Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE Nr. 50 din 27 mai 1992 pentru ratificarea Acordului privind relatiile comerciale dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Statelor Unite ale Americii, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 1992
ARTICOL UNIC Se ratifica acordul privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 3 aprilie 1992.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 19 mai 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 mai 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR MARŢIAN DAN
ACORD privind relaţiile comerciale între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite al Americii
Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii (denumite în cele ce urmeazã pãrţi, luate împreunã, şi parte, luate separat), afirmind ca dezvoltarea instituţiilor economice bazate pe economia de piata şi întãrirea sectorului particular vor impulsiona dezvoltarea relaţiilor comerciale reciproc avantajoase, recunoscind ca dezvoltarea relaţiilor comerciale şi a contactelor directe între cetãţeni şi companii ale României şi cetãţeni şi companii ale Statelor Unite ale Americii va promova transparenta şi înţelegerea reciproce, considerind ca extinderea relaţiilor comerciale dintre pãrţi va contribui la bunãstarea poporului fiecãrei pãrţi, recunoscind ca dezvoltarea comerţului bilateral poate contribui la o mai buna înţelegere reciprocã şi cooperare şi promova respectul fata de drepturile internaţional recunoscute ale muncitorilor, fiind de acord ca legãturile comerciale reprezintã un element important şi necesar în întãrirea relaţiilor lor bilaterale, fiind convinse ca un acord privind relaţiile comerciale între cele doua pãrţi va servi cel mai bine interesele reciproce ale acestora, în dorinta de a crea un cadru care sa promoveze dezvoltarea şi extinderea legãturilor comerciale dintre cetãţenii şi companiile respective ale acestora, au convenit urmãtoarele:
ART. 1 Aplicarea G.A.T.T. şi a anumitor acorduri pe coduri G.A.T.T. 1. Ambele pãrţi reafirma importanta drepturilor şi obligaţiilor lor în cadrul Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ (G.A.T.T.) şi, totodatã, importanta prevederilor şi principiilor G.A.T.T. pentru politicile lor economice respective. 2. În acest scop, în raporturile dintre ele, pãrţile vor aplica prevederile G.A.T.T., astfel cum acestea se aplica fiecãrei pãrţi, şi vor acorda produselor fiecãreia dintre ele tratamentul naţiunii celei mai favorizate potrivit prevederilor G.A.T.T., cu condiţia ca, în mãsura în care oricare din prevederile G.A.T.T. contravine prezentului acord, se va aplica acesta din urma. 3. Ambele pãrţi reafirma importanta participãrii lor la acordurile pe coduri G.A.T.T., la care ambele sînt semnatare, şi care, în prezent, includ Acordul cu privire la barierele tehnice în calea comerţului ("Codul de standarde"), Acordul cu privire la implementarea articolului VI ("Codul antidumping"), Acordul cu privire la implementarea articolului VII ("Codul de evaluare în vama"), Acordul cu privire la procedurile în materie de licenţe la import ("Codul de licenţe"), Acordul cu privire la comerţul cu aeronave civile ("Codul pentru aeronave") şi Aranjamentul privind carnea de bovina, cît şi importanta prevederilor şi principiilor cuprinse în acestea fata de politicile comerciale ale fiecãreia dintre pãrţi. 4. Ambele pãrţi se angajeazã sa ia parte în mod constructiv la tratative multilaterale care au ca scop îmbunãtãţirea acordurilor existente şi al oricare alte tratative multilaterale sub auspiciile G.A.T.T. 5. Fiecare parte va acorda, la importurile de mãrfuri şi de servicii originare din teritoriul celeilalte pãrţi, tratamentul naţiunii celei mai favorizate cu privire la alocarea şi accesul la devizele necesare pentru plata unor astfel de importuri. ART. 2 Obligaţii generale cu privire la comerţ 1. Pãrţile convin sa menţinã un echilibru satisfãcãtor al posibilitãţilor de acces pe piata prin concesii în domeniul comerţului cu mãrfuri şi servicii, inclusiv pe baza de reciprocitate satisfãcãtoare a barierelor tarifare şi netarifare în calea comerţului, rezultatã în urma unor tratative multilaterale. 2. În vederea asigurãrii unui comerţ nediscriminatoriu cu produse şi servicii, acesta va fi efectuat pe baza de contracte între cetãţeni şi companii ale ambelor pãrţi, încheiate în exercitarea deciziilor lor comerciale independente şi pe baza considerentelor comerciale cutumiare, cum ar fi: preţul, calitatea, disponibilitatea, termenul de livrare şi condiţiile de plata. 3. Nici una dintre pãrţi nu va cere de la/sau incuraja pe cetãţenii şi companiile sale sa se angajeze în tranzacţii comerciale în barter sau contrapartida cu cetãţeni sau companii ale celeilalte pãrţi. Totuşi, atunci cînd cetãţenii sau companiile hotãrãsc sa recurgã la operaţiuni de barter sau contrapartida, pãrţile îi vor incuraja sa îşi furnizeze toate informaţiile necesare în vederea facilitãrii tranzacţiilor respective. ART. 3 Extinderea şi promovarea comerţului 1. Pãrţile îşi afirma dorinta de a extinde comerţul cu mãrfuri şi servicii în conformitate cu prevederile prezentului acord. Ele vor lua mãsuri adecvate pentru încurajarea şi facilitarea schimbului de mãrfuri şi servicii şi pentru asigurarea de condiţii favorabile pentru dezvoltarea pe termen lung a relaţiilor comerciale între cetãţenii şi companiile lor respective. 2. Pãrţile vor adopta mãsuri adecvate pentru încurajarea extinderii contractelor comerciale în scopul creşterii comerţului. În acest sens, Guvernul României se asteapta ca, în perioada de valabilitate a prezentului acord, cetãţenii şi companiile din România sa mãreascã numãrul de comenzi pentru produse şi servicii din Statele Unite ale Americii, în timp ce Guvernul Statelor Unite ale Americii anticipeaza ca efectul acestui acord va fi acela de încurajare a cumpãrãrilor sporite de produse şi servicii din România de cãtre cetãţeni şi companii din Statele Unite ale Americii. În acest scop, pãrţile vor face public acest acord şi vor asigura ca acesta sa fie pus la dispoziţia tuturor pãrţilor interesate. 3. Fiecare parte va incuraja şi facilita organizarea de manifestãri comerciale promotionale, cum sînt: tirgurile, expoziţiile, misiunile şi seminariile, atît pe propriul sau teritoriu, cît şi pe teritoriul celeilalte pãrţi. În mod similar, fiecare parte va incuraja şi facilita participarea propriilor ei cetãţeni şi companii la asemenea manifestãri. Fiecare dintre pãrţi va permite participarea la astfel de manifestãri a reprezentantelor comerciale, în termeni şi condiţii nediscriminatorii. În condiţiile legilor în vigoare pe teritoriile lor respective, pãrţile sînt de acord sa permitã importul şi reexportul, fãrã percepere de taxe vamale, pentru toate articolele necesare unor asemenea manifestãri, cu condiţia ca aceste articole sa nu fie vîndute sau altfel înstrãinate. ART. 4 Oficii comerciale guvernamentale 1. În vederea promovãrii dezvoltãrii comerţului şi relaţiilor comerciale dintre pãrţi şi a furnizarii de asistenta cetãţenilor şi companiilor lor angajate în activitãţi comerciale, fiecare parte este de acord sa permitã şi sa faciliteze înfiinţarea şi funcţionarea oficiilor comerciale guvernamentale ale celeilalte pãrţi, pe baza de reciprocitate. Înfiinţarea şi funcţionarea unor astfel de oficii se vor face în conformitate cu legile şi reglementãrile în vigoare şi în condiţiile, termenii, privilegiile şi imunitãţile ce se vor conveni de cãtre pãrţi. 