Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protectia civila
ART. 1 (1) Protecţia civilã este o componentã a sistemului securitãţii naţionale şi reprezintã un ansamblu integrat de activitãţi specifice, mãsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publicã, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejãrii populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţã, conflictelor armate şi înlãturãrii operative a urmãrilor acestora şi asigurãrii condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate. (2) Activitatea de protecţie civilã este de interes naţional, are caracter permanent şi se bazeazã pe îndeplinirea obligaţiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, celorlalte persoane juridice de drept public şi privat române, precum şi persoanelor fizice. ART. 2 Concepţia, organizarea, desfãşurarea şi managementul activitãţilor de protecţie civilã se stabilesc şi se realizeazã la nivel local şi naţional pe principiile autonomiei, subsidiaritãţii, legalitãţii, responsabilitãţii, corelãrii obiectivelor şi resurselor, cooperãrii şi solidaritãţii. ART. 3 (1) Atribuţiile protecţiei civile sunt urmãtoarele: a) identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul României; b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilã; c) informarea şi pregãtirea preventivã a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusã, mãsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţã; d) organizarea şi asigurarea stãrii de operativitate şi a capacitãţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţã şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu; e) înştiinţarea autoritãţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de urgenţã; f) protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate; g) asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţã sau de conflict armat; h) organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlãturarea efectelor situaţiilor de urgenţã civilã şi pentru reabilitarea utilitãţilor publice afectate; i) limitarea şi înlãturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate; j) asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rãmasã neexplodatã din timpul conflictelor militare; k) participarea la misiuni internaţionale specifice; l) constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice în situaţii de urgenţã sau de conflict armat. (2) Atribuţiile prevãzute la alin. (1) se completeazã cu cele cuprinse în alte acte normative incidente sau conexe, precum şi cu prevederile actelor internaţionale în domeniu, la care România este parte. (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice de protecţie civilã sunt constituite, potrivit legii, servicii de urgenţã profesioniste şi voluntare. (4) În condiţiile legii se pot constitui şi alte structuri de urgenţã publice sau private. ART. 4 (1) Unitãţile administrativ-teritoriale, localitãţile componente, instituţiile publice, agenţii economici şi obiectivele se clasificã, din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de tipurile de riscuri specifice. (2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protecţiei civile se elaboreazã de cãtre Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului. (3) La nivelul centrelor operaţionale pentru situaţii de urgenţã judeţene şi al municipiului Bucureşti se înfiinţeazã catalogul local cuprinzând clasificarea localitãţilor, a instituţiilor, a agenţilor economici şi a obiectivelor din punct de vedere al protecţiei civile. (4) Datele din catalogul local prevãzut la alin. (3) se actualizeazã permanent şi se transmit la Centrul Operaţional Naţional pentru Situaţii de Urgenţã din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, care le centralizeazã în cuprinsul catalogului naţional. ART. 5 (1) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, rãspund de aplicarea mãsurilor de protecţie civilã stabilite prin prezenta lege şi prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenţã. (2) Persoanelor fizice şi persoanelor juridice române sau celor strãine care au filiale sau sucursale în ţarã ori desfãşoarã activitãţi pe teritoriul României li se aplicã prevederile prezentei legi. (3) Persoanele prevãzute la alin. (2) sunt obligate sã respecte normele specifice de protecţie civilã, sã participe la activitãţile de pregãtire specifice şi sã contribuie la ducerea la îndeplinire a mãsurilor şi a acţiunilor prevãzute în planurile şi programele de protecţie civilã sau a celor dispuse de autoritãţile abilitate pe timpul acţiunilor de intervenţie şi de restabilire a stãrii de normalitate. ART. 6 (1) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate sã asigure capacitãţi de intervenţie specializate, corespunzãtor tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul şi populaţia, în timpi de rãspuns optimi, indiferent de locul şi momentul în care se produce situaţia de urgenţã. (2) Mãsurile organizatorice şi de pregãtire pe linia protecţiei civile au caracter permanent şi se intensificã la instituirea stãrilor excepţionale şi la declararea mobilizãrii sau pe timp de rãzboi. (3) Mãsurile de protecţie civilã se aplicã gradual, în funcţie de amploarea şi intensitatea situaţiei de urgenţã. ART. 7 Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul protecţiei civile se asigurã, la nivel central, de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, iar la nivel local, de cãtre inspectoratele judeţene şi Inspectoratul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţã. ART. 8 (1) Activitãţile şi mãsurile de protecţie civilã se planificã, se organizeazã şi se aplicã în concordanţã cu prevederile prezentei legi şi ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate naţionalã, cu planurile şi programele adoptate de Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, precum şi cu programele şi procedurile elaborate de organismele specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi Uniunii Europene. (2) La elaborarea strategiei naţionale a protecţiei civile se au în vedere principiile, scopurile şi obiectivele prevãzute în Strategia Internaţionalã pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene în domeniu. ART. 9 (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele înţelesuri: a) dezastru - evenimentul datorat declanşãrii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificãri ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depãşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţã, elaborate şi aprobate potrivit legii; b) situaţie de protecţie civilã - situaţia generatã de iminenţa producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau afecteazã viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu; c) înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate cãtre autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale, dupã caz, în scopul evitãrii surprinderii şi al realizãrii mãsurilor de protecţie; d) avertizare - aducerea la cunoştinţã populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre; e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare cãtre autoritãţi despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; g) adãpostire - mãsurã specificã de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi de patrimoniu, pe timpul ostilitãţilor militare, împotriva efectelor atacurilor aeriene ale adversarului. Adãposturile de protecţie civilã sunt spaţii special amenajate pentru protecţia personalului în situaţii de urgenţã, proiectate, executate, dotate şi echipate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor; h) asanare - ansamblul de lucrãri şi operaţiuni executate pentru înlãturarea sau distrugerea muniţiei neexplodate şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã. (2) Termenii şi expresiile referitoare la situaţii de urgenţã, factori şi tipuri de riscuri, stare de alertã, intervenţie operativã şi evacuare au înţelesurile prevãzute la <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţã.
