Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 55 din 16 martie 2006
privind siguranta feroviara
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 10 aprilie 2006
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii introductive
ART. 1
Obiectul legii
Obiectul prezentei legi este de a asigura dezvoltarea şi îmbunãtãţirea siguranţei pe cãile ferate romane şi un acces imbunatatit la piata pentru serviciile de transport feroviar, prin:
a) armonizarea cadrului de reglementare cu cel al statelor membre ale Uniunii Europene;
b) definirea responsabilitãţilor participanţilor;
c) transpunerea în regulile naţionale de siguranta a obiectivelor de siguranta comune şi a metodelor de siguranta comune;
d) instituirea în România a unei autoritãţi de siguranta feroviara şi a unui organism de investigare a accidentelor şi incidentelor feroviare;
e) definirea unor principii comune pentru gestionarea, reglementarea şi controlul siguranţei feroviare.
ART. 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege se aplica sistemului feroviar din România, care poate fi subdivizat în subsisteme pentru domenii de natura structuralã şi funcţionalã. Aceasta acoperã cerinţele de siguranta pentru sistem ca întreg, inclusiv administrarea sigura a infrastructurii şi a traficului feroviar, precum şi interactiunea dintre operatorii de transport feroviar şi administratorii de infrastructura.
(2) Prezenta lege nu se aplica:
a) metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme feroviare urbane;
b) reţelelor care funcţional sunt separate de restul sistemului feroviar şi care sunt destinate numai exploatãrii unor servicii de cãlãtori locale, urbane sau suburbane, precum şi operatorilor de transport feroviar care funcţioneazã exclusiv pe aceste reţele;
c) infrastructurii feroviare private, care este utilizata numai de proprietarul infrastructurii pentru propriile sale operaţiuni de transport de mãrfuri.
(3) Controlul privind siguranta circulaţiei pentru reţelele de transport, prevãzute la alin. (2), se asigura de Autoritatea Feroviara Romana - AFER, în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 3/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 3
Definiţii
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
a) sistem feroviar - totalitatea subsistemelor pentru zone structurale şi operationale, prevãzute în <>Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar convenţional transeuropean şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteza, precum şi gestionarea şi exploatarea sistemului ca întreg;
b) administratorul infrastructurii - orice organism sau orice agent economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, prevãzut la <>art. 1 alin. (10) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cãile ferate romane şi reorganizarea Societãţii Naţionale a Cãilor Ferate Romane, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, incluzând şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi de siguranta a infrastructurii. Funcţiile administratorului de infrastructura de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu reglementãrile în vigoare, mai multor organisme sau agenţi economici;
c) operator de transport feroviar - orice agent economic cu capital de stat sau privat, prevãzut la <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacitãţilor de infrastructura feroviara, tarifarea utilizãrii infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranta, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 8/2004 , a cãrui activitate principala consta în efectuarea de prestaţii de transport de marfa şi/sau de cãlãtori pe calea feratã, tractiunea fiind asigurata în mod obligatoriu de acest agent economic. Acest termen include, de asemenea, şi agenţii economici care asigura numai tractiunea;
d) specificaţie tehnica pentru interoperabilitate, denumita în continuare S.T.I. - specificaţia care se referã la un subsistem sau parte a unui subsistem, cu scopul de a satisface cerinţele esenţiale şi de a asigura interoperabilitatea la nivelul sistemelor de transport feroviar transeuropean de mare viteza şi convenţional, prevãzute în <>Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 ;
e) obiective de siguranta comune, denumite în continuare O.S.C. - nivelurile de siguranta care trebuie cel puţin atinse de diferite pãrţi ale sistemului feroviar, cum ar fi sistemul feroviar convenţional, sistemul feroviar de mare viteza, tunelurile feroviare lungi sau liniile utilizate exclusiv pentru transportul de mãrfuri, precum şi de sistem ca întreg, exprimate în criterii de acceptare a riscurilor;
f) metode de siguranta comune, denumite în continuare M.S.C. - metodele ce trebuie elaborate pentru descrierea modului de evaluare a nivelurilor de siguranta, realizãrii obiectivelor de siguranta şi a conformitatii cu alte cerinţe de siguranta;
g) autoritate de siguranta - organismul naţional rãspunzãtor de sarcinile referitoare la siguranta feroviara în conformitate cu prezenta lege sau orice organism binational cãruia România şi un stat membru al Uniunii Europene i-au încredinţat aceste sarcini pentru a asigura un regim de siguranta unificat pentru infrastructurile specializate transfrontaliere;
h) norme naţionale de siguranta - toate normele cuprinzând cerinţe de siguranta feroviara impuse la nivel naţional în România şi aplicabile la mai mult de un operator de transport feroviar, indiferent de organismul emitent;
i) sistem de management al siguranţei - organizarea şi aranjamentele stabilite de un administrator de infrastructura sau de un operator de transport feroviar pentru a asigura administrarea sigura a operaţiunilor sale;
j) investigator principal - o persoana responsabilã de organizarea, conducerea şi controlul desfãşurãrii unei investigaţii;
k) investigator - persoana care desfãşoarã activitatea de investigare;
l) accident - un eveniment neprevãzut, nedorit sau neintentionat ori un lant specific de asemenea evenimente, care are consecinţe dãunãtoare. Accidentele se împart în urmãtoarele categorii distincte: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de nivel, accidentari ale persoanelor produse de materialul rulant în mişcare, incendii şi altele;
m) accident grav - orice coliziune sau deraiere de trenuri, ducand la decesul a cel puţin o persoana sau la vãtãmarea grava a 5 sau mai multe persoane ori producand pagube importante ale materialului rulant, infrastructurii sau mediului şi orice alt accident similar cu un impact evident asupra reglementãrii siguranţei feroviare sau asupra gestionãrii siguranţei;
n) pagube importante - pagubele care pot fi evaluate imediat de organismul de investigare la un total de cel puţin 2 milioane euro;
o) incident - orice eveniment, altul decât un accident sau un accident grav, asociat cu exploatarea trenurilor şi afectand siguranta în exploatare;
p) investigatie - un proces desfãşurat în scopul prevenirii accidentelor şi incidentelor, care include strângerea şi analizarea informaţiilor, stabilirea condiţiilor, inclusiv determinarea cauzelor şi, dacã este cazul, emiterea unor recomandãri de siguranta;
q) cauze - acţiuni, omisiuni, evenimente sau condiţii ori o combinatie a acestora, care au dus la accident sau incident;
r) Agenţia Feroviara Europeanã - agenţia Uniunii Europene pentru siguranta feroviara şi interoperabilitate;
s) organisme notificate - organismele care sunt responsabile cu evaluarea conformitatii sau a aptitudinii de utilizare a constituentilor de interoperabilitate ori cu evaluarea procedurii Comisiei Europene pentru verificarea subsistemelor, prevãzute în <>Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 ;
t) constituenti de interoperabilitate - orice componenta elementara, grup de componente, subasamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate ori destinate incorporarii într-un subsistem de care depinde, direct sau indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar de mare viteza ori convenţional, prevãzute în <>Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 . Conceptul de constituent acoperã atât obiectele corporale, cat şi cele incorporale, cum ar fi programele de calculator.
u) sistem feroviar urban - orice sistem de transport pe sine, altul decât metroul şi tramvaiul, destinat transportului public local, exclusiv în perimetrul unei localitãţi.
CAP. II
Dezvoltarea şi managementul siguranţei
ART. 4
Dezvoltarea şi îmbunãtãţirea siguranţei feroviare
(1) Siguranta feroviara este în general menţinutã şi, când este posibil din punct de vedere practic, imbunatatita în mod continuu, ţinând seama de dezvoltarea legislaţiei comunitare şi de progresul tehnic şi ştiinţific şi acordand prioritate prevenirii accidentelor grave. Normele de siguranta sunt stabilite, aplicate şi respectate în mod deschis şi nediscriminatoriu, sustinand dezvoltarea unui sistem unic de transport feroviar european.
(2) Mãsurile de dezvoltare şi imbunatatire a siguranţei feroviare ţin seama de necesitatea unei abordari sistemice.
(3) Responsabilitatea exploatãrii sigure a sistemului feroviar şi a controlului riscurilor asociate cu acesta aparţine administratorilor de infrastructura şi operatorilor de transport feroviar, care au obligaţia sa punã în aplicare mãsurile necesare de control al riscurilor, dacã este cazul în cooperare, sa aplice normele şi standardele naţionale de siguranta, precum şi sa instituie sisteme de management al siguranţei, în conformitate cu prezenta lege. Fãrã sa aducã atingere rãspunderii civile, în conformitate cu cerinţele legale în vigoare, fiecare administrator de infrastructura şi fiecare operator de transport feroviar sunt responsabili de partea lor de sistem şi de exploatarea în siguranta a acestuia, inclusiv de aprovizionarea cu materiale şi contractarea de servicii, fata de utilizatori, clienţi, lucrãtorii implicaţi şi terţi.
