autorizatã, în termen de un an de la primirea autorizaţiei, sau nu şi-a exercitat, de mai mult de 6 luni, activitatea de acceptare de depozite; b) autorizaţia a fost obţinutã pe baza unor declaraţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; c) a avut loc o fuziune sau o divizare a bãncii; d) autoritatea competentã din ţara în care are sediul instituţia de credit strãinã ce a înfiinţat o sucursalã în România i-a retras acesteia autorizaţia de a desfãşura activitãţi bancare; e) s-a pronunţat o hotãrâre de declanşare a procedurii falimentului bãncii, dacã aceasta mai deţine autorizaţie de funcţionare la data pronunţãrii hotãrârii; f) acţionariatul bãncii nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege şi de norme pentru asigurarea unei gestiuni prudente şi sãnãtoase a bãncii ori nu mai permite realizarea unei supravegheri eficiente; g) Banca Naţionalã a României apreciazã cã menţinerea autorizaţiei bãncii pericliteazã interesele deponenţilor şi ale altor creditori ai bãncii, prin aceea cã banca nu mai posedã suficiente fonduri proprii pentru desfãşurarea în condiţii normale a activitãţii sau existã elemente care conduc la concluzia cã într-un termen scurt banca nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile cãtre deponenţi sau cãtre alţi creditori, ori cã banca nu mai justificã prezenţa sa în piaţã întrucât activitatea desfãşuratã nu corespunde scopului pentru care banca s-a înfiinţat sau aceastã activitate nu poate fi desfãşuratã decât prin atragerea de resurse la rate ale dobânzii mult mai mari decât cele practicate pe piaţã; h) conducerea bãncii nu a fost asiguratã de cel puţin douã persoane pe o perioadã de cel mult 3 luni; i) nu mai sunt îndeplinite orice alte condiţii care au stat la baza emiterii autorizaţiei. ART. 26 Cererea de retragere a autorizaţiei, formulatã potrivit prevederilor art. 25, de cãtre bancã, persoanã juridicã românã, respectiv de cãtre instituţia de credit strãinã, va fi însoţitã cel puţin de planul de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care sã asigure plata integralã a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori. Lichidarea la iniţiativa acţionarilor este permisã numai în cazul în care banca nu se aflã în vreuna dintre situaţiile prevãzute de lege pentru declanşarea procedurii falimentului. ART. 27 În cazul retragerii autorizaţiei unei bãnci, persoanã juridicã românã, sau unei sucursale din România a unei instituţii de credit strãine care nu are sediul social pe teritoriul unui stat membru, Banca Naţionalã a României va informa în consecinţã autoritãţile competente din statele membre gazdã în care banca, respectiv instituţia de credit strãinã, desfãşoarã activitate.*) --------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. c) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 28 Hotãrârea Bãncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei se comunicã în scris bãncii sau sucursalei în cauzã, împreunã cu motivele care au stat la baza hotãrârii, şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cel puţin în douã cotidiene de circulaţie naţionalã. Hotãrârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o datã ulterioarã, specificatã în hotãrârea respectivã. ART. 29 Ca urmare a retragerii autorizaţiei, banca va intra în lichidare, dispoziţiile cuprinse în cap. XIV referitoare la lichidarea bãncilor fiind aplicabile în consecinţã. Începând cu data intrãrii în vigoare a hotãrârii de retragere a autorizaţiei, banca, persoanã juridicã românã, respectiv sucursala din România a instituţiei de credit strãine, nu va putea desfãşura alte activitãţi decât cele legate de lichidare.
CAP. V Fuziunea şi divizarea
ART. 30 Fuziunea sau divizarea bãncilor se va efectua potrivit dispoziţiilor legale, precum şi cu respectarea reglementãrilor Bãncii Naţionale a României. ART. 31 Fuziunea se poate realiza: a) între douã sau mai multe bãnci; b) între bãnci şi instituţii emitente de monedã electronicã; c) între bãnci şi instituţii financiare; d) între bãnci şi entitãţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe. Fuziunea şi divizarea, în condiţiile alin. 1, sunt supuse aprobãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României. Dacã în urma procesului de fuziune sau de divizare a unei bãnci rezultã instituţii de credit noi, acestea sunt obligate sã obţinã autorizaţia de funcţionare din partea Bãncii Naţionale a României.
CAP. VI Organizarea şi conducerea bãncilor
ART. 32 Organizarea şi conducerea bãncilor se stabilesc prin actele constitutive ale bãncilor, în conformitate cu legislaţia comercialã şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. ART. 33 În toate actele sale oficiale banca trebuie sã se identifice în mod clar printr-un minimum de date: firma sub care este înmatriculatã în registrul comerţului, capitalul social, adresa sediului social, codul unic de înregistrare, numãrul de ordine în registrul comerţului, numãrul şi data înmatriculãrii în registrul bancar. ART. 34 Banca este angajatã prin semnãtura a cel puţin 2 conducãtori, având competenţele stabilite prin actul constitutiv, sau a cel puţin 2 salariaţi ai bãncii, împuterniciţi de conducerea acesteia. Se asimileazã semnãturilor prevãzute la alin. 1: a) semnãtura electronicã extinsã, bazatã pe un certificat calificat emis de un furnizor de servicii de certificare calificatã, în conformitate cu prevederile legale privind semnãtura electronicã; b) orice altã tehnicã echivalentã de garantare a autenticitãţii semnãturii, aprobatã de Banca Naţionalã a României. ART. 35 Fiecare bancã va avea un regulament propriu de funcţionare, aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel puţin: a) structura organizatoricã a bãncii; b) atribuţiile fiecãrui compartiment al bãncii şi relaţiile dintre acestea; c) atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale bãncii; d) atribuţiile comitetului de audit, comitetului de administrare a riscurilor, ale cãror constituire şi funcţionare se vor stabili prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României; e) atribuţiile comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, ale comitetului de credite şi ale altor organe specializate ale bãncii, ale cãror constituire şi funcţionare se vor stabili în baza deciziei organelor statutare; f) competenţele conducãtorilor bãncii, ale persoanelor care asigurã conducerea compartimentelor din cadrul bãncii, a sucursalelor şi a altor sedii secundare şi ale altor salariaţi care efectueazã operaţiuni în numele şi pe contul bãncii; g) sistemul de control intern şi organizarea şi funcţionarea activitãţii de audit intern. ART. 36 Conducãtorii şi administratorii unei bãnci trebuie sã aibã o bunã reputaţie, calificare şi competenţã adecvate pentru realizarea obiectivelor propuse şi pentru crearea premiselor necesare în vederea desfãşurãrii activitãţii bãncii în conformitate cu cerinţele legii şi cu regulile unei practici bancare prudente şi sãnãtoase, în scopul asigurãrii credibilitãţii şi viabilitãţii sistemului bancar, inclusiv protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori ai bãncii. Fiecare dintre persoanele prevãzute la alin. 1 trebuie sã fie aprobatã de Banca Naţionalã a României înainte de începerea exercitãrii responsabilitãţilor. La numirea conducãtorilor banca trebuie sã asigure îndeplinirea cerinţei ca fiecare dintre tipurile de activitãţi pe care le desfãşoarã sã se afle sub coordonarea unui conducãtor cu experienţã în aceste activitãţi. Banca Naţionalã a României are autoritatea de a analiza în ce mãsurã sunt respectate condiţiile minime prevãzute în prezenta lege şi reglementãrile date în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia, integritatea moralã şi de experienţa fiecãrei persoane şi de a decide dacã aceste persoane corespund cerinţelor prevãzute la alin. 1. Evaluarea se va face atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, astfel încât sã se asigure şi îndeplinirea cerinţelor prevãzute la alin. 4. ART. 37 Conducerea bãncii trebuie sã fie asiguratã de cel puţin douã persoane. Conducãtorii trebuie sã fie salariaţi ai bãncii şi pot fi membri ai consiliului de administraţie. Conducãtorii bãncii trebuie sã asigure efectiv conducerea de zi cu zi a activitãţii bãncii, sã exercite exclusiv funcţia pentru care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia sã ateste cunoaşterea limbii române. Ei trebuie sã fie licenţiaţi în unul dintre domeniile economic, juridic ori în alt domeniu care se circumscrie activitãţii financiar-bancare şi/sau sã fi absolvit cursuri post-universitare în unul dintre aceste domenii şi sã aibã experienţã de minimum 7 ani în domeniul financiar-bancar, care sã fie relevantã pentru specificul şi volumul activitãţii desfãşurate de bancã. Administratorii bãncii pot fi numai persoane fizice. Aceste persoane trebuie sã aibã experienţã de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau într-un domeniu care poate fi considerat relevant pentru activitatea bãncii. ART. 38 În scopul asigurãrii credibilitãţii şi viabilitãţii sistemului bancar Banca Naţionalã a României va stabili prin reglementãri şi alte criterii specifice de evaluare a calitãţii, activitãţii şi experienţei persoanelor desemnate în calitate de conducãtor sau administrator al unei bãnci, precum şi alte reguli şi norme etice şi profesionale pentru personalul bancar. ART. 39 În cazul în care conducãtorii bãncii fac parte din consiliul de administraţie, numãrul membrilor acestuia trebuie sã fie stabilit astfel încât administratorii care nu au şi calitatea de conducãtor sã constituie majoritatea. ART. 40 În afarã de condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare referitoare la administratori, o persoanã nu poate fi aleasã în consiliul de administraţie al unei bãnci, iar dacã a fost aleasã, decade din mandatul sãu, dacã: a) este salariat al bãncii în cauzã, cu excepţia conducãtorilor acesteia; b) este salariat, administrator sau auditor financiar la o altã instituţie de credit, persoanã juridicã românã, cu excepţia cazului în care banca este o filialã a instituţiei de credit respective; c) în ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de cãtre autoritatea competentã de a conduce o instituţie de credit sau a fost înlocuitã ca urmare a unei mãsuri de remediere luate de o instituţie de credit; d) îi este interzis, printr-o dispoziţie legalã, o hotãrâre judecãtoreascã sau o decizie a unei alte autoritãţi, sã conducã o instituţie de credit, o instituţie financiarã sau o societate de asigurare/reasigurare ori sã desfãşoare activitate în unul dintre domeniile specifice instituţiilor respective. Dispoziţiile legislaţiei în vigoare, referitoare la situaţiile de incompatibilitate prevãzute pentru administratori, inclusiv cele ale alin. 1, şi prevederile cap. VII se aplicã şi conducãtorilor bãncii care nu sunt membri ai consiliului de administraţie. ART. 41 Dispoziţiile art. 32-38 se aplicã în mod corespunzãtor şi sucursalelor instituţiilor de credit strãine, autorizate sã funcţioneze în România. Conducãtorilor acestor sucursale li se aplicã şi dispoziţiile art. 40 alin. 2. ART. 42 La data aderãrii României la Uniunea Europeanã dispoziţiile art. 37 alin. 2 şi 3 şi cele ale art. 38 se abrogã.
CAP. VII Conflictul de interese
ART. 43 Administratorul notificã în scris bãncii natura şi întinderea interesului sau relaţiei sale materiale, dacã: a) este parte a unui contract cu banca; b) este administrator al unei persoane juridice care este parte a unui contract cu banca; c) are un interes material sau o relaţie materialã cu o persoanã care este parte într-un contract cu banca, cu excepţia contractelor de depozit sau de pãstrare de valori. ART. 44 Obligaţia prevãzutã la art. 43 revine administratorului atunci când a cunoscut sau trebuia sã cunoascã faptul cã a fost încheiat sau este în curs de a fi încheiat un astfel de contract. ART. 45 Administratorul unei bãnci este obligat ca, ori de câte ori este necesar, dar nu mai puţin de o datã pe an, sã prezinte, în scris, consiliului de administraţie al bãncii o declaraţie din care sã rezulte numele şi adresa asociaţilor sãi şi date referitoare la interesele materiale de naturã financiarã, comercialã, agricolã, industrialã sau de altã naturã ale administratorului şi ale familiei sale. ART. 46 Un administrator care are un interes material sau o relaţie materialã, în sensul art. 43, 45 şi 47, nu va participa la dezbaterile asupra contractului şi se va abţine de la vot asupra oricãrei probleme legate de acest contract. În scopul realizãrii cvorumului necesar luãrii unei decizii asupra contractului în cauzã, administratorul va fi considerat prezent. ART. 47 Un interes este considerat material, în sensul prevederilor art. 43 şi 45, dacã se referã la averea, afacerea sau interesele familiei (soţului/soţiei, rudelor şi afinilor pânã la gradul al doilea inclusiv) persoanei care are interes. ART. 48 Când un administrator nu declarã un conflict de interese, în conformitate cu prevederile prezentului capitol: a) banca, un acţionar al acesteia sau Banca Naţionalã a României poate cere instanţei judecãtoreşti anularea oricãrui contract în care acesta are un interes material nedeclarat, potrivit celor prevãzute în prezentul capitol; b) Banca Naţionalã a României, potrivit art. 100, poate cere bãncii suspendarea administratorului pe o perioadã care sã nu depãşeascã un an sau înlocuirea acestuia.
