Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 554 din 2 decembrie 2004 contenciosului administrativ
ART. 1 Subiectele de sezinã (1) Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. (2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (3) Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, în baza unei sesizãri a unei persoane fizice, dacã apreciazã cã ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritãţii administrative nu poate fi înlãturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa competentã de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate. (4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitãrii atribuţiilor prevãzute de legea sa organicã, apreciazã cã încãlcãrile drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datoreazã existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritãţilor publice emise cu exces de putere, sesizeazã instanţa de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vãtãmate. Petiţionarul dobândeşte, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate. (5) Când Ministerul Public apreciazã cã, prin excesul de putere, concretizat în emiterea unui act administrativ normativ, se vatãmã un interes public, va sesiza instanţa de contencios administrativ competentã de la sediul autoritãţii publice emitente. (6) Autoritatea publicã emitentã a unui act administrativ nelegal poate sã solicite instanţei constatarea nulitãţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalitãţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse. (7) Persoana vãtãmatã în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi. (8) În condiţiile prezentei legi, acţiunile în contencios administrativ pot fi introduse de prefect şi de Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici, precum şi de orice persoanã de drept public vãtãmatã într-un drept sau, dupã caz, când s-a vãtãmat un interes legitim. (9) Participarea în instanţã a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie. Pentru situaţia prevãzutã la alin. (5), instanţa, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauzã organismele sociale cu personalitate juridicã interesate. ART. 2 Semnificaţia unor termeni (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: a) persoana vãtãmatã - orice persoanã fizicã sau juridicã ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vãtãmate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vãtãmate şi organismele sociale care invocã vãtãmarea unui interes public prin actul administrativ atacat; b) autoritatea publicã - orice organ de stat sau al unitãţilor administrativ-teritoriale care acţioneazã, în regim de putere publicã, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritãţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publicã sau sunt autorizate sã presteze un serviciu public; c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publicã în vederea executãrii ori a organizãrii executãrii legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autoritãţile publice care au ca obiect: - punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã; - executarea lucrãrilor de interes public; - prestarea serviciilor publice; - achiziţiile publice; d) act administrativ-jurisdicţional - actul juridic emis de o autoritate administrativã cu atribuţii jurisdicţionale în soluţionarea unui conflict, dupã o procedurã bazatã pe contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apãrare; e) contenciosul administrativ - activitatea de soluţionare, de cãtre instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre pãrţi este o autoritate publicã, iar conflictul s-a nãscut fie din emiterea sau încheierea, dupã caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim; f) instanţa de contencios administrativ, denumitã în continuare instanţã - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-fiscale; g) nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu rãspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacã prin lege nu se prevede alt termen; h) refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicitã, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea; i) plângere prealabilã - plângerea prin care se solicitã autoritãţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupã caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocãrii acestuia; j) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitãţii din cadrul forţelor armate, specifice organizãrii militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau rãzboi, sau, dupã caz, la îndeplinirea serviciului militar; k) serviciu public - activitatea organizatã sau autorizatã de o autoritate publicã, în scopul satisfacerii, dupã caz, a unui interes public; l) interes public - interesul care vizeazã ordinea de drept şi democraţia constituţionalã, garantarea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetãţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autoritãţilor publice; m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autoritãţilor administraţiei publice, prin încãlcarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, prevãzute de Constituţie sau de lege; n) drept vãtãmat - orice drept fundamental prevãzut de Constituţie sau de lege, cãruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã, în considerarea realizãrii unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat; p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã, în considerarea realizãrii unui drept fundamental care se exercitã în colectiv ori, dupã caz, în considerarea apãrãrii unui interes public; r) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetãţeni sau, dupã caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative; s) pagubã iminentã - prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţã sau, dupã caz, perturbarea previzibilã gravã a funcţionãrii unei autoritãţi publice ori a unui serviciu public; ş) instanţã de executare - instanţã care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ. (2) Se