Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Înfãptuirea Programului de faurire a societãţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism impune perfecţionarea continua a formelor şi metodelor de organizare şi conducere a societãţii, de participare a maselor largi de oameni ai muncii la adoptarea deciziilor la toate nivelurile vieţii sociale şi de stat. Corespunzãtor dezvoltãrii multilaterale a economiei naţionale, a întregii vieţi economice şi sociale, Partidul Comunist Roman a acţionat cu consecventa pentru instituirea unui sistem cuprinzator de organe de conducere colectivã, folosirea unor forme de participare a tuturor oamenilor muncii la conducerea şi gestiunea unitãţilor, aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei organizãrii şi conducerii, ridicarea pe o treapta calitativ superioarã a conducerii unitãţilor socialiste. Pe baza amplului program de mãsuri stabilit de Partidul Comunist Roman se asigura participarea clasei muncitoare, a tuturor categoriilor de oameni ai muncii, fãrã deosebire de naţionalitate, la activitatea de conducere în domeniul economic, politic şi social, perfecţionarea necontenita a activitãţii organelor de conducere colectivã, a tuturor organelor centrale şi locale de stat. Mãsurile adoptate pentru ridicarea pe un plan superior a autoconducerii muncitoresti şi întãrirea autogestiunii economico-financiare asigura creşterea rolului colectivelor de oameni ai muncii în conducerea întregii vieţi economice şi sociale, pun de acord mecanismul economico-financiar cu cadrul organizatoric democratic creat pentru a asigura unitãţilor economice şi organelor de conducere colectivã pirghii şi mijloace economico-financiare de exercitare efectivã a drepturilor şi raspunderilor conferite de lege şi pentru gospodãrirea cu maximum de eficienta a partii din avutia nationala încredinţatã de societate spre administrare. Toate aceste mãsuri contribuie la accelerarea dezvoltãrii producţiei pe baza tehnicii moderne, îmbunãtãţirea continua a calitãţii produselor, realizarea unei înalte eficiente şi creşterea rentabilitatii, ridicarea calitativã a întregii vieţi economice. Se creeazã astfel condiţii pentru creşterea contribuţiei fiecãrei întreprinderi la dezvoltarea generalã a societãţii noastre socialiste şi, totodatã, pentru cointeresarea mai directa a colectivelor de oameni ai muncii în îndeplinirea prevederilor de plan, în dezvoltarea economicã a fiecãrei întreprinderi, care sa se reflecte în sporirea veniturilor celor ce muncesc, potrivit programului de ridicare a nivelului de trai stabilit de partid şi de stat. În mod deosebit, cresc rolul activitãţii de planificare şi a celei financiare în îndeplinirea programelor de dezvoltare în ritmuri înalte a forţelor de producţie, precum şi initiativa şi rãspunderea întreprinderilor şi centralelor în planificarea şi conducerea propriei activitãţi. Imbinarea armonioasã a autonomiei fiecãrei întreprinderi, prin lãrgirea competentei şi atribuţiilor ce îi revin, cu conducerea unitarã a întregii vieţi economice şi sociale pe baza centralismului democratic asigura valorificarea deplina a avantajelor orinduirii socialiste, accelerarea progresului patriei noastre, dezvoltarea democraţiei socialiste. Perfecţionarea sistemului de organizare şi conducere a economiei se realizeazã în condiţiile concentrarii producţiei în mari unitãţi economice, ale profilarii şi specializãrii unitãţilor de producţie, ale folosirii cît mai depline şi introducerii rapide în producţie a rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice. Întreprinderea, ca unitate de baza a economiei naţionale, îşi desfãşoarã activitatea pe baza de plan şi are rolul de a gospodari cu maximum de eficienta mijloacele materiale şi bãneşti, asigurind îndeplinirea ritmica şi integrala a sarcinilor stabilite prin plan, realizarea unor produse de calitate superioarã în condiţii de eficienta economicã sporitã. Activitatea de planificare porneşte de la unitãţile de baza economice şi teritorial-administrative. Planurile se elaboreazã avînd la baza contractele economice care sa asigure certitudinea aprovizionarii şi desfacerii. Conducerea activitãţii financiare se desfãşoarã pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli ale întreprinderii. Întãrirea autogestiunii economico-financiare impune tuturor întreprinderilor obligaţia de a-şi acoperi cheltuielile de producţie şi circulaţie, de a obţine beneficii din care sa-şi asigure propria dezvoltare şi de a contribui la dezvoltarea generalã a societãţii, de a crea resursele pentru participarea oamenilor muncii la beneficii şi pentru acoperirea cheltuielilor necesare satisfacerii unor nevoi social-culturale ale acestora în cadrul programului de creştere a nivelului de trai. Centrala industriala, ca mare unitate economicã autonomã, se constituie prin gruparea unor întreprinderi şi a altor unitãţi potrivit criteriului omogenitatii produselor sau al tehnologiilor de fabricaţie, al cooperãrii în producţie, al integrãrii fabricaţiei unor produse finite sau al amplasarii teritoriale a unitãţilor componente. Prin mãsurile de perfecţionare a conducerii şi planificarii economico-sociale se asigura centralelor, în calitatea lor de titulare de plan, posibilitãţi sporite pentru dezvoltarea cercetãrii ştiinţifice şi introducerea progresului tehnic, profilarea şi specializarea producţiei, dezvoltarea relaţiilor de cooperare economicã internationala şi comerţ exterior, utilizarea eficienta a fondurilor fixe şi mijloacelor circulante, reducerea cheltuielilor de producţie şi creşterea rentabilitatii producţiei pe ansamblu şi pe fiecare întreprindere subordonata. În cadrul vastului program de imbunatatire a laturilor calitative ale activitãţii economice, întreprinderile, centralele industriale şi celelalte unitãţi economice trebuie sa-şi concentreze eforturile pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, dezvoltarea mai rapida a bazei de materii prime interne, gospodãrirea raţionalã a combustibililor şi energiei, creşterea mai accentuata a productivitatii muncii, sporirea rapida a eficientei fondurilor fixe, creşterea gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor şi reducerea mai accentuata a cheltuielilor de producţie. Pornind de la necesitatea perfecţionãrii continue a relaţiilor socialiste de producţie, de la calitatea oamenilor muncii de proprietari ai mijloacelor de producţie, de producãtori şi beneficiari ai tuturor bunurilor materiale şi spirituale ale societãţii, corespunzãtor largirii şi ridicãrii pe o treapta superioarã a democraţiei socialiste, oamenii muncii poarta intreaga rãspundere pentru conducerea directa şi efectivã a fiecãrei unitãţi economice, pentru gospodãrirea eficienta a bunurilor ce le sînt încredinţate spre administrare, avînd îndatorirea de a se preocupa necontenit de bunul mers al unitãţii din care fac parte. Prin însuşi conţinutul ei, proprietatea socialistã impune integrarea organicã a maselor în activitatea de organizare şi conducere a producţiei, întãrirea disciplinei şi responsabilitãţii sociale a fiecãrui cetãţean pentru îndeplinirea sarcinilor încredinţate, participarea directa a celor ce muncesc la luarea deciziilor, exercitarea unui control exigent de cãtre oamenii muncii asupra modului în care se îndeplinesc hotãrîrile adoptate. Institutionalizarea adunãrilor generale ale oamenilor muncii, organizarea de consilii ale oamenilor muncii la toate întreprinderile şi celelalte unitãţi socialiste de stat, acordarea de atribuţii sporite tuturor acestor organe de conducere colectivã, lãrgirea competentei lor şi creşterea ponderii muncitorilor şi maiştrilor care lucreazã nemijlocit în producţie în consiliile oamenilor muncii, au creat cadrul organizatoric de participare efectivã a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii la procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor la conducerea nemijlocitã a unitãţilor, a întregii societãţi, de manifestare deplina a democraţiei socialiste şi de exercitare a autoconducerii muncitoresti. Desemnarea secretarului organizaţiei de partid în funcţia de preşedinte al consiliului oamenilor muncii, iar a directorului ca preşedinte al biroului executiv, asigura ridicarea rolului consiliilor oamenilor muncii, sporirea rãspunderii organizaţiei de partid în buna desfãşurare a activitãţii întreprinderii, precum şi precizarea mai clara a atribuţiilor şi sarcinilor biroului executiv şi directorului, în realizarea în viata a hotãrîrilor adunãrilor generale şi consiliilor oamenilor muncii. Prin reglementarea formelor de conducere colectivã, expresie a democratismului consecvent al orinduirii noastre, la toate unitãţile socialiste de stat - ministere, alte organe centrale de stat, organe locale ale administraţiei de stat, unitãţi economice şi instituţii - conducerea colectivã reprezintã un principiu general al întregului cadru institutional al statului nostru socialist. Pentru perfecţionarea în continuare a relaţiilor de producţie, îmbunãtãţirea organizãrii consiliilor oamenilor muncii şi a altor organe de conducere colectivã, lãrgirea cadrului de participare a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, la conducerea unitãţilor şi la dezvoltarea autoconducerii muncitoresti, Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege: CAP. 1 Organizarea şi funcţionarea întreprinderii ART. 1 Întreprinderea de stat este unitatea de baza în care se desfãşoarã activitatea economico-socialã şi în care oamenii muncii, pe baza principiului autoconducerii muncitoresti, îşi exercita direct prerogativele ce decurg din calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie (bunuri ale întregului popor), producãtori şi beneficiari ai bunurilor materiale. Potrivit principiilor democraţiei muncitoresti, fiecare om al muncii, incadrindu-se în colectivul unei întreprinderi socialiste de stat, participa nemijlocit la conducerea întreprinderii şi la administrarea patrimoniului încredinţat acesteia, are dreptul şi obligaţia de a contribui activ la perfecţionarea activitãţii întreprinderii, de a se pronunţa asupra tuturor problemelor referitoare la buna desfãşurare a întregii activitãţi economice şi sociale din unitate şi se angajeazã, totodatã, fata de intreaga societate sa depunã toate eforturile pentru a asigura utilizarea eficienta şi dezvoltarea continua a avutului obştesc, sa-şi punã intreaga capacitate şi putere de munca şi creaţie în slujba intereselor generale, sa contribuie la creşterea eficientei economice, ridicarea pe o treapta calitativ superioarã a întregii activitãţi, condiţie de baza pentru îmbunãtãţirea continua a nivelului de trai material şi spiritual al tuturor celor ce muncesc. Întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcţie de specific, producerea de bunuri, efectuarea de lucrãri sau prestarea de servicii, aprovizionarea şi desfacerea produselor. ART. 2 Întreprinderile se organizeazã şi funcţioneazã pe baza principiului autoconducerii muncitoresti şi al autogestiunii economico-financiare. Ridicarea pe o treapta superioarã a autoconducerii muncitoresti şi întãrirea autogestiunii economico-financiare asigura creşterea rolului colectivelor de oameni ai muncii în conducerea vieţii economice şi sociale şi sporeşte rãspunderea fiecãruia pentru îndeplinirea exemplara a sarcinilor, gospodãrirea cu eficienta maxima a bunurilor încredinţate unitãţii spre administrare, dezvoltarea iniţiativei creatoare şi promovarea unui spirit combativ, revolutionar şi intransigent în intreaga activitate. Organizarea activitãţii economice se întemeiazã, totodatã, pe principiul centralismului democratic, care imbina în mod organic conducerea unitarã a economiei cu autonomia funcţionalã a fiecãrei unitãţi. Întreprinderea îşi desfãşoarã activitatea potrivit legilor în vigoare, pe baza de plan, care este parte integrantã a planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, avînd totodatã largi atribuţii în domeniul planificarii, cercetãrii ştiinţifice şi ingineriei tehnologice, proiectãrii, investiţiilor, aprovizionarii şi desfacerii produselor, în pregãtirea personalului muncitor, în organizarea producţiei şi a muncii, precum şi autonomie în gospodãrirea fondurilor. Întreprinderea este titulara de plan şi rãspunde fata de organul cãruia îi este subordonata de îndeplinirea planului, a tuturor indicatorilor tehnici, economici şi financiari. ART. 3 Activitatea financiarã a întreprinderii se desfãşoarã pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli. Întãrirea autogestiunii economico-financiare impune întreprinderilor obligaţia de a-şi acoperi cheltuielile de producţie şi de circulaţie, de a obţine beneficii din care sa restituie fondurile primite de la societate, sa-şi asigure propria dezvoltare, sa contribuie la dezvoltarea generalã a societãţii, sa creeze resursele pentru participarea oamenilor muncii la beneficii, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor necesare satisfacerii unor nevoi social-culturale în cadrul programului general de creştere a nivelului de trai al oamenilor muncii stabilit de partid şi de stat. Întreprinderile sînt obligate sa desfãşoare o activitate rentabila, cu eficienta sporitã, sa asigure participarea oamenilor muncii la realizarea producţiei, a beneficiilor şi la împãrţirea beneficiilor. Întreprinderile au personalitate juridicã, pe care o dobîndesc la data înregistrãrii lor la Ministerul Finanţelor sau, în cazul celor de subordonare localã, la organele financiare judeţene sau al municipiului Bucureşti. Întreprinderile au plan propriu corespunzãtor activitãţii pe care o desfãşoarã, parte integrantã a planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, încheie bilanţ, au cont la banca, beneficiazã de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unitãţi, utilizeazã formele de cointeresare materialã prevãzute de lege, exercita controlul asupra tuturor activitãţilor pe care le desfãşoarã. Fabricile, uzinele, exploatãrile, minele, grupurile de santiere şi alte unitãţi similare fãrã personalitate juridicã au autonomie economico-financiarã în cadrul întreprinderii din care fac parte, în care scop au plan propriu şi buget de venituri şi cheltuieli. Relaţiile cu bugetul de stat se realizeazã prin întreprinderea de care aparţin. ART. 4 Întreprinderile de interes republican se înfiinţeazã prin decret al Consiliului de Stat, iar întreprinderile de interes local, prin hotãrîri ale consiliilor populare. Prin actul de înfiinţare se stabilesc denumirea, sediul şi obiectul de activitate. Întreprinderile sînt subordonate direct centralelor industriale sau unitãţilor asimilate acestora, ministerelor, altor organe centrale de stat, consiliilor populare, potrivit actului de înfiinţare. Desfiinţarea întreprinderilor, reorganizarea lor, modificarea denumirii, sediului sau obiectului de activitate se fac de cãtre organele care au în competenta înfiinţarea lor. Organizarea întreprinderilor se face pe baza normelor unitare de structura stabilite prin lege; structura organizatoricã a întreprinderii cuprinde compartimente de producţie, de conceptie, precum şi compartimente functionale. Combinatele şi întreprinderile mari pot avea în structura lor secţii sau centre de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã care executa lucrãri de introducere a progresului tehnic pentru combinatul sau întreprinderea respectiva. Pe lîngã întreprinderi se pot infiinta secţii sau ateliere pentru producţia de bunuri de larg consum în scopul valorificãrii complete a materiilor şi materialelor refolosibile rezultate din procesul de producţie. Pe lîngã întreprinderi pot funcţiona, de asemenea, unitãţi cu caracter social-cultural. ART. 5 Fondurile fixe şi mijloacele circulante necesare desfãşurãrii activitãţii întreprinderii se constituie, pe baza principiului autofinantarii, în condiţiile legii. Fondurile fixe nu pot fi înstrãinate, ipotecate sau gajate şi nu pot fi urmãrite în temeiul nici unui titlu şi pe nici o cale. Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcţionare ori uzate, se transfera, se valorifica, sau se scot din funcţiune, dupã caz, potrivit legii. Materiile prime, materialele, combustibilii şi alte asemenea bunuri destinate procesului de producţie, în mãsura în care depãşesc nevoile unitãţilor deţinãtoare, pot fi transmise cu plata, în condiţiile legii. Produsele finite se valorifica pe baza de contracte economice sau în alte condiţii prevãzute de lege. Pentru realizarea de creanţe, pot fi urmãrite numai mijloacele bãneşti ale întreprinderilor. ART. 6 Întreprinderile au relaţii bugetare directe. Ele efectueazã vãrsãminte reprezentind prelevãri pentru societate din valoarea producţiei nete, impozitul pe circulaţia mãrfurilor, o parte din beneficii în condiţiile stabilite de lege şi alte venituri cuvenite bugetului de stat. La întreprinderile din ramura energiei electrice şi termice vãrsãmintele la bugetul de stat se efectueazã prin centralele industriale, iar la unitãţile de posta şi telecomunicaţii, prin organul ierarhic superior, potrivit legii. ART. 7 Întreprinderea constituie la dispoziţia sa şi utilizeazã, în condiţiile legii, urmãtoarele fonduri: a) fondul de dezvoltare economicã; b) fondul mijloacelor circulante; c) fondul pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social; d) fondul pentru acţiuni sociale; e) fondul pentru participarea oamenilor muncii la beneficii; f) fondul pentru cercetare siintifica, dezvoltare tehnologicã şi introducerea progresului tehnic; g) fondul pentru protecţia muncii; h) alte fonduri prevãzute de dispoziţiile legale. ART. 8 Beneficiile realizate în cadrul planului se repartizeazã, în condiţiile stabilite de lege, pentru restituirea fondurilor primite de la societate, pentru constituirea fondurilor proprii şi pentru vãrsãmintele la bugetul de stat. Beneficiile realizate peste plan se repartizeazã, potrivit legii, pentru fondul propriu de dezvoltare economicã, fondul pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social, suplimentarea fondului de participare a oamenilor muncii la beneficii, vãrsãminte la bugetul de stat. ART. 9 Întreprinderea beneficiazã, în condiţiile prevãzute de lege, şi de fonduri repartizate de cãtre organul cãruia îi este subordonata. ART. 10 În domeniul planificarii, executãrii şi controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are urmãtoarele atribuţii principale: A. În elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan a) elaboreazã planurile cincinale şi anuale pentru intreaga activitate, urmãrind încadrarea, în nivelurile orientative şi în normativele da plan primite de la centrala sau de la organul cãruia îi este subordonata. În elaborarea planurilor, întreprinderile asigura: - studierea şi cunoaşterea temeinica a pieţei interne şi externe, contractarea din timp a întregii producţii, astfel încît activitatea economicã sa serveascã nevoilor concrete ale economiei; - valorificarea maxima a potenţialului productiv prin utilizarea integrala a capacitãţilor de producţie; aplicarea rezultatelor cercetãrii ştiinţifice în scopul modernizãrii producţiei şi promovãrii progresului tehnic; valorificarea superioarã a materiilor prime şi materialelor, combustibililor şi energiei; îmbunãtãţirea utilizãrii fondurilor fixe şi a altor fonduri de producţie; - folosirea raţionalã a forţei de munca; - lãrgirea profilului de fabricaţie pentru a se adapta permanent la cerinţele consumului intern şi exportului; - crearea resurselor financiare necesare; b) elaboreazã, direct sau împreunã cu institutele de profil, studii şi prognoze privind dezvoltarea în perspectiva a întreprinderii; c) elaboreazã programe speciale pentru valorificarea superioarã a resurselor, utilizarea raţionalã a capacitãţilor de producţie, sporirea productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor de producţie şi de circulaţie, creşterea eficientei fondurilor productive; d) conlucreaza cu unitãţile furnizoare şi beneficiare, cu organele locale, asigurind permanent corelarea prevederilor cu sarcinile ce revin centralei sau organelor în subordinea cãrora se afla şi cu cerinţele planului în profil teritorial; e) stabileşte pe subunitati, secţii şi ateliere sarcinile ce le revin acestora şi definitiveaza mãsurile necesare pentru realizarea lor. B. În execuţia planului a) asigura îndeplinirea ritmica şi integrala a indicatorilor de plan şi raporteazã periodic organului cãruia îi este subordonata asupra modului de realizare a acestora; b) organizeazã