CAP. VIII Secretul profesional în domeniul bancar şi schimbul de informaţii între autoritãţi
ART. 49 Banca va pãstra confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfãşuratã, precum şi asupra oricãrui fapt, datã sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii. Orice persoanã care beneficiazã de serviciile unei bãnci este consideratã client al acesteia. ART. 50 Orice membru al consiliului de administraţie al unei bãnci, angajaţii acesteia şi orice persoanã care, sub o formã sau alta, participã la conducerea, administrarea ori activitatea bãncii are obligaţia sã pãstreze secretul profesional asupra oricãrui fapt, date sau informaţii la care se referã art. 49, de care a luat cunoştinţã în cursul desfãşurãrii activitãţii sale profesionale. Persoanele prevãzute la alin. 1 nu au dreptul de a folosi sau de a dezvãlui, nici în timpul activitãţii şi nici dupã încetarea acesteia, fapte sau date care, dacã ar deveni publice, ar dãuna intereselor ori prestigiului unei bãnci sau ale unui client al acesteia. Prevederile alin. 1 şi 2 se aplicã şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor arãtate, din rapoarte ori alte documente ale bãncii. ART. 51 Obligaţia de pãstrare a secretului profesional nu poate fi opusã autoritãţii competente în exercitarea atribuţiilor sale prevãzute de lege. Informaţii de natura secretului profesional pot fi furnizate, în mãsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în urmãtoarele situaţii: a) la solicitarea titularilor sau a moştenitorilor acestora, inclusiv a reprezentanţilor lor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora; b) în cazurile în care banca justificã un interes legitim; c) la solicitarea scrisã a altor autoritãţi sau instituţii ori din oficiu, dacã prin lege specialã sunt prevãzute autoritãţile sau instituţiile care sunt îndrituite sã solicite şi/sau sã primeascã astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de cãtre bancã, în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice ale acestor autoritãţi sau instituţii; d) la solicitarea scrisã a soţului titularului de cont, atunci când face dovada cã a introdus în instanţã o cerere de împãrţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei. În cererea adresatã bãncii, conform alin. 2 lit. c), trebuie sã se precizeze temeiul legal al solicitãrii de informaţii, identitatea clientului la care se referã informaţiile confidenţiale care se solicitã, categoria datelor solicitate şi scopul pentru care se solicitã acestea. Persoanele abilitate sã solicite şi/sau sã primeascã informaţii de natura secretului profesional în domeniul bancar sunt obligate sã pãstreze confidenţialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii. Personalul bãncii nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informaţii de natura celor prevãzute la art. 49, pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţã în orice mod. ART. 52 În cauzele penale, la solicitarea scrisã a procurorului sau a instanţei judecãtoreşti ori, dupã caz, a organelor de cercetare penalã, cu autorizarea procurorului, bãncile vor furniza informaţii de natura secretului profesional. Dispoziţiile art. 51 alin. 4 se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 53 Nu se considerã încãlcãri ale obligaţiei de pãstrare a secretului profesional; a) furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecãrui client nu pot fi identificate; b) furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor de platã sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii; c) furnizarea de date auditorului financiar al bãncii; d) furnizarea de informaţii la cererea bãncilor corespondente; e) furnizarea de date şi informaţii necesare pentru realizarea supravegherii pe bazã consolidatã. ART. 54 Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplicã în mod corespunzãtor şi sucursalelor instituţiilor de credit strãine autorizate sã funcţioneze în România, precum şi persoanelor juridice prevãzute la art. 2 alin. 2. ART. 55 În exercitarea atribuţiilor sale prevãzute de lege, Banca Naţionalã a României asigurã schimbul de informaţii cu autoritãţi din România şi cu autoritãţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile <>art. 3 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României.
CAP. IX Cerinţe operaţionale
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
ART. 56 În activitatea lor, bãncile se supun reglementãrilor şi ordinelor emise de Banca Naţionalã a României, date în aplicarea legislaţiei privind politica monetarã, de credit, valutarã, de plãţi, de asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere bancarã. Bãncile trebuie sã-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sãnãtoase, cu cerinţele legii şi ale reglementãrilor Bãncii Naţionale a României. În acest sens bãncile trebuie sã dispunã de proceduri de administrare şi contabile corespunzãtoare şi de sisteme adecvate de control intern. Modificãrile în situaţia bãncii sunt supuse aprobãrii Bãncii Naţionale a României, în condiţiile stabilite de aceasta prin reglementãri. Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind respectivele modificãri se va face numai dupã obţinerea acestei aprobãri. În statutele lor, bãncile nu vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit cãruia o acţiune dã dreptul la un singur vot. Acţiunile emise de bãnci vor putea fi numai nominative. ART. 57 În vederea funcţionãrii, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei, fiecare bancã este obligatã sã deschidã cont curent la Banca Naţionalã a României, conform reglementãrilor emise de aceasta. Transferurile bãneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Bãncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate. Bãncile pot deschide la Banca Naţionalã a României şi alte conturi, în condiţiile stabilite de aceasta.
SECŢIUNEA a 2-a Cerinţe de capital
ART. 58 Capitalul social al unei bãnci trebuie vãrsat, integral şi în formã bãneascã, la momentul subscrierii. Nivelul minim al capitalului iniţial este stabilit de Banca Naţionalã a României prin reglementãri, fãrã a putea fi mai mic decât echivalentul în monedã naţionalã a 5 milioane euro. La constituire, aportul de capital va fi vãrsat într-un cont deschis la o instituţie de credit, care va fi blocat pânã la înmatricularea bãncii în registrul comerţului. La constituirea unei bãnci, capitalul iniţial este egal cu capitalul social, cu excepţia cazurilor în care banca nou-constituitã este rezultatã dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare. La deschiderea unei sucursale, capitalul iniţial se va asigura prin punerea la dispoziţie acesteia a capitalului de dotare de cãtre instituţia de credit strãinã. ART. 59 Bãncile pot majora capitalul social numai prin utilizarea urmãtoarelor surse: a) noi aporturi în formã bãneascã; b) prime de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital, integral încasate, rãmase dupã acoperirea cheltuielilor neamortizate cu astfel de operaţiuni, precum şi rezervele constituite pe seama unor astfel de prime; c) dividende din profitul net cuvenit acţionarilor, dupã plata impozitului pe dividende, potrivit legii; d) rezerve constituite din profitul net, existente în sold, potrivit ultimului bilanţ contabil. Sucursalele instituţiilor de credit strãine, autorizate sã funcţioneze în România, pot majora capitalul de dotare prin utilizarea urmãtoarelor surse: a) noi aporturi în formã bãneascã puse la dispoziţie sucursalei de cãtre instituţia de credit strãinã, cu destinaţia "capital de dotare"; b) rezerve constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimei situaţii financiare anuale.*) ------- *) <>Art. IX din Legea nr. 485/2003 prevede cã: "Rezervele existente în sold, precum şi diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului, inclusiv diferenţele aferente disponibilitãţilor în devize din semestrul I al anului 2002, potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 189/2001 , constituite de bãnci pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, pânã la aceastã datã, puteau constitui sursa de majorare a capitalului social, potrivit legislaţiei aplicabile, vor putea fi utilizate în continuare în acest scop pânã la epuizarea acestora. Rezervele existente în sold la sfârşitul semestrului I al anului 2002, constituite de sucursalele din România ale instituţiilor de credit strãine din diferenţele din evaluarea disponibilitãţilor în valutã reprezentând capital de dotare, vor putea fi utilizate pentru majorarea capitalului de dotare pânã la epuizarea acestor rezerve".
ART. 60 Bãncile repartizeazã 20% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, pentru constituirea unui fond de rezervã, pânã când fondul astfel constituit egaleazã capitalul social, apoi maximum 10% pânã în momentul în care fondul a ajuns de douã ori mai mare decât capitalul social. Dupã atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervã se face din profitul net. Bãncile repartizeazã din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate. Prevederile alin. 1 şi 2 sunt aplicabile pânã la încheierea exerciţiului financiar al anului 2003 inclusiv. Începând cu exerciţiul financiar al anului 2004, bãncile constituie fondul de rezervã potrivit dispoziţiilor legislaţiei privind societãţile comerciale şi, de asemenea, constituie fondul pentru riscuri bancare generale din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, în limita a 1% din soldul activelor purtãtoare de riscuri specifice activitãţii bancare, aşa cum sunt stabilite prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, în mãsura în care sumele respective se regãsesc în profitul net. La determinarea nivelului fondului pentru riscuri bancare generale se au în vedere şi sumele reprezentând rezerva generalã pentru riscul de credit, constituitã potrivit alin. 2, existentã în sold. Fondul de rezervã şi rezerva generalã pentru riscul de credit, constituite potrivit alin. 1 şi 2, nu vor fi diminuate în funcţie de limitele şi cotele prevãzute la alin. 4 şi vor fi utilizate potrivit destinaţiilor prevãzute de reglementãrile legale. Modul de utilizare a fondului pentru riscuri bancare generale se stabileşte prin reglementãri ale Bãncii Naţionale a României.
SECŢIUNEA a 3-a Cerinţe prudenţiale
ART. 61 La acordarea creditelor, bãncile urmãresc ca solicitanţii sã prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenţã. În acest scop bãncile cer solicitanţilor garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele lor de creditare. ART. 62 Bãncile trebuie sã respecte cerinţele prudenţiale, la nivel individual sau consolidat, dupã caz, prevãzute în reglementãrile emise de Banca Naţionalã a României, care se referã, fãrã a fi limitative, la: a) solvabilitate; b) lichiditate; c) expunerea maximã faţã de un singur debitor şi expunerea maximã agregatã; d) expunerea faţã de persoanele aflate în relaţii speciale cu banca; e) riscul valutar; f) calitatea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor de risc; g) organizare şi control intern. Indicatorii aferenţi cerinţelor prevãzute la lit. a), c)-e) ale alin. 1 se vor calcula în funcţie de nivelul fondurilor proprii; acest nivel nu va putea fi mai mic decât nivelul minim al capitalului iniţial, stabilit prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României. ART. 63 În scopul determinãrii indicatorului de solvabilitate, Banca Naţionalã a României poate recunoaşte diminuarea riscului de credit în cazul încheierii urmãtoarelor tipuri de contracte de compensare a creanţelor şi a obligaţiilor reciproce decurgând din operaţiuni cu instrumente având la bazã cursul de schimb şi rata dobânzii şi operaţiuni similare cu aur: a) contracte bilaterale prin care pãrţile stipuleazã cã, la termenele stabilite sau la data apariţiei unui eveniment determinat - de regulã, imposibilitatea unei pãrţi de a-şi onora obligaţiile asumate -, obligaţiile reciproce iniţiale, chiar neajunse la scadenţã, se sting automat, fiind înlocuite de o nouã obligaţie, astfel încât o singurã sumã netã rezultatã din compensarea obligaţiilor iniţiale va fi datoratã de partea debitoare; b) alte contracte bilaterale de compensare. Operaţiunile şi condiţiile în care Banca Naţionalã a României recunoaşte diminuarea riscului de credit, potrivit alin. 1, şi modalitatea de calcul al acestuia vor fi stabilite prin reglementãrile emise de Banca Naţionalã a României. ART. 64 Bãncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul României sucursale şi alte sedii secundare - agenţii şi altele asemenea -, în condiţiile prevãzute de reglementãrile Bãncii Naţionale a României. Bãncile, persoane juridice române, vor putea desfãşura activitate bancarã şi alte activitãţi financiare în strãinãtate, în limita autorizaţiei acordate de Banca Naţionalã a României, numai prin intermediul unei sucursale. Deschiderea de sucursale în strãinãtate este supusã aprobãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României, conform reglementãrilor emise de aceasta. Cererea de aprobare a deschiderii unei sucursale în strãinãtate va indica ţara în care se intenţioneazã deschiderea sucursalei şi va fi însoţitã, fãrã a se limita la acestea, de urmãtoarele: a) un studiu de fezabilitate, care va cuprinde cel puţin tipurile de activitãţi care vor fi desfãşurate prin intermediul sucursalei şi structura organizatoricã a acesteia; b) identitatea persoanelor desemnate sã asigure conducerea sucursalei şi informaţii privind calificarea, experienţa şi onorabilitatea acestora; c) adresa sediului sucursalei. Banca Naţionalã a României poate respinge o cerere de aprobare a deschiderii unei sucursale în strãinãtate de cãtre o bancã, persoanã juridicã românã, dacã, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de bancã, constatã cã: a) banca nu dispune de capacitate administrativã sau de o situaţie financiarã adecvatã, în raport cu activitatea propusã a fi desfãşuratã prin intermediul sucursalei; b) cadrul legislativ existent în ţara gazdã şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedicã realizarea unei supravegheri conform principiilor prezentei legi; c) banca înregistreazã o evoluţie necorespunzãtoare a indicatorilor aferenţi cerinţelor de prudenţã bancarã. Orice modificare a elementelor prevãzute la alin. 4 este supusã aprobãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României. ART. 65 Prin derogare de la dispoziţiile art. 64 alin. 3, bãncile, persoane juridice române, pot desfãşura în statele membre activitate bancarã şi alte activitãţi financiare, conform art. 11 alin. 1, pentru care sunt autorizate, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, dacã îndeplinesc condiţiile stabilite de legislaţia respectivului stat membru, prin care se urmãreşte protejarea interesului general. Banca, persoanã juridicã românã, care intenţioneazã sã deschidã o sucursalã într-un stat membru, va notifica acest lucru Bãncii Naţionale a României, împreunã cu informaţiile prevãzute la art. 64 alin. 4. În termen de 3 luni de la primirea notificãrii, Banca Naţionalã a României va comunica autoritãţii competente din statul membru gazdã informaţiile primite sau, dupã caz, va refuza transmiterea acestora şi va informa banca în consecinţã. În cazul în care Banca Naţionalã a României nu informeazã banca în termenul prevãzut, aceasta, în 15 zile de la expirarea termenului, se poate adresa Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României, solicitând eliberarea unei decizii, procedura prevãzutã la art. 149 fiind aplicabilã în mod corespunzãtor. Banca Naţionalã a României va putea refuza transmiterea comunicãrii cãtre autoritatea competentã din statul membru gazdã, pe considerentele prevãzute la art. 64 alin. 5 lit. a) şi c), caz în care va notifica bãncii şi motivele care au stat la baza luãrii deciziei. Comunicarea cãtre autoritatea competentã din statul membru gazdã va cuprinde, pe lângã informaţiile furnizate de bancã, potrivit art. 64 alin. 4, şi informaţii referitoare la: a) valoarea fondurilor proprii ale bãncii şi nivelul indicatorilor de solvabilitate; b) o descriere a sistemului de garantare a depozitelor existent în România. La cererea autoritãţii competente din statul membru gazdã, Banca Naţionalã a României va putea comunica şi alte informaţii solicitate de aceasta. Orice intenţie de modificare a informaţiilor furnizate conform alin. 2 va fi comunicatã Bãncii Naţionale a României cu cel puţin o lunã înainte de data la care modificarea respectivã urmeazã sã fie efectuatã, termen în care Banca Naţionalã a României va proceda conform prevederilor alin. 3.*) ----------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. d) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 66 Bãncile, persoane juridice române, care intenţioneazã sã desfãşoare pentru prima datã activitate bancarã şi alte activitãţi financiare în mod direct într-un stat membru, vor notifica acest lucru Bãncii Naţionale a României. Notificarea va indica statul membru în cauzã şi va cuprinde activitãţile prevãzute la art. 11 alin. 1 care urmeazã sã fie desfãşurate. În termen de o lunã de la primirea notificãrii, conform alin. 1, Banca Naţionalã a României o va comunica autoritãţii competente din statul membru gazdã.*) ----------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. d) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 67 O bancã nu poate efectua repartizãri din profit pentru dividende dacã, în urma acestei repartizãri, banca înregistreazã un nivel de solvabilitate sub cel minim prevãzut de reglementãrile Bãncii Naţionale a României. ART. 68 Orice participaţie de natura imobilizãrilor financiare, deţinutã - direct şi/sau indirect - de o bancã, în pãrţi sociale, acţiuni sau alte titluri de naturã participativã la entitãţi, altele decât instituţii de credit, instituţii financiare, de asigurãri şi societãţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe, nu poate sã depãşeascã: a) 15% din fondurile sale proprii; b) 20% din capitalul social al entitãţii respective sau, dupã caz, din valoarea totalã a titlurilor de naturã participativã emise de o asemenea entitate. Valoarea totalã a imobilizãrilor financiare prevãzute la alin. 1 nu poate depãşi 60% din fondurile proprii ale bãncii. ART. 69 Este supusã aprobãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României, conform reglementãrilor acesteia: a) orice participaţie pe care banca intenţioneazã sã o deţinã în instituţii de credit, instituţii financiare, de asigurãri sau în alte entitãţi care, ca rezultat al achiziţionãrii participaţiei respective, ar intra în perimetrul de consolidare a conturilor, conform reglementãrilor aplicabile; b) orice participaţie a cãrei valoare este de cel puţin 10% din fondurile proprii ale bãncii, pe care aceasta intenţioneazã sã o deţinã în acţiuni sau alte titluri de naturã participativã necotate pe o piaţã reglementatã; c) orice participaţie a cãrei valoare se situeazã între 10% şi 15% din fondurile proprii ale bãncii, pe care aceasta intenţioneazã sã o deţinã în acţiuni sau alte titluri de naturã participativã, cotate pe o piaţã reglementatã, emise de entitãţi, altele decât instituţii de credit, instituţii financiare, de asigurãri ori societãţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe; d) orice participaţie a bãncii, de natura celor prevãzute la art. 68 alin. 1, care, în situaţii justificate de circumstanţe excepţionale, depãşeşte limitele stabilite la acest articol.**) --------- **) <>Art. VI din Legea nr. 485/2003 prevede cã: "Bãncile, persoane juridice române, şi sucursalele instituţiilor de credit strãine care beneficiazã de autorizaţie de funcţionare din partea Bãncii Naţionale a României trebuie sã se conformeze dispoziţiilor <>Legii nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, în termenele stabilite de Banca Naţionalã a României. Participaţiile de natura investiţiilor financiare pe care bãncile le deţin la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor fi considerate ca fiind autorizate, conform prevederilor <>art. 49***) din Legea nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege. În situaţia în care Banca Naţionalã a României constatã cã cerinţele art. 49^1****) nu sunt îndeplinite, poate dispune bãncii limitarea sau, dupã caz, lichidarea acestor participaţii, într-un termen rezonabil." ***) Art. 49 a devenit prin renumerotare art. 69. ****) Art. 49^1 a devenit prin renumerotare art. 70.