CAP. II Organizarea protecţiei civile
ART. 10 Organizarea protecţiei civile la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale, al instituţiilor publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se realizeazã în raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protecţiei civile şi constã în: a) constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţã; b) constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenţã; c) încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în domeniul protecţiei civile; d) întocmirea planurilor de analizã şi de acoperire a tipurilor de riscuri în teritoriul de competenţã sau în domeniul de activitate; e) planificarea şi organizarea activitãţilor de pregãtire a populaţiei şi a salariaţilor privind protecţia civilã; f) organizarea evacuãrii în caz de urgenţã civilã; g) organizarea cooperãrii şi a colaborãrii privind protecţia civilã; h) planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevãzute la lit. a)-c), precum şi pentru realizarea mãsurilor stabilite în planurile prevãzute la lit. d). ART. 11 Managementul protecţiei civile se asigurã de cãtre componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţã, potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 21/2004 . ART. 12 (1) Activitatea de protecţie civilã din România este coordonatã de primul-ministru, care conduce aceastã activitate prin ministrul administraţiei şi internelor, în calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţã. (2) La nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, activitatea de protecţie civilã este condusã de cãtre preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenţã, constituite potrivit legii, iar la nivelul agenţilor economici, de cãtre conducãtorii acestora. ART. 13 (1) La toate nivelurile de competenţã, în structurile cu activitate permanentã sau temporarã din Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţã se constituie structuri specializate în domeniul protecţiei civile. (2) La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţiilor publice şi al agenţilor economici cuprinşi în clasificarea din punct de vedere al protecţiei civile, se încadreazã personal de specialitate cu atribuţii în domeniul protecţiei civile. (3) Personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul protecţiei civile se încadreazã la: a) ministerele şi instituţiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţã cu activitate permanentã; b) serviciile publice deconcentrate la nivel judeţean, la nivelul municipiului Bucureşti şi sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situaţii de urgenţã cu activitate permanentã; c) regiile autonome, companiile naţionale şi societãţile comerciale care, prin specificul activitãţii lor, pot crea stãri potenţial generatoare de situaţii de urgenţã civilã sau sunt expuse unor riscuri majore; d) consiliile locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale în care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale întocmite conform legii de cãtre inspectoratele pentru situaţii de urgenţã, existã pericolul potenţial de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundaţii şi incendii de pãdure. (4) Personalul de specialitate prevãzut la alin. (2) asigurã permanent coordonarea planificãrii şi a realizãrii activitãţilor şi mãsurilor de protecţie civilã, participã la pregãtirea serviciilor de urgenţã, a salariaţilor şi/sau a populaţiei şi asigurã coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situaţii de urgenţã, respectiv a celulelor de urgenţã. (5) Persoanele prevãzute la alin. (3), cu excepţia celor încadrate la societãţi comerciale şi regii autonome, sunt funcţionari publici şi, pe timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, sunt învestite, în calitate de inspectori de protecţie civilã, cu exerciţiul autoritãţii publice. Calitatea de inspector de protecţie civilã se atribuie prin ordin sau prin dispoziţie scrisã a angajatorului. (6) Personalul de specialitate poate fi încadrat în muncã sau în serviciu, dupã caz, numai dupã obţinerea unui certificat de competenţe profesionale în condiţiile stabilite prin metodologia emisã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã. (7) În funcţie de complexitatea şi volumul atribuţiilor de serviciu, personalul de specialitate prevãzut la alin. (2) poate îndeplini, prin cumul, şi atribuţiile cadrului tehnic în domeniul apãrãrii împotriva incendiilor. ART. 14 La instituirea mãsurilor excepţionale, precum şi în situaţii de conflict armat, structurile existente pe timp de pace, ca şi cele care se completeazã sau se înfiinţeazã la mobilizare, îndeplinesc funcţiile şi atribuţiile pe linia protecţiei civile prevãzute de lege. ART. 15 (1) Activitatea de prevenire în domeniul protecţiei civile şi/sau al intervenţiei operative se asigurã de cãtre serviciile de urgenţã, prin structuri specializate, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile stabilite potrivit legii. (2) Serviciile de urgenţã profesioniste sau voluntare şi celelalte structuri specializate pentru intervenţie şi acţiune în situaţii de urgenţã, constituite de cãtre autoritãţile abilitate în condiţiile legii, cuprind personal şi formaţiuni instruite în specialitãţi necesare protecţiei civile. (3) Prevederile alin. (2) se aplicã şi serviciilor de urgenţã private, constituite potrivit dispoziţiilor legale. (4) Criteriile de performanţã pentru formaţiunile prevãzute la alin. (2) şi (3) se elaboreazã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi se aprobã prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. ART. 16 Coordonarea de specialitate a activitãţilor de protecţie civilã prevãzute la art. 15 alin. (1) se realizeazã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, prin Centrul Operaţional Naţional pentru Situaţii de Urgenţã, şi la nivel local, prin centrele operaţionale din structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenţã judeţene şi al municipiului Bucureşti ori, pe timpul stãrilor excepţionale de mobilizare sau la rãzboi, prin punctele de comandã care se asigurã din timp de pace la nivelul autoritãţilor administraţiei publice centrale, la cele judeţene, municipale, de sectoare, orãşeneşti, al altor localitãţi importante, precum şi la unele instituţii publice şi agenţi economici.
CAP. III Drepturile şi obligaţiile cetãţenilor
SECŢIUNEA 1 Drepturi
ART. 17 Cetãţenii au dreptul sã încheie contracte de voluntariat pentru încadrarea în serviciile de urgenţã voluntare cu reprezentanţii autoritãţilor administraţiei publice locale. Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenţã voluntare se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor. ART. 18 (1) Cetãţenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca urmare a executãrii intervenţiei de cãtre serviciile de urgenţã au dreptul la ajutoare de urgenţã şi la despãgubiri, dupã caz. (2) Despãgubirile se acordã în urma solicitãrii scrise a celui prejudiciat, adresatã primarului, pe baza actului de constatare întocmit de organele competente şi a hotãrârii consiliului local, din fondurile prevãzute în bugetul local cu aceastã destinaţie sau din cele aprobate prin hotãrâre a Guvernului. ART. 19 Personalul serviciilor de urgenţã voluntare şi cetãţenii care participã la acţiuni preventive şi de intervenţie pentru limitare, recuperare şi reabilitare pe timpul situaţiilor de urgenţã beneficiazã de compensaţii bãneşti, drepturi sociale şi alte facilitãţi stabilite în Statutul personalului voluntar prevãzut la art. 17.
