Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 51 din 26 martie 2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală
EMITENT: Parlamentul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 310 din 26 martie 2021
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 10 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin structurile de specialitate, atunci când comisiile rogatorii internaţionale sau celelalte forme de asistenţă judiciară internaţională se referă la activitatea de cercetare şi urmărire penală;"
2. La articolul 14, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Cererile adresate României şi actele anexe trebuie însoţite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de prezenta lege. În cazul în care documentele menţionate sunt traduse într-o altă limbă decât limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispoziţiilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora."
3. La articolul 14, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
"(5) În cazul traducerilor efectuate la solicitarea Ministerului Justiţiei, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege şi a tratatelor încheiate în domeniul cooperării în materie penală, la care România este parte, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare."
4. La articolul 43, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Arestarea provizorie în vederea extrădării se execută în centrele de reţinere şi arestare preventivă, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu excepţia cazurilor în care persoana se află în executarea unei pedepse într-un penitenciar din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Dispoziţiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."
5. La articolul 44, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(2) Notiţa roşie sau difuziunea de urmărire internaţională prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării dacă se prevede expres în tratatul aplicabil ori există reciprocitate. Lipsa reciprocităţii nu împiedică echivalarea notiţei roşii sau difuziunii de urmărire internaţională cu cererea de arestare provizorie, dacă măsura se dovedeşte necesară având în vedere nevoia de a lupta împotriva formelor grave ale criminalităţii."
6. La articolul 71, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"(2) În cazul în care, pentru aducerea în ţară a persoanei extrădate, este necesară tranzitarea unui stat terţ, direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei întocmeşte cererea de tranzit şi asigură traducerea şi transmiterea cererii şi a oricăror documente necesare în sprijinul acesteia."
7. La articolul 91, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
"(3^1) În cazul în care mandatul european de arestare este emis în faza de urmărire penală, în procedura de cameră preliminară sau în faza de judecată, iar persoana solicitată îşi exercită dreptul de a avea un avocat în România, aceasta poate beneficia de asistenţă judiciară gratuită, în cazul în care solicită acest lucru. În acest caz, instanţa emitentă ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi informează în mod corespunzător autoritatea de executare."
8. La articolul 91, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Rolul avocatului din România, desemnat conform prevederilor alin. (3) sau (3^1), este de a oferi asistenţă avocatului din statul membru de executare, furnizându-i informaţii şi consultanţă, pentru a-i permite persoanei solicitate să îşi formuleze apărările în procedura de executare a mandatului european de arestare."
9. La articolul 92 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) să fie audiată nemijlocit de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de instanţa de judecată, prin videoconferinţă. Cererea având ca obiect audierea prin videoconferinţă a persoanei solicitate se întocmeşte potrivit art. 229 şi 235, sau, după caz, art. 345 de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanţa competentă şi se transmite odată cu mandatul european de arestare sau după această dată; sau"
10. La articolul 102 alineatul (5), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"b) respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului şi, dacă este cazul, dispune punerea în libertate a persoanei reţinute. În scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, instanţa dispune, prin încheiere motivată, aplicarea, pe o durată de cel mult 30 de zile, a uneia din măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b), c) sau d) din Codul de procedură penală."
11. La articolul 106, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) Procurorul sau, după caz, instanţa de executare aduce la cunoştinţa persoanei reţinute sau arestate că are dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii. În cazul în care mandatul european de arestare este emis în vederea urmăririi penale sau judecăţii, persoana solicitată este informată că are dreptul de a solicita să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită."
12. La articolul 164, după litera i) se introduce o nouă literă, litera i^1), cu următorul cuprins:
"i^1) să refuze iniţierea procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, atunci când, la data primirii acesteia, nu au fost dovedite legăturile persoanei condamnate cu statul român, în baza unor elemente cum ar fi: reşedinţa obişnuită, relaţiile sociale, familiale, profesionale sau culturale. În acest sens, Ministerul Justiţiei are dreptul de a solicita oricăror autorităţi competente informaţii în vederea verificării legăturilor persoanei condamnate cu România;"
13. La articolul 171, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Dispoziţiile art. 165 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător."