ART. 70 Printre obiectivele urmãrite de Banca Naţionalã a României, la aprobarea participaţiilor prevãzute la art. 69, se va avea în vedere ca: a) achiziţionarea participaţiilor respective sã nu supunã banca la riscuri nejustificate sau sã împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe bazã consolidatã; b) banca sã dispunã de suficiente resurse financiare şi de naturã organizatoricã pentru achiziţionarea şi administrarea participaţiilor respective. În cazul aprobãrii unei participaţii, în condiţiile prevãzute la art. 69 lit. d), Banca Naţionalã a României va solicita bãncii sã-şi majoreze în mod corespunzãtor fondurile proprii şi va stabili termenul în care se va realiza aceastã majorare. Participaţiile de natura imobilizãrilor financiare, altele decât cele supuse aprobãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României, vor fi notificate acesteia, în termen de 5 zile de la data achiziţionãrii lor de cãtre bancã. ART. 71 Împrumuturile acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai în condiţiile stabilite de reglementãrile Bãncii Naţionale a României.
SECŢIUNEA a 4-a Acţionari
ART. 72 Orice persoanã fizicã sau juridicã ori grup de persoane care intenţioneazã sã devinã acţionar semnificativ al unei bãnci trebuie sã notifice aceastã intenţie Bãncii Naţionale a României, în conformitate cu reglementãrile emise de aceasta, informând asupra mãrimii participaţiei pe care doreşte sã o achiziţioneze. În termen de cel mult 3 luni de la primirea notificãrii, Banca Naţionalã a României se poate opune intenţiei de achiziţionare a unei participaţii, conform alin. 1, având în vedere cerinţele prevãzute la art. 74. Dacã Banca Naţionalã a României nu se opune intenţiei prevãzute la alin. 2, aceasta poate stabili un termen maxim în care aceastã intenţie sã se materializeze. ART. 73 Orice acţionar semnificativ care intenţioneazã sã-şi majoreze participaţia ori proporţia drepturilor de vot, astfel încât acestea sã atingã sau sã depãşeascã nivelurile de 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca sã devinã o filialã a sa, trebuie sã notifice aceastã intenţie Bãncii Naţionale a României, caz în care prevederile art. 72 se aplicã în mod corespunzãtor. Orice acţionar semnificativ care intenţioneazã sã-şi diminueze participaţia sau proporţia drepturilor de vot, astfel încât aceasta sã reprezinte mai puţin de 10%, 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca sã înceteze sã mai fie o filialã a sa, va notifica aceastã intenţie Bãncii Naţionale a României. Bãncile vor informa de îndatã Banca Naţionalã a României cu privire la orice achiziţie sau înstrãinare a acţiunilor lor care depãşeşte, respectiv se situeazã sub nivelurile prevãzute la alin. 1 şi 2. Cel puţin o datã pe an bãncile vor comunica Bãncii Naţionale a României identitatea acţionarilor lor semnificativi şi, dupã caz, orice alte date şi informaţii cu privire la aceste persoane, cerute prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României. ART. 74 Calitatea acţionarilor şi structura grupurilor din care fac parte trebuie sã corespundã nevoii garantãrii unei gestiuni prudente şi sãnãtoase a bãncii şi sã permitã realizarea unei supravegheri eficiente, în scopul asigurãrii credibilitãţii şi viabilitãţii sistemului bancar, inclusiv protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori ai unei bãnci. Banca Naţionalã a României are autoritatea de a analiza în ce mãsurã sunt respectate condiţiile stabilite de prezenta lege şi reglementãrile date în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia şi integritatea moralã ale persoanelor menţionate la art. 72 şi 73, inclusiv provenienţa fondurilor destinate obţinerii participaţiei, şi de a decide dacã acestea corespund cerinţelor prevãzute la alin. 1. Dacã persoana care intenţioneazã sã devinã acţionar semnificativ al unei bãnci, persoanã juridicã românã, este o instituţie de credit strãinã sau o entitate care deţine ca filialã o instituţie de credit strãinã ori este o persoanã fizicã sau juridicã ce controleazã o instituţie de credit strãinã şi dacã, în urma achiziţionãrii participaţiei, banca va deveni filialã a persoanei care a achiziţionat participaţia ori va fi controlatã de aceastã persoanã, evaluarea acţionarului semnificativ va face obiectul unei consultãri prealabile cu autoritatea competentã din ţara de origine a instituţiei de credit strãine.*) --------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. e) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 75 În sensul celor prevãzute la art. 74 persoanele menţionate la art. 72 şi 73 trebuie sã îndeplineascã cel puţin urmãtoarele condiţii: a) sã dispunã de o situaţie financiarã stabilã, care sã justifice în mod satisfãcãtor provenienţa fondurilor destinate obţinerii participaţiei la capitalul social al bãncii şi care sã creeze premise pentru o eventualã susţinere financiarã a bãncii; b) sã furnizeze suficiente informaţii care sã asigure transparenţa necesarã pentru identificarea structurii grupului din care fac parte; c) persoanele juridice sã funcţioneze de minimum 3 ani, cu excepţia celor rezultate dintr-o fuziune sau divizare, caz în care termenul de 3 ani include şi funcţionarea persoanei ori a persoanelor juridice din care acestea provin; d) sã fie supravegheate în mod adecvat de cãtre autoritatea competentã din ţara de origine. În situaţia în care persoanele prevãzute la alin. 1 sunt instituţii de credit sau filiale ale acestora ori în alte cazuri justificate, Banca Naţionalã a României poate sã excepteze aceste persoane de la îndeplinirea condiţiei prevãzute la lit. c) a alin. 1. ART. 76 În scopul asigurãrii stabilitãţii şi viabilitãţii sistemului bancar Banca Naţionalã a României va stabili prin reglementãri şi alte criterii specifice de evaluare a calitãţii acţionariatului unei bãnci.
SECŢIUNEA a 5-a Documente contractuale, registre şi evidenţe
ART. 77 Fiecare bancã întocmeşte şi pãstreazã, la sediul sãu social, documente şi evidenţe, în limba românã, cuprinzând: a) contractul de societate şi statutul, precum şi toate actele adiţionale prin care acestea au fost modificate; b) un registru al acţionarilor sãi, cu excepţia cazurilor în care evidenţa acţionarilor este ţinutã de o societate de registru independent, potrivit legii; c) minutele şi hotãrârile adunãrii generale a acţionarilor; d) minutele şedinţelor şi hotãrârile consiliului de administraţie şi ale comitetelor prevãzute de lege sau de reglementãrile Bãncii Naţionale a României şi, dupã caz, ale comitetelor constituite pe baza hotãrârii organelor statutare ale bãncii; e) registrele şi înregistrãrile contabile care evidenţiazã clar şi corect situaţia activitãţii sale, explicarea tranzacţiilor şi situaţiei sale financiare, astfel încât sã permitã Bãncii Naţionale a României sã determine dacã banca s-a conformat prevederilor prezentei legi; f) reglementãrile proprii referitoare la desfãşurarea activitãţii, precum şi toate amendamentele acestora; g) alte înregistrãri care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementãrilor Bãncii Naţionale a României. Documentele prevãzute la lit. a) şi f) se transmit la Banca Naţionalã a României, iar documentele reprezentând evidenţierea zilnicã a înregistrãrilor pentru fiecare client al bãncii, caracteristicile tranzacţiilor sale cu acel client ori în contul acestuia şi soldul datorat clientului sau de cãtre acesta se pãstreazã la sediul social al bãncii sau la sediile secundare. ART. 78 Fiecare bancã întocmeşte şi pãstreazã la sediul social sau la sediile sale secundare un exemplar al documentaţiei de credit adecvate şi orice informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţionalã a României le poate prevedea prin reglementãri şi care se pun la dispoziţie personalului autorizat al Bãncii Naţionale a României, la cererea acestuia. ART. 79 Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale bãncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care sã rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii. Aceste documente trebuie pãstrate de bãnci şi puse la dispoziţie personalului autorizat al Bãncii Naţionale a României, la cererea acestuia. Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantãrii creditului bancar, constituie titluri executorii. De la data iniţierii unei proceduri judiciare faţã de un debitor, inclusiv în cazul solicitãrii de cãtre bancã a învestirii cu formulã executorie a contractului de credit ori, dupã caz, al iniţierii de cãtre aceasta a unei alte proceduri de executare silitã prevãzutã de lege, dobânda stabilitã conform contractului sau, dupã caz, dobânda legalã se va calcula în continuare, dacã prin lege nu se prevede faptul cã de la data deschiderii procedurii nu se mai datoreazã dobânzi; dobânda şi creditele respective se vor evidenţia de cãtre bancã în afara bilanţului. Garanţiile constituite în favoarea bãncii în scopul garantãrii creditelor, care îndeplinesc condiţiile de publicitate prevãzute de lege, conferã bãncilor prioritate faţã de terţii, inclusiv statul, ale cãror creanţe şi garanţii au îndeplinit ulterior condiţiile de publicitate. ART. 80 Dispoziţiile art. 79 alin. 1 se aplicã în cazul tuturor operaţiunilor şi tranzacţiilor bãncii. Bãncile care emit monedã electronicã sunt obligate sã încheie contracte cu deţinãtorii, prin care sã se stabileascã în mod clar condiţiile de rãscumpãrare a acesteia. În perioada de valabilitate pentru care a fost emisã moneda electronicã, bãncile emitente sunt obligate sã o rãscumpere, la cererea deţinãtorilor, la o valoare egalã cu valoarea acesteia existentã în sold. Rãscumpãrarea se va realiza prin schimbarea valorii sale în numerar sau prin transfer în cont, fãrã reţinerea altor taxe şi comisioane decât cele strict necesare efectuãrii operaţiunii de rãscumpãrare. Contractul poate prevedea un prag minim de rãscumpãrare, care nu poate fi mai mare decât echivalentul a 10 euro.