asimileazã actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupã caz, faptul de a nu rãspunde solicitantului în termenul legal. ART. 3 Tutela administrativã (1) Prefectul poate ataca, în termenele prevãzute la art. 11, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele emise de autoritãţile administraţiei publice locale, dacã le considerã nelegale. (2) Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele autoritãţilor publice centrale şi locale prin care se încalcã legislaţia privind funcţia publicã, în condiţiile prezentei legi şi ale <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã. (3) Pânã la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) şi (2) este suspendat de drept. ART. 4 Excepţia de nelegalitate (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivatã instanţa de contencios administrativ competentã, suspendând cauza. (2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedura de urgenţã, în şedinţã publicã, cu citarea pãrţilor. (3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judecã în 3 zile de la înregistrare, cu citarea pãrţilor prin publicitate. (4) În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fãrã a ţine seama de actul a cãrui nelegalitate a fost constatatã. ART. 5 Actele nesupuse controlului şi limitele controlului (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autoritãţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar. (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã. (3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stãrii de rãzboi, al stãrii de asediu sau al celei de urgenţã, cele care privesc apãrarea şi securitatea naţionalã ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlãturarea consecinţelor calamitãţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere. (4) În litigiile prevãzute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 şi 21. ART. 6 Actele administrativ-jurisdicţionale (1) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite. (2) Actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ competentã potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacã partea nu exercitã cãile administrativ-jurisdicţionale de atac. (3) Dacã partea care a optat pentru jurisdicţia administrativã specialã înţelege sã nu utilizeze calea administrativ-jurisdicţionalã de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdicţional competent. Termenul prevãzut la alin. (2) începe sã curgã de la data notificãrii. (4) Dacã partea care a optat pentru jurisdicţia administrativã specialã înţelege sã renunţe la calea administrativ-jurisdicţionalã în timpul soluţionãrii acestui litigiu, va notifica intenţia sa organului administrativ-jurisdicţional sesizat, care emite o decizie ce atestã renunţarea la jurisdicţia administrativã specialã. Termenul prevãzut la alin. (2) începe sã curgã de la data comunicãrii acestei decizii.
CAP. II Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ
ART. 7 Procedura prealabilã (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã. (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specialã prevede o procedurã administrativ-jurisdicţionalã, iar partea nu a optat pentru aceasta. (3) Este îndreptãţitã sã introducã plângere prealabilã şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţã, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7). (4) Plângerea prealabilã, formulatã potrivit prevederilor alin. (1), se soluţioneazã în termenul prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. g). (5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vãtãmaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazul prevãzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilã. (6) Plângerea prealabilã în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile din Codul de procedurã civilã fiind aplicabile în mod corespunzãtor. (7) Plângerea prealabilã în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie. ART. 8 Obiectul acţiunii judiciare (1) Persoana vãtãmatã într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumitã de rãspunsul primit la plângerea prealabilã adresatã autoritãţii publice emitente sau dacã nu a primit nici un rãspuns în termenul prevãzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentã, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considerã vãtãmat într-un drept al sãu, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii. (2) Instanţa de contencios administrativ este competentã sã soluţioneze litigiile care apar în fazele premergãtoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de aplicarea şi executarea contractului administrativ. (3) La soluţionarea litigiilor prevãzute la alin. (2) se va avea în vedere regula dupã care principiul libertãţii contractuale este subordonat principiului prioritãţii interesului public. ART. 9 Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului (1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţitã de excepţia de neconstituţionalitate. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacã apreciazã cã excepţia îndeplineşte condiţiile prevãzute de <>art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sesizeazã, prin încheiere motivatã, Curtea Constituţionalã şi suspendã soluţionarea cauzei pe fond. (3) Instanţa de contencios administrativ, dupã pronunţarea Curţii Constituţionale, repune cauza pe rol şi va da termen, cu citarea pãrţilor, numai dacã ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declaratã neconstituţionalã. În caz contrar, respinge acţiunea ca inadmisibilã pe fond. