Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 553 din 14 octombrie 2002 pentru ratificarea Protocolului privind protectia mediului la Tratatul asupra Antarcticii, adoptat la Madrid la 4 octombrie 1991
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 823 din 14 noiembrie 2002
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Protocolul privind protecţia mediului la Tratatul asupra Antarcticii, adoptat la Madrid la 4 octombrie 1991.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
OVIDIU CAMELIU PETRESCU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 23 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
Bucureşti, 14 octombrie 2002.
Nr. 553.
PROTOCOL
privind protecţia mediului la Tratatul asupra Antarcticii*)
-----------
*) Traducere.
Încheiat la Madrid la 4 octombrie 1991.
Intrat în vigoare la 14 ianuarie 1998.
PREAMBUL
Statele pãrţi la prezentul protocol la Tratatul asupra Antarcticii, denumite în continuare pãrţi,
convinse de necesitatea de a spori protecţia mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate,
convinse de necesitatea intaririi sistemului Tratatului asupra Antarcticii, astfel încât sa se garanteze ca Antarctica va continua sa fie întotdeauna utilizata exclusiv în scopuri paşnice şi nu va deveni teatru sau obiect de disputa internationala,
având în vedere statutul juridic şi politic special al Antarcticii şi responsabilitatea specialã a pãrţilor consultative ale Tratatului asupra Antarcticii de a garanta faptul ca toate activitãţile desfãşurate în Antarctica sunt consecvente scopurilor şi principiilor Tratatului asupra Antarcticii,
amintindu-şi de desemnarea Antarcticii ca zona specialã de conservare şi de alte mãsuri adoptate în conformitate cu sistemul Tratatului asupra Antarcticii pentru protecţia mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate,
recunoscând în plus oportunitatile unice pe care le oferã Antarctica pentru supravegherea şi cercetarea ştiinţificã a proceselor de importanta globalã şi regionala,
reafirmand principiile conservãrii prevãzute în Convenţia privind conservarea resurselor marine vii ale Antarcticii,
convinse ca crearea unui regim cuprinzator de protecţie a mediului antarctic, precum şi a ecosistemelor dependente şi asociate este în interesul întregii omeniri,
dorind în acest scop sa aducã completãri Tratatului asupra Antarcticii,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Definiţii
Din necesitaţi legate de prezentul protocol:
a) Tratatul asupra Antarcticii înseamnã Tratatul asupra Antarcticii, încheiat la Washington la 1 decembrie 1959;
b) zona Tratatului asupra Antarcticii înseamnã zona cãreia i se aplica prevederile Tratatului asupra Antarcticii, în conformitate cu art. VI din acesta;
c) întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii înseamnã şedinţele la care se face referire în art. IX din Tratatul asupra Antarcticii;
d) pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii înseamnã pãrţile contractante ale Tratatului asupra Antarcticii, care au dreptul sa numeascã reprezentanţi pentru a participa la şedinţele la care se face referire în art. IX din acesta;
e) sistemul Tratatului asupra Antarcticii înseamnã Tratatul asupra Antarcticii, mãsuri aplicate în conformitate cu acesta, instrumentele internaţionale separate asociate în vigoare şi mãsuri aplicate în conformitate cu aceste instrumente;
f) tribunalul de arbitraj înseamnã tribunalul de arbitraj înfiinţat în conformitate cu anexa la prezentul protocol, care face parte integrantã din acesta;
g) Comitetul înseamnã Comitetul pentru Protecţia Mediului înfiinţat în conformitate cu art. 11.
ART. 2
Obiectivul şi denumirea
Pãrţile se angajeazã în ceea ce priveşte protecţia cuprinzatoare a mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate şi prin prezentul protocol desemneazã Antarctica rezervatie naturala, destinatã pãcii şi ştiinţei.
ART. 3
Principiile mediului antarctic
1. Protecţia mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate, precum şi a valorii intrinseci a Antarcticii, incluzând regiunea sa salbatica şi valorile sale estetice, ca şi valoarea sa ca zona destinatã cercetãrii ştiinţifice, în mod special cercetãrii de baza pentru înţelegerea mediului global, trebuie sa constituie consideratii fundamentale în planificarea şi desfãşurarea activitãţilor în zona Tratatului asupra Antarcticii.
2. În acest scop:
a) activitãţile din zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa fie planificate şi conduse în asa fel încât sa se limiteze impactul negativ asupra mediului antarctic, precum şi asupra ecosistemelor dependente şi asociate;
b) activitãţile din zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa fie planificate şi conduse în asa fel încât sa se evite:
(i) efectele negative asupra climei sau vremii; (ii) efectele negative importante asupra calitãţii aerului sau apei; (iii) modificãrile semnificative ale atmosferei, ale mediului terestru (inclusiv acvatic), glaciar sau marin; (iv) modificãrile negative în ceea ce priveşte distribuţia, numãrul sau productivitatea speciilor ori a populatiilor din speciile faunei şi florei specifice; (v) periclitarea în continuare a speciilor sau a populatiilor acestor specii aflate în pericol sau amenintate; sau (vi) degradarea ori riscul mãrit pentru zonele de importanta biologica, ştiinţificã, istorica, estetica sau pentru regiunile sãlbatice;
c) activitãţile din zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa fie planificate şi conduse pe baza unor informaţii suficiente care sa permitã evaluarea prealabilã sau aprecieri fundamentate în legatura cu posibilele lor impacturi asupra mediului antarctic şi asupra ecosistemelor dependente şi asociate, precum şi asupra valorii Antarcticii pentru desfãşurarea de cercetãri ştiinţifice; astfel de aprecieri trebuie sa ţinã seama de:
(i) sfera de activitate, incluzând zona, durata şi amploarea; (ii) impacturile cumulate ale activitãţii atât în sine, cat şi în combinatie cu alte activitãţi desfãşurate în zona Tratatului asupra Antarcticii; (iii) dacã activitatea va afecta negativ orice alta activitate desfasurata în zona Tratatului asupra Antarcticii; (iv) dacã exista la indemana tehnologii şi procedee care sa asigure operaţiuni sigure din punct de vedere al mediului; (v) dacã exista capacitatea de a supraveghea parametrii-cheie de mediu şi componentele ecosistemelor pentru a se putea identifica şi asigura avertizarea prealabilã asupra efectelor negative ale activitãţii, precum şi pentru a prevedea modificarea, în caz de nevoie, a procedurilor de operare în lumina rezultatelor supravegherii sau a cunoştinţelor sporite despre mediul antarctic şi despre ecosistemele dependente şi asociate; (vi) dacã exista capacitatea de a reactiona imediat şi în mod eficace la accidente, în mod special la cele cu efecte potenţiale asupra mediului;
d) trebuie sa se efectueze o supraveghere regulatã şi eficace pentru a permite evaluarea impacturilor activitãţilor aflate în curs de desfãşurare, incluzând verificarea impacturilor anticipate;
e) trebuie sa se efectueze o supraveghere regulatã şi eficace pentru a facilita depistarea timpurie a unor efecte posibile neprevãzute ale activitãţilor desfãşurate atât în interiorul, cat şi în exteriorul zonei Tratatului asupra Antarcticii, privind mediul antarctic şi ecosistemele dependente şi asociate.
3. Activitãţile trebuie sa fie planificate şi desfãşurate în zona Tratatului asupra Antarcticii în asa fel încât sa se acorde prioritate cercetãrii ştiinţifice şi pãstrãrii valorii Antarcticii ca zona de desfãşurare a unor astfel de cercetãri, inclusiv cercetãri esenţiale pentru înţelegerea mediului global.
4. Activitãţile iniţiate în zona Tratatului asupra Antarcticii, ca rezultat al programelor de cercetare ştiinţificã, al activitãţilor de turism şi al altor activitãţi guvernamentale şi neguvernamentale din zona Tratatului asupra Antarcticii, pentru care este nevoie de înştiinţare prealabilã în conformitate cu art. VII (5) din Tratatul asupra Antarcticii, inclusiv ca rezultat al activitãţilor asociate de sustinere logistica, trebuie:
a) sa se desfãşoare în mod consecvent cu principiile prezentului articol; şi
b) sa fie modificate, suspendate sau anulate dacã conduc sau ameninta sa conducã la impacturi asupra mediului antarctic sau asupra ecosistemelor dependente ori asociate, contrare acestor principii.
ART. 4
Relaţia cu alte componente ale sistemului
Tratatului asupra Antarcticii
1. Prezentul protocol trebuie sa completeze Tratatul asupra Antarcticii şi nu trebuie nici sa modifice, nici sa imbunatateasca acest tratat.
2. Nici o prevedere a prezentului protocol nu trebuie sa diminueze drepturile şi obligaţiile pãrţilor fata de prezentul protocol, conform altor instrumente internaţionale în vigoare în sistemul Tratatului asupra Antarcticii.
ART. 5
Compatibilitatea cu alte componente ale sistemului
Tratatului asupra Antarcticii
Pãrţile trebuie sa se consulte şi sa coopereze cu pãrţile contractante ale altor instrumente internaţionale în vigoare în cadrul sistemului Tratatului asupra Antarcticii, precum şi cu instituţiile respective în vederea asigurãrii atingerii obiectivelor şi principiilor prezentului protocol şi a evitãrii oricãrei interferente în atingerea obiectivelor şi principiilor respectivelor instrumente sau a oricãrei incompatibilitãţi între implementarea respectivelor instrumente şi a prezentului protocol.
ART. 6
Cooperarea
1. Pãrţile trebuie sa coopereze în privinta planificarii şi desfãşurãrii activitãţilor în zona Tratatului asupra Antarcticii. În acest scop fiecare parte trebuie sa incerce:
a) sa promoveze programele de cooperare cu valoare ştiinţificã, tehnica şi educativã, referitoare la protecţia mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate;
b) sa asigure asistenta corespunzãtoare altor pãrţi, legatã de pregãtirea evaluãrilor privind impactul asupra mediului;
c) sa furnizeze altor pãrţi, la cerere, informaţii relevante privind riscurile potenţiale asupra mediului şi sa ofere asistenta pentru a reduce la minimum efectele accidentelor care ar putea afecta mediul antarctic sau ecosistemele dependente şi asociate;
d) sa se consulte cu alte pãrţi cu privire la alegerea amplasamentelor de staţii de prospectare, precum şi a altor echipamente, pentru a se evita astfel impacturile combinate cauzate de concentrarea lor excesiva într-un loc;
e) sa initieze expeditii comune, acolo unde este posibil, şi sa utilizeze staţiile în comun, precum şi alte echipamente; şi
f) sa realizeze acele etape convenite la întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii.
2. Fiecare parte incearca, în mãsura posibilitãţilor, sa realizeze schimb de informaţii care pot fi utile altor pãrţi la planificarea şi desfãşurarea activitãţilor lor în zona Tratatului asupra Antarcticii, în vederea protejãrii mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate.
3. Pãrţile trebuie sa coopereze cu acele pãrţi care îşi pot exercita jurisdicţia în zone invecinate zonei Tratatului asupra Antarcticii, în scopul garantarii faptului ca activitãţile din zona Tratatului asupra Antarcticii nu au efecte negative asupra mediului din zonele respective.
ART. 7
Interzicerea activitãţilor legate de resursele minerale
Orice fel de activitãţi legate de resursele minerale, cu excepţia cercetãrii ştiinţifice, trebuie sa fie interzise.
ART. 8
Evaluarea impactului asupra mediului
1. Activitãţile propuse, la care se face referire la paragraful 2, trebuie sa se supunã procedurilor precizate în anexa nr. I privind evaluarea prealabilã a impactului activitãţilor respective asupra mediului antarctic sau asupra ecosistemelor dependente ori asociate, dacã activitãţile respective sunt identificate ca având:
a) un impact mai redus decât unul minor sau tranzitoriu;
b) un impact minor sau tranzitoriu; sau
c) un impact mai mare decât unul minor sau tranzitoriu.
2. Fiecare parte trebuie sa garanteze faptul ca procedurile de evaluare precizate în anexa nr. I se aplica în procesele de planificare ce conduc la decizii legate de orice gen de activitãţi iniţiate în zona Tratatului asupra Antarcticii, conform programelor de cercetare ştiinţificã, de turism şi conform tuturor celorlalte activitãţi guvernamentale şi neguvernamentale din zona Tratatului asupra Antarcticii, pentru care este necesar un aviz prealabil în conformitate cu art. VII (5) din acesta, inclusiv în activitãţi asociate de sprijin logistic.
3. Procedurile de evaluare precizate în anexa nr. I trebuie sa se refere la orice schimbare din cadrul unei activitãţi, indiferent dacã modificarea se datoreazã unei cresteri sau reduceri a volumului activitãţii existente, unei adaugari a unei activitãţi, iesirii din funcţiune a unei instalaţii sau altor motive.
4. Acolo unde activitãţile sunt planificate în comun de mai multe pãrţi, pãrţile implicate vor numi un reprezentant al lor pentru a coordona punerea în aplicare a procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului, precizate în anexa nr. I.
ART. 9
Anexele
1. Anexele la prezentul protocol sunt parte integrantã a acestuia.
2. Anexele adãugate anexelor nr. I-IV la prezentul protocol pot fi adoptate şi pot produce efecte în conformitate cu art. IX din Tratatul asupra Antarcticii.
3. Amendamentele şi modificãrile la anexe pot fi adoptate şi pot produce efecte în conformitate cu art. IX din Tratatul asupra Antarcticii, cu condiţia ca fiecare anexa sa conţinã prevederi referitoare la intrarea rapida în vigoare a amendamentelor şi modificãrilor.
4. Exceptând cazul în care o anexa conţine alte prevederi referitoare la intrarea în vigoare a unui amendament sau a unei modificãri la aceasta, anexele, precum şi amendamentele şi modificãrile la acestea, care îşi vor produce efectele pentru una dintre pãrţile contractante, trebuie sa între în vigoare pentru una dintre pãrţile contractante ale Tratatului asupra Antarcticii, care nu constituie parte consultativa a Tratatului asupra Antarcticii sau care nu constituia parte consultativa a Tratatului asupra Antarcticii în momentul adoptãrii tratatului, atunci când se primeşte de cãtre depozitar notificarea aprobãrii din partea respectivei pãrţi contractante.