SECŢIUNEA a 6-a Conturi, situaţii financiare şi controlul acestora
ART. 81 Bãncile trebuie sã ţinã permanent evidenţa contabilã, în concordanţã cu prevederile legii contabilitãţii şi ale reglementãrilor specifice date în aplicarea acesteia, şi sã întocmeascã situaţii financiare care sã ofere o imagine fidelã a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfãşuratã. Evidenţa contabilã şi situaţiile financiare ale unei bãnci trebuie sã reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiarã a filialelor, a sucursalelor şi a celorlalte sedii secundare, pe bazã individualã şi, dupã caz, pe bazã consolidatã. ART. 82 Bãncile sunt obligate sã prezinte Bãncii Naţionale a României situaţiile lor financiare constând în elemente ale bilanţului contabil, precum şi alte date cerute de Banca Naţionalã a României, la termenele şi în forma stabilite prin reglementãri. ART. 83 Situaţiile financiare ale bãncii, întocmite pe bazã individualã şi, dupã caz, pe bazã consolidatã, trebuie sã fie auditate, potrivit prezentei legi, de auditori financiari aprobaţi de Banca Naţionalã a României. ART. 84 Situaţiile financiare ale bãncilor vor fi certificate, pânã la exerciţiul financiar al anului 2001 inclusiv, de cãtre cenzori autorizaţi, în vederea depunerii în termenul legal la autoritãţile în drept. Consiliile de administraţie ale bãncilor vor contracta servicii de audit financiar cu auditori financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România sau societãţi internaţionale de audit financiar agreate de Camera Auditorilor Financiari din România, în conformitate cu legislaţia privind auditul financiar şi în acord cu Programul de implementare a reglementãrilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a bis 86/635 CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate. ART. 85 În scopul auditãrii situaţiilor financiare, fiecare bancã va încheia contracte cu auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România, potrivit legii. Auditorul financiar: a) va întocmi un raport anual împreunã cu opinia sa, din care sã rezulte dacã situaţiile financiare prezintã o imagine fidelã a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie ale bãncii şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfãşuratã, potrivit standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România; b) va analiza practicile şi procedurile controlului şi auditului intern şi, dacã considerã cã acestea nu sunt corespunzãtoare, va face recomandãri bãncii pentru remedierea lor; c) va furniza, la solicitarea Bãncii Naţionale a României, orice detalii, clarificãri, explicaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare ale bãncii. Raportul auditorului financiar împreunã cu opinia sa vor fi prezentate adunãrii generale a acţionarilor şi vor fi publicate împreunã cu situaţiile financiare anuale. ART. 86 Auditorul financiar al unei bãnci trebuie sã informeze Banca Naţionalã a României de îndatã ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţã despre orice act sau fapt în legãturã cu banca ori cu entitãţile care intrã în perimetrul de consolidare, act sau fapt care: a) constituie o încãlcare gravã a legii şi/sau a reglementãrilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare şi de desfãşurare a activitãţii bãncii; b) este de naturã sã afecteze situaţia patrimonialã a bãncii sau buna sa funcţionare; c) poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare ale bãncii sau la exprimarea de cãtre acesta a unei opinii cu rezerve. Îndeplinirea cu bunã-credinţã de cãtre auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca Naţionalã a României, conform alin. 1 şi art. 85 alin. 2 lit. c), nu constituie o încãlcare a obligaţiei de pãstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage rãspunderea materialã a acestuia. ART. 87 Fiecare bancã va publica situaţiile financiare, dupã aprobarea acestora de cãtre adunarea generalã a acţionarilor, în forma stabilitã de Banca Naţionalã a României şi aprobatã de Ministerul Finanţelor Publice, la termenele prevãzute de lege. ART. 88 Dispoziţiile art. 56, 57, 61, 63, art. 64 alin. 1, art. 77-84, 85 şi 87 se aplicã în mod corespunzãtor şi sucursalelor instituţiilor de credit strãine, autorizate sã funcţioneze în România. În cazurile în care instituţiile de credit strãine decid constituirea la nivelul sucursalelor din România a fondului pentru riscuri bancare generale, prevãzut la art. 60, dispoziţiile acestui articol se aplicã în mod corespunzãtor şi acestor sucursale. Sucursalele instituţiilor de credit strãine vor publica în limba românã situaţiile financiare anuale ale instituţiei de credit strãine, întocmite şi auditate conform legislaţiei din ţara de origine.*) Dispoziţiile art. 62 şi 71 se aplicã sucursalelor menţionate la alin. 1 numai dacã se prevede astfel în reglementãrile Bãncii Naţionale a României. -------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. f) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
CAP. X Sistemele de plãţi
ART. 89 Banca Naţionalã a României reglementeazã, autorizeazã şi supravegheazã sistemele de plãţi din România, inclusiv administratorii acestora, în scopul asigurãrii funcţionãrii sistemelor în conformitate cu standardele internaţionale în acest domeniu. Sistemele de plãţi menţionate la alin. 1 nu pot funcţiona pe teritoriul României fãrã obţinerea autorizaţiei Bãncii Naţionale a României. ART. 90 Banca Naţionalã a României emite reglementãri cu privire la sistemele de plãţi, care se vor referi la: a) condiţiile şi modalitatea de organizare a sistemelor de plãţi; b) condiţiile şi procedura de autorizare, cazurile în care autorizaţia poate fi revocatã; c) criteriile şi regulile pentru supravegherea sistemelor de plãţi, inclusiv a participanţilor la aceste sisteme şi a administratorilor acestora; d) informaţiile şi raportãrile care trebuie furnizate Bãncii Naţionale a României; e) cerinţele minime referitoare la funcţionarea, auditul operaţional şi administrarea riscurilor unui sistem de plãţi şi cele referitoare la situaţiile financiare şi auditul intern ale participanţilor şi ale administratorului unui sistem de plãţi; f) orice alte cerinţe specifice necesare bunei funcţionãri a unui sistem de plãţi. ART. 91 Fondurile şi instrumentele financiare ale participanţilor la sistemele de plãţi, constituite la dispoziţia agentului de decontare, în limitele solicitate prin regulile sistemului, în scopul garantãrii îndeplinirii obligaţiilor care decurg din calitatea de participant la sistem, nu pot face obiectul executãrii silite de cãtre terţi şi nu pot fi grevate de alte garanţii reale ori sarcini de cãtre participantul debitor. Fondurile şi instrumentele financiare prevãzute la alin. 1 sunt exceptate de la procedura înscrierii în Arhiva Electronicã de Garanţii Reale Mobiliare. În cazul falimentului unui participant la sistemul de plãţi, fondurile şi instrumentele financiare prevãzute la alin. 1 vor fi utilizate numai în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin participantului pânã la data pronunţãrii, inclusiv a hotãrârii de deschidere a procedurii falimentului. În cazul încetãrii calitãţii de participant la sistemul de plãţi, fondurile şi instrumentele financiare prevãzute la alin. 1 vor fi utilizate numai în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin participantului pânã la momentul încetãrii calitãţii de participant.
CAP. XI Supravegherea prudenţialã a bãncilor
ART. 92 În scopul protejãrii intereselor deponenţilor şi al asigurãrii stabilitãţii şi viabilitãţii întregului sistem bancar, Banca Naţionalã a României asigurã supravegherea prudenţialã a bãncilor, persoane juridice române, şi a sucursalelor instituţiilor de credit strãine, autorizate sã desfãşoare activitate pe teritoriul României, prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenţã bancarã, urmãrirea respectãrii acestora şi a altor cerinţe prevãzute de lege şi de reglementãrile aplicabile, impunerea mãsurilor necesare şi aplicarea de sancţiuni, în vederea prevenirii şi limitãrii riscurilor specifice activitãţii bancare. Urmãrirea respectãrii cerinţelor de naturã prudenţialã şi a altor cerinţe prevãzute de legislaţia bancã se realizeazã de Banca Naţionalã a României pe baza raportãrilor fãcute potrivit prezentei legi şi a reglementãrilor date în aplicarea acesteia şi prin inspecţii desfãşurate la: a) sediul bãncilor, persoane juridice române, al sucursalelor şi al altor sedii secundare ale acestora din ţarã şi din strãinãtate; b) sediile sucursalelor instituţiilor de credit strãine care desfãşoarã activitate în România. ART. 93 Inspecţiile la sediul bãncii se efectueazã de cãtre personalul Bãncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, sau de cãtre auditori financiari numiţi de Banca Naţionalã a României. Pentru verificarea sucursalelor deschise în statele membre de cãtre bãnci, persoane juridice române, Banca Naţionalã a României poate efectua inspecţii la sediul acestor sucursale, cu informarea prealabilã a autoritãţilor competente din statele membre gazdã sau poate solicita acestor autoritãţi sã realizeze verificarea.*) În cazul sucursalelor şi filialelor instituţiilor de credit strãine, echipele de inspecţie pot include şi reprezentanţi ai autoritãţii competente din ţara de origine a instituţiei de credit strãine. Pentru supravegherea bãncilor române care funcţioneazã în strãinãtate, Banca Naţionalã a României coopereazã cu autoritãţile competente ale statelor respective. Informaţiile referitoare la instituţiile de credit strãine care desfãşoarã activitãţi în România pot fi furnizate autoritãţilor competente din ţara de origine, numai în condiţii de reciprocitate. --------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. g) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 94 Bãncile sunt obligate sã permitã personalului Bãncii Naţionale a României şi auditorilor financiari, numiţi potrivit prevederilor art. 93, care efectueazã inspecţia, sã le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile şi sã furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de administrarea, controlul intern şi operaţiunile bãncii, astfel cum vor fi solicitate de cãtre aceştia. Bãncile sunt obligate sã transmitã Bãncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta, în scris sau în cadrul acţiunilor de supraveghere şi control, în scopul exercitãrii competenţelor sale prevãzute de lege. Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplicã şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit strãine. ART. 95 Banca Naţionalã a României supravegheazã activitatea bãncilor, persoane juridice române, pe bazã individualã şi pe bazã consolidatã, în condiţiile prevãzute de prezenta lege. Orice bancã, persoanã juridicã românã, care are drept filiale alte instituţii de credit şi/sau instituţii financiare cu sediul în România sau în strãinãtate, va fi supravegheatã de Banca Naţionalã a României pe baza situaţiei sale financiare consolidate. Orice bancã, persoanã juridicã românã, care este o filialã a unui holding financiar cu sediul în România sau în strãinãtate, va fi supravegheatã de Banca Naţionalã a României pe baza situaţiei financiare consolidate a holdingului financiar. În acest sens, holdingul financiar va transmite bãncii informaţii referitoare la situaţia financiarã pe bazã consolidatã a acestuia. Dispoziţiile alin. 3 nu vor fi interpretate în sensul cã Banca Naţionalã a României are atribuţii de supraveghere pe bazã individualã a holdingului financiar. În aplicarea prevederilor alin. 2 şi 3, Banca Naţionalã a României va stabili prin reglementãri perimetrul de consolidare, excepţiile de la principiile de consolidare, metodele de consolidare, informaţiile care trebuie furnizate în scopul realizãrii supravegherii pe bazã consolidatã şi cerinţele prudenţiale care trebuie respectate la nivel consolidat, care se vor referi cel puţin la urmãtoarele elemente: a) solvabilitate; b) adecvarea fondurilor proprii pentru acoperirea riscului de piaţã; c) controlul expunerilor mari; d) limitarea participaţiilor în entitãţi care nu desfãşoarã activitãţi financiare; e) organizarea şi controlul intern care sã asigure mecanisme adecvate pentru producerea şi transmiterea oricãror date şi informaţii necesare pentru scopul supravegherii consolidate; f) controlul expunerilor faţã de persoanele aflate în relaţii speciale cu banca. ART. 96 În cazul în care banca, persoanã juridicã românã, şi o instituţie de credit autorizatã într-un stat membru sunt filiale ale aceluiaşi holding financiar, Banca Naţionalã a României este competentã sã asigure supravegherea pe bazã consolidatã în cazul în care: a) holdingul financiar are sediul în România; b) holdingul financiar are sediul într-un alt stat membru, în care nu mai deţine drept filiale instituţii de credit şi banca, persoanã juridicã românã, în raport cu celelalte instituţii de credit care sunt filiale ale holdingului financiar, fie are cea mai mare valoare a activului balanţier, fie, în caz de egalitate a acestuia, a fost prima autorizatã, dacã printr-un acord de colaborare încheiat cu autoritatea competentã din statul membru respectiv nu se prevede altfel. Prin derogare de la dispoziţiile alin. 1, prin acorduri de colaborare încheiate de Banca Naţionalã a României cu autoritãţile competente din statele membre, se poate stabili ca atribuţiile privind supravegherea pe bazã consolidatã sã fie exercitatã de autoritãţile competente respective. Acordurile de colaborare prevãzute la alin. 1 lit. b) şi alin. 2 vor cuprinde modalitãţile de colaborare şi de transmitere a informaţiilor necesare realizãrii supravegherii pe bazã consolidatã.*) ------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. h) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 97 Toate instituţiile de credit, instituţiile financiare, de asigurãri sau alte entitãţi aflate în categoria celor care intrã în perimetrul de consolidare, societãţile tip holding şi filialele acestora şi filialele unei bãnci sau ale unui holding financiar, care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare, sunt obligate sã asigure schimbul de informaţii necesare realizãrii supravegherii conform alin. 2, art. 95 şi 98. Banca Naţionalã a României poate solicita filialelor unei bãnci sau unui holding financiar, care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare, sã transmitã orice informaţii necesare supravegherii bãncii. ART. 98 Banca Naţionalã a României poate solicita, fie direct societãţilor tip holding, fie prin intermediul filialelor acestora - bãnci, persoane juridice române -, orice date şi informaţii necesare pentru scopurile realizãrii supravegherii bãncii. Dispoziţiile alin. 1 nu vor fi interpretate în sensul cã Banca Naţionalã a României are atribuţii de supraveghere în legãturã cu activitatea societãţii tip holding sau a filialelor acesteia. Pentru verificarea informaţiilor primite potrivit alin. 1, Banca Naţionalã a României poate efectua inspecţii la sediul societãţilor tip holding şi al filialelor acestora, când acesta este situat pe teritoriul României, dispoziţiile art. 93 alin. 1 aplicându-se în mod corespunzãtor. Pentru verificarea societãţilor tip holding şi a filialelor acestora, având sediul în statele membre, Banca Naţionalã a României poate efectua inspecţii la sediul acestora, cu acordul autoritãţii competente din statul membru de origine, sau poate solicita autoritãţii competente respective realizarea acestei verificãri.**) --------- **) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. i) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