SECŢIUNEA a 2-a Obligaţii
ART. 20 (1) Cetãţenii sunt obligaţi: a) sã respecte şi sã aplice normele şi regulile de protecţie civilã stabilite de autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de conducãtorii instituţiilor publice, ai agenţilor economici ori ai organizaţiilor neguvernamentale, dupã caz; b) sã ducã la îndeplinire mãsurile de protecţie civilã dispuse, în condiţiile legii, de autoritãţile competente sau de personalul învestit cu exerciţiul autoritãţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţã; c) sã informeze autoritãţile sau serviciile de urgenţã abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea numãrului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricãrei situaţii de urgenţã despre care iau cunoştinţã; d) sã informeze serviciile de urgenţã profesioniste sau poliţia, dupã caz, inclusiv telefonic, prin apelarea numãrului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rãmase neexplodate; e) sã participe la pregãtirea de protecţie civilã la locul unde îşi desfãşoarã activitatea; f) sã participe la întreţinerea adãposturilor din clãdirile proprietate personalã şi, în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor de adãpostire din teren; g) sã-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitarã, rezerva de alimente şi apã, precum şi alte materiale de primã necesitate pentru protecţia familiilor lor; h) sã permitã, în situaţii de urgenţã civilã, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinte sau pe terenuri proprietate privatã; i) sã permitã instalarea mijloacelor de alarmare pe clãdirile proprietate privatã sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau proprietari, dupã caz, fãrã platã, precum şi accesul persoanelor autorizate, în vederea întreţinerii acestora; j) sã accepte şi sã efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit mãsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţã de cãtre autoritãţile abilitate; k) sã solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilã, în cazurile prevãzute de lege. (2) Îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. (1) revine, corespunzãtor situaţiei în care se gãsesc, şi cetãţenilor strãini care desfãşoarã activitãţi, au reşedinţa sau se aflã în tranzit, dupã caz, pe teritoriul României. (3) Cetãţenii declaraţi inapţi de muncã din motive medicale sunt scutiţi, pe timpul intervenţiei în sprijinul forţelor de protecţie civilã, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de lucrãri, evacuarea de bunuri şi altele asemenea, care presupun efort fizic.
CAP. IV Atribuţii şi obligaţii privind protecţia civilã
SECŢIUNEA 1 Atribuţii ale autoritãţilor administraţiei publice
ART. 21 (1) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale asigurã stabilirea şi integrarea mãsurilor de protecţie civilã în planurile şi programele de dezvoltare economico-socialã ce se elaboreazã la nivel naţional, judeţean şi local şi urmãresc realizarea acestora. (2) Mãsurile şi acţiunile de prevenire din planurile de protecţie civilã se planificã şi se executã prioritar de cãtre toate autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, potrivit competenţelor acestora. (3) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale poartã întreaga rãspundere pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate de urmãrile situaţiilor de urgenţã. (4) Asigurarea condiţiilor prevãzute la alin. (3) se realizeazã prin serviciile de urgenţã, serviciile publice de gospodãrie comunalã, instituţii şi agenţi economici, inclusiv prin utilizarea, în condiţiile legii, a bunurilor din rezervele de stat şi a serviciilor şi bunurilor puse la dispoziţie de organizaţii neguvernamentale române sau de comunitãţile locale şi populaţia din zonele neafectate, de state şi organizaţii strãine ori cu caracter internaţional. ART. 22 Guvernul exercitã urmãtoarele atribuţii principale: a) aprobã strategia naţionalã a protecţiei civile şi actele normative specifice, potrivit competenţei; b) analizeazã periodic şi ori de câte ori situaţia o impune activitatea de protecţie civilã; c) aprobã planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţã; d) propune, potrivit legii, Preşedintelui României instituirea şi încetarea stãrii de urgenţã în zonele afectate; e) încheie acorduri internaţionale în domeniul protecţiei civile; f) adoptã hotãrâri prin care se acordã ajutoare de urgenţã şi despãgubiri persoanelor fizice şi juridice afectate; g) aprobã planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de protecţie civilã cu caracter internaţional; h) solicitã, la nevoie, sprijin internaţional; i) aprobã acordarea de ajutor, în urma solicitãrilor, statelor afectate de dezastre. ART. 23 (1) Ministerele, autoritãţile publice autonome şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale exercitã urmãtoarele atribuţii principale: a) stabilesc atribuţiile ce revin structurilor proprii; b) elaboreazã planuri şi programe privind protecţia civilã în domeniul propriu de competenţã; c) asigurã resursele necesare intervenţiei; d) constituie capacitãţi operaţionale de intervenţie, pe care, în caz de necesitate, le pun la dispoziţie autoritãţilor administraţiei publice locale; e) iniţiazã programe sau teme de cercetare în domeniu; f) constituie baza de date specificã domeniului propriu de activitate, necesarã protecţiei civile; g) asigurã participarea reprezentanţilor, a experţilor şi a specialiştilor la activitãţile Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţã; h) pun la dispoziţie Ministerului Administraţiei şi Internelor personal calificat în vederea constituirii echipelor de experţi pentru evaluare sau personalul necesar intervenţiei, dupã caz; i) pun la dispoziţie Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţã datele şi informaţiile solicitate în scopul elaborãrii strategiei naţionale de protecţie civilã, a planurilor şi programelor de protecţie civilã, precum şi Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã pentru constituirea bazei de date proprii; j) asigurã gestionarea tipurilor de riscuri specifice şi îndeplinirea funcţiilor de sprijin prin structuri specifice domeniilor de competenţã, potrivit legii. Organizarea şi funcţionarea acestor structuri se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. (2) Ministerul Apãrãrii Naţionale planificã şi executã mãsurile de protecţie civilã, potrivit organizãrii şi planurilor specifice proprii şi planurilor comune cu alte ministere. ART. 24 (1) Ministerul Administraţiei şi Internelor exercitã, prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, urmãtoarele atribuţii principale: a) elaboreazã şi prezintã Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie naţionalã a protecţiei civile; b) elaboreazã şi avizeazã proiecte de acte normative specifice; c) coordoneazã activitãţile de evacuare, potrivit planurilor întocmite; d) organizeazã şi conduce activitatea de asanare a teritoriului de muniţia rãmasã neexplodatã din timpul conflictelor militare; e) analizeazã periodic, împreunã cu autoritãţile administraţiei publice centrale, stadiul realizãrii mãsurilor necesare a fi luate în situaţii de protecţie civilã; f) elaboreazã norme metodologice pentru întocmirea planurilor de urgenţã internã şi externã a agenţilor economici; g) organizeazã şi conduce exerciţii şi aplicaţii de specialitate; h) coordoneazã acţiunile de limitare şi înlãturare a urmãrilor situaţiilor de urgenţã; i) colaboreazã cu organisme internaţionale de specialitate. (2) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã este autoritate de reglementare în domeniul protecţiei civile. (3) Controlul de stat în domeniul protecţiei civile se realizeazã prin activitãţi de avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, verificare, control şi se exercitã prin Inspecţia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, respectiv prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judeţene şi al municipiului Bucureşti, în scopul aplicãrii unitare a prevederilor legale pe întreg teritoriul României. (4) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã îndeplineşte rolul de punct naţional de contact în relaţiile cu organisme internaţionale de profil. ART. 25 Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti au urmãtoarele atribuţii principale: a) aprobã organizarea protecţiei civile la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale, analizeazã anual şi ori de câte ori este nevoie activitatea desfãşuratã şi adoptã mãsuri pentru îmbunãtãţirea acesteia; b) aprobã planurile anuale şi de perspectivã pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionãrii situaţiilor de urgenţã; c) participã, potrivit legii, la