5. Exceptând cazul în care o anexa conţine alte prevederi, anexele trebuie sa se supunã procedurilor de soluţionare a diferendelor precizate la art. 18-20.
ART. 10
Întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii
1. Inspirandu-se din cele mai bune informaţii ştiinţifice şi tehnice avute la dispoziţie, întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii trebuie:
a) sa defineascã, în conformitate cu prevederile prezentului protocol, politica generalã de protecţie cuprinzatoare a mediului antarctic, precum şi a ecosistemelor dependente şi asociate; şi
b) sa adopte mãsuri, conform art. IX din Tratatul asupra Antarcticii, pentru punerea în aplicare a prezentului protocol.
2. Întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa analizeze activitatea Comitetului şi sa se inspire în totalitate din informaţiile şi recomandãrile acestuia pentru a-şi duce la îndeplinire sarcinile la care se face referire în paragraful 1, precum şi din informaţiile Comitetului Ştiinţific pentru Cercetãri Antarctice.
ART. 11
Comitetul pentru Protecţia Mediului
1. Prin prezentul protocol se înfiinţeazã Comitetul pentru Protecţia Mediului.
2. Fiecare parte trebuie sa aibã dreptul de a fi membru al Comitetului şi de a numi un reprezentant, care poate fi însoţit de experţi şi consultanţi.
3. Statutul de observator în cadrul Comitetului trebuie sa fie deschis oricãrei pãrţi contractante a Tratatului asupra Antarcticii, care nu este parte la prezentul protocol.
4. Comitetul trebuie sa-i invite pe preşedintele Comitetului Ştiinţific pentru Cercetãri Antarctice şi pe preşedintele Comitetului Ştiinţific pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica sa participe la sesiunile sale în calitate de observatori. De asemenea, Comitetul poate, cu aprobarea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii, sa invite sa participe în calitate de observatori la sesiunile sale alte organizaţii ştiinţifice, tehnice şi de mediu relevante, care pot sa-şi aducã contribuţia la activitatea Comitetului.
5. Comitetul trebuie sa prezinte un raport la fiecare dintre sesiunile sale la întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii. Raportul trebuie sa cuprindã toate problemele avute în vedere la sesiune şi trebuie sa reflecte punctele de vedere exprimate. Raportul trebuie sa circule la pãrţile şi la observatorii care iau parte la sesiune şi, ca atare, trebuie pus la dispoziţia publicului.
6. Comitetul trebuie sa adopte regulamentul de procedura, care trebuie sa fie supus aprobãrii de cãtre întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii.
ART. 12
Funcţiile Comitetului
1. Funcţiile Comitetului trebuie sa fie de a furniza informaţii şi de formula recomandãri pãrţilor în legatura cu punerea în aplicare a prezentului protocol, inclusiv în legatura cu operarea anexelor sale, în scopul dezbaterii în cadrul întrunirilor consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, precum şi de a îndeplini alte funcţii la care se poate face referire în cadrul întrunirilor consultative ale Tratatului asupra Antarcticii. În mod special, Comitetul trebuie sa ofere informaţii legate de:
a) eficacitatea mãsurilor luate în conformitate cu prezentul protocol;
b) necesitatea de a actualiza, de a întãri sau de a îmbunãtãţi în vreun fel aceste mãsuri;
c) necesitatea unor mãsuri suplimentare, incluzând necesitatea unor noi anexe, acolo unde este cazul;
d) aplicarea şi realizarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului, prezentate în art. 8 şi în anexa nr. I;
e) mijloacele de a reduce la minimum sau de a diminua impactul activitãţilor în zona Tratatului asupra Antarcticii;
f) procedurile pentru situaţiile care necesita mãsuri urgente, inclusiv mãsuri de reactie în caz de urgente legate de mediu;
g) operarea şi elaborarea în continuare a sistemului de zona antarctica protejata;
h) procedurile de inspecţie, inclusiv formatele rapoartelor de inspecţie şi listele de verificare necesare pentru desfãşurarea inspectiilor;
i) culegerea, arhivarea, schimbul de informaţii şi evaluarea informaţiilor legate de protecţia mediului;
j) starea mediului antarctic; şi
k) necesitatea cercetãrii ştiinţifice, inclusiv supravegherea mediului, legatã de punerea în aplicare a prezentului protocol.
2. În îndeplinirea funcţiilor sale Comitetul trebuie sa se consulte cu Comitetul Ştiinţific pentru Cercetãri Antarctice, cu Comitetul Ştiinţific pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica, precum şi cu alte organizaţii ştiinţifice, tehnice, de mediu şi altele relevante.
ART. 13
Conformitatea cu prezentul protocol
1. Fiecare parte trebuie sa ia mãsuri corespunzãtoare care sunt de competenta sa, incluzând adoptarea legilor şi reglementãrilor, mãsuri administrative şi de intrare în vigoare, pentru a se asigura conformitatea cu prezentul protocol.
2. Fiecare parte trebuie sa depunã eforturi corespunzãtoare, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, pentru a avea garanţia ca nimeni nu se angajeazã în vreo activitate contrarã prezentului protocol.
3. Fiecare parte trebuie sa înştiinţeze toate celelalte pãrţi despre mãsurile pe care le ia în conformitate cu paragrafele 1 şi 2.
4. Fiecare parte trebuie sa atragã atenţia tuturor celorlalte pãrţi asupra oricãrei activitãţi care, în opinia partii respective, afecteazã implementarea obiectivelor şi principiilor prezentului protocol.
5. Întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa atragã atenţia oricãrui stat care nu este parte la prezentul protocol asupra oricãrui gen de activitate initiata de statul respectiv, de agenţiile sale, de intermediarii acestuia, de persoane fizice sau juridice, de nave, avioane ori de alte mijloace de transport ale acestuia, care influenţeazã negativ implementarea obiectivelor şi principiilor prezentului protocol.
ART. 14
Inspecţia
1. Pentru a promova protecţia mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate şi pentru a se asigura conformitatea cu prezentul protocol, pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa organizeze, individual sau împreunã, inspecţii efectuate de cãtre observatori, care sa se facã în conformitate cu art. VI din Tratatul asupra Antarcticii.
2. Observatorii sunt:
a) observatori desemnaţi de una dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, care trebuie sa fie cetãţeni ai respectivei pãrţi; şi
b) orice observatori desemnaţi la întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii sa efectueze inspecţii conform procedurilor ce urmeazã a fi stabilite de o întrunire consultativa a Tratatului asupra Antarcticii.
3. Pãrţile trebuie sa coopereze pe deplin cu observatorii care efectueazã inspectiile şi trebuie sa garanteze faptul ca în cursul inspectiilor observatorilor li se oferã acces la toate pãrţile statiilor, instalaţiilor, echipamentelor, navelor şi avioanelor, deschise inspecţiei conform art. VIII (3) din Tratatul asupra Antarcticii, precum şi la toate înregistrãrile pãstrate de cãtre acestea şi solicitate pentru inspecţie în conformitate cu prezentul protocol.
4. Rapoartele inspectiilor trebuie sa fie trimise pãrţilor ale cãror staţii, instalaţii, echipamente, nave sau avioane fac obiectul rapoartelor. Dupã ce pãrţilor respective li s-a dat posibilitatea de a face observaţii, rapoartele şi observaţiile la acestea trebuie sa fie puse la dispoziţia tuturor pãrţilor şi a Comitetului, sa fie discutate la urmãtoarea întrunire consultativa a Tratatului asupra Antarcticii, iar ulterior sa fie puse la dispoziţia publicului larg.
ART. 15
Mãsuri de reactie în cazuri de urgenta
1. Pentru a rãspunde unor situaţii de urgenta legate de mediu în zona Tratatului asupra Antarcticii, fiecare dintre pãrţi convine:
a) sa asigure mãsuri prompte şi eficace în asemenea cazuri de urgenta care ar putea aparea în cursul desfãşurãrii programelor de cercetare ştiinţificã, în activitãţile turistice şi în toate celelalte activitãţi guvernamentale şi neguvernamentale din zona Tratatului asupra Antarcticii, pentru care este necesarã înştiinţare prealabilã conform art. VIII (5) din Tratatul asupra Antarcticii, inclusiv în activitãţile de sprijin logistic conexe; şi
b) sa stabileascã planuri în cazuri de accidente ca reactie la incidentele cu posibile efecte negative asupra mediului antarctic sau asupra ecosistemelor dependente şi asociate.
2. În acest scop pãrţile trebuie:
a) sa coopereze la formularea şi punerea în aplicare a unor astfel de planuri pentru situaţii neprevãzute; şi
b) sa elaboreze proceduri pentru înştiinţarea rapida despre accidentele de mediu şi pentru reactia colectivã la aceste accidente.
3. La implementarea prezentului articol pãrţile trebuie sa obţinã informaţii de la organismele internaţionale corespunzãtoare.
ART. 16
Rãspunderea
Consecvente obiectivelor prezentului protocol pentru protecţia cuprinzatoare a mediului antarctic şi a ecosistemelor dependente şi asociate, pãrţile incearca sa elaboreze norme şi proceduri legate de rãspunderea pentru distrugeri ce decurg din activitãţile desfãşurate în zona Tratatului asupra Antarcticii şi cuprinse în prezentul protocol. Normele şi procedurile respective trebuie sa fie incluse în una sau în mai multe anexe ce urmeazã a fi adoptate în conformitate cu art. 9 paragraful 2.
ART. 17
Raportul anual al pãrţilor
1. Fiecare parte trebuie sa prezinte anual un raport privind mãsurile luate pentru punerea în aplicare a prezentului protocol. Acest gen de rapoarte trebuie sa includã înştiinţãrile fãcute în conformitate cu art. 13 paragraful 3, planurile în cazuri de accidente în conformitate cu art. 15 şi orice alte instiintari şi informaţii solicitate în conformitate cu prezentul protocol, pentru care nu exista nici o alta prevedere referitoare la circulaţia şi schimbul de informaţii.
2. Rapoartele întocmite în conformitate cu paragraful 1 trebuie sa circule la toate pãrţile şi la Comitet, sa fie dezbãtute la urmãtoarea întrunire consultativa a Tratatului asupra Antarcticii şi sa fie puse la dispoziţia publicului.
ART. 18
Soluţionarea diferendelor
Dacã apare un diferend în legatura cu interpretarea sau cu aplicarea prezentului protocol, pãrţile aflate în diferend trebuie, la solicitarea oricãreia dintre ele, sa se consulte între ele cat mai repede posibil în vederea soluţionãrii diferendului prin negocieri, ancheta, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judecãtoreascã sau prin alte mijloace paşnice la care convin pãrţile aflate în diferend.
ART. 19
Alegerea procedurii de soluţionare a diferendului
1. Fiecare parte, la semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezentul protocol ori în alt moment ulterior acesteia, poate opta, prin declaraţie scrisã, pentru unul sau ambele mijloace prevãzute mai jos de soluţionare a diferendelor referitoare la interpretarea sau aplicarea art. 7, 8 şi 15 şi, exceptând cazul când o anexa conţine alte prevederi, a prevederilor dintr-o anexa şi a celor ale art. 13, în mãsura în care acesta are legatura cu respectivele articole şi prevederi:
a) Curtea Internationala de Justiţie;
b) tribunalul de arbitraj.
2. Declaraţia data conform paragrafului 1 nu trebuie sa afecteze aplicarea art. 18 şi a art. 20 paragraful 2.
3. Partea care nu a dat o declaraţie conform paragrafului 1 sau în legatura cu care declaraţia nu mai este în vigoare trebuie sa fie consideratã ca a acceptat competenta tribunalului de arbitraj.
4. Dacã pãrţile implicate într-un diferend au acceptat aceleaşi mijloace de soluţionare a diferendului, diferendul poate fi înaintat numai pentru o procedura de acest gen, dacã pãrţile nu convin altfel.
5. Dacã pãrţile implicate într-un diferend nu au acceptat aceleaşi mijloace de soluţionare a diferendului sau dacã acestea au acceptat, amândouã, ambele mijloace, diferendul poate fi înaintat numai tribunalului de arbitraj, în cazul în care pãrţile nu convin contrariul.
6. Declaraţia data conform paragrafului 1 trebuie sa rãmânã în vigoare pana la expirarea sa, în conformitate cu condiţiile sale, sau 3 luni dupã ce s-a depus la depozitar comunicarea revocãrii.
7. O noua declaraţie, comunicarea revocãrii sau expirarea unei declaraţii nu trebuie sa afecteze în nici un fel procedura în curs de soluţionare la Curtea Internationala de Justiţie sau la tribunalul de arbitraj, în cazul în care pãrţile în diferend nu convin contrariul.
8. Declaraţiile şi comunicãrile la care se face referire în prezentul articol trebuie sa fie depuse la depozitar, care trebuie sa transmitã pãrţilor copii ale acestora.
ART. 20
Procedura de soluţionare a diferendelor
1. Dacã pãrţile aflate într-un diferend legat de interpretarea sau aplicarea art. 7, 8 sau 15 ori, exceptând cazul când o anexa conţine alte prevederi, a prevederilor unei anexe sau ale art. 13, în mãsura în care acesta are legatura cu respectivele articole şi prevederi, nu au convenit asupra unui mijloc de soluţionare a diferendului în decursul celor 12 luni cerute pentru consultare conform art. 18, diferendul trebuie supus, la solicitarea uneia dintre pãrţile aflate în diferend, spre soluţionare conform procedurii definite la art. 19 paragrafele 4 şi 5.
2. Tribunalul de arbitraj nu trebuie sa aibã competenta de a decide sau de a dispune asupra oricãrei probleme care cade sub incidenta art. IV din Tratatul asupra Antarcticii. În plus, nici o prevedere a prezentului protocol nu trebuie sa fie interpretatã ca oferind competenta sau jurisdicţie Curţii Internaţionale de Justiţie ori altui tribunal, înfiinţat în scopul soluţionãrii diferendelor dintre pãrţi, ca sa decidã sau sa dispunã în orice chestiune ce intra sub incidenta art. IV din Tratatul asupra Antarcticii.