2. Oficiile comerciale guvernamentale, cadrele de conducere ale lor şi membrii personalului acestora, în mãsura în care se bucura de imunitate diplomaticã, nu vor participa direct la negocierea, executarea sau derularea tranzacţiilor comerciale şi nici nu vor participa în vreun fel la operaţiuni comerciale. 3. În conformitate cu legile sale care guverneazã misiunile strãine, fiecare parte va permite oficiilor comerciale guvernamentale sa angajeze direct cetãţeni ai tarii gazda şi, sub rezerva prevederilor legilor şi procedurilor cu privire la imigratie, cetãţeni din terţe tari. 4. Fiecare parte va asigura accesul neingradit al cetãţenilor tarii gazda la oficiile comerciale guvernamentale ale celeilalte pãrţi. 5. Fiecare parte va incuraja participarea cetãţenilor şi companiilor sale la activitãţile oficiilor comerciale guvernamentale respective, în special în cazul unor manifestãri organizate la sediile unor asemenea oficii comerciale. 6. Fiecare parte va incuraja şi facilita accesul personalului oficiilor comerciale guvernamentale ale celeilalte pãrţi la persoanele oficiale ale tarii gazda şi al reprezentanţi ai cetãţenilor şi companiilor din ţara gazda. 7. Acest acord nu va deroga de la obligaţiile asumate de fiecare parte în ceea ce priveşte înfiinţarea oficiilor comerciale guvernamentale existente. ART. 5 Facilitarea operaţiunilor comerciale 1. Fiecare parte va asigura reprezentantelor comerciale ale celeilalte pãrţi un tratament loial şi echitabil cu privire la desfãşurarea activitãţii acestora. 2. Fiecare dintre pãrţi se va strãdui sa asigure ca hotãrîrile, ordinele şi deciziile guvernamentale care afecteazã desfãşurarea activitãţilor comerciale sa se adopte în mod prompt. 3. În conformitate cu legile şi procedurile sale cu privire la imigrare şi misiuni strãine, fiecare parte va permite stabilirea pe teritoriul sau de reprezentante comerciale ale cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi şi va acorda acestor reprezentante un tratament cel puţin tot atît de favorabil ca cel acordat cetãţenilor şi companiilor terţelor tari. 4. Pãrţile vor permite angajaţilor reprezentantelor comerciale şi membrilor de familie apropiati sa între pe teritoriul celeilalte pãrţi şi sa circule acolo în mod liber, în conformitate cu legile privind intrarea, rezidenţã şi circulaţia strãinilor. Fiecare parte este de acord sa elibereze vize pentru intrari multiple, pe o durata de 6 luni sau mai mult, unor astfel de persoane şi membrilor de familie apropiati. 5. În condiţiile legilor şi procedurilor sale cu privire la imigrare şi misiuni strãine, fiecare parte va permite unor astfel de reprezentante comerciale stabilite pe teritoriul sau sa angajeze direct persoane care sînt cetãţeni ai uneia dintre pãrţi sau ai unor terţe tari şi sa remunereze pe aceşti angajaţi în condiţii şi în valuta reciproc convenite între pãrţile în cauza, cu respectarea legislaţiei privind salariul minim a respectivei pãrţi. 6. Fiecare parte va permite reprezentantelor comerciale ale celeilalte pãrţi sa importe şi sa utilizeze, în conformitate cu practica comercialã normalã, echipamente de birou şi alte articole, cum ar fi maşini de dactilografiat, maşini de fotocopiat, computere şi telefaxuri, necesare desfãşurãrii activitãţii lor pe teritoriul respectivei pãrţi. 7. Fiecare parte, în mod nediscriminatoriu şi la preţuri nediscriminatorii (atunci cînd aceste preţuri sînt stabilite sau controlate de guvern), va permite reprezentantelor comerciale ale celeilalte pãrţi accesul la/şi folosirea spaţiilor pentru birouri şi locuinţe, fie ca acestea sînt destinate sau nu uzului strãinilor. Termenii şi condiţiile pentru acces şi uz nu vor fi stabilite, în nici un caz, pe o baza mai puţin favorabilã decît aceea acordatã reprezentantelor cetãţenilor şi companiilor terţelor tari. 8. În conformitate cu legile şi procedurile sale referitoare la imigrare şi misiunile strãine, fiecare parte va permite cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi sa angajeze agenţi, consultanţi şi distribuitori ai oricãrei pãrţi şi ai unei terţe tari, la preţul şi în condiţii convenite între pãrţi. 9. În conformitate cu legile şi procedurile care reglementeazã imigratia şi misiunile strãine, fiecare parte va permite cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi sa serveascã drept agenţi, consultanţi şi distribuitori ai cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi şi ai terţelor tari, la preţuri şi în condiţii agreate reciproc între pãrţi. 10. Fiecare parte va permite cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi sa facã reclama pentru produsele şi serviciile proprii: (i) prin înţelegere directa cu mediile de publicitate, inclusiv televiziune, radio, tiparituri, panouri publicitare şi (ii) prin posta directa, inclusiv prin folosirea de plicuri şi cãrţi poştale anexate preadresate acelor cetãţeni sau companii. 11. Fiecare parte va incuraja contractele directe şi va permite vinzari directe între cetãţeni şi companii ale celeilalte pãrţi şi utilizatori finali şi alţi clienţi pentru mãrfurile şi serviciile lor, precum şi cu organizaţiile guvernamentale ale cãror decizii influenţeazã vinzarile potenţiale. 12. Fiecare parte va permite cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi sa efectueze studii de piata, fie direct, fie pe baza de contract, pe teritoriul sau. În scopul facilitãrii efectuãrii studiilor de piata, fiecare parte va pune la dispoziţie cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi, la cerere, informaţii neconfidentiale şi neprotejate, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, pe care la deţine. 13. Fiecare parte va asigura cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi accesul nediscriminatoriu la serviciile şi produsele furnizate de stat, inclusiv servicii publice şi de telecomunicaţii, în legatura cu funcţionarea reprezentantelor lor comerciale. 14. Fiecare parte va permite reprezentantelor comerciale sa stocheze o cantitate corespunzãtoare de mostre şi piese de schimb destinate asistenţei tehnice dupã vînzare, acordate pe baza necomercialã. 15. Nici o parte nu va impune mãsuri care, în mod nerezonabil, sa prejudicieze drepturi contractuale sau de proprietate sau alte interese dobîndite pe teritoriul sau de cãtre cetãţeni sau companii ale celeilalte pãrţi. 16. Paragrafele 6 şi 14 ale acestui articol nu vor fi interpretate ca afectind aplicarea legilor vamale şi tarifare obişnuite. ART. 6 Transparenta informaţiilor 1. Fiecare parte va face publice, cu promptitudine, toate legile, reglementãrile, deciziile judiciare şi regulile administrative referitoare la activitatea comercialã, inclusiv comerţul, investiţiile, impozitarea, activitatea bancarã, asigurãrile şi alte servicii financiare, transportul şi forta de munca. 2. Fiecare parte va asigura cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi accesul la informaţiile disponibile cu caracter neconfidential şi la cele care nu sînt protejate în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, referitor la economia nationala şi sectoarele individuale, inclusiv informaţii cu privire la comerţul exterior, cifre de producţie şi alte asemenea date despre piata interna a fiecãrei pãrţi. 