(4) Prevederile alin. (3) nu aduc atingere rãspunderii fiecãrui producãtor, furnizor de întreţinere, deţinãtor de vagoane, prestator de servicii şi fiecãrei entitãţi achizitoare, legate de asigurarea faptului ca materialul rulant, instalaţiile, accesoriile, echipamentele şi serviciile furnizate de aceştia respecta cerinţele şi condiţiile de utilizare specificate, astfel încât pot fi puse în funcţiune în mod sigur de operatorul de transport feroviar şi/sau de administratorul de infrastructura.
ART. 5
Indicatori de siguranta comuni
(1) Prin raportul anual al autoritãţii de siguranta prevãzut la art. 18 se colecteazã informaţii privind indicatorii de siguranta comuni, denumiţi în continuare I.S.C., în vederea facilitãrii evaluãrii atingerii O.S.C. şi pentru a permite monitorizarea evoluţiei generale a siguranţei feroviare. Primul an de referinta pentru I.S.C. este 2006, aceştia urmând sa fie cuprinşi în raportul anual pentru anul urmãtor. I.S.C. sunt stabiliţi în conformitate cu anexa nr. 1.
(2) Înainte de 30 aprilie 2009 anexa nr. 1 va fi revizuitã în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2), în special pentru a include definiţii comune ale I.S.C. şi metode comune de calculare a costurilor accidentelor.
ART. 6
Metode de siguranta comune
(1) Un prim set de M.S.C., acoperind cel puţin metodele descrise la alin. (3) lit. a), va fi adoptat de Comisia Europeanã înainte de 30 aprilie 2008, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Un al doilea set de M.S.C. acoperind restul de metode descrise la alin. (3) va fi adoptat de Comisia Europeanã înainte de 30 aprilie 2010, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Proiectele de M.S.C. şi proiectele de M.S.C. revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviara Europeanã, în temeiul mandatelor care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2). Proiectele de M.S.C. se bazeazã pe o examinare a metodelor existente în statele membre ale Uniunii Europene.
(3) M.S.C. descriu modul în care nivelul de siguranta şi atingerea obiectivelor de siguranta, precum şi conformitatea cu alte cerinţe de siguranta sunt evaluate prin elaborarea şi definirea urmãtoarelor elemente:
a) metode de evaluare a riscurilor;
b) metode de evaluare a conformitatii cu cerinţele din certificatele de siguranta şi autorizaţiile de siguranta, emise în conformitate cu art. 10 şi 11;
c) în mãsura în care nu sunt încã acoperite de S.T.I., metode pentru a verifica dacã subsistemele structurale ale sistemelor feroviare transeuropene de mare viteza şi convenţionale sunt exploatate şi întreţinute în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante.
(4) M.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2), ţinând seama de experienta dobandita din aplicarea lor şi de dezvoltarea globalã a securitãţii feroviare şi a obligaţiilor statelor membre.
(5) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului aproba sau propune spre aprobare, dupã caz, orice modificãri necesare la normele naţionale de siguranta, ţinând seama de adoptarea şi revizuirea M.S.C.
(6) M.S.C. prevãzute la alin. (1) se transpun în legislaţia nationala, se aproba prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 7
Obiective de siguranta comune
(1) O.S.C. sunt elaborate, adoptate şi revizuite în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul articol.
(2) Proiectele de O.S.C. şi proiectele de O.S.C. revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviara Europeanã, în temeiul mandatelor care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2).
(3) Primul set de proiecte de O.S.C. se bazeazã pe o examinare a obiectivelor existente şi a performantelor în domeniul siguranţei din statele membre şi asigura ca performanţele de siguranta actuale ale sistemului feroviar nu sunt reduse în nici un stat membru al Uniunii Europene. Acestea vor fi adoptate de Comisia Europeanã înainte de 30 aprilie 2009, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2), şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Al doilea set de proiecte de O.S.C. se bazeazã pe experienta câştigatã cu primul set de O.S.C. şi din punerea sa în aplicare. Acestea reflecta domeniile prioritare în care trebuie imbunatatite condiţiile de siguranta şi vor fi adoptate de Comisia Europeanã înainte de 30 aprilie 2011, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2), şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Toate propunerile de proiecte de O.S.C. şi O.S.C. revizuite reflecta obligaţiile statelor membre. Aceste propuneri sunt însoţite de o evaluare a costurilor şi beneficiilor estimate, indicând impactul lor probabil pentru toţi operatorii şi operatorii economici implicaţi, precum şi impactul lor în ceea ce priveşte acceptarea riscului în societate. Propunerile conţin un calendar de punere în aplicare graduala, dacã este cazul, în special pentru a se tine seama de natura şi amploarea investiţiilor necesare pentru aplicarea acestora. Acestea analizeazã impactul posibil asupra S.T.I. pentru subsisteme şi cuprind, dacã este cazul, propuneri de modificare a S.T.I.
(4) O.S.C. definesc nivelurile de siguranta care trebuie cel puţin atinse de diferite pãrţi ale sistemului feroviar şi de sistem ca întreg în fiecare stat membru al Uniunii Europene, exprimate în criterii de acceptare a riscului vizând:
a) riscuri individuale referitoare la cãlãtori, personal, inclusiv personalul contractanţilor, utilizatorii trecerilor de nivel şi alţii şi, fãrã sa aducã atingere normelor naţionale şi internaţionale existente în materie de rãspundere, riscuri individuale la care sunt expuse persoanele neautorizate în incinta instalaţiilor feroviare;
b) riscuri sociale.
(5) O.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2), ţinând seama de evoluţia generalã a siguranţei feroviare.
(6) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului aproba prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului sau propune spre aprobare, dupã caz, modificãrile necesare la normele naţionale de siguranta, pentru a atinge cel puţin O.S.C. şi orice O.S.C. revizuite, în conformitate cu calendarul de punere în aplicare anexat acestora. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifica aceste norme Comisiei Europene, în conformitate cu art. 8 alin. (3) şi (4).
(7) O.S.C. prevãzute la alin. (3) şi (5) se transpun în legislaţia nationala, fiind aprobate prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 8
Norme naţionale de siguranta
(1) În aplicarea prezentei legi, se vor stabili norme naţionale de siguranta cu caracter obligatoriu, care vor fi publicate şi puse la dispoziţia tuturor administratorilor de infrastructura, operatorilor de transport feroviar, solicitanţilor de certificat de siguranta şi solicitanţilor unei autorizaţii de siguranta, într-un limbaj clar care poate fi accesibil pãrţilor în cauza.
(2) Înainte de aderarea la Uniunea Europeanã, România notifica Comisiei Europene cu privire la toate normele naţionale de siguranta în vigoare, stabilite în anexa nr. 2, şi indica domeniul lor de aplicare şi informaţiile cu privire la conţinutul principal al normelor, cu trimitere la textele juridice, forma legislaţiei şi la organismul sau organizaţia responsabilã de publicarea sa.
(3) Cel târziu pana la 30 aprilie 2008 Agenţia Feroviara Europeanã evalueaza modul în care normele naţionale de siguranta sunt publicate şi aduse la cunostinta, în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), şi face recomandãrile corespunzãtoare cãtre Comisia Europeanã pentru publicarea acestora, pentru a face mai uşor accesibile informaţiile relevante.
(4) România notifica imediat Comisiei Europene cu privire la orice modificare a normelor naţionale de siguranta şi cu privire la orice asemenea norma noua care ar putea fi adoptatã, cu excepţia cazului în care norma se referã în întregime la punerea în aplicare a S.T.I.
(5) Pentru a limita la minimum introducerea unor norme naţionale specifice noi şi astfel pentru a impiedica crearea altor bariere, precum şi în vederea armonizarii treptate a normelor de siguranta, Comisia Europeanã monitorizeazã introducerea de cãtre statele membre a unor noi norme naţionale.
(6) În cazul în care, dupã adoptarea S.T.I., România intenţioneazã sa introducã o norma nationala de siguranta noua, care necesita un nivel de siguranta mai ridicat decât S.T.I., ori dacã intenţioneazã sa introducã o norma nationala de siguranta noua, care poate afecta operaţiunile operatorilor de transport feroviar din alte state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul României, România consulta toate pãrţile interesate în timp util şi se aplica procedura de la alin. (7).
(7) În cazul introducerii pentru examinare a unui proiect de norma nationala de siguranta noua, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, la propunerea Autoritãţii de Siguranta Feroviara Romana, o prezintã Comisiei Europene, explicand motivele introducerii acesteia, procedându-se astfel:
a) dacã Comisia Europeanã constata ca proiectul de norma nationala de siguranta este incompatibil cu M.S.C. sau cu atingerea cel puţin a O.S.C. ori ca reprezintã un mijloc de discriminare arbitrarã sau o restrictie deghizatã asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele membre ale Uniunii Europene, este adoptatã o decizie, adresatã României, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2);
b) în cazul în care Comisia Europeanã are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea proiectului de norma nationala de siguranta cu M.S.C. sau cu atingerea cel puţin a O.S.C. ori considera ca aceasta reprezintã un mijloc de discriminare arbitrarã sau o restrictie deghizatã asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele membre, Comisia Europeanã notifica imediat România, care suspenda adoptarea, intrarea în vigoare sau punerea în aplicare a normei pana la adoptarea unei decizii, într-o perioada de 6 luni, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2).
