Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Terorismul reprezintã ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţãri care prezintã pericol public şi afecteazã securitatea naţionalã, având urmãtoarele caracteristici:
a) sunt sãvârşite premeditat de entitãţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţã de alte entitãţi, împotriva cãrora acţioneazã prin modalitãţi violente şi/sau distructive;
b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de naturã politicã;
c) vizeazã factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricãrui alt segment aparţinând acestora;
d) produc stãri cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit sã atragã atenţia asupra scopurilor urmãrite.
ART. 2
Faptele sãvârşite de entitãţile teroriste sunt sancţionate potrivit prevederilor prezentei legi, dacã îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiţii:
a) sunt sãvârşite, de regulã, cu violenţã şi produc stãri de nelinişte, nesiguranţã, teamã, panicã sau teroare în rândul populaţiei;
b) atenteazã grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra factorilor materiali;
c) urmãresc realizarea unor obiective specifice, de naturã politicã, prin determinarea autoritãţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale sã dispunã, sã renunţe sau sã influenţeze luarea unor decizii în favoarea entitãţii teroriste.
ART. 3
Actele de terorism sunt de naturã transnaţionalã, dacã:
a) sunt sãvârşite pe teritoriul a cel puţin douã state;
b) sunt sãvârşite pe teritoriul unui stat, dar o parte a planificãrii, pregãtirii, conducerii sau a controlului acestora are loc pe teritoriul altui stat;
c) sunt sãvârşite pe teritoriul unui stat, dar implicã o entitate teroristã care desfãşoarã activitãţi pe teritoriul altui stat;
d) sunt sãvârşite pe teritoriul unui stat, dar au efecte substanţiale pe teritoriul altui stat.
ART. 4
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele înţelesuri:
1. entitate teroristã - persoanã, grupare, grup structurat sau organizaţie care:
a) comite sau participã la acte teroriste;
b) se pregãteşte sã comitã acte teroriste;
c) promoveazã sau încurajeazã terorismul;
d) sprijinã, sub orice formã, terorismul;
2. terorist - persoana care a sãvârşit o infracţiune prevãzutã de prezenta lege ori intenţioneazã sã pregãteascã, sã comitã, sã faciliteze sau sã instige la acte de terorism;
3. grup structurat - un grup care nu este format aleatoriu pentru sãvârşirea imediatã a unui act terorist, nu presupune un numãr constant de membri şi nu necesitã stabilirea, în prealabil, a rolului acestora sau a unei structuri ierarhice;
4. grupare teroristã - grup structurat mai mare de douã persoane, înfiinţat de o anumitã perioadã de timp şi care acţioneazã concertat pentru comiterea de acte teroriste;
5. organizaţie teroristã - structurã constituitã ierarhic, cu ideologie proprie de organizare şi acţiune, având reprezentare atât la nivel naţional, cât şi internaţional şi care, pentru realizarea scopurilor specifice, foloseşte modalitãţi violente şi/sau distructive;
6. conducerea unei entitãţi teroriste - îndrumarea, supravegherea, controlul sau coordonarea activitãţilor unui grup structurat, ale unei grupãri sau organizaţii teroriste;
7. acţiuni teroriste - pregãtirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea şi controlul asupra actului terorist, precum şi orice alte activitãţi desfãşurate ulterior comiterii acestuia, dacã au legãturã cu actul terorist;
8. resurse financiare - fondurile colectate sau realizate, direct ori indirect, precum şi conturile aparţinând persoanelor fizice sau juridice ori depozitele bancare ale acestora;
9. resurse logistice - bunuri mobile sau imobile, deţinute cu orice titlu, mijloace de telecomunicaţii, mijloace de comunicare în masã standard sau speciale, societãţi comerciale, mijloace de îndoctrinare, instruire şi antrenament, documente de identitate contrafãcute sau eliberate în baza unor declaraţii false, elemente de deghizare şi mascare, precum şi orice alte bunuri;
10. factori umani specifici - persoanele incluse direct în mecanismele funcţionale politogene ale entitãţii-ţintã, respectiv demnitari, militari, funcţionari, precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale;
11. factori umani nespecifici - persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entitãţii-ţintã, în general populaţia civilã;
12. factori materiali - factorii de mediu, culturile agricole şi şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de importanţã strategicã, militare sau cu utilitate militarã, facilitãţile de infrastructurã ale vieţii sociale, facilitãţile de stat şi guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi valorile naţionale, precum şi bunurile mobile sau imobile ale organizaţiilor internaţionale;