CAP. XII Mãsuri de remediere şi sancţiuni
ART. 99 În situaţia în care Banca Naţionalã a României constatã cã o bancã şi/sau oricare dintre administratorii ori conducãtorii bãncii sau persoanele desemnate sã asigure conducerea compartimentelor, a sucursalelor ori a altor sedii secundare se fac vinovaţi de: a) încãlcarea unei prevederi a prezentei legi ori a reglementãrilor sau a ordinelor emise de Banca Naţionalã a României ori a reglementãrilor proprii ale bãncii; b) încãlcarea oricãrei condiţii sau restricţii prevãzute în autorizaţia emisã bãncii; c) efectuarea de operaţiuni fictive şi fãrã acoperire realã; d) neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudenţã bancarã ori alţi indicatori prevãzuţi în reglementãrile Bãncii Naţionale a României; e) nerespectarea mãsurilor stabilite prin actele de control sau în urma acestora; f) periclitarea credibilitãţii şi viabilitãţii bãncii prin administrarea necorespunzãtoare a fondurilor ce i-au fost încredinţate, Banca Naţionalã a României poate aplica urmãtoarele sancţiuni: a) avertisment scris dat bãncii; b) amendã aplicabilã bãncii, între 0,05% şi 1% din capitalul social, sau administratorilor, conducãtorilor ori persoanelor prevãzute la alin. 1, între 1-6 salarii medii nete/bancã, conform situaţiei salariale existente în luna precedentã datei la care s-a constatat fapta. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat; c) retragerea aprobãrii date conducãtorilor şi/sau administratorilor bãncii; d) retragerea autorizaţiei bãncii. ART. 100 În urma constatãrilor, Banca Naţionalã a României poate lua urmãtoarele mãsuri: a) încheierea unui acord scris cu consiliul de administraţie al bãncii, care sã cuprindã un program de mãsuri de remediere; b) obligarea bãncii aflate în culpã sã ia mãsuri de remediere a consecinţelor faptelor constatate; c) instituirea mãsurilor de supraveghere specialã şi de administrare specialã, potrivit dispoziţiilor cap. XIII; d) suspendarea exerciţiului dreptului de vot al acţionarilor, în cazurile în care persoanele respective nu mai îndeplinesc cerinţele prevãzute de prezenta lege şi de reglementãrile emise în aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unei bãnci ori înfãptuiesc o politicã individualã sau comunã care pericliteazã asigurarea unei gestiuni sãnãtoase şi prudente a bãncii, în detrimentul interesului deponenţilor şi al altor creditori; e) limitarea operaţiunilor bãncii, inclusiv prin închiderea sucursalelor din strãinãtate, cu retragerea aprobãrii pentru acestea sau limitarea operaţiunilor acestora, în situaţiile în care banca nu asigurã o supraveghere adecvatã a activitãţii sucursalei; f) retragerea aprobãrii acordate pentru participaţiile bãncii la capitalul social al unor filiale sau limitarea acestor participaţii, inclusiv în cazul în care supravegherea pe bazã consolidatã este împiedicatã prin netransmiterea informaţiilor necesare de cãtre aceste filiale; g) retragerea aprobãrii acordate auditorului financiar, în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzãtor atribuţiile prevãzute de lege sau nu respectã cerinţele de conduitã eticã şi profesionalã specifice. Acţionarii faţã de care s-au dispus mãsurile prevãzute la alin. 1 lit. d) nu vor mai putea achiziţiona noi acţiuni ale bãncii, aplicându-li-se în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 108. Mãsurile prevãzute la alin. 1 lit. d) pot fi dispuse inclusiv în cazurile în care societatea-mamã, holding financiar sau societate tip holding a bãncii împiedicã supravegherea pe bazã consolidatã, potrivit prezentei legi, prin netransmiterea informaţiilor necesare realizãrii acesteia. În cazul retragerii aprobãrii pentru participaţiile bãncii la capitalul social al unor filiale sau al limitãrii acestor participaţii, banca trebuie sã-şi vândã participaţiile deţinute peste nivelul stabilit de Banca Naţionalã a României. ART. 101 Mãsurile de remediere ce pot fi luate de bancã potrivit art. 100 alin. 1 lit. a) şi b) vor include, fãrã a se limita la acestea, urmãtoarele: a) stabilirea unui plan de majorare a fondurilor proprii; b) înlocuirea administratorilor; c) înlocuirea persoanelor desemnate sã asigure conducerea compartimentelor, a sucursalelor ori a altor sedii secundare ale bãncii; d) îmbunãtãţirea sistemului de control intern. ART. 102 Aplicarea de sancţiuni, potrivit art. 99, nu împiedicã adoptarea mãsurilor prevãzute la art. 100. În cazul instituirii administrãrii speciale, Banca Naţionalã a României va decide şi cu privire la retragerea aprobãrilor acordate conducãtorilor, administratorilor şi auditorului financiar ai bãncii şi, respectiv, la suspendarea drepturilor de vot ale acţionarilor. ART. 103 La sesizarea primitã din partea autoritãţilor competente din statele membre gazdã cu privire la încãlcarea de cãtre bãnci, persoane juridice române, a cerinţelor privind desfãşurarea activitãţii în statele membre respective, Banca Naţionalã a României va dispune mãsurile pe care le considerã necesare, potrivit prezentei legi, şi va informa autoritãţile competente din statele membre gazdã asupra acestora.*) --------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. j) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 104 Banca Naţionalã a României poate dispune participanţilor şi/sau administratorului unui sistem de plãţi adoptarea unor mãsuri de remediere a deficienţelor constatate în cadrul sistemului. În situaţia în care Banca Naţionalã a României constatã cã persoanele prevãzute la alin. 1 se fac vinovate de nerespectarea dispoziţiilor cap. X, a reglementãrilor emise de Banca Naţionalã a României în aplicarea acestor dispoziţii sau nu se conformeazã celor dispuse de aceasta, Banca Naţionalã a României poate aplica urmãtoarele sancţiuni: a) avertisment scris; b) amendã cuprinsã între 100.000.000 lei şi 1.000.000.000 lei; c) excluderea unuia sau mai multor participanţi; d) retragerea autorizaţiei acordate pentru funcţionarea unui sistem de plãţi. Nivelurile prevãzute la alin. 2 lit. b) vor putea fi modificate de Banca Naţionalã a României, în funcţie de evoluţia ratei anuale a inflaţiei. ART. 105 Constatarea faptelor cuprinse în prezentul capitol, care constituie încãlcãri ale disciplinei bancare sau a celei în domeniul sistemelor de plãţi, se face de cãtre personalul Bãncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens de persoanele menţionate la alin. 2. Actele de aplicare a mãsurilor şi a sancţiunilor prevãzute în prezentul capitol se emit de cãtre guvernatorul sau viceguvernatorii Bãncii Naţionale a României, cu excepţia sancţiunilor prevãzute la art. 99 alin. 2 lit. c) şi d) şi a mãsurilor prevãzute la art. 100 alin. 1 lit. c), a cãror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie. ART. 106 Aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 99 şi 104 se prescrie în termen de un an de la data luãrii la cunoştinţã, dar nu mai mult de 3 ani de la data sãvârşirii faptei. Aplicarea sancţiunilor nu înlãturã rãspunderea materialã, civilã, administrativã sau penalã, dupã caz. ART. 107 Dispoziţiile art. 99-106 se aplicã în mod corespunzãtor şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit strãine, cu excepţia mãsurilor de administrare specialã prevãzute la art. 100 alin. 1 lit. c). ART. 108 Exerciţiul dreptului de vot al acţionarilor semnificativi ai unei bãnci care nu au notificat Bãncii Naţionale a României, conform art. 72 şi 73, intenţia de a deveni acţionari semnificativi sau de a-şi majora participaţia deţinutã la bancã ori care deţin o participaţie din capitalul social sau din drepturile de vot la achiziţionarea cãreia Banca Naţionalã a României a fãcut opoziţie, conform art. 72 alin. 2, se suspendã. Banca Naţionalã a României dispune acţionarilor semnificativi prevãzuţi la alin. 1 sã-şi vândã, în termen de 3 luni, acţiunile aferente participaţiei la care Banca Naţionalã a României a fãcut opoziţie. Dupã expirarea acestui termen, dacã acţiunile nu au fost vândute, Banca Naţionalã a României dispune bãncii anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelaşi numãr şi vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare sã fie consemnat la dispoziţia dobânditorului iniţial, dupã reţinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare. Dispoziţiile alin. 2 se aplicã şi în cazul celorlalţi acţionari faţã de care Banca Naţionalã a României a dispus mãsura suspendãrii exerciţiului dreptului de vot, conform art. 100 alin. 1 lit. d). Acţionarii al cãror drept de vot nu este suspendat vor putea sã participe la adunarea generalã şi sã ia orice hotãrâre de competenţa adunãrii, cu majoritatea voturilor lor sau cu o altã majoritate prevãzutã în actul constitutiv pentru acest caz. Consiliul de administraţie al bãncii este rãspunzãtor de îndeplinirea mãsurilor necesare pentru anularea acţiunilor, potrivit alin. 2, şi vânzarea acţiunilor nou-emise. Dacã din lipsã de cumpãrãtori vânzarea nu a avut loc sau s-a realizat numai o vânzare parţialã a acţiunilor nou-emise, banca va proceda de îndatã la reducerea capitalului social cu diferenţa dintre capitalul social înregistrat şi cel deţinut de acţionarii cu drept de vot.*) ------- *) <>Art. VIII din Legea nr. 485/2003 prevede cã: "Acţionarii bãncilor care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, au dreptul de vot suspendat trebuie sã-şi vândã acţiunile deţinute la bancã în termen de 3 luni de la aceastã datã. Dupã trecerea termenului se vor aplica dispoziţiile <>art. 73**) din Legea nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege." **) Art. 73 a devenit prin renumerotare art. 108.
ART. 109 Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lunã la 2 ani sau cu amendã sãvârşirea de cãtre persoanele fizice a faptelor prevãzute la secţiunea a 3-a din cap. I. Persoanele juridice care se fac vinovate de încãlcarea dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a 3-a a cap. I vor fi sancţionate în condiţiile prevãzute de legislaţia privind desfãşurarea de activitãţi comerciale ilicite. Dacã persoana juridicã desfãşoarã în principal activitãţile interzise, potrivit dispoziţiilor art. 7 şi 10, sau dacã aceasta, deşi sancţionatã, continuã desfãşurarea activitãţilor respective, instanţa judecãtoreascã compententã poate hotãrî dizolvarea, respectiv intrarea în lichidare.***) Banca Naţionalã a României este împuternicitã sã determine dacã o activitate reprezintã ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancarã, activitate de emitere de monedã electronicã ori activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi acordãrii de credite într-un sistem colectiv. În acest caz decizia Bãncii Naţionale a României este obligatorie pentru pãrţile interesate. ----------- ***) <>Art. XI din Legea nr. 485/2003 prevede cã: "Societãţile comerciale care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, desfãşoarã activitãţi de atragere de fonduri rambursabile de la public ori alte activitãţi de natura activitãţii bancare, inclusiv activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi acordãrii de credite într-un sistem colectiv, vor lua mãsuri pentru încetarea de îndatã a unor asemenea activitãţi. În caz contrar, devin incidente dispoziţiile <>art. 74****) din Legea nr. 58/1998 , cu modificãrile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege." ****) Art. 74 devine prin renumerotare art. 109.
ART. 110 Deschiderea de conturi bancare sub nume fictive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
CAP. XIII Mãsuri de instituire a supravegherii speciale şi de administrare specialã a bãncilor
ART. 111 Banca Naţionalã a României, în calitate de autoritate competentã, poate hotãrî mãsuri de instituire a supravegherii speciale şi de administrare specialã a bãncilor.
SECŢIUNEA 1 Mãsuri de instituire a supravegherii speciale a bãncilor
ART. 112 Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României poate hotãrî mãsuri de instituire a supravegherii speciale a bãncilor, persoane juridice române, pentru încãlcarea legii sau a reglementãrilor emise de Banca Naţionalã a României, constatatã în urma efectuãrii acţiunilor de supraveghere şi/sau a analizei raportãrilor bãncilor, precum şi în cazul constatãrii unei situaţii financiare precare. Supravegherea specialã se asigurã printr-o comisie instituitã în acest scop, formatã din maximum 7 specialişti din cadrul Bãncii Naţionale a României, dintre care unul va îndeplini funcţia de preşedinte al comisiei şi unul, pe cea de vicepreşedinte al acesteia. ART. 113 Atribuţiile acestei comisii se stabilesc de Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României şi se referã, în principal, la: a) urmãrirea modului în care conducerea bãncii acţioneazã pentru stabilirea şi aplicarea mãsurilor necesare remedierii deficienţelor înscrise în actul de control întocmit de organele de inspecţie ale Bãncii Naţionale a României; b) suspendarea sau desfiinţarea unor acte de decizie ale organelor statutare ale bãncii, contrare reglementãrilor prudenţiale sau care conduc la deteriorarea situaţiei financiare a bãncii; c) formularea de solicitãri privind modificarea/ completarea reglementãrilor proprii ale bãncii; d) limitarea şi/sau suspendarea unor activitãţi şi operaţiuni bancare pe o anumitã perioadã; e) orice alte mãsuri care se considerã necesare pentru remedierea situaţiei bãncii; f) formularea de propuneri cãtre Banca Naţionalã a României de aplicare a sancţiunilor şi/sau a mãsurilor de remediere prevãzute de lege, în situaţia în care conducerea bãncii nu respectã mãsurile dispuse de comisie. Comisia de supraveghere specialã nu se substituie conducerii bãncii în ceea ce priveşte coordonarea activitãţii zilnice şi competenţa de a angaja banca. Rãspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea şi oportunitatea operaţiunilor efectuate şi a documentelor întocmite de bancã revine exclusiv organelor statutare de conducere şi/sau persoanelor care întocmesc şi semneazã documentele în cauzã, potrivit atribuţiilor şi competenţelor acestora. În perioada exercitãrii supravegherii speciale, adunarea generalã a acţionarilor, consiliul de administraţie şi conducãtorii bãncii nu pot hotãrî mãsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specialã. Membrii comisiei de supraveghere specialã au acces la toate documentele şi registrele bãncii, fiind obligaţi sã pãstreze secretul privind operaţiunile bancare. ART. 114 Comisia de supraveghere specialã prezintã rapoarte periodice Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României asupra situaţiei bãncii. În funcţie de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României hotãrãşte asupra încetãrii sau continuãrii supravegherii speciale, fãrã a se depãşi însã o perioadã mai mare de 120 de zile de la instituirea mãsurii de supraveghere specialã. În cazul în care în activitatea bãncii se constatã în continuare deficienţe grave, Banca Naţionalã a României poate hotãrî, de la caz la caz, instituirea mãsurii de administrare specialã a bãncii sau adoptarea altor mãsuri prevãzute de lege, inclusiv retragerea autorizaţiei.