ART. 9
Sisteme de management al siguranţei
(1) Administratorii de infrastructura şi operatorii de transport feroviar isi stabilesc propriile sisteme de management al siguranţei pentru a se asigura ca sistemul feroviar poate atinge cel puţin O.S.C., ca este în conformitate cu normele naţionale de siguranta obligatorii prevãzute la art. 8 şi în anexa nr. 2, precum şi cu cerinţele de siguranta descrise în S.T.I. şi ca sunt aplicate pãrţile relevante din M.S.C.
(2) Sistemul de management al siguranţei îndeplineşte cerinţele şi cuprinde elementele prevãzute în anexa nr. 3, adaptate la caracterul, întinderea şi celelalte caracteristici ale activitãţii desfãşurate. Acesta asigura controlul tuturor riscurilor asociate cu activitatea administratorului de infrastructura sau a operatorului de transport feroviar, inclusiv furnizarea de lucrãri de întreţinere, de material şi utilizarea contractanţilor. Fãrã a aduce atingere normelor naţionale şi internaţionale existente în materie de rãspundere, sistemul de management al siguranţei ia, de asemenea, în considerare, dupã caz şi în limita rezonabilului, riscurile ce decurg din activitãţile altor pãrţi.
(3) Sistemul de management al siguranţei al oricãrui administrator de infrastructura tine seama de efectele operaţiunilor diferiţilor operatori de transport feroviar asupra reţelei şi cuprinde dispoziţii care permit tuturor operatorilor de transport feroviar sa funcţioneze în conformitate cu S.T.I., cu normele naţionale de siguranta şi în condiţiile stabilite de certificatul lor de siguranta. De asemenea, acesta este conceput în scopul de a coordona procedurile de urgenta ale administratorului de infrastructura cu toţi operatorii de transport feroviar care funcţioneazã pe infrastructura sa.
(4) Toţi administratorii de infrastructura şi operatorii de transport feroviar prezintã anual autoritãţii de siguranta, înainte de 30 iunie, un raport referitor la anul calendaristic precedent. Raportul de siguranta conţine:
a) informaţii privind modul în care sunt atinse obiectivele de siguranta ale administratorului de infrastructura sau ale operatorului de transport feroviar şi rezultatele planului de siguranta;
b) elaborarea indicatorilor de siguranta nationali şi a I.S.C. prevãzuţi în anexa nr. 1, în mãsura în care este relevant pentru organizaţia raportoare;
c) rezultatele auditurilor de siguranta interne;
d) observaţii privind insuficientele şi defecţiunile de funcţionare ale operaţiunilor feroviare şi ale administrãrii infrastructurii, care pot prezenta interes pentru autoritatea de siguranta.
CAP. III
Certificarea şi autorizarea de siguranta
ART. 10
Certificate de siguranta
(1) Pentru a i se acorda acces la infrastructura feroviara, un operator de transport feroviar trebuie sa detina un certificat de siguranta, prevãzut în prezentul capitol. Certificatul de siguranta poate acoperi intreaga reţea feroviara din România sau numai o parte determinata a acesteia. Scopul certificatului de siguranta este de a dovedi ca operatorul de transport feroviar şi-a instituit sistemul de management al siguranţei şi poate îndeplini cerinţele stabilite în S.T.I., în alta legislaţie comunitara relevanta, precum şi normele de siguranta naţionale pentru a controla riscurile şi pentru a exploata reţeaua în siguranta.
(2) Certificatul de siguranta cuprinde:
a) o certificare confirmand acceptarea sistemului de management al siguranţei al operatorului de transport feroviar, prevãzut la art. 9 şi în anexa nr. 3;
b) o certificare confirmand acceptarea dispoziţiilor adoptate de operatorul de transport feroviar pentru a îndeplini cerinţele specifice necesare pentru funcţionarea sigura a reţelei implicate. Cerinţele pot viza aplicarea S.T.I. şi a normelor naţionale de siguranta, acceptarea certificatelor personalului şi autorizarea de admitere în circulaţie a materialului rulant utilizat de operatorul de transport feroviar. Certificarea se bazeazã pe documentaţia prezentatã de operatorul de transport feroviar, prevãzutã în anexa nr. 4.
(3) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana acorda certificarea în conformitate cu alin. (2) pentru operatorii de transport feroviar care isi stabilesc prima data activitãţile pe teritoriul României. Certificarea acordatã în conformitate cu alin. (2) trebuie sa specifice tipul şi întinderea operaţiunilor feroviare acoperite. Certificarea acordatã în conformitate cu alin. (2) lit. a) este valabilã în intreaga Comunitate Europeanã, pentru operaţiuni echivalente de transport feroviar.
(4) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana acorda suplimentar o certificare în conformitate cu alin. (2) lit. b) în cazul în care un operator de transport feroviar intenţioneazã sa presteze suplimentar un alt serviciu de transport feroviar.
(5) Certificatul de siguranta este reînnoit, la cererea operatorului de transport feroviar, la intervale care nu depãşesc 5 ani şi este actualizat în întregime sau parţial la fiecare modificare substantiala a tipului sau extinderii operaţiunii. Deţinãtorul certificatului de siguranta informeazã fãrã întârziere Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana cu privire la toate modificãrile majore aduse condiţiilor partii relevante a certificatului de siguranta şi notifica Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana la orice introducere de categorii noi de personal sau de tipuri noi de material rulant. Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana poate cere ca partea relevanta a certificatului de siguranta sa fie revizuitã în urma unor modificãri substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei. Dacã Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana constata ca deţinãtorul certificatului de siguranta nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o certificare emisã, revoca partea a) şi/sau b) a certificatului de siguranta, motivandu-şi decizia. Dacã Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana a revocat o certificare nationala suplimentarã, acordatã în conformitate cu alin. (4), informeazã prompt autoritatea de siguranta care a acordat certificarea în conformitate cu alin. (2) lit. a) din decizia sa. Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana trebuie sa revoce un certificat de siguranta dacã este evident ca deţinãtorul certificatului de siguranta nu l-a utilizat conform destinaţiei în anul urmãtor emiterii sale.
(6) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana informeazã Agenţia Feroviara Europeanã în termen de o luna cu privire la certificatele de siguranta prevãzute la alin. (2) lit. a), care au fost emise, reînnoite, modificate sau revocate, menţionând denumirea şi adresa operatorului de transport feroviar, data emiterii, domeniul de aplicare şi valabilitatea certificatului de siguranta şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.
(7) Înainte de 30 aprilie 2009 Agenţia Feroviara Europeanã evalueaza certificarea de siguranta şi prezintã Comisiei Europene un raport cu recomandãri privind strategia de trecere la un certificat de siguranta comunitar unic. Comisia Europeanã ia mãsuri corespunzãtoare pe baza recomandarii.
ART. 11
Autorizarea de siguranta a administratorilor de infrastructura
(1) Administratorii de infrastructura din România trebuie sa obţinã o autorizaţie de siguranta emisã de Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana, care le permite sa gestioneze şi sa exploateze o infrastructura feroviara.
(2) Autorizaţia de siguranta cuprinde:
a) acceptarea sistemului de management al siguranţei al administratorului de infrastructura, prevãzut la art. 9 şi în anexa nr. 3;
b) acceptarea dispoziţiilor adoptate de administratorul de infrastructura pentru îndeplinirea cerinţelor specifice necesare pentru garantarea siguranţei infrastructurii feroviare la nivelul proiectãrii, întreţinerii şi exploatãrii, inclusiv, dacã este cazul, al întreţinerii şi exploatãrii sistemului de control al traficului şi de semnalizare.
(3) Autorizaţia de siguranta este reînnoitã, la cererea administratorului de infrastructura, la intervale care nu depãşesc 5 ani şi este actualizatã, în întregime sau parţial, ori de câte ori au loc modificãri substanţiale ale infrastructurii, semnalizarii, aprovizionarii cu energie sau ale principiilor de exploatare sau întreţinere a acesteia. Titularul autorizaţiei de siguranta informeazã fãrã întârziere Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana cu privire la toate aceste modificãri. Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana poate cere ca autorizaţia de siguranta sa fie revizuitã în urma unor modificãri substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei. Dacã Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana constata ca un administrator de infrastructura autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o autorizaţie de siguranta, revoca autorizaţia, motivandu-şi decizia.
(4) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana notifica Agenţiei Feroviare Europene, în termen de o luna, emiterea, reînnoirea, modificarea sau revocarea autorizaţiilor de siguranta, menţionând denumirea şi adresa administratorului de infrastructura, data emiterii, domeniul de aplicare, valabilitatea autorizaţiei de siguranta şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.