ART. 21
Semnarea protocolului
Prezentul protocol va fi deschis semnãrii la Madrid la data de 4 octombrie 1991 şi apoi la Washington pana la data de 3 octombrie 1992 de cãtre orice stat care este parte contractantã la Tratatul asupra Antarcticii.
ART. 22
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea
1. Prezentul protocol este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele semnatare.
2. Dupã data de 3 octombrie 1992 prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricãrui stat care este parte contractantã la Tratatul asupra Antarcticii.
3. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare trebuie sa fie depuse la Guvernul Statelor Unite ale Americii, desemnat prin prezentul protocol drept depozitar.
4. Dupã data intrãrii în vigoare a prezentului protocol pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu trebuie sa dea curs unei notificãri referitoare la dreptul partii contractante la Tratatul asupra Antarcticii de a desemna reprezentanţi care sa participe la întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, în conformitate cu art. IX (2) din Tratatul asupra Antarcticii, dacã partea contractantã nu a ratificat, nu a acceptat, nu a aprobat sau nu a aderat la prezentul protocol.
ART. 23
Intrarea în vigoare
1. Prezentul protocol intra în vigoare în a 30-a zi dupã data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de cãtre toate statele care sunt pãrţi consultative ale Tratatului asupra Antarcticii la data la care se adopta prezentul protocol.
2. Pentru fiecare parte contractantã la Tratatul asupra Antarcticii care, ulterior datei intrãrii în vigoare a prezentului protocol, depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prezentul protocol trebuie sa între în vigoare în a 30-a zi ulterioara depunerii instrumentului.
ART. 24
Rezervele fata de protocol
Rezervele fata de prezentul protocol nu sunt permise.
ART. 25
Modificarea sau amendamentul
1. Fãrã a aduce prejudicii prevederilor art. 9, prezentul protocol poate fi modificat sau amendat în orice moment în conformitate cu procedura stabilitã la art. XII (1) (a) şi (b) din Tratatul asupra Antarcticii.
2. Dacã dupã expirarea a 50 de ani de la data intrãrii în vigoare a prezentului protocol una dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii solicita modificarea sau amendarea printr-o comunicare adresatã depozitarului, trebuie sa se ţinã o conferinţa cat de curând posibil pentru a analiza aplicarea prezentului protocol.
3. O modificare sau un amendament propus la una dintre conferinţele de analiza întrunite în conformitate cu paragraful 2 trebuie sa fie adoptat de majoritatea pãrţilor, incluzând trei pãtrimi din numãrul statelor care sunt pãrţi consultative ale Tratatului asupra Antarcticii la data adoptãrii prezentului protocol.
4. O modificare sau un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 trebuie sa între în vigoare la data ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii a trei pãtrimi din numãrul pãrţilor consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, incluzând ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea din partea tuturor statelor care sunt pãrţi consultative ale Tratatului asupra Antarcticii la data adoptãrii prezentului protocol.
5.a) Referitor la art. 7, interzicerea activitãţilor de exploatare a resurselor minerale antarctice, prevãzutã în respectivul articol, se menţine dacã nu este în vigoare un regim juridic obligatoriu privind activitãţile legate de resursele minerale antarctice, care sa includã un mijloc convenit prin care sa se determine dacã aceste activitãţi ar fi acceptabile, şi dacã da, în ce condiţii ar fi posibil acest lucru. Acest regim trebuie sa protejeze în totalitate interesele tuturor statelor la care se face referire în art. IV din Tratatul asupra Antarcticii şi trebuie sa aplice principiile cuprinse în tratat. De aceea, dacã se propune o modificare sau un amendament la art. 7 în cadrul unei conferinţe de analiza, la care se face referire în paragraful 3, acesta trebuie sa includã un regim juridic obligatoriu.
b) Dacã o modificare sau un amendament nu a intrat în vigoare în decurs de 3 ani de la data adoptãrii sale, una dintre pãrţi poate înştiinţa ulterior depozitarul despre retragerea acestuia din prezentul protocol, iar retragerea îşi va produce efectele la 2 ani de la primirea notificãrii de cãtre depozitar.
ART. 26
Notificãri de cãtre depozitar
Depozitarul trebuie sa notifice tuturor pãrţilor contractante ale Tratatului asupra Antarcticii urmãtoarele:
a) semnarea prezentului protocol şi depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
b) data intrãrii în vigoare a prezentului protocol şi a oricãrei alte anexe la acesta;
c) data intrãrii în vigoare a unui amendament sau a unei modificãri aduse prezentului protocol;
d) depunerea declaraţiilor şi a comunicãrilor conform art. 19; şi
e) orice notificare primitã în conformitate cu art. 25 paragraful 5b).
ART. 27
Textele autentice şi înregistrarea la Natiunile Unite
1. Prezentul protocol, încheiat în limbile engleza, franceza, rusa şi spaniola, fiecare versiune fiind egal autenticã, trebuie sa fie depus în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii, care trebuie sa transmitã copii conforme cu originalul tuturor pãrţilor contractante ale Tratatului asupra Antarcticii.
2. Prezentul protocol trebuie sa fie înregistrat de cãtre depozitar în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ANEXA 1
-------
la Protocol
-----------
ARBITRAJUL
ART. 1
1. Tribunalul de arbitraj trebuie sa fie constituit şi trebuie sa funcţioneze în conformitate cu prevederile protocolului care include prezenta anexa.
2. Secretarul la care se face referire în prezenta anexa este secretarul general al Curţii Permanente de Arbitraj.
ART. 2
1. Fiecare parte trebuie sa aibã dreptul sa desemneze pana la 3 arbitri, dintre care cel puţin unul trebuie sa fie numit în decurs de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol ca sa reprezinte partea respectiva. Fiecare arbitru trebuie sa aibã experienta în afaceri antarctice, sa aibã cunoştinţe temeinice ale legislaţiei internaţionale şi sa se bucure de cea mai buna reputaţie în ceea ce priveşte onestitatea, competenta şi integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate trebuie sa constituie lista arbitrilor. Fiecare parte trebuie sa menţinã pe lista numele a cel puţin unui arbitru.
2. Sub rezerva paragrafului 3, un arbitru desemnat de una dintre pãrţi trebuie sa rãmânã pe lista pentru o perioada de 5 ani şi trebuie sa fie eligibil pentru redesemnarea de cãtre respectiva parte pentru perioade de încã 5 ani.
3. Una dintre pãrţile care şi-a desemnat un arbitru poate retrage numele arbitrului respectiv de pe lista. Dacã un arbitru moare sau dacã una dintre pãrţi, dintr-un anume motiv, retrage de pe lista numele unui arbitru desemnat de ea, partea care l-a desemnat pe arbitrul în chestiune trebuie sa-l înştiinţeze la timp pe secretar. Arbitrul al cãrui nume este retras de pe lista trebuie sa continue sa deserveasca orice tribunal de arbitraj la care acesta a fost numit pana la încheierea procedurii în curs la tribunalul de arbitraj.
4. Secretarul trebuie sa garanteze ca se menţine o lista actualizatã a arbitrilor desemnaţi în conformitate cu prezentul articol.
ART. 3
1. Tribunalul de arbitraj trebuie sa fie alcãtuit din 3 arbitri, care trebuie sa fie numiţi astfel:
a) Partea în diferend care iniţiazã procedura trebuie sa numeascã un arbitru, care poate fi un cetãţean al sau, inclus pe lista la care se face referire în art. 2. Aceasta numire trebuie sa fie inclusã în notificarea la care se face referire în art. 4.
b) În decurs de 40 de zile de la primirea respectivei notificãri cealaltã parte implicata în diferend trebuie sa numeascã cel de-al doilea arbitru, care poate fi un cetãţean al sau, de pe lista la care se face referire în art. 2.
c) În decurs de 60 de zile de la numirea celui de-al doilea arbitru pãrţile aflate în diferend trebuie sa numeascã de comun acord cel de-al treilea arbitru de pe lista la care se face referire în art. 2. Cel de-al treilea arbitru nu trebuie sa fie nici cetãţean al uneia dintre pãrţile implicate în diferend, nici o persoana desemnatã pentru lista la care se face referire în art. 2 de cãtre una dintre pãrţile aflate în diferend, nici de aceeaşi naţionalitate cu unul dintre primii 2 arbitri. Cel de-al treilea arbitru trebuie sa fie preşedintele tribunalului de arbitraj.
d) Dacã cel de-al doilea arbitru nu a fost numit în perioada prescrisã sau dacã pãrţile aflate în diferend nu au ajuns, în intervalul de timp prescris, la un acord referitor la numirea celui de-al treilea arbitru, arbitrul sau arbitrii trebuie sa fie numiţi, la cererea uneia dintre pãrţile aflate în diferend şi în decurs de 30 de zile de la primirea unei astfel de solicitãri, de cãtre preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie de pe lista la care se face referire în art. 2 şi conform condiţiilor prescrise la subparagrafele b) şi c). La îndeplinirea funcţiilor acordate acestuia sau acesteia conform prezentului subparagraf, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie trebuie sa consulte pãrţile aflate în diferend.
e) Dacã preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie nu poate sa-şi exercite funcţiile acordate acestuia sau acesteia conform subparagrafului d) sau este cetãţean al unei pãrţi aflate în diferend, funcţiile trebuie sa fie îndeplinite de cãtre vicepreşedintele Curţii, iar dacã vicepreşedintele nu poate sa-şi exercite funcţiile sau este cetãţean al uneia dintre pãrţile aflate în diferend, funcţiile trebuie sa fie îndeplinite de cãtre urmãtorul membru foarte important al Curţii, care este disponibil şi nu este cetãţean al uneia dintre pãrţile aflate în diferend.
2. Orice loc vacant trebuie sa fie ocupat în maniera prevãzutã pentru numirea iniţialã.
3. În cazul oricãrui diferend care implica mai mult de doua pãrţi, pãrţile care au un interes comun trebuie sa numeascã un arbitru prin consens în perioada specificatã la paragraful 1b).
ART. 4
Partea aflatã în diferend care iniţiazã acţiune în justiţie trebuie sa notifice celeilalte pãrţi sau celorlalte pãrţi aflate în diferend, precum şi secretarului. Notificarea trebuie sa includã o declaraţie despre pretenţii şi despre temeiul pe care se bazeazã acestea. Notificarea trebuie sa fie transmisã de cãtre secretar tuturor pãrţilor.
ART. 5
1. În cazul în care pãrţile aflate în diferend nu convin altfel, arbitrajul trebuie sa se desfãşoare la Haga, unde trebuie sa fie pãstrate înregistrãrile tribunalului de arbitraj. Tribunalul de arbitraj trebuie sa-şi adopte propriile norme de procedura. Aceste norme de procedura trebuie sa garanteze faptul ca fiecare dintre pãrţile aflate în diferend are posibilitatea totalã de a fi audiat şi de a-şi prezenta cazul şi totodatã trebuie sa garanteze faptul ca procesul se desfãşoarã cu rapiditate.
2. Tribunalul de arbitraj poate audia şi decide asupra contrapretentiilor ce rezulta din diferend.
ART. 6
1. Tribunalul de arbitraj, acolo unde considera ca prima facie el are competenta conform protocolului, poate:
a) la solicitarea uneia dintre pãrţile aflate în diferend, indica mãsuri provizorii, deoarece el considera necesar sa se menţinã drepturile respective ale pãrţilor aflate în diferend;
b) prescrie orice mãsuri provizorii, pe care le considera adecvate conform împrejurãrilor, pentru a impiedica producerea unor vãtãmãri grave ale mediului antarctic sau ale ecosistemelor dependente ori asociate.
2. Pãrţile aflate în diferend trebuie sa se conformeze imediat oricãror mãsuri provizorii prescrise conform paragrafului 1b) în asteptarea unei sentinţe arbitrale conform art. 10.
3. Fãrã a tine seama de perioada precizatã la art. 20 din protocol, una dintre pãrţile aflate în diferend poate solicita în orice moment, prin notificare trimisa celeilalte pãrţi sau celorlalte pãrţi aflate în diferend, precum şi secretarului, în conformitate cu art. 4, ca tribunalul de arbitraj sa se constituie în procedura de urgenta pentru a indica sau a prescrie mãsurile provizorii de urgenta în conformitate cu prezentul articol. În acest caz tribunalul de arbitraj trebuie sa se constituie cat mai repede posibil în conformitate cu art. 3, exceptând faptul ca perioadele prevãzute la art. 3 paragraful 1b), c) şi d) trebuie sa fie reduse la 14 zile în fiecare caz. Tribunalul de arbitraj trebuie sa decidã asupra cererii de mãsuri provizorii de urgenta în decurs de doua luni de la numirea preşedintelui acestuia.
4. În urma deciziei tribunalului de arbitraj referitoare la solicitarea de mãsuri provizorii de urgenta în conformitate cu paragraful 3, soluţionarea diferendului trebuie sa continue conform art. 18, 19 şi 20 din protocol.
ART. 7
Oricare dintre pãrţile care considera ca are un interes legitim, fie general, fie individual, ce poate fi afectat în mare mãsura de o sentinta arbitralã a unui tribunal de arbitraj, poate interveni în proces dacã tribunalul de arbitraj nu decide altfel.
ART. 8
Pãrţile aflate în diferend trebuie sa faciliteze activitatea tribunalului de arbitraj şi, în mod deosebit, în conformitate cu legislaţia acestora şi utilizând toate mijloacele aflate la dispoziţia lor, ele trebuie sa îi furnizeze toate documentele şi informaţiile relevante şi sa-i permitã, atunci când este cazul, sa cheme martori sau experţi şi sa primeascã probele acestora.
ART. 9
Dacã una dintre pãrţile aflate în diferend nu se prezintã în fata tribunalului de arbitraj sau nu reuşeşte sa-şi apere cauza, oricare dintre celelalte pãrţi aflate în diferend poate solicita tribunalului de arbitraj sa continue procesul şi sa formuleze sentinta arbitralã.
