Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
În sensul prezentei legi, termenii utilizaţi au urmãtorul înţeles:
a) difuzare - transmisia iniţialã prin fir sau prin unde radioelectrice, inclusiv prin satelit, în forma codata sau necodata, a serviciilor de programe destinate publicului; difuzarea include şi comunicarea programelor între persoanele fizice sau juridice deţinãtoare de licenta audiovizuala sau aviz de retransmisie, în scopul redifuzarii cãtre public, fãrã a cuprinde serviciile de comunicaţii care furnizeazã informaţii ori alte mesaje pe baza de cerere individualã, cum ar fi: telecopierea, bazele de date electronice şi alte servicii similare;
b) retransmisie - captarea şi transmiterea simultanã a serviciilor de programe sau a unor pãrţi importante din asemenea servicii, prin orice mijloace tehnice, în integralitatea lor şi fãrã nici o modificare, difuzate de radiodifuzori şi destinate receptionarii de cãtre public;
c) radiodifuzor - persoana fizica sau juridicã având responsabilitatea editoriala pentru alcãtuirea serviciilor de programe destinate receptionarii de cãtre public şi care asigura difuzarea acestora direct sau prin intermediul unui terţ;
d) serviciu de programe - ansamblul programelor de radiodifuziune şi televiziune, al emisiunilor şi al celorlalte elemente ale unor servicii specifice, furnizat de un radio-difuzor;
e) comunicare audiovizuala - punerea la dispoziţie publicului, în general, sau unor categorii de public, prin orice mijloc de comunicaţie electronica, de semne, semnale, texte, sunete, informaţii sau mesaje de orice natura, care nu au caracterul unei corespondente private;
f) program sau emisiune - o comunicare audiovizuala identificabila, în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, conţinut, forma sau autor;
g) distribuitor de servicii - orice persoana care constituie şi pune la dispoziţie publicului o oferta de servicii de programe pe cale radioelectrica terestra sau prin satelit, prin orice mijloc de comunicaţie electronica, inclusiv prin satelit, pe baza de relaţii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alţi distribuitori;
h) publicitate - orice forma de mesaj, difuzat fie în baza unui contract cu o persoana fizica sau juridicã, publica ori privatã, în schimbul unui tarif sau al altor beneficii, privind exercitarea unei activitãţi comerciale, meşteşugãreşti, profesionale, cu scopul de a promova furnizarea de bunuri, inclusiv imobile şi necorporale, sau prestarea de servicii contra cost, fie difuzat în scopuri autopromotionale;
i) publicitate mascatã - prezentarea în programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, marcilor comerciale sau activitãţilor unui producãtor de bunuri ori prestator de servicii, dacã aceasta prezentare este facuta în mod intentionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat, şi care poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevãratul sau scop; o asemenea forma de prezentare este consideratã intenţionatã mai ales atunci când este facuta în schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar;
j) teleshopping - difuzarea cãtre public a unor oferte comerciale directe privind furnizarea contra cost a unor bunuri, inclusiv bunuri imobiliare şi necorporale, sau, dupã caz, prestarea unor servicii;
k) sponsorizare - orice contribuţie facuta de o persoana fizica sau juridicã neimplicata în activitãţi de radiodifuziune sau de televiziune ori în producerea operelor audiovizuale, dacã aceasta contribuţie este destinatã finanţãrii programelor audiovizuale, în scopul promovãrii propriului nume, a marcii comerciale, a imaginii sau a propriilor activitãţi ori produse;
l) drepturi de exclusivitate - drepturile obţinute de cãtre un radiodifuzor, în temeiul unui contract, de la organizatorul unui eveniment şi/sau de la proprietarul ori, dupã caz, administratorul locului unde se desfãşoarã evenimentul, de la autori şi de la alţi deţinãtori de drepturi vizati, în vederea difuzãrii televizate exclusive de cãtre acest radiodifuzor, pe o zona geograficã determinata;
m) eveniment de importanta majorã - orice eveniment, organizat sau neorganizat, care poate prezenta interes pentru o parte importanta a publicului şi care este cuprins în lista aprobatã de Consiliul Naţional al Audiovizualului;
n) licenta audiovizuala - actul juridic prin care Consiliul Naţional al Audiovizualului acorda unui radiodifuzor aflat în jurisdicţia României dreptul de a difuza, într-o zona determinata, un anume serviciu de programe;
o) licenta de emisie - actul juridic prin care Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii acorda titularului de licenta audiovizuala, în condiţiile stabilite de aceasta, dreptul de a utiliza, pentru o perioada determinata, una sau mai multe frecvente radioelectrice, dupã caz, în conformitate cu licenta audiovizuala;
p) autorizaţie de retransmisie - actul juridic prin care Consiliul Naţional al Audiovizualului acorda dreptul de retransmisie pe teritoriul României a unui serviciu de programe care nu se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2).
ART. 2
(1) Dreptul de difuzare şi dreptul de retransmisie a oricãrui serviciu de programe, ale unui radiodifuzor, respectiv distribuitor de servicii, care se afla sub jurisdicţia României, sunt recunoscute şi garantate în condiţiile prezentei legi.
(2) Se considera radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României:
a) orice radiodifuzor stabilit în România în conformitate cu prevederile alin. (3);
b) orice radiodifuzor care îndeplineşte condiţiile prevãzute la alin. (4).
(3) În înţelesul prezentei legi, un radiodifuzor este considerat a fi stabilit în România dacã îndeplineşte una dintre urmãtoarele condiţii:
a) radiodifuzorul are sediul principal în România, iar deciziile editoriale asupra serviciilor de programe sunt luate în România;
b) sediul principal al radiodifuzorului se afla în România şi o parte majoritara a forţei de munca implicate în activitatea de difuzare lucreazã în România;
c) deciziile editoriale asupra serviciilor de programe se iau în România şi o parte majoritara a forţei de munca implicate în activitatea de difuzare lucreazã în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene în care radiodifuzorul îşi are sediul;
d) în cazul în care, prin aplicarea criteriilor prevãzute la lit. b) şi c), nu se poate stabili dacã o parte majoritara a forţei de munca implicate în activitatea de difuzare opereazã în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, se va considera ca radiodifuzorul este stabilit în România în cazul în care şi-a început transmisiile pentru prima data în România, mentinand în prezent o legatura stabilã şi efectivã cu economia României.
(4) Radiodifuzorii cãrora nu li se aplica nici unul dintre criteriile prevãzute la alin. (3) sunt consideraţi a fi în jurisdicţia României dacã se afla în una dintre situaţiile urmãtoare:
a) utilizeazã o frecventa acordatã de România, prin autoritatea publica competenta;
b) utilizeazã o capacitate de satelit aparţinând României;
c) utilizeazã o legatura ascendenta la satelit situata pe teritoriul României.
(5) Dacã în stabilirea jurisdicţiei aplicabile criteriile prevãzute la alin. (3) şi (4) nu sunt relevante, atunci radiodifuzorul va fi considerat în afarã jurisdicţiei României.
ART. 3
(1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizeazã şi se asigura pluralismul politic şi social, diversitatea culturalã, lingvistica şi religioasã, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertãţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.
(2) Toţi radiodifuzorii au obligaţia sa asigure informarea obiectivã a publicului prin prezentarea corecta a faptelor şi evenimentelor şi sa favorizeze libera formare a opiniilor.
(3) Rãspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate revine, în condiţiile legii, radiodifuzorului, realizatorului sau autorului, dupã caz.
ART. 4
Prezenta lege recunoaşte şi garanteazã dreptul oricãrei persoane de a receptiona liber serviciile de programe de televiziune şi radiodifuziune oferite publicului de cãtre radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia României şi a statelor membre ale Uniunii Europene.
ART. 5
(1) Libertatea de difuzare pe teritoriul României a serviciilor de programe televizate şi radiodifuzate ale radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia statelor membre ale Uniunii Europene este recunoscuta şi garantatã prin prezenta lege.
(2) Opţiunea oricãrei persoane cu privire la programele şi serviciile oferite de radiodifuzori sau de distribuitorii de servicii este secreta şi nu poate fi comunicatã unui terţ decât cu acordul persoanei respective.
ART. 6
(1) Cenzura de orice fel asupra comunicãrii audiovizuale este interzisã.
(2) Independenta editoriala a radiodifuzorilor este recunoscuta şi garantatã de prezenta lege.
(3) Sunt interzise ingerinţe de orice fel în conţinutul, forma sau modalitãţile de prezentare a elementelor serviciilor de programe, din partea autoritãţilor publice sau a oricãror persoane fizice sau juridice, romane ori strãine.
(4) Nu constituie ingerinţe normele de reglementare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului în aplicarea prezentei legi şi cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi a normelor privind drepturile omului, prevãzute în convenţiile şi tratatele ratificate de România.
(5) Nu constituie ingerinţe prevederile cuprinse în codurile de conduita profesionalã pe care jurnalistii şi radiodifuzorii le adopta şi pe care le aplica în cadrul mecanismelor şi structurilor de autoreglementare a activitãţii lor, dacã nu contravin dispoziţiilor legale în vigoare.
ART. 7
(1) Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege.