13. facilitãţi de stat şi guvernamentale - mijloacele de transport permanente sau temporare, folosite de reprezentanţii unui stat, membrii guvernului, ai autoritãţii legislative sau judecãtoreşti, funcţionarii, angajaţii unui stat sau ai oricãrei alte autoritãţi publice ori ai unei organizaţii interguvernamentale, în legãturã cu actele lor oficiale;
14. obiective de importanţã strategicã - obiectivele forţelor armate sau cele de importanţã deosebitã pentru apãrarea ţãrii, activitatea statului, economie, culturã şi artã, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor organizaţii internaţionale, precum şi facilitãţile de infrastructurã sau locurile de utilitate publicã;
15. loc de utilitate publicã - acea parte a unei clãdiri, teren, stradã, cale navigabilã, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educaţional, religios, de recreere, precum şi orice alt loc care este accesibil publicului;
16. facilitãţi de infrastructurã - utilitatea publicã sau privatã care asigurã sau distribuie servicii în beneficiul populaţiei, precum: apã şi canalizare, energie, combustibil, comunicaţii, servicii bancare şi servicii medicale, reţele de telecomunicaţii şi informaţionale;
17. sistem de transport - toate facilitãţile, mijloacele de transport şi instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mãrfuri;
18. criza teroristã - situaţia de fapt creatã anterior sau în urma sãvârşirii unui atac terorist, prin care:
a) sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activitãţi economice, sociale, politice sau de altã naturã;
b) sunt puşi în pericol factori umani, specifici şi nespecifici, sau factori materiali importanţi;
c) siguranţa populaţiei sau a unei colectivitãţi este expusã la riscuri majore;
d) este necesar a se acţiona prin mãsuri defensive ori ofensive pentru înlãturarea ameninţãrilor generate de situaţia de fapt creatã;
19. profit al entitãţii teroriste - orice bun care reprezintã, parţial sau total, direct ori indirect, un beneficiu obţinut în urma sãvârşirii actelor teroriste sau a desfãşurãrii unor activitãţi conexe terorismului;
20. intervenţie antiteroristã - ansamblul mãsurilor defensive realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilitãţii factorilor umani, specifici şi nespecifici, şi a factorilor materiali;
21. intervenţie contrateroristã - ansamblul mãsurilor ofensive realizate în scopul capturãrii sau anihilãrii teroriştilor, eliberãrii ostaticilor şi restabilirii ordinii legale, în cazul desfãşurãrii ori producerii unui atac terorist.
CAP. II
Realizarea activitãţii de prevenire şi combatere a terorismului
SECŢIUNEA 1
Sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului
ART. 5
Prevenirea şi combaterea terorismului se realizeazã în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale privind reprimarea terorismului, la care România este parte, precum şi cu respectarea reglementãrilor internaţionale şi a legislaţiei interne referitoare la drepturile omului.
ART. 6
(1) La nivel naţional activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se organizeazã şi se desfãşoarã în mod unitar, potrivit prezentei legi.
(2) În acest scop cooperarea în domeniu se realizeazã ca Sistem naţional de prevenire şi combatere a terorismului, denumit în continuare SNPCT, la care participã urmãtoarele autoritãţi şi instituţii publice:
a) Serviciul Român de Informaţii, cu rol de coordonare tehnicã;
b) Ministerul Administraţiei şi Internelor;
c) Ministerul Apãrãrii Naţionale;
d) Ministerul Afacerilor Externe;
e) Ministerul Economiei şi Comerţului;
f) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale;
g) Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor;
h) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
i) Ministerul Sãnãtãţii;
j) Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei;
k) Ministerul Finanţelor Publice;
l) Ministerul Integrãrii Europene; m) Ministerul Justiţiei;
n) Serviciul de Informaţii Externe;
o) Serviciul de Protecţie şi Pazã;
p) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale;
q) Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
r) Banca Naţionalã a României;
s) Agenţia Naţionalã de Control al Exporturilor;
t) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor;
u) Comisia Naţionalã pentru Controlul Activitãţilor Nucleare.
(3) În structura Serviciului Român de Informaţii - ca autoritate naţionalã în domeniu - se înfiinţeazã Centrul de coordonare operativã antiteroristã, denumit în continuare CCOA, prin intermediul cãruia Serviciul Român de Informaţii asigurã coordonarea tehnicã a SNPCT.
ART. 7
În scopul prevenirii şi combaterii actelor de terorism şi a faptelor asimilate acestora, autoritãţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT desfãşoarã activitãţi specifice, individual sau în cooperare, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele lor legale şi cu prevederile Protocolului general de organizare şi funcţionare a Sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, aprobat de Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii.