3. În mãsura posibilului, fiecare parte va acorda celeilalte pãrţi şi cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi, prilejul de a comenta asupra formularii legilor, reglementãrilor, standardelor şi regulilor administrative ce afecteazã desfãşurarea activitãţilor de afaceri. ART. 7 Prevederi financiare cu privire la comerţul cu mãrfuri şi servicii 1. Toate tranzacţiile comerciale între cetãţenii şi companiile pãrţilor vor fi efectuate în dolari S.U.A. sau în orice valuta ce ar putea fi desemnatã de cãtre Fondul Monetar Internaţional ca fiind valuta liber utilizabila, cu excepţia cazului în care s-a convenit altfel între pãrţile la tranzacţii individuale. 2. Nici o parte nu va limita transferul din propriul teritoriu al devizelor convertibile sau al depozitelor în devize convertibile sau ale instrumentelor de plata reprezentative ale acestora, obţinute ca urmare a comerţului cu mãrfuri şi servicii de cãtre cetãţenii şi companiile celeilalte pãrţi. 3. Cetãţenii şi companiile unei pãrţi care deţin moneda a celeilalte pãrţi, dobindita în mod legal, pot depune aceasta moneda în instituţii financiare situate pe teritoriul celeilalte pãrţi şi pot sa pãstreze şi sa foloseascã aceasta moneda pentru cheltuieli la nivel local. 4. Fãrã derogare de la paragrafele 2 sau 3 ale acestui articol, relativ la comerţul cu produse şi servicii, fiecare parte va acorda cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi tratamentul naţiunii celei mai favorizate sau tratamentul naţional, alegindu-l pe cel mai favorabil, în ceea ce priveşte: a) deschiderea şi menţinerea de conturi, atît în moneda localã, cît şi în valuta strãinã, şi accesul la fondurile lor depozitate, în cadrul instituţiilor financiare plasate pe teritoriul partii respective; b) plãţile, remiterile şi transferurile de valute convertibile sau de instrumente financiare reprezentative ale acestora, între teritoriile celor doua pãrţi, precum şi între teritoriul respectivei pãrţi şi acela al oricãrei tari terţe; c) cursurile de schimb valutar şi aspectele legate de acesta, inclusiv accesul la devize liber utilizabile, ca, de exemplu, în cadrul licitaţiilor valutare; şi d) primirea şi folosirea de moneda localã. ART. 8 Protecţia drepturilor de proprietate intelectualã 1. Fiecare dintre pãrţi va asigura protecţia şi aplicarea corespunzãtoare şi efective ale brevetelor, marcilor de fabrica, de comerţ şi de serviciu, drepturilor de autor, secretelor de comerţ şi topografiilor de circuite integrate, dupã cum este prevãzut în textul scrisorii anexa la prezentul, referitoare la proprietatea intelectualã. ART. 9 Domenii pentru cooperarea viitoare 1. În scopul dezvoltãrii în continuare a comerţului bilateral şi al promovãrii unei cresteri constante a schimbului de mãrfuri şi servicii, ambele pãrţi se vor strãdui sa încheie un acord reciproc acceptabil cu privire la problemele legate de investiţii, inclusiv repatrierea profiturilor şi transferul de capital. 2. Pãrţile vor adopta mãsuri corespunzãtoare pentru promovarea cooperãrii economice şi tehnice, pe o baza cît mai larg posibila, în toate domeniile care se considera a fi în interesul lor reciproc, inclusiv cooperarea în domeniul statisticii şi standardelor, ca şi al cifrelor de producţie. 3. Avînd în vedere importanta economicã crescinda a industriilor de servicii, pãrţile convin sa se consulte în probleme care influenţeazã operaţiunile comerciale legate de servicii, în cele doua tari, şi în probleme speciale de interes reciproc, privind sectoarele individuale de servicii, cu scopul, printre altele, de a obţine acces şi liberalizare pe piata, maximum posibile. ART. 10 Mãsuri de protecţie la import 1. Pãrţile sînt de acord sa se consulte prompt, la cererea oricãreia dintre pãrţi ori de cîte ori importuri efective sau de perspective de produse provenind din teritoriul celeilalte pãrţi cauzeazã, ameninta sa cauzeze, ori contribuie într-o mãsura însemnatã la perturbarea pieţei. O perturbare a pieţei se constata în cadrul unei industrii autohtone, ori de cîte ori importurile unui articol similar sau direct concurent cu un articol produs de o asemenea industrie autohtona cresc rapid, fie în valoare absolutã fie relativã, astfel încît sa cauzeze un prejudiciu material important sau o ameninţare cu un astfel de prejudiciu, relativ la o asemenea industrie autohtona. 2. Consultarile prevãzute la paragraful 1 al acestui articol vor avea ca obiective: (i) prezentarea şi examinarea factorilor legaţi de asemenea importuri ce pot cauza sau ameninta sa cauzeze sau pot contribui într-o mãsura importanta la perturbarea pieţei şi (ii) gãsirea de mijloace pentru prevenirea sau remedierea unor asemenea perturbari de piata. Astfel de consultãri vor fi încheiate în decurs de 60 de zile de la data solicitãrii lor, cu excepţia cazului cînd pãrţile convin astfel. 3. Exceptind cazurile în care o soluţie diferita va fi convenitã de comun acord în timpul consultãrilor, partea importatoare poate: (i) sa impunã limitãri cantitative la import, mãsuri tarifare sau orice alte restrictii sau mãsuri, într-un asemenea grad şi pe o astfel de perioada de timp care se considera necesare pentru împiedicarea sau remedierea ameninţãrii cu/sau a perturbarii efective a pieţei şi (ii) sa ia mãsuri adecvate pentru a asigura ca importurile din teritoriul celeilalte pãrţi se încadreazã în asemenea limitãri cantitative sau în alte restrictii. În acest caz, cealaltã parte va fi libera sa devieze de la obligaţiile sale conforme prezentului acord, cu privire la asigurarea unui comerţ substanţial echivalent. 4. În cazul în care, dupã pãrerea partii importatoare, este necesarã o acţiune de urgenta care sa împiedice sau sa remedieze o astfel de perturbare a pieţei, partea importatoare poate adopta, în orice moment, o astfel de mãsura, fãrã consultãri prealabile, cu condiţia ca asemenea consultãri sa fie solicitate imediat dupã aceea. 5. Fiecare parte va asigura ca procedurile sale interne de determinare a perturbarii pieţei sa fie transparente şi sa ofere pãrţilor afectate posibilitatea sa îşi prezinte punctele de vedere. 6. În alegerea mãsurilor în cadrul acestui articol, pãrţile vor acorda prioritate acelor mãsuri care sa cauzeze cea mai mica perturbare fata de scopurile şi prevederile acestui acord. 7. Pãrţile confirma ca elaborarea prevederilor de protecţie privind perturbarea pieţei, din acest articol, nu prejudiciazã dreptul oricãreia dintre pãrţi de a aplica propriile legi şi reglementãri în vigoare, privind comerţul neloial, inclusiv cele cu privire la antidumping şi taxe compensatorii şi cele care se aplica comerţului cu textile şi produse textile. ART. 11 Reglementarea diferendelor 1. Cetãţenilor şi companiilor oricãreia dintre pãrţi li se va acorda tratamentul naţional cu privire la accesul la toate tribunalele şi organele administrative de pe teritoriul celeilalte pãrţi, ca reclamanţi, piriti sau în alta calitate. Aceştia nu vor pretinde şi nici nu vor beneficia de imunitate în caz de urmãrire sau executare de hotãrîri judecãtoreşti, proceduri pentru recunoaşterea şi executarea unor hotãrîri de arbitraj sau orice alta obligaţie de pe teritoriul celeilalte pãrţi, cu privire la tranzacţiile comerciale; de asemenea, aceştia nu vor pretinde ori beneficia de imunitãţi în ceea ce priveşte impozitarea legatã de tranzacţii comerciale, cu excepţia cazurilor care ar putea fi prevãzute în alte acorduri bilaterale. 