(2) Orice jurnalist sau realizator de programe este liber sa nu dezvaluie date de natura sa identifice sursa informaţiilor obţinute în legatura directa cu activitatea sa profesionalã.
(3) Se considera date de natura sa identifice o sursa urmãtoarele:
a) numele şi datele personale, precum şi vocea sau imaginea unei surse;
b) circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de cãtre jurnalist;
c) partea nepublicata a informatiei furnizate de sursa jurnalistului;
d) datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radiodifuzorului, legate de activitatea pentru obţinerea informaţiilor difuzate.
(4) Confidenţialitatea surselor de informare obliga, în schimb, la asumarea rãspunderii pentru corectitudinea informaţiilor furnizate.
(5) Persoanele care, prin efectul relaţiilor lor profesionale cu jurnalistii, iau cunostinta de informaţii de natura sa identifice o sursa prin colectarea, tratarea editoriala sau publicarea acestor informaţii, beneficiazã de aceeaşi protecţie ca jurnalistii.
(6) Dezvaluirea unei surse de informare poate fi dispusã de instanţele judecãtoreşti numai dacã aceasta este necesarã pentru apãrarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice, precum şi în mãsura în care aceasta dezvaluire este necesarã pentru soluţionarea cauzei aflate în fata instanţei judecãtoreşti, atunci când:
a) nu exista sau au fost epuizate mãsuri alternative la divulgare cu efect similar;
b) interesul legitim al divulgãrii depãşeşte interesul legitim al nedivulgarii.
ART. 8
(1) Autoritãţile publice abilitate asigura, la cerere:
a) protecţia jurnalistilor în cazul în care aceştia sunt supuşi unor presiuni sau ameninţãri de natura sa împiedice ori sa restrângã în mod efectiv libera exercitare a profesiei lor;
b) protecţia sediilor şi a localurilor radiodifuzorilor, în cazul în care acestea sunt supuse unor ameninţãri de natura sa împiedice sau sa afecteze libera desfãşurare a activitãţii lor.
(2) Protecţia jurnalistilor şi a sediilor sau a localurilor radiodifuzorilor, în condiţiile alin. (1), nu trebuie sa devinã pretext pentru a impiedica sau a restrânge libera exercitare a profesiunii ori a activitãţii acestora.
ART. 9
Desfãşurarea de perchezitii în sediile sau localurile radiodifuzorilor nu trebuie sa prejudicieze libera exprimare a jurnalistilor şi nici nu poate suspenda difuzarea programelor.
CAP. 2
Consiliul Naţional al Audiovizualului
ART. 10
(1) Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliu, este autoritate publica autonomã sub control parlamentar şi garantul interesului public în domeniul comunicãrii audiovizuale.
(2) Consiliul este autoritate unica de reglementare în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(3) În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicãrii audiovizuale Consiliul are obligaţia sa asigure:
a) respectarea exprimarii pluraliste de idei şi de opinii în cadrul conţinutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia României;
b) pluralismul surselor de informare a publicului;
c) încurajarea liberei concurente;
d) un raport echilibrat între serviciile naţionale de radiodifuziune şi serviciile locale, regionale ori tematice;
e) protejarea demnitãţii umane şi protejarea minorilor;
f) protejarea culturii şi a limbii romane, a culturii şi limbilor minoritãţilor naţionale;
g) transparenta mijloacelor de comunicare în masa din sectorul audiovizual;
h) transparenta activitãţii proprii.
(4) Consiliul îşi exercita dreptul de control asupra conţinutului programelor oferite de radiodifuzori numai dupã comunicarea publica a acestor programe.
(5) Controlul exercitat de Consiliu asupra conţinutului serviciilor de programe oferite de radiodifuzori şi a ofertei de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii se realizeazã, de regula, periodic şi ori de câte ori Consiliul considera ca este necesar sau primeşte o plângere cu privire la nerespectarea de cãtre un radiodifuzor a prevederilor legale, a normelor de reglementare în domeniu sau a obligaţiilor înscrise în licenta audiovizuala.
(6) Consiliul este obligat sa sesizeze autoritãţile competente cu privire la apariţia sau existenta unor practici restrictive de concurenta, a abuzului de poziţie dominanta sau a concentrarilor economice, precum şi cu privire la orice alte încãlcãri ale prevederilor legale care nu intra în competenta sa.
ART. 11
(1) Consiliul este compus din 11 membri şi este numit de Parlament, la propunerea:
a) Senatului: 3 membri;
b) Camerei Deputaţilor: 3 membri;
c) Preşedintelui României: 2 membri;
d) Guvernului: 3 membri.
(2) Propunerile nominalizeaza candidatul pentru postul de titular, precum şi candidatul pentru postul de supleant şi se înainteazã birourilor permanente ale celor doua Camere, în termen de 15 zile de la data declansarii procedurii de numire.
(3) Birourile permanente ale celor doua Camere înainteazã propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea audierii candidaţilor în şedinţa comuna.
(4) În urma audierii comisiile permanente de specialitate întocmesc un aviz comun pe care îl prezintã în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(5) Candidaturile se aproba cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor.
(6) Membrii Consiliului sunt garanţi ai interesului public şi nu reprezintã autoritatea care i-a propus.
(7) Durata mandatului membrilor Consiliului este de 4 ani, iar numirea acestora se face eşalonat, în funcţie de expirarea mandatului.
(8) În cazul în care un loc în Consiliu devine vacant înaintea expirãrii mandatului, acesta va fi ocupat de supleant pana la expirarea mandatului iniţial de 4 ani.
ART. 12
(1) Membrii Consiliului au funcţie de demnitate publica asimilatã funcţiei de secretar de stat.
(2) Calitatea de membru al Consiliului este incompatibilã cu funcţiile publice sau private, cu excepţia celor didactice, dacã nu dau naştere unor conflicte de interese.
(3) În timpul exercitãrii mandatului membrii Consiliului nu pot face parte din partide sau din alte structuri politice.
(4) Membrii Consiliului nu au dreptul sa detina acţiuni sau pãrţi sociale, direct sau indirect, la societãţi comerciale cu activitãţi în domenii în care ei s-ar afla în conflict de interese cu calitatea de membru al Consiliului.
(5) Membrii Consiliului care, în momentul numirii, se afla în una dintre situaţiile prevãzute la alin. (2)-(4) au la dispoziţie un termen de cel mult 3 luni pentru renunţarea la calitatea sau la acţiunile respective, perioada în care nu au drept de vot în cadrul Consiliului.
(6) În cazul nerespectãrii prevederilor prezentului articol persoana în cauza este demisa de drept, locul sau devenind vacant, urmând sa fie ocupat de supleant, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului.
ART. 13
(1) Membrii Consiliului pot fi demisi, la propunerea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, în urmãtoarele situaţii:
a) în cazul incapacitãţii de a-şi exercita funcţia pentru o perioada mai mare de 6 luni;
b) în cazul unei condamnãri penale aplicate printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva.
(2) În scopul aplicãrii prevederilor alin. (1) Consiliul sesizeazã Parlamentul.
ART. 14
(1) Consiliul este condus de un preşedinte, asimilat funcţiei de ministru, numit prin votul Parlamentului, dintre membrii Consiliului, la propunerea acestora. Mandatul este de 2 ani şi poate fi reînnoit o singura data.
(2) În absenta preşedintelui conducerea Consiliului este asigurata de vicepreşedinte.
(3) Vicepreşedintele este ales prin vot secret, de cãtre Consiliu, în prezenta a cel puţin 9 membri ai acestuia, pentru un mandat de 2 ani.
(4) Dacã funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte devine vacanta, se procedeazã la alegerea, în condiţiile alin. (1) şi (3), a unui preşedinte, respectiv vicepreşedinte.
ART. 15
(1) În îndeplinirea funcţiilor şi a atribuţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul emite decizii, instrucţiuni şi recomandãri, în prezenta a cel puţin 8 membri şi cu votul a cel puţin 6 membri.
(2) Şedinţele Consiliului sunt publice, cu excepţia cazului în care se propune preşedintele şi se alege vicepreşedintele, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) şi (3).
(3) Votul este totdeauna deschis, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 14 alin. (1) şi (3).
(4) Exprimarea fiecãrui vot deschis este însoţitã de motivarea acestuia.
(5) Deciziile Consiliului, inclusiv motivarea acestora, se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Instrucţiunile şi recomandãrile emise de Consiliu se fac publice.
(7) Actele cu caracter normativ emise de Consiliu pot fi contestate la instanta de contencios administrativ de cãtre orice persoana care se considera prejudiciata de acestea.
ART. 16
(1) Activitatea Consiliului este finanţatã de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.
(2) Preşedintele Consiliului este ordonator principal de credite.
