Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 51 din 8 martie 2006 serviciilor comunitare de utilitati publice
ART. 1 (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare înfiinţãrii, organizãrii, gestionãrii, finanţãrii, exploatãrii, monitorizãrii şi controlului funcţionãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice. (2) În înţelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilitãţi publice, denumite în continuare servicii de utilitãţi publice, sunt definite ca totalitatea activitãţilor de utilitate şi interes public general, desfãşurate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale, în scopul satisfacerii cerinţelor comunitãţilor locale, prin care se asigurã urmãtoarele utilitãţi: a) alimentarea cu apã; b) canalizarea şi epurarea apelor uzate; c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; d) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termicã în sistem centralizat; e) salubrizarea localitãţilor; f) iluminatul public; g) administrarea domeniului public şi privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi altele asemenea; h) transportul public local. (3) Serviciile de utilitãţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general şi au urmãtoarele particularitãţi: a) au caracter economico-social; b) rãspund unor cerinţe şi necesitãţi de interes şi utilitate publicã; c) au caracter tehnico-edilitar; d) au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu; e) regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol; f) presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate; g) aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orãşeneşti, municipale sau judeţene; h) sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autoritãţile administraţiei publice locale; i) sunt organizate pe principii economice şi de eficienţã; j) pot fi furnizate/prestate de cãtre operatori care sunt organizaţi şi funcţioneazã fie în baza reglementãrilor de drept public, fie în baza reglementãrilor de drept privat; k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului "beneficiarul plãteşte"; l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investiţii se face prin preţuri, tarife sau taxe speciale. ART. 2 În înţelesul prezentei legi, termenii şi noţiunile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã: a) asociaţie de dezvoltare comunitarã - asocierea intercomunitarã, realizatã în condiţiile legii, între douã sau mai multe unitãţi administrativ-teritoriale limitrofe, reprezentate prin autoritãţile administraţiei publice locale, în scopul înfiinţãrii, dezvoltãrii, gestionãrii şi/sau exploatãrii în comun a unor sisteme comunitare de utilitãţi publice şi al furnizãrii/prestãrii de servicii de utilitãţi publice utilizatorilor pe raza teritorialã a unitãţilor administrativ-teritoriale asociate; b) autoritãţi de reglementare competente - Autoritatea Naţionalã de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice, denumitã în continuare A.N.R.S.C., Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Energiei, denumitã în continuare A.N.R.E., Autoritatea Rutierã Românã, denumitã în continuare A.R.R., sau autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz; c) autorizaţie - act tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentã, prin care se acordã unei persoane juridice permisiunea de a monta, a pune în funcţiune, a modifica, a repara şi a exploata sisteme de repartizare a costurilor; d) avizare preţuri şi tarife - activitatea de analizã şi verificare a preţurilor şi tarifelor, desfãşuratã de autoritãţile de reglementare competente, cu respectarea procedurilor de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor şi tarifelor, concretizatã prin emiterea unui aviz de specialitate; e) delegare de gestiune a unui serviciu - procedura prin care o unitate administrativ-teritorialã sau o asociaţie de dezvoltare comunitarã atribuie ori încredinţeazã unuia sau mai multor operatori titulari de licenţã, în condiţiile prezentei legi, gestiunea unui serviciu de utilitãţi publice a cãrui rãspundere o are, precum şi exploatarea sistemului de utilitãţi publice aferent; f) licenţã - actul tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentã, prin care se recunosc calitatea de operator de servicii de utilitãţi publice într-un domeniu reglementat, precum şi capacitatea şi dreptul de a furniza/presta un serviciu de utilitãţi publice; g) operator - persoanã juridicã românã sau strãinã care are competenţa şi capacitatea recunoscute prin licenţã de a furniza/presta, în condiţiile reglementãrilor în vigoare, un serviciu de utilitãţi publice şi care asigurã nemijlocit administrarea şi exploatarea sistemului de utilitãţi publice aferent acestuia. Operatori pot fi: - autoritãţile administraţiei publice locale sau o structurã proprie a acestora cu personalitate juridicã; - asociaţiile de dezvoltare comunitarã; - societãţile comerciale înfiinţate de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, cu capital social al unitãţilor administrativ-teritoriale; - societãţile comerciale cu capital social privat sau mixt; h) utilizatori - persoane fizice sau juridice care beneficiazã, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilitãţi publice, în condiţiile legii; i) sistem de utilitãţi publice - ansamblul bunurilor mobile şi imobile, dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clãdiri, construcţii şi instalaţii tehnologice, echipamente şi dotãri funcţionale, specific unui serviciu de utilitãţi publice, prin ale cãrui exploatare şi funcţionare se asigurã furnizarea/prestarea serviciului; j) infrastructurã tehnico-edilitarã - ansamblul sistemelor de utilitãţi publice destinate furnizãrii/prestãrii serviciilor de utilitãţi publice; infrastructura tehnico-edilitarã aparţine domeniului public ori privat al unitãţilor administrativ-teritoriale şi este supusã regimului juridic al proprietãţii publice sau private, potrivit legii; k) domeniu public - totalitatea bunurilor mobile şi imobile dobândite potrivit legii, aflate în proprietatea publicã a unitãţilor administrativ-teritoriale, care, potrivit legii ori prin natura lor, sunt de folosinţã sau interes public local ori judeţean, declarate ca atare prin hotãrâre a consiliilor locale sau a consiliilor judeţene şi care nu au fost declarate prin lege bunuri de uz ori de interes public naţional; l) domeniu privat - totalitatea bunurilor mobile şi imobile, altele decât cele prevãzute la lit. k), intrate în proprietatea unitãţilor administrativ-teritoriale prin modalitãţile prevãzute de lege; m) monopol în domeniul serviciilor de utilitãţi publice situaţie de piaţã caracteristicã unor servicii de utilitãţi publice care, pe o arie teritorialã delimitatã, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator; n) stabilirea preţurilor şi tarifelor - procedura de analizã a calculaţiei preţurilor şi tarifelor, elaboratã şi aprobatã de autoritãţile de reglementare competente, prin care se stabilesc structura şi nivelurile preţurilor şi tarifelor, dupã caz, pentru serviciile de utilitãţi publice; o) ajustarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analizã a nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaboratã şi aprobatã de autoritãţile de reglementare competente, prin care se asigurã corelarea nivelului preţurilor şi tarifelor stabilite anterior cu evoluţia generalã a preţurilor şi tarifelor din economie; p) modificarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analizã a structurii şi nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaboratã şi aprobatã de autoritãţile de reglementare competente, aplicabilã în situaţiile când intervin schimbãri în structura costurilor care conduc la recalcularea preţurilor şi tarifelor. ART. 3 (1) Serviciile de utilitãţi publice sunt în responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale şi se înfiinţeazã, se organizeazã şi se gestioneazã potrivit hotãrârilor adoptate de consiliile locale, de consiliile judeţene, de asociaţiile de dezvoltare comunitarã sau, dupã caz, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de gradul de urbanizare, de importanţa economico-socialã a localitãţilor, de mãrimea şi de gradul de dezvoltare a acestora şi în raport cu infrastructura tehnico-edilitarã existentã. (2) În organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilitãţi publice interesul general al comunitãţilor locale este prioritar. Prevederile prezentei legi vizeazã satisfacerea cât mai completã a cerinţelor utilizatorilor, protejarea intereselor acestora, întãrirea coeziunii economico-sociale la nivelul comunitãţilor locale, precum şi dezvoltarea durabilã a unitãţilor administrativ-teritoriale. (3) În funcţie de necesitãţi, consiliile locale, consiliile judeţene, asociaţiile de dezvoltare comunitarã sau, dupã caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot înfiinţa în condiţiile prezentei legi şi alte servicii de utilitãţi publice având ca obiect alte activitãţi decât cele prevãzute la art. 1 alin. (2). (4) Detalierea înfiinţãrii, organizãrii, dezvoltãrii, finanţãrii, funcţionãrii şi gestionãrii fiecãrui serviciu de utilitãţi publice se face prin legi speciale, prin norme şi reglementãri sectoriale adoptate prin hotãrâri ale Guvernului şi prin ordine ale autoritãţilor de reglementare competente. (5) Serviciile de utilitãţi publice sunt furnizate/prestate prin intermediul unor operatori, definiţi potrivit art. 2 lit. g), care asigurã nemijlocit gestiunea propriu-zisã a serviciilor, precum şi administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora. ART. 4 (1) Sistemele de utilitãţi publice sunt parte componentã a infrastructurii tehnico-edilitare a unitãţilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţã publicã şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietãţii publice sau private a acestora, dupã caz. (2) Dacã amplasarea şi realizarea componentelor sistemelor de utilitãţi publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivã a unor terenuri sau dezafectarea unor clãdiri, altele decât cele aparţinând domeniului public ori privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, acestea vor fi trecute în proprietatea publicã a unitãţilor administrativ-teritoriale prin procedurile prevãzute de lege. (3) Pentru asigurarea protecţiei şi funcţionãrii normale a sistemelor de utilitãţi publice, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţã a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritãţile competente. (4) Lucrãrile de înfiinţare, dezvoltare, reabilitare şi retehnologizare a sistemelor de utilitãţi publice, precum şi lucrãrile de revizii, reparaţii şi remediere a avariilor sunt lucrãri de utilitate publicã. ART. 5 (1) În vederea identificãrii, înregistrãrii, descrierii şi reprezentãrii pe hãrţi şi planuri cadastrale, precum şi în documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului, sistemele de utilitãţi publice se evidenţiazã şi se inventariazã în cadastrele imobiliar-edilitare organizate la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale, conform legii. (2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilitãţi publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau ţara de origine, au dreptul de servitute legalã asupra sistemelor de utilitãţi publice destinate realizãrii serviciilor. ART. 6 Serviciile de utilitãţi publice se organizeazã şi se administreazã cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publicã localã, descentralizarea administrativã şi financiarã, dezvoltarea regionalã, finanţele publice locale şi cu respectarea principiilor: a) autonomiei locale; b) descentralizãrii serviciilor publice; c) subsidiaritãţii şi proporţionalitãţii; d) responsabilitãţii şi legalitãţii; e) asocierii intercomunitare; f) dezvoltãrii durabile şi corelãrii cerinţelor cu resursele; g) protecţiei şi conservãrii mediului natural şi construit; h) asigurãrii igienei şi sãnãtãţii populaţiei; i) administrãrii eficiente a bunurilor din proprietatea publicã sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale; j) participãrii şi consultãrii cetãţenilor; k) liberului acces la informaţiile privind serviciile publice. ART. 7 (1) Serviciile de utilitãţi publice trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinţe esenţiale: a) universalitate; b) continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii contractuale; c) adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung; d) accesibilitate egalã şi nediscriminatorie la serviciul public, în condiţii contractuale; e) transparenţã şi protecţia utilizatorilor. (2) Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilitãţi publice trebuie sã asigure: a) satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor, corespunzãtor prevederilor contractuale; b) sãnãtatea populaţiei şi calitatea vieţii; c) protecţia economicã, juridicã şi socialã a utilizatorilor; d) funcţionarea optimã, în condiţii de siguranţã a persoanelor şi a serviciului, de rentabilitate şi eficienţã economicã a construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi dotãrilor, corespunzãtor parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini, cu instrucţiunile de exploatare şi cu regulamentele serviciilor; e) introducerea unor metode moderne de management; f) introducerea unor metode moderne de elaborare şi implementare a strategiilor, politicilor, programelor şi/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilitãţi publice; g) protejarea domeniului public şi privat şi a mediului, în conformitate cu reglementãrile specifice în vigoare; h) informarea şi consultarea comunitãţilor locale beneficiare ale acestor servicii; i) respectarea principiilor economiei de piaţã, asigurarea unui mediu concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol.