asigurarea finanţãrii mãsurilor şi a acţiunilor de protecţie civilã, precum şi a serviciilor de urgenţã şi a structurilor care au atribuţii legale în acest domeniu; d) stabilesc, în condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile; e) înfiinţeazã, în condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţã; f) gestioneazã, depoziteazã, întreţin şi asigurã conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilã prin serviciile specializate din subordine; g) asigurã spaţiile necesare funcţionãrii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţã corespunzãtoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie. ART. 26 Prefectul are urmãtoarele atribuţii principale: a) aprobã planurile operative şi de pregãtire pe linia protecţiei civile şi planificarea exerciţiilor şi a altor activitãţi desfãşurate la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale; b) urmãreşte îndeplinirea mãsurilor de protecţie civilã la nivelul unitãţii administrativ-teritoriale; c) dispune, potrivit legii, instituirea stãrii de alertã, activarea sau folosirea, dupã caz, a formaţiunilor de intervenţie; d) aprobã schema cu riscurile teritoriale întocmitã de inspectoratul pentru situaţii de urgenţã; e) asigurã condiţii pentru buna desfãşurare şi integrarea activitãţii forţelor de intervenţie din alte judeţe sau a echipelor internaţionale, dupã caz, sosite în unitatea administrativ-teritorialã în scopul limitãrii şi înlãturãrii efectelor dezastrelor; f) prezintã consiliului judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, propuneri de completare a sistemului de înştiinţare şi alarmare a populaţiei, a fondului de adãpostire, a bazei materiale şi alte mãsuri de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a mediului; g) exercitã controlul aplicãrii mãsurilor în situaţiile de protecţie civilã. ART. 27 Primarul are urmãtoarele atribuţii principale: a) propune consiliului local structura organizatoricã de protecţie civilã; b) aduce la îndeplinire hotãrârile consiliului local în domeniul protecţiei civile; c) aprobã planurile operative, de pregãtire şi planificare a exerciţiilor de specialitate; d) propune fondurile necesare realizãrii mãsurilor de protecţie civilã; e) conduce exerciţiile, aplicaţiile şi activitãţile de pregãtire privind protecţia civilã; f) coordoneazã activitatea serviciilor de urgenţã voluntare; g) aprobã planurile de cooperare cu localitãţile învecinate şi organismele neguvernamentale; h) dispune mãsuri şi controleazã modul de întreţinere a spaţiilor de adãpostire colective de cãtre administratorul acestora; i) urmãreşte realizarea, întreţinerea şi funcţionarea legãturilor şi mijloacelor de înştiinţare şi alarmare în situaţii de protecţie civilã; j) rãspunde de alarmarea, protecţia şi pregãtirea populaţiei pentru situaţiile de protecţie civilã; k) solicitã asistenţã tehnicã şi sprijin pentru gestionarea situaţiilor de protecţie civilã; l) exercitã controlul aplicãrii mãsurilor de protecţie civilã în plan local; m) asigurã evaluarea şi centralizarea solicitãrilor de ajutoare şi despãgubiri în situaţii de protecţie civilã, precum şi distribuirea celor primite; n) coordoneazã nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate de situaţiile de protecţie civilã; o) stabileşte mãsurile necesare pentru asigurarea hrãnirii, a cazãrii şi a alimentãrii cu energie şi apã a populaţiei evacuate; p) dispune mãsuri pentru asigurarea ordinii publice în zona sinistratã; q) coopereazã cu primarii localitãţilor sau ai sectoarelor limitrofe, dupã caz, în probleme de interes comun; r) gestioneazã, depoziteazã, întreţine şi conservã tehnica, aparatura şi materialele de protecţie civilã, prin serviciile de specialitate subordonate.
SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile conducãtorilor instituţiilor publice, agenţilor economici, proiectanţilor, constructorilor, beneficiarilor şi salariaţilor
ART. 28 (1) Conducãtorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate, au urmãtoarele obligaţii principale: a) asigurã identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de evenimente periculoase; b) stabilesc şi urmãresc îndeplinirea mãsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregãtire a intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de protecţie civilã; c) organizeazã şi doteazã, pe baza criteriilor de performanţã elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, servicii sau formaţiuni proprii de urgenţã şi stabilesc regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora; d) participã la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilã şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlãturare a urmãrilor situaţiilor de urgenţã desfãşurate de unitãţile proprii; e) asigurã gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţã echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice; f) organizeazã instruirea şi pregãtirea personalului încadrat în muncã privind protecţia civilã; g) asigurã alarmarea populaţiei din zona de risc creatã ca urmare a activitãţilor proprii desfãşurate; h) prevãd, anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfãşurãrii activitãţilor de protecţie civilã; i) înştiinţeazã persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnaleazã, de îndatã, cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de urgenţã civilã la nivelul instituţiei sau agentului economic; j) stabilesc şi transmit cãtre transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi mãsurile de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare; k) încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţã profesioniste sau voluntare; l) menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de adãpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adãpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verificã periodic; m) îndeplinesc alte obligaţii şi mãsuri stabilite, potrivit legii, de cãtre organismele şi organele abilitate. (2) Conducãtorii instituţiilor publice şi ai agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligaţi sã permitã instalarea, fãrã platã, a mijloacelor de alarmare pe clãdirile proprii. (3) Agenţii economici a cãror activitate prezintã pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase se supun şi prevederilor legislaţiei specifice. ART. 29 Persoanele fizice sau juridice care deţin imobile în indiviziune sau le utilizeazã în comun sunt obligate sã coopereze pentru îndeplinirea mãsurilor de protecţie civilã pentru întregul imobil sau ansamblu de imobile. ART. 30 (1) Proiectanţii, constructorii şi beneficiarii de investiţii au urmãtoarele obligaţii: a) sã prevadã în documentaţiile tehnice ale investiţiilor mãsurile specifice, echipamentele şi dotãrile necesare, conform normativelor în vigoare, şi sã asigure realizarea lor înainte de darea în exploatare a investiţiei; b) sã obţinã toate avizele, autorizaţiile şi acordurile privind protecţia civilã, prevenirea şi stingerea incendiilor şi de mediu, conform legii, şi sã urmãreascã realizarea mãsurilor stabilite în cuprinsul acestora; c) sã evalueze riscul seismic al zonei în care se executã lucrãrile şi sã întocmeascã proiectul, respectiv sã execute construcţia sau instalaţia conform gradului de risc seismic evaluat. (2) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor duratã de existenţã, construcţiile şi amenajãrile, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice pentru autorizare în domeniul protecţiei civile se supun unei examinãri sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor, în condiţiile prevãzute de reglementãrile specifice. (3) Obligaţia executãrii activitãţilor prevãzute la alin. (2) revine persoanelor care concurã la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea construcţiilor, a echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor şi rãspunderilor prevãzute de lege. (4) Metodologia privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor se elaboreazã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, se aprobã prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 31 Salariaţii au urmãtoarele drepturi şi obligaţii: a) sã beneficieze, în mod gratuit, de echipament de protecţie individualã, de tratament medical şi antidoturi, dacã sunt încadraţi la agenţi economici sau instituţii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic; b) sã beneficieze de mãsurile de protecţie socialã prevãzute prin lege pentru perioadele de întrerupere a activitãţii, impuse de situaţiile de protecţie civilã; c) sã respecte normele, regulile şi mãsurile de protecţie civilã stabilite; d) sã participe la instruiri, exerciţii, aplicaţii şi la alte forme de pregãtire specificã.