2. Pãrţile încurajeazã recurgerea la arbitraj pentru soluţionarea diferendelor decurgind din tranzacţii comerciale încheiate între cetãţeni sau companii ale României şi cetãţeni sau companii ale Statelor Unite ale Americii. Asemenea arbitraj poate fi prevãzut în înţelegerile din cadrul contractelor dintre astfel de cetãţeni şi companii sau în înţelegeri scrise, separate între aceştia. 3. Pãrţile contractante pot prevedea ca arbitrajul sa se facã în conformitate cu oricare din regulile de arbitraj recunoscute pe plan internaţional, ca, de exemplu, regulile de arbitraj ale Camerei Internaţionale de Comerţ sau Regulamentul UNCITRAL. În cazul în care pãrţile contractante aleg Regulamentul UNCITRAL, ele trebuie sa desemneze o autoritate de nominare în conformitate cu regulamentul menţionat, într-o ţara alta decît România sau Statele Unite ale Americii. 4. În cazul în care nu s-a convenit altfel între pãrţile contractante, acestea trebuie sa specifice drept loc de arbitraj o alta ţara decît România sau Statele Unite ale Americii, care sa fie parte la Convenţia de la New York, din 1958, privind recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor arbitrale strãine. 5. Nici o prevedere a acestui articol nu va fi interpretatã ca o piedica, iar pãrţile nu vor interzice pãrţilor respective sa convinã asupra oricãrei alte forme de arbitraj sau de soluţionare a diferendelor, care se potrivesc nevoilor lor specifice. 6. Fiecare parte va asigura pe teritoriul sau existenta unor mijloace efective, pentru recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor arbitrale. ART. 12 Securitatea nationala 1. Prevederile acestui acord nu vor limita dreptul oricãreia dintre pãrţi de a întreprinde orice acţiune pentru protejarea intereselor sale privind securitatea nationala. ART. 13 Consultãri 1. Comisia Economicã Mixtã Romano-Americana, înfiinţatã la 5 decembrie 1973, va reanaliza periodic derularea acestui acord şi va face recomandãrile în vederea realizãrii obiectivelor acestuia. Comisia va funcţiona în conformitate cu statutul şi regulile de procedura existente, dupã cum acestea pot fi modificate, din cînd în cînd, de cãtre pãrţi. 2. La cererea oricãruia dintre ele, pãrţile convin sa se consulte prompt, pe canale corespunzãtoare, pentru discutarea oricãrei probleme privind interpretarea şi aplicarea acestui acord sau ale altor aspecte relevante ale relaţiilor dintre pãrţi. ART. 14 Definiţii 1. Pentru scopurile acestui acord, termenii indicaţi mai jos vor avea urmãtoarele înţelesuri: a) companie înseamnã orice fel de corporatie, companie, asociaţie, entitate cu proprietar unic sau alta organizaţie legal constituitã în conformitate cu legile şi reglementãrile unei pãrţi sau ale unei subdiviziuni politice a acesteia, indiferent dacã este organizatã sau nu în scop de profit, sau dacã este proprietate privitã sau guvernamentalã; b) reprezentanta comercialã înseamnã o reprezentanta a unei companii a unei pãrţi; c) cetãţean înseamnã o persoana fizica care are cetãţenia unei pãrţi, în conformitate cu legea în vigoare a acelei pãrţi. ART. 15 Excepţii generale 1. Nici o prevedere din acest acord nu va fi interpretatã ca interzicind orice fel de activitate a oricãrei pãrţi, care este cerutã sau permisã de cãtre G.A.T.T. 2. Atît timp cît respectiva mãsura nu constituie o discriminare arbitrarã sau nejustificatã între ţãrile în care predomina aceleaşi condiţii, sau o restrictie deghizatã asupra comerţului internaţional, nici o prevedere din prezentul acord nu va fi interpretatã ca interzicind: a) mãsuri pentru protecţia drepturilor de proprietate intelectualã şi pentru prevenirea practicilor neloiale, asa cum se prevede în art. VIII şi în scrisorile anexa la prezentul acord, cu condiţia ca ele sa se refere numai la un prejudiciu efectiv sau la prevenirea procedurii unui astfel de prejudiciu; b) mãsuri motivate prin prevederile art. XX al G.A.T.T., cu condiţia ca termenul acord din paragraful d) al art. XX al G.A.T.T. sa fie interpretat ca se referã la prezentul acord. 3. Comerţul cu mãrfuri şi servicii între pãrţi, care face obiectul acordurilor bilaterale sau multilaterale existente sau ulterioare, referitoare la comerţul sectorial specific, cum sînt cele pentru textile şi aviaţia civilã, va fi reglementat în conformitate cu prevederile fiecãruia din acordurile menţionate. 4. Fiecare parte îşi rezerva locul de a refuza oricãrei companii avantajele decurgind din acest acord, în cazul în care: (i) cetãţeni ai oricãrei terţe tari deţin controlul respectivei companii şi compania nu are activitãţi comerciale substanţiale pe teritoriul celeilalte pãrţi, sau (ii) dacã în companie controlul este deţinut de cetãţeni ai unei terţe tari cu care acea parte nu întreţine relaţii economice normale. ART. 16 Intrarea în vigoare, termenul de valabilitate, suspendarea şi denunţarea 1. Prezentul acord (inclusiv scrisorile anexa, care constituie parte integrantã a acordului) va intra în vigoare la data efectuãrii schimbului de note diplomatice prin care pãrţile îşi notifica reciproc ca toate cerinţele legale necesare pentru intrarea în vigoare au fost îndeplinite şi va rãmîne în vigoare dupã cum se prevede în paragrafele 3 şi 4 ale acestui articol. 2. La data intrãrii în vigoare, acest acord va prevala întru totul Acordul privind relaţiile comerciale între Republica Socialistã România şi Statele Unite ale Americii, încheiat la 2 aprilie 1975, şi Acordul de suspendare a aplicãrii reciproce a tratamentului naţiunii celei mai favorizate privind tarifele vamale, din cadrul Acordului comercial din 2 aprilie 1975, încheiat la 22 iunie 1988, acorduri care nu vor mai fi în vigoare sau efective. 3. a) Termenul iniţial de valabilitate a acestui acord va fi de 3 ani, sub rezerva subparagrafelor b) şi c) ale acestui paragraf. b) În cazul în care oricare dintre pãrţi intimpina sau intrevede o problema cu privire la competenta sa legalã pe plan intern, de a îndeplini oricare din obligaţiile sale decurgind din acest acord, partea respectiva va cere consultãri imediate cu cealaltã parte. Dupã formularea cererii de consultare, cealaltã parte va intra, cît mai curînd posibil, în astfel de consultãri privind circumstanţele apãrute, în vederea gasirii unei soluţii de evitare a actionarii conform paragrafului c). c) În eventualitatea ca oricare dintre pãrţi nu are autoritatea legalã pe plan intern de a-şi îndeplini obligaţiile asumate în cadrul acestui acord, oricare dintre pãrţi poate suspenda aplicarea acestui acord sau, cu consimţãmîntul celeilalte pãrţi, a oricãrei secţiuni a acestui acord. În acest caz, în cea mai mare mãsura posibila şi în conformitate cu legislaţia interna, pãrţile vor cauta sa reducã la minimum perturbarea relaţiilor comerciale existente între cele doua tari. 4. Prezentul acord va fi prelungit pe perioade succesive de cãtre 3 ani, în afarã cazului în care oricare dintre pãrţi a notificat în scris pe cealaltã parte asupra intentiei sale de a denunta acest acord, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate în curs la data respectiva. Drept pentru care, subsemnaţii, fiind deplin împuterniciţi, am semnat acest acord. Încheiat la Bucureşti la data de 3 aprilie 1992, în duplicat, în limbile romana şi engleza, ambele texte fiind autentice în aceeaşi mãsura.
În numele Guvernului României, Constantin Fota
În numele Guvernului Statelor Unite ale Americii, John R. Davis, Jr.