CAP. II Autoritãţi şi competenţe
SECŢIUNEA 1 Autoritãţile administraţiei publice locale
ART. 8 (1) Autoritãţile administraţiei publice locale au competenţã exclusivã, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionãrii serviciilor de utilitãţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publicã sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilitãţi publice. (2) În exercitarea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilitãţi publice, autoritãţile administraţiei publice locale adoptã hotãrâri în legãturã cu: a) elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilitãţi publice existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme, inclusiv cu consultarea operatorilor; b) coordonarea proiectãrii şi execuţiei lucrãrilor tehnico-edilitare, în scopul realizãrii acestora într-o concepţie unitarã şi corelatã cu programele de dezvoltare economico-socialã a localitãţilor, de amenajare a teritoriului, urbanism şi mediu; c) asocierea intercomunitarã în vederea înfiinţãrii, organizãrii, gestionãrii şi exploatãrii în interes comun a unor servicii, inclusiv pentru finanţarea şi realizarea obiectivelor de investiţii specifice sistemelor de utilitãţi publice; d) delegarea gestiunii serviciilor, precum şi darea în administrare sau concesionarea bunurilor proprietate publicã şi/sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, ce constituie infrastructura tehnico-edilitarã aferentã serviciilor; e) participarea unitãţilor administrativ-teritoriale la constituirea capitalului social al unor societãţi comerciale având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean, dupã caz; f) contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii în vederea dezvoltãrii, reabilitãrii şi modernizãrii sistemelor existente; g) garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor contractate de operatorii serviciilor de utilitãţi publice în vederea înfiinţãrii sau dezvoltãrii infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor; h) elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciilor, pe baza regulamentelor-cadru ale serviciilor, elaborate şi aprobate de autoritãţile de reglementare competente; i) stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor, tarifelor şi taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate şi aprobate de autoritãţile de reglementare competente; j) aprobarea stabilirii, ajustãrii sau modificãrii preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilitãţi publice, dupã caz, pe baza avizului de specialitate emis de autoritãţile de reglementare competente; k) restrângerea ariilor în care se manifestã condiţiile de monopol; l) protecţia şi conservarea mediului natural şi construit. (3) Împotriva hotãrârilor autoritãţilor administraţiei publice locale, adoptate în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii. ART. 9 (1) Raporturile juridice dintre autoritãţile administraţiei publice locale şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de naturã administrativã, supuse normelor juridice de drept public. Autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele obligaţii faţã de utilizatorii serviciilor de utilitãţi publice: a) sã asigure gestionarea şi administrarea serviciilor de utilitãţi publice pe criterii de competitivitate şi eficienţã economicã şi managerialã, având ca obiectiv atingerea şi respectarea indicatorilor de performanţã a serviciului, stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii, respectiv prin hotãrârea de dare în administrare, în cazul gestiunii directe; b) sã elaboreze şi sã aprobe strategii proprii în vederea îmbunãtãţirii şi dezvoltãrii serviciilor de utilitãţi publice, utilizând principiul planificãrii strategice multianuale; c) sã promoveze dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente sectorului serviciilor de utilitãţi publice şi programe de protecţie a mediului pentru activitãţile şi serviciile poluante; d) sã adopte mãsuri în vederea asigurãrii finanţãrii infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor; e) sã consulte asociaţiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor şi strategiilor locale şi a modalitãţilor de organizare şi funcţionare a serviciilor; f) sã informeze periodic utilizatorii asupra stãrii serviciilor de utilitãţi publice şi asupra politicilor de dezvoltare a acestora; g) sã medieze şi sã soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la cererea uneia dintre pãrţi; h) sã monitorizeze şi sã controleze modul de respectare a obligaţiilor şi responsabilitãţilor asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la: respectarea indicatorilor de performanţã şi a nivelurilor serviciilor, ajustarea periodicã a tarifelor conform formulelor de ajustare negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, respectarea <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , republicatã, exploatarea eficientã şi în condiţii de siguranţã a sistemelor de utilitãţi publice sau a altor bunuri aparţinând patrimoniului public şi/sau privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, afectate serviciilor, asigurarea protecţiei mediului şi a domeniului public, asigurarea protecţiei utilizatorilor. (2) Raporturile juridice dintre autoritãţile administraţiei publice locale şi operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, dupã caz, în funcţie de forma de gestiune adoptatã. În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevãzute la alin. (1) autoritãţile administraţiei publice locale au, în relaţia cu operatorii serviciilor de utilitãţi publice, urmãtoarele drepturi: a) sã stabileascã cerinţele şi criteriile de participare şi selecţie a operatorilor la procedurile publice organizate pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii; b) sã solicite informaţii cu privire la nivelul şi calitatea serviciului furnizat/prestat şi cu privire la modul de întreţinere, exploatare şi administrare a bunurilor din proprietatea publicã sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, încredinţate pentru realizarea serviciului; c) sã invite operatorul pentru audieri, în vederea concilierii diferendelor apãrute în relaţia cu utilizatorii serviciilor; d) sã aprobe stabilirea preţurilor şi tarifelor, respectiv ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor propuse de operatori; pentru serviciile care funcţioneazã în condiţii de monopol, aprobarea preţurilor şi tarifelor, dupã caz, se face pe baza avizului de specialitate emis de autoritatea de reglementare competentã; e) sã monitorizeze şi sã exercite controlul cu privire la furnizarea/prestatea serviciilor de utilitãţi publice şi sã ia mãsurile necesare în cazul în care operatorul nu asigurã indicatorii de performanţã şi continuitatea serviciilor pentru care s-a obligat; f) sã sancţioneze operatorul în cazul în care acesta nu opereazã la nivelul indicatorilor de performanţã şi eficienţã la care s-a obligat şi nu asigurã continuitatea serviciilor; g) sã refuze, în condiţii justificate, aprobarea stabilirii, ajustãrii sau modificãrii preţurilor şi tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care funcţioneazã în condiţii de monopol, sã solicite avizul autoritãţilor de reglementare competente. (3) Autoritãţile administraţiei publice locale au dreptul sã rezilieze unilateral contractele de delegare a gestiunii serviciilor şi sã organizeze o nouã procedurã pentru delegarea gestiunii acestora, dacã constatã şi dovedesc nerespectarea repetatã de cãtre operatori a obligaţiilor contractuale şi dacã operatorii nu adoptã programe de mãsuri care sã respecte condiţiile contractuale şi sã asigure atingerea, într-un interval de timp prestabilit, a parametrilor de calitate asumaţi. (4) Autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele obligaţii faţã de operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilitãţi publice: a) sã asigure un tratament egal pentru toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate, de ţara de origine, de organizarea acestora şi de modul de gestiune adoptat; b) sã asigure un mediu de afaceri concurenţial, transparent şi loial; c) sã respecte angajamentele asumate faţã de operator prin hotãrârea de dare în administrare a serviciului, respectiv prin clauzele contractuale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului; d) sã asigure resursele necesare finanţãrii infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, corespunzãtor clauzelor contractuale; e) sã pãstreze, în condiţiile legii, confidenţialitatea datelor şi informaţiilor economico-financiare privind activitatea operatorilor, altele decât cele de interes public.
SECŢIUNEA a 2-a Asociaţiile de dezvoltare comunitarã
ART. 10 (1) Unitãţile administrativ-teritoriale, reprezentate prin autoritãţile administraţiei publice locale, pot coopera în scopul înfiinţãrii, finanţãrii şi realizãrii unor servicii de utilitãţi publice, inclusiv a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, precum şi pentru organizarea, gestionarea şi exploatarea în intres comun a acestor servicii. (2) Cooperarea se materializeazã prin realizarea unor asociaţii de dezvoltare comunitarã, în condiţiile prevederilor <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 108/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (3) Asociaţiile de dezvoltare comunitarã, definite ca instituţii publice de cooperare intercomunitarã, îşi asumã şi exercitã, pentru şi în numele autoritãţilor administraţiei publice locale asociate, toate competenţele şi atribuţiile, drepturile şi obligaţiile pe domeniul strict limitat al serviciului/serviciilor care i-a/i-au fost transferat/transferate. (4) Serviciilor şi sistemelor de utilitãţi publice ce fac obiectul unei asocieri intercomunitare le sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun privind coproprietatea. (5) Asociaţia de dezvoltare comunitarã poate decide gestionarea directã sau delegatã a serviciilor de utilitãţi publice. Gestionarea directã se realizeazã prin crearea unui compartiment sau serviciu intern. În cazul în care asociaţia de dezvoltare comunitarã decide gestiunea serviciului în regim de gestiune delegatã, aceasta poate înfiinţa o societate comercialã pe acţiuni de interes intercomunitar, al cãrei capital social este deţinut în totalitate sau în parte de consiliile locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale care formeazã asociaţia, ori poate angaja şi organiza procedura legalã de delegare a gestiunii serviciului. (6) Prevederile alin. (1), (2) şi (3) se completeazã cu prevederile actelor normative specifice fiecãrui serviciu de utilitãţi publice. (7) Actele juridice de constituire a asociaţiilor de dezvoltare comunitarã şi statutul acestora sunt semnate de preşedinţii consiliilor judeţene şi primarii unitãţilor administrativ-teritoriale implicate în formarea asociaţiei, în condiţiile mandatelor aprobate de consiliile judeţene, consiliile locale ori de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupã caz. În actele juridice de constituire a asociaţiei de dezvoltare comunitarã se prevãd şi bunurile ori resursele financiare reprezentând contribuţia fiecãrei unitãţi administrativ-teritoriale implicate. (8) Statutul-cadru, principiile de organizare şi modul de funcţionare ale asociaţiilor de dezvoltare comunitarã se vor reglementa prin hotãrâre a Guvernului în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (9) Structurile teritoriale şi naţionale pentru dezvoltarea regionalã împreunã cu organizaţiile neguvernamentale ale autoritãţilor administraţiei publice locale vor sprijini şi vor încuraja formarea asociaţiilor de dezvoltare comunitarã, potrivit atribuţiilor şi competenţelor proprii.