evidenta capacitãţilor de producţie şi ia mãsuri pentru utilizarea optima a acestora; c) urmãreşte realizarea programelor speciale în scopul utilizãrii eficiente a resurselor de care dispune; d) ia mãsuri ca planul sa fie depãşit la produsele cu desfacere asigurata pentru export şi intern; e) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii prevãzute de lege, în acest domeniu. ART. 11 În domeniul cercetãrii şi dezvoltãrii, întreprinderea are urmãtoarele atribuţii principale: A. Cercetarea ştiinţificã, ingineria tehnologicã şi introducerea progresului tehnic a) elaboreazã, împreunã cu institutele de cercetare şi proiectare de profil, planuri proprii cincinale şi anuale de cercetare ştiinţificã, inginerie tehnologicã şi introducerea progresului tehnic şi asigura devansul necesar pentru realizarea acestor lucrãri; face propuneri de obiective de cercetare ştiinţificã, proiectare şi inginerie tehnologicã pentru a fi cuprinse în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã; b) elaboreazã studii, documentaţii şi proiecte şi efectueazã cercetãri, pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente, dezvoltarea şi modernizarea utilajelor şi instalaţiilor, reutilari, extinderi de capacitãţi de producţie, perfecţionarea proceselor de producţie, introducerea de metode şi procedee tehnologice noi, creşterea gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor, dezvoltarea mai rapida a bazei de materii prime interne, introducerea în fabricaţie a unor materiale noi şi înlocuirea materialelor deficitare; c) aplica în producţie şi urmãreşte rezultatul valorificãrii studiilor şi cercetãrilor ştiinţifice încheiate, a celor primite de la organul ierarhic superior, precum şi a celor care intra în profilul sau şi au fost realizate în alte unitãţi; d) organizeazã activitatea de cercetare uzinala şi introducerea progresului tehnic şi colaboreazã cu unitãţile de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, precum şi cu instituţiile de învãţãmînt superior, pentru realizarea obiectivelor de cercetare ştiinţificã înscrise în plan; încheie contracte pentru obiectivele de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de introducere a progresului tehnic pe intreaga perioada de realizare, de la iniţierea lucrãrilor şi pînã la introducerea rezultatelor în producţie; e) elaboreazã documentaţia de pregãtire a fabricaţiei, elaboreazã norme de consum pentru materii prime, materiale, combustibili, energie, precum şi norme de consum de manopera pe produs; f) organizeazã şi asigura desfãşurarea activitãţii de invenţii şi inovaţii; asigura înregistrarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul unitãţii şi ia mãsuri pentru experimentarea şi aplicarea acestora, elaboreazã proiecte de standarde, norme tehnice, prospecte şi instrucţiuni de folosire pentru produsele care intra în nomenclatura sa; g) asigura informarea, documentarea şi propaganda tehnico-ştiinţificã; h) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege privind cercetarea ştiinţificã şi ingineria tehnologicã, proiectarea şi introducerea progresului tehnic. B. Investiţii şi construcţii a) elaboreazã planurile de investiţii, de finanţare şi creditare a acestora; b) asigura din timp, potrivit legii, documentaţiile tehnico-economice necesare planificarii şi realizãrii investiţiilor; c) aproba, potrivit legii, documentaţiile tehnico-economice pentru investiţii; d) încheie contracte de antrepriza pentru executarea lucrãrilor de investiţii, asigura amplasamentele, finanţarea lucrãrilor şi realizarea acestora conform graficelor; organizeazã executarea de lucrãri în regie proprie; e) încheie contracte şi întocmeşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi cu termenele de punere în funcţiune a capacitãţilor; urmãreşte respectarea termenelor de livrare; f) asigura realizarea resurselor proprii destinate finanţãrii investiţiilor; g) urmãreşte realizarea obiectivelor de investiţii şi rãspunde de punerea în funcţiune la termen a noilor capacitãţi de producţie; aproba recepţia investiţiilor la care documentaţia tehnico-economicã intra în competenta sa de aprobare; h) nominalizeaza utilajele care nu au fost specificate de organul ierarhic superior şi care urmeazã sa se achizitioneze în cadrul fondurilor de investiţii prevãzute în plan; i) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în acest domeniu de activitate. C. Organizarea conducerii, producţiei şi a muncii a) asigura organizarea pe baze ştiinţifice a activitãţii de conducere şi de producţie; efectueazã studii privind perfecţionarea structurii organizatorice, rationalizarea sistemului informaţional şi introducerea metodelor moderne de calcul, elaborarea şi perfecţionarea regulamentelor de organizare şi funcţionare, stabilirea de atribuţii şi raspunderi precise pentru toate domeniile de activitate; b) ia mãsuri pentru aplicarea celor mai moderne şi eficiente metode de organizare, programare şi urmãrire, optimizare a fluxurilor de fabricaţie, perfecţionare a proceselor de munca, întreţinerea, reparaţiile, transportul uzinal şi asigura extinderea şi generalizarea acestora; c) asigura îmbunãtãţirea continua a organizãrii şi normarii muncii şi elaboreazã normative şi norme de munca specifice domeniului sau de activitate; elaboreazã planul de normare a muncii şi ia mãsuri pentru îndeplinirea lui; asigura aplicarea normelor de munca cu fundamentare ştiinţificã la toate categoriile de personal; d) asigura organizarea raţionalã a tuturor locurilor de munca, precum şi organizarea judicioasã a muncii în schimburi; e) asigura aplicarea studiilor şi proiectelor de organizare proprii şi a celor transmise de centrala sau minister pentru extindere şi generalizare; f) asigura ca în proiectele noilor obiective de investiţii sa fie cuprinse şi proiectele de organizare. ART. 12 În domeniul producţiei, întreprinderea are urmãtoarele atribuţii principale: a) organizeazã şi asigura îndeplinirea planului de producţie în condiţii de eficienta ridicatã; b) asigura încadrarea în consumurile normate de materii prime, materiale, combustibili şi energie; ia mãsuri de valorificare superioarã a materiilor prime şi materialelor; c) asigura realizarea ritmica a producţiei şi eşalonarea livrãrii acesteia în corelare cu termenele contractuale; asigura piesele de schimb, în structura şi cantitãţile necesare, pentru utilajele executate; d) asigura realizarea sarcinilor de cooperare în producţie cu alte întreprinderi; e) stabileşte mãsuri pentru realizarea de produse de calitate superioarã, organizeazã controlul tehnic al calitãţii pe fazele procesului de producţie, rãspunde de fabricarea şi livrarea produselor la parametrii calitativi prevãzuţi în standarde de stat, norme tehnice sau alte documentaţii tehnice şi în contractele încheiate; f) stabileşte lucrãrile de mica mecanizare, asigura documentaţiile şi realizarea lor; g) asigura reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale, eliminarea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie şi creşterea rentabilitatii produselor; h) asigura funcţionarea, folosirea raţionalã, întreţinerea, repararea şi modernizarea mijloacelor fixe; i) asigura încãrcarea optima a capacitãţilor de producţie, folosirea intensiva a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; asigura atingerea parametrilor proiectati la noile capacitãţi de producţie puse în funcţiune; ia mãsuri pentru realizarea unei producţii superioare la 1.000 lei fonduri fixe; j) asigura alimentarea cu combustibili, energie electrica, energie termica, apa şi alte utilitãţi pentru necesitãţile întreprinderii; ia mãsuri pentru folosirea raţionalã a instalaţiilor termoenergetice, modernizarea proceselor tehnologice la instalaţiile mari consumatoare de combustibili şi energie; asigura aplicarea mãsurilor pentru reducerea continua a consumurilor energetice şi pentru economisirea combustibililor şi energiei; întocmeşte bilanţuri energetice şi ia mãsuri pentru utilizarea raţionalã a resurselor energetice; k) asigura aplicarea normelor de protecţie şi igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de munca şi a imbolnavirilor profesionale, aplicarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, a celor de paza a bunurilor, precum şi a altor mãsuri suplimentare necesare în raport cu condiţiile specifice din unitate; întocmeşte programul lucrãrilor de protecţia muncii şi asigura îndeplinirea lui; asigura aplicarea mãsurilor pentru prevenirea şi combaterea poluarii mediului înconjurãtor; l) propune norme de tehnica securitãţii muncii, normative de echipament pentru protecţie şi uzura specifice activitãţii proprii cînd acestea nu sînt prevãzute în normativele republicane şi departamentale; m) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de lege în acest domeniu. ART. 13 În domeniul comercial, întreprinderea are urmãtoarele atribuţii principale: A. Aprovizionarea tehnico-materialã a) elaboreazã şi fundamenteazã, corespunzãtor producţiei contractate şi sarcinilor de plan, programul de aprovizionare tehnico-materialã, care cuprinde necesarul din ţara şi din import şi termenele de livrare, cu respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate pentru materii prime şi materiale, combustibili şi energie, precum şi folosirea cu maxima eficienta a tuturor resurselor materiale; b) rãspunde de asigurarea bazei materiale necesare realizãrii în bune condiţii a sarcinilor de plan; încheie contracte economice de lungã durata, anuale sau pentru perioade mai scurte şi rãspunde de realizarea integrala a acestora, asigurind aprovizionarea tehnico-materialã la termenele necesare realizãrii ritmice a producţiei; c) elaboreazã propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materiale, combustibili şi piese de schimb; ia mãsuri pentru preintimpinarea formãrii de stocuri supranormative şi de valorificare operativã a celor disponibile; d) efectueazã recepţia materiilor prime, materialelor, pieselor, semifabricatelor şi subansamblelor; asigura depozitarea şi conservarea în condiţii corespunzãtoare a acestora. B. Desfacere a) încheie contracte economice pe intreaga perioada de 5 ani, pentru producţia prevãzutã în planul cincinal privind consumul intern, în conformitate cu destinatiile din balantele materiale pe produse, astfel ca în momentul aprobãrii planului sa existe întocmite contracte ferme pentru întregul consum intern; de asemenea, încheie contracte pe termen lung pentru produsele din profilul sau de fabricaţie, pe durate mai mari de 5 ani, pe baza orientarilor şi prognozelor de dezvoltare în perspectiva, a acordurilor de colaborare cu alte tari, îndeosebi pentru livrãrile ce se efectueazã în cadrul acţiunilor de cooperare internationala pentru maşini, instalaţii şi utilaje cu ciclu lung de fabricaţie; b) adapteaza şi detaliazã, dacã este necesar, prin planurile anuale, prevederile din contractele încheiate pe perioade de pînã la 5 ani; rãspunde de livrarea produselor la termenele şi în condiţiile prevãzute în contractele economice; c) participa la prospectarea pieţei interne în scopul cunoaşterii necesitãţilor de consum; asigura reclama şi prezentarea produselor; participa la expoziţii, demonstratii practice şi tîrguri în ţara şi strãinãtate; elaboreazã şi difuzeazã cataloage comerciale; d) exercita atribuţiile ce-i revin, potrivit legii, în calitate de coordonator de balante; e) ia mãsuri pentru introducerea în fabricaţie numai a produselor care au asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme; totodatã, întreprinderile producãtoare sînt obligate sa contracteze, în raport de capacitatea de producţie şi profilul de fabricaţie, toate produsele solicitate de unitãţile beneficiare; f) organizeazã urmãrirea în exploatare a instalaţiilor şi a utilajelor livrate, precum şi activitatea de "service" potrivit clauzelor contractuale, în ţara şi strãinãtate; g) asigura rezolvarea reclamatiilor referitoare la calitatea şi cantitatea producţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevãzute în contractele economice; h) aproba planurile de transport cu mijloace proprii; urmãreşte şi rãspunde de utilizarea corespunzãtoare a mijloacelor din dotare şi ia mãsuri pentru optimizarea transporturilor. C. Comerţ exterior şi cooperare economicã internationala a) elaboreazã şi rãspunde de îndeplinirea planului de comerţ exterior şi cooperare economicã internationala şi a balanţei comerciale a activitãţii proprii; b) ia mãsuri ca în momentul aprobãrii planurilor producţia de export şi importurile necesare sa fie fundamentate pe contracte ferme, contracte-cadru, comenzi sau convenţii, care sa asigure certitudinea aprovizionarii şi desfacerii; c) acţioneazã pentru asigurarea necesarului de comenzi şi contracte pe perioade cît mai lungi, intrarea în raporturi de cooperare cu întreprinderi şi firme din alte tari şi asigura adaptarea operativã a producţiei la cererile pieţei externe; d) rãspunde de organizarea corespunzãtoare a producţiei destinate exportului, de realizarea şi livrarea fondului de marfa destinat exportului, în conformitate cu termenele şi clauzele contractuale; ia mãsuri pentru introducerea în fabricaţie pentru export a produselor care asigura o valorificare superioarã a materiilor prime, pentru reînnoirea continua a produselor destinate exportului, asigurind, totodatã, un nivel tehnic şi calitativ competitiv şi costuri de producţie cît mai reduse; e) participa, împreunã cu întreprinderile specialitate de comerţ exterior, la prospectarea pieţei externe, la negocierea şi încheierea contractelor ferme, contractelor-cadru, comenzilor sau convenţiilor pentru producţia de export; f) participa la cooperarea în producţie cu firme şi organizaţii din strãinãtate, direct - dacã sînt autorizate în acest scop -, sau prin întreprinderi specializate de comerţ exterior; poate iniţia, trata şi încheia, în limita competentelor ce-i revin, acţiuni de cooperare, inclusiv participarea la înfiinţarea de societãţi mixte; g) urmãreşte permanent creşterea eficientei financiar-valutare a operaţiunilor de comerţ exterior; h) rezolva reclamaţiile referitoare la calitatea şi cantitatea producţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevãzute în contractele economice externe; i) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin lege privind contractele economice, activitatea de comerţ exterior, de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã şi alte reglementãri legale din acest domeniu. ART. 14 În domeniul financiar-contabil, întreprinderea îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale: A. Întocmirea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli a) elaboreazã bugetul de venituri şi cheltuieli, instrument de baza al conducerii şi planificarii financiare şi al asigurãrii echilibrului financiar. În elaborarea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, întreprinderile sînt obligate sa-şi acopere cheltuielile de producţie şi de circulaţie, sa obţinã beneficii din care sa restituie fondurile primite de la societate, sa-şi asigure dezvoltarea proprie, sa contribuie la dezvoltarea generalã a societãţii, sa creeze resursele pentru participarea oamenilor muncii la beneficii şi pentru acoperirea cheltuielilor necesare satisfacerii unor nevoi social-culturale; b) cuprinde în bugetul de venituri şi cheltuieli, în funcţie de specificul activitãţii: - veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare privind producţia, prestãrile de servicii, circulaţia mãrfurilor şi alte activitãţi de baza sau auxiliare; încasãrile din activitatea de comerţ exterior; - fondurile proprii ale întreprinderii prevãzute la art. 7; - creditele bancare; - vãrsãmintele la bugetul de stat; - alte venituri, resurse şi cheltuieli; c) elaboreazã propuneri pentru planul de credite şi de casa; d) efectueazã studii şi analize în vederea creşterii eficientei fondurilor fixe, sporirii acumularilor bãneşti şi accelerarii vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante; e) stabileşte nivelul maxim al stocurilor de materii prime, materiale, produse, mãrfuri şi alte elemente ale mijloacelor circulante, cu respectarea nivelurilor orientative aprobate de centrala sau de ministere şi alte organe centrale sau locale de stat; f) ia mãsuri pentru executarea întocmai a bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi pentru efectuarea la termen şi în cuantumul stabilit a vãrsãmintelor cuvenite bugetului de stat sau organului ierarhic superior, dupã caz; g) asigura crearea resurselor financiare pentru acoperirea costurilor de producţie şi de circulaţie, desfãşurarea normalã a activitãţii economice, constituirea fondurilor proprii, rambursarea creditelor bancare, precum şi menţinerea echilibrului între venituri şi cheltuieli. B. Alte atribuţii a) organizeazã şi exercita controlul financiar preventiv şi controlul gestionar de fond asupra gospodãririi mijloacelor materiale şi bãneşti; b) organizeazã şi conduce contabilitatea, întocmeşte bilanţul contabil şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari; c) stabileşte, cu acordul beneficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile pentru care are aceasta competenta, precum şi adaosuri şi bonificatii, în condiţiile legii; d) urmãreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia mãsuri pentru încadrarea în nivelul maxim stabilit; e) face inventarierea bunurilor aflate în patrimoniul unitãţii şi ia mãsuri corespunzãtoare, potrivit legii; f) stabileşte sau propune, dupã caz, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie sau de circulaţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale, în cazurile în care lipsurile nu se datoresc culpei unor persoane fizice, precum şi scãderea din gestiune a altor pagube, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale; g) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul finanţelor, al preţurilor şi tarifelor, al controlului financiar şi evidentei contabile. ART. 15 În domeniul activitãţilor de personal, întreprinderea are urmãtoarele atribuţii principale: a) organizeazã orientarea profesionalã, selecţionarea, încadrarea în munca şi promovarea personalului, potrivit cerinţelor stabilite pentru fiecare loc de munca; asigura evidenta cadrelor; ia mãsuri pentru aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuala a personalului muncitor şi de repartizare şi utilizare judicioasã a acestuia; b) stabileşte necesarul de cadre în perspectiva, pe meserii şi specialitãţi; c) întocmeşte planul propriu de asigurare, pregãtire şi perfecţionare a forţei de munca pe meserii şi specialitãţi şi ia mãsuri de realizare a acestuia; organizeazã pregãtirea personalului prin cursuri de calificare, şcoli profesionale, practica la locul de munca, şcoli de maiştri şi altele, pe baza planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin plan; în colaborare cu instituţiile de învãţãmînt organizeazã şi urmãreşte practica în producţie a elevilor şi studenţilor şi stagiul de practicant al absolvenţilor de liceu; asigura pregãtirea din timp a cadrelor necesare la noile obiective de investiţii; d) organizeazã perfecţionarea pregãtirii personalului muncitor prin instruire la locul de munca, cursuri organizate în unitate, studiu individual, stagii de practica sau prin alte forme ce se desfãşoarã în cadrul sau în afarã unitãţii; e) asigura baza materialã a unitãţilor şcolare, dotarea laboratoarelor, atelierelor şi locurilor de munca pentru practica elevilor, precum şi cadrele de specialitate necesare; f) asigura aplicarea prevederilor legale privind retribuirea dupã cantitatea şi calitatea muncii şi aplica formele de stimulare materialã a personalului muncitor, stabilite de lege, care sa asigure o corelare cît mai strinsa a retributiei cu rezultatele obţinute; g) ia mãsuri pentru organizarea activitãţii de apãrare a secretului de stat; h) ia mãsuri pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de munca, prevenirea accidentelor de munca şi a imbolnavirilor profesionale, precum şi pentru folosirea raţionalã a forţei de munca; asigura respectarea disciplinei muncii şi folosirea integrala a timpului de lucru; i) asigura înfãptuirea sarcinilor ce îi revin, potrivit legii, pentru înfiinţarea de cantine, crese, grãdiniţe, grupuri sociale pentru crearea condiţiilor de cazare, rezolvarea problemelor de asistenta medicalã, spaţiu locativ, precum şi baza materialã necesarã acţiunilor cultural-sportive; j) asigura întocmirea dosarului de pensie