ART. 17
(1) Consiliul este autorizat:
a) sa stabileascã condiţiile, criteriile şi procedura pentru acordarea licenţelor audiovizuale;
b) sa stabileascã procedura de acordare a autorizaţiei de retransmisie;
c) sa elibereze licenţe audiovizuale şi autorizaţii de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune şi televiziune şi sa emita decizii de autorizare audiovizuala;
d) sa emita, în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, decizii cu caracter de norme de reglementare în vederea realizãrii atribuţiilor sale prevãzute expres în prezenta lege şi, cu precãdere, cu privire la:
- asigurarea informãrii corecte a opiniei publice;
- urmãrirea exprimarii corecte în limba romana şi în limbile minoritãţilor naţionale;
- asigurarea echidistantei şi a pluralismului;
- transmiterea informaţiilor şi a comunicatelor oficiale ale autoritãţilor publice cu privire la calamitati naturale, starea de necesitate sau de urgenta, starea de asediu ori de conflict armat;
- protecţia minorilor;
- apãrarea demnitãţii umane;
- politici nediscriminatorii cu privire la rasa, sex, naţionalitate, religie, convingeri politice şi orientãri sexuale;
- exercitarea dreptului la replica;
- publicitate, inclusiv publicitatea electoralã, şi teleshopping;
- sponsorizare;
- programarea şi difuzarea emisiunilor ori programelor privind campaniile electorale;
- responsabilitãţile culturale ale radiodifuzorilor;
e) sa elaboreze instrucţiuni şi sa emita recomandãri pentru desfãşurarea activitãţilor în domeniul comunicãrii audiovizuale.
(2) Consiliul este consultat în procesul de definire a poziţiei României şi poate participa, prin reprezentanţi, la negocierile internaţionale cu privire la domeniul audiovizual.
(3) Consiliul este consultat cu privire la toate proiectele de acte normative prin care se reglementeazã activitãţi din domeniul audiovizual ori în legatura cu acesta.
(4) Consiliul este autorizat sa solicite şi sa primeascã de la radiodifuzori şi distribuitori de servicii de programe audiovizuale orice date, informaţii şi documente care privesc îndeplinirea atribuţiilor sale, având obligaţia sa pãstreze confidenţialitatea datelor care nu au caracter public.
ART. 18
(1) Consiliul îşi elaboreazã propriul regulament de organizare şi funcţionare, care se aproba cu votul majoritãţii membrilor sãi.
(2) În vederea exercitãrii atribuţiilor Consiliul îşi constituie o structura funcţionalã proprie, inclusiv structuri teritoriale de control şi monitorizare, care sunt prevãzute în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.
(3) Personalul de specialitate al Consiliului este alcãtuit din funcţionari publici şi personal încadrat cu contract individual de munca, salarizaţi potrivit prevederilor art. 98.
(4) Functionarii publici din cadrul Consiliului nu pot fi membri în consiliile de administraţie ale radiodifuzorilor publici sau privati, în organele de conducere ale radiodifuzorilor şi nici nu pot sa exercite funcţii sau sa detina acţiuni ori pãrţi sociale într-o societate comercialã titulara a unei licenţe audiovizuale.
(5) În scopul aplicãrii dispoziţiilor alin. (4), functionarii publici din cadrul Consiliului vor depune la preşedintele Consiliului o declaraţie de conformare pe propria rãspundere.
ART. 19
(1) În vederea stabilirii strategiei în domeniul utilizãrii frecventelor radioelectrice, a Planului naţional de frecvente radioelectrice alocate comunicãrii audiovizuale şi pentru analizarea problemelor legate de utilizarea spectrului radioelectric destinat comunicãrii audiovizuale, precum şi a celor privind noile dezvoltãri tehnologice cu impact asupra comunicãrii audiovizuale, se instituie o comisie mixtã consultativa, compusa din 3 membri propuşi de Consiliu şi 3 membri propuşi de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii.
(2) Comisia mixtã consultativa adopta propriul regulament de organizare şi funcţionare, care va fi aprobat de conducerile celor doua autoritãţi.
ART. 20
(1) Activitatea Consiliului este analizata de cãtre Parlament, prin dezbaterea raportului anual, care se prezintã pentru anul anterior, şi ori de câte ori comisiile de specialitate ale Parlamentului solicita preşedintelui Consiliului rapoarte specifice.
(2) Raportul anual de activitate a Consiliului se depune la comisiile de specialitate ale Parlamentului, pana la data de 15 aprilie.
(3) În situaţia în care comisiile de specialitate resping raportul anual al Consiliului, acesta este obligat ca în termen de 30 de zile sa prezinte comisiilor reunite un program de mãsuri concrete pentru remedierea lipsurilor semnalate, program ce va fi depus spre dezbatere şi aprobare comisiilor de specialitate ale Parlamentului.
(4) Raportul comisiilor de specialitate asupra raportului anual de activitate a Consiliului şi, dupã caz, programul de mãsuri se supun dezbaterii în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului, în prezenta membrilor Consiliului.
(5) Membrii Consiliului au obligaţia sa îşi însuşeascã concluziile rezultate în urma dezbaterilor şi sa îşi asume rãspunderea pentru îndeplinirea programului de mãsuri stabilit prin hotãrâre a Parlamentului.
(6) Raportul comisiilor de specialitate se referã la legalitatea activitãţilor Consiliului, precum şi la corectitudinea şi transparenta operaţiunilor financiare.
(7) În îndeplinirea misiunii sale de garant al interesului public Consiliul are obligaţia de a publica rapoarte periodice privind modul în care îşi exercita atribuţiile.
CAP. 3
Conţinutul comunicãrii audiovizuale
ART. 21
(1) Evenimentele de importanta majorã pot fi difuzate în exclusivitate numai dacã difuzarea nu priveaza o parte importanta a publicului din România de posibilitatea de a le urmãri în direct sau în transmisie decalata în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber.
(2) Lista evenimentelor considerate de importanta majorã se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Consiliului, şi va fi comunicatã Comisiei Europene; modificãrile ulterioare urmeazã aceeaşi procedura. În perioada de preaderare la Uniunea Europeanã lista îşi va produce efectele dupã publicarea hotãrârii Guvernului în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Prin hotãrârea Guvernului menţionatã la alin. (2) se precizeazã procentul din populaţie care reprezintã o parte importanta a publicului; prin aceeaşi hotãrâre se stabileşte pentru fiecare eveniment de importanta majorã dacã difuzarea în direct a acestuia se va face în tot sau în parte, ori dacã, acolo unde interesul public o cere, difuzarea decalata a acestuia se va face în tot sau în parte.
(4) Exercitarea de cãtre radiodifuzorii aflaţi în jurisdicţia României a drepturilor exclusive de difuzare a unor evenimente declarate de un stat membru al Uniunii Europene ca fiind de importanta majorã şi care sunt cuprinse în lista publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu poate priva o parte importanta a publicului din respectivul stat de posibilitatea de a urmãri acele evenimente, în direct sau decalat, conform prevederilor stabilite de acel stat membru.
ART. 22
(1) De la data aderãrii orice radiodifuzor aflat în jurisdicţia României va rezerva operelor europene o proporţie majoritara din timpul sau de difuzare, cu excepţia timpului consacrat informaţiilor, manifestãrilor sportive, jocurilor, publicitãţii, precum şi serviciilor de teletext şi teleshopping.
(2) Pana la data aderãrii va fi rezervatã o proporţie semnificativã operelor audiovizuale româneşti. Aceasta proporţie, având în vedere responsabilitãţile informationale, educaţionale, culturale şi de divertisment ale radiodifuzorului fata de publicul sau, va fi realizatã progresiv, pe baza unor criterii corespunzãtoare.
(3) Consiliul va urmãri aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(4) Mecanismele complete ale mãsurilor de implementare vor fi stabilite de Consiliu.
ART. 23
(1) În sensul prezentei legi, sunt opere europene:
a) opere originare din România sau din statele membre ale Uniunii Europene;
b) opere originare din terţe state europene care sunt parte la Convenţia europeanã privind televiziunea transfrontiera, care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (3);
c) opere originare din alte state europene şi care îndeplinesc condiţiile menţionate la alin. (4).
(2) Prevederile alin. (1) lit. b) şi c) sunt aplicabile sub rezerva neadoptarii de cãtre statele respective a unor mãsuri discriminatorii impotriva operelor provenite din România sau din statele membre ale Uniunii Europene.
(3) Operele menţionate la alin. (1) lit. a) şi b) sunt opere realizate în principal de cãtre autori şi lucrãtori rezidenţi în unul dintre statele respective, care îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiţii:
a) sunt realizate de unul sau mai mulţi producãtori stabiliţi în unul sau mai multe dintre statele respective;
b) producţia acestor opere este supervizata şi controlatã efectiv de cãtre unul sau mai mulţi producãtori stabiliţi în unul sau mai multe dintre statele respective;
c) contribuţia coproducatorilor din aceste state la totalul costurilor de coproductie este preponderenta, iar coproductia nu este controlatã de unul sau mai mulţi producãtori stabiliţi în afarã statelor respective.
(4) Operele menţionate la alin. (1) lit. c) sunt opere realizate exclusiv sau în coproductie cu producãtori stabiliţi în unul sau mai multe terţe state europene cu care România sau Uniunea Europeanã a încheiat acorduri referitoare la sectorul audiovizual, dacã aceste opere sunt realizate în principal de cãtre autori şi lucrãtori rezidenţi în unul sau mai multe state europene.