SECŢIUNEA a 3-a Autoritãţile administraţiei publice centrale
ART. 11 (1) Guvernul asigurã realizarea politicii generale a statului în domeniul serviciilor de utilitãţi publice, în concordanţã cu Programul de guvernare şi cu obiectivele Planului naţional de dezvoltare economico-socialã a ţãrii, prin: a) aprobarea şi actualizarea Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilitãţi publice; b) îndrumarea autoritãţilor administraţiei publice locale în vederea înfiinţãrii, organizãrii, exploatãrii şi gestionãrii eficiente a serviciilor de utilitãţi publice, respectiv pentru reabilitatea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a localitãţilor; c) acordarea garanţiilor guvernamentale pentru obţinerea creditelor interne şi externe necesare dezvoltãrii infrastructurii tehnico-edilitare de interes local sau judeţean; d) acordarea de transferuri de la bugetul de stat pentru dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare de interes local, intercomunitar sau judeţean, cu respectarea principiului subsidiaritãţii şi proporţionalitãţii. (2) Guvernul examineazã periodic starea serviciilor de utilitãţi publice şi stabileşte mãsuri pentru dezvoltarea durabilã şi creşterea calitãţii acestora, corespunzãtor cerinţelor utilizatorilor şi nevoilor localitãţilor, pe baza unor strategii sectoriale specifice. (3) Guvernul sprijinã autoritãţile administraţiei publice locale prin mãsuri administrative, legislative şi economico-financiare, în scopul dezvoltãrii şi îmbunãtãţirii cantitative şi calitative a serviciilor de utilitãţi publice şi al asigurãrii funcţionãrii şi exploatãrii în condiţii de siguranţã şi eficienţã economicã a infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora. (4) În exercitarea prerogativelor şi atribuţiilor menţionate la alin. (1), (2) şi (3) Guvernul urmãreşte: a) armonizarea strategiilor şi politicilor în domeniul serviciilor de utilitãţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean cu cele privind dezvoltarea socioeconomicã, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia şi conservarea mediului; b) descentralizarea serviciilor de utilitãţi publice şi consolidarea autonomiei locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi controlul funcţionãrii acestora; c) elaborarea strategiilor şi politicilor locale cu privire la serviciile de utilitãţi publice şi la implementarea acestora, cu respectarea principiului subsidiaritãţii şi proporţionalitãţii; d) implementarea mecanismelor specifice economiei de piaţã în sfera serviciilor de utilitãţi publice, prin crearea unui mediu concurenţial, atragerea participãrii capitalului privat, promovarea formelor de gestiune delegatã; e) întãrirea capacitãţii decizionale şi manageriale a autoritãţilor administraţiei publice locale în exercitarea atribuţiilor acestora privind înfiinţarea, coordonarea şi controlul funcţionãrii serviciilor de utilitãţi publice; f) promovarea asocierii intercomunitare pentru înfiinţarea şi exploatarea unor sisteme de utilitãţi publice; g) promovarea colaborãrii, sub diferite forme, dintre autoritãţile administraţiei publice locale şi sectorul privat pentru finanţarea înfiinţãrii, dezvoltãrii, modernizãrii şi exploatãrii unor servicii de utilitãţi publice, respectiv a bunurilor specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora; h) restrângerea şi reglementarea ariilor unde prevaleazã condiţiile de monopol caracteristice unor servicii de utilitãţi publice. ART. 12 Exercitarea funcţiei de analizã, sintezã, decizie, coordonare şi planificare la nivel central pentru domeniul serviciilor de utilitãţi publice este încredinţatã Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, având urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã şi promoveazã Strategia naţionalã a serviciilor comunitare de utilitãţi publice; b) elaboreazã şi promoveazã strategiile sectoriale pe termen mediu şi lung cu privire la dezvoltarea serviciilor de utilitãţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente; c) iniţiazã, elaboreazã şi promoveazã proiecte de legi, hotãrâri ale Guvernului şi alte acte normative pentru domeniul sãu de activitate; d) fundamenteazã, avizeazã şi coordoneazã, la nivel central, stabilirea prioritãţilor în alocarea resurselor financiare guvernamentale pentru domeniul serviciilor, în conformitate cu Strategia naţionalã a serviciilor comunitare de utilitãţi publice; e) coordoneazã şi monitorizeazã implementarea programelor guvernamentale de investiţii în sectorul serviciilor de utilitãţi publice, inclusiv a programelor de investiţii realizate prin cofinanţare externã din fonduri ale Uniunii Europene sau împrumuturi de la organismele financiare internaţionale; f) elaboreazã politica de restructurare, reorganizare şi privatizare a operatorilor furnizori/prestatori înfiinţaţi de autoritãţile administraţiei publice locale, cu consultarea autoritãţilor administraţiei publice locale; g) avizeazã proiectele de acte normative elaborate de alte autoritãţi ale administraţiei publice centrale ce au implicaţii şi consecinţe asupra activitãţilor specifice serviciilor de utilitãţi publice; h) iniţiazã şi propune mãsuri pentru perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întãririi capacitãţii decizionale şi manageriale a autoritãţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi controlul funcţionãrii serviciilor de utilitãţi publice, precum şi în ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente; i) colaboreazã cu organizaţii şi autoritãţi similare din alte ţãri şi reprezintã Guvernul în relaţiile internaţionale pe linia serviciilor de utilitãţi publice; j) colaboreazã cu autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi responsabilitãţi în domeniul serviciilor de utilitãţi publice sau în legãturã cu acestea; k) solicitã informaţii ministerelor, altor autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice sau juridice, cu privire la activitãţile specifice utilitãţilor publice; l) furnizeazã informaţii cu privire la activitãţile specifice serviciilor de utilitãţi publice altor autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi locale.
SECŢIUNEA a 4-a Autoritãţi de reglementare
ART. 13 (1) A.N.R.S.C., A.N.R.E. şi A.R.R. au calitatea de autoritate de reglementare, în sensul prezentei legi. (2) A.N.R.S.C. este autoritatea de reglementare competentã pentru urmãtoarele servicii de utilitãţi publice: a) alimentarea cu apã; b) canalizarea şi epurarea apelor uzate; c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; d) producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termicã în sistem centralizat, cu excepţia activitãţii de producere a energiei termice în cogenerare; e) salubrizarea localitãţilor; f) iluminatul public; g) administrarea domeniului public şi privat al unitãţilor administrativ-teritoriale. (3) A.N.R.S.C., potrivit competenţelor acordate prin prezenta lege, elibereazã licenţe, elaboreazã metodologii şi regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilitãţi publice din sfera sa de reglementare şi pentru piaţa acestor servicii şi monitorizeazã modul de respectare şi implementare a legislaţiei aplicabile acestor servicii. (4) Activitatea de producere a energiei termice în cogenerare este supusã licenţierii, reglementãrii şi controlului A.N.R.E. Competenţele şi atribuţiile A.N.R.E. sunt reglementate de <>Legea energiei electrice nr. 318/2003 şi de prevederile legale privind serviciul public de alimentare cu energie termicã. (5) A.R.R. este autoritatea de reglementare competentã pentru serviciul de transport public local şi, potrivit competenţelor acordate prin prezenta lege, elaboreazã metodologii şi regulamente-cadru pentru transportul public de persoane, acordã licenţe de transport, monitorizeazã şi controleazã respectarea de cãtre operatori a condiţiilor impuse prin licenţele de transport, precum şi a legislaţiei în vigoare privind transporturile rutiere. ART. 14 (1) A.N.R.S.C. este instituţie publicã autonomã de interes naţional, cu personalitate juridicã, ce funcţioneazã în coordonarea primului-ministru, pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare aprobat prin hotãrâre a Guvernului. (2) A.N.R.S.C. îşi desfãşoarã activitatea în temeiul urmãtoarelor principii: a) protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acţioneazã în sfera serviciilor de utilitãţi publice; b) promovarea concurenţei, eficacitãţii şi eficienţei economice în sectorul serviciilor de utilitãţi publice care funcţioneazã în condiţii de monopol; c) promovarea principiilor transparenţei, accesibilitãţii, tratamentului nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor; d) promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate cãtre rezultat; e) asigurarea egalitãţii de tratament şi de şanse în relaţia autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale cu operatorii serviciilor de utilitãţi publice; f) conservarea resurselor, protecţia mediului şi a sãnãtãţii populaţiei. (3) A.N.R.S.C. îşi exercitã prerogativele de autoritate publicã în condiţii de echidistanţã şi echilibru atât faţã de utilizatori şi operatori, cât şi faţã de autoritãţile administraţiei publice locale. A.N.R.S.C. îşi exercitã competenţele şi atribuţiile conferite prin prezenta lege faţã de toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului, de organizarea acestora, de ţara de origine şi de modalitatea în care este organizatã şi se desfãşoarã, la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale, gestiunea serviciilor de utilitãţi publice, precum şi faţã de agenţii economici sau instituţiile publice care desfãşoarã în condiţii de monopol unele activitãţi specifice serviciilor de utilitãţi publice din sfera sa de reglementare. (4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. colaboreazã cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu A.N.R.E., cu A.R.R., cu Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, cu Consiliul Concurenţei, cu Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, cu ministerele şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale cu atribuţii în domeniul serviciilor de utilitãţi publice ori în legãturã cu acestea, cu asociaţiile utilizatorilor, cu agenţii economici specializaţi care presteazã servicii de sector, cu asociaţiile profesionale din domeniu şi cu asociaţiile patronale şi sindicale. ART. 15 (1) Activitatea A.N.R.S.C. se finanţeazã integral din venituri proprii obţinute din tarifele percepute pentru acordarea licenţelor, din tarifele percepute pentru eliberarea autorizaţiilor de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor, din tarifele pentru consultanţã şi prestãri de servicii acordate la cerere, din contribuţii ale operatorilor de servicii de utilitãţi publice aflaţi în sfera sa de reglementare sau ale organismelor internaţionale, precum şi din alte surse, potrivit prevederilor legale privind finanţele publice. (2) Nivelul tarifelor şi cel al contribuţiilor prevãzute la alin. (2) se aprobã în fiecare an prin hotãrâre a Guvernului. (3) A.N.R.S.C. întocmeşte anual bugetul propriu de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu normele metodologice în vigoare. (4) Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al A.N.R.S.C. rãmân la dispoziţia acesteia şi se folosesc în anul urmãtor cu aceeaşi destinaţie. ART. 16 (1) A.N.R.S.C. este condusã de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedintre, ale cãror funcţii sunt asimilate celei de secretar de stat, respectiv subsecretar de stat, numiţi de primul-ministru. (2) Calitãţii de preşedinte şi, respectiv, de vicepreşedinte al A.N.R.S.C. le sunt aplicabile incompatibilitãţile specifice funcţiilor de secretar de stat şi, respectiv, de subsecretar de stat. Aceste calitãţi sunt, de asemenea, incompatibile cu exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitãţilor de comerţ, precum şi participarea la administrarea sau la conducerea unor operatori. (3) Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedintelui înceteazã în urmãtoarele situaţii: a) la expirarea duratei; b) prin demisie; c) prin deces; d) prin imposibilitatea exercitãrii mandatului pentru o perioadã mai lungã de 60 de zile consecutive; e) la apariţia unei incompatibilitãţi prevãzute de lege; f) prin revocare de cãtre autoritatea care l-a numit. (4) Preşedintele şi vicepreşedintele se revocã de cãtre autoritatea care i-a numit pentru neîndeplinirea mandatului, pentru încãlcarea prevederilor prezentei legi sau pentru condamnare penalã prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã. (5) În cazul în care preşedintele A.N.R.S.C., din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, vicepreşedintele preia atribuţiile acestuia, în condiţiile prevãzute în regulamentul de organizare şi funcţionare. (6) Preşedintele reprezintã A.N.R.S.C. în relaţiile cu terţii, persoane fizice şi juridice din ţarã şi din strãinãtate. (7) În exercitarea prerogativelor sale, preşedintele A.N.R.S.C. emite avize, ordine şi decizii. Preşedintele A.N.R.S.C. este ordonator principal de credite. (8) Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare. ART. 17 (1) Preşedintele A.N.R.S.C. este asistat de un consiliu consultativ ale cãrui lucrãri le coordoneazã. (2) Consiliul consultativ este format din 9 membri numiţi prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. Componenţa consiliului consultativ este urmãtoarea: - un membru propus de Ministerul Administraţiei şi Internelor; - un membru propus de Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor; - un membru propus de Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei; - un membru propus de Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor; - un membru propus de Federaţia Autoritãţilor Locale din România; - un membru propus de organizaţiile sindicale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilitãţi publice; - un membru propus de asociaţiile patronale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilitãţi publice; - un membru propus de asociaţiile cu reprezentativitate la nivel naţional ale utilizatorilor serviciilor de utilitãţi publice; - un membru propus de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilitãţi publice. (3) Secretariatul consiliului consultativ este asigurat de cãtre o persoanã desemnatã prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. (4) Consiliul consultativ armonizeazã interesele operatorilor din domeniul serviciilor de utilitãţi publice cu cele ale utilizatorilor şi cu cele ale autoritãţilor administraţiei publice locale, evalueazã impactul reglementãrilor A.N.R.S.C. şi face propuneri de îmbunãtãţire a acestora, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C. (5) Consiliul consultativ se întruneşte cel puţin o datã pe trimestru sau la cererea preşedintelui A.N.R.S.C. pentru analizarea actelor normative ce urmeazã sã fie aprobate prin ordin al preşedintelui sau pentru dezbaterea problemelor privind domeniul de activitate al instituţiei. (6) Sarcinile şi atribuţiile membrilor consiliului consultativ se stabilesc în Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C. ART. 18 (1) În cadrul A.N.R.S.C. funcţioneazã direcţii, servicii sau compartimente. Structura organizatoricã a A.N.R.S.C. se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare. (2) În structura A.N.R.S.C. se organizeazã şi funcţioneazã agenţii teritoriale fãrã personalitate juridicã, conform zonelor de dezvoltare regionalã. (3) Sediile, sarcinile, atribuţiile şi competenţele, precum şi modul de coordonare a agenţiilor teritoriale se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare. (4) Repartizarea numãrului de posturi pentru aparatul central şi agenţiile teritoriale se face prin regulamentul de organizare şi funcţionare. (5) Prefecţii, împreunã cu consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, vor acorda sprijin A.N.R.S.C. pentru asigurarea spaţiilor necesare desfãşurãrii activitãţii agenţiilor sale teritoriale. ART. 19 (1) Personalul A.N.R.S.C. este constituit din salariaţi angajaţi pe bazã de contract individual de muncã. Condiţiile de incompatibilitate stabilite la art. 16 alin. (2) sunt aplicabile şi personalului. (2) Atribuţiile, sarcinile şi rãspunderile individuale ale personalului A.N.R.S.C. se stabilesc, pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare, prin fişa postului. (3) Salarizarea personalului A.N.R.S.C. se stabileşte în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare. (4) Angajarea, promovarea, precum şi modificarea sau încetarea raporturilor de muncã ale personalului din aparatul propriu al A.N.R.S.C. se fac în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare, cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare şi ale contractului colectiv de muncã şi se aprobã prin decizie a preşedintelui, în condiţiile legii. ART. 20 (1) A.N.R.S.C. are urmãtoarele competenţe şi atribuţii privind serviciile de utilitãţi publice din sfera sa de reglementare; a) elaboreazã şi stabileşte reglementãri sectoriale de nivel secundar şi terţiar cu caracter obligatoriu; b) acordã, modificã, suspendã sau retrage licenţele ori autorizaţiile, dupã caz; c) solicitã autoritãţilor administraţiei publice locale programe pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilitãţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, dupã caz; d) elaboreazã metodologii de calcul pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor; e) elibereazã, în condiţiile legii, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilitãţi publice care funcţioneazã în condiţii de monopol; f) avizeazã proiectele de acte normative elaborate şi promovate de alte autoritãţi ale administraţiei publice centrale, cu impact asupra domeniului sãu de activitate; g) organizeazã sistemul informaţional de culegere, prelucrare şi sintezã a datelor cu privire la serviciile de utilitãţi publice din sfera sa de reglementare, la infrastructura tehnico-edilitarã aferentã acestora, precum şi la activitatea operatorilor; h) întocmeşte şi gestioneazã baza de date necesarã desfãşurãrii activitãţii proprii şi pentru furnizarea de informaţii Guvernului, ministerelor sau altor autoritãţi centrale şi locale interesate; i) organizeazã sistemul de monitorizare, evaluare şi control în teritoriu privind modul de aplicare a prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei sectoriale specifice fiecãrui serviciu; j) monitorizeazã aplicarea şi respectarea de cãtre operatori şi autoritãţile administraţiei publice locale a legislaţiei primare din domeniu, a reglementãrilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de preţuri şi tarife în vigoare şi aplicã sancţiuni în cazul nerespectãrii acestora; k) monitorizeazã respectarea şi îndeplinirea de cãtre operatori a obligaţiilor şi mãsurilor stabilite în condiţiile de emitere sau de menţinere a licenţei ori autorizaţiei; l) elaboreazã regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru şi contractele-cadru de furnizare/prestare pentru serviciile din sfera sa de reglementare şi le aprobã prin ordin al preşedintelui; m) elaboreazã şi adoptã criterii şi indicatori de performanţã care sã permitã monitorizarea, compararea şi evaluarea modului de furnizare/prestare a serviciilor; n) sesizeazã ministerul de resort şi Consiliul Concurenţei cu privire la încãlcarea prevederilor legale referitoare la concurenţã ori de câte ori constatã nerespectarea reglementãrilor cu privire la concurenţã şi transparenţã; o) propune autoritãţilor administraţiei publice locale, ministerului de resort şi Consiliului Concurenţei mãsuri pentru restrângerea ariilor în care se manifestã condiţii de monopol, precum şi pentru prevenirea abuzului de poziţie dominantã pe piaţã, în vederea limitãrii efectelor caracterului de monopol al serviciilor; p) iniţiazã şi organizeazã programe de instruire şi pregãtire profesionalã în domeniile de activitate reglementate; q) prezintã anual Guvernului un raport cu privire la serviciile de utilitãţi publice din sfera sa de reglementare şi la activitatea proprie. Raportul se dã publicitãţii; r) colaboreazã cu organizaţii şi autoritãţi similare din alte ţãri în domeniul sãu de activitate; s) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. (2) Raportul anual al A.N.R.S.C., împreunã cu baza de date gestionatã de A.N.R.S.C., constituie elemente de fundamentare şi actualizare a Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilitãţi publice, precum şi a strategiilor proprii adoptate de autoritãţile administraţiei publice locale. (3) Raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi autoritãţile administraţiei publice locale sunt raporturi de cooperare şi îndrumare metodologicã, iar raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi operatorii serviciilor de utilitãţi publice sunt raporturi de monitorizare, evaluare şi control privind respectarea condiţiilor de acordare a licenţelor şi autorizaţiilor, a procedurilor de stabilire, ajustare şi modificare a preţurilor şi tarifelor. (4) În vederea exercitãrii atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. are dreptul de acces la informaţiile cuprinse în documentele operatorilor legate de domeniul sãu de activitate, inclusiv la cele din evidenţele contabile ale acestora. A.N.R.S.C. are dreptul sã facã publice orice date sau informaţii care sunt de interes public. ART. 21 (1) A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobãrii de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale a preţurilor şi tarifelor numai în cazul serviciilor de utilitãţi publice care funcţioneazã în condiţii de monopol. (2) A.N.R.S.C. este abilitatã sã adopte în termen de un an de la publicarea prezentei legi, prin ordin al preşedintelui acesteia, urmãtoarele reglementãri: a) normele metodologice privind stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor aplicabile serviciilor de utilitãţi publice; b) regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementãrile emise în domeniul sãu de activitate, în conformitate cu prevederile legale; c) regulamentul pentru autorizarea agenţilor economici care monteazã şi/sau exploateazã sisteme de repartizare a costurilor; d) normele privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru apã rece, agent termic pentru încãlzire, apã caldã de consum; e) normele metodologice de facturare şi repartizare pe proprietari individuali a consumului total înregistrat la nivelul branşamentului condominiului. (3) A.N.R.S.C. elaboreazã Regulamentul privind acordarea licenţelor, aplicabil operatorilor care furnizeazã/presteazã servicii de utilitãţi publice din sfera sa de reglementare, în conformitate cu prevederile legilor speciale, şi îl supune spre aprobare Guvernului. (4) Acordarea licenţelor se face de cãtre comisiile de acordare a licenţelor stabilite potrivit Regulamentului privind acordarea licenţelor, prevãzut la alin. (3). (5) Din comisiile de acordare a licenţelor fac parte, cu rol consultativ, şi specialişti desemnaţi de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilitãţi publice. ART. 22 (1) Preşedintele A.N.R.S.C. emite, potrivit competenţelor conferite de prezenta lege, ordine şi decizii în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare. (2) Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. cu caracter normativ se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Ordinele şi deciziile emise de preşedintele A.N.R.S.C. în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate pãrţilor interesate.
CAP. III Organizarea şi funcţionarea serviciilor de utilitãţi publice
SECŢIUNEA 1 Gestiunea serviciilor de utilitãţi publice
ART. 23 (1) Gestiunea serviciilor de utilitãţi publice reprezintã modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilitãţi publice în scopul furnizãrii/prestãrii acestora în condiţiile stabilite de autoritãţile administraţiei publice locale. (2) Gestiunea serviciilor de utilitãţi publice se organizeazã şi se realizeazã în urmãtoarele modalitãţi: a) gestiune directã; b) gestiune delegatã. (3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilitãţi publice se stabileşte prin hotãrâre a consiliilor locale, a consiliilor judeţene, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a asociaţiei de dezvoltare comunitarã, dupã caz, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurãrii celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivã ale unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mãrimea şi complexitatea sistemelor de utilitãţi publice. (4) Desfãşurarea activitãţilor specifice oricãrui serviciu de utilitãţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasã, se realizeazã pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini elaborat şi aprobat de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, în conformitate cu regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului. (5) Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptatã, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilitãţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilitãţi publice. ART. 24 (1) Raporturile juridice dintre autoritãţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, şi operatorii serviciilor de utilitãţi publice sunt reglementate prin: a) hotãrâre de dare în administrare - în cazul gestiunii directe; b) hotãrâri şi contracte prin care se deleagã gestiunea serviciilor - în cazul gestiunii delegate. (2) Raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilitãţi publice şi utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfãşurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilitãţi publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentã, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor şi a caietelor de sarcini specifice acestora. ART. 25 (1) Bunurile proprietate publicã ori privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice, pot fi: a) date în administrare şi exploatare operatorilor care exercitã gestiunea directã a serviciilor de utilitãţi publice; b) concesionate, în condiţiile legii, operatorilor organizaţi ca societãţi comerciale cu capital public, privat sau mixt, care exercitã gestiunea delegatã a serviciilor de utilitãţi publice. (2) În cazul societãţilor comerciale rezultate în urma reorganizãrii administrative a regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a direcţiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autoritãţilor administraţiei publice locale, bunurile proprietate publicã ori privatã necesare furnizãrii/prestãrii serviciilor de utilitãţi publice se concesioneazã acestora odatã cu gestiunea serviciului, prin atribuire directã. ART. 26 (1) Bunurile proprietate publicã din componenţa sistemelor de utilitãţi publice sunt supuse inventarierii anuale şi se evidenţiazã distinct, extracontabil, în patrimoniul operatorilor, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciului sau de organizarea, forma de proprietate, natura capitalului ori ţara de origine a operatorilor. (2) Bunurile proprietate publicã a unitãţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilitãţi publice, nu pot fi aduse ca aport la capitalul social al societãţilor comerciale înfiinţate de autoritãţile administraţiei publice locale sau ca participare la constituirea unor societãţi comerciale cu capital mixt şi nu pot constitui garanţii pentru creditele bancare contractate de autoritãţile administraţiei publice locale sau de operatori, fiind inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. (3) Bunurile proprietate publicã a unitãţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice pot fi date în administrare sau pot fi concesionate operatorilor în conformitate cu prevederile legale. (4) Bunurile proprietate privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. (5) În cazul gestiunii delegate, bunurile realizate de operatori în conformitate cu programele de investiţii impuse prin contractul de delegare a gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept, la expirarea contractului, gratuit şi libere de orice sarcini, unitãţilor administrativ-teritoriale şi sunt integrate domeniului public al acestora. ART. 27 (1) Acţiunile societãţilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilitãţi publice, intrate în portofoliul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., în urma procesului de privatizare, vor fi transferate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. În acelaşi termen, bunurile aparţinând domeniului public a cãror valoare a fost inclusã în aceste acţiuni vor fi reintegrate în patrimoniul public al unitãţilor administrativ-teritoriale. (2) Acţiunile societãţilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilitãţi publice, intrate în portofoliul A.V.A.S. prin preluarea şi compensarea creanţelor în acţiuni, precum şi creanţele deţinute de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã - A.N.A.F. nu pot fi înstrãinate/valorificate decât cu acordul autoritãţilor administraţiei publice locale în coordonarea cãrora se aflã societãţile comerciale şi care au drept de preempţiune la cumpãrarea acţiunilor, respectiv a creanţelor. Noul patronat rezultat este obligat sã menţinã furnizarea/prestarea serviciilor de utilitate publicã timp de 5 ani de la preluarea acestora. Orice modificare privind furnizarea/prestarea serviciului respectiv se face numai cu acordul autoritãţilor administraţiei publice locale. ART. 28 (1) Conducerea executivã a operatorilor furnizori/prestatori, înfiinţaţi de autoritãţile administraţiei publice locale sau la care unitãţile administrativ-teritoriale sunt acţionari majoritari, este angajatã pe baza unui contract individual de muncã, la care se anexeazã un contract de performanţã; celelalte categorii de personal sunt angajate pe baza unui contract de muncã individual, cu respectarea contractului colectiv de muncã şi a Codului muncii. Persoanele cu funcţii de conducere, precum şi personalul cu funcţii de execuţie au calitatea de personal contractual. (2) Contractul de performanţã are ca obiect stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor şi a criteriilor de performanţã, aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncã.