Bucureşti, 3 aprilie 1992
Stimate domnule ambasador, În legatura cu semnarea, la aceasta data, a Acordului privind relaţiile comerciale dintre România şi Statele Unite ale Americii (acordul), am onoarea de a confirma înţelegerea la care s-a ajuns de cãtre guvernele noastre (pãrţile), referitor la cooperare în domeniul serviciilor turistice, şi anume: Scopul 1. Ambele pãrţi vor facilita dezvoltarea turismului între România şi Statele Unite ale Americii şi vor incuraja adoptarea de mãsuri de cãtre companiile de turism ale ambelor tari, în vederea satisfacerii dorintei de cunoaştere a turistilor privind modul de viata, realizarile, istoria şi cultura respectivelor tari. Promovarea turismului la nivel guvernamental 1. Fiecare dintre pãrţi va cere permisiunea celeilalte pãrţi, înainte de a infiinta birouri guvernamentale oficiale, de promovare a turismului, pe teritoriul celeilalte pãrţi. 2. Permisiunea de a deschide birouri de promovare a turismului sau birouri operative regionale de turism, cît şi statutul personalului acestor birouri vor fi condiţionate de acordul dintre pãrţi şi de legile şi reglementãrile tarii gazda. 3. Birourile de promovare a turismului, deschise de oricare dintre pãrţi, vor funcţiona pe baze necomerciale. Birourile oficiale de promovare a turismului şi personalul desemnat acestora nu vor acţiona ca agenţi sau pãrţi în tranzacţiile comerciale, nu vor intra în acorduri contractuale din partea organizaţiilor comerciale şi nu se vor angaja în nici o alta activitate comercialã. Astfel de birouri nu vor vinde servicii publicului şi nu vor intra în concurenta în vreun fel cu agenţii de voiaj sau operatorii de turism din ambele tari. 4. Birourile guvernamentale oficiale de turism vor acţiona în vederea promovãrii şi facilitãrii turismului între România şi Statele Unite ale Americii, avînd ca scop, printre altele: a) furnizarea cãtre public de informaţii despre infrastructura şi atractiile turistice din ţãrile respective, industria de turism şi mijloacele de comunicare în masa; b) organizarea de intilniri şi grupuri de lucru pentru reprezentanţii industriei de turism, dupã cum va fi cazul; c) participarea la manifestãri expozitionale comerciale; d) distribuirea cãtre public, industria de turism şi mijloacele de comunicare în masa a materialelor de reclama şi promovarea, cum ar fi afişe, broşuri şi fotografii; e) realizarea de studii de piata privind turismul. 5. Nimic din aceasta scrisoare nu va obliga pe vreuna dintre pãrţi sa deschidã un birou guvernamental oficial de turism pe teritoriul celeilalte pãrţi. Companiile comerciale de turism 1. Companiile comerciale de turism, fie ele proprietate privatã sau guvernamentalã, sub subsidiare ale acestora vor fi tratate ca nişte companii comerciale private, fiind supuse, în totalitate, tuturor legilor şi reglementãrilor tarii gazda. 2. Fiecare parte se va asigura, în cadrul limitelor autoritãţii sale legale şi în conformitate cu legile şi reglementãrile sale, ca orice companie detinuta, controlatã sau administratã de cãtre acea parte sau orice societate mixtã cu acea parte, cît şi orice companie privatã sau societate mixtã între companii private, care în mod efectiv controleazã o parte importanta a serviciilor turistice şi de voiaj pe teritoriul celeilalte pãrţi, sa furnizeze astfel de servicii cetãţenilor şi companiilor celeilalte pãrţi, pe baze corecte şi echitabile. Nici o prevedere din aceasta scrisoare sau din acord nu va fi interpretatã în sensul ca serviciile turistice sau de voiaj nu vor beneficia în totalitate de prevederile acordului, ca şi toate celelalte industrii şi sectoare. În continuare, am onoarea de a propune ca aceasta înţelegere sa fie tratata ca parte integrantã a acordului. As fi recunoscator dacã aţi confirma ca aceasta înţelegere este impartasita şi de guvernul dumneavoastrã.
Cu stima, Constantin Fota, ministrul comerţului şi turismului al României
Excelentei Sale, dl. John R. Davis, Jr., ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România
Bucureşti, 3 aprilie 1992 Stimate domnule ambasador, În legatura cu semnarea, la aceasta data, a Acordului privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii (acordul), am onoarea sa confirm înţelegerea la care s-a ajuns de cãtre guvernele noastre, şi anume: În vederea promovãrii activitãţilor comerciale şi a cooperãrii economice, Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii (pãrţile) convin sa se angajeze în urmãtoarele acţiuni: 1. Încurajarea cetãţenilor şi companiilor din ţãrile respective de a realiza, publica şi furniza direct ghiduri cuprinzînd numele cetãţenilor şi companiilor implicate în comerţul exterior şi ale persoanelor din conducerea acestora, ca şi alte informaţii folositoare în stabilirea de contracte şi evaluarea potenţialilor parteneri de afaceri, precum şi liste cu agenţiile guvernamentale şi persoanele de conducere implicate în politica şi reglementarea comerţului exterior; şi 2. Crearea unor condiţii favorabile pentru accesul la informaţii comerciale neprotejate de vreun drept de proprietate şi neconfidentiale, folositoare în vederea evaluãrii potenţialilor parteneri de afaceri, cum ar fi rapoartele lor financiare, dãri de seama/extrase de cont privind beneficiile şi pierderile şi activitãţi concrete în comerţul exterior. În continuare, am onoarea de a propune ca aceasta înţelegere sa fie tratata ca parte integrantã a acordului. As fi recunoscator dacã aţi confirma ca aceasta înţelegere este impartasita de cãtre guvernul dumneavoastrã.
Cu stima, Constantin Fota, ministrul comerţului şi turismului al României
Excelentei Sale, dl. John R. Davis, Jr., ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România
Bucureşti, 3 aprilie 1992 Stimate domnule ambasador, În legatura cu semnarea, la aceasta data, a Acordului privind relaţiile comerciale dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii (acordul), am onoarea de a confirma înţelegerea la care s-a ajuns de cãtre guvernele noastre, şi anume: Pãrţile convin sa asigura protecţia şi implementarea corespunzãtoare şi eficiente ale drepturilor de proprietate intelectualã, referitor la brevete, mãrci de fabrica, de comerţ şi de serviciu, drepturi de autor, secrete de comerţ şi topografii de circuite integrate. Fiecare dintre pãrţi îşi reafirma angajamentele asumate în cadrul acelor acorduri internaţionale referitoare la proprietatea intelectualã, în care ambele pãrţi sînt semnatare. În mod expres, fiecare dintre pãrţi îşi reafirma angajamentele asumate în cadrul Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale (Actul de la Stockholm, 1967) şi în cadrul Convenţiei de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice. 1. Fiecare dintre pãrţi va acorda titularilor de drepturi protejate ai celeilalte pãrţi un tratament cel puţin la fel de favorabil ca cel pe care îl acorda propriilor titulari de drepturi protejate, în ceea ce priveşte legile, reglementãrile şi practicile care implementeaza prevederile acestei scrisori. 