(5) Operele care nu sunt considerate opere europene în sensul alin. (1), dar care sunt realizate în baza unor tratate bilaterale de coproductie încheiate cu terţe tari, vor fi considerate opere europene, în scopul aplicãrii prevederilor prezentei legi, dacã coproducatorii din România sau din statele membre ale Uniunii Europene furnizeazã un procent majoritar din totalul costurilor producţiei, iar aceasta nu este controlatã de unul sau mai mulţi producãtori stabiliţi în afarã României şi a statelor membre ale Uniunii Europene.
(6) Operele care nu sunt opere europene în sensul alin. (1) şi (5), dar care sunt realizate în principal de cãtre autori şi lucrãtori rezidenţi în România sau în statele membre ale Uniunii Europene, vor fi considerate opere europene, în scopul aplicãrii prezentei legi, într-un procent corespunzãtor procentului contribuţiei coproducatorilor din România sau din statele membre ale Uniunii Europene la totalul costurilor de producţie.
ART. 24
(1) Orice radiodifuzor aflat sub jurisdicţia României va rezerva operelor europene create de producãtori independenţi fata de acei radiodifuzori cel puţin 10% din timpul sau de difuzare, cu excepţia timpului consacrat informaţiilor, manifestãrilor sportive, jocurilor, publicitãţii, precum şi serviciilor de teletext şi teleshopping, sau cel puţin 10% din bugetul sau de programe.
(2) În operele europene create de producãtori independenţi va fi inclusã o proporţie corespunzãtoare de opere recente, respectiv de opere difuzate în urmãtorii 5 ani dupã producerea lor.
(3) Un producãtor este independent fata de un anumit radiodifuzor dacã activitatea sa de realizare a unor producţii audiovizuale este susţinutã financiar într-o proporţie mai mica de 25% din aceleaşi surse cu serviciul de programe în cadrul cãruia se difuzeazã producţia sa şi dacã deţine mai puţin de 25% din capitalul societãţii care finanţeazã serviciul de programe în cauza.
ART. 25
Prevederile art. 22-24 nu se vor aplica serviciilor de programe destinate unei audiente locale, asigurate de radiodifuzori care nu fac parte dintr-o reţea nationala.
ART. 26
Difuzarea unei opere cinematografice se poate face numai în perioadele anume prevãzute în contractele încheiate cu deţinãtorii drepturilor de autor.
ART. 27
(1) Publicitatea şi teleshoppingul se difuzeazã grupat, trebuie sa fie uşor de identificat prin marcaje corespunzãtoare şi trebuie sa fie separate de alte pãrţi ale serviciului de programe prin semnale optice şi acustice.
(2) Spoturile publicitare şi de teleshopping pot fi difuzate izolat numai în cazuri excepţionale stabilite ca atare de Consiliu.
(3) Tehnicile subliminale sunt interzise în publicitate şi teleshopping.
(4) Publicitatea mascatã şi teleshoppingul mascat sunt interzise.
ART. 28
(1) Inserarea spoturilor publicitare, inclusiv a celor autopromotionale sau de teleshopping, se poate face numai între programe. Dacã se respecta condiţiile prevãzute la alin. (4)-(7), spoturile de publicitate sau de teleshopping pot fi inserate şi în timpul unui program, astfel încât:
a) integritatea şi valoarea programului respectiv sa nu fie prejudiciate, ţinându-se seama de pauzele fireşti ale acestuia şi de durata şi natura lui;
b) drepturile de autor sa nu fie prejudiciate.
(2) Societatea Romana de Radiodifuziune şi Societatea Romana de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot insera spoturi publicitare, inclusiv autopromotionale sau de teleshopping, numai între programe.
(3) În cadrul programelor alcãtuite din pãrţi autonome sau în cadrul difuzãrii unor competitii sportive ori a altor evenimente sau emisiuni structurate similar, care conţin pauze, spoturile de publicitate şi teleshopping pot fi introduse doar între pãrţi sau în pauze.
(4) Difuzarea operelor audiovizuale, cum sunt filmele cinematografice sau filmele realizate pentru televiziune, cu excepţia serialelor, foiletoanelor, programelor distractive şi a documentarelor, dacã durata lor programata este mai mare de 45 de minute, poate fi întreruptã o singura data pentru fiecare interval de 45 de minute; o noua întrerupere este permisã numai dacã durata lor programata este cu cel puţin 20 de minute mai mare decât doua sau mai multe perioade complete de 45 de minute.
(5) Dacã un program de televiziune, altul decât cele menţionate la alin. (3), este întrerupt de spoturi de publicitate sau de teleshopping, trebuie sa existe un interval de minimum 20 de minute între doua pauze publicitare succesive în interiorul programului respectiv.
(6) Este interzisã inserarea de publicitate sau teleshopping în cadrul difuzãrii oficierii unui serviciu religios.
(7) Programele de ştiri şi reportajele de politica interna, documentarele, programele religioase şi programele pentru copii, a cãror durata programata este mai mica de 30 de minute, nu pot fi întrerupte de publicitate sau teleshopping; dacã durata programata a acestora este de cel puţin 30 de minute, atunci se vor aplica, corespunzãtor, dispoziţiile alin. (5).
ART. 29
(1) Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromotionala, şi teleshoppingul trebuie sa respecte urmãtoarele condiţii:
a) sa nu afecteze dezvoltarea fizica, psihicã sau morala a minorilor;
b) sa nu prejudicieze demnitatea umanã;
c) sa nu includã nici o forma de discriminare pe motiv de rasa, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexualã;
d) sa nu aducã ofensa convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultatorilor;
e) sa nu stimuleze comportamente dãunãtoare sãnãtãţii sau siguranţei populaţiei;
f) sa nu stimuleze comportamente dãunãtoare mediului;
g) sa nu stimuleze comportamente indecente sau imorale;
h) sa nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte.
(2) Publicitatea şi teleshoppingul care aduc atingere intereselor legale ale consumatorilor sunt interzise.
ART. 30
Orice forma de publicitate sau teleshopping pentru tigari sau pentru alte produse din tutun este interzisã.
ART. 31
Publicitatea sau teleshoppingul pentru produsele medicale şi tratamentele medicale pentru care este necesarã o prescripţie medicalã este interzis.
ART. 32
Publicitatea şi teleshopping-ul pentru bãuturi alcoolice trebuie sa respecte urmãtoarele condiţii:
a) sa nu fie adresate minorilor sau sa nu prezinte minori consumand bãuturi alcoolice;
b) sa nu stabileascã o legatura între consumul de alcool şi îmbunãtãţirea calitãţilor fizice, psihice sau a abilitatii în conducerea de vehicule;
c) sa nu sugereze ca prin consumul de alcool se pot obţine performanţe sociale sau sexuale;
d) sa nu sugereze ca alcoolul are calitãţi terapeutice sau ca acesta este stimulent, sedativ sau mijloc de rezolvare a problemelor personale;
e) sa nu incurajeze consumul exagerat de alcool şi sa nu punã într-o lumina negativa consumul moderat sau abţinerea de la consumul de bãuturi alcoolice;
f) sa nu prezinte drept o calitate conţinutul ridicat în alcool al bãuturilor.
ART. 33
(1) Publicitatea nu trebuie sa provoace nici o dãuna morala, fizica sau intelectualã minorilor şi, în special:
a) sa nu instige în mod direct minorii sa cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experienta sau a credulitatii acestora;
b) sa nu incurajeze în mod direct minorii sa îşi convingã pãrinţii sau pe alte persoane sa cumpere bunurile sau serviciile care fac obiectul publicitãţii;
c) sa nu exploateze încrederea specialã pe care minorii o au în pãrinţi, profesori sau alte persoane;
d) sa nu prezinte în mod nejustificat minori în situaţii periculoase.
(2) Teleshoppingul trebuie sa respecte condiţiile menţionate la alin. (1) şi sa nu incite minorii sa încheie contracte pentru vânzarea sau închirierea de bunuri ori servicii.
ART. 34
(1) Programele sponsorizate trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) conţinutul şi programarea acestora nu trebuie, în nici o circumstanţã, sa fie influentate de sponsor, astfel încât sa nu fie afectate independenta editoriala şi responsabilitatea radiodifuzorului în raport cu programele respective;
b) denumirea sau marca sponsorului trebuie sa fie distinct evidenţiatã ca atare pe parcursul programelor respective;
c) sa nu incurajeze achiziţionarea sau închirierea produselor ori a serviciilor sponsorului sau ale unui terţ, în particular prin referiri promotionale speciale la aceste produse ori servicii.
(2) Nici un program nu poate fi sponsorizat de cãtre persoane fizice sau juridice a cãror activitate principala este fabricarea sau comercializarea tigarilor ori a altor produse din tutun.
(3) Sponsorizarea programelor de cãtre persoane ale cãror activitãţi includ fabricarea ori comercializarea produselor medicale sau a tratamentelor medicale se poate face numai prin promovarea numelui sau a imaginii persoanei respective.
(4) Programele de ştiri şi emisiunile informative pe teme politice nu pot fi sponsorizate.