SECŢIUNEA a 2-a Gestiunea directã
ART. 29 (1) Gestiunea directã este modalitatea de gestiune în care autoritãţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, îşi asumã, în calitate de operator, toate sarcinile şi responsabilitãţile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice şi la administrarea şi exploatarea sistemelor de utilitãţi publice aferente. (2) Gestiunea directã se realizeazã prin structuri proprii ale autoritãţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitarã, înfiinţate prin hotãrâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitarã, dupã caz, care pot fi: a) compartimente de specialitate, fãrã personalitate juridicã, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unitãţii administrativ-teritoriale; b) servicii publice sau direcţii de specialitate, fãrã personalitate juridicã, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unitãţii administrativ-teritoriale, având autonomie financiarã şi funcţionalã; c) servicii publice sau direcţii de specialitate, cu personalitate juridicã, organizate în subordinea consiliului local ori judeţean al unitãţii administrativ-teritoriale sau a asociaţiei de dezvoltare comunitarã, având patrimoniu propriu, gestiune economicã proprie şi autonomie financiarã şi funcţionalã. (3) Operatorii organizaţi ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridicã sunt subordonaţi autoritãţilor administraţiei publice locale, posedã un patrimoniu propriu, funcţioneazã pe bazã de gestiune economicã şi se bucurã de autonomie funcţionalã şi financiarã; aceşti operatori întocmesc, în condiţiile legii, buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale. (4) Operatorii care îşi desfãşoarã activitatea în regim de gestiune directã furnizeazã/presteazã un serviciu de utilitãţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe baza hotãrârii de dare în administrare a serviciului, adoptatã de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţia de dezvoltare comunitarã, dupã caz, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentã. (5) Operatorii care îşi desfãşoarã activitatea în regim de gestiune directã se organizeazã şi îşi desfãşoarã activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat şi aprobat de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz. (6) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridicã, care gestioneazã un serviciu comunal de utilitãţi publice, rãmase la finele exerciţiului bugetar, se reporteazã în anul urmãtor cu aceeaşi destinaţie. Disponibilitãţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi destinate cofinanţãrii acestora se administreazã şi se utilizeazã potrivit acordurilor de finanţare încheiate. (7) Operatorii care furnizeazã/presteazã servicii de utilitãţi publice în regim de gestiune directã au obligaţia calculãrii, înregistrãrii şi recuperãrii amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin preţ.
SECŢIUNEA a 3-a Gestiunea delegatã
ART. 30 (1) Gestiunea delegatã este modalitatea de gestiune în care autoritãţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, transferã unuia sau mai multor operatori toate sarcinile şi responsabilitãţile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice, precum şi administrarea şi exploatarea sistemelor de utilitãţi publice aferente acestora, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii. (2) Încheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilitãţi publice se aprobã prin hotãrâri de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii adoptate de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz. (3) Gestiunea delegatã se realizeazã prin intermediul unor operatori de servicii de utilitãţi publice, care pot fi: a) societãţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilitãţi publice, înfiinţate de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, cu capital social al unitãţilor administrativ-teritoriale; b) societãţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilitãţi publice rezultate ca urmare a reorganizãrii administrative a regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de specialitate subordonate autoritãţilor administraţiei publice locale, al cãror capital social este deţinut, în totalitate sau în parte, în calitate de proprietar/coproprietar, de unitãţile administrativ-teritoriale; c) societãţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilitãţi publice cu capital social privat sau mixt. (4) Operatorii care îşi desfãşoarã activitatea în regim de gestiune delegatã furnizeazã/presteazã un serviciu de utilitãţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, aprobat de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, şi în baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentã. (5) Contractul de delegare a gestiunii poate fi: a) contract de concesiune; b) contract de parteneriat public-privat. (6) Contractul de delegare a gestiunii va fi însoţit obligatoriu de urmãtoarele anexe: a) caietul de sarcini privind furnizarea/prestarea serviciului; b) regulamentul serviciului; c) inventarul bunurilor mobile şi imobile, proprietate publicã sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale aferente serviciului; d) procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevãzute la lit. c). (7) Contractul de delegare a gestiunii, indiferent de tipul contractului, va cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la: a) denumirea pãrţilor contractante; b) obiectul contractului; c) durata contractului; d) drepturile şi obligaţiile pãrţilor contractante; e) programul lucrãrilor de investiţii pentru modernizãri, reabilitãri, dezvoltãri de capacitãţi, obiective noi şi al lucrãrilor de întreţinere, reparaţii curente, reparaţii planificate, renovãri, atât fizic, cât şi valoric; f) sarcinile şi responsabilitãţile pãrţilor cu privire la programele de investiţii, la programele de reabilitãri, reparaţii şi renovãri, precum şi la condiţiile de finanţare a acestora; g) indicatorii de performanţã privind calitatea şi cantitatea serviciului, stabiliţi prin caietul de sarcini şi regulamentul serviciului, şi modul de evaluare şi cuantificare a acestora, condiţii şi garanţii; h) tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora; i) modul de tarifare şi încasare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate; j) nivelul redevenţei sau al altor obligaţii, dupã caz; k) rãspunderea contractualã; l) forţa majorã; m) condiţii de redefinire a clauzelor contractuale; n) condiţii de restituire sau repartiţie, dupã caz, a bunurilor, la încetarea, din orice cauzã, a contractului de delegare a gestiunii, inclusiv a investiţiilor realizate; o) menţinerea echilibrului contractual; p) condiţiile de reziliere a contractului de delegare a gestiunii; q) administrarea patrimoniului public şi privat preluat; r) structura forţei de muncã şi protecţia socialã a acesteia; s) alte clauze convenite de pãrţi, dupã caz. ART. 31 (1) Delegarea gestiunii se face în conformitate cu legislaţia specificã fiecãrui tip de contract. Procedurile de atribuire şi regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii sunt cele aplicabile tipului de contract de delegare de gestiune ales de autoritatea administraţiei publice locale responsabilã. (2) Existenţa garanţiilor profesionale şi financiare ale operatorilor, precum şi indicatorii de performanţã şi nivelul tarifelor aplicate privind furnizarea/prestarea serviciului în condiţii de calitate şi cantitate corespunzãtoare constituie criteriile principale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii. (3) Operatorii nou-înfiinţaţi pot fi admişi într-o procedurã de atribuire a unei delegãri a gestiunii în aceleaşi condiţii ca şi societãţile deja existente. (4) Documentaţia privind organizarea şi derularea procedurii de delegare a gestiunii se elaboreazã în conformitate cu legislaţia specificã fiecãrui tip de contract. Caietele de sarcini şi criteriile de selecţie aplicabile în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se elaboreazã şi se aprobã de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, pe baza caietelor de sarcini-cadru şi a criteriilor de selecţie-cadru, elaborate de autoritãţile de reglementare competente şi cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei aplicabile tipului de contract de delegare a gestiunii adoptat. (5) În cazul operatorilor serviciilor de utilitãţi publice rezultaţi prin reorganizarea pe cale administrativã a fostelor regii autonome de interes local sau judeţean ori a direcţiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autoritãţilor administraţiei publice locale şi care au avut în administrare bunuri, activitãţi sau servicii de utilitãţi publice, delegarea gestiunii serviciului se atribuie în mod direct acestora prin contract de concesiune, odatã cu infrastructura aferentã serviciului. ART. 32 (1) În cazul gestiunii delegate, autoritãţile administraţiei publice locale pãstreazã, în conformitate cu competenţele ce le revin, potrivit legii, prerogativele şi rãspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de utilitãţi publice, precum şi obligaţia de a urmãri, de a controla şi de a supraveghea modul în care se realizeazã serviciile de utilitãţi publice, respectiv: a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatori, inclusiv în relaţia cu utilizatorii; b) calitatea serviciilor furnizate/prestate; c) indicatorii de performanţã ai serviciilor furnizate/prestate; d) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune, dezvoltare sau modernizare a sistemelor de utilitãţi publice; e) modul de formare, stabilire, modificare şi ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilitãţi publice. (2) În vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilitãţi publice, consiliile locale, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau asociaţiile de dezvoltare comunitarã, dupã caz, vor asigura elaborarea şi vor aproba, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciilor sau de la primirea unei propuneri formulate de un investitor interesat, un studiu de oportunitate pentru fundamentarea şi stabilirea soluţiilor optime de delegare a gestiunii serviciilor, precum şi documentaţia de delegare a gestiunii. (3) Cu excepţia contractelor în derulare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare decât durata necesarã amortizãrii investiţiilor, fãrã a depãşi 49 de ani. Aceastã duratã nu poate fi prelungitã decât în condiţiile prezentei legi, în urmãtoarele cazuri: a) pentru motive de interes general, caz în care durata contractului nu poate fi prelungitã cu mai mult de 2 ani; b) în cazul în care operatorul, la cererea autoritãţii administraţiei publice locale şi pentru buna executare a serviciului sau pentru extinderea sistemului de utilitãţi publice, a realizat investiţii care nu ar putea fi amortizate în termenul rãmas pânã la expirarea contractului iniţial decât printr-o creştere excesivã a tarifelor şi taxelor. (4) Prelungirea va fi decisã, în condiţiile alin. (3), de cãtre consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţia de dezvoltare comunitarã, dupã caz.