ART. 8
Ministerele şi celelalte autoritãţi şi instituţii publice cu atribuţii în aplicarea prevederilor prezentei legi au obligaţia de a sesiza Serviciul Român de Informaţii cu privire la persoanele fizice şi juridice suspecte de sãvârşirea sau de favorizarea în orice mod a actelor de terorism.
ART. 9
Instituţiile şi persoanele juridice, altele decât cele din componenţa SNPCT, precum şi persoanele fizice, care au cunoştinţã despre date şi indicii privind comiterea, favorizarea ori finanţarea actelor de terorism, au urmãtoarele obligaţii:
a) sã sesizeze de îndatã autoritãţile competente în domeniu;
b) sã permitã accesul reprezentanţilor autoritãţilor competente în imobile, precum şi la datele şi informaţiile care au legãturã cu actele de terorism;
c) sã acorde sprijinul necesar îndeplinirii atribuţiilor pe linia prevenirii şi combaterii terorismului, la solicitarea autoritãţilor competente.
ART. 10
Atribuţiile specifice, potrivit art. 7, pe linia prevenirii terorismului constau în:
a) activitãţi informativ-operative;
b) activitãţi împotriva fluxurilor de alimentare cu resurse umane a entitãţilor teroriste, desfãşurate în interiorul şi/sau în exteriorul teritoriului naţional;
c) activitãţi împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acţiune, precum şi cu resurse financiare, logistice sau informaţionale a entitãţilor teroriste, desfãşurate în interiorul şi/sau în exteriorul teritoriului naţional;
d) activitãţi de pazã, protecţie şi alte forme speciale de descurajare realizate de forţele unor autoritãţi şi instituţii publice din componenţa SNPCT, pentru asigurarea securitãţii principalelor categorii de factori umani şi de obiective autohtone ori strãine de pe teritoriul naţional, precum şi a principalelor obiective româneşti din strãinãtate, potenţial vizate de entitãţi teroriste;
e) activitãţi de pregãtire a intervenţiei în urgenţe civile, generate de acţiuni teroriste, în vederea limitãrii şi combaterii efectelor acestora;
f) activitãţi de informare şi relaţii publice;
g) activitãţi de cooperare internaţionalã;
h) activitãţi de instruire şi perfecţionare profesionalã;
i) activitãţi destinate optimizãrii continue a cadrului legislativ aplicabil categoriilor de misiuni ce revin SNPCT, inclusiv sub aspect penal şi procesual-penal.
ART. 11
Atribuţiile specifice, potrivit art. 7, pe linia combaterii terorismului constau în:
a) activitãţi de identificare şi alte activitãţi desfãşurate, potrivit atribuţiilor autoritãţilor şi instituţiilor publice componente ale SNPCT, în vederea tragerii la rãspundere, potrivit legii, a persoanelor care iniţiazã, pregãtesc, comit ori favorizeazã actele de terorism;
b) intervenţia antiteroristã, în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, şi, respectiv, intervenţia contrateroristã, când se desfãşoarã ori s-au produs atacuri teroriste;
c) participarea la operaţiuni de combatere a terorismului prin cooperare internaţionalã.
ART. 12
(1) În cazul unui atac terorist, Serviciul Român de Informaţii, prin unitatea specializatã, executã intervenţia contrateroristã, independent sau în cooperare cu alte forţe abilitate, pe întregul teritoriu al ţãrii, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti, în scopul capturãrii ori anihilãrii acestora, eliberãrii ostaticilor şi al restabilirii ordinii legale.
(2) Intervenţia contrateroristã se executã cu aprobarea Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii şi se realizeazã potrivit metodologiei elaborate de Serviciul Român de Informaţii, aprobatã prin hotãrâre a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii.
(3) Intervenţia antiteroristã, în situaţia iminenţei producerii unui atac terorist, se realizeazã în condiţiile metodologiei aprobate de conducerea Serviciului Român de Informaţii.
(4) La solicitarea Serviciului Român de Informaţii, în funcţie de amploarea şi de natura acţiunii teroriste, pot fi angrenate, în condiţiile legii, forţe cu misiuni specifice din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Serviciul de Protecţie şi Pazã, precum şi din alte structuri din sistemul securitãţii şi apãrãrii naţionale.
ART. 13
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la art. 10 şi 11, autoritãţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT desemneazã reprezentanţi, la nivelul de secretari de stat sau de subsecretari de stat, care se întrunesc în şedinţã plenarã, cel puţin o datã pe an, la care participã şi prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Autoritãţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT desemneazã experţi permanenţi, care constituie un grup de lucru ce se întruneşte o datã la 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.