ART. 35
(1) Timpul de difuzare dedicat publicitãţii, cu excepţia ferestrelor de teleshopping prevãzute la art. 36, nu poate depãşi 15% din timpul de difuzare, iar împreunã cu spoturile de teleshopping nu poate depãşi 20% din timpul zilnic de difuzare.
(2) Durata spoturilor de publicitate şi a spoturilor de teleshopping nu poate depãşi 12 minute din timpul oricãrei ore date; în cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depãşi 8 minute din timpul oricãrei ore date.
(3) În vederea aplicãrii dispoziţiilor prezentului articol publicitatea nu include:
a) anunţurile fãcute de radiodifuzor în legatura cu propriile programe şi produsele auxiliare direct derivate din aceste programe;
b) anunţurile de interes public şi apelurile în scopuri caritabile transmise în mod gratuit.
ART. 36
(1) Ferestrele dedicate transmisiei teleshoppingului de cãtre un serviciu de programe care nu este dedicat exclusiv teleshoppingului trebuie sa aibã o durata neîntreruptã de minimum 15 minute.
(2) Numãrul maxim de ferestre va fi de 8 pe zi; durata lor cumulatã nu va depãşi 3 ore zilnic. Acestea trebuie sa fie delimitate prin semnale optice sau acustice corespunzãtoare.
ART. 37
Dispoziţiile prezentei legi se vor aplica în mod corespunzãtor serviciilor de programe dedicate exclusiv teleshoppingului, inclusiv în ceea ce priveşte limitarea duratei publicitãţii, în condiţiile art. 35 alin. (1).
ART. 38
Dispoziţiile prezentei legi se vor aplica în mod corespunzãtor serviciilor de programe dedicate exclusiv autopromovarii, inclusiv cu privire la limitarea duratei celorlalte forme de publicitate, în condiţiile art. 35 alin. (1) şi (2).
ART. 39
(1) Este interzisã difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizica, mentala sau morala a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenta nejustificatã.
(2) Difuzarea programelor care pot afecta dezvoltarea fizica, mentala sau morala a minorilor se poate face numai dacã, prin alegerea intervalului orar de difuzare sau datoritã mijloacelor tehnice necesare recepţiei, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.
(3) Difuzarea programelor prevãzute la alin. (2) se poate face numai dupã prezentarea unei atentionari acustice sau grafice, pe toatã durata programului asigurându-se prezenta unui simbol vizual de avertizare.
ART. 40
Este interzisã difuzarea de programe care conţin orice forma de incitare la ura pe considerente de rasa, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexualã.
ART. 41
(1) Orice persoana fizica sau juridicã, indiferent de naţionalitate, ale carei drepturi sau interese legitime, în special reputaţia şi imaginea publica, au fost lezate prin prezentarea de fapte inexacte în cadrul unui program, beneficiazã de dreptul la replica sau la rectificare.
(2) Consiliul va adopta procedura necesarã exercitãrii efective a dreptului la replica sau la rectificare, precum şi orice alte mãsuri necesare, inclusiv sancţiuni, în vederea garantarii dreptului la replica sau la rectificare într-o limita rezonabila de timp de la primirea cererii solicitantului.
(3) Difuzarea rectificarii sau acordarea dreptului la replica nu exclude dreptul persoanei lezate sa se adreseze instanţelor judecãtoreşti.
ART. 42
(1) Pentru încurajarea şi facilitarea exprimarii pluraliste a curentelor de opinie radiodifuzorii au obligaţia de a reflecta campaniile electorale în mod echitabil, echilibrat şi impartial.
(2) În aplicarea corecta a prevederilor alin. (1) Consiliul va emite norme cu caracter obligatoriu, va controla respectarea prevederilor legale şi ale normelor emise şi va sanctiona încãlcarea acestora.
CAP. 4
Regimul juridic al proprietãţii în domeniul audiovizualului
ART. 43
(1) Radiodifuzorii sunt persoane de drept public sau privat.
(2) Regimul radiodifuzorilor de drept public se reglementeazã prin lege organicã.
(3) Radiodifuzorii de drept privat, care sunt persoane juridice, se constituie şi funcţioneazã sub forma societãţilor comerciale.
(4) Dreptul de proprietate asupra acţiunilor sau a pãrţilor sociale se poate transfera în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu condiţia sa nu aducã atingere drepturilor şi obligaţiilor prevãzute în licenta sau licentele deţinute de societatea comercialã respectiva.
(5) Orice persoana fizica sau juridicã ce deţine sau dobândeşte o cota egala sau mai mare de 10% din capitalul ori drepturile de vot ale unei societãţi comerciale titulare de licenta audiovizuala ori de licenta de emisie sau ale unei societãţi care controleazã o societate titulara a unei astfel de licenţe are obligaţia de a notifica aceasta situaţie Consiliului, în termen de o luna de la data la care a ajuns la aceasta cota.
(6) Acţiunile reprezentând capitalul social al societãţilor comerciale pe acţiuni nu pot fi decât nominative.
(7) Este interzisã utilizarea numelui unei alte persoane, în orice mod, de cãtre o societate comercialã care solicita acordarea unei licenţe audiovizuale ori de emisie sau a oricãrei alte autorizaţii privind un serviciu de comunicare audiovizuala ori care controleazã o societate titulara a unei astfel de licenţe ori autorizaţii, în scopul eludarii prevederilor prezentei legi.
ART. 44
(1) Pentru a proteja pluralismul şi diversitatea culturalã, concentrarea proprietãţii şi extinderea cotei de audienta în domeniul audiovizualului sunt limitate la dimensiuni care sa asigure eficienta economicã, dar care sa nu genereze apariţia de poziţii dominante în formarea opiniei publice.
(2) În înţelesul prezentei legi şi pentru determinarea cotei de piata a serviciilor de programe, se considera ca:
a) piata serviciilor de programe de televiziune cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel naţional de radiodifuzorii aflaţi în jurisdicţia României, inclusiv serviciile publice de programe de televiziune cu acoperire nationala;
b) piata serviciilor de programe de radiodifuziune sonora cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel naţional de radiodifuzorii aflaţi în jurisdicţia României, inclusiv serviciile publice de programe de radiodifuziune cu acoperire nationala.
(3) Se considera ca un radiodifuzor deţine o poziţie dominanta în formarea opiniei publice, la nivel naţional, în cazul în care cota sa de piata depãşeşte 30% din piata serviciilor de programe difuzate la nivel naţional.
(4) Determinarea cotei de piata a fiecãrui radiodifuzor naţional, regional şi local se face anual, prin media cotei de piata înregistratã în cursul anului respectiv, pe toatã durata de difuzare.
(5) Mãsurarea cotelor de piata se realizeazã prin sistem electronic.
(6) Audienta şi cotele de piata ale posturilor de radio se mãsoarã prin procedura intervievarii directe.
(7) Prevederile alin. (3) nu se aplica serviciilor publice de radiodifuziune şi televiziune.
(8) O persoana fizica sau juridicã, romana sau strãinã, poate deţine cel mult doua licenţe audiovizuale de acelaşi tip în aceeaşi unitate administrativ-teritorialã sau zona, fãrã posibilitatea de a deţine exclusivitatea.
(9) O persoana fizica sau juridicã poate fi investitor ori acţionar majoritar, direct sau indirect, la o singura societate de comunicaţie audiovizuala, iar la altele poate deţine cel mult 20% din capitalul social.
(10) În sensul prezentei legi:
a) licenta de emisie nationala da dreptul la o difuzare a carei zona geograficã de acoperire cuprinde o audienta potenţiala de peste 60% din populaţia recenzata a tarii;
b) licenta de emisie regionala da dreptul la o difuzare a carei zona geograficã de acoperire reprezintã o audienta potenţiala cuprinsã între 3% şi 20% din populaţia recenzata de pe teritoriul a 3 pana la 8 judeţe;
c) licenta de emisie localã este licenta a carei zona geograficã de acoperire şi a carei audienta potenţiala sunt mai mici decât cele prevãzute pentru o licenta regionala;
d) licentele acordate pentru municipiul Bucureşti sunt considerate licenţe locale.
ART. 45
(1) Mãsurarea audientelor şi a cotelor de piata va fi realizatã în conformitate cu standardele şi uzanţele internaţionale de instituţii specializate desemnate prin licitaţie.
(2) Licitaţia va fi organizatã de cãtre o comisie formatã din 5 reprezentanţi ai radiodifuzorilor, 5 reprezentanţi ai agenţilor de publicitate şi 5 reprezentanţi ai Consiliului.
(3) Prima licitaţie se va organiza în cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, iar urmãtoarele se vor organiza din 4 în 4 ani.
(4) Consiliul va beneficia în mod gratuit de rezultatele mãsurãtorilor.
ART. 46
(1) La nivel regional şi local determinarea poziţiei dominante în formarea opiniei publice se face luându-se în considerare cota de piata a serviciilor de programe de televiziune şi a serviciilor de programe de radiodifuziune sonora, cu acoperire regionala sau localã.
(2) Se considera ca un radiodifuzor deţine o poziţie dominanta în formarea opiniei publice, la nivel regional sau local, în cazul în care cota de piata cumulatã a serviciilor de programe de televiziune şi/sau, dupã caz, de radiodifuziune difuzate în zona respectiva depãşeşte 25%, cumulat, din piata serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune difuzate la nivel regional sau local.