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalitãţii este urmarea unei excepţii ridicate în altã cauzã, sesizarea instanţei de contencios administrativ se va face în condiţiile art. 7 alin. (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2), cu precizarea cã termenele încep sã curgã de la data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 10 Instanţa competentã (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de pânã la 5 miliarde lei, se soluţioneazã, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţioneazã, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacã prin lege specialã nu se prevede altfel. (2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecã de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecã de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacã prin lege specialã nu se prevede altfel. (3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul sãu sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacã reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale. ART. 11 Termenul de introducere a acţiunii (1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data primirii rãspunsului la plângerea prealabilã sau, dupã caz, data comunicãrii refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii; b) data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii, fãrã a depãşi termenul prevãzut la alin. (2); c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. (3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzãtor prevederile alin. (2). (4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se considerã a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se considerã a fi nelegale pot fi atacate oricând. (5) Termenul prevãzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevãzut la alin. (2) este termen de decãdere. ART. 12 Documentele necesare Reclamantul va anexa la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacã sau, dupã caz, rãspunsul autoritãţii publice prin care i se comunicã refuzul rezolvãrii cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit nici un rãspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificatã prin numãrul şi data înregistrãrii la autoritatea publicã, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. ART. 13 Citarea pãrţilor, relaţii (1) La primirea cererii, instanţa va dispune citarea pãrţilor şi va putea cere autoritãţii al cãrei act este atacat sã îi comunice de urgenţã acel act, împreunã cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrãri necesare pentru soluţionarea cauzei. (2) În situaţia în care reclamant este un terţ în sensul art. 1 alin. (2) sau când acţiunea este introdusã de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanţa va cere autoritãţii publice emitente sã îi comunice de urgenţã actul atacat împreunã cu documentaţia care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrãri necesare pentru soluţionarea cauzei. (3) În mod corespunzãtor situaţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2), dupã caz, se va proceda şi în cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim. (4) Dacã autoritatea publicã nu trimite în termenul stabilit de instanţã lucrãrile cerute, conducãtorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, sã plãteascã statului, cu titlu de amendã judiciarã, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificatã. ART. 14 Suspendarea executãrii actului (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o datã cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la pronunţarea instanţei de fond. (2) Instanţa va rezolva cererea de suspendare, de urgenţã, cu citarea pãrţilor. (3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ de importanţã naţionalã, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor. (4) Încheierea sau, dupã caz, sentinţa prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. ART. 15 Solicitarea suspendãrii prin acţiunea principalã (1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o datã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond. (2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplicã în mod corespunzãtor. (3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea. ART. 16 Introducerea în cauzã a funcţionarului (1) Cererile în justiţie prevãzute de prezenta lege vor putea fi formulate şi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, dupã caz, care se face vinovatã de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacã se solicitã plata unor despãgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivã va putea fi obligatã la plata despãgubirilor, solidar cu autoritatea publicã respectivã. (2) Persoana acţionatã astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul sãu ierarhic, de la care a primit ordin scris sã elaboreze sau sã nu elaboreze actul. ART. 17 Judecarea cererilor (1) Cererile adresate instanţei se judecã de urgenţã şi cu precãdere în şedinţã publicã, în completul stabilit de lege. (2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevãzute de <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare. (3) Hotãrârile vor fi redactate şi motivate de urgenţã, în cel mult 10 zile de la pronunţare. ART. 18 Soluţiile pe care le poate da instanţa (1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referã art. 8 alin. (1), poate, dupã caz, sã anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sã oblige autoritatea publicã sã emitã un act administrativ ori sã elibereze un certificat, o adeverinţã sau orice alt înscris. (2) Instanţa este competentã sã se pronunţe, în afara situaţiilor prevãzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalitãţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãţii. (3) În cazul soluţionãrii cererii, instanţa va hotãrî şi asupra despãgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacã reclamantul a solicitat acest lucru. (4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formeazã un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate: a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; b) obliga autoritatea publicã sã încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; c) impune uneia dintre pãrţi îndeplinirea unei anumite obligaţii; d) suplini consimţãmântul unei pãrţi, când interesul public o cere; e) obliga la plata unor despãgubiri pentru daunele materiale şi morale. (5) Soluţiile prevãzute la alin. (1) şi la alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalitãţi pentru fiecare zi de întârziere. ART. 19 Termenul de prescripţie pentru despãgubiri (1) Când persoana vãtãmatã a cerut anularea actului administrativ, fãrã a cere în acelaşi timp şi despãgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despãgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sã cunoascã întinderea pagubei. (2) Cererile se adreseazã instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevãzut la art. 11 alin. (2). (3) Cererile prevãzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveşte procedura de judecatã şi taxele de timbru. ART. 20 Recursul (1) Hotãrârea pronunţatã în primã instanţã poate fi atacatã cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare ori de la comunicare. (2) Recursul suspendã executarea şi se judecã de urgenţã. (3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond, dacã nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotãrârea primei instanţe a fost datã cu încãlcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materialã din prezenta lege, cauza se va trimite la instanţa competentã. Când hotãrârea primei instanţe a fost pronunţatã fãrã a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singurã datã, la aceastã instanţã. ART. 21 Judecarea recursului în situaţii deosebite (1) Recurentul, în situaţii deosebite, cum ar fi împlinirea termenului pânã la care îşi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita preşedintelui instanţei competente sã soluţioneze recursul şi stabilirea termenului de judecatã a recursului chiar înainte de primirea dosarului. (2) Cererea de fixare a unui termen de urgenţã, însoţitã de dovada înregistrãrii recursului la instanţa de fond, se soluţioneazã în termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia preşedintelui instanţei de recurs. (3) Soluţia de admitere a cererii se comunicã de îndatã instanţei de fond, care are obligaţia redactãrii hotãrârii atacate, a comunicãrii acesteia pãrţilor, precum şi a expedierii dosarului, într-un termen de 5 zile. (4) Motivarea recursului se poate face, sub sancţiunea nulitãţii pentru tardivitate, în termen de douã zile de la comunicare. (5) Procedura de citare a pãrţilor şi de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informaţiilor scrise.
CAP. III Procedura de executare
ART. 22 Titlul executoriu Hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-au admis acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi, constituie titluri executorii. ART. 23 Obligaţia publicãrii Hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Ele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, dupã caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, la cererea instanţei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate. ART. 24 Obligaţia executãrii (1) Dacã în urma admiterii acţiunii autoritatea publicã este obligatã sã încheie, sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un certificat, o adeverinţã sau orice alt înscris, executarea hotãrârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevãzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducãtorului autoritãţii publice sau, dupã caz, persoanei obligate o amendã de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despãgubiri pentru întârziere. (3) Neexecutarea sau nerespectarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi dupã aplicarea amenzii prevãzute la alin. (2) constituie infracţiune şi se sancţioneazã cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei. ART. 25 Instanţa de executare (1) Sancţiunea şi despãgubirile prevãzute la art. 24 alin. (2) se aplicã, respectiv se acordã, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotãrârea se ia în camera de consiliu, de urgenţã, cu citarea pãrţilor. (2) Cererea prevãzutã la alin. (1) este scutitã de taxa de timbru. (3) Hotãrârea pronunţatã de instanţa de executare poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã, în mod corespunzãtor, şi pentru punerea în executare a hotãrârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative. ART. 26 Acţiunea în regres Conducãtorul autoritãţii publice se poate îndrepta cu acţiune împotriva celor vinovaţi de neexecutarea hotãrârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaţi sunt funcţionari publici, se vor aplica reglementãrile speciale.
CAP. IV Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 27 Judecarea cauzelor aflate pe rol Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor continua sã se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizãrii instanţei. ART. 28 Completarea cu dreptul comun (1) Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu prevederile Codului de procedurã civilã, în mãsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritãţile publice, pe de o parte, şi persoanele vãtãmate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altã parte, precum şi cu procedura reglementatã de prezenta lege. Compatibilitatea aplicãrii unor norme ale Codului de procedurã civilã se stabileşte de instanţã, cu prilejul soluţionãrii excepţiilor. (2) Acţiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect şi de Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici, precum şi cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase. ART. 29 Corelarea terminologicã Ori de câte ori într-o lege specialã anterioarã prezentei legi se face trimitere la <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanţa de contencios administrativ, trimiterea se va socoti fãcutã la dispoziţiile corespunzãtoare din prezenta lege. ART. 30 Dispoziţii tranzitorii Pânã la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluţioneazã de secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor. ART. 31 Intrarea în vigoare (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Pe aceeaşi datã se abrogã <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 2 decembrie 2004. Nr. 554.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