(3) Cu ocazia întrunirilor prevãzute la alin. (2), grupul de lucru evalueazã modul de îndeplinire a prevederilor Protocolului general de organizare şi funcţionare a SNPCT şi prezintã Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii rapoarte în consecinţã.
ART. 14
(1) CCOA este structura organizatorico-funcţionalã ce asigurã continuitatea şi coerenţa funcţionãrii sistemului de legãturã ce articuleazã componentele SNPCT.
(2) Autoritãţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT vor desemna câte un reprezentant permanent la CCOA, în vederea asigurãrii schimbului de date şi informaţii.
(3) Structura şi efectivele CCOA se aprobã prin hotãrâre a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii.
(4) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Serviciul Român de Informaţii va supune aprobãrii Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii Regulamentul de organizare şi funcţionare a CCOA.
ART. 15
Autoritãţile şi instituţiile publice cu responsabilitãţi în SNPCT asigurã accesul reprezentanţilor CCOA în sediile lor şi în obiectivele speciale din componenţa acestora, pentru verificarea informaţiilor şi/sau desfãşurarea activitãţilor specifice de prevenire şi combatere a terorismului.
ART. 16
Sunt exceptate de la prevederile art. 15 Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pazã şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
ART. 17
CCOA are urmãtoarele atribuţii:
a) coordoneazã activitãţile desfãşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi desemnaţi de autoritãţile şi instituţiile publice din componenţa SNPCT;
b) asigurã operativ schimbul de date şi informaţii între autoritãţile şi instituţiile publice componente ale SNPCT privind activitãţile cu caracter terorist;
c) integreazã datele şi informaţiile obţinute, în scopul stabilirii şi întreprinderii mãsurilor care se impun;
d) monitorizeazã activitãţile teroriste şi informeazã operativ autoritãţile şi instituţiile publice abilitate din cadrul SNPCT;
e) în situaţii de crizã teroristã asigurã suportul logistic şi operaţional pentru funcţionarea operativã a Centrului Naţional de Acţiune Antiteroristã, care este integrat funcţional în mecanismul general de gestionare a crizelor şi organizat conform legii;
f) transmite autoritãţilor şi instituţiilor publice competente din cadrul SNPCT datele şi informaţiile care fac obiectul întreprinderii de mãsuri, conform atribuţiilor legale.
ART. 18
În structura organizatoricã a autoritãţilor şi instituţiilor publice componente ale SNPCT se înfiinţeazã compartimente speciale, cu funcţionare permanentã, şi se desemneazã persoane care asigurã suportul structural şi funcţional pentru desfãşurarea coerentã a activitãţilor de cooperare, precum şi legãtura continuã cu CCOA.
ART. 19
(1) Sarcina privind actualizarea periodicã a prevederilor Protocolului general de organizare şi funcţionare a SNPCT revine membrilor SNPCT, în funcţie de modificãrile înregistrate în domeniu, precum şi Serviciului Român de Informaţii, în calitate de coordonator tehnic.
(2) Orice modificare a Protocolului general de organizare şi funcţionare a SNPCT va fi supusã aprobãrii Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii.
SECŢIUNEA a 2-a
Mãsuri privind desfãşurarea unor activitãţi în scopul culegerii de informaţii
ART. 20
Ameninţãrile la adresa securitãţii naţionale a României, prevãzute la <>art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, inclusiv faptele de terorism prevãzute în prezenta lege, constituie temeiul legal pentru a se propune procurorului de cãtre organele de stat cu atribuţii în domeniul securitãţii naţionale, în cazuri justificate, sã solicite autorizarea efectuãrii unor activitãţi în scopul culegerii de informaţii, constând în: interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor, cãutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a cãror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.
ART. 21
(1) Propunerea se formuleazã în scris şi trebuie sã cuprindã: date sau indicii din care sã rezulte existenţa unei ameninţãri la adresa securitãţii naţionale, pentru a cãrei descoperire, prevenire sau contracarare se impune emiterea autorizãrii; categoriile de activitãţi pentru a cãror efectuare este necesarã autorizarea; identitatea persoanei ale cãrei comunicaţii trebuie interceptate, dacã este cunoscutã, sau a persoanei care deţine informaţiile, documentele ori obiectele ce trebuie obţinute; descrierea generalã, dacã şi când este posibil, a locului unde urmeazã a fi efectuate activitãţile autorizate; durata de valabilitate a autorizãrii.
(2) Propunerea se înainteazã procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este examinatã sub aspectul temeiniciei şi legalitãţii de procurori anume desemnaţi de acesta.