pentru personalul muncitor al întreprinderii, precum şi evidenta corecta a tuturor datelor necesare la stabilirea pensiei; k) asigura luarea tuturor mãsurilor necesare pentru reeducarea prin munca a persoanelor care au comis abateri şi încãlcãri de la normele de convieţuire socialã şi legile tarii; l) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege cu privire la încadrarea şi promovarea în munca, învãţãmînt, retribuire, perfecţionarea pregãtirii personalului muncitor şi alte reglementãri în aceste domenii. ART. 16 Întreprinderile din subordinea centralelor exercita în întregime atribuţiile din domeniul de producţie, precum şi atribuţiile corespunzãtoare celorlalte domenii, care nu se justifica din punct de vedere economic sa se realizeze în mod centralizat. Atribuţiile privind cercetarea ştiinţificã şi ingineria tehnologicã, investiţiile, pregãtirea şi perfecţionarea pregãtirii cadrelor se exercita, de regula, centralizat în folosul întreprinderilor, de cãtre centrala cãreia îi sînt subordonate. Întreprinderile din sectoarele de circulaţia mãrfurilor şi prestãri de servicii exercita atribuţiile cuprinse la capitolul D al prezentei legi, adaptate la specificul lor de activitate. CAP. 2 Organizarea şi funcţionarea centralelor ART. 17 Centrala este o unitate economicã autonomã de producţie, construcţii, circulaţia mãrfurilor, transporturi şi alte prestãri de servicii. Centrala cuprinde întreprinderi subordonate şi unitãţi componente cum sînt: fabrici, uzine, exploatãri, grupuri de santiere sau santiere de construcţii-montaj, autobaze, secţii, ateliere, sectoare şi altele similare; ea poate avea, de asemenea, în componenta sa unitãţi de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, proiectare, comerţ exterior, aprovizionare, desfacere, prelucrare automatã a datelor, pregãtire şi perfecţionare a cadrelor, prestãri de servicii sau alte unitãţi necesare îndeplinirii sarcinilor ce îi revin. Centrala asigura conducerea, îndrumarea şi controlul activitãţii întreprinderilor subordonate şi a unitãţilor componente. Centrala se constituie, de regula, pe structura unei întreprinderi mari şi reprezentative. Gruparea întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente în cadrul centralei se face, în principal, pe baza criteriului omogenitatii produselor sau al tehnologiilor de fabricaţie, al cooperãrii în producţie, al integrãrii fabricaţiei unor produse finite sau al amplasarii teritoriale a unitãţilor care intra în componenta centralei. ART. 18 Centralele industriale, regionalele de cai ferate, grupurile de întreprinderi sau alte unitãţi asimilate acestora, denumite în prezenta lege centrale, se organizeazã şi funcţioneazã pe principiul autogestiunii economico-financiare. ART. 19 Centralele au personalitate juridicã, pe care o dobîndesc la data înregistrãrii lor la Ministerul Finanţelor sau, în cazul celor de subordonare localã, la organele financiare judeţene şi al municipiului Bucureşti. Centralele sînt titulare de plan - parte integrantã a planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã. Ele încheie bilanţ, au cont la banca, beneficiazã de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unitãţi, precum şi cu beneficiarii şi furnizorii strãini. ART. 20 Centralele se înfiinţeazã, se reorganizeazã - prin fuziune, absorbţie, divizare totalã sau parţialã - sau se desfiinţeazã prin decret al Consiliului de Stat. Centralele sînt subordonate, dupã caz, ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat sau consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. Prin actul de înfiinţare al centralei se stabilesc denumirea, sediul şi obiectul de activitate. ART. 21 Fondurile fixe şi mijloacele circulante necesare desfãşurãrii activitãţii centralei se constituie pe baza principiului autofinantarii, în condiţiile legii. ART. 22 Centralele au relaţii bugetare directe pentru activitatea proprie, pentru investiţiile privind unitãţile economice noi şi dezvoltarile mai importante la unitãţile în funcţiune, precum şi pentru alte activitãţi prevãzute de lege. ART. 23 Centrala constituie la dispoziţia sa şi utilizeazã, în condiţiile legii, urmãtoarele fonduri: a) fondul pentru finanţarea investiţiilor la întreprinderile noi, inclusiv pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social pentru aceste întreprinderi, precum şi pentru finanţarea dezvoltarilor importante la întreprinderile subordonate care sînt în funcţiune, stabilite distinct în planul naţional unic. Acest fond se constituie din partea de amortizare a fondurilor fixe preluatã de la întreprinderi, alte resurse prevãzute de lege, precum şi din alocaţii de la bugetul de stat; b) fondul pentru cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi introducerea progresului tehnic; c) fondul de rezerva pentru mijloacele circulante, constituit prin preluarea unei cote de 0,5 la suta din fondurile mijloacelor circulante constituite anual de întreprinderile subordonate; d) fondul de rezerva, în cadrul fondurilor valutare, alocate, pentru satisfacerea unor nevoi urgente de import; e) alte fonduri, potrivit dispoziţiilor legale. ART. 24 Prevederile art. 7 şi 8 referitoare la fondurile proprii, precum şi la beneficiile planificate şi cele realizate peste plan, se aplica, în mod corespunzãtor, şi centralelor industriale şi unitãţilor asimilate acestora, atît pentru activitatea proprie, cît şi pentru cea a întreprinderilor subordonate. ART. 25 Centrala poate acorda premii şi alte stimulente personalului muncitor, în condiţiile prevãzute de lege. ART. 26 Uzinele, fabricile, exploatãrile şi alte unitãţi similare, cu activitate complexa şi condiţii specifice de producţie, situate în alte localitãţi sau pe alte amplasamente decît centrala sau întreprinderea de care aparţin, se pot organiza, în cazuri temeinic justificate, ca unitãţi cu personalitate juridicã, potrivit normelor legale privind organizarea şi funcţionarea întreprinderilor. Unitãţile prevãzute la alineatul precedent se organizeazã prin decret al Consiliului de Stat, au în conducere un director, un inginer şef şi un contabil şef şi îşi menţin compartimentele din structura funcţionalã, existente la data organizãrii. Directorul, inginerul şef şi contabilul şef vor primi retribuţiile tarifare şi indemnizaţiile de conducere stabilite de lege pentru unitãţile corespunzãtoare fãrã personalitate juridicã. ART. 27 În domeniul planificarii şi controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, centrala, în calitate de titular de plan, poarta intreaga rãspundere pentru elaborarea planului în domeniul ei de activitate şi pentru îndeplinirea sarcinilor de plan pe ansamblul centralei şi de fiecare unitate subordonata şi are urmãtoarele atribuţii principale: A. În elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan a) elaboreazã planurile cincinale şi anuale proprii, pe baza propunerilor întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente, urmãrind încadrarea în nivelurile orientative şi normativele de plan primite de la Comitetul de Stat al Planificarii. La stabilirea sarcinilor şi a mijloacelor de realizare a acestora, centrala va urmãri în mod deosebit: - încheierea la timp a contractelor de aprovizionare şi desfacere, astfel încît, în momentul aprobãrii, planurile sa fie acoperite practic integral cu contracte cu beneficiarii şi furnizorii interni, iar pentru export şi import sa aibã la baza un volum cît mai mare de contracte ferme, contracte-cadru, comenzi sau convenţii care sa asigure certitudinea aprovizionarii şi desfacerii; - folosirea intensiva a întregului potenţial productiv al întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente; - dezvoltarea optima a capacitãţilor de producţie, modernizarea şi dezvoltarea unitãţilor existente; - specializarea şi profilarea producţiei, stabilirea programelor de cooperare între unitãţile centralei, precum şi cu alte centrale; - asimilarea de produse noi şi reproiectate, introducerea tehnologiilor avansate, valorificarea şi generalizarea rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice proprii şi ale altor unitãţi de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã; - gospodãrirea cu maximum de eficienta a fondurilor materiale şi bãneşti, asigurarea unui regim strict de economii şi întãrirea disciplinei de plan în toate unitãţile; - folosirea eficienta a forţei de munca în concordanta cu normativele de creştere a productivitatii muncii fizice şi valorice, urmãrind încadrarea în normativele de personal; b) elaboreazã împreunã cu ministerele sau organele centrale de resort nivelurile orientative şi normativele de plan şi le stabileşte pentru fiecare întreprindere din subordine; dupã aprobarea planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã desfãşoarã sarcinile de plan pe unitãţile subordonate şi stabileşte mãsuri de îndeplinire a acestora; c) elaboreazã programe speciale pe produse, grupe de produse, subramuri, activitãţi sau probleme de sinteza, pe judeţe sau localitãţi; în aceste programe se cuprind cãile şi mãsurile concrete pentru asigurarea bazei materiale şi valorificarea superioarã a resurselor, utilizarea raţionalã a capacitãţilor de producţie, introducerea progresului tehnic, formarea şi perfecţionarea pregãtirii cadrelor, sporirea productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor de producţie, creşterea eficientei fondurilor productive şi alte elemente care definesc laturile calitative şi cantitative ale întregii activitãţi economice; d) elaboreazã studii şi prognoze privind dezvoltarea în perspectiva, a activitãţi centralei, cît şi pe principalele produse; e) constituie o rezerva de plan la fondul de retribuire de pînã la 1,5 la suta din fondul de retribuire total aprobat pe centrala; pentru activitãţile sezoniere şi de construcţii-montaj rezerva poate fi de pînã la 2 la suta din fondul de retribuire aprobat trimestrial. În mod corespunzãtor se constituie rezerva de plan şi la numãrul de personal; f) colaboreazã cu întreprinderile subordonate, cu alte centrale, cu ministerele coordonatoare şi, cu organele locale la elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan. B. În execuţia planului a) urmãreşte realizarea ritmica şi integrala a planului pe ansamblul centralei şi pe fiecare întreprindere subordonata; ia mãsuri pentru creşterea disciplinei de plan şi pentru rezolvarea operativã a problemelor ce apar pe parcursul executãrii planului; b) urmãreşte aplicarea şi realizarea programelor speciale; ia mãsuri de reactualizare a acestora în concordanta cu necesitãţile suplimentare de creştere a producţiei şi eficientei economice; c) foloseşte rezerva de plan la fondul de retribuire şi numãrul de personal pentru soluţionarea unor probleme care apar la întreprinderile subordonate în procesul realizãrii planului; d) organizeazã evidenta capacitãţilor de producţie pe centrala, întreprinderi subordonate şi unitãţi componente; ia mãsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora, în vederea realizãrii sarcinilor fizice de producţie aprobate prin plan şi adaptãrii în execuţie la cerinţele suplimentare ale pietii la export şi intern; e) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege cu privire la dezvoltarea economico-socialã planificata a tarii. ART. 28 În domeniul cercetãrii şi dezvoltãrii, centrala are urmãtoarele atribuţii principale: A. Cercetarea ştiinţificã, ingineria tehnologicã şi introducerea progresului tehnic a) elaboreazã, împreunã cu institutele centrale de cercetare, planuri proprii cincinale şi anuale de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi introducere a progresului tehnic, asigurind devansul necesar pentru realizarea acestor lucrãri care trebuie sa stea la baza orientarii centralei şi întreprinderilor spre realizarea de produse noi de inalta tehnicitate şi calitate, competitive din punct de vedere tehnic şi economic cu produsele similare de pe piata externa; facã propuneri de obiective de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi introducere a progresului tehnic pentru a fi cuprinse în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, asigura realizarea planului aprobat; b) elaboreazã, împreunã cu institutele centrale de cercetare, studii şi prognoze pentru dezvoltarea centralei în ansamblu, a întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente, în vederea profilarii şi specializãrii acestora, a concentrarii producţiei şi tipizarii produselor şi subansamblelor; avizeazã studiile privind direcţiile de dezvoltare, profilul întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente, elaborate de acestea; c) asigura cooperarea tehnico-ştiinţificã cu unitãţi din strãinãtate şi încheie convenţii cu acestea, în limita competentelor stabilite; d) organizeazã şi indruma activitatea de proiectare, ia mãsuri pentru utilizarea proiectelor tip, directive şi refolosibile; e) organizeazã şi asigura activitatea de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã atît pentru nevoile proprii, cît şi pentru alte unitãţi, pentru produse şi produse tehnologice noi: încheie contracte cu unitãţile de specialitate pentru obiectivele de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de introducere a progresului tehnic pe intreaga perioada de realizare, cuprinsã între momentul initierii lucrãrilor şi cel al introducerii rezultatelor în producţie; asigura, împreunã cu institutele de profil, asistenta tehnica la noile obiective de investiţii; f) întocmeşte studiul comparativ de oferte pentru importuri complexe şi propune obtiunea sa; g) elaboreazã sau, dupã caz, organizeazã elaborarea de studii pentru asimilarea produselor noi din profilul centralei, precum şi pentru modernizarea şi ridicarea nivelului tehnic-calitativ al produselor; ia mãsuri pentru punerea în fabricaţie a produselor noi asimilate; h) organizeazã elaborarea de studii privind perfecţionarea tehnologiilor, concomitent cu îmbunãtãţirea condiţiilor de munca, pentru introducerea în fabricaţie a unor materiale noi de calitate superioarã şi cu eficienta sporitã, înlocuirea de materiale deficitare sau din import; asigura introducerea şi extinderea procedeelor tehnologice noi şi de mare productivitate; ia mãsuri pentru extinderea mecanizarii şi automatizarii producţiei, modernizarea utilajelor şi instalaţiilor, introducerea mijloacelor mecanizate şi automatizate de calcul; i) prezintã propuneri ministerului pentru achiziţionarea licenţelor; j) stabileşte planul tematic de invenţii şi inovaţii; asigura mãsurile necesare pentru identificarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul întreprinderilor subordonate şi al unitãţilor componente; ia mãsuri şi asigura experimentarea, aplicarea şi generalizarea inventiilor şi inovatiilor; face propuneri pentru brevetarea şi valorificarea în strãinãtate a inventiilor; k) asigura informarea, documentarea şi propaganda tehnico-ştiinţificã; l) stabileşte, împreunã cu institutele centrale de cercetare, mãsuri pentru dezvoltarea bazei materiale a unitãţilor proprii de proiectare, cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã; asigura experimentarea, omologarea şi aplicarea rapida în producţie a rezultatelor cercetãrilor ştiinţifice; m) elaboreazã normele şi normativele de consum, care se aproba prin planul naţional unic şi departamental, pentru materii prime, materiale, combustibili, energie; stabileşte asemenea norme şi normative pentru alte materii prime şi materiale în vederea fundamentarii tehnico-economice a consumului productiv; n) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul cercetãrii ştiinţifice şi ingineriei tehnologice, proiectãrii şi introducerii progresului tehnic. B. Investiţii şi construcţii a) elaboreazã planurile de investiţii pe centrala, pe baza studiilor proprii, a propunerilor întreprinderilor subordonate, institutelor şi ale unitãţilor componente; elaboreazã, pe baza propunerilor acestora, planul de finanţare şi creditare a investiţiilor; b) asigura elaborarea, împreunã cu institutele centrale de cercetare, prin organizaţii de proiectare proprii sau prin terţi, a documentaţiilor tehnico-economice necesare pentru planificarea şi realizarea investiţiilor; urmãreşte ca producţia noilor obiective de investiţii sa se realizeze, în principal, cu materii prime, materiale şi utilaje din ţara; face propuneri pentru amplasarea unitãţilor de producţie, avînd în vedere existenta forţei de munca, reducerea transporturilor, folosirea utilitãţilor din zona; întocmeşte studiul comparativ de oferte privind importurile complexe şi propune opţiunea centralei; c) aproba, potrivit legii, documentaţiile tehnico-economice pentru investiţii; d) încheie contracte de antrepriza cu unitãţile de construcţii pentru executarea lucrãrilor de investiţii sau poate sa imputerniceasca unitãţile componente sa încheie aceste contracte; organizeazã, acolo unde se justifica economic, executarea de lucrãri în regie proprie; e) stabileşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor şi instalaţiilor, corelind termenele de livrare a acestora cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi termenele de punere în funcţiune a capacitãţilor de producţie; f) urmãreşte realizarea resurselor destinate finanţãrii investiţiilor, în care scop ia mãsuri pentru constituirea, potrivit planului, a fondurilor ce se obţin pe seama beneficiilor realizate şi a altor surse; g) repartizeazã, cu respectarea ordinii prevãzute de lege, fondurile de investiţii de care poate dispune; h) organizeazã recepţia lucrãrilor de investiţii; aproba recepţia obiectivelor de investiţii la care documentaţia tehnico-economicã intra în competenta sa de aprobare; i) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege în domeniul investiţiilor. C. Organizarea conducerii, producţiei şi a muncii a) asigura organizarea şi desfãşurarea pe baze ştiinţifice a activitãţii de conducere în centrala şi unitãţile subordonate; ia mãsuri pentru aplicarea metodelor moderne de conducere, dezvoltarea conducerii colective, fundamentarea deciziilor folosind tehnica electronica de calcul; asigura aplicarea normelor unitare de structura, perfecţionarea continua a sistemului informaţional potrivit cu atribuţiile şi rãspunderile ce revin fiecãrei trepte organizatorice, urmãrind apropierea factorilor de decizie de procesul de producţie; b) ia mãsuri pentru organizarea pe baza ştiinţificã a producţiei în scopul folosirii rationale a capacitãţilor de producţie, aplicãrii de forme şi metode moderne de organizare şi programare a producţiei în vederea optimizarii proceselor de producţie, utilizãrii de sisteme rationale pentru miscarea materiilor prime, materialelor şi produselor; asigura aplicarea metodelor moderne de organizare a activitãţilor de întreţinere, reparaţii, transport uzinal, încãrcãri-descãrcãri şi alte activitãţi indirect productive; c) asigura îmbunãtãţirea continua a organizãrii şi normarii muncii, folosirea unor forme adecvate de diviziune şi cooperare în munca, rationalizarea muncii de birou, organizarea raţionalã a locurilor de munca, organizarea muncii în schimburi; elaboreazã normative şi norme de munca unificate specifice domeniului sau de activitate, cu acordul uniunii sindicatelor de ramura; d) elaboreazã, pe baza propunerilor întreprinderilor subordonate, a unitãţilor componente şi a analizelor proprii, planul de normare tehnica a muncii şi ia mãsuri pentru îndeplinirea lui; asigura aplicarea normelor de munca fundamentate ştiinţific la toate activitãţile şi categoriile de personal; controleazã modul de aplicare a normelor de munca; e) urmãreşte valorificarea studiilor proprii, a celor elaborate de întreprinderile subordonate şi unitãţile componente, prin aplicarea, extinderea şi generalizarea lor; elaboreazã, pe baza acestora, calcule sintetice privind posibilitãţile creşterii producţiei, sporirii productivitatii muncii şi realizãrii de beneficii peste plan; f) acorda asistenta de specialitate întreprinderilor subordonate şi unitarilor componente, în probleme specifice organizãrii conducerii, producţiei şi muncii; g) asigura ca în proiectele noilor investiţii sa fie cuprinse şi proiectele de organizare. ART. 29 În domeniul producţiei, centrala are urmãtoarele atribuţii principale: a) asigura realizarea ritmica a planului de producţie de cãtre unitãţile componente în condiţii de eficienta economicã ridicatã; b) elaboreazã documentaţia de pregãtire tehnologicã a producţiei pentru procese tehnologice tipizate, precum şi