14. La articolul 176, literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"b) să acorde asistenţă autorităţii emitente române în identificarea autorităţii competente să primească certificatul prevăzut în anexa nr. 5;
c) să sprijine autorităţile judiciare române emitente în transmiterea certificatului şi a oricăror alte informaţii şi clarificări suplimentare, în cazul în care contactul direct nu este posibil;"
15. La articolul 176, literele d)-i) se abrogă.
16. La articolul 177, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) Instanţa de executare se consultă cu autorităţile competente ale statului de executare ori de câte ori este necesar. Consultarea poate fi realizată indiferent dacă iniţierea procedurii de transmitere a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului a fost solicitată de persoana condamnată sau de statul de executare.
......................................................
(3) În cazul în care în urma consultării realizate şi a avizului transmis de autoritatea competentă a statului de executare se constată că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială şi reintegrarea în societate a persoanei, instanţa de executare poate retrage certificatul prevăzut în anexa nr. 5 şi va comunica persoanei condamnate decizia luată."
17. La articolul 178 alineatul (4), litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"g) maximul pedepsei prevăzut de legea statului de executare este inferior maximului prevăzut de legea penală română."
18. La articolul 179, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(5) Încheierea definitivă a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată sau hotărârea judecătoriei, rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (1)-(3), precum şi orice alte informaţii suplimentare se transmit instanţei de executare."
19. După articolul 179 se introduc două noi articole, articolele 179^1 şi 179^2, cu următorul cuprins:
"ART. 179^1
Procedura la instanţa de executare
(1) După primirea documentelor prevăzute la art. 179 alin. (5), instanţa de executare completează certificatul prevăzut în anexa nr. 5 şi îl transmite, împreună cu hotărârea judecătorească, autorităţii competente a statului de executare.
(2) Instanţa de executare solicită unui traducător autorizat traducerea certificatului şi, dacă este cazul, a hotărârii judecătoreşti române, precum şi a oricăror informaţii suplimentare solicitate de către statul de executare.
ART. 179^2
Atribuţiile instanţei de executare
În afara atribuţiilor prevăzute la art. 179^1, instanţa de executare are următoarele atribuţii:
a) să solicite statului de executare, anterior sau cel mai târziu la data transmiterii certificatului prevăzut în anexa nr. 5, dispoziţiile legale privind liberarea anticipată sau condiţionată, precum şi informaţii privind aplicarea lor în cazul pedepsei la care a fost condamnată persoana în cauză;
b) să notifice persoanei condamnate decizia cu privire la transmiterea hotărârii judecătoreşti şi certificatului prevăzut în anexa nr. 5;
c) să comunice persoanei condamnate decizia statului de executare privind executarea pedepsei;
d) să dispună retragerea certificatului transmis statului de executare;
e) să informeze statul de executare cu privire la amnistia sau graţierea acordată după transferarea persoanei condamnate;
f) să comunice statului de executare informaţiile suplimentare solicitate."
20. La articolul 180 alineatul (1), partea introductivă a alineatului (2) şi alineatul (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(1) În cazul în care statul de executare informează autorităţile române că urmează să recunoască sau a recunoscut parţial hotărârea judecătorească pronunţată în România sau că va adapta sau a adaptat pedeapsa, aceste informaţii se transmit de îndată instanţei de executare.
(2) Instanţa de executare se pronunţă prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea sesizării prevăzute la alin. (1), în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, putând dispune una dintre următoarele soluţii:
......................................................
(3) Încheierea prevăzută la alin. (2) se comunică persoanei condamnate în termen de 48 de ore de la pronunţare. Împotriva încheierii persoana condamnată poate introduce contestaţie în termen de 24 de ore de la comunicarea încheierii. Contestaţia se depune la instanţa de executare şi se înaintează, împreună cu dosarul, instanţei ierarhic superioare, în termen de 3 zile de la depunere. Contestaţia se judecă în termen de 10 zile de la sesizarea instanţei ierarhic superioare, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. Hotărârea judecătorească este definitivă şi se comunică de îndată statului de executare."
21. La articolul 181, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) Instanţa de executare comunică decizia statului de executare sau, după caz, încheierea prevăzută la art. 180 alin. (2) sau hotărârea definitivă prevăzută la art. 180 alin. (3) Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, judecătorului delegat pentru executarea pedepselor desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată şi persoanei condamnate. O copie va fi transmisă Ministerului Justiţiei, spre informare."