(3) Dacã se apreciazã cã propunerea este nejustificatã, procurorul o respinge prin rezoluţie motivatã, comunicând aceasta de îndatã organului care a formulat-o.
(4) Dacã în termen de 24 de ore de la înregistrarea cererii se apreciazã cã propunerea este întemeiatã şi sunt întrunite toate condiţiile prevãzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau înlocuitorul de drept al acestuia solicitã în scris preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea activitãţilor propuse.
(5) Solicitarea trebuie sã cuprindã datele menţionate la alin. (1).
(6) Solicitarea este examinatã în camera de consiliu de judecãtori anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care o admit sau o resping motivat, prin încheiere.
(7) În cazul în care solicitarea este respinsã, aceasta se restituie procurorului, împreunã cu un exemplar al încheierii.
(8) Dacã apreciazã cã solicitarea este justificatã, o datã cu încheierea de admitere judecãtorul emite mandat prin care autorizeazã efectuarea activitãţilor propuse.
(9) Mandatul se înmâneazã reprezentantului anume desemnat al organului care a propus autorizarea şi trebuie sã cuprindã: categoriile de comunicaţii care pot fi interceptate, categoriile de informaţii, documente sau obiecte care pot fi obţinute; datele de identitate ale persoanei ale cãrei comunicaţii trebuie interceptate sau care se aflã în posesia datelor, informaţiilor ori obiectelor ce trebuie obţinute, dacã sunt cunoscute; descrierea generalã a locului în care urmeazã a fi executat mandatul; organul împuternicit cu executarea; durata de valabilitate a mandatului.
(10) Durata de valabilitate a mandatului nu poate depãşi 6 luni; în cazuri întemeiate judecãtorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pot prelungi, la cerere, durata mandatului, fiecare prelungire neputând depãşi 3 luni.
(11) În acest caz se va urma procedura prevãzutã la alin. (1)-(9).
(12) Solicitarea, emiterea şi punerea în aplicare a mandatului se fac cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
(13) Organele care au propus autorizarea activitãţilor pentru care s-a emis mandatul sunt obligate sã le întrerupã de îndatã atunci când temeiurile care le-au justificat au încetat şi sã îl informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(14) Aceleaşi organe au obligaţia sã îl informeze în scris pe procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre rezultatul activitãţilor autorizate prin mandat şi despre mãsurile luate, conform legii.
ART. 22
(1) În situaţii deosebite care impun înlãturarea unor pericole iminente pentru securitatea naţionalã, organele de stat specializate cu atribuţii în domeniu pot efectua activitãţile prevãzute de art. 20, fãrã autorizarea menţionatã de prezenta lege, urmând ca solicitarea sã fie înaintatã de îndatã ce este posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore.
(2) Dacã judecãtorul apreciazã cã nu se mai impune continuarea activitãţilor prevãzute la alin. (1), dispune încetarea de îndatã a acestora.
CAP. III
Prevenirea finanţãrii actelor de terorism
SECŢIUNEA 1
Operaţiuni financiar-bancare interzise
ART. 23
(1) Sunt interzise operaţiunile financiar-bancare între rezidenţi şi nerezidenţi, precum şi între nerezidenţi, constând în operaţiuni de cont curent sau de cont de capital, inclusiv operaţiunile de schimb valutar, astfel cum sunt definite prin reglementãrile valutare emise de Banca Naţionalã a României, efectuate pentru sau în contul persoanelor fizice ori juridice prevãzute în anexa la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizãrii sistemului financiar-bancar în scopul finanţãrii de acte de terorism, aprobatã prin <>Legea nr. 466/2002 .
(2) Activele persoanelor cuprinse în anexa prevãzutã la alin. (1) sunt blocate, fiind interzis orice transfer, prin orice modalitate, inclusiv bancarã.
ART. 24
(1) Anexa prevãzutã la art. 23 alin. (1) se completeazã şi se actualizeazã periodic prin hotãrâre a Guvernului, în baza informaţiilor primite de la Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
(2) Completarea şi actualizarea anexei prevãzute la art. 23 alin. (1) se fac, în mãsura posibilului, cu date de identificare a persoanelor fizice şi juridice, precum naţionalitatea, cetãţenia, data şi locul naşterii, în cazul persoanelor fizice, şi sediul, naţionalitatea şi numãrul de înregistrare, în cazul persoanelor juridice.