programele de fabricaţie pentru întreprinderile subordonate şi unitãţile componente pentru care aceste activitãţi se executa centralizat; c) asigura reducerea continua a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili şi energia; verifica bilanţurile energetice şi urmãreşte aplicarea mãsurilor de economisire a carburantilor şi energiei rezultate din acestea; d) organizeazã şi urmãreşte aplicarea metodelor moderne de pregãtire-programare-lansare şi urmãrire a producţiei în vederea utilizãrii rationale a capacitãţilor de producţie şi a forţei de munca; e) stabileşte planul de cooperare în producţie pentru întreprinderile subordonate şi unitãţile componente; urmãreşte şi ia mãsuri pentru îndeplinirea integrala a acestuia; asigura cooperarea fãrã producţie cu alte centrale; f) organizeazã şi controleazã activitatea de exploatare, întreţinere şi reparare a utilajelor şi instalaţiilor, a aparatelor de mãsura şi control, de producţie a sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, precum şi a pieselor de schimb pentru utilajele proprii, activitatea de metrologie, precum şi alte activitãţi de producţie auxiliara sau de prestaţii prin care sa asigure deservirea întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente; planifica reparaţiile capitale ale mijloacelor fixe şi asigura menţinerea lor în funcţie pe toatã durata de serviciu; g) organizeazã şi indruma desfãşurarea activitãţii de control tehnic de calitate; h) stabileşte mãsurile necesare pentru prevenirea accidentelor de munca şi a imbolnavirilor profesionale, ţinînd seama de condiţiile specifice din unitãţi; asigura aplicarea mãsurilor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, combaterea poluarii mediului înconjurãtor, pentru epurarea şi protecţia calitãţii apelor; i) asigura utilizarea integrala şi cu maximun de eficienta a capacitãţilor de producţie, atingerea în termenele planificate a parametrilor proiectati la noile capacitãţi de producţie; ia mãsuri pentru realizarea unei producţii superioare la 1.000 lei fonduri fixe; j) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul producţiei, al folosirii mijloacelor fixe, al calitãţii produselor şi altor activitãţi similare. ART. 30 În domeniul comercial, centrala are urmãtoarele atribuţii principale: A. Aprovizionarea tehnico-materialã a) asigura elaborarea programelor de aprovizionare tehnico-materialã care cuprind necesarul din ţara şi din import, furnizorii şi termenele de livrare, cu respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate şi folosirea cu maxima eficienta a tuturor resurselor materiale; elaboreazã programele de aprovizionare tehnico-materialã pentru desfãşurarea activitãţii întreprinderilor care nu sînt în funcţiune în perioada de elaborare a planului; b) asigura, potrivit destinaţiilor din balante; baza materialã necesarã pentru desfãşurarea ritmica a procesului de producţie la unitãţile subordonate; sprijinã şi urmãreşte încheierea de cãtre întreprinderile subordonate a contractelor de aprovizionare tehnico-materialã pe intreaga perioada de 5 ani, precum şi pe alte durate prevãzute de lege; urmãreşte stabilirea de relaţii contractuale, de regula, cu furnizorii traditionali, cu respectarea indicatorilor de optimizare a transporturilor şi calculelor de zonare a aprovizionarii; c) contracteazã cu întreprinderile furnizoare materiile prime, materialele, combustibilii şi energia necesarã pentru desfãşurarea activitãţii unitãţilor noi nepuse în funcţiune în perioada de elaborare a planului, precum şi pentru produsele a cãror aprovizionare se asigura de cãtre centrala; d) asigura dimensionarea corespunzãtoare a stocurilor, luind mãsuri pentru stabilirea normelor de stoc pentru materii prime, materiale şi combustibili; ia mãsuri pentru preintimpinarea formãrii de stocuri supranormative şi pentru lichidarea celor existente; aproba normele de stoc care sînt în competenta sa; asigura redistribuirea între întreprinderile subordonate, unitãţile componente, precum şi la alte unitãţi, a stocurilor supranormative şi a celor disponibile pentru reintroducerea lor în circuitul economic; e) urmãreşte modul în care întreprinderile subordonate şi unitãţile componente încheie contractele şi realizeazã aprovizionarea tehnico-materialã pentru produsele lãsate în competenta lor; soluţioneazã litigiile precontractuale dintre întreprinderile subordonate; f) organizeazã, dupã caz, depozite proprii de aprovizionare. B. Desfacere a) asigura contractarea producţiei stabilite prin planul cincinal, pe intreaga perioada de 5 ani, în conformitate cu destinatiile din balantele materiale, urmãrind încheierea de contracte ferme pentru consumul intern, precum şi de contracte ferme, contracte-cadru, ori alte convenţii pentru produsele destinate exportului; încheie contracte de desfacere a producţiei pentru unitãţile noi nepuse în funcţiune în perioada de elaborare a planului; b) adapteaza şi detaliazã, dacã este necesar, prin planurile anuale, prevederile din contractele încheiate pe perioade de pînã la 5 ani; c) încheie contracte pe termen lung, pe durate mai mari de 5 ani, pe baza orientarilor şi prognozelor de dezvoltare în perspectiva a ramurii şi subramurii pe care le coordoneazã şi a acordurilor de colaborare cu alte tari, îndeosebi pentru livrãrile ce se efectueazã în cadrul acţiunilor de cooperare internationala pentru maşini, instalaţii şi utilaje cu ciclu lung de fabricaţie; d) întocmeşte balante pentru planurile cincinale şi anuale la produsele la care este coordonator de balanţa, cu obligaţia de a asigura acoperirea necesarului justificat al economiei, folosind resursele proprii, ale celorlalţi furnizori, precum şi cele provenite din import; colaboreazã cu alte centrale şi unitãţi furnizoare şi beneficiare şi cu organele ierarhic superioare ale acestora la stabilirea celor mai eficiente soluţii de echilibrare a balanţei materiale; asigura dimensionarea judicioasã a stocurilor, încadrarea consumurilor în normele şi normativele stabilite, extinderea folosirii inlocuitorilor şi a materiilor prime şi materialelor din ţara, luind sau propunind mãsuri pentru intensificarea fabricãrii acestora; înscrie în balante rezerve de plan corespunzãtoare în scopul desfãşurãrii ritmice a procesului de producţie şi realizãrii sarcinilor de plan şi dispune utilizarea lor potrivit competentelor ce-i revin; asigura optimizarea transportului pentru produsele la care este coordonator de balanţa; e) stabileşte nomenclatorul produselor care se contracteazã şi se desfac de cãtre centrala şi al celor ce se desfac de întreprinderile subordonate; stabileşte relaţii directe cu beneficiarii pentru constituirea portofoliului de comenzi şi determinarea altor elemente utile încheierii contractelor economice; ia mãsuri pentru preluarea în execuţie a tuturor contractelor şi comenzilor care corespund necesitãţilor economiei naţionale, acţioneazã pentru întãrirea disciplinei contractuale, respectarea integrala a obligaţiilor asumate de unitãţile subordonate, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, precum şi pentru utilizarea cu maximum de eficienta a fondurilor materiale şi bãneşti; f) elaboreazã împreunã cu ceilalţi producãtori şi difuzeazã cataloage comerciale cuprinzînd produsele realizate de întreprinderile subordonate şi unitãţile componente, cu indicarea tuturor elementelor necesare stabilirii relaţiilor contractuale, inclusiv cele pentru care îi revine sarcina de coordonator de balanţa; revizuieste şi imbunatateste anual cataloagele elaborate; g) organizeazã prospectarea pieţei interne în vederea cunoaşterii necesitãţilor de consum; asigura reclama şi prezentarea produselor; organizeazã şi, dupã caz, participa la tîrguri, expoziţii, demonstratii practice pentru produsele la care este coordonator sau care se realizeazã de întreprinderile subordonate şi unitãţile componente; întocmeşte albume şi prospecte cuprinzînd caracteristicile calitative şi domeniile de utilizare a produselor din profilul lor şi ia mãsuri pentru difuzarea larga a acestora; h) îndeplineşte, potrivit legii, funcţia de furnizor general pentru livrãrile de instalaţii complexe; i) organizeazã, dupã caz, depozite de desfacere sau magazine proprii de prezentare şi vînzare în ţara, "service-uri", precum şi vinzari în consignaţie; j) asigura rezolvarea reclamatiilor referitoare la calitate, cantitate, ambalaje, termene de livrare sau alte clauze prevãzute în contractele interne. C. Comerţ exterior şi cooperare economicã internationala a) elaboreazã planurile de export, import şi cooperare economicã internationala pe baza studiilor proprii şi a propunerilor primite de la întreprinderile subordonate; defalca indicatorii de plan aprobaţi pe unitãţile subordonate; b) elaboreazã şi rãspunde de îndeplinirea balanţei comerciale; întreprinderile de comerţ exterior sînt obligate sa asigure, în condiţiile legii, contractarea mãrfurilor la export; c) asigura contractarea întregului fond de marfa destinat exportului; d) organizeazã şi urmãreşte realizarea în unitãţile de producţie a mãrfurilor destinate exportului, în conformitate cu termenele şi clauzele din contractele încheiate; rãspunde de îndeplinirea integrala a planului de livrãri de mãrfuri la export al centralei în eşalonarea lunarã şi trimestriala stabilitã şi de creşterea eficientei financiar-valutare a operaţiunilor de comerţ exterior; e) propune organului ierarhic superior fondurile valutare necesare importurilor şi dupã aprobare ia mãsuri pentru utilizarea lor în stricta concordanta cu necesitãţile obiective ale întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente; elaboreazã fişele tehnice pentru importul de producţie şi investiţii şi asigura contractarea din timp şi livrarea la termen a produselor din import prin întreprinderile de comerţ exterior specializate; asigura aprovizionarea întreprinderilor subordonate şi a unitãţilor componente cu produse din import; f) participa, alãturi de întreprinderile specializate de comerţ exterior, la prospectarea pieţei externe, la negocierea şi contractarea produselor; g) organizeazã şi urmãreşte îmbunãtãţirea structurii sortimentale şi a calitãţii produselor livrate la export; h) încheie contracte cu Banca Romana de Comerţ Exterior pentru obţinerea de credite în valuta; i) asigura rezolvarea reclamatiilor, referitoare la calitate, cantitate, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevãzute în contractele externe; j) centrala participa la cooperarea în producţie cu firme şi organizaţii din strãinãtate, direct - dacã este autorizata în acest scop - sau prin întreprinderi de comerţ exterior; poate iniţia, trata şi încheia, în limita competentelor ce-i revin, acţiuni de cooperare, inclusiv participarea la înfiinţarea de societãţi mixte pentru: asigurarea cu materii prime şi alte produse de importanta economicã ridicatã; lãrgirea exportului de instalaţii, maşini, utilaje şi alte produse cu înalt grad de prelucrare şi competitivitate pe piata mondialã; acordarea de asistenta tehnica sau de specialitate; extinderea, modernizarea şi reutilarea unor obiective existente; utilizarea cît mai raţionalã a mijloacelor valutare destinate importurilor; accelerarea introducerii în producţie a unor tehnologii moderne, ridicarea nivelului tehnic calitativ al producţiei şi serviciilor, precum şi asigurarea unei înalte productivitati a muncii; k) îndeplineşte, potrivit legii, funcţia de furnizor general extern; l) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege în domeniul contractelor economice, al activitãţii de comerţ exterior şi de cooperare economicã internationala, precum şi alte reglementãri din acest domeniu. ART. 31 În domeniul financiar-contabil centrala are urmãtoarele atribuţii principale: A. Întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli a) elaboreazã bugetul de venituri şi cheltuieli care cuprinde veniturile şi cheltuielile privind intreaga activitate a centralei, precum şi fondurile care se constituie la dispoziţia sa potrivit art. 23; b) asigura mobilizarea tuturor rezervelor de care dispun unitãţile în subordine, cu încadrarea în nivelurile orientative primite de la organele ierarhic superioare; c) stabileşte pentru întreprinderile subordonate şi unitãţile componente nivelurile orientative privind indicatorii financiari; d) elaboreazã propuneri pentru planurile de credite şi de casa şi repartizeazã plafoanele aprobate pe întreprinderile subordonate şi unitãţile componente; e) efectueazã studii şi analize cu privire la eficienta fondurilor de producţie, evoluţia acumularilor bãneşti, structura cheltuielilor materiale, a stocurilor de valori materiale şi a altor indicatori financiari; f) analizeazã propunerile de plan valutar pentru prestaţii de servicii şi operaţiuni necomerciale primite de la întreprinderile subordonate şi unitãţile componente şi întocmeşte proiectul planului valutar al centralei; g) elaboreazã indicaţii pentru aplicarea în întreprinderile subordonate şi unitãţile componente a metodologiei şi formularisticii de planificare financiarã. B. Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli a) asigura îndeplinirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe ansamblul centralei, întreprinderi subordonate şi unitãţi componente, urmãrind realizarea acumularilor bãneşti şi a obligaţiilor financiare fata de stat, creşterea rentabilitatii şi folosirea eficienta a mijloacelor materiale şi bãneşti, precum şi respectarea disciplinei financiare; b) ia mãsuri pentru accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, prin îmbunãtãţirea aprovizionarii tehnico-materiale, a programelor de producţie şi a activitãţii de desfacere; urmãreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia mãsuri pentru încadrarea întreprinderilor subordonate şi a unitãţilor componente în nivelul total al mijloacelor circulante, pentru lichidarea stocurilor supranormative şi a celor disponibile, precum şi preintimpinarea formãrii unor astfel de stocuri; c) analizeazã cauzele care au dus la depãşirea fondurilor planificate şi la nerambursarea în termen a creditelor bancare la întreprinderile subordonate şi unitãţile componente şi ia mãsuri care sa asigure încadrarea acestora în fondurile planificate; d) verifica şi centralizeazã bilanţurile contabile şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari ai întreprinderilor subordonate şi celorlalte unitãţi componente; întocmeşte dãri de seama contabile pentru intreaga activitate a centralei pe care le înainteazã organelor competente; e) stabileşte sau propune, dupã caz, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie sau de circulaţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale, în cazurile în care lipsurile nu se datoresc culpei unor persoane fizice, precum şi scãderea din gestiune a altor pagube, în condiţiile prevederilor legale; f) stabileşte termene de efectuare a inventarierii patrimoniale anuale la întreprinderile subordonate; examineazã şi soluţioneazã litigiile patrimoniale dintre întreprinderile subordonate şi soluţioneazã litigiile de o valoare sub 1000 lei în cazul în care întreprinderile subordonate sînt debitoare; g) organizeazã controlul financiar preventiv în condiţiile legii, organizeazã şi exercita controlul gestionar de fond asupra mijloacelor materiale şi bãneşti la întreprinderile subordonate şi unitãţile componente; h) stabileşte preţuri şi tarife, potrivit prevederilor şi competentelor legale; controleazã şi rãspunde de modul de stabilire a preţurilor şi tarifelor, precum şi de concordanta dintre calitatea produselor şi preţurile stabilite; i) redistribuie fondurile fixe disponibile la întreprinderile subordonate şi unitãţile componente, în cadrul competentelor acordate; j) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul finanţelor, al preţurilor şi tarifelor, controlului financiar şi al evidentei contabile. ART. 32 În domeniul activitãţilor de personal, centrala are urmãtoarele atribuţii principale: a) organizeazã aplicarea unor criterii ştiinţifice privind selecţionarea, pregãtirea, încadrarea în munca şi promovarea personalului muncitor; se ocupa de formarea din timp a cadrelor împreunã cu instituţiile de învãţãmînt; b) stabileşte şi asigura necesarul de personal în perspectiva, pe meserii şi specialitãţi, ţinînd seama de specificul, cerinţele şi dezvoltarea sectorului coordonat; c) întocmeşte planul de asigurare şi pregãtire a forţei de munca prin cursuri de calificare, cu şi fãrã scoatere din producţie, practica la locul de munca, licee, şcoli profesionale, ucenicie, şcoli de maiştri şi altele, pe baza propunerilor proprii şi a celor primite de la întreprinderile subordonate d) elaboreazã planul de perfecţionare a pregãtirii personalului potrivit dezvoltãrii rapide a progresului tehnic şi a cerinţelor conducerii ştiinţifice a producţiei şi a muncii; e) organizeazã pregãtirea personalului muncitor prin cursuri de calificare, practica la locul de munca, licee, şcoli profesionale, precum şi prin şcolile de maiştri şi altele pe baza planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin plan; organizeazã şi urmãreşte practica în producţie a elevilor şi studenţilor şi stagiul de practicant al absolvenţilor de liceu în colaborare cu instituţiile de învãţãmînt; organizeazã, potrivit legii, perfecţionarea pregãtirii personalului în domeniul de activitate al centralei şi în probleme de conducere şi organizare; f) asigura baza materialã a unitãţilor şcolare, dotarea laboratoarelor, atelierelor şi locurilor de munca pentru practica elevilor, precum şi cadrele didactice de specialitate necesare; g) asigura aplicarea prevederilor legale privind retribuirea dupã cantitatea şi calitatea muncii şi aplica formele de stimulare materialã a personalului muncitor stabilite de lege, care sa asigure o corelare cît mai strinsa a retributiei cu rezultatele obţinute; h) ia mãsuri pentru organizarea activitãţii de apãrare a secretului de stat de cãtre personalul muncitor din cadrul centralei, întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente; i) stabileşte mãsuri şi urmãreşte respectarea disciplinei muncii şi folosirea integrala a timpului de lucru în toate unitãţile centralei; j) ia mãsuri pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de munca şi folosirea raţionalã a forţei de munca; organizeazã şi urmãreşte realizarea acţiunilor sociale pe ansamblul centralei referitoare la înfiinţarea de cantine, crese, grãdiniţe, spaţii de cazare, rezolvarea problemelor de asistenta medicalã, precum şi de asigurarea bazei materiale necesare acţiunilor cultural-sportive; k) asigura întocmirea dosarului de pensie pentru personalul centralei şi al unitãţilor componente; l) asigura luarea tuturor mãsurilor necesare pentru reeducarea prin munca a persoanelor care au comis abateri şi încãlcãri de la normele de convieţuire socialã şi legile tarii; m) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege cu privire la încadrarea şi promovarea în munca, învãţãmîntul, retribuirea, perfecţionarea pregãtirii personalului muncitor şi alte reglementãri din acest domeniu. CAP. 3 Conducerea unitãţilor economice ART. 33 Personalul muncitor din fiecare unitate socialistã de stat poarta rãspunderea pentru gospodãrirea patrimoniului încredinţat şi pentru rezultatele economice obţinute în unitate. Pe baza principiului autoconducerii muncitoresti şi al democraţiei socialiste fiecare om al muncii în calitatea sa de participant la administrarea avutiei naţionale, rãspunde în fata colectivului din care face parte pentru îndeplinirea sarcinilor proprii de munca şi, împreunã cu întregul colectiv, pentru bunul mers al activitãţii generale a unitãţii. De asemenea, fiecare om al muncii are dreptul sa se pronunţe asupra tuturor problemelor care intereseazã buna desfãşurare a activitãţii, sa-şi spunã pãrerea asupra modului în care îşi desfãşoarã activitatea organele de conducere ale unitãţii şi sa facã propuneri de imbunatatire a muncii din intreaga unitate. Constituţia Republicii Socialiste România consacra rolul Partidului Comunist Roman de forta politica conducatoare a întregii societãţi. Organizaţiile de partid din fiecare unitate socialistã exercita conducerea politica a vieţii economico-sociale, urmãresc şi controleazã înfãptuirea în bune condiţii a sarcinilor ce decurg din programele de dezvoltare economicã şi socialã. ART. 34 Conducerea unitãţii socialiste de stat se realizeazã pe baza principiului muncii şi conducerii