2. În vederea asigurãrii unei protecţii şi implementarii corespunzãtoare şi eficiente ale drepturilor de proprietate intelectualã, fiecare dintre pãrţi va continua sa adere la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale (Actul de la Stockholm, 1967) (Convenţia de la Paris), va adera la Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice (Paris, 1971) (Convenţia de la Berna), la Convenţia de la Geneva pentru protecţia producãtorilor de fonograme (Convenţia de la Geneva) şi va mai respecta, între altele, urmãtoarele: a) Dreptul de autor şi drepturile invecinate (i) Fiecare dintre pãrţi va proteja operele enumerate în art. 2 al Convenţiei de la Berna şi oricare alte opere cunoscute în momentul de fata sau care se vor realiza ulterior, care au un caracter original în conformitate cu spiritul Convenţiei de la Berna, inclusiv: (1) toate tipurile de programe de calculator (inclusiv programe de aplicare şi sisteme de operare), exprimate în orice fel de limbaj, fie el în cod sursa sau cod obiect, şi care vor fi protejate ca opere literare; şi (2) colecţii sau compilatii de materiale sau date protejate ori nu, fie ele tipãrite, citibile pe masina sau în orice alta forma, inclusiv baze de date, care vor fi protejate în mãsura în care constituie o creaţie intelectualã, datoritã acţiunii de selectare, corelare sau aranjare a conţinutului lor. (ii) Fiecare dintre pãrţi va asigura ca drepturile acordate autorilor, referitor la opere protejate ca urmare a paragrafului 2 a) (i) al acestei scrisori, sa includã urmãtoarele: (1) dreptul exclusiv de a importa sau a autoriza importul, pe teritoriul partii respective, a copiilor legal realizate ale operei; (2) dreptul exclusiv de a impiedica pe teritoriul partii respective, de copii ale operei realizate fãrã autorizarea titularului de drept; (3) dreptul exclusiv de a distribui public prima data originalul sau fiecare copie autorizata a unei opere, pe calea vinzarii, închirierii sau pe alta cale; (4) relativ, cel puţin, la programele de calculator, dreptul executiv de a autoriza sau interzice încheierea originalului sau a copiilor operelor protejate prin dreptul de autor. Fiecare parte poate exclude de la dreptul de închiriere programe care sînt fixate ca parte a unei maşini sau care sînt fixate într-o forma care nu permite copierea. Lansarea originalelor sau copiilor de programe de calculator pe piata, cu consimţãmîntul titularului de drept, nu va epuiza dreptul de închiriere; şi (5) dreptul exclusiv de a face publica o opera, cu excepţia înregistrãrilor sonore (de exemplu: prin interpretarea, prezentarea video, protecţia pe ecran, expunerea, difuzarea prin radio sau televiziune, transmiterea sau retransmiterea unei opere); termenul public va include: (A) comunicarea unei opere într-un loc deschis publicului sau în orice lor în care se aduna un numãr substanţial de persoane din afarã cercului normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia; sau (B) comunicarea sau transmiterea unei opere, interpretarea sau prezentarea unei opere în orice forma sau prin orice mijloc sau procedeu, într-un loc indicat la clauza 2(ii) (5) (A) sau cãtre public, indiferent dacã membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicãri pot sau nu sa o facã în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau la momente diferite. (iii) Pãrţile vor extinde protecţia acordatã în cadrul paragrafului 2 a) (i) şi 2 a) (ii) al acestei scrisori asupra autorilor celeilalte pãrţi, fie ei persoane fizice sau, dupã cazul în care legislaţia interna a partii care solicita protecţie prevede astfel, persoane juridice şi asupra succesorilor de drept ai acestora. (iv) Fiecare dintre pãrţi va asigura ca drepturile exclusive protejate în cadrul paragrafului 2 a) (ii) al acestei scrisori sa fie folosibile şi transferabile în mod liber şi individual. Fiecare dintre pãrţi va asigura, de asemenea, ca cesionarii şi licentiatii cu drepturi exclusive sa se poatã bucura de toate drepturile cedentilor şi licentiatorilor lor, dobîndite prin acorduri voluntare, şi vor asigura ca aceştia sa aibã dreptul sa profite de/şi sa îşi exercite drepturile exclusive dobîndite în nume propriu. (v) În cazul în care una dintre pãrţi calculeazã durata protecţiei unei opere pe alta baza decît durata de viata a unei persoane fizice, durata protecţiei nu va fi mai mica de 50 de ani de la prima publicare autorizata sau, în cazul în care nu se face o astfel de publicare autorizata în cadrul a 50 de ani de la realizarea operei, aceasta va fi de 50 de ani dupã realizarea operei. (vi) Fiecare dintre pãrţi va restringe orice limitãri sau excepţii ale drepturilor exclusive prevãzute în cadrul paragrafului 2 a) (ii) al acestei scrisori (inclusiv orice limitãri sau excepţii care restring astfel de drepturi la activitatea "publica") la anumite cazuri speciale care nu intra în conflict cu exploatarea normalã a operei şi care nu prejudiciazã, în mod nerezonabil, interesele legitime ale titularului de drept. (vii) Fiecare dintre pãrţi va limita recurgerea la licenţe obligatorii la acele opere, drepturi şi utilizãri permise în conformitate cu Convenţia de la Berna şi, în plus, va asigura ca orice licenta obligatorie sau nonvoluntara legitima sau restrictie a drepturilor exclusive la simplul drept la remunerare sa asigure mijloacele de efectuare a plãţii şi de remitere a redevenţelor la un nivel conform cu cel negociat pe baze voluntare. (viii) Fiecare dintre pãrţi va acorda producãtorilor de înregistrãri sonore cel puţin drepturile exclusive de a face sau autoriza urmãtoarele: (1) reproducerea înregistrãrii prin orice mijloc sau procedeu, în totalitate sau parţial; şi (2) importul, distribuţia exclusiva şi închirierea prevãzute la paragrafele 2 a) (ii) (1), (2), (3) şi (4) ale acestei scrisori. (ix) Paragrafele 2 a) (iii), (iv) şi (vi) ale acestei scrisori se vor aplica "mutatis mutandis", la înregistrãrile sonore. (x) Fiecare dintre pãrţi: (1) va proteja înregistrãrile sonore fixate sau publicate pentru prima data pe teritoriul celeilalte pãrţi; (2) va proteja înregistrãrile sonore pe o durata de cel puţin 50 de ani de la publicare; şi (3) va acorda dreptul de a face prima distribuţie în public a originalului fiecãrei înregistrãri sonore autorizate prin vînzare, închiriere sau pe alta cale, prima vînzare a originalului unei astfel de înregistrãri sonore neimplicind şi dreptul la închiriere sau import al acesteia ("Dreptul de închiriere" va insemna dreptul de a autoriza sau interzice cedarea posesiunii originalului sau copiilor, pentru avantaje directe sau indirecte). (xi) Pãrţile nu vor conditiona achiziţionarea şi valabilitatea drepturilor de proprietate intelectualã asupra înregistrãrilor sonore de vreo formalitate şi protecţia va deveni efectivã, automat, la data realizãrii înregistrãrii sonore. b) Mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu (i) Obiecte protejabile: (1) Mãrcile de fabrica, de comerţ şi de serviciu vor consta, cel puţin, în semne, cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, numere, culori sau forma produselor sau a ambalajului lor, cu condiţia ca marca sa fie capabilã de a diferentia produsele sau serviciile unui agent de cele ale altor agenţi. (2) Termenul marca va include mãrci de serviciu, mãrci colective şi poate include mãrci de certificare. (ii) Dobindirea drepturilor (1) Fiecare parte va prevedea un sistem de înregistrare a marcilor. Pãrţile vor asigura protecţia marcilor pe baza înregistrãrii şi pot asigura protecţia pe baza folosinţei. (2) Fiecare dintre pãrţi va publica fiecare marca fie înainte de înregistrarea ei sau imediat dupã înregistrare şi va acorda altor pãrţi o posibilitate rezonabila de a inainta o cerere pentru anularea înregistrãrii. În plus, fiecare dintre pãrţi poate acorda posibilitatea celeilalte pãrţi de a se opune înregistrãrii unei mãrci. (3) Natura produselor sau serviciilor la care urmeazã sa se aplice o marca nu va constitui, în nici un caz, un obstacol în calea înregistrãrii marcii. (iii) Drepturi conferite (1) Titularul unei mãrci înregistrate va avea drepturi exclusive asupra acesteia. El va avea dreptul sa împiedice orice terta parte care nu are consimţãmîntul lui de a folosi în comerţ semne identice sau similare pentru produse sau servicii care sînt identice sau similare cu acelea pentru care marca este protejata, atunci cînd dintr-o astfel de folosire ar rezulta posibilitatea unei confuzii. (2) Fiecare dintre pãrţi va refuza sa înregistreze sau va anula înregistrarea şi va interzice folosirea unei mãrci care este posibil sa creeze confuzie cu marca altuia care este consideratã a fi notorie. Orice parte poate sa nu ceara ca notorietatea marcii sa se extindã dincolo de segmentul de piata care, în mod normal, se ocupa cu respectivele produse sau servicii. (3) Titularul unei mãrci va avea dreptul sa acţioneze impotriva oricãrei folosiri neautorizate care constituie un act de concurenta neloialã. (4) Drepturile descrise în paragrafele anterioare nu vor prejudicia nici unul din drepturile anterioare şi nici nu vor afecta posibilitatea pãrţilor de a acorda drepturile pe baza de folosinta. (iv) Durata protecţiei Înregistrarea iniţialã a unei mãrci va fi pe o durata de cel puţin 10 ani. Înregistrarea unei mãrci va fi reinnoibila mereu, pe durate de cel puţin 10 ani, în cazul în care sînt îndeplinite condiţiile pentru o astfel de reinnoire. (v) Alte cerinţe Folosirea unei mãrci