SECŢIUNEA a 2-a Mãsuri de administrare specialã a bãncilor
ART. 115 Banca Naţionalã a României poate decide instituirea mãsurii de administrare specialã asupra unei bãnci, persoanã juridicã românã, inclusiv asupra sediilor sale secundare din România şi din strãinãtate. Mãsura administrãrii speciale se poate dispune în cazurile în care: a) mãsurile de supraveghere specialã nu au dat rezultate într-o perioadã de pânã la 120 de zile; b) indicatorul de solvabilitate, calculat în conformitate cu reglementãrile Bãncii Naţionale a României în raport cu fondurile proprii, se situeazã la un nivel care nu depãşeşte jumãtate din nivelul minim prevãzut de aceste reglementãri; c) banca a încãlcat în mod repetat prevederile legii şi/sau ale reglementãrilor emise în aplicarea acesteia; d) banca nu mai are nici un conducãtor şi nici un administrator. Un anunţ privind instituirea administrãrii speciale va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Instituirea mãsurilor de administrare specialã se dispune de Banca Naţionalã a României şi în cazul sesizãrii de cãtre aceasta a instanţei competente pentru declanşarea procedurii falimentului unei bãnci, pânã la numirea de cãtre judecãtorul-sindic a lichidatorului. ART. 116 Administrarea specialã se va institui pe o perioadã de un an de la data hotãrârii Bãncii Naţionale a României, cu excepţia cazului în care prin hotãrâre se stabileşte o perioadã mai scurtã sau Banca Naţionalã a României hotãrãşte încetarea administrãrii speciale, potrivit art. 127 alin. 4. În situaţii excepţionale Banca Naţionalã a României poate prelungi, în condiţiile prevãzute pentru instituirea administrãrii speciale, perioada prevãzutã la alin. 1, cu maximum 6 luni. ART. 117 Administrarea specialã se exercitã de cãtre un administrator special, desemnat de Banca Naţionalã a României prin hotãrârea de instituire a acestei mãsuri. Administrator special poate fi o persoanã fizicã sau o persoanã juridicã, inclusiv Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. Pentru motive întemeiate, Banca Naţionalã a României poate sã înlocuiascã administratorul special. Toate cheltuielile legate de administrarea specialã se suportã de banca supusã acestei mãsuri. ART. 118 În cazul în care considerã necesar, Banca Naţionalã a României poate stabili anumite limite şi/sau condiţii privind activitatea bãncii în privinţa cãreia s-a hotãrât instituirea administrãrii speciale. Acestea vor fi comunicate administratorului special, care va rãspunde de respectarea lor. ART. 119 Administratorul special preia integral atribuţiile consiliului de administraţie şi ale conducãtorilor bãncii supuse regimului de administrare specialã, aşa cum aceste atribuţii rezultã potrivit legii şi actului constitutiv. ART. 120 Dupã preluarea administrãrii bãncii, administratorul special va înştiinţa de îndatã compartimentele din cadrul bãncii, sediile secundare ale acesteia, bãncile corespondente, oficiul registrului comerţului şi, dupã caz, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar cu privire la luarea acestei mãsuri. Comunicarea se face în scris şi va cuprinde şi specimenul de semnãturã a administratorului special. Comunicarea fãcutã bãncilor corespondente va cuprinde şi menţionarea faptului cã toate operaţiunile viitoare prin contul bãncii vor fi autorizate numai de cãtre administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de cãtre acesta. ART. 121 Atribuţia principalã a administratorului special constã în stabilirea condiţiilor optime pentru conservarea valorii activului bãncii, eliminarea deficienţelor existente în administrare, încasarea creanţelor şi stabilirea posibilitãţii de redresare a situaţiei financiare a bãncii; în acest sens administratorul special poate lua toate mãsurile pe care le considerã necesare, în limita competenţelor sale prevãzute de lege. Mãsurile care pot fi luate au în vedere: a) negocierea creanţelor bãncii şi/sau rescadenţarea acestora; b) suspendarea atragerii de depozite şi/sau a acordãrii de credite; c) închiderea sediilor secundare neprofitabile sau a cãror activitate nu se justificã; d) redimensionarea schemei de personal, prin reorganizarea activitãţii, în scopul reducerii cheltuielilor; e) alte mãsuri pe care consiliul de administraţie al unei bãnci sau conducãtorii acesteia le pot lua, potrivit legii, în cursul unei administrãri normale. Administratorul special va lua cel puţin mãsurile necesare pentru: a) reducerea pierderilor; b) încetarea activitãţilor frauduloase şi a abuzurilor de orice naturã ale persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca; c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de cãtre bancã, inclusiv a acelor contracte în care obligaţiile asumate de cãtre bancã sunt disproporţionate în raport cu prestaţia la care s-a obligat cealaltã parte contractantã; d) pãstrarea în siguranţã a activelor şi a documentelor bãncii; e) sesizarea organelor competente, în cazul în care existã indicii cu privire la sãvârşirea unor infracţiuni. ART. 122 Prin excepţie de la prevederile art. 121, în cazul instituirii administrãrii speciale, potrivit art. 115 alin. 1 lit. d), atribuţia principalã a administratorului special este luarea mãsurilor necesare pentru numirea unui nou consiliu de administraţie şi a noilor conducãtori ai bãncii. În cursul acestei administrãri, administratorul special poate lua orice alte mãsuri pe care consiliul de administraţie al unei bãnci sau conducãtorii acesteia le pot lua, potrivit legii, în cursul unei administrãri normale, dispoziţiile art. 117-120, 123, 126, art. 127 alin. 1-3, art. 128 alin. 1 şi 2 şi art. 129 alin. 1 fiind aplicabile. ART. 123 Dacã situaţiile financiare aferente perioadei încheiate înainte de instituirea administrãrii speciale nu au fost aprobate conform legii sau administratorul special considerã cã acestea nu reflectã situaţia patrimonialã realã a bãncii, va proceda la întocmirea unei noi situaţii financiare şi va lua mãsuri pentru aprobarea, publicarea şi depunerea acesteia la organele competente, conform legii. ART. 124 În vederea adoptãrii unor hotãrâri privind situaţia bãncii, în domenii care excedeazã competenţelor sale stabilite prin lege pentru consiliul de administraţie, administratorul special poate convoca adunarea generalã a acţionarilor bãncii. Ordinea de zi a adunãrii va fi stabilitã de cãtre administratorul special, cu consultarea prealabilã a Bãncii Naţionale a României, şi nu poate fi schimbatã de cãtre persoanele convocate. Dupã instituirea administrãrii speciale, prevederile legale privind obligativitatea convocãrii adunãrii generale la cererea acţionarilor bãncii nu sunt aplicabile pe durata acesteia. Acţionarii reprezentând 50% din capitalul social vor putea înainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiarã a bãncii, acesta urmând sã decidã asupra acestora. ART. 125 În cazul în care adunarea generalã a acţionarilor decide majorarea capitalului social, pentru exercitarea dreptului de preemţiune se va acorda un termen de cel puţin 5 zile, cu începere de la data publicãrii deciziei. Pentru motive temeinice, justificate de existenţa unei intenţii serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul bãncii, administratorul special va putea sã ridice acţionarilor dreptul de subscriere de noi acţiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României. Prin decizia de majorare a capitalului social trebuie sã se asigure cel puţin un nivel al capitalului iniţial care sã permitã încadrarea bãncii în indicatorii de solvabilitate prevãzuţi prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României. În cazul reducerii capitalului social, aceasta va putea fi fãcutã numai dupã trecerea a 30 de zile de la data publicãrii hotãrârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. ART. 126 În termen de 60 de zile de la numire, administratorul special va prezenta Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României un raport scris cu privire la mãsurile întreprinse de la instituirea administrãrii speciale şi efectele acestora, la starea financiarã a bãncii şi posibilitatea redresãrii situaţiei acesteia din punct de vedere al siguranţei financiare, prezentând în acest sens recomandãrile sale. La raport se vor anexa: documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor bãncii, situaţia recuperãrii creanţelor, costul menţinerii activelor şi situaţia lichidãrii pasivelor. Raportul trebuie sã fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandãrile fãcute de administrator. Pentru motive întemeiate, Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României poate prelungi termenul prevãzut la alin. 1, la propunerea administratorului special, dar nu mai mult de 30 de zile. ART. 127 În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României va lua o hotãrâre cu privire la oportunitatea menţinerii mãsurii de administrare specialã şi se va pronunţa asupra recomandãrilor fãcute de administratorul special. Dacã pe baza raportului administratorului special se constatã cã nu sunt condiţii pentru îmbunãtãţirea situaţiei financiare a bãncii, astfel încât aceasta sã atingã nivelul minim al indicatorilor de solvabilitate, sau, dupã caz, nu au fost numiţi şi aprobaţi noii conducãtori şi administratori ai bãncii, Banca Naţionalã a României va retrage autorizaţia bãncii şi va sesiza instanţa competentã pentru declanşarea procedurii falimentului bãncii sau va dispune dizolvarea urmatã de lichidare, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. XIV, dacã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru declanşarea procedurii falimentului. În cazul continuãrii administrãrii speciale, administratorul special va prezenta Bãncii Naţionale a României, la termenele stabilite de aceasta, rapoarte privind situaţia financiarã a bãncii. Pe baza rapoartelor administratorului special, Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României poate hotãrî în orice moment încetarea administrãrii speciale, cu reluarea activitãţii bãncii sub controlul organelor sale statutare, sau poate retrage autorizaţia bãncii, cu aplicarea corespunzãtoare a dispoziţiilor alin. 2. ART. 128 Dacã Banca Naţionalã a României constatã, pe baza rapoartelor administratorului special, cã banca la care s-a instituit administrarea specialã s-a redresat din punct de vedere financiar şi se încadreazã în cerinţele prudenţiale stabilite de prezenta lege şi de reglementãrile emise în aplicarea acesteia sau, dupã caz, au fost numiţi şi aprobaţi noii conducãtori şi administratori ai bãncii, Banca Naţionalã a României poate hotãrî încetarea administrãrii speciale şi reluarea activitãţii bãncii sub controlul organelor sale statutare. Un anunţ privind încetarea administrãrii speciale va fi publicat în conformitate cu prevederile art. 115 alin. 2. Administratorul special va lua mãsurile necesare pentru desemnarea noului consiliu de administraţie, inclusiv a noilor conducãtori ai bãncii. Pânã la numirea şi aprobarea noilor conducãtori şi administratori ai bãncii, administratorul special va asigura conducerea şi administrarea acesteia. ART. 129 În cazul în care Banca Naţionalã a României constatã cã redresarea financiarã a instituţiei de credit nu este posibilã, aceasta hotãrãşte retragerea autorizaţiei instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente în vederea declanşãrii procedurii falimentului.
CAP. XIV Lichidarea bãncilor
ART. 130 O datã cu retragerea autorizaţiei, în alte cazuri decât cele în care retragerea s-a fãcut la cererea acţionarilor, Banca Naţionalã a României va dispune dizolvarea urmatã de lichidare a bãncii, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 25 lit. c) şi e). ART. 131 Lichidarea în caz de faliment se realizeazã în condiţiile prevãzute de legislaţia care reglementeazã regimul procedurii falimentului instituţiilor de credit. ART. 132 În cazul retragerii autorizaţiei unei sucursale a unei instituţii de credit strãine care desfãşoarã activitate pe teritoriul României, instituţia de credit în cauzã va fi obligatã sã-şi lichideze activitatea din România. ART. 133 Dacã nu sunt realizate condiţiile prevãzute de lege pentru declanşarea procedurii falimentului instituţiilor de credit, lichidarea bãncii, inclusiv a sucursalelor din România şi din strãinãtate, se va realiza cu respectarea legislaţiei române aplicabile în cazul dizolvãrii şi lichidãrii societãţilor comerciale pe acţiuni şi a dispoziţiilor care urmeazã. În cazul bãncilor, persoane juridice române, lichidator va fi Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea a fost dispusã conform art. 130, cât şi în cazul în care lichidarea are loc la iniţiativa acţionarilor. ART. 134 În cazul retragerii autorizaţiei unei bãnci, persoanã juridicã românã, care desfãşoarã activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Naţionalã a României va informa fãrã întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritãţile competente din statele membre gazdã asupra deciziei adoptate şi a efectelor pe care le implicã aceasta. Lichidatorul va lua de îndatã mãsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotãrârea Bãncii Naţionale a României, în baza cãreia s-a declanşat lichidarea bãncii, în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene şi în douã ziare de circulaţie naţionalã pe teritoriul fiecãrui stat membru gazdã, în limba oficialã a acestuia sau, dupã caz, în una dintre limbile oficiale ale acestuia. Lichidatorul va putea acţiona pe teritoriul statelor membre gazdã, în baza unei copii certificate de pe hotãrârea Bãncii Naţionale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, fãrã altã formalitate. Lichidatorul va putea exercita pe teritoriul statelor membre gazdã toate competenţele care îi revin potrivit legii române. El va putea sã numeascã alte persoane care sã îl sprijine sau sã îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistenţã creditorilor pe parcursul lichidãrii. În exercitarea competenţelor sale lichidatorul va respecta legislaţia statului membru pe teritoriul cãruia acţioneazã, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor bãncii din statul membru respectiv. Competenţele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute.*) --------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 135 În cazul lichidãrii unei bãnci, persoanã juridicã românã, care desfãşoarã activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, se aplicã legislaţia românã, cu excepţiile prevãzute la art. 138-146. Hotãrârea Bãncii Naţionale a României va produce efecte în toate statele membre gazdã, fãrã altã formalitate, şi va deveni efectivã de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 28. Dacã considerã necesar, lichidatorul poate solicita înregistrarea hotãrârii Bãncii Naţionale a României în registrul imobiliar, registrul comerţului sau în orice alt registru public ţinut în statele membre gazdã. Dacã legislaţia unui stat membru gazdã prevede obligativitatea unei asemenea formalitãţi, lichidatorul va lua toate mãsurile pentru îndeplinirea acesteia. Sumele necesare realizãrii înregistrãrii vor fi considerate cheltuieli aferente lichidãrii.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 136 Orice creditor al bãncii aflate în lichidare, având domiciliul/reşedinţa sau, dupã caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autoritãţile publice, are dreptul sã-şi declare creanţele sau sã formuleze observaţii scrise în legãturã cu creanţele sale asupra bãncii, care se vor adresa lichidatorului. Declaraţia de creanţe sau, dupã caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficialã ori în limbile oficiale ale acelui stat membru şi trebuie sã poarte menţiunea "declaraţie de creanţe" sau, dupã caz, "observaţii privind creanţele", în limba românã. Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, dupã caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelaşi mod şi vor avea acelaşi rang de preferinţã ca şi creanţele de aceeaşi naturã ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, dupã caz, sediul social pe teritoriul României. Creditorii care îşi exercitã dreptul prevãzut la alin. 1 vor transmite copii de pe actele care atestã creanţele lor, dacã existã, şi vor indica natura creanţei, data la care aceasta a luat naştere şi valoarea acesteia, dacã existã privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi în legãturã cu creanţele respective şi care sunt creanţele garantate astfel. La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie sã furnizeze şi traducerea în limba românã a declaraţiei de creanţe sau, dupã caz, a observaţiilor formulate şi a documentelor prezentate.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 137 Lichidatorul va asigura informarea periodicã a creditorilor, în modalitatea consideratã corespunzãtoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor bãncii. Lichidatorul este ţinut de obligaţia de pãstrare a secretului profesional, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. VIII. ART. 138 Efectele lichidãrii bãncii asupra anumitor contracte şi drepturi vor fi reglementate dupã cum urmeazã: a) contractele şi relaţiile de muncã vor fi guvernate de legislaţia statului membru aplicabilã în cazul fiecãrui contract de muncã; b) contractele prin care se dobândeşte dreptul de folosinţã sau dreptul de achiziţionare a unor bunuri imobile vor fi guvernate de legea statului membru pe teritoriul cãruia este situat imobilul, potrivit cãreia se va determina şi natura bunului: mobil sau imobil; c) drepturile asupra bunurilor imobile, a navelor şi a aeronavelor, care sunt supuse obligaţiei de înregistrare într-un registru public, vor fi guvernate de legea statului membru sub autoritatea cãruia este ţinut registrul respectiv.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 139 Deschiderea procedurii de lichidare asupra bãncii nu va afecta drepturile reale ale creditorilor sau terţelor pãrţi asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile ori imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea bãncii, care, la data intrãrii în vigoare a hotãrârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre decât România. Drepturile prevãzute la alin. 1 se referã în special la: a) dreptul de a dispune de un bun sau de a-l avea la dispoziţie şi dreptul de preferinţã, în cazul executãrii bunului, sau de a-i culege fructele, rezultând în special dintr-un drept de gaj sau de ipotecã; b) dreptul de preferinţã înaintea altor titulari de drepturi asupra bunului; c) dreptul de urmãrire a bunului în mâinile oricui s-ar gãsi acesta; d) dreptul de uzufruct asupra bunului.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 140 Deschiderea procedurii de lichidare, în situaţia în care banca este parte într-un contract de vânzare-cumpãrare a unui bun, în calitate de cumpãrãtor, nu va afecta dreptul vânzãtorului decurgând dintr-o clauzã prin care acesta şi-a rezervat dreptul de proprietate pânã la un anumit termen sau pânã la îndeplinirea unei condiţii, dacã, la data intrãrii în vigoare a hotãrârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru decât România. Deschiderea procedurii de lichidare, în cazul în care banca este parte într-un contract de vânzare-cumpãrare, în calitate de vânzãtor, nu va constitui motiv pentru anularea sau desfiinţarea contractului şi nu va afecta drepturile cumpãrãtorului, dacã aceasta a avut loc dupã livrarea bunului şi dacã, la data intrãrii în vigoare a hotãrârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru decât România.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 141 Deschiderea procedurii de lichidare nu va afecta drepturile creditorilor de a invoca compensarea legalã, atunci când legea aplicabilã creanţelor bãncii permite o asemenea compensare. În cazul compensãrii contractuale se va aplica legea care guverneazã contractele respective.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 142 Dispoziţiile art. 139-141 alin. 1 nu împiedicã exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulitãţii ori în constatarea inopozabilitãţii actelor juridice, potrivit legii române.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 143 Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a cãror existenţã ori transmitere este supusã înregistrãrii într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru, va fi guvernatã de legea statului membru respectiv. Contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfãşurate pe o piaţã organizatã vor fi guvernate de legea aplicabilã contractelor respective, dacã nu sunt încãlcate dispoziţiile alin. 1.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 144 Legislaţia românã cu privire la nulitatea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor nu este aplicabilã în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedeşte cã actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru şi cã aceastã lege nu permite nici o modalitate de contestare a actului în cazul în speţã.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 145 Validitatea actelor încheiate dupã deschiderea procedurii lichidãrii, prin care banca înstrãineazã bunuri imobile, nave ori aeronave supuse înregistrãrii într-un registru public sau titluri de valoare ori drepturi asupra unor astfel de titluri a cãror existenţã sau transfer este supus obligaţiei de înregistrare într-un registru, într-un cont ori într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut sau localizat într-un stat membru, va fi guvernatã de legea statului membru pe teritoriul cãruia este situat imobilul respectiv sau, dupã caz, sub autoritatea cãruia este ţinut acel registru, cont ori sistem centralizat de depozitare.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 146 Acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, având ca obiect bunuri sau drepturi de care banca a fost privatã, vor fi guvernate de legea statului membru în care se desfãşoarã procesul.*) ------ *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
ART. 147 Lichidarea bãncii conform dispoziţiilor art. 130 sau la iniţiativa acţionarilor acesteia nu împiedicã declanşarea procedurii falimentului, dacã pe parcursul procesului de lichidare banca ajunge în una dintre situaţiile prevãzute de lege în care sunt îndeplinite condiţiile pentru declararea stãrii de faliment. ART. 148 Dispoziţiile cuprinse în legislaţia privind falimentul instituţiilor de credit, referitoare la atribuţiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de stingere a creanţelor, se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul lichidãrii bãncii, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol.