(3) Pentru determinarea cotei de piata a fiecãrui radiodifuzor se aplica prevederile art. 44 alin. (4)-(6).
ART. 47
(1) Prin derogare de la prevederile art. 43 se pot acorda licenţe audiovizuale autoritãţilor publice locale, cu condiţia:
a) sa nu existe nici o alta licenta audiovizuala pentru un serviciu de programe local;
b) sa ofere exclusiv servicii de informare privind comunitatea respectiva.
(2) În cazul acordãrii unei alte licenţe audiovizuale licenta acordatã în condiţiile alin. (1) se retrage de drept.
ART. 48
Orice persoana juridicã titulara a unei licenţe audiovizuale are obligaţia de a pune în permanenta la dispoziţie publicului urmãtoarele categorii de informaţii:
a) denumirea, statutul juridic şi sediul social;
b) numele reprezentantului legal şi ale principalilor asociaţi ori acţionari;
c) numele persoanelor responsabile de conducerea societãţii comerciale şi ale celor care îşi asuma, în principal, responsabilitatea editoriala;
d) lista publicaţiilor editate de persoana juridicã respectiva şi lista celorlalte servicii de programe pe care le asigura.
ART. 49
Funcţionarea radiodifuzorilor este supusã regulilor de transparenta, potrivit cãrora persoanele care exploateazã un serviciu de programe sunt obligate sa aducã la cunostinta Consiliului urmãtoarele:
a) schimbãrile intervenite în cursul exploatãrii serviciului în ceea ce priveşte categoriile de date menţionate la art. 48;
b) alte categorii de date privind funcţionarea serviciului, dupã intrarea acestuia în activitate.
CAP. 5
Licenţe şi autorizaţii
ART. 50
Difuzarea unui serviciu de programe de cãtre un radiodifuzor aflat în jurisdicţia României se poate face numai în baza licenţei audiovizuale şi, dupã caz, şi a licenţei de emisie.
ART. 51
Procedura şi condiţiile de eliberare şi modificare a licenţei audiovizuale se stabilesc prin decizie a Consiliului.
ART. 52
(1) Licenta audiovizuala se elibereazã fie în baza unui concurs, în cazul unul serviciu de programe difuzat pe cale radioelectrica terestra, fie în baza unei decizii a Consiliului, în cazul unui serviciu de programe difuzat prin orice alte mijloace de telecomunicaţii.
(2) La concursul pentru obţinerea licenţei audiovizuale pot participa numai solicitantii care au obţinut, în prealabil, avizul tehnic eliberat de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii, în condiţiile stabilite de aceasta.
(3) Licentele audiovizuale pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune se elibereazã fãrã concurs.
(4) Difuzarea pe cale radioelectrica terestra a serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune se realizeazã de cãtre un operator de reţele de telecomunicaţii, în baza licenţei acordate acestuia de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii.
ART. 53
Nu pot solicita licenta audiovizuala societãţile comerciale în care un asociat sau un acţionar care deţine o cota mai mare de 10% din capitalul ori din drepturile de vot ale societãţii a fost condamnat penal prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva.
ART. 54
Licenta audiovizuala cuprinde:
a) numãrul licenţei;
b) datele de identificare a titularului acesteia;
c) tipul serviciului de programe;
d) denumirea şi elementele de identificare ale serviciului de programe;
e) formatul de principiu al serviciului de programe şi structura programelor;
f) zona de difuzare;
g) perioada de valabilitate;
h) taxele şi tarifele care trebuie achitate;
i) mijlocul de telecomunicaţii folosit pentru difuzare şi deţinãtorul acestuia;
j) frecventa sau frecventele asignate, dupã caz.
ART. 55
(1) Licenta audiovizuala se acorda pentru o perioada de 9 ani, atât în domeniul radiodifuziunii sonore, cat şi în cel al televiziunii.
(2) Termenul curge:
a) de la data obţinerii autorizaţiei tehnice de funcţionare, în cazul difuzãrii pe cale radioelectrica terestra;
b) de la data obţinerii deciziei de autorizare audiovizuala, în cazul difuzãrii prin orice alte mijloce de telecomunicaţii.
(3) Licenta poate fi prelungitã pentru o perioada de încã 9 ani, în condiţiile stabilite de Consiliu.
ART. 56
(1) Licenta audiovizuala poate fi cedata cãtre un terţ numai cu acordul Consiliului şi cu asumarea de cãtre noul titular a tuturor obligaţiilor decurgând din licenta.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) licentele acordate instituţiilor de învãţãmânt, cultelor şi autoritãţilor administraţiei publice.
(3) Decizia Consiliului va fi emisã în termen de 30 de zile de la data solicitãrii.
ART. 57
(1) Licenta audiovizuala se retrage de cãtre Consiliu în urmãtoarele situaţii:
a) titularul nu începe difuzarea serviciului de programe, în condiţiile stabilite prin licenta, în termen de 12 luni de la obţinerea licenţei audiovizuale, cu excepţia cazului în care difuzarea se face pe cale radioelectrica terestra; Consiliul poate acorda o prelungire de încã 6 luni în situaţii justificate;
b) titularul înceteazã sa difuzeze serviciul de programe pentru care i s-a acordat licenta audiovizuala mai mult de 45 de zile, pentru motive de natura tehnica, şi mai mult de 96 de ore, pentru orice alte motive;
c) ca urmare a încãlcãrii normelor privind regimul proprietãţii în audiovizual, pana la încadrarea în cota de piata admisã;
d) titularul nu depune la Consiliu, în termen de 6 luni de la data aplicãrii unei amenzi, dovada achitãrii acesteia;
e) la cererea titularului.
(2) Licenta audiovizuala pentru difuzarea serviciului de programe pe cale radioelectrica terestra se retrage şi în urmãtoarele situaţii:
a) titularul nu obţine, din motive care îi sunt imputabile, decizia de autorizare audiovizuala, în termen de 60 de zile de la data obţinerii autorizaţiei tehnice de funcţionare;
b) ca urmare a retragerii licenţei de emisie.
ART. 58
(1) Difuzarea serviciului de programe poate începe dupã obţinerea deciziei de autorizare audiovizuala.
(2) Decizia de autorizare audiovizuala se acorda de Consiliu, în termen de 30 de zile de la data obţinerii de cãtre titularul de licenta audiovizuala a documentului de autorizare corespunzãtor, emis de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii.
ART. 59
(1) În cazul în care difuzarea unui serviciu de programe implica utilizarea unei frecvente radioelectrice terestre, aceasta se face în baza licenţei audiovizuale, precum şi a licenţei de emisie, care se acorda, în mod obligatoriu, de cãtre Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii titularului de licenta audiovizuala, în condiţiile prezentei legi.
(2) Sunt interzise operarea şi exploatarea licenţelor audiovizuale de cãtre alte persoane decât deţinãtorii de drept ai acestora.
ART. 60
Procedura şi condiţiile de eliberare şi modificare a licenţei de emisie se stabilesc de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii.
ART. 61
(1) Licenta de emisie se acorda pentru o perioada de 9 ani, atât în domeniul radiodifuziunii sonore, cat şi în cel al televiziunii.
(2) Termenul curge de la data emiterii autorizaţiei tehnice de funcţionare.
(3) Licenta poate fi prelungitã pentru încã o perioada de 9 ani, în condiţiile stabilite de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii.
ART. 62
(1) Titularul licenţei de emisie are obligaţia de a plati anual, anticipat, un tarif de utilizare a spectrului, stabilit de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii.
(2) În cazul în care titularul licenţei de emisie utilizeazã reţele de emisie închiriate, plata tarifului de utilizare a spectrului cade în sarcina proprietarului reţelei.
(3) Obligaţia de plata a tarifului corespunzãtor primului an de emisie devine scadenta în 15 zile de la obţinerea licenţei de emisie.
(4) Tariful prevãzut la alin. (1) se achitã Inspectoratului General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informatiei.
(5) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplica serviciilor publice de radiodifuziune şi televiziune.
ART. 63
Monitorizarea şi controlul parametrilor prevãzuţi în licenta de emisie fata de reglementãrile tehnice în vigoare din domeniul radiocomunicatiilor, respectiv monitorizarea şi controlul acestora pe parcursul perioadei de valabilitate a licenţei, se realizeazã, direct sau prin intermediul unei alte persoane juridice de drept public sau privat, de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii, în baza unei proceduri stabilite de aceasta.
ART. 64
Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii poate modifica, din motive tehnice sau din motive ce ţin de schimbarea Planului naţional de alocare a frecventelor, frecventa şi datele tehnice ale acesteia, prevãzute în licenta de emisie, fãrã întreruperea serviciului şi cu asigurarea unei recepţii de calitate echivalenta.