ART. 12
Exigente privind cererea pentru obţinerea certificãrii de siguranta şi a autorizãrii de siguranta
(1) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana ia o decizie cu privire la cererea de certificare sau de autorizare în materie de siguranta, fãrã întârziere şi, în orice caz, nu mai târziu de 4 luni de la prezentarea tuturor informaţiilor necesare şi a oricãror informaţii suplimentare pe care le-a solicitat. Dacã solicitantului i se cere sa prezinte informaţii suplimentare, aceste informaţii sunt prezentate la termenul solicitat.
(2) Pentru a facilita înfiinţarea de noi operatori de transport feroviar şi prezentarea, începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã, de cereri de certificare de cãtre operatori de transport feroviar din alte state membre ale Uniunii Europene, Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana oferã informaţii detaliate privind modalitatea de obţinere a unui certificat de siguranta şi întocmeşte o lista a tuturor cerinţelor stabilite în sensul art. 10 alin. (2) lit. b), punând la dispoziţie solicitantului toate documentele relevante. Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana oferã îndrumãri speciale operatorilor de transport feroviar care solicita un certificat de siguranta pentru servicii pe o parte limitatã, determinata, a infrastructurii, identificand în mod special normele care sunt valabile pentru partea în cauza.
(3) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana pune în mod gratuit la dispoziţie solicitanţilor un document de îndrumare, în care sunt descrise şi explicate cerinţele pentru certificatele de siguranta şi sunt enumerate documentele care trebuie prezentate. Toate solicitarile de certificate de siguranta sunt prezentate în limba romana.
ART. 13
Acces la serviciile de formare
(1) Operatorii de transport feroviar care solicita un certificat de siguranta beneficiazã de acces echitabil şi nediscriminatoriu la serviciile de formare pentru mecanicii de tren şi personalul care însoţeşte trenurile, atunci când aceasta formare este necesarã pentru îndeplinirea cerinţelor de obţinere a certificatului de siguranta. Serviciile oferite trebuie sa includã formarea privind cunoştinţele necesare despre rute, normele şi procedurile de exploatare, sistemul de semnalizare, de control şi comanda, precum şi procedurile de urgenta aplicate pe rutele exploatate. Administratorii de infrastructura şi personalul lor care îndeplineşte funcţii cu responsabilitati în siguranta feroviara beneficiazã de acces echitabil şi nediscriminatoriu la serviciile de formare. Dacã serviciile de formare nu includ examinari şi acordarea de certificate, operatorii de transport feroviar au acces la certificare, dacã aceasta este o cerinta a certificatului de siguranta. Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana se asigura ca furnizarea de servicii de formare sau, dacã este cazul, acordarea de certificate îndeplineşte cerinţele de siguranta stabilite în S.T.I. sau normele de siguranta naţionale prevãzute în art. 8 şi în anexa nr. 2.
(2) Dacã serviciile de formare sunt disponibile numai prin intermediul unui singur operator de transport feroviar sau prin administratorul de infrastructura, acestea sunt puse la dispoziţie altor operatori de transport feroviar la un preţ rezonabil şi nediscriminatoriu, care este raportat la cost şi care poate include o marja de profit.
(3) La recrutarea de noi mecanici de tren, de personal care însoţeşte trenurile şi de personal care îndeplineşte funcţii cu responsabilitãţi în siguranta feroviara, operatorii de transport feroviar trebuie sa ia în considerare orice tip de formare, calificãri şi experienta câştigate anterior la alţi operatori de transport feroviar. În aceasta situaţie, persoanele implicate sunt îndreptãţite sa aibã acces, sa obţinã copii şi sa comunice toate documentele care le atesta formarea, calificarile şi experienta.
(4) În oricare situaţie fiecare operator de transport feroviar şi fiecare administrator de infrastructura sunt rãspunzãtori de nivelul formãrii şi de calificarile personalului lor care îndeplineşte funcţii cu responsabilitãţi în siguranta feroviara, în sensul art. 9 şi al anexei nr. 3.
ART. 14
Introducerea în circulaţie de material rulant utilizat
(1) Începând cu data aderãrii României la Uniunea Europeanã, materialul rulant care a fost autorizat sa fie introdus în circulaţie într-un stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu art. 10 alin. (2) lit. b), şi care nu este acoperit în întregime de S.T.I. relevante este autorizat sa fie introdus în circulaţie în România în conformitate cu prezentul articol, dacã a obţinut o autorizaţie emisã de Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana.
(2) Operatorul de transport feroviar care solicita autorizaţia de a admite în circulaţie material rulant în România prezintã un dosar tehnic referitor la materialul rulant sau la tipul de material rulant Autoritãţii de Siguranta Feroviara Romana, indicând utilizarea preconizata pe reţea. Dosarul conţine urmãtoarele informaţii:
a) dovada ca materialul rulant a fost autorizat sa fie introdus în circulaţie în alt stat membru şi documente care indica istoricul exploatãrii, întreţinerii şi, dacã este cazul, al modificãrilor tehnice întreprinse dupã autorizare;
b) datele tehnice relevante, programul de întreţinere şi caracteristicile operationale cerute de Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana şi necesare pentru autorizaţia complementara a acesteia;
c) dovezile privind caracteristicile tehnice şi operationale, care arata ca materialul rulant este în conformitate cu sistemul de alimentare cu energie, sistemul de semnalizare, de control şi comanda, ecartamentul liniilor şi gabaritele infrastructurii, sarcina maxim admisã pe osie şi cu alte constrângeri ale reţelei;
d) informaţiile privind derogarile de la normele de siguranta naţionale care sunt necesare pentru acordarea autorizaţiei şi dovezile, bazate pe evaluarea riscului, indicând ca acceptarea materialului rulant nu introduce riscuri inutile în reţea.
(3) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana poate cere efectuarea de încercãri pe reţea pentru a verifica conformitatea cu respectivii parametri prevãzuţi la alin. (2) lit. c) şi, în acest caz, prescrie amploarea şi conţinutul acestora.
(4) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana adopta decizia privind o solicitare în conformitate cu prevederile prezentului articol, fãrã întârziere şi cel târziu la 4 luni dupã prezentarea dosarului tehnic complet, inclusiv documentaţia încercãrilor. Certificatul de autorizare poate conţine condiţii de utilizare şi alte restrictii.
ART. 15
Armonizarea certificatelor de siguranta
(1) Deciziile privind cerinţele armonizate comune, în sensul art. 10 alin. (2) lit. b) şi al anexei nr. 4, precum şi un format comun pentru documentele de îndrumare a solicitanţilor se adopta înainte de 30 aprilie 2009, în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2).
(2) Agenţia Feroviara Europeanã recomanda cerinţe armonizate comune şi un format comun pentru documentele de îndrumare a solicitanţilor, în temeiul unui mandat care este adoptat în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2).
CAP. IV
Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana
ART. 16
Înfiinţare şi atribuţii
(1) Se înfiinţeazã Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana, organism independent în cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER, înfiinţatã potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 3/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana este independenta, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridicã şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructura feroviara, solicitant şi entitate achizitoare.
(2) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana îndeplineşte, în principal, urmãtoarele atribuţii:
a) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor structurale constituind sistemul feroviar de mare viteza transeuropean, în conformitate cu <>art. 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 , şi verificarea exploatãrii şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante;
b) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor structurale constituind sistemul feroviar convenţional transeuropean, în conformitate cu <>art. 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 , şi verificarea exploatãrii şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale relevante;
c) supravegherea conformitatii constituentilor de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale prevãzute la <>art. 12 din Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 ;
d) autorizarea punerii în funcţiune şi a introducerii în circulaţie a unui material rulant nou sau modificat substanţial, care încã nu este acoperit de o S.T.I.;
e) emiterea, reînnoirea, modificarea şi revocarea pãrţilor relevante din certificatele de siguranta şi autorizaţiile de siguranta, acordate în conformitate cu art. 10 şi 11, şi verificarea îndeplinirii condiţiilor şi cerinţelor stabilite în acestea şi a faptului ca administratorii de infrastructura şi operatorii de transport feroviar funcţioneazã în conformitate cu cerinţele dreptului comunitar sau naţional;
f) monitorizarea, promovarea şi, dacã este cazul, aplicarea şi dezvoltarea cadrului de reglementare în domeniul siguranţei, inclusiv sistemul de norme naţionale de siguranta;
g) supravegherea înregistrãrii corecte a materialului rulant şi asigurarea faptului ca informaţiile privind siguranta din registrul naţional, instituit în conformitate cu <>art. 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 , sunt precise şi actualizate.
(3) Atribuţiile prevãzute la alin. (2) nu pot fi transferate sau subcontractate cãtre administratorii de infrastructura, operatorii de transport feroviar sau entitatile achizitoare.