colective, prin participarea nemijlocitã a oamenilor muncii la dezbaterea şi soluţionarea problemelor activitãţii economico-sociale a unitãţii, la elaborarea şi înfãptuirea mãsurilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de plan, pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de munca şi de viata ale întregului colectiv. Organele prin care se exercita conducerea colectivã a întreprinderilor, centralelor şi altor unitãţi socialiste sînt: adunarea generalã a oamenilor muncii, consiliul oamenilor muncii şi biroul executiv al consiliului oamenilor muncii. Secţiunea I Organizarea şi funcţionarea consiliului oamenilor muncii la întreprinderi ART. 35 Consiliul oamenilor muncii se constituie din cadre cu munci de rãspundere de partid şi de stat, specialişti cu inalta experienta, reprezentanţi aleşi ai oamenilor muncii. În unitãţile unde lucreazã oameni ai muncii din rindul nationalitatilor conlocuitoare, din consiliu fac parte şi oameni ai muncii aparţinînd acestor nationalitati. În funcţie de mãrimea şi complexitatea întreprinderii, consiliul oamenilor muncii cuprinde 15 pînã la 35 persoane şi are urmãtoarea componenta: a) preşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul organizaţiei de partid pe întreprindere; b) prim-vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat directorul întreprinderii; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat preşedintele comitetului sindicatului; d) vicepreşedinte, funcţie în care este ales un reprezentant al oamenilor muncii, muncitor care lucreazã direct în producţie; e) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist; f) membri: - directorii adjuncţi sau, dupã caz, inginerul şef şi contabilul şef; - şeful compartimentului controlului tehnic de calitate; - presedinta comisiei de femei pe întreprindere; - şefii unor compartimente de munca, conducatori ai celor mai importante ateliere, secţii, santiere, uzine, precum şi specialişti de inalta calificare şi oameni de ştiinţa. Membrii consiliului oamenilor muncii din rindul acestor cadre sînt numiţi de cãtre organul cãruia îi este subordonata întreprinderea pe baza propunerilor adunãrii generale a oamenilor muncii; membrii consiliului oamenilor muncii din afarã întreprinderii se numesc cu acordul conducerii unitãţii din care fac parte: - 7 pînã la 17 reprezentanţi ai oamenilor muncii aleşi la fiecare doi ani în adunãrile generale ale oamenilor muncii, din rindul muncitorilor, maiştrilor, personalului tehnic, economic şi de alta specialitate; cel puţin 75 la suta din numãrul reprezentanţilor oamenilor muncii vor fi muncitori şi maiştri care lucreazã nemijlocit în producţie. La întreprinderile cu un numãr mare de femei, presedinta comisiei de femei va fi desemnatã şi în funcţia de vicepreşedinte al consiliului oamenilor muncii. Numãrul total de persoane în consiliul oamenilor muncii, precum şi numãrul reprezentanţilor oamenilor muncii, se stabilesc de cãtre adunarea generalã a oamenilor muncii, potrivit anexei nr. 1 la prezenta lege şi ţinînd seama de volumul şi complexitatea producţiei, dispersia teritorialã, precum şi de alţi factori specifici. ART. 36 La întreprinderile care îşi desfãşoarã activitatea pe raza mai multor judeţe, consiliile oamenilor muncii au urmãtoarea componenta: a) preşedinte, funcţie în care este desemnat directorul întreprinderii; b) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul organizaţiei de partid din unitatea cea mai reprezentativa; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat unul din directorii adjuncţi sau inginerul şef al întreprinderii, acolo unde nu este director adjunct; d) membri: - membrii consiliului oamenilor muncii prevãzuţi la art. 35 lit. f); - preşedintele comitetului sindicatului pe întreprindere sau delegatul comitetului sindicatului la unitãţile fãrã comitete sindicale proprii; - secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din unitatea respectiva. La întreprinderile care îşi desfãşoarã activitatea în unitãţi dispersate teritorial, dar pe raza unui singur judeţ, componenta consiliului oamenilor muncii este cea prevãzutã la art. 35. În cazuri deosebite, pentru unele întreprinderi sau instituţii care au în coordonarea lor unitãţi socialiste cu personalitate juridicã situate în acelaşi judeţ, ministerele împreunã cu organele judeţene de partid, cu avizul Consiliului Organizãrii Economico-Sociale, pot hotãrî organizarea consiliilor oamenilor muncii la unitãţile respective, potrivit prevederilor de la alin. 1 al prezentului articol. ART. 37 Consiliul oamenilor muncii al întreprinderii are urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã planurile cincinale şi anuale cu respectarea nivelurilor orientative şi a normativelor de plan stabilite de centrala; aproba defalcarea indicatorilor de plan pe unitãţile componente; b) efectuarea în cazuri justificate, în funcţie de cerinţele şi posibilitãţile de desfacere, modificãri ale sarcinilor anuale de producţie în unitãţi naturale la sortimentele care alcãtuiesc grupele de produse ce se aproba prin planul naţional unic, cu acordul beneficiarilor şi cu condiţia respectãrii sarcinii totale anuale la grupele de produse respective, precum şi a indicatorilor valorici stabiliţi prin plan şi buget; c) analizeazã periodic şi rãspunde de modul cum sînt exploatate, întreţinute şi reparate fondurile fixe din dotare şi ia mãsuri în vederea asigurãrii unei utilizãri cît mai raţionalã a acestora; d) elaboreazã bugetul de venituri şi cheltuieli şi aproba bilanţul contabil; analizeazã evoluţia acumularilor bãneşti şi rentabilitatea, structura cheltuielilor şi a stocurilor de valori materiale şi ia mãsuri pentru utilizarea cu maximum de eficienta a fondurilor de producţie; c) aproba structura organizatoricã pe baza normelor unitare de structura şi a structurilor tip; aproba regulamentul de organizare şi funcţionare al întreprinderii şi regulamentul de funcţionare al consiliului oamenilor muncii; hotãrãşte înfiinţarea şi încadrarea în grade de organizare a secţiilor, atelierelor de producţie, santierelor, loturilor sau altor unitãţi similare, pe baza metodologiei de gradare aprobatã prin decret al Consiliului de Stat; aproba mãsurile pentru perfecţionarea sistemului informaţional, pentru mecanizarea şi automatizarea prelucrãrii datelor; f) stabileşte programul de elaborare şi reexaminare a normelor şi normativelor de munca locale, precum şi programul de mãsuri pentru creşterea productivitatii muncii şi le supune spre aprobare adunãrii generale a oamenilor muncii; g) organizeazã pregãtirea, perfecţionarea, încadrarea şi promovarea în munca a personalului muncitor; h) discuta şi se pronunţa asupra propunerilor de numire a noilor cadre de conducere: director, director adjunct tehnic şi de producţie sau inginer şef, director adjunct comercial, contabil şef şi alte cadre care ocupa funcţii de conducere similare; i) hotãrãşte încadrarea şi eliberarea din funcţie a personalului de conducere a uzinelor, fabricilor, exploatarilor, santierelor şi altor unitãţi similare, precum şi a sefilor de secţie şi de serviciu; j) asigura luarea tuturor mãsurilor pentru cunoaşterea şi aplicarea legilor, a hotãrîrilor de partid şi de stat; asigura condiţiile materiale şi sprijinã activitatea de ridicare a nivelului conştiinţei socialiste în scopul dezvoltãrii unei atitudini înaintate fata de munca, de apãrare şi gospodãrire a avutului obştesc, de educare cetateneasca a oamenilor muncii; k) analizeazã îndeplinirea sarcinilor ce revin unitãţii cu privire la sancţionarea şi reeducarea prin munca a persoanelor care au comis abateri şi încãlcãri de la normele de convieţuire socialã şi legile tarii; l) elaboreazã, împreunã cu comitetul sindicatului, contractul colectiv de munca şi îl supune aprobãrii adunãrii generale; analizeazã periodic îndeplinirea prevederilor acestuia, realizarea mãsurilor de protecţie a muncii, de combatere a poluarii mediului înconjurãtor; repartizeazã spaţiul locativ; m) analizeazã modul de realizare a mãsurilor privind asigurarea condiţiilor de munca şi viata ale oamenilor muncii şi îmbunãtãţirea acestora; n) asigura constituirea şi folosirea fondului pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social, în care scop: - controleazã permanent stadiul de execuţie a lucrãrilor de construcţii de locuinţe; - organizeazã construirea de locuinţe în regie proprie sau contracteazã astfel de lucrãri cu întreprinderi specializate; - repartizeazã, împreunã cu organele sindicale, locuintele din fondul locativ propriu şi stabileşte personalul ce urmeazã sa primeascã credite pentru construirea de locuinţe proprietate personalã; - organizeazã administrarea fondului locativ al întreprinderii; o) aproba constituirea şi utilizarea fondului pentru acţiuni sociale; aproba acordarea de bilete de tratament şi odihna cu reducere pentru personalul distins cu titlul de fruntas în intrecerea socialistã; p) aproba, împreunã cu comitetul sindicatului, regulamentul de ordine interioarã; r) desemneazã membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii; s) analizeazã periodic modul în care biroul executiv al consiliului oamenilor muncii aduce la îndeplinire atribuţiile conferite de lege, precum şi hotãrîrile adoptate de consiliul oamenilor muncii; s) analizeazã şi prezintã cu prilejul adunãrii generale a oamenilor muncii modul în care s-au îndeplinit indicatorii economico-financiari pe întreprindere şi stabileşte mãsuri pentru realizarea integrala a acestora; t) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, precum şi sarcini stabilite de adunarea generalã a oamenilor muncii sau de organele de conducere colectivã ale unitãţii cãreia îi este subordonata întreprinderea. ART. 38 Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii al întreprinderii se compune din 5 pînã la 11 membri. Numãrul membrilor biroului executiv se aproba de adunarea generalã a oamenilor muncii, iar componenta nominalã, de cãtre consiliul oamenilor muncii. Biroul executiv este alcãtuit din directorul întreprinderii, care îndeplineşte funcţia de preşedinte, directorii adjuncţi sau, dupã caz, inginerul şef, contabilul şef, precum şi alte cadre de conducere şi specialişti din cadrul întreprinderii, numiţi de consiliul oamenilor muncii din rindul membrilor sãi. La şedinţele biroului executiv participa, de regula, secretarul organizaţiei de partid. La dezbaterea principalelor probleme privind realizarea sarcinilor economice, precum şi la cele care privesc drepturi şi obligaţii ale oamenilor muncii, participa preşedintele comitetului sindicatului, secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist şi presedinta comisiei de femei. ART. 39 Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii are urmãtoarele atribuţii principale: a) organizeazã şi urmãreşte îndeplinirea sarcinilor de plan pe întreprindere, secţii, ateliere şi alte sectoare de activitate; aproba defalcarea pe luni a indicatorilor de plan trimestriali şi stabileşte mãsuri pentru folosirea deplina a capacitãţilor de producţie, utilizarea raţionalã a forţei de munca şi a timpului de lucru; b) stabileşte mãsurile tehnice şi organizatorice şi asigura aplicarea acestora în vederea realizãrii sarcinilor de plan, mobilizãrii tuturor rezervelor şi valorificãrii superioare a potenţialului economic şi tehnic al întreprinderii; c) stabileşte mãsuri pentru încheierea la timp a contractelor economice şi asigura livrarea produselor la termenele prevãzute în contracte; d) stabileşte mãsuri pentru aprovizionarea cu materiile prime şi materialele necesare, înainte de începerea procesului de producţie; e) analizeazã şi ia mãsuri pentru îndeplinirea ritmica a planului de export-import, respectarea termenelor de livrare şi a altor obligaţii prevãzute în contracte, ridicarea eficientei activitãţii de comerţ exterior; f) analizeazã periodic activitatea desfasurata pentru asigurarea calitãţii produselor; ia mãsuri pentru menţinerea în fabricaţie numai a produselor cu parametri tehnici şi calitativi superiori, modernizarea produselor existente, asimilarea de produse şi tehnologii noi, introducerea rapida în producţie a cercetãrilor încheiate; urmãreşte valorificarea completa a materiilor şi materialelor refolosibile rezultate din procesul de producţie, de cãtre secţiile şi atelierele înfiinţate pentru producţia bunurilor de larg consum; g) aproba balamale materiale pentru care îndeplineşte funcţia de coordonator; aproba normele de consum de materii prime, materiale şi combustibili pentru activitãţile la care nu sînt întocmite norme departamentale sau cu caracter republican; h) modifica - în cazuri justificate - sarcinile de plan anuale şi trimestriale ale secţiilor, atelierelor şi altor unitãţi de producţie cu respectarea nivelului indicatorilor aprobaţi pe total întreprindere, pe an şi trimestre, precum şi a obligaţiilor rezultate din contractele economice încheiate; i) aproba, în limitele stabilite de lege, documentaţiile tehnico-economice şi achiziţionarea utilajelor pentru investiţiile prevãzute în plan; aproba achiziţionarea utilajelor care sînt cuprinse global în planul de investiţii şi nu figureazã în cadrul unui deviz general; j) numeşte, potrivit legii, comisia de recepţie a obiectivelor de investiţii, potrivit competentelor de aprobare a investiţiilor; aproba punerea în funcţiune şi mãsurile pentru realizarea indicatorilor tehnico-economici la investiţiile din competenta sa de aprobare; k) stabileşte mãsuri pentru organizarea ştiinţificã a producţiei şi a muncii şi asigura acestei activitãţi un caracter continuu şi sistematic; adopta programul de studii de perfecţionare a organizãrii şi conducerii şi asigura îndeplinirea acestuia; l) în unitãţile comerciale precum şi în cele care presteazã servicii pentru populaţie, analizeazã şi adopta mãsuri pentru îmbunãtãţirea aprovizionarii populaţiei, realizarea planului de desfacere şi prestãri de servicii pentru populaţie, a planului de încasãri în numerar, reducerea cheltuielilor de circulaţie, folosirea mai eficienta a bazei tehnico-materiale a comerţului şi prestãrilor de servicii, introducerea şi extinderea formelor moderne de servire, diversificare a reţelei, organizarea acţiunilor de reclama şi publicitate comercialã, valorificarea eficienta şi în mod gospodãresc a fondului de marfa şi a materiilor prime; m) analizeazã modul cum se realizeazã gestionarea bunurilor materiale, ia mãsuri pentru asigurarea integritãţii patrimoniului unitãţii respective şi stabileşte mãsuri, în limita competentelor legale, pentru recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc; n) aproba volumul total al cheltuielilor ce se pot face pe seama costurilor de producţie pentru acţiuni de publicitate şi reclama; aproba scãderea din gestiune a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale şi trecerea acestora pe costurile de producţie în cazurile cînd lipsurile nu se datoresc culpei unei persoane fizice, precum şi a altor pagube, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale; o) stabileşte, cu acordul beneficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile din competenta întreprinderii, precum şi adaosuri sau bonificatii, potrivit reglementãrilor legale; p) aproba, potrivit legii, retributia tarifara de încadrare şi celelalte drepturi de retribuire a muncii cuvenite personalului muncitor din întreprindere; nominalizeaza personalul care poate beneficia de sporuri pentru condiţii deosebite şi încadrarea în grupele I şi II de munca în vederea pensionãrii, sporuri de şantier, în limita criteriilor aprobate de organul ierarhic superior; aproba promovarea în trepte şi gradatii a personalului unitãţii şi reducerea vechimii minime necesare pentru promovare, potrivit reglementãrilor legale; r) aproba încadrarea şi eliberarea din funcţie a cadrelor de conducere care nu au fost prevãzute la art. 37 lit. i), cu acordul organelor interesate; aproba transferul în interesul serviciului fãrã avizul organului ierarhic superior pentru personalul de execuţie din întreprindere; pentru personalul de specialitate cu pregãtire superioarã din învãţãmînt, sãnãtate sau din alte ramuri ale economiei la care legea de domeniu prevede avizul ministerului coordonator, transferul în interesul serviciului se va face cu acest aviz; s) aplica sancţiunile disciplinare, în condiţiile şi cazurile prevãzute de lege, cadrelor de conducere ale uzinelor, fabricilor, exploatarilor, grupurilor de santiere şi altor unitãţi similare, precum şi sefilor de secţii şi servicii; s) aproba, cu confirmarea organului ierarhic superior, indicatorii de plan pentru acordarea retributiei personalului muncitor la care nu au fost stabiliţi asemenea indicatori; t) aproba, cu acordul organului sindical din întreprindere, normele şi normativele de munca locale; t) ia mãsuri pentru aplicarea corespunzãtoare a normelor de protecţie a muncii, de combatere a poluarii mediului înconjurãtor, de prevenire şi stingere a incendiilor; stabileşte mãsuri pentru îmbunãtãţirea continua a condiţiilor de munca, eliminarea noxelor, astfel încît sa se evite la maximum posibil prestarea de munci grele şi în condiţii vãtãmãtoare; u) asigura, potrivit prevederilor legale, condiţii pentru funcţionarea corespunzãtoare a cantinelor şi realizarea acţiunilor cu caracter social-cultural pentru oamenii muncii din unitate; v) analizeazã şi ia mãsuri pentru integrarea socio-profesionalã a tinerilor absolvenţi ai diferitelor forme de pregãtire profesionalã şi a absolvenţilor învãţãmîntului superior aflaţi în perioada de stagiu; x) prezintã rapoarte în fata consiliului oamenilor muncii asupra modului în care au fost aduse la îndeplinire hotãrîrile luate; y) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege şi însãrcinãri stabilite de consiliul oamenilor muncii al întreprinderii. ART. 40 Membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii rãspund pentru buna gospodãrire şi folosire a tuturor mijloacelor materiale şi financiare ale unitãţii şi respectarea prevederilor legale în adoptarea hotãrîrilor de orice fel. Membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii au, potrivit Codului muncii, rãspunderea materialã colectivã pentru pagubele cauzate unitãţii din vina lor; rãspunderea membrilor biroului executiv pentru hotãrîrile adoptate nu exclude rãspunderea directorului şi contabilului şef. Angajarea cheltuielilor materiale şi bãneşti ale unitãţii se face, potrivit legii, numai de cãtre directorul şi contabilul şef al acesteia. Directorul şi contabilul şef rãspund de respectarea disciplinei de plan, contractuale şi financiare, de luarea mãsurilor pentru asigurarea integritãţii avutului obştesc, dezvoltarea şi gospodãrirea eficienta a bunurilor încredinţate, avînd obligaţia de a refuza, în condiţiile legii, orice operaţie patrimonialã care contravine dispoziţiilor legale. ART. 41 Directorul întreprinderii asigura conducerea curenta a întreprinderii, aduce la îndeplinire hotãrîrile consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv al acestuia, precum şi sarcinile stabilite de organul cãruia îi este subordonata întreprinderea, în care scop: a) ia mãsuri pentru realizarea tuturor indicatorilor ce revin întreprinderii din planul naţional unic de dezvoltare economicã şi socialã şi din bugetul de stat, creşterea laturilor calitative ale activitãţii de producţie, buna organizare a producţiei şi a muncii, ridicarea continua a eficientei economice a activitãţii întreprinderii, crearea condiţiilor corespunzãtoare de munca pentru întregul personal muncitor; b) stabileşte mãsuri pentru îmbunãtãţirea calitãţii produselor, aproba normele tehnice de întreprindere, organizeazã controlul tehnic de calitate pe faze de fabricaţie, asigura documentaţiile tehnice pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente, precum şi mijloacele corespunzãtoare de mãsurare şi control; c) stabileşte mãsuri pentru aprovizionarea ritmica, corespunzãtor cerinţelor procesului de producţie, cu materii prime, materiale, combustibili şi energie; asigura aplicarea mãsurilor adoptate pentru reducerea consumurilor de materii prime, materiale, eliminarea cheltuielilor neproductive, optimizarea stocurilor de valori materiale; d) stabileşte în colaborare cu furnizorii grafice de livrare a utilajelor şi instalaţiilor pentru investiţiile din competenta de aprobare a întreprinderii; e) aproba planurile de transport cu mijloace proprii, urmãreşte şi rãspunde de utilizarea corespunzãtoare a acestora şi ia mãsuri în