CAP. V Pregãtirea pentru protecţia civilã
ART. 32 Pregãtirea pentru protecţia civilã cuprinde pregãtirea populaţiei şi a salariaţilor, pregãtirea serviciilor de urgenţã, pregãtirea personalului cu funcţii de conducere pe linia protecţiei civile, precum şi a personalului de specialitate. ART. 33 (1) Pregãtirea profesionalã a serviciilor de urgenţã şi a altor forţe cu care se coopereazã se realizeazã pe baza programelor anuale de pregãtire, aprobate de şefii acestora. (2) Planificarea exerciţiilor şi a aplicaţiilor de cooperare privind protecţia civilã la care participã, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenţã, forţele de protecţie şi sprijin şi populaţia se aprobã de prefect, primar sau de ministrul administraţiei şi internelor, dupã caz. (3) Exerciţiile de cooperare interjudeţene/regionale şi cele cu caracter internaţional se aprobã de Guvern, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor. (4) În documentele de planificare a pregãtirii privind protecţia civilã se prevãd şi resursele materiale şi financiare necesare, precum şi cine le asigurã. ART. 34 (1) Iniţierea, calificarea, perfecţionarea sau specializarea conducãtorilor structurilor specializate de protecţie civilã şi a şefilor serviciilor de urgenţã, a personalului de specialitate, precum şi a altor persoane cu atribuţii în acest domeniu se realizeazã prin cursuri, convocãri sau instructaje şi se desfãşoarã în Centrul Naţional de Pregãtire pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţã şi în centrele zonale ale acestuia, precum şi în Institutul Naţional de Administraţie sau în alte instituţii de învãţãmânt de profil. (2) Pregãtirea pentru protecţia civilã în instituţiile de învãţãmânt militar este obligatorie şi se desfãşoarã pe baza tematicilor elaborate cu consultarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã. ART. 35 Formarea, perfecţionarea şi specializarea personalului serviciilor de urgenţã profesioniste şi al structurilor componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţã se realizeazã în instituţiile de învãţãmânt de profil din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Apãrãrii Naţionale, precum şi în alte unitãţi abilitate din ţarã şi din strãinãtate. ART. 36 (1) Informarea şi educarea preventivã a populaţiei privind protecţia civilã sunt obligatorii şi se asigurã prin: instituţiile de învãţãmânt şi educaţie de toate gradele, mijloacele de informare în masã şi serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţã. (2) Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, în colaborare cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, stabileşte, prin protocol, temele şi activitãţile practic-aplicative de educaţie privind protecţia civilã, care se includ în programele de învãţãmânt, precum şi în planurile activitãţilor extraşcolare. (3) Societãţile publice şi private, naţionale şi locale, de radio şi televiziune, precum şi presa scrisã sunt obligate sã asigure prezentarea în emisiunile, respectiv în ştirile şi reportajele acestora, a riscurilor potenţiale, mãsurilor preventive şi a modului de acţiune şi comportare a populaţiei pe timpul situaţiilor de urgenţã civilã. (4) La informarea şi educarea preventivã a populaţiei privind protecţia civilã participã şi organizaţiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor şi specificului activitãţilor acestora. ART. 37 (1) Instruirea salariaţilor privind protecţia civilã se asigurã sistematic, de regulã împreunã cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, în condiţiile stabilite prin dispoziţiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. (2) Participarea salariaţilor la instruire constituie sarcinã de serviciu. ART. 38 Periodic, pe baza planurilor şi a programelor de pregãtire şi cu aprobarea primarului localitãţii, se efectueazã exerciţii de alarmare publicã.
CAP. VI Protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale
ART. 39 Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizeazã printr-un ansamblu de activitãţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare, adãpostire, protecţie nuclearã, biologicã şi chimicã, evacuare şi alte mãsuri tehnice şi organizatorice specifice.
SECŢIUNEA 1 Înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea
ART. 40 (1) Înştiinţarea se realizeazã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã sau de serviciile de urgenţã profesioniste, dupã caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care monitorizeazã sursele de risc. (2) Avertizarea populaţiei se realizeazã de cãtre autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale, dupã caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţãrii primite de la structurile abilitate. ART. 41 (1) Prealarmarea se realizeazã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi de serviciile de urgenţã profesioniste, dupã caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General, şi de structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens. (2) Alarmarea populaţiei se realizeazã de autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale, dupã caz, prin mijloacele specifice, pe baza înştiinţãrii primite de la structurile abilitate. ART. 42 (1) Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instaleazã în locurile stabilite de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi de serviciile de urgenţã profesioniste. (2) Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare şi alarmare a populaţiei şi instrucţiunile privind semnalele şi mesajele de avertizare şi alarmare se elaboreazã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, se aprobã prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate şi gratuit prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care opereazã pe teritoriul României, la solicitarea expresã a şefilor structurilor de protecţie civilã. ART. 43 În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu s-a declarat starea de rãzboi, primele mesaje de prealarmã şi de alarmã se transmit cu aprobarea ministrului administraţiei şi internelor, pe baza înştiinţãrilor Statului Major General şi structurilor specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens. ART. 44 (1) Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor dezastre se executã numai cu aprobarea primarului localitãţii, a conducãtorului instituţiei publice sau a agentului economic implicat, dupã caz, ori a împuterniciţilor acestora. (2) Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localitãţi, instituţii publice şi agenţi economici se verificã periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii. (3) Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare şi alertare cu încãlcarea prevederilor legale şi a normelor tehnice prevãzute la art. 42 alin. (2) este interzisã.