22. La articolul 183 alineatul (2), literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"d) din oficiu, la cererea persoanei condamnate sau a parchetului competent, întocmeşte certificatul prevăzut în anexa nr. 5 şi îl transmite, însoţit de hotărârea judecătorească şi de traduceri certificate, statului de executare;
e) dacă apreciază necesar, se consultă cu autoritatea competentă din statul de executare, inclusiv cu privire la posibila eliberare de către statul de executare înainte de termen sau condiţionată şi cu privire la procedura pe care statul de executare o va urma."
23. La articolul 183, alineatele (3) - (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"(3) În caz de urgenţă, anterior transmiterii hotărârii judecătoreşti şi certificatului, instanţa de executare poate cere luarea de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate, transmiţând în acest sens înscrisurile şi informaţiile necesare. Dispoziţiile art. 173 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Cererea se transmite pe cale directă.
(4) Instanţa de executare informează din oficiu autoritatea străină cu privire la orice măsură sau decizie în urma căreia hotărârea judecătorească de condamnare încetează să mai aibă caracter executoriu, inclusiv ca urmare a acordării amnistiei sau graţierii.
(5) În cazul în care este informată de către statul de executare cu privire la posibilitatea recunoaşterii parţiale a hotărârii judecătoreşti de condamnare ori a adaptării pedepsei, instanţa de executare va aprecia dacă este de acord cu executarea parţială sau cu adaptarea pedepsei ori dacă certificatul este retras. Instanţa de executare se pronunţă prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea informării transmise de către statul de executare, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului nu este obligatorie. Încheierea este definitivă şi se comunică de îndată statului de executare."
24. La articolul 250, după alineatul (10) se introduc 8 noi alineate, alineatele (11)-(18), cu următorul cuprins:
"(11) În vederea transferării temporare a unei persoane pe teritoriul statului român solicitant, în scopurile prevăzute la alin. (1), în cazul în care cererea este emisă în faza de judecată, instanţa română emitentă va dispune emiterea unui mandat de arestare în vederea transferării temporare. Emiterea mandatului se dispune prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Încheierea este definitivă.
(12) În cazul în care cererea este emisă în faza de urmărire penală, procurorul va solicita judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă emiterea unui mandat de arestare în vederea transferării temporare. Emiterea mandatului se dispune prin încheiere motivată, pronunţată în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Încheierea este definitivă.
(13) Mandatul de arestare prevăzut la alin. (11) şi (12) se emite pentru o perioadă de 30 de zile, durata arestării putând fi prelungită în cazul în care prezenţa persoanei transferate este în continuare necesară. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar durata maximă a măsurii arestării pe teritoriul României nu poate depăşi 180 de zile. Persoana transferată va fi încarcerată, în baza mandatului de arestare în vederea transferării temporare, într-o unitate din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(14) Mandatul de arestare în vederea transferării temporare se comunică de îndată Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(15) În cazul cererilor de tranzit formulate de către autorităţile unui stat străin, cererea va fi soluţionată de către Ministerul Justiţiei. Cererea va fi formulată sau însoţită de traduceri în una dintre limbile română, engleză sau franceză, va fi însoţită de o copie a cererii de transferare temporară, a acordului dintre statul solicitat şi statul solicitant şi va cuprinde informaţii privind condiţiile în care are loc transferarea temporară.
(16) Dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător.
(17) Prin excepţie de la prevederile alin. (13), dacă apreciază necesar, instanţa sau procurorul poate dispune ca persoana transferată să fie încarcerată, în baza mandatului de arestare în vederea transferării temporare, într-un centru de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu indicarea perioadei şi motivelor de transfer. La expirarea perioadei, deţinutul este depus în penitenciarul de unde a fost transferat.
(18) Persoanelor încarcerate în baza mandatului de arestare în vederea transferării temporare li se aplică prevederile Legii nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare."
25. La articolul 276, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
"(7) De la data aplicării Regulamentului (UE) 2018/1.805 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoaşterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare şi de confiscare, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică doar în relaţia cu Irlanda şi Regatul Danemarcei."