ART. 10
1. Tribunalul de arbitraj trebuie, pe baza prevederilor protocolului şi ale altor legi şi principii aplicabile ale justiţiei internaţionale, care nu sunt incompatibile cu aceste prevederi, sa decidã în privinta acestor diferende asa cum sunt ele înaintate acestuia.
2. Tribunalul de arbitraj poate sa decidã, ex aequo et bono, în privinta unui diferend înaintat acestuia, dacã pãrţile implicate în diferend convin în acest sens.
ART. 11
1. Înainte de a da sentinta arbitralã tribunalul de arbitraj trebuie sa se convingã ca are competenta de a decide în privinta respectivului diferend şi ca pretenţiile şi contrapretentiile sunt bine fundamentate de fapt şi de drept.
2. Sentinta arbitralã trebuie sa fie însoţitã de o expunere de motive privind decizia şi trebuie sa fie comunicatã secretarului, care trebuie sa o transmitã tuturor pãrţilor.
3. Sentinta arbitralã trebuie sa fie definitiva şi obligatorie pentru pãrţile aflate în diferend şi pentru orice parte care a intervenit în proces şi cãreia pãrţile trebuie sa i se conformeze fãrã întârziere. Tribunalul de arbitraj trebuie sa interpreteze sentinta arbitralã la cererea unei pãrţi aflate în diferend sau a unei pãrţi interveniente.
4. Sentinta arbitralã nu trebuie sa fie obligatorie decât în cauza respectiva.
5. Dacã tribunalul de arbitraj nu decide altfel, cheltuielile legate de tribunalul de arbitraj, inclusiv cele privind remuneraţia arbitrilor, trebuie sa fie suportate de pãrţile aflate în diferend în pãrţi egale.
ART. 12
Toate sentinţele tribunalului de arbitraj, inclusiv cele la care se face referire la art. 5, 6 şi 11, trebuie sa fie luate de majoritatea arbitrilor, care nu se pot abţine de la vot.
ART. 13
1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificatã printr-o mãsura adoptatã în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacã mãsura nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi consideratã ca aprobatã şi îşi va produce efectele dupã un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care a fost adoptatã, dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca doresc o prelungire a perioadei sau ca nu pot aproba mãsura respectiva.
2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care îşi produce efectele în conformitate cu paragraful 1, îşi va produce ulterior efectele pentru oricare dintre pãrţi la momentul în care depozitarul primeşte o notificare a aprobãrii din partea partii respective.
ANEXA 1
-------
la Protocolul privind protecţia mediului la
-------------------------------------------
Tratatul asupra Antarcticii
---------------------------
EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
ART. 1
Etapa preliminarã
1. Impactul asupra mediului al activitãţilor propuse la care se face referire în art. 8 din protocol trebuie, înainte de a fi demarate, sa fie analizate în conformitate cu procedurile naţionale corespunzãtoare.
2. Dacã se constata ca o activitate are un impact mai puţin decât minor sau tranzitoriu, activitatea respectiva poate continua.
ART. 2
Evaluarea iniţialã a mediului
1. Dacã nu s-a stabilit ca o activitate va avea un impact mai puţin decât minor sau tranzitoriu sau dacã nu se afla în curs de elaborare o evaluare cuprinzatoare referitoare la mediu, în conformitate cu art. 3, trebuie sa se elaboreze o evaluare iniţialã a mediului. Aceasta trebuie sa conţinã detalii suficiente pentru a evalua dacã o activitate propusã poate avea un impact mai mult decât minor sau tranzitoriu şi trebuie sa includã:
a) o descriere a activitãţii propuse, incluzând scopul, locul, durata şi amploarea acesteia; şi
b) analiza alternativelor la activitatea propusã şi orice impact pe care l-ar putea avea activitatea respectiva, inclusiv analiza impacturilor acumulate în lumina activitãţilor planificate existente şi cunoscute.
2. În cazul în care evaluarea iniţialã a mediului indica faptul ca este posibil ca activitatea propusã sa nu aibã mai mult decât un impact minor sau tranzitoriu, activitatea respectiva poate continua, cu condiţia sa se utilizeze proceduri adecvate, printre care se poate afla monitorizarea, pentru a evalua şi a verifica impactul activitãţii respective.
ART. 3
Evaluarea cuprinzatoare a mediului
1. În cazul în care evaluarea iniţialã a mediului indica faptul, sau dacã se determina în alt mod ca este posibil ca o activitate propusã sa aibã mai mult decât un impact minor sau tranzitoriu, trebuie sa se elaboreze o evaluare cuprinzatoare asupra mediului.
2. O evaluare cuprinzatoare asupra mediului trebuie sa includã:
a) o descriere a activitãţii propuse, incluzând scopul, locul, durata şi anvergura acesteia, precum şi posibilele alternative la respectiva activitate, inclusiv alternativa necontinuarii, precum şi consecinţele alternativelor respective;
b) o descriere a stãrii iniţiale de referinta a mediului cu care urmeazã sa se compare schimbãrile prognozate, precum şi o predictie a stãrii viitoare de referinta a mediului în absenta activitãţii propuse;
c) o descriere a metodelor şi datelor utilizate pentru a prognoza impacturile activitãţii propuse;
d) estimarea naturii, amplorii, duratei şi anvergurii posibilelor impacturi directe ale activitãţii propuse;
e) aprecierea posibilelor impacturi indirecte sau a impacturilor de ordin secundar ale activitãţii respective;
f) aprecierea impacturilor cumulate ale activitãţii propuse în lumina activitãţilor existente şi a altor activitãţi planificate cunoscute;
g) identificarea mãsurilor, inclusiv a programelor de monitorizare, care ar putea fi luate pentru a reduce la minimum sau a diminua impacturile activitãţii propuse şi pentru a depista impacturile neanticipate şi care ar putea avertiza din timp asupra unor efecte negative ale activitãţii respective, precum şi pentru a soluţiona prompt şi eficace accidentele;
h) identificarea unor impacturi inevitabile ale respectivei activitãţi;
i) analiza efectelor activitãţii propuse asupra desfãşurãrii cercetãrilor ştiinţifice, precum şi asupra altor utilizãri şi valori existente;
j) identificarea lacunelor de cunoaştere şi a incertitudinilor intalnite la compilarea informaţiilor solicitate în conformitate cu prezentul paragraf;
k) un rezumat netehnic al informaţiilor furnizate în conformitate cu prezentul paragraf; şi
l) numele şi adresa persoanei sau ale organizaţiei care a elaborat evaluarea cuprinzatoare asupra mediului, precum şi adresa la care trebuie sa fie trimise observaţiile asupra acesteia.
3. Proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului trebuie sa fie pus la dispoziţia publicului şi trebuie sa circule la toate pãrţile, care la rândul lor trebuie sa-l facã public pentru observaţii. Pentru primirea observaţiilor trebuie sa se acorde o perioada de 90 de zile.
4. Proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului trebuie sa fie înaintat Comitetului în perioada în care acesta circula la pãrţi şi cu cel puţin 120 de zile înainte de întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii, pentru a se determina dacã este corespunzãtor.
5. Nu trebuie sa se ia nici o decizie finala în legatura cu continuarea activitãţii propuse în zona Tratatului asupra Antarcticii, dacã nu a existat prilejul de a se lua în considerare proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului în cadrul întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii, la initiativa Comitetului, cu condiţia ca, prin aplicarea prezentului paragraf, sa nu se amâne decizia de a continua cu activitatea propusã, cu mai mult de 15 luni de la data circularii proiectului de evaluare cuprinzatoare a mediului.
6. Evaluarea finala cuprinzatoare a mediului trebuie sa priveasca şi trebuie sa includã sau sa rezume observaţiile primite referitoare la proiectul de evaluare cuprinzatoare a mediului. Evaluarea finala cuprinzatoare a mediului, comunicarea despre deciziile legate de aceasta şi orice evaluare a importantei impacturilor anticipate în raport cu avantajele activitãţii propuse trebuie sa circule la toate pãrţile, care trebuie sa le facã publice, cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea activitãţii propuse în zona Tratatului asupra Antarcticii.
ART. 4
Decizii bazate pe evaluarile cuprinzatoare ale mediului
Orice decizie privind o activitate propusã, la care se referã art. 3, care trebuie sa continue în forma propusã sau într-o forma modificatã, trebuie sa se bazeze pe evaluarea cuprinzatoare a mediului, precum şi pe alte consideratii relevante.
ART. 5
Supravegherea
1. Trebuie sa se aplice procedurile, inclusiv supravegherea corespunzãtoare a indicatorilor-cheie de mediu, pentru a se evalua şi a se verifica impactul oricãrei activitãţi care se desfãşoarã în scopul finalizarii evaluãrii cuprinzatoare a mediului.
2. Procedura la care se face referire în paragraful 1, precum şi în art. 2 paragraful 2 trebuie sa fie proiectata în asa fel încât sa asigure o înregistrare regulatã şi verificabila a impacturilor activitãţii respective, între altele pentru:
a) a permite efectuarea de evaluãri, în mãsura în care aceste impacturi sunt în conformitate cu prezentul protocol; şi
b) a asigura informaţii utile pentru reducerea la minimum sau diminuarea impacturilor şi, acolo unde este cazul, informaţii referitoare la necesitatea suspendãrii, anulãrii sau modificãrii activitãţii.
ART. 6
Circulaţia informaţiilor
1. Urmãtoarele informaţii trebuie sa fie trimise pãrţilor, înaintate Comitetului şi fãcute publice:
a) o descriere a procedurii la care se face referire în art. 1;
b) o lista anuala a evaluãrilor iniţiale ale mediului elaborate în conformitate cu art. 2 şi a deciziilor luate ca urmare a acestora;
c) informaţii importante obţinute şi orice mãsura luatã ca urmare a acestora, de pe urma procedurii aplicate în conformitate cu art. 2 paragraful 2 şi art. 5; şi
d) informaţii la care se face referire în art. 3 paragraful 6.
2. Orice evaluare iniţialã a mediului elaborata în conformitate cu art. 2 trebuie sa fie pusã la dispoziţie la cerere.
ART. 7
Situaţii de urgenta
1. Prezenta anexa nu trebuie sa se aplice în cazuri de urgenta legate de securitatea vieţii umane sau a navelor, a aeronavelor ori a echipamentelor şi instalaţiilor de mare valoare sau legate de protecţia mediului, care necesita iniţierea unei activitãţi fãrã a finaliza procedura prezentatã în prezenta anexa.
2. Înştiinţarea despre activitãţile iniţiate în cazurile de urgenta, care altfel ar necesita elaborarea unei evaluãri cuprinzatoare a mediului, trebuie sa fie trimisa imediat tuturor pãrţilor şi Comitetului şi trebuie sa se ofere o explicaţie completa despre activitãţile desfãşurate în decurs de 90 de zile de la iniţierea acestora.
ART. 8
Amendamentul sau modificarea
1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificatã printr-o mãsura adoptatã în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacã mãsura respectiva nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi consideratã ca aprobatã şi îşi va produce efectele dupã un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care a fost adoptatã, dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca doreşte o prelungire a perioadei respective sau ca nu poate aproba respectiva mãsura.
2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care îşi produce efectele în conformitate cu paragraful 1, îşi va produce ulterior efectele pentru oricare dintre pãrţi în momentul în care depozitarul primeşte o notificare a aprobãrii din partea partii respective.
ANEXA 2
-------
la Protocolul privind protecţia mediului la
-------------------------------------------
Tratatul asupra Antarcticii
---------------------------
CONSERVAREA FAUNEI ŞI A FLOREI ANTARCTICE
ART. 1
Definiţii
În scopul prezentei anexe:
a) mamifere indigene înseamnã orice vietate dintr-o specie ce aparţine clasei mamifere, originara din zona Tratatului asupra Antarcticii sau care apare în aceste zone sezonier prin migratie naturala;
b) pasare indigena înseamnã orice vietate, în orice stadiu de viata (inclusiv de ou), din orice specie din clasa pãsãri, originara din zona Tratatului asupra Antarcticii sau care apare în zona respectiva sezonier prin migratie naturala;
c) planta indigena înseamnã orice fel de vegetaţie terestra sau de apa dulce, inclusiv briofite, licheni, ciuperci şi alge, în orice stadiu al vieţii lor (inclusiv seminţe şi muguri sau lastari), originara din zona Tratatului asupra Antarcticii;
d) nevertebrat indigen înseamnã orice nevertebrat terestru sau de apa dulce, în orice stadiu de viata, originar din zona Tratatului asupra Antarcticii;
e) autoritatea corespunzãtoare înseamnã orice persoana sau agenţie autorizata de cãtre o parte sa emita permise conform prezentei anexe;
f) permis înseamnã o permisiune oficialã scrisã emisã de cãtre o autoritate în drept;
g) a captura sau capturare înseamnã a ucide, a rani, a prinde, a manipula sau a molesta un mamifer ori o pasare indigena sau a îndepãrta ori a deteriora asemenea cantitãţi de plante indigene, încât rãspândirea sau bogatia lor localã sa fie puternic afectatã;
h) intervenţie dãunãtoare înseamnã:
(i) zborul sau aterizarea elicopterelor ori a altor nave în asa fel încât sa perturbe aglomerarile de pãsãri şi de foci; (ii) utilizarea de vehicule sau de vase inclusiv vehicule cu perna de aer sau mici ambarcatiuni, de o asemenea maniera încât sa perturbe aglomerarile de pãsãri şi de foci; (iii) utilizarea explozivilor sau a armelor de foc în asa fel încât sa perturbe aglomerarile de pãsãri şi de foci; (iv) perturbarea voita a inmultirii sau naparlirii pasarilor ori a aglomerarilor de pãsãri sau de foci de cãtre persoanele care circula pe jos; (v) deteriorarea masiva a aglomerarilor de plante terestre indigene prin aterizarea aeronavelor, prin conducerea vehiculelor sau cãlcând peste ele ori prin alte mijloace; şi (vi) orice gen de activitate care are ca rezultat modificarea în sens negativ a habitatelor oricãror specii sau populaţii de mamifere, pãsãri, plante sau nevertebrate indigene;
i) Convenţia internationala pentru reglementarea vanarii balenelor înseamnã convenţia încheiatã la Washington la data de 2 decembrie 1946.