în comerţ nu va fi afectatã de cerinţe speciale, cum ar fi utilizarea care reduce funcţia unei mãrci la indicarea provenientei sau utilizarea împreunã cu o alta marca. (vi) Licenţe obligatorii Licentele obligatorii nu vor fi permise în cazul marcilor. (vii) Transmiterea înregistrãrilor Înregistrãrile marcilor pot fi transmisibile. c) Brevete (i) Obiecte brevetabile Se vor acorda brevete pentru orice invenţii, fie ele produse sau procedee, în toate domeniile tehnologiei, excepţie fãcînd posibilitatea ca orice parte poate exclude de la brevetare orice invenţie sau descoperire care este folositoare doar pentru utilizarea unui material nuclear special sau energie atomica într-o arma nucleara. (ii) Drepturi conferite (1) Un brevet va conferi dreptul de a-i impiedica pe alţii care nu deţin consimţãmîntul titularului de brevet de la producerea, folosirea sau vînzarea obiectului brevetului. În cazul unui procedeu brevetat, brevetul conferã dreptul de a-i impiedica pe alţii care nu au consimţãmîntul de a utiliza acel procedeu şi de a utiliza, vinde şi importa cel puţin produsul obţinut direct prin acel procedeu. (2) Atunci cînd obiectul brevetului este un procedeu de obţinere a unui produs, fiecare dintre pãrţi va prevedea ca sarcina de a proba ca un produs declarat, dar încã nedovedit, de încãlcare care nu a fost realizat prin acel procedeu - sa revinã aceluia banuit de încãlcare, dacã titularul brevetului prezintã probe de existenta a unei probabilitati substanţiale ca produsul a fost realizat pe baza acelui procedeu şi titularul brevetului nu a fost capabil, prin eforturi rezonabile, sa identifice procedeul folosit în fapt. În stringerea şi evaluarea probelor contrare se va tine seama de interesele legitime ale piritului, în vederea protejãrii secretelor sale de comerţ. (3) Un brevet poate fi revocat numai pe motivele care ar fi justificat refuzul de a acorda brevetul respectiv. (iii) Excepţii Fiecare dintre pãrţi poate prevedea excepţii limitate ale drepturilor exclusive conferite printr-un brevet, cum ar fi în cazul unor acte fãcute în scopuri experimentale, cu condiţia ca excepţiile sa nu prejudicieze, în mod semnificativ, interesele economice ale titularului de drept, avînd în vedere interesele legitime ale unor terţe pãrţi. (iv) Durata protecţiei Fiecare dintre pãrţi va prevedea o durata de protecţie de cel puţin 20 de ani de la data depunerii cererii de brevetare, sau de 17 ani de la data acordãrii brevetului. Fiecare dintre pãrţi este incurajata sa extindã durata protecţiei brevetului, în cazuri adecvate, pentru a compensa întîrzierile cauzate de procedurile de aprobare. (v) Protecţie tranzitorie Oricare parte va prevedea o protecţie tranzitorie pentru produse care incorporeaza un obiect considerat a fi nebrevetabil în conformitate cu legea sa pentru brevete, anterioarã implementarii prevederilor acestei scrisori, atunci cînd urmãtoarele condiţii sînt îndeplinite: (1) obiectul la care se referã produsul va deveni brevetabil dupã implementarea prevederilor acestei scrisori; şi (2) un brevet a fost deja eliberat pentru produs de cãtre cealaltã parte înainte de intrarea în vigoare a acordului; şi (3) produsul nu a fost comercializat, pînã atunci, pe teritoriul partii care prevede o astfel de protecţie tranzitorie. Titularul unui brevet pentru un produs care îndeplineşte condiţiile de mai sus va avea dreptul sa prezinte o copie a brevetului autoritãţii competente a partii care acorda protecţia tranzitorie. Aceasta parte va limita dreptul unui astfel de titular de a produce, folosi sau vinde produsul pe teritoriul sau la o perioada care sa expire o data cu aceea a brevetului prezentat. (vi) Licenţe obligatorii Fiecare dintre pãrţi poate limita drepturile exclusive ale titularului de brevet prin licenţe obligatorii, dar numai în scopul de a: (1) remedia o violare adjudecatã a legii concurentei; (2) invoca numai pe durata existenţei ei o stare nationala de urgenta declarata; şi (3) da posibilitatea respectãrii standardelor naţionale privitoare la poluarea atmosferei, cînd licentele obligatorii sînt esenţiale pentru aceasta respectare. Atunci cînd legislaţia unei pãrţi permite acordarea de licenţe obligatorii, urmãtoarele prevederi vor fi respectate: (1) Licentele obligatorii vor fi neexclusive şi nu vor putea fi transmise decît împreunã cu partea din întreprindere care exploateazã licenta respectiva. (2) Este necesarã plata remuneraţiei cãtre titularul brevetului, corespunzãtoare compensãrii în întregime a titularului de brevet pentru licenta, excepţie fãcînd licentele obligatorii care remediaza violarea adjudecatã a legii concurentei. (3) Fiecare caz care implica o posibila acordare a unei licenţe obligatorii va fi analizat pe fondul propriu, fãcînd excepţie faptul ca se poate renunţa la o astfel de analiza în cazurile de stare nationala de urgenta declarata. (4) Orice licenta obligatorie va fi revocatã atunci cînd circumstanţele care au condus la acordarea ei înceteazã sa existe, avînd în vedere interesele legitime ale titularului de brevet şi ale licentiatului. Continuarea existenţei acestor circumstanţe va fi reanalizata la cererea titularului de brevet. (5) Reanalizarea pe cale juridicã se va face pentru: a) hotãrîri de acordare a licenţelor obligatorii, cu excepţia cazului unei stãri de urgenta nationala declarata, b) hotãrîri de a continua licentele obligatorii şi c) hotãrîri privind valoarea compensatiei prevãzute pentru licenţe obligatorii. d) Topografii de circuite integrate semiconductoare (i) Obiectul protejabil (1) Fiecare parte va prevedea protecţia pentru topografii originale încorporate într-un circuit integrat semiconductor, fie el fixat sau în cod. (2) Fiecare parte poate conditiona protecţia de fixare sau înregistrarea topografiilor. Dacã înregistrarea este obligatorie, solicitanţilor li se vor acorda cel puţin 2 ani de la prima exploatare comercialã a topografiei, timp în care sa depunã cererea. Oricare parte care solicita depunerea de materiale de identificare sau alte materiale referitoare la o topografie nu va cere depunatorilor de cereri sa dezvaluie informaţii confidenţiale sau aflate sub protecţie, decît dacã este esenţial pentru a permite identificarea topografiei respective. (ii) Drepturi dobîndite (1) Fiecare dintre pãrţi va acorda titularilor de drepturi asupra topografiilor ai celeilalte pãrţi dreptul exclusiv de a face sau autoriza urmãtoarele: (A) reproducerea topografiei; (B) încorporarea topografiei într-un cip semiconductor; şi (C) importul sau distribuţia unui circuit integrat semiconductor care incorporeaza topografia şi a produselor care includ astfel de circuite integrate. (2) Condiţiile prezentate în paragraful c) (vi) al acestui paragraf se vor aplica, "mutatis mutandis", la acordarea oricãrei licenţe obligatorii pentru topografii. (3) Nici una dintre pãrţi nu este obligatã sa extindã protecţia asupra unor topografii care sînt comune în industrie la momentul creãrii lor sau asupra topografiilor care sînt, în mod exclusiv, dictate de funcţiunile circuitului la care se aplica. (4) Fiecare dintre pãrţi poate excepta urmãtoarele de la obligaţiile impuse de legislaţia proprie: (A) reproducerea unei topografii destinate predãrii în instituţii de învãţãmînt, analizarii sau evaluãrii în cursul pregãtirii unei topografii care este ea însãşi originala; (B) importul sau distribuţia de cipuri semiconductoare, incorporind o topografie protejata, care au fost vîndute de/sau cu consimţãmîntul titularului topografiei; şi (C) importul sau distribuţia, pînã la momentul unei notificãri, ale unui cip semiconductor care incorporeaza o topografie protejata şi ale produselor care incorporeaza asemenea cipuri, de cãtre o persoana care stabileşte ca nu a ştiut şi nu a avut motive întemeiate sa creadã ca topografia era protejata, cu condiţia ca, relativ la stocurile existente sau cumpãrate la momentul în care se primeşte notificarea, o astfel de persoana sa poatã importa sau distribui numai acel stoc, dar ea este datoare sa plãteascã redevenţe corespunzãtoare la vînzarea fiecãrui produs dupã primirea notificãrii. (iii) Durata protecţiei Durata protecţiei pentru topografie se va întinde cel puţin pe 10 ani de la data primei