vederea evitãrii transporturilor neeconomicoase; f) asigura şi rãspunde de organizarea controlului financiar preventiv, controlului financiar intern, controlului ierarhic operativ curent şi a inventarierii patrimoniului unitãţii; g) asigura aplicarea mãsurilor aprobate privind integritatea patrimoniului întreprinderii şi recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc; h) aproba compensarea cantitativã a lipsurilor cu plusurile constatate la inventariere, potrivit normelor legale; stabileşte termenele de efectuare a inventarierii patrimoniale anuale; i) stabileşte, pe baza structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare, modul de lucru şi de colaborare dintre compartimentele de munca din structura funcţionalã şi de producţie; organizeazã controlul îndeplinirii sarcinilor şi urmãreşte aplicarea mãsurilor aprobate; j) încadreazã şi elibereazã din funcţie personalul de execuţie din unitate şi alt personal care nu este prevãzut în competenta organelor de conducere colectivã; k) asigura controlul îndeplinirii sarcinilor şi urmãreşte aplicarea mãsurilor aprobate; ia mãsuri pentru cunoaşterea de cãtre întregul personal muncitor a hotãrîrilor de partid şi actelor normative care vizeazã activitatea unitãţii şi asigura respectarea întocmai a acestora; l) asigura aplicarea principiului muncii colective în activitatea desfasurata de cãtre biroul executiv; urmãreşte ca fiecare membru al biroului executiv sa participe activ la rezolvarea problemelor, sa îndeplineascã sarcinile ce-i sînt încredinţate; m) asigura informarea operativã a membrilor consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv asupra desfãşurãrii activitãţii unitãţii, a principalelor probleme rezolvate şi a mãsurilor adoptate. ART. 42 Directorul întreprinderii angajeazã unitatea în raporturile cu persoanele juridice şi fizice, precum şi în fata organelor jurisdicţionale. De asemenea, poate da împuternicire de reprezentare în acest scop şi altor cadre din întreprinderea respectiva. ART. 43 Sub conducerea consiliului oamenilor muncii, în întreprinderile de producţie şi, dupã caz, în celelalte unitãţi se organizeazã şi funcţioneazã urmãtoarele comisii pe domenii: Comisia pentru creşterea productivitatii muncii şi organizarea ştiinţificã a producţiei şi a muncii; Comisia pentru calitatea producţiei şi eficienta economicã; Comisia pentru dezvoltare, investiţii şi progres tehnic; Comisia pentru aprovizionare, desfacere şi export-import; Comisia pentru buna gospodãrire şi apãrare a proprietãţii obşteşti; Comisia pentru probleme sociale; Comisia de pregãtire şi perfecţionare, încadrare şi promovare în munca. În cadrul întreprinderilor funcţioneazã, de asemenea, potrivit legii, consiliul tehnico-economic al întreprinderii. În cadrul întreprinderilor, pe lîngã consiliile oamenilor muncii, îşi desfãşoarã activitatea consiliile de judecata muncitoresti. Atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare a consiliilor de judecata muncitoresti se stabilesc prin lege. ART. 44 Comisiile pe domenii au rolul de a sprijini organele de conducere colectivã ale întreprinderii în adoptarea şi aplicarea mãsurilor necesare realizãrii sarcinilor de plan, creşterii laturilor calitative ale activitãţii de producţie şi sporirii eficientei economice a întregii activitãţi. În realizarea sarcinilor ce le revin, comisiile conlucreaza strins cu compartimentele de munca din întreprinderi şi iniţiazã acţiuni pentru mobilizarea tuturor oamenilor muncii la îndeplinirea exemplara a sarcinilor de plan. Principalele atribuţii ale comisiilor pe domenii sînt prevãzute în anexa nr. 2 la prezenta lege. ART. 45 Comisiile pe domenii îşi desfãşoarã activitatea ca organisme obşteşti, se constituie din 3 pînã la 11 membri şi sînt conduse de cãtre un membru al consiliului oamenilor muncii. Din aceste comisii fac parte muncitori cu inalta calificare şi experienta îndelungatã în producţie, maiştri, şefi de secţie sau de ateliere, tehnicieni, ingineri, economişti şi alte cadre de specialitate desemnaţi de adunarea generalã a oamenilor muncii. Comisiile pe domenii lucreazã pe baza unor programe concrete de acţiuni conform atribuţiilor ce le revin şi a sarcinilor stabilite de consiliul oamenilor muncii. Secţiunea a II-a Organizarea şi funcţionarea consiliului oamenilor muncii la centrale ART. 46 Consiliul oamenilor muncii al centralei, în funcţie de mãrimea şi complexitatea acesteia, cuprinde 33 pînã la 53 membri şi se compune din: a) preşedinte, funcţie în care este desemnat directorul general al centralei; b) vicepreşedinte, funcţie în care esta desemnat secretarul comitetului de partid al întreprinderii pe structura cãreia este constituitã centrala; la centralele cu aparat distinct în aceasta funcţie va fi desemnat secretarul organizaţiei de partid a întreprinderii celei mai reprezentative; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat unul din directorii generali adjuncţi ai centralei; la centralele cu aparat distinct în aceasta funcţie va fi desemnat unul din directorii centralei; d) membri: - directorii din centrala, inginerul şef şi contabilul şef; - presedinti ai consiliului oamenilor muncii, presedinti ai birourilor executive şi alte cadre de conducere din întreprinderile subordonate şi unitãţile componente, numiţi de conducerea organului ierarhic superior la propunerea directorului general al centralei; - 3 pînã la 10 membri, specialişti din cadrul centralei şi din afarã acesteia, cadre didactice, oameni de ştiinţa, reprezentanţi ai organelor financiar-bancare şi alte cadre cu experienta îndelungatã şi inalta calificare; organul ierarhic superior centralei, la propunerea directorului general, stabileşte numãrul acestor membri şi îi numeşte pe aceştia; membrii consiliului oamenilor muncii din afarã centralei se numesc cu acordul conducerii unitãţii din care fac parte; - 5 pînã la 15 reprezentanţi ai oamenilor muncii, muncitori şi maiştri, din principalele întreprinderi subordonate sau unitãţi componente ale centralei, aleşi la fiecare doi ani în adunãrile generale ale oamenilor muncii din aceste unitãţi; - preşedintele comisiei organizaţiilor sindicale din unitãţile centralei. Numãrul reprezentanţilor oamenilor muncii se stabileşte de adunarea generalã a oamenilor muncii pe centrala. Întreprinderile din care vor fi aleşi reprezentanţii oamenilor muncii se stabilesc de centrala împreunã cu uniunea sindicatelor de ramura, cu acordul comitetului judeţean de partid din judeţul în care funcţioneazã întreprinderea. ART. 47 La şedinţele consiliului oamenilor muncii al centralei în care se dezbat unele probleme de importanta deosebita pentru ansamblul activitãţii acesteia, cum sînt aprobarea planului, a bilanţului, studii privind dezvoltarea în perspectiva, profilarea şi specializarea producţiei în unitãţile centralei, vor participa şi secretarii organizaţiilor de partid, directorii şi preşedinţii comitetelor sindicatelor din întreprinderile şi celelalte unitãţi ale centralei. La dezbaterea în consiliul oamenilor muncii al centralei a unor probleme care privesc activitatea unei întreprinderi subordonate centralei vor fi invitaţi şi secretarul organizaţiei de partid, directorul, preşedintele comitetului sindicatului şi secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din întreprinderea respectiva. ART. 48 Consiliul oamenilor muncii al centralei are urmãtoarele atribuţii: a) aproba planurile cincinale şi anuale pe centrala cu respectarea nivelurilor orientative şi normativelor de plan primite de la Comitetul de Stat al Planificarii împreunã cu ministerele; aproba defalcarea indicatorilor de plan pe întreprinderile subordonate şi unitãţile componente şi stabileşte mãsurile necesare pentru realizarea lor; b) aproba pentru întreprinderile subordonate şi unitãţile componente modificãri în structura sortimentelor care alcãtuiesc produsele sau grupele de produse ce se aproba prin plan, determinate de cerinţele justificate ale consumului intern şi de îndeplinirea sarcinilor de export, cu respectarea sarcinii totale prevãzute pentru grupele respective şi încadrarea în volumul de producţie şi echilibrul valutar stabilit prin plan, pe an şi pe trimestre şi fãrã modificarea indicatorilor de baza stabiliţi prin plan şi buget pe centrala; c) aproba planul de cercetare ştiinţificã, dezvoltare tehnologicã şi de introducere rapida în producţie a progresului tehnic, precum şi proiectele de perfecţionare a organizãrii conducerii, producţiei şi a muncii; d) aproba mãsurile de profilare şi specializare a unitãţilor componente; e) aproba preluarea la nivelul centralei a unor atribuţii din domeniul cercetãrii ştiinţifice, proiectãrii, investiţiilor, aprovizionarii şi desfacerii produselor, pregãtirii şi perfecţionãrii personalului muncitor care se justifica economic sa se exercite centralizat, precum şi limitele în care întreprinderile subordonate exercita atribuţiile prevãzute la capitolul I; f) aproba bugetele de venituri şi cheltuieli pe centrala; dezbate periodic activitatea economico-financiarã şi stabileşte mãsuri de imbunatatire a acesteia; aproba situaţia economico-financiarã a întreprinderilor subordonate; aproba cotele de participare a întreprinderilor subordonate pentru acoperirea cheltuielilor centralei; aproba volumul total al cheltuielilor ce se pot face pe seama costurilor de producţie pentru acţiuni de publicitate şi reclama; stabileşte unitãţile componente ce urmeazã sa aibã subcont de decontare la banca, în funcţie de concluziile specifice de desfãşurare a activitãţii acestora; g) aproba structura organizatoricã a centralei elaborata pe baza normelor unitare de structura; aproba regulamentul de organizare şi funcţionare al centralei, regulamentul de ordine interioarã şi regulamentul de funcţionare al consiliului oamenilor muncii; h) propune înfiinţarea şi încadrarea în grade de organizare a unitãţilor fãrã personalitate juridicã - uzine, fabrici, exploatãri şi altele similare; hotãrãşte înfiinţarea şi încadrarea în grade de organizare a secţiilor, atelierelor, santierelor, loturilor şi altor unitãţi de producţie similare din cadrul unitãţilor componente; i) analizeazã periodic şi rãspunde de modul cum se desfãşoarã activitatea de cunoaştere, încadrare, promovare şi perfecţionare a pregãtirii cadrelor; asigura pregãtirea cadrelor necesare noilor obiective ce urmeazã sa se dea în funcţiune; j) stabileşte numãrul de personal tehnic, economic, de alta specialitate şi administrativ pentru întreprinderile subordonate şi unitãţile componente în limita planului de munca şi retribuire aprobat, cu respectarea normelor unitare de structura şi a ponderilor maxime de personal stabilite; adapteaza, între activitãţi, numãrul de personal şi fondul de retribuire, cu respectarea ponderilor de personal aprobate; k) discuta şi se pronunţa asupra propunerilor de numire a noilor cadre de conducere: director general, director general adjunct, director tehnic, director economic, director administrativ, inginer şef, contabil şef şi alte cadre care ocupa funcţii de conducere similare; l) hotãrãşte, în condiţiile legii, încadrarea şi eliberarea din funcţie a directorului sau a conducatorului din întreprinderile subordonate şi celelalte unitãţi componente. Pentru întreprinderile subordonate mari şi complexe, stabilite de ministere, alte organe centrale de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare, numirea şi eliberarea directorului se fac cu acordul ministrului sau conducatorului acestora şi cu avizul organelor interesate; m) analizeazã modul de realizare a mãsurilor privind asigurarea condiţiilor de munca şi de viata ale oamenilor muncii şi îmbunãtãţirea acestora; n) asigura constituirea şi folosirea fondului pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social; o) stabileşte modul de constituire şi utilizare a fondului pentru acţiuni sociale; aproba acordarea de bilete de tratament şi odihna cu reducere pentru personalul distins cu titlul de fruntas în intrecerea socialistã; p) analizeazã îndeplinirea de cãtre unitãţile centralei a sarcinilor ce le revin din hotãrîrile de partid şi din actele normative în vigoare, cu privire la sancţionarea şi reeducarea prin munca a persoanelor care comit abateri şi încãlcãri de la normele de convieţuire socialã şi legile tarii; r) desemneazã membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii; s) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege şi însãrcinãri stabilite de organul cãruia îi este subordonata centrala. ART. 49 Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii se compune din 7 pînã la 13 membri şi este alcãtuit din directorul general care îndeplineşte funcţia de preşedinte, directorii centralei, alte cadre de conducere şi specialişti din cadrul acesteia, precum şi preşedintele comisiei organizaţiilor sindicale din unitãţile centralei. Numãrul membrilor biroului executiv se stabileşte de adunarea generalã a oamenilor muncii, iar componenta nominalã a acestuia, de cãtre consiliul oamenilor muncii al centralei. ART. 50 Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii are urmãtoarele atribuţii: a) organizeazã şi urmãreşte îndeplinirea sarcinilor de plan pe intreaga centrala, pe fiecare întreprindere subordonata şi unitate componenta; ia mãsuri pentru folosirea deplina a capacitãţilor de producţie din unitãţile sale, utilizarea raţionalã a forţei de munca şi pentru valorificarea cît mai completa a potenţialului tehnic şi economic de care dispune centrala; b) urmãreşte realizarea întocmai a sarcinilor ce revin întreprinderilor subordonate din programul unitar de cooperare în producţie, aprobat pe ansamblul centralei; c) ia mãsuri pentru asigurarea în timp util a documentaţiei constructive şi tehnologice la produsele şi procesele tehnologice tipizate sau la cele pentru care aceasta activitate se exercita de centrala; d) asigura baza tehnico-materialã necesarã tuturor întreprinderilor subordonate şi unitãţilor componente pentru realizarea întocmai a sarcinilor de plan; e) ia mãsuri pentru asigurarea din timp a portofoliului de comenzi necesar desfãşurãrii neîntrerupte a producţiei în întreprinderile subordonate şi unitãţile componente; f) aproba balantele materiale pentru care centrala îndeplineşte funcţia de coordonator, precum şi balantele sortimentelor, care compun produsele sau grupele de produse la care balantele se aproba de conducerea organului cãruia îi este subordonata centrala; g) analizeazã şi ia mãsuri pentru îndeplinirea ritmica a planului de export-import, respectarea termenelor de livrare şi realizarea celorlalte obligaţii prevãzute în contracte, ridicarea eficientei activitãţii de comerţ exterior; aproba suplimentari la planul de export, în tot cursul anului, la produsele a cãror balanţa nu se supune aprobãrii Consiliului de Miniştri; h) urmãreşte operativ realizarea investiţiilor, punerea capacitãţilor în funcţiune şi atingerea parametrilor proiectati la termenele prevãzute în plan; i) aproba, în limitele stabilite de lege, documentaţiile tehnico-economice pentru investiţiile prevãzute în plan şi achiziţionarea utilajelor pentru investiţii; numeşte, potrivit legii, comisia de recepţie a obiectivelor de investiţii; aproba punerea în funcţiune şi mãsurile pentru realizarea indicatorilor tehnico-economici la investiţiile din competenta sa de aprobare; j) aproba în cazul propunerilor de invenţii şi inovaţii, potrivit legii, angajarile de cheltuieli pentru proiectare, construire a prototipurilor şi experimentare; aproba proiectele de perfecţionare a organizãrii producţiei şi a muncii; k) aproba planurile de transport cu mijloace proprii pentru unitãţile sale; aproba funcţiile care au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în localitãţile de resedinta; l) aproba transferul de fonduri fixe la alte centrale sau întreprinderi din cadrul aceluiaşi organ central, cãruia îi este subordonata centrala, în limita competentelor stabilite de cãtre acesta; m) aproba scãderea din gestiune a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale şi trecerea acestora pe costuri de producţie în cazurile cînd lipsurile nu se datoresc culpei unei persoane, precum şi a altor pagube, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale; n) aproba preţuri şi tarife la produsele sau serviciile lãsate în competenta centralei precum şi adaosuri sau bonificatii, cu acordul beneficiarului; ia mãsuri pentru asigurarea preţurilor legal aprobate la produsele noi înainte de lansarea lor în fabricaţie, cu excepţiile prevuzute de lege; o) aproba normativele de consum şi de stoc la toate materialele şi produsele din competenta sa; aproba normele şi normativele de munca unificate pe grupe de unitãţi din competenta sa, cu acordul organelor sindicale corespunzãtoare; p) aproba, potrivit legii, retributia tarifara de încadrare şi celelalte drepturi cuvenite personalului din aparatul centralei, precum şi pentru personalul a cãrui numire este de competenta centralei; aproba promovarea în trepte şi gradatii pentru personalul din aparatul centralei şi cel din conducerea unitãţilor subordonate şi reducerea vechimii minime necesare pentru aprovizionare, potrivit reglementãrilor legale; r) aproba, potrivit legii, micşorarea sau anularea cotelor de diminuare a retributiilor în cazul neîndeplinirii sarcinilor, pentru reducerea unitãţilor din subordine; aproba premierea personalului din aparatul centralei, precum şi a personalului de conducere a unitãţilor din subordine; aproba premierea personalului din cadrul unitãţilor subordonate, din fondurile proprii; s) aproba efectuarea de ore suplimentare cu acordul uniunii sindicatelor de ramura, în limitele prevederilor legale; s,) aproba, în condiţiile legii, reduceri de stagiu pentru cadre cu o pregãtire exceptionala care ocupa funcţii de conducere, cu excepţia persoanelor din conducerea centralei; t) aproba numãrul de muncitori specialişti pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unitãţi componente; t,) aproba utilizarea rezervei de plan la fondul de retribuire şi la numãrul de personal, constituitã la nivelul centralei; u) aproba programul de asigurare, pregãtire şi perfecţionare a forţei de munca, în limita planului de şcolarizare şi a fondurilor prevãzute în planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã; v) hotãrãşte încadrarea şi eliberarea din funcţie a sefilor de serviciu, a sefilor de secţie şi a conducãtorilor celorlalte compartimente de munca din structura centralei; aproba încadrarea şi eliberarea din funcţie a directorilor adjuncţi sau a inginerilor şefi, a contabililor şefi şi a altor conducatori pe funcţiuni din întreprinderile subordonate; aproba transferul în interesul serviciului pentru personalul de execuţie al centralei fãrã avizul organelor ierarhice superioare; pentru personalul de specialitate cu pregãtire superioarã din învãţãmînt, sãnãtate sau din alte ramuri ale economiei, transferul în interesul serviciului se va face cu avizul ministerului coordonator respectiv, potrivit legii; x) aproba mãsurile privind asigurarea condiţiilor de munca şi de viata ale oamenilor muncii şi îmbunãtãţirea acestora; indruma, coordoneazã şi controleazã îndeplinirea mãsurilor de protecţie a muncii; y) prezintã rapoarte în fata consiliului oamenilor muncii asupra modului în care a îndeplinit hotãrîrile luate; z) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege şi însãrcinãri stabilite de consiliul oamenilor muncii al centralei. ART. 51 Dispoziţiile art. 40 se aplica în mod corespunzãtor şi membrilor biroului executiv al consiliului oamenilor muncii din cadrul centralelor. ART. 52 Directorul general asigura conducerea curenta şi aduce la îndeplinire hotãrîrile consiliului oamenilor muncii, biroului executiv al acestuia, adunãrii generale a oamenilor muncii şi sarcinile stabilite de organul cãruia îi este subordonata centrala. În acest scop: a) ia mãsurile necesare pentru realizarea tuturor indicatorilor ce revin centralei din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã, precum şi pentru soluţionarea problemelor care conditioneaza îndeplinirea planului de cãtre fiecare întreprindere subordonata; rãspunde pentru adoptarea mãsurilor necesare îndeplinirii integrale şi la timp a sarcinilor de plan; b) urmãreşte creşterea continua a eficientei economice a activitãţii centralei, îmbunãtãţirea nivelului tehnic al produselor şi sporirea ponderii producţiei destinatã exportului, creşterea mai accentuata a productivitatii