SECŢIUNEA a 2-a Adãpostirea
ART. 45 (1) Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de efectele atacurilor din aer se realizeazã sistemul naţional de adãpostire, care cuprinde: adãposturi pentru puncte de comandã destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţã, adãposturi publice de protecţie civilã aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adãpostire realizat de agenţii economici şi proprietarii de imobile. (2) Autoritãţile administraţiei publice, instituţiile publice, agenţii economici şi proprietarii de imobile au obligaţia sã prevadã în planurile de investiţii şi sã realizeze adãposturi de protecţie civilã. (3) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale şi serviciile de urgenţã de la toate nivelurile de competenţã vor identifica şi vor stabili posibilitãţile de utilizare pentru adãpostire a unor galerii de minã, tuneluri, peşteri, grote etc. existente în apropierea zonelor dens populate sau în zone prevãzute pentru amenajare de tabere de sinistraţi, evacuaţi sau refugiaţi. (4) Categoriile de construcţii la care este obligatorie realizarea de adãposturi publice de protecţie civilã, precum şi adãposturile care se amenajeazã ca puncte de comandã se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor. (5) Adãposturile publice de protecţie civilã prevãzute în documentaţiile tehnice ale investiţiilor se avizeazã tehnic, premergãtor eliberãrii autorizaţiilor de construire, de cãtre serviciile de urgenţã profesioniste, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, aprobatã de ministrul administraţiei şi internelor şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I. (6) În timp de pace adãposturile publice de protecţie civilã, cu excepţia spaţiilor amenajate ca puncte de comandã, pot fi utilizate pentru alte destinaţii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligaţia de a fi eliberate în situaţii de urgenţã în maximum 24 de ore şi cu informarea prealabilã a centrelor operaţionale din cadrul serviciilor de urgenţã profesioniste. (7) Adãposturile publice de protecţie civilã se inspecteazã periodic de cãtre personalul de specialitate al serviciilor de urgenţã profesioniste; deţinãtorii şi utilizatorii acestor adãposturi sunt obligaţi sã îndeplineascã normele şi mãsurile stabilite pentru menţinerea adãposturilor şi a instalaţiilor utilitare ale acestora în stare de funcţionare. (8) Construirea adãposturilor şi amenajarea altor spaţii de adãpostire cuprinse în planurile de mobilizare se executã la punerea în aplicare a planurilor respective. ART. 46 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã constituie în depozitele şi unitãţile de logisticã direct subordonate rezerva naţionalã de mijloace tehnico-materiale necesare asigurãrii condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate de situaţii de urgenţã.
SECŢIUNEA a 3-a Asanarea teritoriului de muniţia rãmasã neexplodatã
ART. 47 Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rãmase neexplodate din timpul conflictelor armate se executã de cãtre subunitãţi specializate şi specialişti pirotehnicieni din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã sau din serviciile de urgenţã profesioniste, dupã caz, potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. ART. 48 (1) Muniţiile se distrug în poligoane ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Apãrãrii Naţionale sau pe terenuri puse la dispoziţie de autoritãţile administraţiei publice locale în a cãror razã administrativ-teritorialã se executã lucrãrile de asanare. Terenurile stabilite pentru distrugerea muniţiei se amenajeazã potrivit instrucţiunilor şi normelor tehnice specifice, elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã. (2) Autoritãţile administraţiei publice locale sau, dupã caz, instituţiile publice şi agenţii economici asigurã subunitãţii de intervenţie care executã asanarea pirotehnicã accesul în teren şi, gratuit, mâna de lucru auxiliarã, mijloace de transport cu şoferi şi carburantul aferent, materialele, asistenţa sanitarã, precum şi cazarea şi hrãnirea efectivelor necesare acestor lucrãri. (3) Paza muniţiilor şi a terenurilor în curs de asanare, precum şi însoţirea transporturilor de muniţii se executã de personal autorizat. ART. 49 (1) Persoanele fizice şi juridice care iau cunoştinţã de existenţa muniţiilor au obligaţia sã anunţe de îndatã centrul operaţional din cadrul serviciului de urgenţã profesionist, dispeceratul integrat de urgenţã, poliţia sau primarul, dupã caz. (2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate sã ridice, sã manipuleze ori sã utilizeze muniţia neexplodatã. ART. 50 Materialele explozive şi mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea muniţiei rãmase neexplodate se pun la dispoziţie specialiştilor pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, prin comandamentele judeţene de jandarmi. ART. 51 Formaţiunile de intervenţie prevãzute la art. 47 executã gratuit acţiuni de distrugere a zãpoarelor care pun în pericol localitãţile sau siguranţa cetãţeanului.
SECŢIUNEA a 4-a Protecţia nuclearã, radiologicã, chimicã şi biologicã
ART. 52 (1) Protecţia nuclearã, radiologicã, chimicã şi biologicã a populaţiei se realizeazã prin mijloace de protecţie individualã, colectivã sau prin alte mãsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu prioritate în zonele de risc. (2) Instituţiile publice şi agenţii economici care produc, transportã, depoziteazã sau manipuleazã substanţe periculoase în cantitãţi care pot pune în pericol viaţa şi sãnãtatea cetãţenilor organizeazã şi executã controlul contaminãrii radioactive, chimice şi biologice a materiilor prime şi produselor finite şi realizeazã mãsurile de decontaminare a personalului propriu, terenului, clãdirilor şi utilajelor. ART. 53 Mijloacele de protecţie individualã a cetãţenilor se asigurã potrivit criteriilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului. ART. 54 Decontaminarea se realizeazã prin operaţiuni şi tehnici speciale efectuate de cãtre serviciile de urgenţã, unele unitãţi militare şi agenţi economici, potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil şi avizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã. ART. 55 (1) Depoluarea constã în luarea unor mãsuri specifice pentru identificarea şi eliminarea surselor poluante, limitarea, îndepãrtarea sau neutralizarea agenţilor poluatori ai apei, aerului şi terenului. (2) Mãsurile de depoluare sunt însoţite, dupã caz, de evacuarea persoanelor şi a animalelor din mediul poluat sau de interzicerea utilizãrii apei, a alimentelor şi a furajelor contaminate. (3) Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate. (4) Agenţii economici şi instituţiile publice au obligaţia sã avertizeze imediat populaţia asupra riscurilor de poluare şi contaminare a zonelor limitrofe unitãţilor respective şi sã intervinã cu forţele şi mijloacele de care dispun pentru protecţia populaţiei şi înlãturarea efectelor poluãrii.