ART. 2
Cazuri de urgenta
1. Prezenta anexa nu trebuie sa se aplice în cazuri de urgenta legate de securitatea vieţii umane sau a navelor, a aeronavelor ori a echipamentelor şi instalaţiilor de mare valoare sau de protecţia mediului.
2. Înştiinţarea despre activitãţile iniţiate în cazuri de urgenta trebuie sa fie imediat transmisã tuturor pãrţilor, precum şi Comitetului.
ART. 3
Protecţia faunei şi florei indigene
1. Capturarea sau intervenţia dãunãtoare trebuie sa fie interzisã, exceptând cazul când aceasta se face pe baza unui permis.
2. Aceste permise trebuie sa specifice activitatea autorizata, inclusiv data, locul şi persoana de care urmeazã sa fie efectuatã, şi trebuie sa fie emise doar în urmãtoarele împrejurãri:
a) pentru furnizarea de probe pentru un studiu ştiinţific sau o informare ştiinţificã;
b) pentru furnizarea de specimene pentru muzee, ierbare, grãdini zoologice şi botanice sau pentru alte instituţii de învãţãmânt ori de cultura sau pentru alte utilizãri; şi
c) pentru a preveni consecinţe inevitabile ale activitãţilor ştiinţifice neautorizate altfel decât conform subparagrafelor a) şi b) sau pentru construirea şi funcţionarea unor instalaţii ştiinţifice.
3. Emiterea unor permise de acest fel trebuie sa fie limitatã, astfel încât sa existe siguranta ca:
a) nu vor mai fi capturate alte mamifere, pãsãri sau plante indigene decât cele ce sunt strict necesare unor scopuri prezentate la paragraful 2;
b) este sacrificat numai un numãr redus de mamifere sau de pãsãri indigene şi ca în nici un caz nu se vor mai sacrifica şi alte mamifere sau pãsãri aparţinând populatiilor locale, decât cele ce pot fi înlocuite în mod normal prin reproducere naturala în anotimpul urmãtor; şi
c) se menţin diversitatea speciilor şi a habitatelor esenţiale pentru existenta acestora, precum şi echilibrul sistemelor ecologice existente în zona Tratatului asupra Antarcticii.
4. Speciile de mamifere, pãsãri sau de plante indigene enumerate în apendicele A la prezenta anexa trebuie sa fie numite specii special protejate şi acestor specii pãrţile trebuie sa le asigure o protecţie specialã.
5. Permisiunea nu trebuie sa fie data pentru capturarea unei specii special protejate, dacã capturarea:
a) nu este în scop obligatoriu ştiinţific;
b) va pune în pericol supravietuirea sau refacerea speciei respective ori a populaţiei locale; şi
c) nu utilizeazã metode neletale acolo unde este nevoie.
6. Toate capturarile de mamifere şi de pãsãri trebuie sa se facã în asa fel încât sa implice cel mai mic grad posibil de suferinta şi durere.
ART. 4
Introducerea de specii, paraziti şi boli neindigene
1. Nici o specie de animal sau de planta neindigena zonei Tratatului asupra Antarcticii nu trebuie sa fie introdusã pe pãmântul sau în selfurile de gheaţa ori în apele din zona Tratatului asupra Antarcticii, exceptând cazul în care exista permisiunea de a face acest lucru.
2. Cainii nu trebuie sa fie adusi în tinuturile antarctice sau pe selfurile de gheaţa, iar cainii care se gãsesc în prezent în zona respectiva trebuie sa fie îndepãrtaţi pana la data de 1 aprilie 1994.
3. Permisele, conform paragrafului 1, trebuie sa fie emise pentru a permite importul numai de animale şi plante enumerate în apendicele B la prezenta anexa şi trebuie sa specifice numãrul şi, dacã este necesar, varsta şi sexul şi totodatã trebuie sa se ia mãsuri pentru a impiedica evadarea acestora sau contactul cu fauna şi flora indigena.
4. Înainte de expirarea permisului planta sau animalul pentru care a fost eliberat un permis, în conformitate cu paragrafele 1 şi 3, trebuie sa fie îndepãrtat din zona Tratatului asupra Antarcticii sau lichidat prin incinerare ori prin alte mijloace la fel de eficace care elimina riscurile pentru fauna sau flora indigena. Permisul trebuie sa specifice aceasta obligaţie. Orice planta sau animal introdus în zona Tratatului asupra Antarcticii, neoriginar din zona respectiva, inclusiv urmaşii acestuia, trebuie sa fie îndepãrtat sau lichidat prin incinerare ori prin alte mijloace la fel de eficace, pentru a deveni steril, în cazul în care se constata ca prezintã riscuri pentru flora sau fauna indigena.
5. Nici o prevedere a prezentului articol nu priveşte importul de alimente în zona Tratatului asupra Antarcticii, cu condiţia sa nu se importe animale vii în aceste scopuri, iar plantele şi pãrţile de animale şi produsele de origine animala sa fie pãstrate în condiţii atent controlate şi sa fie lichidate în conformitate cu anexa nr. III la protocol şi cu apendicele C la prezenta anexa.
6. Fiecare parte trebuie sa ia mãsuri, incluzandu-le şi pe cele enumerate în apendicele C la prezenta anexa, pentru a impiedica introducerea de microorganisme (de exemplu: virusuri, bacterii, paraziti, ciuperci, fermenti) care nu sunt prezente în fauna şi flora indigena.
ART. 5
Informarea
Fiecare parte trebuie sa elaboreze şi sa punã la dispoziţie informaţii care stabilesc activitãţile interzise şi sa ofere liste cu speciile care se bucura de protecţie specialã şi cu zonele protejate importante tuturor acelor persoane care se afla sau intenţioneazã sa între în zona Tratatului asupra Antarcticii, în vederea garantarii faptului ca aceste persoane înţeleg şi respecta prevederile prezentei anexe.
ART. 6
Schimbul de informaţii
1. Pãrţile trebuie sa ia mãsuri în vederea:
a) culegerii şi schimbului de înregistrãri (inclusiv înregistrãri de permise), şi de date statistice referitoare la numãrul sau cantitãţile din fiecare specie de mamifer, pasare ori planta indigena capturate anual în zona Tratatului asupra Antarcticii;
b) obţinerii şi schimbului de informaţii referitoare la statutul mamiferelor, pasarilor, plantelor şi nevertebratelor din zona Tratatului asupra Antarcticii şi la mãsura în care aceste specii sau populaţii au nevoie de protecţie;
c) stabilirii unei forme comune în care respectivele informaţii trebuie sa fie transmise de cãtre pãrţi în conformitate cu paragraful 2.
2. Fiecare parte trebuie sa informeze celelalte pãrţi, precum şi Comitetul, înainte de încheierea lunii noiembrie a fiecãrui an, despre orice mãsura luatã conform paragrafului 1, precum şi în legatura cu numãrul şi natura permiselor emise, conform prezentei anexe, anterior datei de 1 iulie pana la data de 30 iunie.
ART. 7
Relaţia cu alte acorduri din afarã sistemului Tratatului asupra Antarcticii
Nici o prevedere din prezenta anexa nu trebuie sa constituie o derogare de la drepturile şi îndatoririle pãrţilor în conformitate cu Convenţia internationala pentru reglementarea vanarii balenelor.
ART. 8
Revizuirea mãsurilor
Pãrţile trebuie sa continue sa revizuiasca mãsurile destinate conservãrii faunei şi florei antarctice, ţinând seama de orice recomandare din partea Comitetului.
ART. 9
Amendamentul sau modificarea
1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificatã printr-o mãsura adoptatã în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacã mãsura nu conţine alte prevederi, amendamentul sau modificarea va fi consideratã ca aprobatã şi îşi va produce efectele dupã un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care aceasta a fost adoptatã, dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul respectiv de timp, ca doreşte o prelungire a perioadei sau ca nu poate sa aprobe mãsura.
2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care îşi produce efectele în conformitate cu paragraful 1, îşi va produce ulterior efectele pentru oricare dintre pãrţi, în momentul în care depozitarul primeşte o notificare a aprobãrii acesteia de cãtre partea respectiva.
Apendice
--------
la anexa nr. II
---------------
APENDICELE A
Specii supuse unui regim special de protecţie
Toate speciile din genul Arctocephalus, foca cu blana. Ommatophoca rossii, Ross Seal.
APENDICELE B
Importul de animale şi de plante
Urmãtoarele animale şi plante pot fi aduse în zona Tratatului asupra Antarcticii în conformitate cu permisele emise conform art. 4 din anexa nr. II:
a) plante de casa; şi
b) animale şi plante de laborator, inclusiv virusuri, bacterii, fermenti şi ciuperci.
APENDICELE C
Mãsuri pentru prevenirea introducerii de microorganisme
1. Pãsãri de curte. Nici un fel de pãsãri de curte vii sau de alte pãsãri vii nu trebuie sa fie aduse în zona Tratatului asupra Antarcticii. Înainte ca pasarile transate sa fie ambalate în vederea transportului cãtre zona Tratatului asupra Antarcticii, acestea trebuie sa fie verificate pentru a se evidenţia prezenta unor boli, precum boala de Newcastle, tuberculoza şi infectia cu fermenti. Pasarile sau pãrţi din acestea neconsumate trebuie sa fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii sau lichidate prin incinerare ori prin alte mijloace echivalente care elimina riscurile pentru flora şi fauna indigena.
2. Trebuie sa se evite cat mai mult posibil aducerea de pãmânt nesteril.
ANEXA 3
-------
la Protocolul privind protecţia mediului la
-------------------------------------------
Tratatul asupra Antarcticii
---------------------------
DISTRUGEREA DEŞEURILOR ŞI MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
ART. 1
Obligaţii generale
1. Prezenta anexa trebuie sa priveasca activitãţile iniţiate în zona Tratatului asupra Antarcticii ca urmare a programelor de cercetare ştiinţificã, a activitãţilor turistice, precum şi a altor activitãţi guvernamentale şi neguvernamentale în zona Tratatului asupra Antarcticii, pentru care este necesarã o înştiinţare prealabilã în conformitate cu art. VII (5) din Tratatul asupra Antarcticii, inclusiv activitãţi asociate de sustinere logistica.
2. Cantitatea de deşeuri produse sau distruse în zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa fie diminuata cat se poate de mult pentru a reduce la minimum impactul asupra mediului antarctic şi pentru a diminua interferenta cu valorile naturale ale Antarcticii, cu cercetarea ştiinţificã, precum şi cu alte utilizãri ale Antarcticii, care sunt în conformitate cu Tratatul asupra Antarcticii.
3. Depozitarea, distrugerea şi îndepãrtarea deşeurilor din zona Tratatului asupra Antarcticii, precum şi reciclarea şi reducerea surselor de deşeuri trebuie sa fie bine luate în considerare la planificarea şi desfãşurarea activitãţilor în zona Tratatului asupra Antarcticii.
4. Deşeurile indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie, în cea mai mare mãsura posibila, sa fie returnate în ţara care organizeazã activitãţile generatoare de astfel de deşeuri sau în orice alta ţara în care s-au luat mãsuri pentru distrugerea unor asemenea deşeuri, în conformitate cu acordurile internaţionale relevante.
5. Terenurile şi santierele abandonate destinate activitãţilor antarctice, unde se depozitau în trecut şi se depoziteaza în prezent deşeuri, trebuie sa fie curatate de cãtre cel care le-a produs şi de cãtre utilizatorul locurilor respective. Aceasta obligaţie nu trebuie sa fie interpretatã ca necesitand:
a) îndepãrtarea vreunei construcţii desemnate ca sit istoric ori monument; sau
b) îndepãrtarea vreunei construcţii sau a deşeurilor în împrejurãri în care îndepãrtarea deşeurilor printr-o opţiune practica ar avea ca rezultat un impact mult mai negativ asupra mediului decât menţinerea construcţiei şi a deşeurilor în locurile actuale.
ART. 2
Distrugerea deşeurilor prin îndepãrtarea acestora din zona Tratatului asupra Antarcticii
1. Urmãtoarele deşeuri, dacã sunt generate dupã intrarea în vigoare a prezentei anexe, trebuie sa fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii de cãtre cel ce a produs aceste deşeuri:
a) materiale radioactive; b) baterii electrice; c) combustibil, atât lichid, cat şi solid; d) deşeuri conţinând niveluri dãunãtoare de metale grele sau de compuşi persistenti foarte toxici sau periculosi; e) policlorura de vinil (PVC), spuma poliuretanica, spuma de polistiren, cauciuc şi uleiuri lubrifiante, cherestea tratata şi alţi produşi care conţin aditivi ce ar putea produce emisii periculoase dacã sunt incinerati; f) toate celelalte deşeuri din plastic, exceptând recipientele de poliuretan cu densitate redusã (cum ar fi sacii de depozitare a deşeurilor), cu condiţia ca aceste recipiente sa fie incinerate conform art. 3 paragraful 1; g) rezervoare de combustibil; şi h) alte deşeuri solide, neinflamabile, cu condiţia ca obligaţia de îndepãrtare a recipientelor de combustibil şi a deşeurilor solide, neinflamabile, menţionatã la lit. g) şi h), sa nu se aplice în situaţiile în care îndepãrtarea unor astfel de deşeuri prin orice opţiune practica ar avea ca rezultat un impact negativ mult mai mare asupra mediului decât menţinerea acestora pe locurile existente.
2. Deşeurile lichide care nu sunt cuprinse în paragraful 1, precum şi apele uzate şi deşeurile lichide casnice trebuie sa fie indepartate cat mai mult posibil din zona Tratatului asupra Antarcticii de cãtre cel ce a produs asemenea deşeuri.