ART. 65
Licenta de emisie se retrage de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii în urmãtoarele situaţii:
a) titularul nu obţine, din motive care îi sunt imputabile, autorizaţia tehnica de funcţionare în termen de 12 luni de la data obţinerii licenţei de emisie;
b) titularul nu obţine, din motive care îi sunt imputabile, decizia de autorizare audiovizuala în termen de cel mult 60 de zile de la data obţinerii autorizaţiei tehnice de funcţionare;
c) pentru încãlcarea obligaţiilor prevãzute în licenta de emisie;
d) ca urmare a retragerii licenţei audiovizuale;
e) titularul nu depune la Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii, în termen de 45 de zile de la scadenta obligaţiei anuale de plata, dovada achitãrii tarifului de utilizare a spectrului, aferent anului respectiv; f) titularul nu depune la Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii, în termen de 6 luni de la data aplicãrii unei amenzi, dovada achitãrii acesteia;
g) la cererea titularului;
h) înceteazã sa mai emita pentru mai mult de 45 de zile, pentru motive de natura tehnica, şi mai mult de 96 de ore, din orice alte motive.
ART. 66
Licenta de emisie poate fi cedata cãtre un terţ numai împreunã cu licenta audiovizuala, cu acordul prealabil al Consiliului şi al Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi cu asumarea de cãtre noul titular a tuturor obligaţiilor decurgând din licenţe.
ART. 67
În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi Consiliul va elabora strategia de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe audiovizuale şi va nominaliza regiunile şi localitãţile acoperite de acestea şi o va trimite Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii.
ART. 68
În scopul garantarii interesului public Consiliul revizuieste anual strategia de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe audiovizuale.
ART. 69
(1) Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii elaboreazã Planul naţional al frecventelor radioelectrice, denumit în continuare Plan.
(2) Prin Plan se face stabilirea frecventelor destinate difuzãrii serviciilor de programe audiovizuale.
(3) Planul este elaborat în termen de 6 luni de la primirea strategiei de acoperire a teritoriului naţional cu servicii de programe audiovizuale, cu respectarea tratatelor şi a acordurilor internaţionale la care România este parte.
ART. 70
Planul va cuprinde toate frecventele, precum şi datele tehnice asociate, pentru difuzarea serviciilor de programe audiovizuale destinate publicului, cu precizarea caracterului local, regional sau naţional al acestora.
ART. 71
Prin Plan sunt disponibile cel puţin 4 reţele naţionale de radiodifuziune sonora şi 3 reţele naţionale de radiodifuziune televizata, care se asigneaza astfel:
a) 2 reţele naţionale în FM destinate radiodifuzorului public - Societatea Romana de Radiodifuziune, în banda CCIR, o reţea nationala în AM, o reţea pentru posturile regionale şi locale în AM şi FM, precum şi frecvente de emisie în banda de unde ultrascurte, pentru difuzarea emisiunilor pentru strãinãtate;
b) 2 reţele destinate radiodifuzorilor de radiodifuziune privati;
c) 2 reţele destinate radiodifuzorului public - Societatea Romana de Televiziune;
d) o reţea destinatã radiodifuzorilor de televiziune privati.
ART. 72
Planul se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la aprobare.
ART. 73
Utilizarea statiilor de emisie sau a reţelelor de telecomunicaţii aflate sub jurisdicţia României, în scopul difuzãrii sau retransmisiei oricãrui serviciu de programe pe, respectiv de pe teritoriul României, se poate face numai dupã obţinerea autorizaţiei tehnice de funcţionare a acestora, de la Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii, pe baza procedurii stabilite de aceasta.
ART. 74
(1) Retransmisia de servicii de programe de cãtre distribuitorii de servicii se va face numai pe baza avizului eliberat de Consiliu.
(2) Pentru obţinerea avizului distribuitorii au obligaţia de a comunica Consiliului structura ofertei de servicii de programe retransmise.
(3) Distribuitorii de servicii au obligaţia de a notifica în prealabil Consiliului orice modificare în structura ofertei de servicii de programe retransmise.
(4) Consiliul retrage avizul prevãzut la alin. (1) în cazul în care un distribuitor de servicii retransmite un serviciu de programe fãrã deţinerea drepturilor de retransmisie.
ART. 75
(1) Retransmisia oricãrui serviciu de programe, difuzat legal de cãtre radiodifuzori aflaţi sub jurisdicţia României sau sub jurisdicţia unui stat cu care România a încheiat un acord internaţional de libera retransmisie în domeniul audiovizualului, este libera, în condiţiile legii.
(2) Retransmisia pe teritoriul României a serviciilor de programe, difuzate de cãtre radiodifuzori aflaţi sub jurisdicţia statelor membre ale Uniunii Europene şi recepţionate pe teritoriul acestor state, este libera şi nu necesita nici o autorizare prealabilã.
(3) Consiliul poate restrânge temporar dreptul de libera retransmisie a unui anumit serviciu de programe provenind din statele membre ale Uniunii Europene, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) serviciul de programe incalca explicit, semnificativ şi grav prevederile art. 39 sau 40;
b) pe parcursul ultimelor 12 luni radiodifuzorul a mai încãlcat de cel puţin doua ori prevederile art. 39 sau 40;
c) Consiliul a notificat în scris radiodifuzorului în cauza şi Comisiei Europene respectivele încãlcãri şi despre mãsurile pe care intenţioneazã sa le adopte în cazul în care o asemenea încãlcare se produce din nou;
d) consultarile cu statul de pe teritoriul cãruia se face transmisia şi cu Comisia Europeanã nu s-au concretizat într-o înţelegere amiabila în termen de 15 zile de la notificarea prevãzutã la lit. c), iar încãlcarea în cauza persista.
ART. 76
Orice distribuitor de servicii care retransmite un serviciu de programe care se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2) va notifica Consiliului statul sub jurisdicţia cãruia se afla radiodifuzorul respectiv şi, dupã caz, acceptul de retransmisie acordat.
ART. 77
Retransmisia unui serviciu de programe care nu se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2) se poate face numai în baza autorizaţiei de retransmisie.
ART. 78
Orice persoana interesatã poate cere Consiliului eliberarea unei autorizaţii de retransmisie pentru un anumit serviciu de programe.
ART. 79
Procedura de eliberare, modificare şi de retragere a autorizaţiei de retransmisie se stabileşte prin decizie a Consiliului.
ART. 80
Retransmisia oricãrui serviciu de programe care a obţinut autorizaţie de retransmisie se poate face liber, de cãtre orice distribuitor de servicii, fãrã nici o autorizare prealabilã, în condiţiile art. 74.
ART. 81
Consiliul va publica anual lista cuprinzând serviciile de programe care beneficiazã de autorizaţia de retransmisie.
ART. 82
(1) Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii are obligaţia sa includã în oferta sa serviciile de programe ale Societãţii Romane de Televiziune destinate publicului din România, precum şi alte servicii de programe, libere la retransmisie şi fãrã conditionari tehnice sau financiare ale radiodifuzorilor privati, aflaţi sub jurisdicţia României, în limita a 25% din numãrul total de servicii de programe distribuite prin reţeaua respectiva.
(2) În limita posibilitãţilor, distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii vor include în ofertele lor de programe canalul TVR Cultural, cu condiţia alocãrii fondurilor necesare cãtre Societatea Romana de Televiziune, pentru folosirea gratuita a decodoarelor.
(3) În mediul rural, pentru reţele cu mai puţin de 100 de abonati Societatea Romana de Televiziune poate asigura gratuit recepţia programelor publice, în vederea retransmisiei.
(4) În localitãţile în care o minoritate nationala reprezintã o pondere mai mare de 20% distribuitorii vor asigura şi servicii de transmitere a programelor care sunt libere la retransmisie, în limba minoritãţii respective.
(5) În limita posibilitãţilor, distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii vor include în ofertele lor de programe serviciile publice ale Societãţii Romane de Radiodifuziune, ale unui program de radiodifuziune naţional şi ale unui program de radiodifuziune local, private.
CAP. 6
Limitele dreptului de exclusivitate
ART. 83
Orice persoana are dreptul de a primi informaţii pe cale audio sau audiovizuala cu privire la orice problema sau eveniment de interes public.
ART. 84
În acest scop întinderea dreptului de exclusivitate dobândit prin contract de un radiodifuzor, numit în continuare radiodifuzor primar, este limitatã de dreptul oricãrui alt radiodifuzor, numit în continuare radiodifuzor secundar, de a difuza extrase cu privire la eveniment, cu condiţia sa nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare, dupã cum urmeazã:
a) prin înregistrarea semnalului unui radiodifuzor primar în scopul difuzãrii unui extras;
b) prin asigurarea de cãtre organizator sau de alte persoane îndreptãţite a accesului radiodifuzorului secundar la locurile în care se desfãşoarã evenimentul de interes public, pentru realizarea propriilor înregistrãri în scopul editãrii unui extras.
ART. 85
(1) Extrasul reprezintã o scurta succesiune de imagini şi sunete cu privire la un eveniment de interes public, în scopul informãrii publicului asupra aspectelor esenţiale ale evenimentului respectiv.
(2) Dacã un eveniment de interes general este alcãtuit din mai multe elemente autonome din punct de vedere organizatoric, fiecare element va fi considerat un eveniment de interes public.
(3) Dacã un eveniment de interes general se deruleazã pe parcursul mai multor zile, radiodifuzorii secundari au dreptul la difuzarea unui singur extras pentru fiecare zi.