SECŢIUNEA a 5-a Evacuarea
ART. 56 Evacuarea în cazul dezastrelor se executã pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform legislaţiei în vigoare. ART. 57 (1) Trecerea la executarea acţiunii de evacuare în situaţii de dezastre se hotãrãşte de primar sau de prefect, dupã caz, la propunerea comitetului pentru situaţii de urgenţã competent. (2) În situaţii de conflict armat, evacuarea se aprobã de Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii, la propunerea ministrului apãrãrii naţionale. ART. 58 Principiile evacuãrii în situaţii de conflict armat se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. ART. 59 Accesul persoanelor neautorizate în zonele afectate şi periculoase, delimitate şi marcate corespunzãtor, care intrã sub incidenţa situaţiilor de protecţie civilã, este interzis.
CAP. VII Limitarea şi înlãturarea urmãrilor situaţiilor de protecţie civilã
ART. 60 (1) Limitarea şi înlãturarea urmãrilor situaţiilor de protecţie civilã cuprind ansamblul de activitãţi şi acţiuni executate în scopul restabilirii situaţiei de normalitate în zonele afectate. (2) La acţiunile de limitare şi înlãturare a urmãrilor situaţiilor de protecţie civilã participã structuri de intervenţie din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, existente pe timp de pace sau care se pot mobiliza în timp scurt, unitãţi şi formaţiuni militare ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Apãrãrii Naţionale, servicii de urgenţã voluntare, formaţiuni de Cruce Roşie şi alte structuri cu atribuţii în domeniu. (3) Intervenţia se realizeazã pe baza planurilor de intervenţie şi cooperare întocmite de autoritãţile competente. ART. 61 (1) La limitarea şi înlãturarea urmãrilor dezastrelor pot participa şi formaţiuni de intervenţie private. (2) Autorizarea formaţiunilor prevãzute la alin. (1) se executã pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. ART. 62 Principiile de organizare, de conducere şi modul de utilizare a serviciilor de urgenţã profesioniste şi voluntare, unitãţilor de intervenţie, formaţiunilor de intervenţie specializate şi private în acţiunile de limitare şi înlãturare a urmãrilor situaţiilor de protecţie civilã, precum şi planurile operative întocmite în acest scop se stabilesc prin regulamente, ordine şi instrucţiuni elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. ART. 63 (1) Conducerea activitãţilor de intervenţie se realizeazã prin reţeaua centrelor operaţionale şi operative sau a punctelor de comandã existente la autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi la instituţiile publice şi agenţii economici. (2) Conducerea nemijlocitã a operaţiunilor de intervenţie se asigurã de comandantul acţiunii, împuternicit potrivit legii, care poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de cãtre grupa operativã şi punctul operativ avansat. (3) Grupa operativã se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de decizie şi specialişti ai serviciilor de urgenţã ale autoritãţilor publice, ai agenţilor economici şi instituţiilor implicate în gestionarea situaţiei de urgenţã. (4) Punctul operativ avansat este mobil şi se asigurã de cãtre serviciul de urgenţã profesionist sau de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, printr-o autospecialã echipatã şi încadratã corespunzãtor. În funcţie de amplasamentul faţã de zona afectatã, rolul punctului operativ poate fi preluat de centrul operaţional. (5) Pânã la sosirea la faţa locului a comandantului acţiunii, conducerea operaţiunilor se asigurã de comandantul sau de şeful formaţiunii de intervenţie din serviciul de urgenţã, cu sprijinul reprezentanţilor autoritãţii administraţiei publice locale sau al patronului, dupã caz. (6) Coordonarea elaborãrii şi derulãrii programelor de recuperare, reabilitare sau de restaurare pe timpul situaţiilor de urgenţã se asigurã de cãtre reprezentanţii autoritãţilor, instituţiilor sau ai agenţilor economici stabiliţi de comitetele pentru situaţii de urgenţã competente.
CAP. VIII Asigurarea materialã şi financiarã
SECŢIUNEA 1 Asigurarea materialã
ART. 64 Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi agenţii economici au obligaţia sã planifice şi sã realizeze asigurarea materialã şi financiarã a protecţiei civile, potrivit legii. ART. 65 (1) Înzestrarea şi dotarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã şi a structurilor subordonate cu tehnicã, aparaturã şi materiale specific militare se asigurã de Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe baza normelor de înzestrare şi dotare aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. (2) Înzestrarea şi dotarea structurilor de protecţie civilã cu bunuri materiale specifice, altele decât cele prevãzute la alin. (1), se executã pe baza normelor de înzestrare şi dotare elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. ART. 66 (1) Contractarea şi aprovizionarea cu tehnicã şi materiale se asigurã de fiecare beneficiar, contra cost. Tehnica şi alte categorii de materiale necesare protecţiei civile se asigurã şi din donaţii, sponsorizãri sau din alte surse legal constituite. (2) Tehnica şi materialele provenite din donaţii externe sunt scutite de taxe vamale. ART. 67 (1) Întreţinerea, repararea, depozitarea şi evidenţa mijloacelor tehnice de protecţie civilã, precum şi durata normatã de folosinţã a acestora se realizeazã potrivit normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor. (2) Montarea, întreţinerea, repararea şi exploatarea sistemelor de alarmare, de comunicaţii şi informatice de protecţie civilã se asigurã cu sprijinul operatorilor economici de profil, pe baza contractelor sau a convenţiilor legale încheiate cu aceştia. ART. 68 (1) Materialele didactice necesare pentru protecţia civilã: filme, diafilme, planşe, manuale, broşuri, pliante, reviste şi altele se realizeazã de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se asigurã gratuit autoritãţilor administraţiei publice, instituţiilor publice şi agenţilor economici. (2) Autoritãţile publice, instituţiile publice şi agenţii economici au obligaţia de a realiza materiale de popularizare a activitãţilor de protecţie civilã, emisiuni de radio şi de televiziune, precum şi alte activitãţi cu resurse proprii sau altele legal constituite, cu acordul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã şi al serviciilor de urgenţã profesioniste.