muncii, folosirea eficienta a fondurilor fixe, reducerea cheltuielilor materiale şi sporirea rentabilitatii produselor, precum şi alte laturi de ordin calitativ ale activitãţii centralei; e) organizeazã activitatea de prognoza, prospectare şi dezvoltare în perspectiva a centralei şi întreprinderilor sale; asigura elaborarea de prognoze pe produse, activitãţi sau subramuri din domeniul sau de activitate; d) stabileşte mãsuri operative care sa asigure îmbunãtãţirea activitãţii de cercetare ştiinţificã, proiectare, investiţii, aprovizionare, desfacere şi a celorlalte activitãţi ce se exercita de centrala pentru întreprinderile subordonate; e) asigura aplicarea mãsurilor de perfecţionare a conducerii şi organizãrii producţiei şi a muncii, elaborarea şi aplicarea studiilor şi proiectelor de organizare; f) asigura controlul activitãţii economico-financiare şi gestionare de fond a unitãţilor; rãspunde pentru luarea mãsurilor necesare asigurãrii integritãţii avutului obştesc, buna gospodãrire a fondurilor materiale şi bãneşti, respectarea normelor disciplinei socialiste şi da dispoziţii în limita competentelor legale, pentru recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc; aproba transferul de fonduri fixe între întreprinderile centralei; g) aproba listele de produse, mãrfuri, ambalaje şi materiale care întrunesc condiţiile de compensare pentru unitãţile în subordine, potrivit normelor legale; h) aproba delegarile de atribuţii pe trepte ierarhice şi compartimente de munca pe baza structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a centralei; i) încadreazã şi elibereazã din funcţie personalul de execuţie din centrala şi alt personal care nu este prevãzut în competenta organelor de conducere colectivã; j) asigura aplicarea principiului muncii colective în activitatea desfasurata de consiliul oamenilor muncii şi biroul executiv al acestuia; urmãreşte ca fiecare membru al consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv sa participe activ la rezolvarea problemelor şi sa îndeplineascã sarcinile ce-i sînt încredinţate; k) asigura informarea operativã a membrilor consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv al acestuia asupra desfãşurãrii activitãţii centralei; l) organizeazã controlul îndeplinirii sarcinilor în cadrul centralei şi unitãţilor din subordine şi urmãreşte aplicarea mãsurilor aprobate, informeazã consiliul oamenilor muncii şi biroul executiv asupra mãsurilor luate pe parcurs; m) ia mãsuri pentru cunoaşterea de cãtre întregul personal muncitor a hotãrîrilor de partid şi a actelor normative ce vizeazã activitatea centralei; ia mãsuri pentru aplicarea întocmai a acestora. ART. 53 Directorul general angajeazã centrala în raporturile cu persoanele juridice şi fizice precum şi în fata organelor jurisdicţionale. De asemenea, poate da împuternicire de reprezentare în acest scop şi altor cadre din unitatea respectiva. ART. 54 În cadrul centralei funcţioneazã consiliul tehnico-economic, organ consultativ al consiliului oamenilor muncii. Componenta consiliului tehnico-economic, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia, se aproba de consiliul oamenilor muncii. Secţiunea a III-a Dispoziţii comune pentru consiliile oamenilor muncii şi birourile executive ale acestora ART. 55 Conducerea colectivã a activitãţii operative a unitãţilor socialiste se realizeazã de biroul executiv al consiliului oamenilor muncii. ART. 56 Organele de conducere colectivã au caracter deliberativ, desfasurindu-şi activitatea în prezenta a cel puţin doua treimi din numãrul membrilor şi adopta hotãrîri cu votul a cel puţin jumãtate plus unu din numãrul membrilor ce le compun. În cazurile în care preşedintele sau prim-vicepreşedintele consiliului oamenilor muncii de la întreprindere sau, dupã caz, preşedintele sau vicepreşedintele consiliului oamenilor muncii de la centrala, au pãreri diferite fata de majoritatea membrilor consiliului, problema asupra cãreia nu s-a realizat un acord se supune organului ierarhic superior pentru a decide. În caz de divergenta între preşedinte şi majoritatea membrilor biroului executiv al consiliului oamenilor muncii, problema asupra cãreia nu s-a realizat un acord se supune consiliului oamenilor muncii pentru a decide. Hotãrîrile consiliului oamenilor muncii şi ale biroului executiv se consemneazã în scris precizîndu-se sarcinile trasate precum şi persoanele rãspunzãtoare de aducerea lor la îndeplinire. Lucrãrile de secretariat ale organelor de conducere colectivã se ţin de şeful compartimentului planificare sau financiar sau de o alta persoana din aceste compartimente, desemnate de biroul executiv. ART. 57 Şedinţele de lucru ale consiliului oamenilor muncii au loc o data pe trimestru la centrale şi o data pe luna la întreprinderi; şedinţele de lucru ale biroului executiv al consiliului oamenilor muncii au loc decadal atît la centrala, cît şi la întreprindere. Şedinţele de lucru ale consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv pot avea loc şi ori de cîte ori este nevoie, la initiativa preşedintelui, prim-vicepreşedintelui sau la cererea a cel puţin o treime din numãrul membrilor. ART. 58 Pentru analiza unor probleme de mare complexitate sau care intereseazã intreaga activitate a centralei, respectiv a întreprinderii, precum şi pentru elaborarea unor propuneri de rezolvare a acestora, organele de conducere colectivã pot constitui grupe de lucru cuprinzînd specialişti din cadrul unitãţii sau din afarã acesteia; pentru specialiştii din alte unitãţi se va cere acordul conducerii acestora. ART. 59 La şedinţele consiliilor oamenilor muncii şi birourilor executive pot fi invitaţi delegaţi ai organelor centrale, ai bãncilor, organizaţiilor economice şi instituţiilor interesate în examinarea problemelor puse în discuţie; de asemenea, în funcţie de specificul problemelor ce urmeazã a fi analizate, pot fi invitaţi specialişti atît din cadrul unitãţii, cît şi din afarã acesteia. La şedinţele consiliului oamenilor muncii din întreprinderi va participa un reprezentant al consiliului oamenilor muncii al centralei sau al organului cãruia îi este subordonata întreprinderea. ART. 60 Consiliile oamenilor muncii au obligaţia sa prezinte în fata adunãrii generale a oamenilor muncii bilanţul activitãţii unitãţii, situaţia economicã şi financiarã a acesteia, sarcinile pentru perioada urmãtoare şi mãsurile organizatorice şi tehnice în vederea realizãrii lor. Consiliile oamenilor muncii rãspund în fata adunãrilor generale ale oamenilor muncii de modul cum s-au realizat sarcinile de plan şi mãsurile cu privire la asigurarea condiţiilor de munca ale personalului muncitor, precum şi pentru îndeplinirea tuturor atribuţiilor ce revin consiliului. Biroul executiv rãspunde fata de consiliul oamenilor muncii pentru intreaga activitate pe care o desfãşoarã, pentru modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile ce i-au revenit, potrivit legii. ART. 61 Consiliile oamenilor muncii şi birourile executive ale acestora rãspund de activitatea unitãţilor respective fata de conducerea colectivã a organului ierarhic superior; totodatã, fiecare membru rãspunde în fata organului de conducere colectivã din care face parte, precum şi fata de oamenii muncii care i-au ales, atît pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt repartizate, cît şi pentru intreaga activitate a unitãţii. Membrii consiliului oamenilor muncii, dupã alegerea sau numirea lor în organul de conducere colectivã depun jurãmîntul de credinţa şi devotament fata de Republica Socialistã România. Jurãmîntul se depune în fata adunãrii generale a oamenilor muncii. Secţiunea a IV-a Adunarea generalã a oamenilor muncii ART. 62 Adunarea generalã a oamenilor muncii constituie forma superioarã de realizare a autoconducerii muncitoresti, forul prin care clasa muncitoare asigura conducerea întregii activitãţi economico-sociale, cadrul larg democratic de participare organizatã a tuturor oamenilor muncii la dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de elaborarea şi îndeplinirea planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, de intarire a autogestiunii economico-financiare şi de satisfacerea nevoilor social-culturale în cadrul programului de creştere continua a nivelului de trai stabilit de partid şi de stat. Expresie a democratismului orinduirii socialiste, adunarea generalã exercita controlul asupra organelor de conducere ale unitãţii şi reprezintã, în acelaşi timp, un mijloc de dezvoltare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, de intarire a disciplinei şi responsabilitãţii lor sociale, de stimulare a iniţiativei creatoare a maselor pentru buna gospodãrire a avutului obştesc. Adunarea generalã a oamenilor muncii asigura promovarea celor mai valoroase cadre în organele de conducere colectivã şi exercita un control permanent asupra activitãţii acestora. ART. 63 Adunãri generale ale oamenilor muncii se organizeazã la toate întreprinderile şi centralele, precum şi la celelalte unitãţi socialiste care sînt organizate şi funcţioneazã potrivit reglementãrilor legale privind întreprinderile sau centralele. La întreprinderile mari sau cu larga raspindire teritorialã se organizeazã adunãri generale ale reprezentanţilor oamenilor muncii; pentru acestea se vor organiza în prealabil adunãri ale oamenilor muncii pe secţii, ateliere, sectoare, santiere, uzine, exploatãri şi altele similare în care se vor alege prin vot deschis reprezentanţii oamenilor muncii pentru adunarea generalã pe întreprindere. ART. 64 Adunarea generalã a oamenilor muncii are urmãtoarele atribuţii principale: a) dezbate şi adopta planul cincinal şi planurile anuale, bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi programele de mãsuri necesare pentru îndeplinirea şi depãşirea sarcinilor ce revin unitãţii din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã pentru mobilizarea întregului potenţial tehnic şi economic care sa conducã la ridicarea nivelului tehnicii calitativ al producţiei, creşterea mai accentuata a productivitatii, muncii, folosirea cu eficienta sporitã a capacitãţilor de producţie, a tuturor fondurilor fixe, creşterea gradului de valorificare a resurselor materiale şi energetice şi reducerea cheltuielilor materiale, sporirea ponderii producţiei destinate exportului, îmbunãtãţirea condiţiilor de munca şi social-culturale ale întregului personal muncitor; b) aproba angajamentele colectivului de munca privind depãşirea indicatorilor de plan, precum şi mãsurile tehnice şi organizatorice care sa asigure îndeplinirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate; c) aproba contractul colectiv de munca, care se semneazã de cãtre preşedintele biroului executiv din partea organului de conducere colectivã şi de cãtre preşedintele comitetului sindicatului din partea oamenilor muncii; d) dezbate şi aproba planul de venituri şi cheltuieli pentru fondul destinat acţiunilor sociale; e) stabileşte obiectivele cu caracter social (cluburi, cantine şi altele asemenea) ce urmeazã a fi construite din economiile ce se realizeazã la obiectivele de investiţii, precum şi fondurile ce urmeazã a fi alocate în acest scop; f) analizeazã mersul îndeplinirii sarcinilor de plan, al angajamentelor şi al prevederilor din contractul colectiv de munca, pe baza dãrii de seama prezentatã de consiliul oamenilor muncii şi adopta mãsuri în vederea îmbunãtãţirii activitãţii în perioada urmãtoare; g) aproba programul de elaborare şi reexaminare a normelor şi normativelor de munca; analizeazã modul cum s-au adus la îndeplinire mãsurile stabilite în şedinţa anterioarã; h) analizeazã activitatea desfasurata pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, asimilarea de produse şi tehnologii noi, promovarea progresului tehnic în toate sectoarele de activitate, valorificarea rapida în producţie a cercetãrilor ştiinţifice încheiate; i) repartizeazã fondul de participare la beneficii pe destinaţii legale, în raport cu contribuţia adusã la dezvoltarea societãţii, cu vechimea în unitate; j) analizeazã şi stabileşte mãsuri pentru continua imbunatatire a activitãţii de ridicare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, pentru îmbunãtãţirea activitãţii de educaţie politica şi cultural-sportiva a maselor; k) aproba darea de seama anuala, pe baza de bilanţ, asupra activitãţii unitãţii şi a organului de conducere colectivã, modul de utilizare a beneficiilor în condiţiile şi dupã criteriile prevãzute prin dispoziţii legale; l) aproba numãrul de membri în consiliul oamenilor muncii al unitãţii, numãrul de membri în biroul executiv al acestuia, precum şi numãrul de reprezentanţi ai oamenilor muncii în consiliu; m) alege reprezentanţii oamenilor muncii care fac parte din organele de conducere colectivã şi hotãrãşte revocarea celor care nu au desfãşurat o activitate corespunzãtoare; n) desemneazã persoanele care vor îndeplini funcţiile de preşedinte, prim-vicepreşedinte şi vicepreşedinte în consiliile oamenilor muncii potrivit prevederilor de la art. 35 şi art. 46; o) alege un reprezentant al oamenilor muncii, muncitor care lucreazã direct în producţie, în funcţia de vicepreşedinte al consiliului oamenilor muncii al întreprinderii; p) confirma anual în funcţie cadrele din conducerea unitãţii: directorul, directorul adjunct tehnic şi de producţie sau inginerul şef, directorul adjunct comercial, contabilul şef, precum şi alte cadre care ocupa funcţii de conducere similare; r) confirma anual în funcţie preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii consiliului oamenilor muncii, prevãzuţi la art. 35 şi 46; s) se pronunţa asupra propunerilor de promovare în funcţii de conducere a unor cadre din unitate, ţinînd seama de pregãtirea politica, profesionalã şi de aportul acestora la buna desfãşurare a activitãţii; între şedinţele în plen consultarea oamenilor muncii se face în adunãrile organizate pe secţii, ateliere sau alte unitãţi de producţie similare în care persoana respectiva îşi desfãşoarã activitatea; t) hotãrãşte eliberarea din funcţie a cadrelor din conducerea unitãţii care au savirsit abateri grave de la disciplina muncii, de la normele eticii şi echitãţii socialiste sau care dau dovada de lipsa de rãspundere în realizarea planului; între şedinţele în plen ale adunãrii generale, hotãrîrea se ia de adunãrile oamenilor muncii organizate pe secţii, ateliere sau alte unitãţi de producţie similare, urmînd sa fie supusã spre confirmare la prima adunare generalã a oamenilor muncii pe intreaga unitate. Pentru ceilalţi oameni ai muncii din unitãţi care au savirsit asemenea abateri, adunãrile generale ale oamenilor muncii sau adunãrile oamenilor muncii pe secţii, ateliere sau alte unitãţi de producţie similare, în care persoana respectiva îşi desfãşoarã activitatea, pot hotãrî desfacerea contractului de munca. Hotãrîrile se adopta cu majoritatea voturilor membrilor ce compun adunarea şi sînt definitive; u) aproba modificarea profilului de fabricaţie al întreprinderii, precum şi structura organizatoricã a acesteia; v) aproba, în condiţiile legii, propunerile de scoatere din funcţiune a fondurilor fixe şi de declasare a bunurilor materiale şi stabileşte mãsuri privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; x) hotãrãşte asupra numãrului de personal ce se încadreazã în întreprinderi în strinsa corelare cu indicatorii de plan, cu programele de producţie rezultate din contractele economice, precum şi cu posibilitãţile de asigurare a fondurilor de retribuire; hotãrãşte asupra repartizãrii personalului muncitor pe secţii, fabrici, compartimente de conceptie şi functionale; încadrarea în munca sau desfacerea contractului de munca pentru personalul din secţii, ateliere sau formaţii de lucru se hotãrãşte de adunãrile oamenilor muncii ale acestor unitãţi. În cazul în care adunarea generalã nu confirma în funcţie cadrele prevãzute la lit. p) şi r), organele corespunzãtoare care le-au numit sau, dupã caz, ales sînt obligate sa ia mãsuri pentru înlocuirea acestora, în termen de cel mult 30 de zile. ART. 65 Adunãrile generale ale oamenilor muncii şi adunãrile generale ale reprezentanţilor oamenilor muncii - denumite în continuare adunãri generale - sînt valabil constituite dacã participa cel puţin doua treimi din numãrul personalului muncitor, respectiv din numãrul reprezentanţilor oamenilor muncii sau al membrilor din care se compune adunarea generalã respectiva. La adunãrile generale pe întreprinderi vor participa membrii consiliului oamenilor muncii, reprezentanţi ai organelor ierarhice superioare unitãţii, precum şi ai organelor de partid şi organizaţiilor de masa. Adunarea generalã îşi desfãşoarã activitatea prin dezbateri în plen, prin organizarea de adunãri ale oamenilor muncii pe secţii, ateliere sau alte unitãţi de producţie, prin activitatea comisiilor pe domenii şi alte forme de participare a oamenilor muncii la conducerea unitãţii. ART. 66 Numãrul reprezentanţilor oamenilor muncii aleşi pentru adunãrile generale pe întreprindere se stabileşte de comitetul sindicatului împreunã cu consiliul oamenilor muncii, în funcţie de numãrul personalului muncitor şi de posibilitãţile concrete de desfãşurare a adunãrii respective. Reprezentanţii oamenilor muncii pentru adunarea generalã vor fi aleşi pe o perioada de un an. În cazul neîndeplinirii sarcinilor de plan, ca urmare a unei activitãţi proprii necorespunzãtoare sau în cazul unor abateri disciplinare sãvîrşite de reprezentanţii oamenilor muncii în perioada pentru care au fost aleşi, cei în cauza vor putea fi revocaţi şi înlocuiţi de adunãrile oamenilor muncii pe secţii, ateliere, sectoare, santiere, exploatãri, de care au fost aleşi. ART. 67 Adunãrile generale din întreprinderi se convoacã semestrial în şedinţe ordinare, de comitetul sindicatului, de comun acord cu consiliul oamenilor muncii. Adunarea generalã mai poate fi convocatã la cererea a cel puţin o treime din numãrul oamenilor muncii sau al reprezentanţilor acestora, dupã caz. Pentru dezbaterea şi adoptarea sarcinilor ce revin unitãţilor din planul naţional unic de dezvoltare economico-socialã se organizeazã o adunare generalã în cursul trimestrului III al anului premergãtor anului de plan. Adunãri generale pot fi convocate în cursul anului, pentru examinarea unor proiecte de acte normative de interes general supuse dezbaterii publice sau a unor acte normative care privesc perfecţionarea activitãţii unitãţilor socialiste. În unitãţile cu activitate sezoniera, adunãrile generale se vor organiza la începutul şi încheierea campaniilor. ART. 68 Adunarea generalã a oamenilor muncii pe centrala se compune din membrii consiliului oamenilor muncii al centralei, şi consiliilor oamenilor muncii din întreprinderile subordonate şi unitãţile componente sau ai birourilor executive ale acestora, precum şi din reprezentanţi ai oamenilor muncii din unitãţile centralei, al cãror numãr se stabileşte de conducerea centralei împreunã cu comisia organizaţiilor sindicale ale unitãţilor centralei. La adunãrile generale pe centrale vor participa din partea ministerelor, a celorlalte organe centrale sau locale, ministrul sau, dupã caz, conducãtorul organului central sau local, adjuncţi ai acestora sau alţi membri ai consiliului de conducere; la adunarea generalã va participa, de asemenea, reprezentantul sindicatelor, delegat de uniunea sindicatelor de ramura. ART. 69 Adunarea generalã pe centrala se convoacã o data pe an de comisia organizaţiilor sindicale ale unitãţilor centralei de acord cu consiliul oamenilor muncii şi are loc dupã încheierea bilanţului anual şi desfãşurarea adunãrilor generale ale oamenilor muncii din unitãţile subordonate. Prevederile alin. 2 şi 3 ale art. 67 se aplica şi pentru adunãrile generale pe centrale. ART. 70 Comisia organizaţiilor sindicale ale unitãţilor centralei şi consiliul oamenilor muncii al centralei sau, dupã caz, comitetul sindicatului şi consiliul oamenilor muncii al întreprinderii, rãspund pentru organizarea adunãrilor generale şi asigura pregãtirea materialelor ce se supun dezbaterii, aduc la cunostinta oamenilor muncii ordinea de zi, organizeazã alegerea reprezentanţilor oamenilor muncii pentru adunãrile generale şi asigura condiţiile bunei desfasurari a acestora. ART. 71 Pentru desfãşurarea lucrãrilor adunarea generalã alege un prezidiu, prin vot deschis, din rindul participanţilor. Adunarea generalã din întreprindere este condusã de preşedintele comitetului sindicatului, iar cea din centrala, de