(3) Datele de identificare se solicitã Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite de cãtre Ministerul Afacerilor Externe, la cererea Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 25
Personalul instituţiilor financiar-bancare are obligaţia de a refuza efectuarea operaţiunilor prevãzute la art. 23 alin. (1) şi de a sesiza de îndatã Parchetul de pe lângã Curtea de Apel.
SECŢIUNEA a 2-a
Operaţiuni financiar-bancare supuse autorizãrii
ART. 26
(1) Autoritãţile şi instituţiile publice cu responsabilitãţi în SNPCT, precum şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor colaboreazã pentru întocmirea şi actualizarea listelor cuprinzând persoanele fizice şi juridice suspecte de sãvârşirea sau finanţarea actelor de terorism, altele decât cele menţionate în anexa prevãzutã la art. 23 alin. (1), care se transmit CCOA.
(2) Listele cuprind şi datele de identificare prevãzute la art. 24 alin. (2).
(3) În cazul în care listele nu cuprind datele de identificare, CCOA solicitã efectuarea verificãrilor care se impun pentru obţinerea informaţiilor necesare, potrivit competenţelor ce revin fiecãrei instituţii.
ART. 27
Listele rezultate sunt transmise de CCOA Ministerului Finanţelor Publice, care întocmeşte o listã unicã pe baza listelor prevãzute la art. 26 alin. (1), pe care o supune spre aprobare Guvernului.
ART. 28
Operaţiunile financiar-bancare prevãzute la art. 23 alin. (1), dacã sunt efectuate pentru sau în contul persoanelor înscrise în lista prevãzutã la art. 27, sunt supuse autorizãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României, a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor, dupã caz.
ART. 29
(1) Personalul instituţiilor financiar-bancare are obligaţia de a sesiza conducerea instituţiei din care face parte cu privire la solicitarea de a efectua operaţiunea financiar-bancarã supusã autorizãrii.
(2) Instituţiile financiar-bancare din România prezintã de îndatã Bãncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sau Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor documentaţia privind operaţiunea financiar-bancarã supusã autorizãrii.
ART. 30
(1) Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, în termen de 5 zile de la prezentarea documentaţiei, emite autorizarea operaţiunii prevãzute la art. 28 sau, dupã caz, refuzã emiterea autorizãrii şi sesizeazã Parchetul de pe lângã Curtea de Apel, precum şi Serviciul Român de Informaţii.
(2) Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor emit, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, reglementãri privind documentaţia necesarã operaţiunilor financiar-bancare supuse autorizãrii.
ART. 31
Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor controleazã modul de ducere la îndeplinire de cãtre instituţiile supravegheate a dispoziţiilor prezentei legi şi aplicã sancţiunile legale prevãzute în competenţa acestora.
CAP. IV
Infracţiuni şi contravenţii
ART. 32
(1) Constituie acte de terorism urmãtoarele infracţiuni sãvârşite în condiţiile prevederilor art. 2:
a) infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevãzute în art. 174-176 din Codul penal, vãtãmarea corporalã şi vãtãmarea corporalã gravã, prevãzute în art. 181 şi 182 din Codul penal, precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal, prevãzutã în art. 189 din Codul penal;
b) infracţiunile prevãzute în <>art. 106-109 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian, republicatã;
c) infracţiunile de distrugere, prevãzute în art. 217 şi 218 din Codul penal;
d) infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, de nerespectare a regimului materialelor nucleare şi al altor materii radioactive, precum şi de nerespectare a regimului materiilor explozive, prevãzute în art. 279, 279^1 şi 280 din Codul penal;
e) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea cãtre alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme;
f) introducerea sau rãspândirea în atmosferã, pe sol, în subsol ori în apã de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurãtor;
g) ameninţarea cu sãvârşirea faptelor prevãzute la lit. a)-f).
(2) Actele de terorism prevãzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul infracţiunilor prevãzute la lit. a)-d), maximul pedepsei cu închisoarea prevãzute de lege se majoreazã cu 5 ani, fãrã a se putea depãşi maximul general al pedepsei închisorii, şi se aplicã pedeapsa interzicerii unor drepturi;
b) în cazul infracţiunilor prevãzute la lit. e) şi f), pedeapsa este închisoarea de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracţiunii prevãzute la lit. g), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) În cazul infracţiunilor de distrugere prevãzute la art. 217 din Codul penal, sãvârşite în condiţiile alin. (1), nu se poate aplica pedeapsa amenzii.
(4) Tentativa se pedepseşte.
(5) Se considerã tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de mãsuri în vederea sãvârşirii infracţiunilor prevãzute la alin. (1).