CAP. XV Cãi de contestare
ART. 149 Actele emise în aplicarea prezentei legi pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la Consiliul de administraţie al Bãncii Naţionale a României, care se pronunţã prin hotãrâre în termen de 30 de zile de la data sesizãrii. Hotãrârea consiliului de administraţie poate fi atacatã la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. ART. 150 Pânã la adoptarea unei hotãrâri de cãtre Banca Naţionalã a României potrivit art. 149 alin. 1 sau, dupã caz, pânã la pronunţarea unei hotãrâri definitive şi irevocabile de cãtre instanţa judecãtoreascã potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, executarea actelor Bãncii Naţionale a României nu se suspendã. ART. 151 Banca Naţionalã a României este singura autoritate în mãsurã sã se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluãrilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. În cazul contestãrii în instanţã a actelor Bãncii Naţionale a României, instanţa judecãtoreascã se va pronunţa asupra legalitãţii acestor acte.
CAP. XVI Instituţii emitente de monedã electronicã, altele decât bãncile
ART. 152 Instituţiile emitente de monedã electronicã sunt supuse reglementãrii şi supravegherii Bãncii Naţionale a României. Capitalul iniţial, condiţiile de autorizare, nivelul minim al fondurilor proprii şi investiţiile permise ale instituţiilor emitente de monedã electronicã vor fi stabilite de Banca Naţionalã a României prin reglementãri. Instituţiile emitente de monedã electronicã trebuie sã dispunã de un management prudent şi sãnãtos, de proceduri administrative şi contabile şi sisteme de control intern adecvate, care sã le permitã evaluarea riscurilor financiare şi nefinanciare la care sunt expuse, inclusiv a riscurilor tehnice şi procedurale şi a celor rezultate din cooperarea cu entitãţile care le furnizeazã servicii conexe. ART. 153 Instituţiile emitente de monedã electronicã nu pot deţine participaţii în alte entitãţi, cu excepţia celor al cãror obiect de activitate constã exclusiv în furnizarea de servicii de operare sau alte servicii conexe legate de emiterea ori distribuirea de monedã electronicã de cãtre instituţia în cauzã. ART. 154 În perioada de valabilitate pentru care a fost emisã moneda electronicã, instituţiile emitente de monedã electronicã sunt obligate sã o rãscumpere, la cererea deţinãtorilor, la o valoare egalã cu valoarea acesteia existentã în sold, fãrã reţinerea altor taxe şi comisioane decât cele strict necesare efectuãrii operaţiunii de rãscumpãrare. În acest sens, dispoziţiile art. 80 alin. 2 şi 3 se aplicã în mod corespunzãtor şi acestor instituţii. ART. 155 Dispoziţiile cuprinse la art. 25-30, 32-40, cap. VII, cap. VIII, art. 56-60, 62-67, 72-77, 81-83, art. 84 alin. 2, art. 85-87, 92-106, 108, cap. XIII, cap. XIV, cap. XV şi la art. 157-164 sunt aplicabile în mod corespunzãtor şi instituţiilor emitente de monedã electronicã. În acest caz, în textele respective în loc de bãnci, persoane juridice române, sau bãnci se va citi instituţii emitente de monedã electronicã. Dispoziţiile art. 65 şi 66 şi, respectiv, ale art. 157-164 privind condiţiile de desfãşurare a activitãţii în alte state membre de cãtre instituţiile emitente de monedã electronicã se aplicã numai pentru desfãşurarea activitãţii de emitere de monedã electronicã. ART. 156 Instituţiile emitente de monedã electronicã pot fuziona cu bãnci, cu alte instituţii emitente de monedã electronicã sau cu alte entitãţi care presteazã servicii auxiliare ori conexe, prevãzute la art. 24.
CAP. XVII*) State membre ---------- *) Potrivit <>art. III alin. 1 lit. l) din Legea nr. 485/2003 , dispoziţiile acestui capitol se vor aplica începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã. <>Art. III alin. 2 din Legea nr. 485/2003 prevede cã: "Pânã la data aderãrii, pentru sucursalele din România ale instituţiilor de credit având sediul în statele membre, cerinţa autorizãrii prevãzutã la art. 15**) poate fi înlãturatã în condiţii de reciprocitate, în baza acordurilor de cooperare încheiate de Banca Naţionalã a României cu autoritãţile competente din statele membre de origine. Supravegherea acestor sucursale se va realiza în condiţiile prevãzute în acordurile respective." **) Art. 15 a devenit prin renumerotare art. 21.
SECŢIUNEA 1 Instituţiile de credit
ART. 157 Prin excepţie de la dispoziţiile art. 9 şi 21, instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentã dintr-un stat membru pot desfãşura în România, în limita autorizaţiei acordate de statul membru de origine, activitate bancarã ori alte activitãţi de naturã financiarã prevãzute la art. 11 alin. 1, printr-o sucursalã sau în mod direct, fãrã a fi necesarã obţinerea unei autorizaţii din partea Bãncii Naţionale a României. Instituţiile de credit prevãzute la alin. 1 vor notifica Bãncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România, în conformitate cu reglementãrile date de aceasta. Reprezentanţele îşi vor limita activitatea la acte de informare, de reprezentare, de cercetare a pieţei, contactare de clienţi şi nu vor efectua nici un fel de operaţiuni supuse dispoziţiilor prezentei legi. ART. 158 În termen de douã luni de la primirea comunicãrii din partea autoritãţii competente din statul membru de origine, cuprinzând informaţiile prevãzute la art. 64 alin. 4 şi la art. 65 alin. 5, Banca Naţionalã a României va comunica instituţiei de credit în cauzã, dacã este necesar, condiţiile în care, în scopul protejãrii interesului general, sucursala din România a acesteia urmeazã sã-şi desfãşoare activitatea. Instituţia de credit va putea sã înceapã activitatea prin intermediul sucursalei, de la data primirii comunicãrii din partea Bãncii Naţionale a României sau, în lipsa acesteia, dupã trecerea termenului prevãzut la alin. 1. În vederea începerii activitãţii, sucursala va deschide cont curent la Banca Naţionalã a României, conform reglementãrilor emise de aceasta. Transferurile bãneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Bãncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate. Orice intenţie de modificare a informaţiilor cuprinse în comunicarea primitã de Banca Naţionalã a României, conform alin. 1, trebuie sã fie notificatã acesteia de cãtre instituţia de credit în cauzã, cu cel puţin o lunã înainte de data la care modificarea respectivã urmeazã sã fie efectuatã; în acest termen Banca Naţionalã a României va comunica instituţiei de credit în cauzã, dacã este necesar, noile condiţii în care activitatea urmeazã sã fie desfãşuratã pe teritoriul României. ART. 159 Supravegherea prudenţialã a instituţiilor de credit prevãzute la art. 157, inclusiv a sucursalelor din România ale acestora, se realizeazã de cãtre autoritãţile competente din statele membre de origine. Banca Naţionalã a României realizeazã, în cooperare cu autoritãţile competente din aceste state, supravegherea sucursalelor instituţiilor de credit prevãzute la art. 157, din punct de vedere al lichiditãţii, şi are competenţa de a dispune mãsurile necesare în aplicarea politicii sale monetare. Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit prevãzute la art. 157 li se aplicã în mod corespunzãtor: a) dispoziţiile legale şi cele cuprinse în reglementãrile Bãncii Naţionale a României, emise în aplicarea legii, referitoare la raportarea indicatorilor şi la furnizarea altor date şi informaţii necesare pentru exercitarea corespunzãtoare a competenţelor prevãzute de lege ale Bãncii Naţionale a României în domeniul politicii monetare, supravegherii riscului de lichiditate şi statistic; b) dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar; c) alte dispoziţii ale legislaţiei din România aplicabile bãncilor, care urmãresc protejarea interesului general, protecţia consumatorului, prevenirea utilizãrii sistemului financiar în scopul spãlãrii banilor şi altele asemenea; d) dispoziţiile art. 88 alin. 3, referitoare la întocmirea şi publicarea de cãtre sucursalele instituţiilor de credit strãine a situaţiilor financiare proprii şi la publicarea de cãtre acestea a situaţiilor financiare anuale ale instituţiei de credit strãine. Prevederile alin. 3 lit. b) şi c) se aplicã şi instituţiilor de credit, prevãzute la art. 157, care desfãşoarã în mod direct în România activitate bancarã sau alte activitãţi de naturã financiarã. În scopul exercitãrii activitãţilor specifice, instituţiile de credit autorizate într-un alt stat membru pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizeazã în statul membru de origine, fãrã a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea denumirilor "casã de economii pentru domeniul locativ", "bancã" sau alţi termeni utilizaţi în România, care denumesc instituţii de credit. În situaţia în care existã pericolul unor confuzii, în scopul asigurãrii unei clarificãri corespunzãtoare, Banca Naţionalã a României poate sã solicite ca numele sã fie însoţit de o menţiune explicativã. În toate actele sale oficiale, sucursalele din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un alt stat membru trebuie sã se identifice în mod clar printr-un minim de date: firma sub care sunt înmatriculate în registrul comerţului, adresa sediului principal, codul unic de înregistrare, numãrul de ordine în registrul comerţului, numãrul şi data înmatriculãrii în registrul bancar. Sucursalele din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un alt stat membru pot sã repartizeze, din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, sumele destinate constituirii fondului pentru riscuri bancare generale, în limita a 1% din soldul activelor purtãtoare de riscuri specifice activitãţii bancare, aşa cum sunt stabilite prin reglementãrile Bãncii Naţionale a României, în mãsura în care sumele respective se regãsesc în profitul net. ART. 160 Inspecţiile la sediile sucursalelor din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un stat membru pot fi realizate de cãtre autoritãţile competente din statul membru de origine, prin persoane împuternicite, cu informarea prealabilã a Bãncii Naţionale a României. În cazul în care autoritãţile competente din statul membru de origine solicitã Bãncii Naţionale a României realizarea verificãrii activitãţii sucursalelor din România ale instituţiilor de credit autorizate în statul membru în cauzã, Banca Naţionalã a României va putea realiza aceastã verificare în mod direct prin personalul sãu ori va permite realizarea acesteia de cãtre auditori ori experţi financiari. ART. 161 Dacã o instituţie de credit dintr-un stat membru, care desfãşoarã activitate bancarã ori alte activitãţi de naturã financiarã, prevãzute la art. 11, în România, printr-o sucursalã sau în mod direct, nu respectã cerinţele de desfãşurare a activitãţii în România, conform celor prevãzute la art. 159 alin. 2 şi 3, Banca Naţionalã a României va putea dispune acesteia sã ia mãsuri de remediere a faptelor constatate. În cazul în care instituţia de credit nu se conformeazã dispoziţiilor alin. 1, Banca Naţionalã a României va informa autoritatea competentã din statul membru de origine. Dispoziţiile alin. 2 nu împiedicã aplicarea de cãtre Banca Naţionalã a României a sancţiunilor sau a mãsurilor pe care le considerã necesare, conform prevederilor art. 107, ori interzicerea desfãşurãrii activitãţii în România în mod direct. Banca Naţionalã a României va informa Comisia Europeanã şi autoritãţile competente din statul membru de origine cu privire la sancţiunile şi/sau mãsurile dispuse. Sancţiunile şi/sau mãsurile dispuse de Banca Naţionalã a României pot fi contestate în condiţiile prevãzute la cap. XV. Aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data luãrii la cunoştinţã, dar nu mai mult de 3 ani de la data sãvârşirii faptei. Aplicarea sancţiunilor nu înlãturã rãspunderea materialã, civilã, administrativã sau penalã, dupã caz. ART. 162 Dacã Banca Naţionalã a României este informatã de autoritãţile competente din statul membru de origine cu privire la decizia de a retrage autorizaţia unei instituţii de credit care desfãşoarã activitate pe teritoriul României, în scopul protejãrii intereselor deponenţilor şi ale altor creditori, Banca Naţionalã a României va lua mãsurile necesare pentru ca instituţia de credit în cauzã sã nu mai desfãşoare activitãţi pe teritoriul României. ART. 163 Dacã asupra unei instituţii de credit dintr-un stat membru care desfãşoarã activitate pe teritoriul României au fost dispuse mãsuri de reorganizare, administrare specialã, lichidare, faliment sau alte asemenea mãsuri, acestea se vor aplica fãrã alte formalitãţi pe teritoriul României şi vor produce efecte în condiţiile şi de la data prevãzute în legislaţia din statul membru respectiv. Procedurile de reorganizare, administrare, lichidare şi faliment se vor aplica în conformitate cu legislaţia din statul membru de origine, cu excepţiile prevãzute la art. 138-146, care se aplicã în mod corespunzãtor, caz în care în loc de România şi legea/legislaţia românã se va citi statul membru de origine şi, respectiv, legea/legislaţia statului membru de origine. ART. 164 Persoanele împuternicite sã punã în aplicare mãsurile dispuse de autoritatea administrativã sau judiciarã, conform art. 163 alin. 1, vor putea acţiona pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire ori a unui certificat emis de aceastã autoritate, însoţit de o traducere în limba românã, fãrã altã formalitate. Persoanele prevãzute la alin. 1 vor putea exercita pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea sã numeascã alte persoane care sã le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţã creditorilor pe parcursul aplicãrii mãsurilor în cauzã.