(4) Conducerea executivã a Autoritãţii de Siguranta Feroviara Romana este exercitatã de un comitet director compus din 5 persoane, al cãrui preşedinte este directorul Autoritãţii de Siguranta Feroviara Romana, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(5) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului Autoritãţii de Siguranta Feroviara Romana şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(6) Se înfiinţeazã Organismul Notificat Feroviar Roman, organism independent în cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER, înfiinţatã potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 3/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Organismul Notificat Feroviar Roman îndeplineşte atribuţiile de organism notificat prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 . Organismul Notificat Feroviar Roman este independent, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridicã şi procesul decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de infrastructura feroviara, solicitant de certificare şi entitate achizitoare.
(7) Conducerea Organismului Notificat Feroviar Roman este exercitatã de un comitet director compus din 5 persoane, al cãrui preşedinte este directorul Organismului Notificat Feroviar Roman, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(8) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
ART. 17
Principii de luare a deciziilor
(1) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana isi îndeplineşte atribuţiile în mod deschis, nediscriminatoriu şi transparent, asigurând ascultarea tuturor pãrţilor şi motivarea deciziilor. Rãspunde prompt la cereri şi solicitãri, comunica cererile sale de informaţii fãrã întârziere şi adopta toate deciziile în termen de 4 luni de la furnizarea tuturor informaţiilor solicitate. Poate cere în orice moment asistenta tehnica a administratorilor de infrastructura şi a operatorilor de transport feroviar sau a altor organisme calificate, în cursul îndeplinirii sarcinilor prevãzute la art. 16. În procesul elaborãrii cadrului de reglementare naţional, Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana consulta toate persoanele implicate şi pãrţile interesate, inclusiv administratorii de infrastructura, operatorii de transport feroviar, producãtorii şi furnizorii de întreţinere, utilizatorii şi reprezentanţii personalului.
(2) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana este libera sa desfãşoare toate inspectiile şi investigaţiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale şi i se acorda acces la toate documentele şi incintele relevante, la instalaţiile şi echipamentele administratorilor de infrastructura şi ale operatorilor de transport feroviar.
(3) Contestaţiile impotriva deciziilor luate de Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana se soluţioneazã potrivit reglementãrilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.
(4) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana desfãşoarã un schimb activ de opinii şi experienta cu autoritãţile de siguranta din statele membre ale Uniunii Europene în scopul armonizarii în intreaga Comunitate a criteriilor de luare a deciziilor. Cooperarea lor urmãreşte în special facilitarea şi coordonarea certificãrii de siguranta a operatorilor de transport feroviar cãrora li s-au acordat trase internaţionale în conformitate cu procedura stabilitã la <>art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 89/2003 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 8/2004 . Agenţia Feroviara Europeanã sprijinã autoritãţile de siguranta în realizarea acestor sarcini.
ART. 18
Raportul anual
În fiecare an Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana publica în Buletinul AFER şi pe site-ul sau din cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER un raport anual privind activitãţile sale în anul precedent şi îl trimite Agenţiei Feroviare Europene cel mai târziu pana la 30 septembrie. Raportul cuprinde informaţii privind:
a) dezvoltarea siguranţei feroviare, inclusiv o inventariere la nivelul României a I.S.C. prevãzuţi în anexa nr. 1;
b) modificãri importante ale legislaţiei şi reglementãrilor privind siguranta feroviara;
c) dezvoltarea certificãrii de siguranta şi a autorizãrii de siguranta;
d) rezultate şi experienta referitoare la controlarea administratorilor de infrastructura şi a operatorilor de transport feroviar.
CAP. V
Investigarea accidentelor şi incidentelor
ART. 19
Înfiinţarea Organismului de Investigare Feroviar Roman şi obligaţia de a investiga
(1) Se înfiinţeazã Organismul de Investigare Feroviar Roman, organism permanent, independent, în cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER, înfiinţatã potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 3/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Organismul de Investigare Feroviar Roman desfãşoarã o investigare a accidentelor grave în sistemul feroviar, obiectivul acestuia fiind îmbunãtãţirea siguranţei feroviare şi prevenirea accidentelor.
(2) Organismul de Investigare Feroviar Roman poate investiga, în plus fata de accidentele grave, acele accidente şi incidente care în condiţii uşor diferite ar fi putut duce la accidente grave, inclusiv defectiuni tehnice ale subsistemelor structurale sau ale constituentilor de interoperabilitate ai sistemelor feroviare de mare viteza ori convenţionale europene. Organismul de Investigare Feroviar Roman decide, dupã cum considera adecvat, dacã se întreprinde o investigatie a unui asemenea accident sau incident, ţinând seama în decizia sa de urmãtoarele:
a) gravitatea accidentului sau incidentului;
b) dacã face parte dintr-o serie de accidente sau incidente relevante pentru întreg sistemul;
c) impactul sau asupra siguranţei feroviare la nivel comunitar;
d) cereri ale administratorilor de infrastructura, operatorilor de transport feroviar, Autoritãţii de Siguranta Feroviara Romana sau ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(3) Amploarea investigatiilor şi procedura de urmat în desfãşurarea acestor investigaţii sunt determinate de Organismul de Investigare Feroviar Roman, ţinând seama de principiile şi obiectivele prevãzute la art. 20 şi 22 şi în funcţie de invatamintele pe care se asteapta sa le traga din accident sau incident pentru îmbunãtãţirea siguranţei.
(4) Investigatia nu se ocupa în nici un caz cu stabilirea vinovatiei sau a rãspunderii.
ART. 20
Statutul investigatiei
(1) Investigatia are statutul juridic de act administrativ, permitand investigatorilor principali sa isi îndeplineascã sarcinile în modul cel mai eficient şi în timpul cel mai scurt cu putinta.
(2) În conformitate cu legislaţia în vigoare şi, dacã este cazul, în cooperare cu autoritãţile responsabile pentru ancheta judiciarã, investigatorilor li se acorda cat se poate de repede:
a) acces la locul accidentului sau incidentului, precum şi la materialul rulant implicat, infrastructura aferentã şi instalaţiile de control al traficului şi de semnalizare;
b) dreptul de a întocmi imediat o lista a probelor şi a indepartarii controlate a vehiculelor, instalaţiilor sau componentelor infrastructurii în vederea examinãrii sau analizei;
c) accesul la/şi utilizarea conţinutului aparatelor de înregistrare de bord şi a echipamentelor de înregistrare a mesajelor verbale şi de înregistrare a functionarii sistemului de semnalizare şi control al traficului;
d) accesul la rezultatele examinãrii corpurilor victimelor;
e) accesul la rezultatele examinãrii personalului trenului şi a altui personal feroviar implicat în accident sau incident;
f) posibilitatea chestionarii personalului feroviar implicat şi a altor martori;
g) accesul la orice informaţii relevante sau înregistrãri deţinute de administratorul de infrastructura, operatorii de transport feroviar şi de Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana.
(3) Investigatia este realizatã independent de orice ancheta judiciarã.
(4) În realizarea investigatiei, Organismul de Investigare Feroviar Roman poate, în caz de nevoie, apela la specialişti din domenii conexe.
ART. 21
Atribuţiile Organismului de Investigare Feroviar Roman
(1) Organismul de Investigare Feroviar Roman este însãrcinat cu investigarea accidentelor şi incidentelor prevãzute la art. 19 şi include cel puţin un investigator capabil sa îndeplineascã funcţia de investigator principal în cazul unui accident sau incident. Organismul de Investigare Feroviar Roman este independent, în organizarea, structura juridicã şi luarea deciziilor, de orice administrator de infrastructura, operator de transport feroviar, organism de tarifare, organism de repartizare şi organism notificat, precum şi de orice parte ale carei interese ar putea intra în conflict cu sarcinile încredinţate Organismului de Investigare Feroviar Roman. Organismul de Investigare Feroviar Roman este independent din punct de vedere funcţional de Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana şi de orice autoritate de reglementare a sistemului feroviar.
(2) Organismul de Investigare Feroviar Roman isi îndeplineşte sarcinile în mod independent de persoanele juridice prevãzute la alin. (1) şi dispune de resursele necesare pentru aceasta. Investigatorii sãi se bucura de totalã independenta în îndeplinirea sarcinilor de investigare care le revin.
(3) Operatorii de transport feroviar, administratorii de infrastructura şi, dacã este cazul, Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana sunt obligaţi sa raporteze imediat Organismului de Investigare Feroviar Roman accidentele şi incidentele prevãzute la art. 19. Organismul de Investigare Feroviar Roman trebuie sa rãspundã la aceste rapoarte şi sa ia mãsurile necesare pentru a lansa investigatia cel târziu la o saptamana dupã primirea raportului cu privire la accident sau incident.
(4) Organismul de Investigare Feroviar Roman poate desfasura şi alte sarcini stabilite prin hotãrâre a Guvernului în legatura cu investigarea altor evenimente decât accidentele şi incidentele feroviare, în mãsura în care aceste investigaţii nu îi pericliteazã independenta.
(5) Organismul de Investigare Feroviar Roman poate cere sau oferi asistenta organismelor de investigare similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din partea Agenţiei Feroviare Europene pentru oferirea de competente sau pentru desfãşurarea de inspecţii tehnice, analize sau evaluãri.