3. Urmãtoarele deşeuri trebuie sa fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii de cãtre cel ce a produs aceste deşeuri, dacã acestea nu sunt incinerate, autoclavizate sau tratate în alt fel pentru a fi sterile: a) reziduuri de carcase de animale aduse în zona; b) culturi de laborator ale microorganismelor şi agenţi patogeni ai plantelor; şi c) produse aviare introduse în zona.
ART. 3
Distrugerea deşeurilor prin incinerare
1. Conform paragrafului 2 deşeurile inflamabile, altele decât cele la care se face referire la art. 2 paragraful 1, care nu sunt indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii, trebuie sa fie arse în incineratoare care reduc cat mai mult posibil emisiile dãunãtoare. Trebuie sa se aibã în vedere orice standarde referitoare la emisii şi directive privind echipamentele, care pot fi recomandate, între altele, de cãtre Comitet şi de cãtre Comitetul Ştiinţific pentru Cercetãri Antarctice. Reziduurile solide rezultate de la acest gen de incinerare trebuie sa fie indepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii.
2. Toate operaţiunile de ardere în aer liber a deşeurilor trebuie sa fie încheiate cat mai repede posibil, însã nu mai târziu de sfârşitul sezonului 1998-1999. În asteptarea eliminãrii definitive a acestui gen de operaţiuni, care presupun distrugerea deşeurilor prin arderea în aer liber, trebuie sa se ţinã seama de direcţia şi viteza vantului şi de tipul de deşeuri care trebuie sa fie arse, pentru a se limita depunerea de particule şi pentru a se evita astfel de depuneri în zone importante din punct de vedere biologic, ştiinţific, istoric, estetic sau pentru salbaticia lor, incluzând în mod special zone cãrora li se acorda protecţie în conformitate cu Tratatul asupra Antarcticii.
ART. 4
Distrugerea terestra şi a altor categorii de deşeuri
1. Deşeurile neindepartate sau nedistruse în conformitate cu art. 2 şi 3 nu trebuie sa fie evacuate în zone fãrã gheaţa sau în sistemele de apa potabilã.
2. Apele reziduale, deşeurile lichide casnice şi alte deşeuri lichide neindepartate din zona Tratatului asupra Antarcticii, în conformitate cu art. 2, nu trebuie sa fie eliminate, cat mai repede posibil, pe gheaţa marina, pe selfurile de gheaţa sau pe podurile de gheaţa sfaramata, cu condiţia ca aceste deşeuri care sunt generate de staţii aflate în interiorul zonelor antarctice pe selfurile de gheaţa sau pe podurile de gheaţa sfaramata sa poatã fi evacuate în gropi adânci în gheaţa, acolo unde aceasta este singura opţiune practica de evacuare. Asemenea gropi nu trebuie sa fie amplasate pe trasee cunoscute de curgere a sloiurilor, care duc în final la zone fãrã gheaţa sau în zone de mare ablatiune.
3. Deşeurile produse în tabere trebuie sa fie indepartate, cat mai repede posibil, de cãtre cel ce le-a generat, spre staţiile de asistenta sau cãtre mare în vederea distrugerii acestora în conformitate cu prezenta anexa.
ART. 5
Evacuarea deşeurilor în mare
1. Apele reziduale şi deşeurile lichide casnice pot fi evacuate direct în mare, ţinându-se cont de capacitatea de asimilare a mediului marin receptor şi cu condiţia ca:
a) evacuarea sa aibã loc acolo unde exista condiţii pentru diluarea iniţialã şi pentru dispersia rapida; şi
b) mari cantitãţi din aceste deşeuri (generate la o statie la care ocuparea medie saptamanala pe perioada verii australe este de aproximativ 30 de persoane sau mai mult) trebuie sa fie tratate cel puţin prin macerare.
2. Subprodusul epurarii apelor reziduale prin procedeul contractor biologic rotativ sau prin procedee similare poate fi deversat în mare cu condiţia ca aceasta evacuare sa nu afecteze în mod negativ mediul local şi cu condiţia ca orice fel de evacuare în mare de acest fel sa se facã în conformitate cu anexa nr. IV la protocol.
ART. 6
Depozitarea deşeurilor
Toate deşeurile ce urmeazã a fi eliminate din zona Tratatului asupra Antarcticii sau care urmeazã a fi distruse în alt mod trebuie sa fie depozitate în asa fel încât sa împiedice deversarea lor în mediul înconjurãtor.
ART. 7
Produse interzise
Nici un fel de bifenoli policlorinati (PCB), sol nesteril, granule şi aschii de polistiren sau alte forme similare de ambalaje ori de pesticide (altele decât cele necesare pentru scopuri ştiinţifice, medicale sau igienice) nu trebuie sa fie introduse pe terenurile sau selfurile de gheaţa ori în apa din zona Tratatului asupra Antarcticii.
ART. 8
Planificarea managementului deşeurilor
1. Fiecare parte care desfãşoarã activitãţi în zona Tratatului asupra Antarcticii trebuie sa stabileascã, referitor la aceste activitãţi, un sistem de clasificare a distrugerii deşeurilor ca baza pentru înregistrarea deşeurilor şi pentru a facilita studiile menite a evalua impactul asupra mediului al activitãţilor ştiinţifice şi al sustinerii logistice asociate. În acest scop deşeurile produse trebuie sa fie clasificate dupã cum urmeazã:
a) apele reziduale şi deşeurile lichide casnice (grupa 1);
b) alte deşeuri lichide şi produse chimice, inclusiv combustibili şi lubrifianţi (grupa 2);
c) materiale solide destinate arderii (grupa 3);
d) alte deşeuri solide (grupa 4); şi
e) material radioactiv (grupa 5).
2. Pentru a reduce în continuare impactul deşeurilor asupra mediului antarctic fiecare parte trebuie sa elaboreze, sa analizeze şi sa actualizeze în fiecare an planurile de management al deşeurilor (inclusiv reducerea, depozitarea şi distrugerea deşeurilor), fãcând specificaţii pentru fiecare amplasament fix, pentru tabere, în general, şi pentru fiecare nava (altele decât micile barci care participa la operaţiunile de la amplasamentele fixe sau care aparţin navelor şi ţinând seama de planurile existente de management pentru nave):
a) programe pentru curatarea amplasamentelor existente destinate distrugerii deşeurilor şi a amplasamentelor de lucru abandonate;
b) acordurile actuale şi planificate de management al deşeurilor, inclusiv distrugerea finala;
c) acordurile actuale şi planificate pentru analiza efectelor deşeurilor asupra mediului şi ale managementului deşeurilor; şi
d) alte eforturi pentru reducerea la minimum a oricãror efecte ale deşeurilor asupra mediului şi ale managementului deşeurilor.
3. Fiecare parte trebuie, în mãsura posibilitãţilor, sa facã şi un inventar al amplasamentelor activitãţilor din trecut (cum ar fi pasaje de trecere, depozite de combustibil, baze terestre, avioane prabusite) înainte ca informaţiile respective sa se piardã, astfel ca aceste amplasamente sa fie luate în considerare la planificarea viitoarelor programe ştiinţifice (cum ar fi: chimia zapezii, agenţii de poluare ai lichenilor sau carotajul în gheaţa).
ART. 9
Circulaţia şi analiza planurilor de management al deşeurilor
1. Planurile de management al deşeurilor elaborate în conformitate cu art. 8, rapoartele despre implementarea acestora şi inventarele la care se face referire în art. 8 paragraful 3 trebuie sa fie incluse în schimbul anual de informaţii în conformitate cu art. III şi VII din Tratatul asupra Antarcticii şi în recomandãrile conexe în conformitate cu art. IX din Tratatul asupra Antarcticii.
2. Fiecare parte trebuie sa trimitã Comitetului copii ale planurilor de management al deşeurilor şi ale rapoartelor referitoare la punerea în aplicare şi analiza acestor planuri.
3. Comitetul poate analiza planurile de management al deşeurilor şi rapoartele despre acestea şi poate oferi observaţii, precum şi sugestii pentru reducerea la minimum a impacturilor şi privind unele modificãri şi îmbunãtãţiri ale planurilor, care urmeazã a fi luate în considerare de cãtre pãrţi.
4. Pãrţile pot face schimb de informaţii şi pot oferi consultanţa referitor, între altele, la tehnologiile disponibile generatoare de cantitãţi reduse de deşeuri, la reconversia instalaţiilor existente, la cerinţele speciale legate de apele uzate şi la metodele adecvate de evacuare şi distrugere a deşeurilor.
ART. 10
Practici de management al deşeurilor
Fiecare parte trebuie:
a) sa desemneze un funcţionar oficial însãrcinat sa elaboreze şi sa monitorizeze planurile de management al deşeurilor; pe teren aceasta responsabilitate trebuie sa fie data cu derogare unei persoane corespunzãtoare din fiecare amplasament;
b) sa garanteze ca membrilor expeditiilor sale li se oferã o pregãtire menita sa limiteze impactul activitãţilor lor asupra mediului antarctic şi sa-i informeze despre cerinţele prezentei anexe; şi
c) sa descurajeze utilizarea produselor din PVC şi sa garanteze faptul ca expeditiile din zona Tratatului asupra Antarcticii primesc informaţii legate de orice fel de produse din PVC pe care le-ar putea introduce în zona pentru ca aceste produse sa fie ulterior indepartate în conformitate cu prezenta anexa.
ART. 11
Analiza
Prezenta anexa trebuie sa fie supusã unei analize regulate pentru a avea garanţia ca este actualizatã sa reflecte îmbunãtãţirile aduse tehnologiei şi procedeelor de distrugere a deşeurilor şi pentru a garanta prin aceasta protecţia maxima a mediului antarctic.
ART. 12
Cazurile de urgenta
1. Prezenta anexa nu trebuie sa se aplice în cazurile de urgenta legate de securitatea vieţii umane sau a navelor, a avioanelor, a echipamentelor şi a instalaţiilor de mare valoare, precum şi în cele legate de protecţia mediului.
2. Informaţii despre activitãţile iniţiate în cazurile de urgenta trebuie sa fie trimise tuturor pãrţilor şi Comitetului.
ART. 13
Amendamentul sau modificarea
1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificatã printr-o mãsura adoptatã în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacã mãsura respectiva nu conţine alte prevederi, amendamentul sau modificarea va fi consideratã ca aprobatã şi îşi va produce efectele dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca doreşte o prelungire a perioadei respective sau ca nu poate sa aprobe amendamentul.
2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care îşi produce efectele în conformitate cu paragraful 1, îşi va produce ulterior efectele pentru oricare dintre pãrţi în momentul în care depozitarul primeşte o notificare a aprobãrii amendamentului sau modificãrii de cãtre aceasta.
ANEXA 4
-------
la Protocolul privind protecţia mediului la
-------------------------------------------
Tratatul asupra Antarcticii
---------------------------
PREVENIREA POLUARII MARINE
ART. 1
Definiţii
În scopul prezentei anexe:
a) deversare înseamnã orice fel de eliminare de cãtre o nava, provocatã indiferent în ce mod, şi include orice scãpare, evacuare, imprastiere, scurgere, pompare, dispersie sau golire;
b) gunoi înseamnã toate tipurile de deşeuri alimentare, gospodãreşti şi de operare, cu excepţia pestelui proaspãt şi a bucatilor de astfel de peste, generate din operarea în condiţii normale a navei, excepţie fãcând acele substanţe care sunt cuprinse la art. 3 şi 4;
c) MARPOL 73/78 înseamnã Convenţia internationala pentru prevenirea poluarii de cãtre nave, 1973, amendata prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta şi prin orice alt amendament intrat ulterior în vigoare;
d) substanta lichidã toxica înseamnã orice substanta lichidã toxica, conform definitiei din anexa II la MARPOL 73/78;
e) ţiţei înseamnã petrolul sub orice forma, inclusiv petrol brut, pacura, noroi, reziduuri de petrol şi produse din ţiţei rafinat (altele decât produsele petrochimice care se supun prevederilor art. 4);
f) amestec petrolier înseamnã un amestec cu orice conţinut de petrol;
g) nava înseamnã un vas de orice tip care opereazã în mediul marin şi include nave cu aripi portante, vehicule cu perna de aer, vehicule submersibile, nave plutitoare şi platforme fixe sau plutitoare.
ART. 2
Aplicare
Prezenta anexa se aplica, cu privire la fiecare parte, navelor care au dreptul de a-şi arbora pavilionul naţional şi oricãrei alte nave angrenate în activitãţi în zona antarctica sau care sprijinã respectivele activitãţi, pe durata operarii în zona Tratatului asupra Antarcticii.
ART. 3
Deversarea de petrol
1. Trebuie sa fie interzisã orice deversare în mare a petrolului sau a amestecurilor petroliere, exceptând cazurile permise conform anexei I la MARPOL 73/78. Pe perioada operarii în zona Tratatului asupra Antarcticii navele trebuie sa retina la bord reziduurile, balastul murdar, apele de spalare a rezervoarelor, precum şi alte reziduuri şi amestecuri petroliere care nu pot fi deversate în mare. Navele trebuie sa deverseze aceste reziduuri numai în afarã zonei Tratatului asupra Antarcticii, la instalaţiile de recepţie sau în alte moduri permise conform anexei I la MARPOL 73/78.
2. Prezentul articol nu se referã la:
a) deversarea în mare a petrolului sau a amestecurilor petroliere rezultate de la avarierea unei nave sau a echipamentelor acesteia:
(i) cu condiţia sa fie luate toate mãsurile rezonabile dupã apariţia avariei sau dupã descoperirea scurgerii, în scopul prevenirii ori al reducerii la minimum a deversarii; şi
(ii) exceptând cazul în care proprietarul sau comandantul navei a acţionat fie intentionat pentru a provoca avarii, fie în mod nesabuit şi fiind constient ca acţiunea sa ar putea avea ca rezultat pagube; sau
b) deversarea în mare a substanţelor ce conţin petrol, care se utilizeazã în scopul combaterii incidentelor de poluare specifica, în vederea reducerii la minimum a pagubelor provocate de poluare.