SECŢIUNEA a 2-a Instituţiile financiare
ART. 165 Instituţiile financiare cu sediul în unul dintre statele membre vor putea desfãşura pe teritoriul României activitãţile financiare prevãzute în actele lor constitutive, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, cu respectarea dispoziţiilor art. 158, 159 şi 161, dacã aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit şi îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii: a) societatea-mamã sau societãţile-mamã sunt autorizate ca instituţii de credit în statul membru a cãrui legislaţie guverneazã statutul instituţiei financiare respective; b) activitãţile în cauzã sunt efectiv desfãşurate pe teritoriul aceluiaşi stat membru; c) societatea-mamã sau societãţile-mamã deţin 90% sau mai mult din drepturile de vot aferente acţiunilor reprezentând capitalul social al instituţiei financiare; d) societatea-mamã sau societãţile-mamã trebuie sã satisfacã cerinţele prudenţiale ale autoritãţilor competente din statele membre de origine cu privire la managementul instituţiei financiare-filialã şi trebuie sã declare, cu acordul acestor autoritãţi, cã garanteazã în solidar obligaţiile asumate de filialã; e) instituţia financiarã-filialã este inclusã efectiv în supravegherea pe bazã consolidatã a societãţii-mamã sau, dupã caz, a fiecãrei societãţi-mamã, în special în ceea ce priveşte activitãţile financiare în cauzã, în mod deosebit pentru calculul indicatorului de solvabilitate, al expunerilor mari şi al nivelului participaţiilor de natura imobilizãrilor financiare la entitãţi care nu desfãşoarã activitãţi financiare. Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevãzute la alin. 1 se realizeazã de cãtre autoritatea competentã din statul membru de origine, care va certifica acest lucru, concomitent cu transmiterea informaţiilor prevãzute la art. 158 alin. 1. Autoritatea competentã din statul membru de origine va asigura supravegherea filialelor prevãzute la alin. 1. În cazul în care Banca Naţionalã a României este informatã de autoritatea competentã din statul membru de origine cu privire la faptul cã instituţia financiarã nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevãzute la alin. 1, activitãţile desfãşurate în România de instituţia financiarã respectivã vor intra sub incidenţa legislaţiei române aplicabile acestor activitãţi. Dispoziţiile prezentului articol se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul instituţiilor financiare cu sediul în România, care vor sã desfãşoare activitate pe teritoriul statelor membre, dacã aceste instituţii financiare sunt filiale ale unor bãnci, persoane juridice române, şi îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. 1. Verificarea acestor condiţii se realizeazã de cãtre Banca Naţionalã a României, care va asigura şi supravegherea acestor instituţii financiare în conformitate cu prevederile alin. 3. ART. 166 Dispoziţiile art. 165 se aplicã în mod corespunzãtor şi filialelor instituţiilor financiare care îndeplinesc condiţiile prevãzute la acest articol.
SECŢIUNEA a 3-a Colaborarea cu autoritãţile competente şi cerinţe de notificare
ART. 167 Pentru supravegherea prudenţialã a bãncilor, persoane juridice române, care desfãşoarã activitate pe teritoriul altor state membre şi a instituţiilor de credit autorizate în alte state membre, care desfãşoarã activitate în România, Banca Naţionalã a României va colabora strâns cu autoritãţile competente din statele membre respective. Prin derogare de la prevederile art. 93 ultimul alineat, colaborarea se va putea realiza prin schimb de informaţii sau în orice alt mod, de naturã sã faciliteze supravegherea instituţiilor de credit în cauzã şi verificarea îndeplinirii condiţiilor care au stat la baza autorizãrii acestora de cãtre autoritatea competentã. Informaţiile se vor referi în principal la administrarea, conducerea şi acţionariatul acestora, dar şi la alte aspecte de naturã prudenţialã, vizând în special lichiditatea, solvabilitatea, limitarea expunerilor mari, procedurile de administrare şi contabile, controlul intern, garantarea depozitelor. ART. 168 La solicitarea autoritãţilor competente din statele membre responsabile cu supravegherea pe bazã consolidatã a instituţiilor de credit filiale ale unui holding financiar cu sediul în România, Banca Naţionalã a României este împuternicitã sã cearã holdingului orice informaţii relevante pentru realizarea supravegherii pe bazã consolidatã, pe care le va transmite autoritãţilor solicitante. ART. 169 În cazul în care autoritãţile competente din statele membre solicitã Bãncii Naţionale a României realizarea verificãrii informaţiilor referitoare la o instituţie de credit, un holding financiar, o instituţie financiarã, o societate prestatoare de servicii bancare auxiliare, o societate tip holding şi filialele acesteia ori la filialele prevãzute la art. 97 alin. 2, având sediul social în România, Banca Naţionalã a României fie va realiza aceastã verificare în mod direct prin personalul sãu, fie va permite autoritãţii competente solicitante sã realizeze verificarea sau va permite realizarea acesteia de cãtre auditori ori experţi financiari. ART. 170 Banca Naţionalã a României va notifica Comisiei Europene asupra urmãtoarelor elemente: a) orice autorizaţie acordatã unei bãnci ori altei instituţii de credit, persoanã juridicã românã; b) orice retragere de autorizaţie acordatã unei bãnci ori altei instituţii de credit, persoanã juridicã românã; c) orice refuz de transmitere a informaţiilor, conform prevederilor art. 65 alin. 4; d) orice autorizaţie acordatã unei instituţii de credit, persoanã juridicã românã, care s-a constituit ca filialã deţinutã direct sau indirect de una ori mai multe societãţi-mamã care nu sunt guvernate de legislaţia românã sau a altui stat membru şi orice achiziţionare de cãtre o asemenea societate-mamã a unei participaţii semnificative într-o instituţie de credit, persoanã juridicã românã, dacã, ca urmare a acestei achiziţionãri, instituţia de credit, persoanã juridicã românã, devine o filialã a societãţii-mamã respective; în acest caz notificarea va cuprinde şi structura grupului din care aceasta face parte; e) dificultãţile întâmpinate de bãnci ori alte instituţii de credit, persoane juridice române, la deschiderea de sucursale sau în desfãşurarea activitãţii în strãinãtate, pe teritoriul unui stat, altul decât un stat membru; f) cerere de autorizare a unei filiale, care se constituie ca instituţie de credit, persoanã juridicã românã, deţinutã direct sau indirect de una ori mai multe societãţi-mamã care nu sunt guvernate de legislaţia românã sau a altui stat membru şi orice cerere de aprobare a unei participaţii semnificative într-o instituţie de credit, persoanã juridicã românã, formulatã de cãtre o asemenea societate-mamã, dacã prin achiziţionarea acestei participaţii instituţia de credit, persoanã juridicã românã, ar deveni o filialã a societãţii-mamã respective; g) lista holdingurilor financiare care sunt societãţi-mamã ale bãncilor, persoane juridice române, supravegheate pe bazã consolidatã de cãtre Banca Naţionalã a României potrivit prezentei legi; h) orice autorizaţie acordatã sucursalelor instituţiilor de credit strãine cu sediul în afara spaţiului comunitar; i) orice alte informaţii care trebuie raportate Comisiei Europene, la cererea acesteia sau în conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare. Informaţiile prevãzute la lit. f) se transmit la solicitarea expresã a Comisiei Europene. Lista prevãzutã la lit. g) se va transmite şi autoritãţilor competente din statele membre, iar informaţiile prevãzute la lit. h) se transmit şi Comitetului Bancar Consultativ. ART. 171 În cazul în care Comisia Europeanã decide cã autoritãţile competente din statele membre trebuie sã suspende sau sã întrerupã procedura de adoptare a unei decizii cu privire la cererile menţionate la art. 170 lit. f), Banca Naţionalã a României, prin hotãrâre, va suspenda sau întrerupe procedura de autorizare/aprobare; termenul de suspendare, respectiv de întrerupere, nu va putea depãşi 3 luni. În cazul în care, înainte de încheierea termenului prevãzut la alin. 1, Consiliul European va decide continuarea mãsurii adoptate de Comisia Europeanã, Banca Naţionalã a României, prin hotãrâre, va prelungi termenul pentru care procedura de autorizare/aprobare se suspendã sau se întrerupe, pe perioada prevãzutã în decizia Consiliului European. Dispoziţiile alin. 1 şi 2 nu se aplicã în cazul cererilor de autorizare/aprobare prevãzute la art. 170 lit. f), dacã societatea-mamã este o instituţie de credit care este autorizatã sã desfãşoare activitate bancarã pe teritoriul unui stat membru sau este o filialã a unei astfel de instituţii de credit.
CAP. XVIII Dispoziţii finale
ART. 172 Instituţiile de credit care funcţioneazã în România în condiţiile prezentei legi se evidenţiazã de cãtre Banca Naţionalã a României în registrul instituţiilor de credit, care este accesibil persoanelor interesate. ART. 173 Bãncile pot sã organizeze o asociaţie profesionalã, care sã le reprezinte interesele colective faţã de autoritãţile publice, sã studieze probleme de interes comun, sã promoveze cooperarea, sã informeze membrii asociaţiei şi publicul şi sã organizeze serviciile de interes comun. Asociaţia profesionalã a bãncilor colaboreazã cu Banca Naţionalã a României. Separat sau în cadrul asociaţiei profesionale, bãncile vor putea sã-şi organizeze un corp propriu de executori, a cãrui activitate va fi strict legatã de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând bãncilor. Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei. ART. 174 Deschiderea procedurii de reorganizare, faliment sau a altei proceduri similare nu afecteazã contractele bilaterale de compensare a creanţelor şi a obligaţiilor reciproce decurgând din operaţiuni cu instrumente având la bazã cursul de schimb şi rata dobânzii şi operaţiuni similare cu aur, încheiate de partea contractantã, cu privire la care au fost dispuse aceste mãsuri. ART. 175 Reglementãrile emise de Banca Naţionalã a României pot include: a) regulamente, norme, circulare şi alte acte cu caracter general, emise în aplicarea legii, obligatorii pentru una sau mai multe categorii de instituţii de credit; b) ordine emise în aplicarea legii sau a unei reglementãri, obligatorii pentru una sau mai multe instituţii de credit. Toate reglementãrile emise de Banca Naţionalã a României în aplicarea prezentei legi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 176 Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legea se completeazã cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile societãţilor comerciale, în mãsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei legi. ART. 177 Banca Naţionalã a României va elabora reglementãri şi ordine în aplicarea prezentei legi, în termen de 180 de zile de la data intrãrii în vigoare a acesteia. ART. 178 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 aprilie 1991, <>Legea nr. 36/1997 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 40/1996 privind modificarea şi completarea reglementãrilor referitoare la majorarea capitalului social al societãţilor bancare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 1 aprilie 1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare. Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent reglementãrile actuale ale Bãncii Naţionale a României, care, pânã la adoptarea noilor reglementãri, rãmân în vigoare.
NOTĂ: 1. Reproducem mai jos art. II şi <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 137/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii bancare nr. 58/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 357/2002 , care nu au fost incluse în prezenta formã republicabilã: "Art. II. - Cererile de autorizare nesoluţionate la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, care nu sunt conforme cu prevederile <>Legii nr. 58/1998 , astfel cum a fost modificatã prin prezenta ordonanţã de urgenţã, şi cu reglementãrile emise în aplicarea acestei legi, pot fi retrase şi prezentate din nou Bãncii Naţionale a României. Dacã cererea de autorizare nu este retrasã, deficienţele existente în documentaţia prezentatã trebuie sã fie înlãturate pânã la data expirãrii termenelor în care Banca Naţionalã a României trebuie sã se pronunţe asupra acestora, potrivit prevederilor <>art. 13*) alin. 1 şi 3 din Legea nr. 58/1998 . În caz contrar devin incidente prevederile art. 14**) din lege. Art. III. - Banca Naţionalã a României va evalua calitatea conducãtorilor, administratorilor şi acţionarilor bãncilor autorizate şi va lua mãsurile corespunzãtoare, astfel încât în termen de 7 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã sã se asigure îndeplinirea cerinţelor prevãzute de <>Legea nr. 58/1998 , astfel cum a fost modificatã prin prezenta ordonanţã de urgenţã, şi a reglementãrilor emise în aplicarea acestei legi. În cazul conducãtorilor şi administratorilor în funcţie la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã rãmân valabile condiţiile de pregãtire şi experienţã profesionalã în vigoare la data aprobãrii acestora. Pentru motive justificate Banca Naţionalã a României poate prelungi termenul prevãzut la alin. 1 o singurã datã, cu cel mult 3 luni. În cazul neîndeplinirii cerinţelor prevãzute de lege, dupã expirarea termenelor menţionate la alin. 1 şi 2 Banca Naţionalã a României va proceda, dupã caz, la aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 69***) alin. 2 lit. d) şi e) şi/sau la luarea mãsurilor prevãzute la art. 70****) lit. c) şi d) sau la <>art. 16*****) din Legea nr. 58/1998 ." 2. Reproducem mai jos art. IV, art. V, art. X şi <>art. XII din Legea nr. 485/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii bancare nr. 58/1998 , care nu au fost incluse în prezenta formã republicabilã: "Art. IV. - Reglementãrile emise de Banca Naţionalã a României, existente la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor aplica în continuare. Art. V. - Cererile de autorizare nesoluţionate la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care nu sunt conforme cu prevederile acesteia pot fi retrase şi prezentate din nou de titularii cererilor dupã înlãturarea deficienţelor. .............................................................................................. Art. X. - Dupã data intrãrii în vigoare a prezentei legi, comitetele constituite de bãnci în baza <>Legii nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, vor putea funcţiona în continuare, conform deciziei organelor statutare ale acestora, ca organe specializate, în mãsura în care atribuţiile acestora nu vor fi preluate de alte comitete constituite potrivit legii şi/sau reglementãrilor Bãncii Naţionale a României. .............................................................................................. Art. XII. - La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã art. 160 alin. 3, art. 161, art. 162 alin. 1 şi <>art. 163 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 200/2002 ." ---------- *) Art. 13 a devenit în forma republicabilã art. 19. **) Art. 14 a devenit în forma republicabilã art. 20. ***) Art. 69 a devenit în forma republicabilã art. 99. ****) Art. 70 a devenit în forma republicabilã art. 100. *****) Art. 16 a devenit în forma republicabilã art. 25.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