cãtre un membru al prezidiului desemnat de acesta. ART. 72 Consiliile oamenilor muncii au obligaţia de a analiza propunerile fãcute în adunãrile generale, de a lua mãsuri pentru aplicarea celor care se dovedesc eficiente. Propunerile fãcute în cadrul adunãrilor generale, care depãşesc posibilitãţile de soluţionare ale organelor de conducere colectivã, se vor inainta organului cãruia îi este subordonata unitatea respectiva, care în termen de 30 de zile va rãspunde asupra modului de rezolvare; consiliile oamenilor muncii din centrale vor informa organele de conducere colectivã din întreprinderi, iar acesta din urma întregul personal muncitor, în termen de 30 de zile, asupra modului în care au fost rezolvate. ART. 73 Adunãrile generale pe centrale şi întreprinderi exercita controlul asupra activitãţii consiliilor oamenilor muncii ale acestora. În cazul în care adunarea generalã considera ca nesatisfacatoare activitatea consiliului oamenilor muncii sau a unor membri ai acestuia, conducerea organului cãruia îi este subordonata unitatea respectiva este obligatã sa analizeze cauzele şi în termen de 15 zile sa ia mãsurile necesare care pot ajunge pînã la înlocuirea acelor membri care au desfãşurat o activitate necorespunzãtoare, informind consiliile unitãţilor în subordine şi oamenii muncii asupra mãsurilor luate. CAP. 4 Îndatoririle şi rãspunderile personalului muncitor ART. 74 Oamenii muncii în calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, de producãtori şi beneficiari ai valorilor materiale şi spirituale, poarta rãspunderea directa pentru conducerea şi bunul mers al întregii activitãţi în unitatea din care fac parte, pentru gospodãrirea judicioasã şi eficienta a bunurilor ce le sînt încredinţate spre administrare, pentru creşterea contribuţiei fiecãrei unitãţi la dezvoltarea generalã a societãţii, la ridicarea nivelului de trai al populaţiei, la propãşirea şi apãrarea tarii. În conformitate cu principiile democraţiei muncitoresti, oamenii muncii au dreptul şi îndatorirea de a se pronunţa asupra tuturor problemelor care privesc organizarea şi conducerea producţiei, asigurarea condiţiilor de munca şi de trai, de a participa nemijlocit la elaborarea şi adoptarea hotãrîrilor şi rãspund de explicarea lor ferma în unitatea din care fac parte. ART. 75 Fiecare om al muncii, incadrindu-se în colectivul unei unitãţi socialiste, rãspunde de îndeplinirea exemplara a sarcinilor ce îi revin din plan, de respectarea stricta a disciplinei tehnologice, de folosirea integrala a timpului de lucru şi are îndatorirea sa acţioneze pentru ridicarea continua a nivelului tehnic şi calitativ al produselor, introducerea şi generalizarea progresului tehnic, creşterea productivitatii muncii, sporirea eficientei economice a întregii activitãţi. ART. 76 Pentru folosirea completa a capacitãţilor de producţie, oamenii muncii au obligaţia sa asigure utilizarea cu randamente superioare şi exploatarea în condiţii de deplina siguranta a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, realizarea la termen a tuturor lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii a fondurilor fixe, creşterea continua a indicelui de utilizare a acestora. ART. 77 Pentru a asigura gospodãrirea judicioasã a mijloacelor materiale şi celorlalte resurse alocate, personalul muncitor are obligaţia sa asigure utilizarea eficienta a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, sporirea gradului de valorificare a acestora, recuperarea tuturor resurselor materiale şi energetice refolosibile. Fiecare om al muncii rãspunde, la locul sau de producţie, de respectarea consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibil şi energie şi are, totodatã, obligaţia sa acţioneze pentru realizarea de economii, sa asigure luarea mãsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel, înlãturarea oricãrei neglijente în pãstrarea şi administrarea bunurilor. ART. 78 Contribuţia fiecãrei persoane, prin munca depusa pentru realizarea sarcinilor ce revin unitãţii, constituie criteriul fundamental pentru determinarea retribuirii, participarea la împãrţirea beneficiilor şi stabilirea celorlalte drepturi legate de activitatea sa. ART. 79 În cadrul colectivului în care este încadrat, personalul muncitor rãspunde de respectarea ordinii şi disciplinei în munca, a normelor eticii şi echitãţii socialiste, de dezvoltarea relaţiilor de colaborare şi întrajutorare tovaraseasca, de asigurarea unui climat de disciplina muncitoreasca în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin. Totodatã, personalul muncitor are îndatorirea sa-şi perfecţioneze pregãtirea profesionalã şi de specialitate, sa-şi lãrgeascã continuu orizontul de cunoaştere, sa dea dovada de o inalta constiinta profesionalã, de spirit creator, daruire şi competenta în munca. În intreaga lor activitate, oamenii muncii trebuie sa manifeste combativitate şi intransigenta fata de cei care incalca ordinea şi disciplina, au o atitudine de superficialitate şi lipsa de rãspundere în munca, şi sa formeze o opinie de masa care sa asigure educarea acestora sau, dupã caz, tragerea lor la rãspundere. ART. 80 Ca membru al colectivului de munca, fiecare persoana rãspunde de apãrarea proprietãţii obşteşti, de dezvoltarea continua a acesteia şi este obligatã sa lupte cu toatã hotãrîrea impotriva oricãror sustrageri de bunuri din avutia nationala şi sa ia toate mãsurile necesare pentru evitarea degradãrii bunurilor. ART. 81 Personalul muncitor care pleacã dintr-o unitate pentru a se încadra, în condiţiile legii, la o alta unitate, este obligat sa solicite caracterizarea activitãţii sale din partea organului de conducere colectivã şi a organului sindical de la unitatea de unde pleacã. Încadrarea în munca la o noua unitate se va putea face numai tinindu-se seama şi de aprecierile cuprinse în caracterizarea obţinutã în condiţiile alin. 1. CAP. 5 Organizarea şi funcţionarea unitãţilor economice fãrã personalitate juridicã ART. 82 Centralele şi întreprinderile pot avea în structura de producţie, în funcţie de obiectul lor de activitate, unitãţi componente - uzine, fabrici, exploatãri, grupuri de santiere, secţii, santiere, ateliere, loturi, sectoare, autobaze, depozite şi alte unitãţi similare - cu gestiune economicã, fãrã personalitate juridicã. Unitãţile economice fãrã personalitate juridicã prevãzute la alin. 1 se organizeazã potrivit normelor unitare de structura aprobate pentru ramurile sau domeniile de activitate respective. ART. 83 Unitãţile componente prevãzute în articolul precedent se înfiinţeazã dupã cum urmeazã: a) fabrici, uzine, exploatãri, grupuri de santiere şi altele cu organizare asemãnãtoare - prin ordinul ministrului, pe baza hotãrîrii consiliului de conducere al ministerului, respectiv prin decizia comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti; înfiinţarea de uzine şi fabrici în cadrul întreprinderilor se face cu acordul Consiliului Organizãrii Economico-Sociale; b) secţii, santiere, ateliere, loturi, depozite şi altele similare - prin decizia directorului sau a directorului general, pe baza hotãrîrii consiliului oamenilor muncii al întreprinderii sau centralei în cadrul cãreia funcţioneazã unitatea. Prin actul de înfiinţare se stabilesc denumirea, sediul şi obiectul de activitate al acestor unitãţi. Desfiinţarea, modificarea denumirii, sediului sau obiectului de activitate, precum şi reorganizarea unitãţilor componente ale centralelor şi întreprinderilor, se fac de organul care le-a înfiinţat. Încadrarea în grade de organizare a unitãţilor componente ale centralelor şi întreprinderilor se face, pe baza metodologiei, de gradare aprobatã prin decret al Consiliului de Stat, de cãtre organele care au în competenta lor înfiinţarea acestor unitãţi. ART. 84 Centralele şi întreprinderile, raminind titulare ale dreptului de administrare directa, pot inzestra, la înfiinţare, unitãţile economice fãrã personalitate juridicã cu fonduri fixe şi le pot dota cu mijloace circulante necesare desfãşurãrii activitãţii, stabilind şi modul de utilizare a acestora. ART. 85 Unitãţile componente ale centralelor şi întreprinderilor pot avea independenta operativã, subcont la banca, pot beneficia de credite bancare, pot avea relaţii economice şi financiare, în limita competentelor stabilite de conducerile centralei sau întreprinderii de care aparţin. Şefii unitãţilor componente pot încheia contracte cu persoane fizice şi juridice, pe baza împuternicirii de reprezentare data de centrala sau întreprindere. Fabricile, uzinele, grupurile de santiere şi alte unitãţi similare fãrã personalitate juridicã au plan propriu şi buget de venituri şi cheltuieli, parte integrantã a planului şi bugetului întreprinderii sau centralei de care aparţin. Aceste unitãţi pot utiliza şi funcţia de contabil şef, dacã prin normele de structura specifice nu se prevede altfel. ART. 86 În funcţie de amplasarea teritorialã, mãrimea, complexitatea şi condiţiile specifice de producţie, conducerile centralei sau întreprinderii pot stabili ca o parte din atribuţiile prevãzute la capitolul I pentru întreprinderi sa se exercite în anumite limite de cãtre unitãţile componente. Atribuţiile care n-au fost delegate acestor unitãţi se vor exercita în continuare în mod centralizat, creîndu-se astfel condiţii ca unitãţile componente sa se concentreze asupra realizãrii calitative, cantitative şi în condiţii de eficienta sporitã a producţiei. ART. 87 Unitãţi cu gestiune economicã fãrã personalitate juridicã se pot organiza în mod excepţional, potrivit legii, şi în subordinea unor instituţii de stat. Înfiinţarea unor astfel de unitãţi se aproba, în funcţie de subordonarea lor, de ministere, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. ART. 88 Consilii ale oamenilor muncii şi birouri executive ale acestora se pot organiza şi la unitãţile economice fãrã personalitate juridicã - uzine, fabrici, exploatãri, grupuri de santiere, staţii de utilaj transport, autobaze, mari secţii de producţie şi alte unitãţi cu organizare similarã - stabilite de consiliul oamenilor muncii al centralei sau întreprinderii din care fac parte, cu acordul biroului executiv al consiliului de conducere al ministerului sau, dupã caz, al comitetului executiv al consiliului popular judeţean. Prevederile privind organizarea şi funcţionarea consiliilor oamenilor muncii şi birourilor executive ale acestora, stabilite pentru întreprinderi, se aplica în mod corespunzãtor şi unitãţilor economice fãrã personalitate juridicã prevãzute la alineatul precedent. În cazul în care nivelul acestor unitãţi nu sînt constituite organizaţii de partid, secretarul uneia din organizaţiile de partid din unitate, stabilit de organul de partid ierarhic superior, îndeplineşte funcţia de preşedinte al consiliului oamenilor muncii. Consiliile oamenilor muncii ale centralelor şi întreprinderilor vor adapta în mod corespunzãtor atribuţiile ce revin organelor de conducere colectivã ale unitãţilor componente în funcţie de sarcinile şi limitele de competenta pe care le-au acordat fiecãrei unitãţi. ART. 89 La uzine, fabrici, exploatãri, grupuri de santiere, secţii, santiere, ateliere, loturi, autobaze şi celelalte unitãţi componente se organizeazã adunãri ale oamenilor muncii. Adunãrile oamenilor muncii din unitãţile componente aplica, corespunzãtor atribuţiilor stabilite pentru unitatea respectiva, prevederile din prezenta lege privind adunãrile generale ale oamenilor muncii din întreprinderi. Ele se desfãşoarã în perioada premergãtoare desfãşurãrii adunãrilor generale de la întreprinderi. La adunãrile oamenilor muncii din unitãţile economice fãrã personalitate juridicã participa membri ai consiliului oamenilor muncii sau biroului executiv pe centrala sau întreprinderi, reprezentanţi ai secţiilor cu care colaboreazã în producţie, alte cadre care concura la bunul mers al unitãţii. ART. 90 Atribuţiile şi sarcinile pe care le au şefii de ateliere, loturi, secţii, santiere, uzine, fabrici şi de alte unitãţi economice fãrã personalitate juridicã sînt cuprinse în regulamentul de organizare şi funcţionare al întreprinderii sau centralei de care aparţin unitãţile respective. CAP. 6 Reguli privind buna funcţionare, exploatare şi întreţinere a instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întãrirea ordinii şi disciplinei în munca în unitãţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare ART. 91 Organizarea activitãţii în unitãţile care au în dotare instalaţii, utilaje şi maşini cu regim de funcţionare continuu sau cu grad ridicat de pericol în exploatare, din ramurile chimiei, minelor, petrolului, metalurgiei, construcţiilor de maşini, energiei electrice şi termice, materialelor de construcţii, industriei lemnului, celulozei şi hirtiei şi alte sectoare, trebuie sa asigure desfãşurarea neîntreruptã a proceselor de producţie potrivit regimului de lucru aprobat; respectarea cu stricteţe a disciplinei tehnologice, a tuturor regulilor de ordine şi disciplina a muncii, prevenirea oricãror avarii, explozii, incendii sau alte accidente tehnice. În îndeplinirea obligaţiilor de munca, personalul unitãţilor prevãzute la alin. 1, indiferent de funcţia pe care o are, rãspunde direct de respectarea cu stricteţe a normelor referitoare la desfãşurarea proceselor de producţie, de asigurarea ordinii la locul de munca, de preintimpinarea şi înlãturarea oricãror situaţii care ar pune în pericol viata şi sãnãtatea oamenilor ori funcţionarea neîntreruptã şi în condiţii de deplina siguranta a instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor din dotarea unitãţilor. ART. 92 Personalul muncitor care lucreazã la instalaţii, utilaje sau maşini cu regim de lucru continuu sau grad ridicat de pericol în exploatare este obligat sa cunoascã caracteristicile constructive şi functionale ale acestora, sa respecte cu stricteţe normele tehnice de exploatare şi întreţinere, precum şi normele de protecţie a muncii şi de prevenire a incendiilor, sa asigure supravegherea permanenta a utilajelor, precum şi evitarea oricãror avarii sau întreruperi accidentale. Se interzice personalului prevãzut la alin. 1 pãrãsirea locului de munca, lãsarea fãrã supraveghere a instalaţiilor, utilajelor sau maşinilor la care lucreazã; introducerea în unitate a unor materiale ori produse care ar putea provoca incendii sau explozii. În timpul programului de lucru, personalul prevãzut la alin. 1 poate pleca de la locul de munca numai dacã necesitãţile o impun, cu aprobarea maistrului sau a altui conducãtor al formatiei de lucru şi numai dupã ce acesta a desemnat o alta persoana pentru a asigura supravegherea masinii, utilajului sau instalaţiei respective. La terminarea programului, încetarea activitãţii personalului muncitor se face numai dupã predarea masinii, utilajului sau instalaţiei de care rãspunde lucrãtorul din schimbul urmãtor în prezenta inginerului de schimb, şefului de instalatie, maistrului sau a altui conducãtor al formatiei de lucru din schimbul care preia activitatea. Persoanelor care se prezintã la programul de lucru sub influenta alcoolului li se interzice accesul în unitate şi li se aplica sancţiunile prevãzute de lege. Se interzice personalului muncitor sa introducã sau sa consume în unitate bãuturi alcoolice ori sa faciliteze sãvîrşirea acestor fapte. Nerespectarea obligaţiilor prevãzute în prezentul articol se sancţioneazã penal şi, dupã caz, contraventional sau disciplinar, precum şi material ori civil, potrivit legii. ART. 93 Şefii secţiilor şi ai altor compartimente de producţie, maistrii şi ceilalţi conducatori ai formatiilor de lucru rãspund de realizarea condiţiilor necesare pentru funcţionarea neîntreruptã şi în deplina siguranta a instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, prevenirea accidentelor sau incendiilor, de dotarea locurilor de munca cu prescripţiile tehnice de exploatare necesare, de efectuarea la timp a reviziilor tehnice şi reparaţiilor planificate, de luarea tuturor mãsurilor pentru evitarea oricãror avarii sau întreruperi accidentale. Şefii de secţii, maistrii şi ceilalţi conducatori ai proceselor de producţie sînt obligaţi sa asigure întãrirea ordinii şi disciplinei la fiecare loc de munca, supravegherea permanenta a personalului, respectarea riguroasã de cãtre executant a tehnologiilor de fabricaţie şi a instrucţiunilor de exploatare şi sa controleze la intrarea în schimb dacã personalul din subordine este apt sa-şi îndeplineascã sarcinile de serviciu. ART. 94 La unitãţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de periculozitate, persoanele care asigura asistenta tehnica pe schimb, precum şi cele care sînt autorizate sa dispunã oprirea sau punerea în funcţiune a instalaţiilor, se stabilesc prin decizia conducatorului unitãţii. ART. 95 Conducerile unitãţilor care au în dotare instalaţii, utilaje şi maşini cu regim continuu de funcţionare sau cu grad ridicat de periculozitate rãspund de luarea tuturor mãsurilor necesare pentru buna organizare şi desfãşurare a proceselor de producţie, în condiţii de deplina siguranta, pentru supravegherea permanenta a utilajelor, verificarea punctelor de control şi comanda, respectarea tehnologiilor, a tuturor normelor de exploatare, întreţinere, reparaţii, protecţia muncii, prevenire a incendiilor, pentru instruirea temeinica a personalului, întãrirea ordinii şi disciplinei, organizarea controlului sistematic al îndeplinirii îndatoririlor de cãtre fiecare lucrator, evitarea oricãror întreruperi accidentale ale producţiei, tragerea la rãspundere a celor care incalca obligaţiile de serviciu ce le revin. Regulamentele de exploatare ale instalaţiilor şi utilajelor, în baza cãrora se asigura organizarea şi conducerea tehnica a proceselor de producţie la fiecare loc de munca, se elaboreazã în conformitate cu documentaţiile tehnice şi se aproba de cãtre organul ierarhic superior al unitãţii, dupã însuşirea lor de cãtre organul de conducere colectivã al acesteia. ART. 96 Ministerele economice rãspund împreunã cu centralele şi întreprinderile din subordine de luarea tuturor mãsurilor necesare pentru funcţionarea în condiţii de deplina siguranta a instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, evitarea avariilor, incendiilor, exploziilor sau altor accidente tehnice, respectarea regimului de lucru aprobat, întãrirea ordinii şi disciplinei în munca, sancţionarea oricãror abateri de la normele stabilite. ART. 97 Regulile de disciplina specifice pentru personalul din unitãţile cu foc continuu sau care au instalaţii, utilaje ori maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare, obligaţiile şi rãspunderile ce revin acestui personal, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat. CAP. 7 Organizarea şi funcţionarea consiliilor ştiinţifice ale centrelor şi institutelor de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, precum şi ale institutelor centrale de cercetare ART. 98 Organul de conducere colectivã al institutelor şi centrelor de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã, precum şi al institutelor centrale de cercetare ştiinţificã, este consiliul ştiinţific. ART. 99 Consiliul ştiinţific al institutelor şi centrelor de cercetare ştiinţificã şi inginerie tehnologicã se organizeazã în mod similar cu consiliul oamenilor muncii de la întreprinderi şi se compune din 15 pînã la 35 persoane, dupã cum urmeazã:
din care:
─────────
Numãrul Numãrul
de membri reprezentanţilor
în consiliul oamenilor
ştiinţific muncii
────────────────────────────────
- centre 15-19 7- 9
- institute mici 19-23 9-11
- institute mijlocii 23-29 11-14
- institute mari 29-35 14-17
din care:
───────────
Numãrul de personal Numãrul de membri Numãrul
al instituţiei în organul de reprezentanţilor
de stat conducere colectivã oamenilor muncii
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
pînã la 30 5 2
de la 31-60 5-7 2-3
de la 61-100 7-9 3-4
ANEXA 1
COMPONENTA
şi numãrul membrilor în consiliile oamenilor muncii ale întreprinderilor
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
din care:
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Pînã la 500 15-17 7- 8
2. De la 501 la 1.000 17-19 8- 9
3. De la 1.001 la 2.000 19-21 9-10
4. De la 2.001 la 3.000 21-23 10-11
5. De la 3.001 la 4.000 23-25 11-12
6. De la 4.001 la 5.000 27-29 12-13
7. De la 5.001 la 10.000 27-29 13-14
8. De la 10.001 la 15.000 29-31 14-15
9. De la 15.001 la 20.000 31-33 15-16
10. Peste 20.000 33-35 16-17
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