SECŢIUNEA a 2-a Asigurarea financiarã
ART. 69 (1) Finanţarea cheltuielilor cu protecţia civilã se asigurã, potrivit legii, din bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetele instituţiilor publice autonome, ale instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii şi din bugetele proprii ale agenţilor economici, dupã caz. (2) Finanţarea serviciilor de urgenţã se asigurã de cãtre persoanele juridice care le-au constituit. (3) Obiectivele de investiţii de interes naţional pentru protecţia civilã se finanţeazã de la bugetul de stat. ART. 70 (1) Cheltuielile pentru realizarea adãposturilor de protecţie civilã aferente construcţiilor cu destinaţie de locuinţã, birouri, centre comerciale sau destinate oricãror manifestãri publice şi care, potrivit normelor specifice, trebuie sã fie prevãzute, din construcţie, cu asemenea adãposturi se suportã de cãtre proprietar. (2) Pentru suportarea parţialã sau integralã a costurilor realizãrii adãposturilor de protecţie civilã aferente construcţiei cu destinaţie de locuinţã, se pot aloca fonduri cu destinaţia de subvenţii, ce se acordã cetãţenilor o singurã datã, în condiţiile stabilite prin hotãrâre a Guvernului. ART. 71 Finanţarea ajutoarelor de urgenţã, a despãgubirilor, precum şi a unor lucrãri sau cheltuieli neprevãzute se asigurã din fondul de intervenţie constituit la dispoziţia Guvernului pentru înlãturarea efectelor unor dezastre. ART. 72 Pentru finanţarea unor cheltuieli curente şi de capital privind protecţia civilã pot fi utilizate, potrivit legii, donaţii, sponsorizãri, venituri din prestãri de servicii, contribuţii ale societãţilor şi ale caselor de asigurare sau de reasigurare, precum şi alte surse legale. ART. 73 Fundamentarea şi întocmirea documentaţiei tehnice privind investiţiile aferente protecţiei civile se realizeazã pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. ART. 74 (1) Cheltuielile pentru dotarea cu aparaturã, mijloace tehnice şi materialele necesare centrelor zonale de pregãtire în domeniul protecţiei civile se suportã de Ministerul Administraţiei şi Internelor, în limita sumelor aprobate cu aceastã destinaţie. Derularea fondurilor se face prin bugetul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã. (2) Consiliile judeţene ale judeţelor în care funcţioneazã centrele de pregãtire zonalã pentru pregãtirea specificã protecţiei civile vor pune la dispoziţie acestora terenul, clãdirile, precum şi cheltuielile de întreţinere aferente acestora.
CAP. IX Contravenţii şi sancţiuni
ART. 75 Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea juridicã civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz. ART. 76 Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi urmãtoarele fapte: a) neincluderea mãsurilor de protecţie civilã în programele de dezvoltare economico-socialã sau în proiectele de buget; b) neorganizarea serviciilor de urgenţã voluntare sau neasigurarea înzestrãrii şi a pregãtirii profesionale a acestora; c) neîntocmirea planurilor de intervenţie sau a altor documente operative de rãspuns în situaţii de urgenţã ori neasigurarea punerii acestora în aplicare la declanşarea situaţiilor de urgenţã; d) neasigurarea înştiinţãrii, a avertizãrii, a alarmãrii sau a evacuãrii populaţiei în situaţii de urgenţã; e) neasigurarea identificãrii, a monitorizãrii şi a evaluãrii factorilor de risc generatori de evenimente periculoase sau nestabilirea mãsurilor de protecţie împotriva efectelor negative ale acestora; f) neasigurarea înzestrãrii, a dotãrii şi a echipãrii cu mijloace tehnice de protecţie civilã, precum şi nemenţinerea în stare de operativitate a acestora; g) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizaţiilor privind protecţia civilã ori neîndeplinirea mãsurilor şi a condiţiilor prevãzute în acestea; h) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor şi a dispoziţiilor privind protecţia civilã; i) neprevederea în documentele tehnico-economice ale investiţiilor a adãposturilor, a dotãrilor şi a mãsurilor de utilitate publicã privind protecţia civilã sau nerealizarea la termen a acestora; j) nemenţinerea adãposturilor publice de protecţie civilã în bunã stare de utilizare pe timpul situaţiilor excepţionale, corespunzãtoare destinaţiilor acestora; k) neparticiparea la instruirile, exerciţiile şi aplicaţiile de pregãtire privind protecţia civilã; l) neîndeplinirea mãsurilor de protecţie nuclearã, biologicã şi chimicã a populaţiei; m) neanunţarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau privind mãsurile de protecţie civilã luate ori necesar a fi luate; n) folosirea în alte scopuri a mijloacelor tehnice de protecţie civilã cu destinaţie publicã; o) interzicerea accesului personalului şi al mijloacelor tehnice ale serviciilor de urgenţã în scopul îndeplinirii atribuţiilor legale specifice; p) neconstituirea rezervelor de resurse tehnico-materiale necesare protecţiei civile, prevãzute în planurile specifice; q) neîndeplinirea funcţiilor de sprijin stabilite pe timpul situaţiilor de urgenţã; r) accesul persoanelor neautorizate pe timpul situaţiilor de urgenţã în zonele afectate, interzise accesului şi care sunt delimitate şi marcate corespunzãtor; s) necompensarea contravalorii serviciilor prestate pe timpul situaţiilor de urgenţã; t) neîndeplinirea mãsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei afectate. ART. 77 (1) Contravenţiile prevãzute la art. 76 se sancţioneazã cu amendã dupã cum urmeazã: a) de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, faptele prevãzute la lit. k) şi m); b) de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, faptele prevãzute la lit. c) şi g); c) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, faptele prevãzute la lit. h), n), o), q), s) şi t); d) de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, faptele prevãzute la lit. a), b), d), i), j) şi p); e) de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevãzute la lit. e), f), l) şi r). (2) Sancţiunile contravenţionale se aplicã persoanelor fizice sau juridice, dupã caz. ART. 78 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul serviciilor de urgenţã profesioniste cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a încãlcãrilor legii în domeniul protecţiei civile, desemnat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã şi nominalizat de inspectorii-şefi, precum şi de cãtre persoanele anume desemnate de cãtre conducãtorii autoritãţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniu. ART. 79 Contravenţiilor prevãzute de prezenta lege le sunt aplicabile prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare.
CAP. X Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 80 (1) Actele normative ce derivã din prezenta lege, prevãzute a se elabora şi aproba prin hotãrâri ale Guvernului, se emit în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (2) Reglementãrile tehnice prevãzute a fi aprobate prin ordine ale miniştrilor se emit în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 81 Semnul distinctiv naţional pentru identificarea personalului şi marcarea mijloacelor tehnice, a adãposturilor şi a altor bunuri de protecţie civilã, uniforma şi cartea de identitate specifice personalului specializat cu atribuţii în domeniul protecţiei civile se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, ţinându-se seama de prevederile reglementãrilor internaţionale. ART. 82 Prezenta lege intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 83 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Legea protecţiei civile nr. 106/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 3 octombrie 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 privind apãrarea împotriva dezastrelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, aprobatã prin <>Legea nr. 124/1995 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Bucureşti, 8 noiembrie 2004. Nr. 481. ______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