(6) Prin hotãrâre a Guvernului se poate incredinta Organismului de Investigare Feroviar Roman sarcina de desfãşurare a investigatiilor privind accidentele şi incidentele feroviare, altele decât cele prevãzute la art. 19.
(7) Organismul de Investigare Feroviar Roman desfãşoarã un schimb activ de opinii şi experienta cu organismele de investigare din statele membre, în scopul elaborãrii unor metode comune de investigare, realizãrii unor principii comune pentru urmãrirea recomandãrilor de siguranta şi pentru adaptarea la evoluţia progresului tehnic şi ştiinţific. Organismul de Investigare Feroviar Roman poate primi sprijin de la Agenţia Feroviara Europeanã în realizarea acestei sarcini.
(8) Conducerea Organismului de Investigare Feroviar Roman este exercitatã de un comitet director compus din 5 persoane, al cãrui preşedinte este directorul Organismului de Investigare Feroviar Roman, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(9) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
ART. 22
Procedura de investigare
(1) Un accident sau incident este investigat de Organismul de Investigare Feroviar Roman dacã a avut loc pe teritoriul României. În cazul în care nu este posibil sa se stabileascã dacã a avut loc pe teritoriul României sau dacã a avut loc la/sau aproape de o instalatie de frontiera între România şi un alt stat membru al Uniunii Europene, organismele de investigare din cele doua state convin care dintre acestea va desfasura investigatia ori convin sa o desfãşoare în cooperare. Celuilalt organism i se permite în primul caz sa participe la investigatie şi sa aibã acces la toate rezultatele acesteia. Organismele de investigare din alt stat membru sunt invitate sa participe la o investigatie oricând un operator de transport feroviar stabilit şi licenţiat în acel stat membru este implicat în accident sau incident. Aceste prevederi nu impiedica România şi alt stat membru sa convinã ca organismele de investigare relevante sa desfãşoare investigaţii în cooperare, în alte împrejurãri.
(2) Pentru fiecare accident sau incident Organismul de Investigare Feroviar Roman asigura resursele corespunzãtoare desfãşurãrii investigatiei. Resursele pot fi obţinute din interiorul sau din exteriorul Organismului de Investigare Feroviar Roman, în funcţie de caracterul accidentului sau incidentului de investigat.
(3) Investigatia se desfãşoarã într-un mod cat mai deschis, astfel încât toate pãrţile sa poatã fi ascultate şi sa aibã acces la rezultate. Administratorul de infrastructura şi operatorii de transport feroviar implicaţi, Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana, victimele şi rudele acestora, proprietarii bunurilor deteriorate, producãtorii, serviciile de urgenta implicate şi reprezentanţii personalului şi utilizatorii sunt informati în mod regulat cu privire la investigatie şi mersul acesteia, acordându-se, la solicitarea acestora, posibilitatea de a-şi prezenta opiniile şi punctele de vedere referitoare la investigatie şi având posibilitatea, la cerere, sa facã comentarii cu privire la informaţiile din proiectele de rapoarte.
(4) Organismul de Investigare Feroviar Roman isi încheie examinarile la locul accidentului în cel mai scurt timp posibil, pentru a permite administratorului de infrastructura sa refacã infrastructura şi sa o deschidã cat mai repede serviciilor de transport feroviar.
ART. 23
Rapoarte
(1) Rezultatul investigatiei accidentelor sau incidentelor, prevãzutã la art. 20, face obiectul raportului de investigare asupra accidentelor şi incidentelor, întocmit în funcţie de gravitatea accidentului sau incidentului. Rapoartele descriu obiectivele investigatiilor prevãzute la art. 20 alin. (1) şi cuprind, dacã este cazul, recomandãri de siguranta.
(2) Organismul de Investigare Feroviar Roman publica raportul final în Buletinul AFER şi pe site-ul sau din cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER, în cel mai scurt timp posibil şi cel târziu la 12 luni de la data evenimentului. Raportul urmeazã cat se poate de fidel structura de raportare stabilitã în anexa nr. 5. Raportul, inclusiv recomandãrile de siguranta, sunt comunicate pãrţilor prevãzute la art. 22 alin. (3) şi, dupã caz, organismelor şi pãrţilor în cauza din alte state membre ale Uniunii Europene.
(3) Organismul de Investigare Feroviar Roman publica în fiecare an în Buletinul AFER şi pe site-ul sau din cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER, cel târziu pana la data de 30 septembrie, un raport anual descriind investigaţiile desfãşurate în anul precedent, recomandãrile de siguranta emise şi mãsurile luate în conformitate cu recomandãrile emise anterior.
ART. 24
Informaţii care se trimit la Agenţia Feroviara Europeanã
(1) În termen de o saptamana de la decizia de deschidere a unei investigaţii, Organismul de Investigare Feroviar Roman notifica Agenţiei Feroviare Europene cu privire la aceasta. Informaţiile indica data, ora şi locul evenimentului, precum şi tipul sau şi consecinţele în ceea ce priveşte pierderile de vieţi omeneşti, persoanele ranite şi pagubele materiale.
(2) Organismul de Investigare Feroviar Roman trimite Agenţiei Feroviare Europene o copie a raportului final prevãzut la art. 23 alin. (2) şi a raportului anual prevãzut la art. 23 alin. (3).
ART. 25
Recomandãri de siguranta
(1) O recomandare de siguranta formulatã de Organismul de Investigare Feroviar Roman în raportul prevãzut la art. 23 nu creeazã în nici un caz o prezumţie de vinovãţie sau de rãspundere civilã pentru un accident sau incident feroviar.
(2) Recomandãrile sunt adresate Autoritãţii de Siguranta Feroviara Romana şi, atunci când este necesar din cauza caracterului recomandarii, altor organisme sau autoritãţi din România ori altor state membre ale Uniunii Europene. Recomandãrile de siguranta emise de Organismul de Investigare Feroviar Roman sunt luate în considerare şi, dacã este cazul, sunt urmate.
(3) Autoritatea de Siguranta Feroviara Romana şi alte autoritãţi sau organisme ori, dacã este cazul, alte state membre ale Uniunii Europene cãrora li s-au adresat recomandãri raporteazã cel puţin anual Organismului de Investigare Feroviar Roman cu privire la mãsurile luate sau planificate a fi luate drept consecinta a recomandarii.
CAP. VI
Competente de punere în aplicare
ART. 26
Adaptarea anexelor
Toate modificãrile ulterioare ale anexelor la Directiva 2004/49/CE vor fi preluate în legislaţia romana prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 27
Aplicarea procedurilor Comitetului Comisiei Europene privind siguranta feroviara
(1) Comisia Europeanã este asistatã de comitetul înfiinţat prin art. 21 din Directiva 96/48/CE .
(2) Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplica art. 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE , avându-se în vedere dispoziţiile art. 8 din aceasta decizie. Perioada prevãzutã la art. 5 alin. (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la 3 luni.
(3) Când se face referire la prezentul alineat, se aplica art. 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE , avându-se în vedere dispoziţiile art. 8 din aceasta decizie.
(4) Comitetul isi stabileşte regulamentul de procedura.
(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplica în România începând cu data aderãrii la Uniunea Europeanã.
ART. 28
Mãsuri de punere în aplicare
(1) România poate aduce în atenţia Comisiei Europene orice mãsuri privind punerea în aplicare a prezentei legi. Deciziile corespunzãtoare sunt adoptate în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2).
(2) La cererea României sau din proprie initiativa Comisia Europeanã examineazã, într-un caz specific, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor privind certificarea de siguranta şi autorizaţia de siguranta, iar în termen de doua luni de la primirea acestei cereri decide în conformitate cu procedura prevãzutã la art. 27 alin. (2) dacã mãsura aferentã poate continua sa fie aplicatã. Comisia Europeanã comunica decizia sa Parlamentului European, Consiliului European şi statelor membre ale Uniunii Europene.
CAP. VII
Dispoziţii finale
ART. 29
Modificãri la regimul licenţelor de transport feroviar
(1) Cerinţele referitoare la competenta profesionalã sunt îndeplinite dacã operatorul de transport feroviar care solicita o licenta conform legii are structuri organizatorice, tehnice şi personal care poseda cunoştinţele şi/sau experienta necesare pentru exercitarea unui control operational şi a unei supravegheri sigure şi eficace a tipului de operaţii specificate în licenta.
(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, <>Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 343/2003 privind aprobarea normelor pentru acordarea licenţei de transport feroviar şi a certificatului de siguranta, în vederea efectuãrii serviciilor de transport feroviar public şi/sau în interes propriu pe cãile ferate din România, precum şi pentru acordarea autorizaţiei şi certificatului de operare pentru manevra agenţilor economici care efectueazã numai operaţiuni de manevra feroviara, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 1 octombrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modifica corespunzãtor prevederilor prezentei legi.