ART. 33
(1) Sunt asimilate actelor de terorism urmãtoarele fapte:
a) procurarea, deţinerea, confecţionarea, fabricarea sau furnizarea ori, dupã caz, producerea de mijloace distructive, substanţe toxice, materiale, microorganisme sau alte substanţe ori mijloace vãtãmãtoare, de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurãtor, în scop terorist;
b) recrutarea, instruirea sau pregãtirea entitãţilor teroriste în vederea folosirii armelor de foc, muniţiilor, explozivilor, armelor chimice, biologice, bacteriologice sau nucleare, precum şi în scopul facilitãrii ori comiterii de acte de terorism;
c) înlesnirea intrãrii/ieşirii în/din ţarã, gãzduirea ori facilitarea accesului în zona obiectivelor vizate al persoanei despre care se cunoaşte cã a sprijinit/sãvârşit sau urmeazã sã sprijine/sãvârşeascã un act terorist;
d) culegerea şi deţinerea, în scopul transmiterii, ori punerea la dispoziţie de date şi informaţii despre obiective vizate de terorişti, fãrã drept;
e) promovarea unor idei, concepţii sau atitudini în scopul susţinerii cauzei şi/sau a activitãţii entitãţii teroriste;
f) spãlarea de bani, bancruta frauduloasã, actele de corupţie, şantajul, traficul de persoane, traficul ilicit de droguri şi precursori, contrabanda, traficul cu autoturisme furate, falsificarea de monedã sau de alte valori, precum şi orice alte infracţiuni având ca finalitate realizarea unui profit în folosul entitãţii teroriste;
g) orice alte fapte comise cu intenţia de a sprijini, înlesni, ascunde sau de a determina sãvârşirea actelor de terorism.
(2) Faptele prevãzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevãzute la lit. a) şi b);
b) cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevãzute la lit. c), d) şi e);
c) cu închisoare de la 1 an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, cele prevãzute la lit. g).
(3) În cazul infracţiunilor prevãzute la alin. (1) lit. f), maximul pedepsei prevãzute de legislaţia în vigoare se majoreazã cu 3 ani, fãrã a se putea depãşi maximul general al pedepsei închisorii.
ART. 34
(1) Constituie acte de terorism şi fapta persoanei, sãvârşitã în condiţiile art. 2, de a:
a) pune stãpânire pe o navã ori pe o platformã fixã sau de a exercita controlul asupra acestora prin violenţã ori ameninţare cu violenţã;
b) comite un act de violenţã împotriva unei persoane aflate la bordul unei nave ori al unei platforme fixe, dacã acest act este de naturã sã compromitã siguranţa navei ori a platformei fixe;
c) distruge o platformã fixã ori o navã sau de a cauza daune platformei fixe ori încãrcãturii unei nave, de naturã sã compromitã siguranţa platformei ori a navigaţiei navei;
d) plasa sau face sã se plaseze pe o navã ori pe o platformã fixã, prin orice mijloc, un dispozitiv ori o substanţã aptã sã le distrugã sau care sã cauzeze platformei, navei ori încãrcãturii sale daune ce compromit sau sunt de naturã sã compromitã siguranţa platformei sau a navigaţiei navei;
e) distruge sau avaria în mod grav o platformã fixã ori instalaţii sau servicii de navigaţie ori a le produce grave perturbaţii în funcţionare, dacã unul dintre aceste acte este de naturã sã compromitã siguranţa platformei fixe sau a navigaţiei unei nave;
f) comunica o informaţie cunoscând cã este falsã şi, prin aceasta, de a compromite siguranţa navigaţiei unei nave;
g) rãni sau ucide orice persoanã, când aceste fapte prezintã o legãturã de conexitate cu una dintre infracţiunile prevãzute la lit. a)-f).
(2) Faptele prevãzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) în cazul infracţiunilor prevãzute la lit. a)-e) şi g), cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi;
b) în cazul infracţiunii prevãzute la lit. f), cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
(4) Se considerã tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de mãsuri în vederea sãvârşirii infracţiunilor prevãzute la alin. (1).
ART. 35
(1) Fapta persoanei de a conduce o entitate teroristã se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţã sau cu detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul sãvârşirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formã, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani, fãrã a se putea depãşi maximul pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea ce intrã în scopul asocierii.