ART. 4
Deversarea substanţelor lichide toxice
Deversarea în mare a oricãror substanţe lichide toxice şi a oricãror chimicale sau alt fel de substanţe în concentratii ori în cantitãţi dãunãtoare pentru mediul marin va fi interzisã.
ART. 5
Evacuarea gunoaielor
1. Evacuarea în mare a tuturor articolelor din material plastic, incluzând, dar nelimitandu-se la franghii sintetice, plase de pescuit sintetice şi saci din material plastic pentru gunoaie, va fi interzisã.
2. Evacuarea în mare a tuturor tipurilor de gunoaie, inclusiv a produselor din hârtie, a carpelor, a articolelor din sticla, metal, a sticlelor, a vaselor din lut, a cenusii de ardere, a materialelor de protejare şi separare a mãrfurilor pe nave, a materialelor de spraituire şi ambalare, va fi interzisã.
3. Evacuarea în mare a resturilor de alimente poate fi permisã atunci când acestea au fost trecute printr-un dispozitiv de sfaramare sau de macinare, cu condiţia ca aceasta evacuare sa se efectueze, exceptând cazurile permise conform anexei V la MARPOL 73/78, cat mai departe posibil de ţãrm şi de selfurile de gheaţa, dar în orice caz la nu mai puţin de 12 mile marine de la cel mai apropiat ţãrm sau self de gheaţa. Aceste resturi de alimente macinate sau sfaramate trebuie sa poatã fi trecute printr-o sita cu ochiuri nu mai mari de 25 mm.
4. Atunci când o substanta sau un material cuprins în prezentul articol este combinat cu alta substanta sau material destinat deversarii ori distrugerii, ce are cerinţe diferite de distrugere sau de deversare, trebuie sa se aplice cele mai stringente cerinţe de distrugere sau deversare.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica:
a) scaparii de gunoaie rezultate în urma avarierii unei nave sau a echipamentelor acesteia, cu condiţia sa se fi luat toate mãsurile cuvenite, înainte şi dupã apariţia avariei, în scopul prevenirii sau al reducerii la minimum a scaparilor; sau
b) pierderii accidentale de plase sintetice de pescuit, cu condiţia sa se fi luat toate mãsurile cuvenite pentru a preveni astfel de pierderi.
6. Pãrţile trebuie sa solicite, acolo unde este posibil, utilizarea de registre de înregistrare a gunoaielor.
ART. 6
Deversarea reziduurilor lichide
1. Exceptând cazul în care ar stanjeni în mod injust operaţiunile din Antarctica:
a) fiecare parte trebuie sa elimine deversarea în mare a reziduurilor lichide netratate (apele reziduale au fost definite în anexa IV la MARPOL 73/78) pe o distanta de la ţãrm sau de selfurile de gheaţa de 12 mile marine;
b) dincolo de aceasta distanta reziduurile lichide depozitate într-un rezervor nu trebuie sa fie deversate instantaneu, ci cu o viteza moderata şi, acolo unde este posibil, în timp ce nava se afla în mers la o viteza nu mai mica de 4 noduri. Prezentul subparagraf nu se aplica navelor autorizate sa transporte cel mult 10 persoane.
2. Pãrţile trebuie sa solicite, acolo unde este posibil, utilizarea de registre de evidenta a reziduurilor lichide.
ART. 7
Cazurile de urgenta
1. Art. 3, 4, 5 şi 6 nu trebuie sa se aplice în cazurile de urgenta legate de securitatea unei nave şi a celor aflaţi la bordul acesteia sau de salvarea vieţii pe mare.
2. Comunicarea despre activitãţile iniţiate în cazurile de urgenta trebuie sa fie trimisa imediat tuturor pãrţilor, precum şi Comitetului.
ART. 8
Influenta asupra ecosistemelor dependente şi asociate
La implementarea prevederilor prezentei anexe trebuie sa se acorde consideraţia cuvenitã necesitãţii de a se evita efectele negative asupra ecosistemelor dependente şi asociate din afarã zonei Tratatului asupra Antarcticii.
ART. 9
Capacitatea de reţinere a navelor şi instalaţiile de recepţie
1. Fiecare parte trebuie sa incerce sa garanteze faptul ca toate navele cu drept de arborare a pavilionului naţional, precum şi orice alta nava angrenata în operaţiuni în Antarctica sau care acorda sprijin acestor operaţiuni, înainte de a pãtrunde în zona Tratatului asupra Antarcticii, sunt prevãzute la bord cu un rezervor sau cu rezervoare cu o capacitate suficient de mare, destinate retentiei reziduurilor, balastului murdar, a apei de spalare a tancului şi a altor reziduuri şi amestecuri petroliere, şi ca acestea au o capacitate destul de mare la bord pentru a retine gunoiul, în timpul operaţiunilor din zona Tratatului asupra Antarcticii, şi ca au încheiat acorduri pentru a descarca reziduurile petroliere şi gunoiul la o instalatie de recepţie, dupã pãrãsirea zonei respective. De asemenea, navele trebuie sa aibã o capacitate suficient de mare la bord pentru a retine substantele lichide toxice.
2. Fiecare parte, din porturile cãreia pleacã sau unde sosesc nave din zona Tratatului asupra Antarcticii, incearca sa garanteze faptul ca se asigura cat mai repede posibil instalaţii pentru recepţia tuturor reziduurilor, a balastului murdar, a apelor de spalare a tancului, a altor reziduuri şi amestecuri petroliere, precum şi a gunoiului de pe mare, fãrã a provoca o întârziere nejustificatã şi în conformitate cu cerinţele navelor care le utilizeazã.
3. Pãrţile care opereazã navele ce se îndreaptã spre sau sosesc din zona Tratatului asupra Antarcticii în porturile altor pãrţi trebuie sa se consulte cu pãrţile respective, în vederea garantarii faptului ca înfiinţarea de instalaţii de recepţie portuara nu constituie o povara inechitabila pentru pãrţile respective care se afla în apropierea zonei Tratatului asupra Antarcticii.
ART. 10
Proiectarea, construirea, inzestrarea şi echiparea navelor
La proiectarea, construirea, inzestrarea şi echiparea navelor angrenate în operaţiuni în Antarctica sau în susţinerea acestor activitãţi fiecare parte trebuie sa ţinã seama de obiectivele prezentei anexe.
ART. 11
Imunitate suverana
1. Prezenta anexa nu se referã la vreo nava de rãzboi, la o nava auxiliara sau la alta nava aflatã în proprietatea unui stat ori operata de acesta şi utilizata pentru o perioada numai în serviciu necomercial guvernamental. Cu toate acestea, fiecare parte trebuie sa garanteze, prin adoptarea unor mãsuri corespunzãtoare care nu prejudiciazã operaţiunile sau capacitatile operationale ale unor astfel de nave aflate în proprietatea acesteia ori operate de cãtre aceasta, ca respectivele nave acţioneazã în conformitate cu prezenta anexa, în mãsura în care aceasta maniera este rezonabila şi practica.
2. La aplicarea paragrafului 1 fiecare parte trebuie sa ţinã seama de importanta protejãrii mediului antarctic.
3. Fiecare parte trebuie sa informeze celelalte pãrţi despre modul de punere în aplicare a acestei prevederi.
4. Procedura de soluţionare a litigiilor prezentatã la art. 18-20 din prezentul protocol nu trebuie sa se refere la prezenta anexa.
ART. 12
Mãsurile preventive şi pregãtirea şi reactia în cazurile de urgenta
1. Pentru a rãspunde în mod eficace urgentelor de poluare marina sau amenintarilor din aceasta cauza în zona Tratatului asupra Antarcticii, pãrţile, în conformitate cu art. 15 din prezentul protocol, trebuie sa elaboreze planuri pentru situaţii neprevãzute, ca reactie la poluarea marina în zona Tratatului asupra Antarcticii, inclusiv planuri pentru situaţii neprevãzute legate de navele (altele decât micile barci care sunt parte a operaţiunilor desfãşurate în amplasamente fixe sau care aparţin navelor) ce opereazã în zona Tratatului asupra Antarcticii, în mod special navele care transporta ţiţei ca incarcatura, sau legate de scurgerile accidentale de petrol, care intra în mediul marin, provenite de la instalaţiile de coasta. În acest scop pãrţile trebuie:
a) sa coopereze la formularea şi punerea în aplicare a unor astfel de planuri; şi
b) sa ţinã seama de recomandãrile Comitetului, ale Organizaţiei Maritime Internaţionale şi ale altor organizaţii internaţionale.
2. Totodatã pãrţile trebuie sa stabilesca proceduri de reactie în cooperare la cazurile urgente de poluare şi trebuie sa ia mãsuri de reactie corespunzãtoare în conformitate cu procedurile de acest fel.
ART. 13
Analiza
Pãrţile trebuie sa analizeze continuu prevederile prezentei anexe, precum şi alte mãsuri în vederea prevenirii, reducerii şi reacţiei la poluarea mediului marin antarctic, inclusiv orice amendamente şi noi reglementãri adoptate în conformitate cu MARPOL 73/78, în scopul atingerii obiectivelor prezentei anexe.
ART. 14
Legatura cu MARPOL 73/78
Referitor la acele pãrţi care sunt şi membre ale MARPOL 73/78, nici o prevedere a prezentei anexe nu trebuie sa constituie o derogare de la drepturile şi obligaţiile specifice ce decurg din MARPOL 73/78.
ART. 15
Amendamentul sau modificarea
1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificatã printr-o mãsura adoptatã în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. În cazul în care mãsura respectiva nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi consideratã ca aprobatã şi îşi va produce efectele dupã un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii la care a fost adoptatã, dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca doreşte o prelungire a perioadei sau ca nu poate sa aprobe mãsura respectiva.
2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care îşi produce efectele în conformitate cu paragraful 1, îşi va produce ulterior efectele pentru orice alta parte în momentul în care depozitarul primeşte o notificare a aprobãrii acesteia de cãtre respectiva parte.
ANEXA 5
-------
la Protocolul privind protecţia mediului la
-------------------------------------------
Tratatul asupra Antarcticii
---------------------------
ZONELE PROTEJATE ŞI MANAGEMENTUL ACESTORA
ART. 1
Definiţii
Din motive legate de prezenta anexa:
a) autoritatea corespunzãtoare înseamnã orice persoana sau agenţie autorizata de cãtre o parte sa emita permise conform prezentei anexe;
b) permis înseamnã o permisiune oficialã în scris emisã de cãtre o autoritate corespunzãtoare;
c) plan de management înseamnã un plan de conducere a activitãţilor şi de protecţie a valorii sau a valorilor deosebite din zona antarctica de protecţie specialã sau din zona antarctica de administrare specialã.
ART. 2
Obiective
Pentru scopurile prezentate în prezenta anexa, orice zona, inclusiv orice zona marina, poate fi desemnatã ca zona antarctica de protecţie specialã sau zona antarctica de administrare specialã. Activitãţile din zonele respective trebuie sa fie interzise, limitate sau conduse în conformitate cu planul de management adoptat conform prevederilor prezentei anexe.
ART. 3
Zone antarctice de protecţie specialã
1. Orice zona, inclusiv orice zona marina, poate fi desemnatã zona antarctica de protecţie specialã pentru a proteja valorile remarcabile de mediu, ştiinţifice, istorice, estetice sau de salbaticie, orice combinatie de astfel de valori sau cercetãrile ştiinţifice planificate ori aflate în curs de desfãşurare.
2. Pãrţile trebuie sa urmãreascã sa identifice într-un cadru sistematic de mediu şi geografic şi sa includã în seria zonelor antarctice de protecţie specialã:
a) zone pãstrate neatinse de interferenta omului, astfel încât sa poatã fi posibile în viitor comparatiile cu locurile care au fost afectate de activitãţile omului;
b) exemple reprezentative de ecosisteme principale terestre, inclusiv ecosisteme glaciare şi acvatice, precum şi de ecosisteme marine;
c) zone cu aglomerari importante sau neobisnuite de specii, inclusiv colonii majore de reproducere a pasarilor sau a mamiferelor indigene;
d) amplasamentul-tip sau singurul habitat cunoscut al unei specii;
e) zone de interes deosebit pentru cercetãri ştiinţifice planificate sau pentru cele aflate în curs de desfãşurare;
f) exemple de proprietãţi geologice, glaciologice sau geomorfologice remarcabile;
g) zone de valoare estetica şi de o salbaticie deosebita;
h) locuri sau monumente de valoare istorica recunoscuta; şi
i) orice alte zone care pot fi socotite ca fiind corespunzãtoare sa protejeze valorile prezentate la paragraful 1.
3. Zonele de protecţie specialã şi locurile de interes ştiinţific deosebit, desemnate ca atare de cãtre întrunirile consultative anterioare ale Tratatului asupra Antarcticii, sunt desemnate prin prezenta anexa ca zone antarctice de protecţie specialã şi trebuie sa fie redenumite şi renumerotate în mod corespunzãtor.
4. Pãtrunderea într-o zona antarctica de protecţie specialã este interzisã, exceptând cazul unei permisiuni acordate conform art. 7.
ART. 4
Zone antarctice de administrare specialã
1. Orice zona, inclusiv o zona marina, unde se desfãşoarã activitãţi în prezent sau este posibil sa se desfãşoare în viitor, poate fi desemnatã ca zona antarctica de administrare specialã pentru a sprijini planificarea şi coordonarea activitãţilor, pentru a evita posibilele conflicte, pentru a îmbunãtãţi cooperarea dintre pãrţi sau pentru a reduce la minimum impacturile asupra mediului.
2. Zonele antarctice de administrare specialã pot include:
a) zone în care activitãţile comporta riscuri de interferenta reciprocã sau impacturi cumulate asupra mediului; şi
b) locuri sau monumente de valoare istorica recunoscuta.
3. Pãtrunderea într-o zona antarctica de administrare specialã nu trebuie sa necesite permis.
4. Fãrã a se tine seama de paragraful 3, o zona antarctica de administrare specialã poate cuprinde una sau mai multe zone antarctice de protecţie specialã, iar intrarea în asemenea zone trebuie sa fie interzisã, exceptând cazul când acest lucru se face cu un permis emis conform art. 7.