(3) Se înfiinţeazã Organismul de Licenţe Feroviare Roman, organism independent în cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER, înfiinţat potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 3/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Organismul de Licenţe Feroviare Roman este autoritatea responsabilã cu acordarea licenţelor de transport feroviar din România, desemnatã de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Organismul de Licenţe Feroviare Roman nu efectueazã servicii de transport feroviar şi este independent de operatorii de transport feroviar sau de agenţii economici care efectueazã astfel de servicii.
(4) Conducerea Organismului de Licenţe Feroviare Roman este exercitatã de un comitet director compus din 5 persoane, al cãrui preşedinte este directorul Organismului de Licenţe Feroviare Roman, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(5) Membrii comitetului director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
ART. 30
Modificãri ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 89/2003
Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei legi, <>Ordonanta Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacitãţilor de infrastructura feroviara, tarifarea utilizãrii infrastructurii feroviare şi certificarea în materie de siguranta, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 31 august 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 8/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2004, se modifica dupã cum urmeazã:
1. Titlul va avea urmãtorul cuprins:
"ORDONANTA
privind alocarea capacitãţilor de infrastructura feroviara şi tarifarea utilizãrii infrastructurii feroviare"
2. La articolul 30 alineatul (3), litera f) va avea urmãtorul cuprins:
"f) mãsurile privind accesul în conformitate cu <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cãile ferate romane şi reorganizarea Societãţii Naţionale a Cãilor Ferate Romane, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
3. Articolul 32 se abroga.
ART. 31
Sancţiuni
(1) Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a celor vinovaţi, în condiţiile legii.
(2) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã urmãtoarele fapte:
a) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (4), cu amenda de la 5.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (6), cu amenda de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
c) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (3), cu amenda de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
d) nerespectarea prevederilor art. 18, cu amenda de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
e) nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (2) şi (3), cu amenda de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
f) nerespectarea prevederilor art. 24, cu amenda de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON).
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (2) se fac de cãtre personalul împuternicit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(4) Contravenientul poate achitã, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute la alin. (2), agentul constatator fãcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal.
(5) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(6) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifica Comisiei Europene dispoziţiile prevãzute în prezentul articol pana la data aderãrii, iar dupã aceasta data notifica fãrã întârziere cu privire la orice modificare care le afecteazã.
ART. 32
Punere în aplicare
(1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, <>Hotãrârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Feroviare Romane - AFER se va modifica în mod corespunzãtor, cuprinzând şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale organismelor nou-înfiinţate.
(2) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifica imediat Comisiei Europene cu privire la punerea în aplicare a actelor normative, a regulamentelor şi normelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prevederilor Directivei 2004/49/CE privind siguranta feroviara.
ART. 33
Anexe
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantã din prezenta lege.
*
Prezenta lege transpune Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranta cãilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacitãţilor de infrastructura feroviara şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (Directiva privind siguranta feroviara), publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 164 din 30 aprilie 2004, şi Rectificativul la Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranta cãilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacitãţilor de infrastructura feroviara şi perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (Directiva privind siguranta feroviara), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 220 din 21 iunie 2004.
Aceasta lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucureşti, 16 martie 2006.
Nr. 55.
ANEXA 1
INDICATORI DE SIGURANTA COMUNI (I.S.C.)
Indicatorii de siguranta comuni (I.S.C.) care se raporteazã de cãtre autoritãţile de siguranta:
Indicatorii referitori la activitãţile prevãzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) ar trebui luati în considerare separat, dacã sunt prezentaţi.
Dacã sunt descoperite noi fapte sau erori dupã prezentarea raportului, indicatorii pentru un anumit an sunt modificati sau corectati de autoritatea de siguranta cu prima ocazie convenabila şi cel mai târziu în urmãtorul raport anual.
Pentru indicatorii referitori la accidente, prevãzuţi la alin. (1) de mai jos, Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 91/2003 din 16 decembrie 2002 privind statisticile din transportul feroviar se aplica în mãsura în care informaţiile sunt disponibile.
(1) Indicatori referitori la accidente
1. Numãrul de accidente total şi relativ (pe tren-kilometru) şi o defalcare pe urmãtoarele tipuri de accidente:
- coliziuni de trenuri, inclusiv coliziuni cu obstacole în interiorul gabaritului;
- deraieri de trenuri;
- accidente la treceri de nivel, inclusiv accidente în care sunt implicaţi pietoni la trecerile de nivel;
- accidentari ale persoanelor, produse de material rulant în mişcare, cu excepţia sinuciderilor;
- sinucideri;
- incendii ale materialului rulant;
- altele.
Fiecare accident este raportat la tipul de accident primar, chiar dacã consecinţele accidentului secundar sunt mai grave, de exemplu un incendiu în urma unei deraieri.
2. Numãrul total şi relativ (pe tren-kilometru) de persoane grave ranite şi ucise pe tip de accident, împãrţit în urmãtoarele categorii:
- cãlãtori (de asemenea, în raport cu numãrul total de cãlãtori-kilometri);
- angajaţi, inclusiv personalul contractanţilor;
- utilizatori ai trecerilor de nivel;
- persoane neautorizate în incinta instalaţiilor feroviare;
- altele.
(2) Indicatori referitori la incidente şi incidente evitate la limita
1. Numãrul total şi relativ (pe tren-kilometru) de sine rupte, deformari ale sinelor şi pene de semnalizare
2. Numãrul total şi relativ (pe tren-kilometru) de semnale trecute în situaţie de pericol
3. Numãrul total şi relativ (pe tren-kilometru) de rupturi de roti şi osii la materialul rulant în serviciu.
(3) Indicatori referitori la consecinţele accidentelor
1. Costuri totale şi relative (pe tren-kilometru) în euro ale tuturor accidentelor, calculandu-se şi incluzandu-se, dacã este posibil, urmãtoarele costuri:
- decese şi vãtãmãri;
- indemnizaţii pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor cãlãtorilor, personalului sau terţilor, inclusiv pagube produse mediului;
- înlocuirea sau repararea materialului rulant şi a instalaţiilor feroviare deteriorate;
- întârzieri, perturbari şi redirectionari ale traficului, inclusiv costuri suplimentare pentru personal şi pierderea veniturilor viitoare.
Din costurile de mai sus sunt deduse indemnizaţiile sau compensaţiile recuperate ori estimate ca urmând sa fie recuperate de la terţi, cum ar fi proprietarii autovehiculelor implicate în accidentele la trecerile de nivel. Indemnizaţiile recuperate prin poliţele de asigurare deţinute de operatorii de transport feroviar sau administratorii de infrastructura nu sunt deduse.
2. Numãrul total şi relativ (pe numãr de ore lucrate) al orelor de lucru ale personalului şi contractanţilor, pierdut în urma accidentelor.
(4) Indicatori referitori la siguranta tehnica a infrastructurii şi aplicarea acesteia
1. Procentaj de linii dotate cu un sistem de protecţie automatã a trenurilor (ATP) în funcţiune, procentaj de kilometri-tren utilizând sisteme ATP operationale
2. Numãr de treceri de nivel (total şi pe kilometru de linie). Procentaj de treceri de nivel cu protecţie automatã sau manualã.
(5) Indicatori referitori la gestionarea siguranţei
Auditurile interne realizate de administratorii de infrastructura şi operatorii de transport feroviar, prevãzute în documentaţia sistemului de management al siguranţei. Numãrul total de audituri realizate şi numãrul ca procentaj din auditurile necesare (şi/sau planificate).
(6) Definiţii
Autoritãţile de raportare pot utiliza definiţiile indicatorilor aplicate la nivel naţional, precum şi metodele de calculare a costurilor la prezentarea datelor în conformitate cu prezenta anexa. Toate definiţiile şi metodele de calcul în uz sunt explicate într-o anexa la raportul anual descris în art. 18.
ANEXA 2
NORME NAŢIONALE DE SIGURANTA
Normele naţionale de siguranta care urmeazã sa fie notificate Comisiei Europene în conformitate cu procedura descrisã la art. 8 includ:
1. norme privind obiectivele de siguranta şi metodele de siguranta naţionale existente;
2. norme privind cerinţele pentru sistemele de management al siguranţei şi certificarea de siguranta a operatorilor de transport feroviar;
3. norme privind cerinţele pentru autorizarea introducerii în circulaţie şi a întreţinerii unui material rulant nou şi modificat substanţial care încã nu este acoperit de S.T.I. Notificarea include norme pentru schimbul de material rulant între operatorii de transport feroviar, sistemele de înregistrare şi cerinţe privind procedurile de încercare;
4. norme comune de exploatare a reţelei feroviare care nu sunt acoperite încã de S.T.I., inclusiv norme referitoare la sistemul de semnalizare şi gestionare a traficului;
5. norme de stabilire a unor cerinţe privind normele interne suplimentare de exploatare (norme ale societãţilor) care trebuie stabilite de administratorii de infrastructura şi operatorii de transport feroviar;
6. norme referitoare la cerinţele pentru personalul care executa sarcini critice de siguranta, inclusiv criterii de selecţie, stare buna din punct de vedere medical şi formare şi certificare profesionalã, în mãsura în care nu sunt încã acoperite de S.T.I.;
7. norme privind investigarea accidentelor şi incidentelor.