exploatãri comerciale sau de la data înregistrãrii topografiei, dacã aceasta este necesarã, oricare dintre cazuri se produce mai întîi. e) Acte contrarii practicilor comerciale loiale şi protecţia secretelor de comerţ (i) În exerciţiul asigurãrii protecţiei efective impotriva concurentei neloiale, dupã cum se prevede în art. 10 bis al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii industriale, fiecare parte va prevedea, în legislaţia şi practica interna, mijloacele legale pentru cetãţeni şi companii, în vederea împiedicãrii dezvaluirii, achiziţionãrii sau folosirii secretelor de comerţ de cãtre alţii, fãrã consimţãmîntul titularului de secret de comerţ, într-o maniera contrarã practicilor comerciale loiale, în mãsura în care o astfel de informaţie: (1) ca întreg sau în configuratie exactã şi în ansamblul componentelor sale, nu este, în general, cunoscute sau uşor de identificat; (2) are o valoare comercialã realã sau potenţiala pentru faptul de a nu fi cunoscute, în general, sau uşor identificabila; şi (3) a fãcut obiectul unor mãsuri rezonabile în situaţia data pentru a fi ţinuta în secret. (ii) Nici una dintre pãrţi nu va limita durata de protecţie pentru secrete atît timp cît condiţiile din paragraful 2 e) (i) al acestei scrisori rãmîn valabile. (iii) Licenţe Nici una dintre pãrţi nu va descuraja sau obstructiona licentele voluntare pentru secretele de comerţ prin impunerea unor condiţii excesive sau discriminatorii asupra unor astfel de licenţe sau a unor condiţii care sa scada valoarea secretelor de comerţ. (iv) Folosirea de cãtre guvern (1) Dacã una dintre pãrţi solicita, ca o condiţie a aprobãrii pentru comercializarea produselor farmaceutice sau produselor chimice pentru agricultura care utilizeazã substanţe chimice noi, prezentarea unor date legate de testãri confidenţiale sau de alta natura, a cãror furnizare necesita un efort considerabil, acea parte va proteja astfel de date impotriva folosirii în scopuri comerciale neloiale. În plus, fiecare parte va proteja astfel de date impotriva dezvaluirii lor, exceptind cazul cînd este necesar sa se protejeze publicul sau dacã se iau mãsuri de asigurare ca datele sa fie protejate impotriva folosirii comerciale neloiale. (2) Dacã persoana care prezintã informaţii nu este de acord, acele date nu pot sta la baza aprobãrii produselor concurente pentru o perioada rezonabila de timp, luind în considerare eforturile implicate în producerea datelor, natura lor şi cheltuielile pe care le incumba pregãtirea lor, iar o astfel de perioada de timp nu va fi, în general, mai mica de 5 ani de la data aprobãrii pentru comercializare. (3) Atunci cînd o parte depinde de o aprobare de comercializare acordatã de cealaltã parte, perioada rezonabila pentru uzul exclusiv al datelor prezentate în legatura cu obţinerea aprobãrii necesare va începe de la data primei aprobãri de comercializare. f) Implementarea drepturilor de proprietate intelectualã (i) Fiecare dintre pãrţi va proteja drepturile de proprietate intelectualã, prevãzute în aceasta scrisoare, pe baza Codului civil, Codului penal, Codului administrativ sau a unei combinatii a acestora, în conformitate cu prevederile de mai jos. Fiecare dintre pãrţi va adopta proceduri şi remedii eficiente pentru a preveni sau stopa, pe teritoriul sau şi la granita, orice încãlcare şi va lua mãsuri efective pentru a pune capãt şi preintimpina încãlcãrile, cît şi pentru a descuraja încãlcãrile ulterioare. Asemenea proceduri se vor aplica într-un asemenea mod încît sa se evite crearea de obstacole în calea comerţului legitim şi sa se prevadã mãsuri de protecţie impotriva abuzului de drept. (ii) Procedurile de implementare a drepturilor de proprietate intelectualã vor fi loiale şi echitabile. (iii) Hotãrîrile pe fondul cazurilor se vor da, ca regula generalã, în scris şi motivate. Ele vor fi fãcute cunoscute cel puţin celor care sînt parte la litigiu, fãrã nici o intirziere nejustificatã. (iv) Fiecare dintre pãrţi va prevedea posibilitatea reexaminarii pe cale juridicã a hotãrîrilor administrative definitive asupra fondului unei acţiuni referitoare la protecţia dreptului de proprietate intelectualã. Condiţionat de prevederile jurisdicţionale aflate în legislaţia fiecãrei pãrţi, relativ la importanta fiecãrui caz, se va prevedea şi posibilitatea pentru reexaminarea pe cale juridicã a aspectelor juridice ale hotãrîrii judecãtoreşti iniţiale pe fondul unui caz, relativ la protecţia dreptului de proprietate intelectualã. (v) Ţinînd seama şi de celelalte prevederi din paragraful 2 f), în cazul în care o parte din acest acord este actionata în justiţie relativ la încãlcarea unui drept de proprietate intelectualã, ca rezultat al folosirii acestui drept de cãtre/sau pentru guvern, partea poate limita obligaţia în ceea ce priveşte guvernul, numai la plata unei compensaţii integrale cãtre titularul dreptului. 3. Pentru scopul acestui acord: a) titular de drept include pe însuşi posesorul dreptului, orice alte persoane fizice sau juridice autorizate de cãtre acesta, care sînt licentiate cu titlu exclusiv în ceea ce priveşte dreptul respectiv, sau alte persoane autorizate, inclusiv federaţii sau asociaţii, care au un statut legal în cadrul legislaţiei interne de recunoaştere a unor astfel de drepturi; b) o maniera contrarã practicii comerciale loiale înseamnã includerea "inter alia", a practicilor cum ar fi furtul, mitã, încãlcarea de contract, inducerea la încãlcarea de contract, spionaj electronic şi alte forme de spionaj comercial şi include achiziţia, folosirea sau dezvaluirea secretelor de comerţ de cãtre terţe pãrţi care cunoşteau sau aveau motive întemeiate sa cunoascã ca astfel de practici erau legate de achiziţionarea acestor informaţii de cãtre ei; c) circuit integrat înseamnã un produs în forma sa finala sau intermediara, în care elementele dintre care cel puţin unul este un element activ şi unele dintre/sau toate interconexiunile sînt realizate integral în şi/sau pe o piesa materialã şi care este destinatã sa îndeplineascã o funcţie electronica. 4. Cu condiţia ca astfel de mãsuri sa nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrarã sau nejustificatã între tari în care predomina aceleaşi condiţii, sau o restrictie deghizatã asupra comerţului internaţional, nimic din aceasta scrisoare nu va fi interpretat ca interzicind adoptarea sau implementarea de cãtre o parte a mãsurilor necesare asigurãrii respectãrii legilor sau reglementãrilor privitoare la protecţia şi aplicarea drepturilor de proprietate intelectualã şi prevenirea practicilor neloiale, dupã cum este prezentat în aceasta scrisoare. 5. Fiecare parte este de acord sa înainteze spre legiferare, nu mai tirziu de 31 decembrie 1993, legislaţia necesarã îndeplinirii obligaţiilor din aceasta scrisoare şi sa depunã cele mai mari eforturi pentru a legifera şi implementa aceasta legislaţie pînã la acea data. 6. Pãrţile recunosc ca, în conformitate cu legislaţia romana în vigoare, nu este posibil sa se implementeze în întregime prevederile acestei scrisori. În consecinta, Guvernul României şi-a asumat obligaţia indicatã în paragraful 5 al scrisorii anexa de a depune cele mai mari eforturi pentru legiferarea şi aplicarea unor amendamente la legile existente sau sa adopte noi legi. În asteptarea legiferarii unor astfel de amendamente sau legi noi, care sa implementeze în totalitate prevederile din schimbul de scrisori, dacã se aduce în atenţia Guvernului roman de cãtre Guvernul Statelor Unite ale Americii faptul ca legile existente sînt aplicate într-un mod neconform cu aceasta scrisoare anexa, Guvernul României va adopta, în mod prompt, mãsuri de remediere a neconformitatii, inclusiv accelerarea introducerii şi implementarii unor astfel de amendamente şi legi noi. În continuare, am onoarea de a propune ca aceasta înţelegere sa fie tratata ca parte integrantã a acestui acord. As fi recunoscator dacã aţi confirma ca aceasta înţelegere este impartasita de cãtre guvernul dumneavoastrã.
Cu stima, Constantin Fota ministrul comerţului şi turismului al României Excelentei Sale, dl John R. Davis, Jr., ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România -----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