(4) Indiferent de alcãtuirea şi desfãşurarea evenimentului de interes general, durata extrasului nu va putea depãşi 3 minute.
(5) Extrasele vor fi utilizate numai în cadrul buletinelor informative obişnuite.
(6) Toate elementele programului sau ale înregistrãrii neutilizate pentru realizarea extrasului vor fi distruse de radiodifuzorul secundar dupã difuzarea extrasului.
(7) În cazul în care extrasul este realizat prin înregistrarea semnalului unui radiodifuzor primar, el trebuie sa menţioneze numele acestuia sau sa conţinã sigla lui, cu excepţia cazului în care radiodifuzorii implicaţi decid altfel.
(8) Extrasul nu poate fi difuzat înainte ca radiodifuzorul primar sa fi difuzat evenimentul, cu excepţia cazului în care radiodifuzorul primar nu difuzeazã evenimentul timp de 24 de ore de la producerea lui.
(9) Un extras difuzat nu poate fi redifuzat decât dacã exista o legatura directa între conţinutul sau şi un alt eveniment de actualitate.
ART. 86
Sub rezerva altor aranjamente convenite între pãrţi, radiodifuzorii primari nu vor putea impune radiodifuzorilor secundari plata dreptului de difuzare a unui extras.
CAP. 7
Contravenţii şi sancţiuni
ART. 87
Orice clauze contractuale, indiferent de pãrţi, care incalca, în domeniul audiovizualului, dreptul publicului de a primi informaţii de interes public şi libera concurenta sunt nule.
ART. 88
(1) Supravegherea aplicãrii, controlul îndeplinirii obligaţiilor şi sancţionarea încãlcãrii prevederilor prezentei legi revin Consiliului, cu excepţia prevederilor art. 1 lit. o), art. 62, 63 şi 73, ale cãror respectare, supraveghere, control şi, respectiv, sancţionare a încãlcãrii revin de drept Autoritãţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii, în conformitate cu atribuţiile pe care le are, conform legii.
(2) Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii poate delega exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor alin. (1) unei alte persoane juridice de drept public cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul telecomunicatiilor.
(3) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere personalul de control poate solicita radiodifuzorilor sau distribuitorilor de servicii informaţiile necesare în aplicarea prezentei legi, precizând temeiul legal şi scopul solicitãrii, şi poate stabili termene pana la care aceste informaţii sa fie furnizate, sub sancţiunea prevãzutã de prezenta lege.
ART. 89
Exercitarea activitãţii de control prevãzute la art. 88 se realizeazã, în condiţiile prezentei legi, astfel:
a) din oficiu;
b) la cererea unei autoritãţi publice;
c) ca urmare a plângerii depuse de o persoana fizica sau juridicã afectatã în mod direct prin încãlcarea prevederilor prezentei legi.
ART. 90
(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
a) difuzarea unei opere cinematografice în afarã perioadelor prevãzute în contractele încheiate cu deţinãtorii drepturilor de autor;
b) utilizarea de tehnici subliminale în cadrul publicitãţii sau teleshoppingului;
c) utilizarea publicitãţii mascate sau a teleshoppingului mascat;
d) programarea şi difuzarea de programe, cu încãlcarea prevederilor art. 28 alin. (6) şi (7), art. 29-33, art. 34 alin. (2)-(4), art. 39 alin. (1), art. 40 şi ale art. 85 alin. (4)-(9);
e) retransmisia de cãtre un distribuitor a unui serviciu de programe care nu se încadreazã în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2) şi nu a obţinut autorizaţia de retransmisie;
f) retransmisia de cãtre distribuitori a serviciilor de programe, cu încãlcarea art. 74 şi 82;
g) emiterea pe alta frecventa sau nerespectarea datelor tehnice, a zonei ori a parametrilor tehnici prevãzuţi în licenta de emisie;
h) difuzarea unui serviciu de programe în afarã zonei specificate în licenta audiovizuala;
i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replica;
j) difuzarea unui serviciu de programe fãrã a deţine, dupã caz, licenta audiovizuala, decizie de autorizare audiovizuala, licenta de emisie sau autorizaţie tehnica de funcţionare;
k) exploatarea licenţelor audiovizuale de cãtre alte persoane decât titularii de drept ai acestora.
(2) Faptele prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amenda de la 50.000.000 lei la 500.000.000 lei.
(3) În cazul în care Consiliul decide ca efectele unei fapte prevãzute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somaţie publica de intrare în legalitate.
(4) Individualizarea sancţiunii în cazul sãvârşirii uneia dintre contravenţiile prevãzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioada de cel mult un an.
ART. 91
(1) Încãlcarea de cãtre radiodifuzori sau distribuitorii de servicii a prevederilor prezentei legi, altele decât cele prevãzute la art. 90, sau a deciziilor cu caracter de norme de reglementare emise de Consiliu constituie contravenţie.
(2) În cazul în care se constata sãvârşirea uneia dintre faptele prevãzute la alin. (1), Consiliul sau, dupã caz, Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii va emite, pana la aplicarea amenzii, o somaţie de intrare în legalitate, cu termene precise.
(3) În cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intra în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie sau incalca din nou aceste prevederi, se aplica o amenda contravenţionalã de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei.
ART. 92
Cuantumul amenzilor contravenţionale prevãzute la art. 90 şi 91 poate fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia indicelui inflaţiei.
ART. 93
(1) Sancţiunile pentru încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi se aplica de Consiliu sau de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii, precum şi de cãtre personalul de control anume împuternicit al persoanei juridice de drept public prevãzute la art. 88 alin. (2).
(2) Deciziile luate în condiţiile alin. (1) pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Decizia luatã în condiţiile alin. (1) şi neatacata în termenul prevãzut la alin. (2) constituie, de drept, titlu executoriu.
ART. 94
Contravenţiilor prevãzute la <>art. 90 şi 91 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 95
(1) În cazul în care sãvârşirea uneia dintre contravenţiile prevãzute la art. 90 şi 91 aduce prejudicii grave interesului public, Consiliul poate decide aplicarea uneia dintre urmãtoarele sancţiuni:
a) reducerea cu pana la jumãtate a termenului de valabilitate a licenţei audiovizuale;
b) retragerea licenţei audiovizuale.
(2) Deciziile luate în condiţiile alin. (1) pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare.
ART. 96
(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu amenda penalã între 1.000.000 lei şi 30.000.000 lei urmãtoarele fapte:
a) emiterea sau retransmiterea de programe fãrã licenta audiovizuala, licenta de emisie sau autorizaţie de retransmisie;
b) emiterea pe alta frecventa sau cu o putere radianta mai mare, dintr-un alt amplasament decât cele prevãzute în decizia de emisie, dacã autorul faptei nu se conformeazã de îndatã somaţiei emise de Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicaţii;
c) producerea, importul, distribuirea, vânzarea, închirierea, deţinerea, instalarea, întreţinerea şi înlocuirea, în scop comercial, a dispozitivelor ilicite de decodificare, utilizate pentru serviciile audiovizuale cu acces condiţionat.
(2) Somarea se poate face prin orice mijloc de comunicaţie şi prin difuzare, de cei care exploateazã reţele publice de radiodifuziune şi televiziune.
(3) Difuzarea se face în mod gratuit, în cel mult 30 de minute de la solicitare.
(4) În cazul sãvârşirii infracţiunilor prevãzute la alin. (1) lit. a) şi c) instanta poate dispune şi confiscarea echipamentului tehnic.
CAP. 8
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 97
(1) Licentele de emisie pentru comunicatia audiovizuala pe cale radioelectrica, acordate în baza prevederilor <>Legii audiovizualului nr. 48/1992 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, îşi pãstreazã valabilitatea, în condiţiile legii, pana la expirarea de drept a termenelor pentru care au fost acordate.
(2) Deciziile cu caracter normativ emise de Consiliu în temeiul <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 48/1992 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, îşi pãstreazã valabilitatea timp de cel mult un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(3) Licentele de emisie pentru radiodifuziune sau televiziune transmisã prin cablu, în sensul <>art. 22 din Legea nr. 48/1992 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, îşi pãstreazã valabilitatea, în condiţiile legii.
ART. 98
(1) Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei legi, salarizarea funcţionarilor publici şi a personalului încadrat cu contract individual de munca în Consiliu se face la nivelul corespunzãtor celorlalte autoritãţi publice autonome aflate sub controlul Parlamentului, conform anexei nr. I pct. II din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pe lângã salariul de baza şi sporurile prevãzute de legislaţia muncii, personalul aparatului propriu al Consiliului beneficiazã şi de urmãtoarele sporuri:
- spor de stabilitate de 5-20% din salariul de baza; pentru persoane cu o vechime în instituţie de cel puţin 2 ani, 5%, şi pentru fiecare an în plus câte 3%, fãrã a depãşi un spor total de 20%;
- premiu individual lunar constituit prin aplicarea unei cote de 20% asupra fondului de salarii aprobat anual prin buget;
- premiu anual corespunzãtor salariului de baza realizat în ultima luna a anului pentru care se face plata.
ART. 99
<>Legea audiovizualului nr. 48/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 25 mai 1992, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