ART. 36
(1) Punerea la dispoziţia unei entitãţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile, cunoscând cã acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau sãvârşirea actelor de terorism, precum şi realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau indirect, ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare, în vederea finanţãrii actelor de terorism, se sancţioneazã cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau imobile puse la dispoziţia entitãţii teroriste, precum şi fondurile realizate sau colectate în scopul finanţãrii actelor de terorism se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
ART. 37
(1) Ameninţarea unei persoane sau a unei colectivitãţi, prin orice mijloace, cu rãspândirea ori folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurãtor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Ameninţarea adresatã unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive, în scop terorist, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
(3) Dacã fapta prevãzutã la alin. (2) este condiţionatã de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin ameninţare, sub orice formã, se pretinde a se da ori a se preda asemenea materiale, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 38
Alarmarea, fãrã un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin corespondenţã, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanţã, cu privire la rãspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme ori toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurãtor se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani.
ART. 39
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi fapta persoanei care administreazã, cu ştiinţã, bunuri care aparţin unor entitãţi teroriste, în nume propriu, prin tãinuire sau prin transfer cãtre alte persoane, ori care sprijinã, în orice mod, astfel de fapte.
ART. 40
(1) Competenţa de judecatã în primã instanţã a infracţiunilor de terorism aparţine curţii de apel.
(2) Procedura de urmãrire penalã şi de judecatã este cea prevãzutã de lege pentru infracţiunile flagrante.
ART. 41
Operatorii sau furnizorii de servicii poştale, precum şi cei de reţele de comunicaţii electronice au obligaţia de a transmite de îndatã procurorului, la solicitarea scrisã a acestuia, informaţiile necesare identificãrii persoanelor suspecte de pregãtirea sau de sãvârşirea actelor de terorism.
ART. 42
(1) Constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei urmãtoarele fapte:
a) nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 25 şi 29 de cãtre personalul instituţiilor financiar-bancare;
b) nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 30 alin. (1) de cãtre Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor;
c) nerespectarea obligaţiei prevãzute la art. 41 de cãtre operatorii sau furnizorii de servicii poştale, respectiv de cãtre cei de reţele de comunicaţii electronice.
(2) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) se fac de cãtre personalul împuternicit în acest scop de Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor, precum şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor, dupã caz.
ART. 43
Dispoziţiile reglementãrilor generale referitoare la regimul juridic al contravenţiilor se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 44
(1) Împotriva cetãţenilor strãini sau apatrizilor despre care existã date sau indicii temeinice cã intenţioneazã sã desfãşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului se dispune mãsura de declarare ca persoanã indezirabilã pentru România sau de întrerupere a dreptului de şedere în ţarã, dacã împotriva acestora nu s-a dispus mãsura nepermiterii ieşirii din ţarã, potrivit legii privind regimul strãinilor în România.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi solicitanţilor de azil, refugiaţilor şi victimelor conflictelor armate ale cãror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 45
Fondurile financiare necesare CCOA se asigurã de la bugetul de stat, prin bugetul Serviciului Român de Informaţii, iar pentru compartimentele cu atribuţii în prevenirea şi combaterea terorismului din cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice componente ale SNPCT, se asigurã prin bugetele autoritãţilor şi instituţiilor publice respective.
ART. 46
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încãlcare a ordinii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 31 octombrie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 472/2002 , <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizãrii sistemului financiar-bancar în scopul finanţãrii de acte de terorism, cu excepţia anexei la aceasta, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 decembrie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 466/2002 , precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogã.
ART. 47
(1) La intrarea în vigoare a <>Legii nr. 301/2004 - Codul penal, art. 37 şi 38 din prezenta lege se abrogã.
(2) La aceeaşi datã, art. 32, art. 35 alin. (2) şi art. 36 se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
- Art. 32: "Constituie acte de terorism urmãtoarele infracţiuni sãvârşite în condiţiile prevederilor art. 2:
a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea cãtre alte persoane, fãrã drept, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme, fãrã drept, se pedepsesc cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi;
b) preluarea fãrã drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi exercitarea fãrã drept a controlului asupra acesteia se pedepsesc cu detenţiune severã de la 15 la 30 de ani şi interzicerea unor drepturi;
c) ameninţarea cu sãvârşirea faptelor prevãzute la lit. b), precum şi a faptelor prevãzute în art. 295 alin. 1 lit. a)-e) din Codul penal se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi."
- Art. 35 alin. (2): "Fapta de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul sãvârşirii de acte de terorism ori aderarea la sau sprijinirea, sub orice formã, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare strictã de la 10 la 15 ani, fãrã a se putea depãşi maximul pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea ce intrã în scopul asocierii."
- Art. 36: "(1) Punerea la dispoziţia unei entitãţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare, în vederea finanţãrii actelor de terorism, se sancţioneazã cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau imobile puse la dispoziţia entitãţii teroriste în scopul finanţãrii actelor de terorism se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani."
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 25 noiembrie 2004.
Nr. 535.
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