CAP. IV Operatori şi utilizatori
SECŢIUNEA 1 Operatorii serviciilor de utilitãţi publice
ART. 33 (1) Au calitatea de operator furnizorii/ prestatorii de servicii de utilitãţi publice care îşi desfãşoarã activitatea pe baza licenţei eliberate în condiţiile art. 38 de autoritãţile de reglementare competente. (2) Operatorii de servicii de utilitãţi publice au, în temeiul prezentei legi, aceleaşi drepturi şi obligaţii în raporturile cu autoritãţile administraţiei publice locale sau cu utilizatorii, indiferent de modalitatea de gestiune adoptatã sau de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeanã. (3) În funcţie de modalitatea de gestiune a serviciului adoptatã, operatorii îşi pot desfãşura efectiv activitatea de furnizare/prestare a serviciilor de utilitãţi publice numai dupã emitera hotãrârii de dare în administrare - în cazul gestiunii directe, respectiv a hotãrârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii - în cazul gestiunii delegate. (4) Furnizorii/prestatorii serviciilor de utilitãţi publice existenţi la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, care îşi desfãşoarã activitatea în modalitatea gestiunii directe, precum şi furnizorii/prestatorii care îşi desfãşoarã activitatea pe baza unor contracte de concesiune valabil încheiate anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi îşi pot continua activitatea pe baza acestor contracte, pânã la expirarea acestora, fãrã posibilitate de prelungire, numai în condiţiile respectãrii prevederilor art. 49 alin. (1) şi ale art. 50 alin. (4). (5) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice fãrã licenţã atrage rãspunderea administrativã sau contravenţionalã, dupã caz, a celor vinovaţi şi îndreptãţeşte autoritatea de reglementare competentã sau autoritãţile administraţiei publice locale sã cearã instanţei judecãtoreşti constatarea nulitãţii hotãrârii de dare în administrare, respectiv a hotãrârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii, dupã caz. (6) Operatorii serviciilor de utilitãţi publice înfiinţaţi de autoritãţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitarã, indiferent de statutul juridic, precum şi operatorii având statut de societãţi comerciale cu capital majoritar public au calitatea de autoritãţi contractante şi au obligaţia aplicãrii prevederilor legislaţiei în vigoare cu privire la achiziţiile publice de bunuri, servicii sau lucrãri. (7) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilitãţi publice au obligaţia de a se supune controlului şi de a se conforma mãsurilor stabilite cu ocazia activitãţii de control, precum şi de a pune la dispoziţia împuterniciţilor autoritãţilor administraţiei publice locale sau ai autoritãţilor de reglementare competente toate datele şi informaţiile solicitate. ART. 34 (1) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilitãţi publice subordonaţi autoritãţilor administraţiei publice locale, având statut de societãţi comerciale cu capital al unitãţilor administrativ-teritoriale, pot fi privatizaţi, în condiţiile legii, cu condiţia pãstrãrii obiectului de activitate minimum 5 ani de la data privatizãrii. (2) Hotãrârea privind privatizarea şi alegerea metodei de privatizare aparţin consiliului local, consiliului judeţean, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau asociaţiei de dezvoltare comunitarã, dupã caz, în funcţie de subordonarea operatorului. (3) Privatizarea se organizeazã şi se deruleazã în conformitate cu procedurile legale în vigoare, pe baza unui caiet de sarcini. Concomitent cu privatizarea operatorilor din subordine, autoritãţile administraţiei publice locale vor proceda şi la renegocierea contractului de delegare a gestiunii pe baza cãruia noul operator va furniza/presta serviciul. ART. 35 (1) Societãţile comerciale furnizoare/ prestatoare de servicii de utilitãţi publice, deţinãtoare de licenţe corespunzãtoare, pot participa, în condiţiile legii, în calitate de operatori, la procedurile concurenţiale organizate pe raza altor unitãţi administrativ-teritoriale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor. (2) În cazul furnizãrii/prestãrii mai multor tipuri de servicii în aceeaşi localitate sau a aceluiaşi serviciu în mai multe localitãţi, operatorul va ţine o evidenţã separatã a activitãţilor desfãşurate, cu contabilitate distinctã pentru fiecare tip de serviciu şi localitate de operare în parte, dupã caz, astfel încât activitãţile sale din diferite sectoare şi localitãţi sã fie uşor de evaluat, monitorizat şi controlat. ART. 36 (1) Raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilitãţi publice sunt raporturi juridice de naturã contractualã şi sunt supuse normelor de drept privat. (2) Operatorii serviciilor de utilitãţi publice au faţã de utilizatori urmãtoarele obligaţii principale: a) sã asigure furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice, conform prevederilor contractuale şi cu respectarea prescripţiilor, normelor şi normativelor tehnice în vigoare; b) sã ia mãsuri imediate pentru remedierea unor defecţiuni, deranjamente sau avarii apãrute în funcţionarea sistemelor de utilitãţi publice şi sã limiteze durata intervenţiilor; c) sã asigure montarea, funcţionarea şi verificarea metrologicã a echipamentelor de mãsurare a consumului la branşamentul utilizatorului, în conformitate cu normele tehnice în vigoare; d) sã plãteascã despãgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpã, inclusiv pentru restricţiile impuse deţinãtorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecţie instituite, conform prevederilor legale; e) sã plãteascã despãgubiri pentru întreruperea nejustificatã a furnizãrii/prestãrii serviciilor şi sã acorde bonificaţii utilizatorilor în cazul furnizãrii/prestãrii serviciilor sub parametrii de calitate şi cantitate prevãzuţi în contractele de furnizare/prestare; f) sã plãteascã chirii pentru folosirea temporarã a terenurilor şi sã aducã terenurile şi obiectivele afectate de lucrãrile de intervenţie sau de investiţii în starea anterioarã începerii acestor lucrãri; g) sã serveascã utilizatorii din aria de acoperire, în condiţiile programelor de reabilitare, extindere şi modernizare aprobate; h) sã respecte indicatorii de performanţã şi calitate stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii sau prin hotãrârea autoritãţii administraţiei publice locale de dare în administrare; i) sã furnizeze autoritãţii administraţiei publice locale, respectiv autoritãţilor de reglementare competente, informaţiile solicitate şi sã asigure accesul la documentaţiile şi la actele individuale pe baza cãrora furnizeazã/presteazã serviciul de utilitãţi publice, în condiţiile legii; j) sã încheie contracte de asigurare pentru infrastructura necesarã desfãşurãrii activitãţilor în conformitate cu legislaţia în vigoare. (3) Operatorii serviciilor de utilitãţi publice sunt în drept sã suspende sau sã limiteze furnizarea/prestarea serviciilor cãtre utilizatori, fãrã plata vreunei penalizãri, cu un preaviz de 5 zile, în urmãtoarele cazuri: a) depãşirea termenului legal pentru achitarea facturilor stabilite potrivit prevederilor art. 42 alin. (11); b) neachitarea notelor de platã pentru recuperarea daunelor, stabilite printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, provocate de distrugerea sau deteriorarea unor construcţii ori instalaţii aferente infrastructurii edilitar-urbane a localitãţilor, aflate în administrarea lor; c) utilizarea neautorizatã, fãrã aviz de racordare, acord de furnizare sau contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilitãţi publice; d) împiedicarea delegatului împuternicit al operatorului de a controla instalaţiile de utilizare, de a monta, verifica, înlocui sau citi aparatele de mãsurare-înregistrare sau de a remedia defecţiunile la instalaţiile administrate de furnizor, când acestea se aflã pe proprietatea utilizatorului; e) branşarea ori racordarea fãrã acordul operatorului la reţele publice sau la instalaţiile altui utilizator ori schimbarea, fãrã acordul operatorului, în cadrul unor lucrãri de reparaţii capitale, reconstruiri, modificãri, modernizãri sau extinderi, a caracteristicilor tehnice şi/sau a parametrilor instalaţiilor de utilizare. (4) În cazuri de forţã majorã, astfel cum acestea sunt definite în contractul de furnizare/prestare a serviciului de utilitãţi publice, prevederile alin. (3) se pot aplica cu un preaviz sub limita celor 5 zile. ART. 37 (1) Intervenţiile pentru efectuarea lucrãrilor de retehnologizare, întreţinere şi reparaţii la construcţiile sau instalaţiile aferente sistemelor de utilitãţi publice, stabilite prin programele anuale convenite cu autoritãţile administraţiei publice locale, care impun întreruperea furnizãrii/prestãrii serviciilor, se aduc la cunoştinţã utilizatorilor cu cel puţin 10 zile înainte de data programatã. (2) Pentru prevenirea sau remedierea unor avarii, operatorii de servicii de utilitãţi publice sunt în drept sã întrerupã furnizarea/prestarea serviciilor, fãrã plata vreunei penalizãri şi fãrã preaviz, dar nu mai mult de 24 de ore. (3) În cazul în care intervenţiile operatorilor, necesare pentru prevenirea producerii unor avarii sau pentru remedierea unor avarii, depãşesc 24 de ore, acestea se efectueazã în maximum 72 de ore şi se aduc la cunoştinţã autoritãţilor administraţiei publice locale, utilizatorilor, deţinãtorilor de terenuri sau proprietarilor bunurilor afectate; pe perioada intervenţiilor respective, operatorii sunt în drept sã întrerupã furnizarea/prestarea serviciilor, cu plata penalizãrilor prevãzute în contracte. (4) Ocuparea temporarã a unor terenuri pentru lucrãri de intervenţie, înfiinţare, extindere, retehnologizare, reparaţii şi revizii planificate la sistemele de utilitãţi publice, care se executã într-o perioadã mai mare de 72 de ore, se va face pe baza acordului prealabil al deţinãtorilor de terenuri şi cu plata despãgubirilor cuvenite, stabilite potrivit reglementãrilor legale în vigoare. Dacã cu ocazia executãrii lucrãrilor se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea sistemelor de utilitãţi publice, operatorii au obligaţia sã plãteascã despãgubiri acestora, în condiţiile legii. (5) Operatorii serviciilor de utilitãţi publice nu rãspund faţã de utilizatori pentru întreruperea furnizãrii/prestãrii serviciilor sau pentru calitatea acestora, în cazuri de forţã majorã.
SECŢIUNEA a 2-a Acordarea licenţelor
ART. 38 (1) Acordarea licenţelor pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice intrã în sfera de competenţã a autoritãţilor de reglementare competente, dupã cum urmeazã: a) A.N.R.S.C. - pentru serviciile menţionate la art. 13 alin. (2) lit. a)-f); b) A.N.R.E. - pentru activitatea prevãzutã la art. 13 alin. (4); c) A.R.R. - pentru serviciul prevãzut la art. 13 alin. (5). (2) Acordarea licenţelor de traseu, în cazul serviciului de transport public local, se face de cãtre comisiile constituite în acest scop, la nivelul autoritãţilor administraţiei publice. (3) Deţinerea licenţei este obligatorie, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciilor adoptatã la nivelul autoritãţilor administraţiei publice locale, precum şi de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeanã ale operatorilor. (4) Licenţa poate fi suspendatã sau retrasã astfel: a) de cãtre autoritatea de reglementare românã emitentã, în cazul licenţelor acordate operatorilor români; b) de cãtre autoritatea de reglementare românã competentã, în cazul suspendãrii licenţelor operatorilor strãini licenţiaţi în ţara de origine. (5) Operatorii din ţãrile Uniunii Europene care deţin licenţe în ţara de origine, recunoscute de autoritãţile de reglementare române corespondente, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca operatorii români, pe toatã durata de valabilitate a licenţelor. (6) Licenţa emisã de autoritãţile de reglementare competente este valabilã maximum 5 ani de la data emiterii şi îndreptãţeşte operatorul, pe perioada sa de valabilitate, la un numãr nelimitat de participãri la procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor, organizate şi derulate în condiţiile prezentei legi. (7) Regulamentele privind acordarea licenţelor pentru operatorii de utilitãţi publice se elaboreazã de autoritatea de reglementare în a cãrei sferã de competenţã se aflã aceste servicii şi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, dupã caz, pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi. ART. 39 (1) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice este permisã numai pe baza licenţei emise de autoritãţile de reglementare competente. (2) Calitatea de operator este recunoscutã numai pe baza licenţei de operare emise de autoritãţile de reglementare competente. Fac excepţie furnizorii/prestatorii în activitate la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. (3) Participarea operatorilor la procedurile organizate de autoritãţile administraţiei publice locale pentru delegarea gestiunii serviciilor de utilitãţi publice este permisã numai pe baza licenţei emise de autoritãţile de reglementare competente. (4) Retragerea sau încetarea valabilitãţii licenţei atrage revocarea hotãrârii de dare în administrare ori a hotãrârii privind atribuirea contractului de delegare a gestiunii, dupã caz, şi conduce la organizarea unei noi proceduri de selectare a unui operator, în condiţiile prezentei legi. Retragerea licenţei se notificã operatorului cu cel puţin 90 de zile înainte, perioadã în care operatorul în cauzã este obligat sã furnizeze/presteze serviciul respectiv în condiţiile contractului. ART. 40 (1) La acordarea licenţelor în domeniul serviciilor de utilitãţi publice se va urmãri, cu precãdere, îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiţii: a) cunoaşterea şi însuşirea actelor normative care reglementeazã domeniul serviciilor de utilitãţi publice; b) capabilitatea managerialã şi organizatoricã; c) capabilitatea economico-financiarã; d) dotarea şi capacitatea tehnicã. (2) Pentru obţinerea licenţei furnizorii/prestatorii de servicii de utilitãţi publice sunt obligaţi sã facã dovada cã deţin toate avizele, acordurile şi autorizaţiile necesare derulãrii serviciului, prevãzute de legislaţia în vigoare pentru activitãţile specifice acestuia.