ANEXA 3
SISTEME DE MANAGEMENT AL SIGURANŢEI
1. Cerinţe ale sistemului de management al siguranţei
Sistemul de management al siguranţei trebuie documentat în toate pãrţile relevante şi descrie în special distribuţia responsabilitãţilor în organizaţia administratorului de infrastructura sau a operatorului de transport feroviar. Acesta indica modul în care este asigurata gestiunea la diferite niveluri, modul în care sunt implicaţi personalul şi reprezentanţii sãi la toate nivelurile şi modul în care este asigurata îmbunãtãţirea continua a sistemului de management al siguranţei.
2. Elemente de baza ale sistemului de management al siguranţei
Elementele de baza ale sistemului de management al siguranţei sunt urmãtoarele:
a) o politica de siguranta aprobatã de directorul general al organizaţiei şi comunicatã întregului personal;
b) obiective calitative şi cantitative ale organizaţiei pentru întreţinerea şi ameliorarea siguranţei, precum şi planuri şi proceduri pentru atingerea acestor obiective;
c) proceduri pentru atingerea standardelor tehnice şi operationale existente, noi şi modificate, ori a altor condiţii prescriptive stabilite:
- în S.T.I.; sau
- în norme naţionale de siguranta prevãzute la art. 8 şi în anexa nr. 2; sau
- în alte norme relevante; sau
- în decizii ale autoritãţilor,
şi proceduri pentru asigurarea conformitatii cu standardele şi alte condiţii prescriptive pe întregul ciclu de viata al echipamentelor şi operaţiunilor;
d) proceduri şi metode pentru realizarea evaluãrii riscului şi pentru punerea în aplicare a mãsurilor de control al riscurilor atunci când o schimbare a condiţiilor de exploatare sau un material nou impune riscuri noi asupra infrastructurii şi operaţiunilor;
e) asigurarea unor programe pentru formarea de personal şi sisteme pentru menţinerea competentei personalului şi deci realizarea sarcinilor în bune condiţii;
f) mãsuri pentru asigurarea unor informaţii suficiente în cadrul organizaţiei şi, dacã este cazul, între organizaţii care funcţioneazã pe aceeaşi infrastructura;
g) proceduri şi formate pentru modalitatea de documentare a informaţiilor de siguranta şi desemnarea procedurii pentru controlul configurarii informaţiilor de siguranta vitale;
h) proceduri pentru asigurarea raportarii, investigarii şi analizarii accidentelor, incidentelor, incidentelor evitate la limita şi a altor evenimente periculoase, precum şi pentru luarea mãsurilor preventive necesare;
i) asigurarea unor planuri de acţiune, alerte şi informaţii în caz de urgenta, convenite cu autoritãţile publice corespunzãtoare;
j) dispoziţii pentru auditarea interna repetatã a sistemului de management al siguranţei.
ANEXA 4
DECLARAŢII
pentru certificatul de siguranta specifica reţelei
Documentele urmãtoare trebuie prezentate pentru a permite autoritãţii de siguranta sa furnizeze partea certificatului de siguranta care este specifica reţelei:
- documentaţie din partea operatorului de transport feroviar privind S.T.I. sau pãrţi de ST.I. şi, dacã sunt relevante, norme naţionale de siguranta şi alte norme aplicabile operaţiunilor sale, personalului şi materialului rulant al acestuia şi privind modul în care sistemul de management al siguranţei asigura conformitatea;
- documentaţie din partea operatorului de transport feroviar privind diferitele categorii de personal angajat sau contractat pentru exploatare, inclusiv probe privind îndeplinirea cerinţelor S.T.I. ori a normelor naţionale şi a certificãrii corecte a acestora;
- documentaţie din partea operatorului de transport feroviar privind diferitele categorii de material rulant utilizat pentru exploatare, inclusiv probe privind îndeplinirea cerinţelor S.T.I. sau a normelor naţionale, precum şi privind certificarea corecta a acestora.
Pentru a evita dublarea muncii şi pentru a reduce volumul informaţiilor ar trebui prezentate numai informaţii sumare cu privire la elementele care respecta S.T.I. şi celelalte cerinţe prevãzute în <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteza şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar convenţional transeuropean.
ANEXA 5
CONŢINUTUL
principal al raportului de investigare asupra
accidentelor şi incidentelor
(1) Rezumat
Rezumatul cuprinde o scurta descriere a evenimentului, când şi unde a avut loc, precum şi consecinţele sale. Acesta prezintã cauzele directe, precum şi factorii care au contribuit la eveniment şi cauzele subiacente stabilite de investigatie. Sunt indicate principalele recomandãri, precum şi informaţii privind destinatarii acestora.
(2) Fapte imediate ale evenimentului
1. Evenimentul:
- data, ora exactã şi locul evenimentului;
- descrierea evenimentelor şi a locului accidentului, inclusiv eforturile serviciilor de salvare şi de urgenta;
- decizia de a lansa o investigatie, compozitia echipei de investigatori şi desfãşurarea investigatiei.
2. Circumstanţele evenimentului:
- personalul şi contractanţii implicaţi, alte pãrţi şi martori;
- trenurile şi compozitia lor, inclusiv numerele de înregistrare a articolelor de material rulant implicate;
- descrierea infrastructurii şi a sistemului de semnalizare - tipuri de sine, macazuri, anclansare, semnale, protecţia trenului;
- mijloace de comunicare;
- lucrãri desfãşurate la/sau în vecinãtatea locului evenimentului;
- declanşarea planului de urgenta feroviar şi lantul sau de evenimente;
- declanşarea planului de urgenta al serviciilor publice de salvare, al poliţiei şi al serviciilor medicale şi lantul sau de evenimente.
3. Pierderi de vieţi omeneşti, persoane ranite şi pagube materiale:
- cãlãtori şi terţe persoane, personal, inclusiv contractanţi;
- incarcatura, bagaje şi alte bunuri;
- material rulant, infrastructura şi mediu.
4. Circumstanţe externe:
- condiţii meteorologice şi referinte geografice.
(3) Înregistrarea investigatiilor şi anchetelor
1. Rezumatul marturiilor (sub rezerva protecţiei identitãţii persoanelor):
- personal feroviar, inclusiv contractanţi;
- alţi martori.
2. Sistemul de management al siguranţei:
- organizaţia-cadru şi modul în care sunt date şi aduse la îndeplinire ordinele;
- cerinţele de personal şi modul de aplicare a acestora;
- rutine pentru controale şi audituri interne, precum şi rezultatele acestora;
- interfata dintre diferiţii actori implicaţi în infrastructura.
3. Norme şi reglementãri:
- norme şi reglementãri comunitare şi naţionale relevante;
- alte norme, precum normele de exploatare, instrucţiunile locale, cerinţele de personal, prescripţiile de întreţinere şi standardele aplicabile.
4. Funcţionarea materialului rulant şi a instalaţiilor tehnice:
- sistem de semnalizare şi de control-comanda, inclusiv înregistrãri din aparatele de înregistrare automatã a datelor;
- infrastructura;
- echipamente de comunicaţii;
- material rulant, inclusiv înregistrãri din aparate automate de înregistrare a datelor.
5. Documentaţia privind sistemul de operare:
- mãsuri luate de personal pentru controlarea traficului şi semnalizare;
- schimbul de mesaje verbale în legatura cu evenimentul, inclusiv documentaţie din înregistrãri;
- mãsuri luate pentru protecţia şi salvgardarea locului evenimentului.
6. Interfata om-masina-organizaţie:
- timp de lucru aplicat personalului implicat;
- circumstanţe medicale şi personale cu influenta asupra evenimentului, inclusiv existenta stresului fizic sau psihologic;
- proiectarea echipamentului cu impact asupra interfetei om-masina.
7. Evenimente anterioare cu caracter similar
(4) Analiza şi concluzii
1. Descriere finala a lantului de evenimente:
- stabilirea de concluzii privind evenimentul, pe baza faptelor stabilite la pct. (3).
2. Discuţie:
- analiza faptelor stabilite la pct. (3) cu scopul de a trage concluzii cu privire la cauzele evenimentului şi performanţele serviciilor de salvare.
3. Concluzii:
- cauze directe şi imediate ale evenimentului, inclusiv factorii care au contribuit la eveniment legaţi de acţiunile întreprinse de persoane implicate sau starea materialului rulant ori a instalaţiilor tehnice;
- cauze subiacente referitoare la competente, proceduri şi întreţinere;
- cauze primare legate de condiţiile cadrului de reglementare şi aplicarea sistemului de management al siguranţei.
4. Observaţii suplimentare:
- deficiente şi lacune constatate în cursul investigatiei, dar fãrã relevanta pentru concluziile asupra cauzelor.
(5) Mãsuri care au fost luate
- Înregistrarea mãsurilor deja luate sau adoptate drept consecinta a evenimentului
(6) Recomandãri
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