26. La articolul 279, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
"(2^1) În cazul în care este emis într-o cauză în care se efectuează urmărirea penală pentru infracţiuni care, potrivit legii române, sunt de competenţa Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ordinul de indisponibilizare se execută de către acestea."
27. La articolul 291, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(1) În cazul hotărârilor date în alte state membre, autoritatea competentă pentru primirea certificatului şi a hotărârii este judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul ori sediul social persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea."
28. La articolul 307, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul cuprins:
"(10) De la data aplicării Regulamentului (UE) 2018/1.805 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoaşterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare şi de confiscare, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică doar în relaţia cu Irlanda şi Regatul Danemarcei."
29. După articolul 327 se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 5^1-a, cuprinzând articolele 327^1-327^4, cu următorul cuprins:
" SECŢIUNEA a 5^1-a
Măsuri necesare punerii în aplicare la nivel naţional a prevederilor art. 2 alin. (8) şi (9), art. 6 alin. (3), art. 14 alin. (3), art. 17 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2018/1.805 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoaşterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare şi de confiscare
ART. 327^1
Autorităţi emitente şi de executare
(1) Ordinul de indisponibilizare se emite de către procuror, în faza de urmărire penală, şi de instanţa de judecată, în cursul judecăţii.
(2) Ordinul de confiscare se emite de către instanţa de judecată.
(3) Ordinele de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, şi de tribunal, în cursul judecăţii.
(4) În cazul în care este emis într-o cauză în care se efectuează urmărirea penală pentru infracţiuni care, potrivit legii române, sunt de competenţa Direcţiei pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ordinul de indisponibilizare se execută de către acestea.
(5) Ordinele de confiscare se execută de către tribunal.
(6) Competenţa teritorială a autorităţii de executare se determină în funcţie de locul în care se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare sau de confiscare ori în funcţie de domiciliul sau sediul persoanei fizice ori juridice despre care se crede că realizează venituri în România.
(7) Dispoziţiile art. 279 alin. (3) şi (4), respectiv ale art. 309 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
ART. 327^2
Regimul lingvistic
Ordinele de indisponibilizare şi de confiscare transmise autorităţilor române trebuie să fie însoţite de o traducere în limba română, engleză sau franceză. În cazuri urgente, ordinele vor fi însoţite de traducerea în limba română.
ART. 327^3
Documente anexate
Atunci când România este stat de executare, certificatul de confiscare va fi însoţit de ordinul de confiscare original sau o copie certificată a acestuia împreună cu certificatul de confiscare.
ART. 327^4
Autorităţile centrale
(1) Când România este stat de executare, Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală pentru ordinele de confiscare şi ordinele de indisponibilizare emise în faza de judecată. Pentru ordinele de indisponibilizare emise în faza de urmărire penală, autoritatea centrală este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin structurile de specialitate.
(2) Autorităţile centrale au rolul de a asista autorităţile judiciare române emitente şi de a transmite şi primi ordinele de indisponibilizare şi de confiscare în cazul în care contactul direct nu este posibil."
30. La articolul 343, după alineatul (6) se introduc 3 noi alineate, alineatele (7)-(9), cu următorul cuprins:
"(7) Dispoziţiile art. 250 alin. (11)-(14) se aplică în mod corespunzător.
(8) În cazul cererilor de tranzit formulate de către autorităţile unui alt stat membru al Uniunii Europene, cererea va fi soluţionată de către Ministerul Justiţiei. Cererea va fi însoţită de o copie a ordinului european de anchetă şi a acordului dintre statul emitent şi statul de executare. Dispoziţiile art. 333 alin. (7) şi (8) se aplică în mod corespunzător.
(9) Motivele de refuz prevăzute la art. 335 se aplică în mod corespunzător."
31. La menţiunea de transpunere, după punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 12, cu următorul cuprins:
"12. dispoziţiile art. 5 din Directiva (UE) 2016/1.919 a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistenţa juridică gratuită pentru persoanele suspectate şi persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale şi pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare."
ART. II
Pct. 29 al art. I intră în vigoare la data aplicării Regulamentului (UE) 2018/1.805 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoaşterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare şi de confiscare.
ART. III
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
LAURENŢIU-DAN LEOREANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
ANCA DANA DRAGU
Bucureşti, 26 martie 2021.
Nr. 51.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