SECŢIUNEA a 3-a Utilizatorii serviciilor de utilitãţi publice
ART. 41 (1) Au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcţi ori indirecţi, ai serviciilor de utilitãţi publice: a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari; b) agenţii economici; c) instituţiile publice. (2) Utilizatorii au, în principal, urmãtoarele drepturi: a) sã utilizeze, liber şi nediscriminatoriu, serviciile de utilitãţi publice, în condiţiile contractului de furnizare/ prestare; b) sã solicite şi sã primeascã, în condiţiile legii şi ale contractelor de furnizare/prestare, despãgubiri sau compensaţii pentru daunele provocate lor de cãtre operatori prin nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate ori prin furnizarea/prestarea unor servicii inferioare, calitativ şi cantitativ, parametrilor tehnici stabiliţi prin contract sau prin normele tehnice în vigoare; c) sã sesizeze autoritãţilor administraţiei publice locale competente orice deficienţe constatate în sfera serviciilor de utilitãţi publice şi sã facã propuneri vizând înlãturarea acestora, îmbunãtãţirea activitãţii şi creşterea calitãţii serviciilor; d) sã renunţe, în condiţiile legii, la serviciile contractate; e) sã se asocieze în organizaţii neguvernamentale pentru apãrarea, promovarea şi susţinerea intereselor proprii; f) sã primeascã şi sã utilizeze informaţii privind serviciile de utilitãţi publice care îl vizeazã; g) sã fie consultaţi, direct sau prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale reprezentative, în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, strategiilor şi reglementãrilor privind activitãţile din sectorul serviciilor de utilitãţi publice; h) sã se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociaţii reprezentative, autoritãţilor administraţiei publice locale sau centrale ori instanţelor judecãtoreşti, în vederea prevenirii sau reparãrii unui prejudiciu direct ori indirect. (3) Pentru plata serviciilor de utilitãţi publice, anumite categorii de utilizatori, persoane fizice, beneficiazã, în condiţiile legii, de ajutoare sociale de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, dupã caz. (4) Membrii comunitãţilor locale, persoane fizice sau persoane juridice, au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilitãţi publice, în principal, urmãtoarele obligaţii: a) sã respecte normele de exploatare şi funcţionare a sistemelor de utilitãţi publice; b) sã accepte limitarea cantitativã sau întreruperea temporarã a furnizãrii/prestãrii serviciilor pentru execuţia unor lucrãri prevãzute în programele de reabilitare, extindere şi modernizare a infrastructurii tehnico-edilitare; c) sã achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate; d) sã asigure accesul utilajelor de colectare a deşeurilor la punctele de colectare, al utilajelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor, precum şi al utilajelor operatorilor, necesare desfãşurãrii activitãţii specifice serviciilor de utilitãţi publice în spaţiile ori pe suprafeţele de teren deţinute cu orice titlu, pe trotuarele şi aleile din jurul imobilelor, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare; e) sã respecte normele de igienã şi sãnãtate publicã stabilite prin actele normative în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a Furnizarea/prestarea, contractarea şi facturarea serviciilor de utilitãţi publice
ART. 42 (1) Furnizarea/prestarea unui serviciu de utilitãţi publice se realizeazã în una dintre urmãtoarele modalitãţi: a) în baza unui contract de furnizare sau de prestãri de servicii încheiat între operator şi utilizatorul direct; b) prin achitarea unui tarif sau a costului unui bilet, dupã caz; c) prin achitarea unei taxe speciale, în situaţia în care încheierea contractului de furnizare sau de prestare a serviciului între operator şi utilizatorul indirect nu este posibilã din punct de vedere tehnic şi comercial sau în situaţia în care, în hotãrârea de delegare a gestiunii, este prevãzutã aceastã modalitate, precum şi cuantumul contravalorii serviciului public furnizat/prestat. (2) Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementeazã raporturile dintre operator şi utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata unui serviciu de utilitãţi publice. (3) În cazul serviciilor furnizate/prestate în regim continuu prin intermediul reţelelor de conducte - alimentarea cu apã rece, canalizarea şi epurarea apelor uzate, colectarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu apã caldã pentru consum, alimentarea cu agent termic pentru încãlzire -, contractele de furnizare sau de prestare a serviciilor se încheie între operator şi utilizator pe termen nedeterminat. (4) Contravaloarea serviciilor de utilitãţi publice se stabileşte în conformitate cu metodologia de calcul, aprobatã de autoritatea de reglementare competentã, pe baza preţurilor/tarifelor şi a consumurilor/cantitãţilor de utilitãţi publice furnizate/prestate, şi se plãteşte pe baza facturii emise de operator. (5) Determinarea consumurilor/cantitãţilor de utilitãţi publice în vederea facturãrii se face prin mãsurare directã cu ajutorul sistemelor de mãsurare-înregistrare a consumurilor/cantitãţilor de utilitãţi furnizate/prestate; sistemele de mãsurare-înregistrare se monteazã pe branşamentul care deserveşte fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalaţiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator. (6) În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilitãţi în vederea contractãrii şi facturãrii individuale se realizeazã, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie: a) prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau spaţiu cu altã destinaţie, în cazul distribuţiei orizontale; b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecãrui apartament sau spaţiu cu altã destinaţie, în cazul distribuţiei verticale. (7) La proiectarea şi realizarea imobilelor condominiale, indiferent de destinaţie, racordate la reţelele publice de distribuţie, este obligatorie dotarea acestora cu sisteme de mãsurare-înregistrare a consumurilor atât pentru întregul imobil, cât şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altã destinaţie din imobil, în vederea asigurãrii condiţiilor pentru individualizarea consumurilor şi încheierea unor contracte-abonament individuale. (8) În cazul serviciilor pentru care nu existã sisteme de mãsurare-înregistrare ori metoda mãsurãrii directe nu se poate aplica, determinarea consumurilor/cantitãţilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pauşal sau prin metode indirecte, bazate pe mãsurãtori şi calcule având la bazã prescripţiile tehnice în vigoare. (9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestaţia a fost efectuatã. Utilizatorii serviciilor de utilitãţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi sã achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţã de 15 zile lucrãtoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe facturã. Termenul de scadenţã privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii. (10) Neachitarea facturii de cãtre utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalitãţi de întârziere stabilite conform reglementãrilor legale în vigoare, dupã cum urmeazã: a) penalitãţile se datoreazã începând cu prima zi dupã data scadenţei; b) penalitãţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare; c) valoarea totalã a penalitãţilor nu va depãşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului. (11) Dacã sumele datorate, inclusiv penalitãţile, nu au fost achitate dupã 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrãtoare şi are dreptul sã solicite recuperarea debitelor în instanţã. (12) Reluarea furnizãrii/prestãrii serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuãrii plãţii; cheltuielile aferente suspendãrii, respectiv reluãrii furnizãrii/prestãrii serviciului, se suportã de utilizator.
CAP. V Finanţarea serviciilor de utilitãţi publice
ART. 43 (1) Finanţarea cheltuielilor curente pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice, precum şi pentru întreţinerea, exploatarea şi funcţionarea sistemelor aferente se realizeazã pe criterii economice şi comerciale; mijloacele materiale şi financiare necesare desfãşurãrii activitãţilor specifice fiecãrui serviciu se asigurã prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor. (2) Veniturile operatorilor se constituie prin încasarea de la utilizatori, sub formã de preţuri sau tarife, a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate şi, dupã caz, din alocaţii de la bugetele locale, cu respectarea urmãtoarelor principii: a) asigurarea autonomiei financiare a operatorului; b) asigurarea rentabilitãţii şi eficienţei economice; c) asigurarea egalitãţii de tratament a serviciilor de utilitãţi publice în raport cu alte servicii publice de interes general; d) recuperarea în totalitate de cãtre operatori a costurilor furnizãrii/prestãrii serviciilor. (3) Preţurile şi tarifele aferente serviciilor de utilitãţi publice se fundamenteazã, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autoritãţile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de producţie şi exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi includ o cotã pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor de utilitãţi publice, precum şi o cotã de profit. (4) Stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilitãţi publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autoritãţile de reglementare competente. (5) Preţurile şi tarifele pentru plata serviciilor de utilitãţi publice se propun de operatori şi se stabilesc, se ajusteazã sau se modificã prin hotãrâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau, dupã caz, ale asociaţiilor de dezvoltare comunitarã, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentã. Hotãrârile consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau, dupã caz, ale asociaţiilor de dezvoltare comunitarã vor ţine seama de avizele de specialitate ale autoritãţilor de reglementare competente. (6) În cazul unor divergenţe cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi/sau tarifelor între autoritãţile administraţiei publice locale şi operatori, litigiile se soluţioneazã de instanţele de judecatã competente, potrivit legii. (7) Preţurile, tarifele şi taxele speciale stabilite şi practicate cu încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de cãtre autoritãţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, dupã caz. (8) Pentru prestarea unor servicii conexe serviciilor de utilitãţi publice, cum sunt eliberarea acordurilor şi avizelor, verificarea documentaţiilor tehnico-economice, expertize tehnice, service-ul instalaţiilor de utilizare şi altele asemenea, tarifele şi taxele se fundamenteazã pe tipuri de lucrãri sau servicii prestate de operatori şi se aprobã prin hotãrâri ale autoritãţilor administraţiei publice locale; aceste servicii se factureazã şi se încaseazã separat de cãtre operatori. (9) Operatorii au dreptul de a propune autoritãţii administraţiei publice locale tarife compuse, care cuprind o componentã fixã, proporţionalã cu cheltuielile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare şi pentru exploatarea în condiţii de siguranţã şi eficienţã a sistemelor de utilitãţi publice, şi una variabilã, în funcţie de consumul efectiv înregistrat de dispozitivele de mãsurare-înregistrare montate pe branşamentele utilizatorilor, în punctele de delimitare a instalaţiilor. Tarifele compuse se fundamenteazã luându-se în considerare ponderea costurilor fixe şi a celor variabile în cheltuielile anuale şi se stabilesc în conformitate cu metodologia elaboratã de autoritatea de reglementare competentã. ART. 44 (1) Finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente sistemelor de utilitãţi publice se fac cu respectarea legislaţiei în vigoare privind iniţierea, fundamentarea, promovarea şi aprobarea investiţiilor publice, în temeiul urmãtoarelor principii: a) promovarea rentabilitãţii şi eficienţei economice; b) pãstrarea veniturilor realizate din aceste activitãţi la nivelul comunitãţilor locale şi utilizarea lor pentru dezvoltarea serviciilor şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente; c) întãrirea autonomiei fiscale a unitãţilor administrativ-teritoriale pentru crearea mijloacelor financiare necesare în vederea funcţionãrii serviciilor; d) întãrirea autonomiei locale privind contractarea şi garantarea unor împrumuturi interne sau externe necesare pentru finanţarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, în condiţiile legii; e) respectarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice; f) respectarea dispoziţiilor legale referitoare la calitatea şi disciplina în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului. (2) Finanţarea cheltuielilor de capital pentru realizarea obiectivelor de investiţii publice ale unitãţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilitãţi publice, se asigurã din urmãtoarele surse: a) fonduri proprii ale operatorilor şi/sau fonduri de la bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate prin actele juridice pe baza cãrora este organizatã şi se desfãşoarã gestiunea serviciilor; b) credite bancare, ce pot fi garantate de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, de Guvern sau de alte entitãţi specializate în acordarea de garanţii bancare; c) fonduri nerambursabile obţinute prin aranjamente bilaterale sau multilaterale; d) fonduri speciale constituite pe baza unor taxe speciale, instituite la nivelul autoritãţilor administraţiei publice locale, potrivit legii; e) fonduri transferate de la bugetul de stat, ca participare la cofinanţarea unor programe de investiţii realizate cu finanţare externã, precum şi din bugetele unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat; f) participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat public-privat de tipul "construieşte-opereazã-transferã" şi variante ale acestuia, în condiţiile legii; g) fonduri puse la dispoziţie de utilizatori; h) alte surse, constituite potrivit legii. (3) Bunurile realizate în cadrul programelor de investiţii ale unitãţilor administrativ-teritoriale aparţin domeniului public al unitãţilor administrativ-teritoriale, dacã sunt finanţate din fonduri publice, sau revin în proprietatea publicã a acestora, ca bunuri de retur, dacã au fost realizate cu finanţare privatã în cadrul unor programe de investiţii asumate de operator prin contractul de delegare a gestiunii serviciului, la expirarea acestuia. (4) Obiectivele de investiţii promovate de autoritãţile administraţiei publice locale, specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente sistemelor de utilitãţi publice, ce implicã fonduri de la bugetele locale sau transferuri de la bugetul de stat, se nominalizeazã în listele anuale de investiţii ale unitãţilor administrativ-teritoriale anexate la bugetele locale şi se aprobã odatã cu acestea prin hotãrâri ale consiliilor locale, consiliilor judeţene sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupã caz. (5) Obiectivele de investiţii menţionate la alin. (4) se realizeazã cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiilor de execuţie, a prevederilor legale în vigoare privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, precum şi a documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate conform legii. (6) Administrarea bunurilor aparţinând domeniului public sau privat al unitãţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilitãţi publice, se face cu diligenţa unui bun proprietar.