ART. 5
Planurile de management
1. Oricare dintre pãrţi, Comitetul, Comitetul Ştiinţific pentru Cercetãri Antarctice sau Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica poate propune o zona care sa fie desemnatã zona antarctica de protecţie specialã sau zona antarctica de administrare specialã prin înaintarea unei propuneri de plan de management cãtre întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii.
2. Zona propusã pentru desemnare trebuie sa aibã o suprafata suficient de mare pentru a proteja valorile pentru care se solicita protecţie sau administrare specialã.
3. Planurile de management propuse trebuie sa includã:
a) o descriere a valorii sau a valorilor pentru care se solicita protecţie sau administrare specialã;
b) o declaraţie a scopurilor şi a obiectivelor planului de management destinat protecţiei sau administrãrii valorilor respective;
c) activitãţile de administrare care urmeazã a fi iniţiate pentru a proteja valorile pentru care se solicita protecţie sau administrare specialã;
d) perioada pentru care se face desemnarea, dacã este cazul;
e) o descriere a zonei, incluzând:
(i) coordonatele geografice, frontierele de demarcatie şi caracteristicile naturale care definesc zona;
(ii) accesul în zona pe uscat, pe mare sau pe calea aerului, inclusiv zonele de acces şi locurile de ancoraj, rutele pedestre şi de transport cu vehicule în interiorul zonei, precum şi rutele aeriene şi zonele de aterizare;
(iii) amplasamentul construcţiilor, inclusiv staţiunile ştiinţifice, instalaţiile de cercetare sau de refugiu, atât din interiorul zonei, cat şi din apropierea sa; şi
(iv) amplasamentul în zona sau în apropierea acesteia al altor zone antarctice de protecţie specialã sau zone antarctice de administrare specialã, desemnate conform prezentei anexe, sau al altor zone protejate desemnate în conformitate cu mãsurile adoptate conform celorlalte componente ale sistemului Tratatului asupra Antarcticii;
f) identificarea zonelor din cadrul regiunii, în care activitãţile urmeazã a fi interzise, restrânse sau administrate în scopul atingerii scopurilor şi obiectivelor la care se face referire la subparagraful b);
g) hartile şi fotografiile care indica clar granitele zonei în raport cu trãsãturile inconjuratoare şi cu trãsãturile-cheie din cadrul regiunii;
h) documentaţia aferentã;
i) în ceea ce priveşte zona propusã pentru desemnarea ca zona antarctica de protecţie specialã, o descriere clara a condiţiilor în conformitate cu care se pot acorda permise de cãtre autoritatea în drept privind:
(i) accesul sau deplasarea în interiorul zonei sau pe deasupra acesteia;
(ii) activitãţile care se desfãşoarã sau se pot desfasura în zona, inclusiv restricţiile de timp şi de loc;
(iii) instalarea, modificarea sau îndepãrtarea construcţiilor;
(iv) amplasamentul taberelor;
(v) restrictii cu privire la materialele şi organismele care pot fi aduse în zona;
(vi) capturarea sau interferenta primejdioasa cu flora şi fauna indigena;
(vii) colectarea sau îndepãrtarea a tot ceea ce este adus în zona de cãtre deţinãtorul permisului;
(viii) distrugerea deşeurilor;
(ix) mãsurile necesare pentru a garanta faptul ca scopurile şi obiectivele planului de management pot continua a fi satisfacute; şi
(x) cerinţele legate de rapoartele ce urmeazã a fi întocmite cãtre autoritatea în drept referitor la vizitele în zona;
j) în ceea ce priveşte zona propusã a fi desemnatã ca zona antarctica de administrare specialã, un cod de comportament referitor la:
(i) accesul şi deplasarea în zona;
(ii) activitãţile care se desfãşoarã sau pot fi desfãşurate în zona, inclusiv restricţiile de timp şi de loc;
(iii) instalarea, modificarea sau îndepãrtarea construcţiilor;
(iv) amplasarea taberelor;
(v) capturarea sau interferenta primejdioasa cu flora şi fauna indigena;
(vi) colectarea sau îndepãrtarea a tot ceea ce este adus în zona de cãtre vizitator;
(vii) distrugerea deşeurilor; şi
(viii) cerinţele legate de rapoartele ce urmeazã a fi întocmite cãtre autoritatea în drept referitor la vizitele în zona; şi
k) prevederi legate de condiţiile în care pãrţile trebuie sa urmãreascã schimbul prealabil de informaţii despre activitãţile pe care acestea le propun sa se desfãşoare.
ART. 6
Procedurile de desemnare
1. Planurile de management propuse trebuie sa fie înaintate Comitetului, Comitetului Ştiinţific pentru Cercetãri Antarctice şi, acolo unde este cazul, Comisiei pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica. La alcãtuirea informãrii cãtre întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii Comitetul trebuie sa ia în considerare toate observaţiile furnizate de Comitetul Ştiinţific pentru Cercetãri Antarctice şi, acolo unde este cazul, de Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica. Ulterior planurile de management pot fi aprobate de pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, printr-o mãsura adoptatã la întrunirea consultativa a Tratatului asupra Antarcticii în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacã mãsura nu specifica contrariul, planul trebuie sa fie considerat ca fiind aprobat la 90 de zile dupã încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii în cadrul cãreia a fost adoptat, dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca doreşte o prelungire a perioadei sau ca nu poate sa aprobe mãsura.
2. Avându-se în vedere prevederile art. 4 şi 5 din protocol, nici o zona marina nu trebuie sa fie desemnatã zona antarctica de protecţie specialã sau zona antarctica de administrare specialã fãrã aprobarea prealabilã a Comisiei pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica.
3. Desemnarea unei zone antarctice de protecţie specialã sau a unei zone antarctice de administrare specialã trebuie sa se facã pentru o perioada nedefinita, dacã planul de management nu prevede contrariul. O analiza a planului de management trebuie sa fie initiata cel puţin la fiecare 5 ani. Planul trebuie sa fie actualizat dacã acest lucru este necesar.
4. Planul de management poate fi amendat sau revocat în conformitate cu paragraful 1.
5. În urma aprobãrii planurile de management trebuie sa fie trimise imediat de cãtre depozitar tuturor pãrţilor. Depozitarul trebuie sa pãstreze un registru cu toate planurile de management aprobate aflate în vigoare.
ART. 7
Permisele
1. Fiecare parte trebuie sa numeascã o autoritate corespunzãtoare pentru a emite permise de intrare şi de angrenare în activitãţile desfãşurate în zona antarctica de protecţie specialã, în conformitate cu cerinţele planului de management referitoare la zona respectiva. Permisul trebuie sa fie însoţit de capitole relevante din planul de management şi trebuie sa specifice suprafata şi amplasamentul zonei, activitãţile autorizate şi de când, unde şi de cãtre cine sunt autorizate activitãţile, precum şi orice alte condiţii impuse de planul de management.
2. În cazul unei zone antarctice de protecţie specialã, desemnatã ca atare de cãtre întrunirile consultative anterioare ale Tratatului asupra Antarcticii, care nu are un plan de management, autoritatea în drept poate emite un permis într-un scop ştiinţific de necesitate maxima, care nu poate fi utilizat în alta parte şi care nu va pune în pericol sistemul ecologic natural din zona respectiva.
3. Fiecare parte trebuie sa ceara ca deţinãtorul permisului sa aibã asupra sa o copie a acestuia atât timp cat se afla în zona antarctica de protecţie specialã avutã în vedere.
ART. 8
Locurile şi monumentele istorice
1. Locurile sau monumentele de valoare istorica recunoscuta, care au fost desemnate ca zone antarctice de protecţie specialã sau ca zone antarctice de administrare specialã sau care sunt amplasate în astfel de zone, trebuie sa fie înscrise pe liste ca locuri şi monumente istorice.
2. Oricare dintre pãrţi poate propune ca un loc sau un monument cu valoare istorica recunoscuta, care nu a fost desemnat ca zona antarctica de protecţie specialã sau ca zona antarctica de administrare specialã sau care nu se afla amplasat într-o zona de acest fel, sa fie înscris pe lista ca loc sau monument istoric. Propunerea pentru înscrierea pe lista poate fi aprobatã de pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii printr-o mãsura adoptatã la o întrunire consultativa a Tratatului asupra Antarcticii în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacã mãsura nu specifica contrariul, propunerea trebuie sa fie consideratã ca fiind aprobatã la 90 de zile dupã încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii în cadrul cãreia a fost adoptatã, dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative nu îl înştiinţeazã pe depozitar, în intervalul de timp respectiv, ca doreşte o prelungire a perioadei respective sau ca nu poate sa aprobe mãsura.
3. Locurile şi monumentele istorice existente, care nu au fost înscrise pe lista ca atare de cãtre întrunirile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii, trebuie sa fie incluse pe lista de locuri şi monumente istorice conform prezentului articol.
4. Locurile şi monumentele istorice înscrise pe lista nu trebuie sa fie deteriorate, mutate din loc sau distruse.
5. Lista locurilor şi monumentelor istoice poate fi amendata în conformitate cu paragraful 2. Depozitarul trebuie sa pãstreze lista curenta cu locurile şi monumentele istorice.
ART. 9
Informaţii şi publicitate
1. Pentru a garanta faptul ca toate persoanele care viziteaza sau îşi propun sa viziteze Antarctica înţeleg şi respecta prevederile prezentei anexe, fiecare parte trebuie sa prezinte informaţiile disponibile, în special despre:
a) localizarea zonelor antarctice de protecţie specialã şi a zonelor antarctice de administrare specialã;
b) lista zonelor şi hartile zonelor respective;
c) planurile de management, inclusiv lista cu interdicţiile relevante pentru fiecare zona;
d) locaţia locurilor şi a monumentelor istorice, precum şi interdicţiile sau restricţiile relevante.
2. Fiecare parte trebuie sa garanteze faptul ca locaţia şi, dacã se poate, frontierele zonelor antarctice de protecţie specialã, ale zonelor antarctice de administrare specialã şi ale locurilor şi monumentelor istorice sunt indicate pe hartile topografice ale acestora, pe hartile hidrografice şi în orice alte publicaţii relevante.
3. Pãrţile trebuie sa coopereze pentru a garanta faptul ca, acolo unde este cazul, frontierele zonelor antarctice de protecţie specialã, ale zonelor antarctice de administrare specialã, precum şi ale locurilor şi monumentelor istorice sunt marcate corespunzãtor pe harta respectiva.
ART. 10
Schimbul de informaţii
1. Pãrţile trebuie sa încheie acorduri pentru:
a) culegerea şi schimbul de înregistrãri, inclusiv înregistrãri de permise şi rapoarte asupra vizitelor, inclusiv vizitele de inspecţie în zonele antarctice de protecţie specialã şi rapoarte ale vizitelor de inspecţie în zonele antarctice de administrare specialã;
b) obţinerea şi schimbul de informaţii referitoare la orice schimbare sau distrugere semnificativã a unei zone antarctice de protecţie specialã, a unei zone antarctice de administrare specialã ori a unui loc sau monument istoric; şi
c) stabilirea unor forme unitare în care trebuie sa fie înaintate de cãtre pãrţi înregistrãrile şi informaţiile, în conformitate cu paragraful 2.
2. Fiecare parte trebuie sa informeze celelalte pãrţi, precum şi Comitetul înainte de sfârşitul lunii noiembrie a fiecãrui an despre numãrul şi natura permiselor emise, în conformitate cu prezenta anexa, în perioada anterioarã datei de 1 iulie pana la 30 iunie.
3. Fiecare parte care desfãşoarã, finanţeazã sau autorizeaza cercetãri sau alte activitãţi în zone antarctice de protecţie specialã sau în zone antarctice de administrare specialã trebuie sa menţinã un registru al acestor activitãţi, iar la schimbul anual de informaţii, în conformitate cu Tratatul asupra Antarcticii, trebuie sa furnizeze descrieri în rezumat ale activitãţilor desfãşurate de cãtre persoanele aflate în jurisdicţia sa în aceste zone în anul precedent.
4. Fiecare parte trebuie sa informeze celelalte pãrţi, precum şi Comitetul, înainte de sfârşitul lunii noiembrie a fiecãrui an, despre mãsurile pe care le-a luat pentru a pune în aplicare prezenta anexa, inclusiv despre inspectiile locurilor şi despre mãsurile pe care le-a luat pentru a soluţiona cererile insistente referitoare la activitãţile care contravin prevederilor planului de management pentru o zona antarctica de protecţie specialã sau o zona antarctica de administrare specialã.
ART. 11
Cazurile de urgenta
1. Restricţiile formulate şi autorizate prin prezenta anexa nu trebuie sa se aplice în cazurile de urgenta care implica securitatea vieţii omului sau a navelor, a avioanelor ori a echipamentelor şi a instalaţiilor de mare valoare sau protecţia mediului.
2. Înştiinţarea despre activitãţile iniţiate în cazurile de urgenta trebuie sa fie trimisa imediat tuturor pãrţilor şi Comitetului.
ART. 12
Amendamentul sau modificarea
1. Prezenta anexa poate fi amendata sau modificatã printr-o mãsura adoptatã în conformitate cu art. IX (1) din Tratatul asupra Antarcticii. Dacã mãsura nu prevede altfel, amendamentul sau modificarea va fi consideratã ca aprobatã şi îşi va produce efectele dupã un an de la încheierea întrunirii consultative a Tratatului asupra Antarcticii în cadrul cãreia a fost adoptatã, dacã una sau mai multe dintre pãrţile consultative ale Tratatului asupra Antarcticii nu notifica depozitarului, în intervalul de timp respectiv, ca doreşte o prelungire a perioadei respective sau ca nu poate sa aprobe mãsura.
2. Orice amendament sau modificare a prezentei anexe, care îşi produce efectele în conformitate cu paragraful 1, îşi va produce ulterior efectele pentru oricare dintre pãrţi, atunci când depozitarul primeşte o notificare a aprobãrii acesteia de cãtre respectiva parte.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