CAP. VI Rãspunderi şi sancţiuni
ART. 45 Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage rãspunderea disciplinarã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, a persoanelor vinovate. ART. 46 Fapta sãvârşitã cu intenţie contra unei colectivitãţi locale prin otrãvirea în masã, provocarea epidemiilor, infestarea surselor de apã, deteriorarea gravã sau distrugerea totalã ori parţialã a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotãrilor aferente sistemelor de utilitãţi publice este consideratã act de terorism şi se pedepseşte potrivit legislaţiei în vigoare. ART. 47 (1) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilitãţi publice şi se sancţioneazã cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei urmãtoarele fapte: a) refuzul utilizatorilor de a permite operatorului accesul la dispozitivele de mãsurare-înregistrare, în scopul efectuãrii controlului, înregistrãrii consumurilor ori pentru executarea lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii; b) nerespectarea de cãtre utilizatori a termenelor de achitare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate, respectiv a termenelor pentru încheierea acţiunii de contorizare individualã la nivel de apartament; c) racordarea la sistemele de utilitãţi publice fãrã acord de furnizare/preluare, respectiv aviz de branşare/racordare eliberat de operator; d) utilizarea fãrã contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilitãţi publice; e) modificarea neautorizatã de cãtre utilizatori a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotãrilor aferente sistemelor de utilitãţi publice. (2) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilitãţi publice şi se sancţioneazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei urmãtoarele fapte: a) refuzul operatorului de a permite utilizatorilor accesul la dispozitivele de mãsurare-înregistrare a consumurilor, când acestea sunt montate în instalaţia aflatã în administrarea sa; b) întârzierea nejustificatã a operatorilor de a branşa/racorda noi utilizatori, precum şi impunerea unor soluţii de branşare/racordare inadecvate din punct de vedere tehnico-economic şi neconforme actelor normative în vigoare şi reglementãrilor stabilite de autoritãţile naţionale de reglementare competente; c) sistarea nejustificatã a serviciului sau refuzul de a realimenta utilizatorii dupã achitarea la zi a debitelor restante. (3) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilitãţi publice şi se sancţioneazã cu amendã de la 10.000 lei la 50.000 lei urmãtoarele fapte: a) încãlcarea de cãtre operatori a prevederilor reglementãrilor tehnice şi comerciale, inclusiv a regulamentelor-cadru ale serviciilor, stabilite de autoritãţile de reglementare competente, precum şi nerespectarea condiţiilor asociate licenţelor; b) refuzul operatorilor de a pune la dispoziţie autoritãţii de reglementare competente datele şi informaţiile solicitate sau furnizarea incorectã şi incompletã de date şi informaţii necesare desfãşurãrii activitãţii acesteia; c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice în afara parametrilor tehnici cantitativi şi calitativi adoptaţi prin contractul de furnizare/prestare şi/sau a celor din normele tehnice şi comerciale stabilite de autoritatea de reglementare competentã; d) nerespectarea de cãtre operatori a termenelor-limitã stabilite pentru încheierea acţiunii de contorizare la branşamentele utilizatorilor. (4) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilitãţi publice şi se sancţioneazã cu amendã de la 30.000 lei la 50.000 lei urmãtoarele fapte: a) refuzul operatorilor de a se supune controlului şi de a permite verificãrile şi inspecţiile prevãzute prin reglementãri sau dispuse de autoritatea de reglementare competentã, precum şi obstrucţionarea acesteia în îndeplinirea atribuţiilor sale; b) neaplicarea mãsurilor stabilite cu ocazia activitãţilor de control; c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilitãţi publice de cãtre operatori fãrã licenţã eliberatã potrivit prevederilor prezentei legi sau cu licenţã a cãrei valabilitate a expirat; d) practicarea unor preţuri şi tarife mai mari decât cele aprobate de autoritãţile administraţiei publice locale, în baza metodologiilor stabilite de autoritãţile de reglementare competente; e) delegarea gestiunii serviciilor de utilitãţi publice fãrã respectarea prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei specifice fiecãrui serviciu; f) aprobarea obiectivelor de investiţii aferente infrastructurii tehnico-edilitare a serviciilor de utilitãţi publice fãrã respectarea documentaţiilor de urbanism, amenajarea teritoriului şi de protecţia mediului, adoptate potrivit legii; g) nerespectarea de cãtre operatori a normelor privind protecţia igienei publice şi a sãnãtãţii populaţiei, a mediului de viaţã al populaţiei şi a mediului. (5) Consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau, dupã caz, asociaţiile de dezvoltare comunitarã vor stabili, potrivit prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi alte fapte decât cele prevãzute la alin. (1)-(4), care constituie contravenţii în domeniul serviciilor de utilitãţi publice. ART. 48 (1) Constatarea contravenţiilor prevãzute de prezenta lege şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre reprezentanţi împuterniciţi ai ministrului mediului şi gospodãririi apelor, ai ministrului administraţiei şi internelor, ai ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, ai preşedinţilor A.N.R.S.C., A.N.R.E., A.R.R. şi ai preşedinţilor consiliilor judeţene şi ai primarilor, dupã caz, conform competenţelor stabilite în prezenta lege. (2) În vederea constatãrii contravenţiilor prevãzute la art. 47, reprezentanţii împuterniciţi prevãzuţi la alin. (1) au acces, dacã acest lucru se impune, în condiţiile legii, în clãdiri, încãperi, la instalaţii şi în orice alt loc, unde au dreptul sã verifice instalaţiile de utilizare, precum şi sã execute mãsurãtori şi determinãri. Atât operatorii, cât şi utilizatorii sunt obligaţi sã punã la dispoziţie reprezentanţilor împuterniciţi documentele cu privire la serviciul de utilitãţi publice furnizat/prestat. (3) Organele de poliţie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijin reprezentanţilor împuterniciţi. (4) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevãzute la art. 47 şi la alin. (1)-(3) ale prezentului articol, se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28.
CAP. VII Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 49 (1) Furnizorii/prestatorii care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, furnizeazã/presteazã servicii de utilitãţi publice în gestiune directã sau pe baze contractuale şi care nu deţin licenţã au obligaţia de a solicita şi de a obţine eliberarea acesteia, în termen de cel mult un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. În caz contrar, aceştia pierd dreptul de a furniza/presta serviciile respective, iar contractele respective îşi înceteazã valabilitatea. (2) Licenţele eliberate de autoritãţile de reglementare competente pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi îşi pãstreazã valabilitatea. ART. 50 (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.R.S.C., prevãzut la art. 14 alin. (1), se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, în termen de un an de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru ale serviciilor de utilitãţi publice specificate la art. 1 alin. (2), contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, respectiv caietele de sarcini-cadru şi criteriile de selecţie-cadru aplicabile procedurilor de delegare a gestiunii serviciilor, prevãzute la art. 31 alin. (4), se elaboreazã de autoritatea de reglementare competentã, dupã caz, şi se aprobã prin ordin al conducãtorului acesteia, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Consiliile locale vor introduce în conţinutul regulamentelor, caietelor de sarcini şi contractelor de delegare a gestiunii serviciilor clauze specifice care privesc organizarea, funcţionarea, gestionarea şi finanţarea serviciilor de utilitãţi publice, respectiv administrarea, exploatarea şi finanţarea obiectivelor de investiţii din infrastructura tehnico-edilitarã a localitãţilor, în funcţie de particularitãţile acestora şi de interesele actuale şi de perspectivã ale comunitãţilor respective. (4) În termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, autoritãţile administraţiei publice locale vor proceda la reorganizarea serviciilor de utilitãţi publice, în conformitate cu modalitãţile de gestiune prevãzute la art. 23. ART. 51 (1) Contractul colectiv de muncã încheiat la nivelul ramurii serviciilor de utilitãţi publice va fi aplicat de toţi operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilitãţi publice, indiferent de modalitatea de gestiune adoptatã sau de forma de proprietate, modul de organizare ori ţara de origine a operatorului. (2) Dreptul la grevã în sfera serviciilor de utilitãţi publice vitale - alimentarea cu apã, canalizarea şi epurarea apelor uzate, salubrizarea, alimentarea cu energie termicã, iluminatul public şi transportul public - este supus restricţiilor aplicabile ramurilor de activitate în care nu se poate declara grevã cu întreruperea totalã a activitãţii. În timpul conflictelor de muncã deschise şi pe perioada soluţionãrii acestora se asigurã respectarea principiului continuitãţii serviciului şi al serviciului minim şi se iau mãsuri pentru asigurarea exploatãrii şi funcţionãrii în siguranţã a sistemelor şi pentru evitarea accidentelor cu impact ecologic sau asupra sãnãtãţii populaţiei. (3) Soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum şi a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi se face, cu precãdere, în procedurã de urgenţã. (4) Soluţionarea litigiilor civile şi de muncã izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanţele de judecatã competente, în condiţiile legii. ART. 52 Mãsurile de natura ajutorului de stat prevãzute în prezenta lege vor fi notificate, potrivit prevederilor <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicatã, şi se vor acorda numai dupã autorizarea acestora de cãtre Consiliul Concurenţei, în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevãzute în legislaţia secundarã privind ajutorul de stat. ART. 53 Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrãinare a imobilelor sau a societãţilor comerciale fãrã dovada achitãrii la zi a datoriilor pentru serviciile de utilitãţi publice de care sunt grevate acestea, eliberatã de furnizorii/prestatorii acestor servicii. În cazul în care bunul ce urmeazã a fi înstrãinat este un apartament situat într-un bloc proprietate condominialã, este necesarã şi dovada achitãrii la zi a datoriilor, eliberatã de asociaţia de proprietari. ART. 54 Prezenta lege intrã în vigoare la un an de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 42 alin. (7). ART. 55 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Legea serviciilor publice de gospodãrie comunalã nr. 326/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 373/2002 privind organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodãrie Comunalã - A.N.R.S.C., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, DAN RADU RUŞANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 8 martie 2006. Nr. 51. -------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
