Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 48 din 14 aprilie 2025 privind aprobarea Politicii publice de proprietate privată a statului
Parlamentul României adoptă prezenta lege. ARTICOL UNIC Se aprobă Politica publică de proprietate privată a statului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, RALUCA TURCAN p. PREŞEDINTELE SENATULUI, MIRCEA ABRUDEAN
Bucureşti, 14 aprilie 2025. Nr. 48. ANEXA 1 POLITICA PUBLICĂ de proprietate privată a statului CAP. I Introducere Întreprinderile publice - regii autonome şi societăţi la care statul/unităţile administrativ-teritoriale deţin participaţii integrale sau majoritare sau participaţii care le asigură controlul - reprezintă un segment important al economiei naţionale şi un vector important de redresare economică şi echilibrare a bugetului de stat, pentru dezvoltarea mediului de afaceri, precum şi pentru crearea locurilor de muncă. Astfel, funcţionalitatea, solvabilitatea şi lichiditatea acestor societăţi au o influenţă extinsă asupra ansamblului economiei, prin efectul de multiplicare. Rolul întreprinderilor publice în economia naţională este relevat, inclusiv, prin calitatea acestora de furnizori ai unei game diverse de produse şi servicii, utilităţi publice fundamentale pentru funcţionarea şi siguranţa societăţii în ansamblul său. Nu în ultimul rând, prin intermediul acestora, statul controlează şi gestionează direct accesul la resurse naturale importante şi implementează politicile economice şi strategice în domenii precum energie, transport, exploatarea resurselor minerale sau protecţia mediului. Necesitatea îmbunătăţirii guvernanţei corporative a întreprinderilor publice/societăţilor are la bază, în principal, raţiuni economice, astfel încât aplicarea celor mai bune practici şi standarde internaţionale privind guvernanţa corporativă contribuie în mod semnificativ la gestionarea eficientă a participaţiilor statului. Pe acest fond, una dintre priorităţile-cheie ale Guvernului României rezidă în consolidarea unor mecanisme eficiente care să genereze profitabilitate sustenabilă, bazate pe transparenţă, profesionalism şi responsabilitate şi care reflectă deopotrivă cele mai avansate standarde legislative şi de bună practică a întreprinderilor, respectiv principiile guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat, dezvoltate de Organizaţia de Cooperare Economică şi Dezvoltare (denumită în continuare OCDE), şi directivele Comisiei Europene (denumită în continuare CE) privind dreptul societăţilor comerciale şi guvernanţa corporativă. I.1. Imagine asupra portofoliului întreprinderilor publice Lista întreprinderilor publice la nivel central, precum şi a autorităţilor publice tutelare se elaborează de Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice (denumită în continuare AMEPIP), se publică pe site-ul instituţiei şi se revizuieşte ori de câte ori este necesar. Întreprinderile publice centrale activează în sectoare-cheie ale industriei de bază din România: energie, gaze şi apă, silvicultură, transport, construcţii, agricultură şi transport, conform graficului de mai jos (figura nr. 1). Figura nr. 1*) *) Figura nr. 1 este reprodusă în facsimil.
(a se vedea imaginea asociată) Sectoarele dominante, din punctul de vedere al numărului de întreprinderi pe industrie, cu aproximativ 40% din valoarea portofoliului, sunt industria Depozitare şi activităţi auxiliare pentru transporturi, Industria construcţiilor metalice şi Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze. Figura nr. 2 reflectă diversitatea întreprinderilor publice centrale active din România. Acestea includ societăţi pe acţiuni, regii autonome şi societăţi cu răspundere limitată, după cum urmează: a) 128 de societăţi pe acţiuni; b) 10 regii autonome; c) 7 societăţi cu răspundere limitată.
Fiecare dintre aceste categorii are un rol specific în economie şi în furnizarea de servicii publice. Figura nr. 2*) *) Figura nr. 2 este reprodusă în facsimil.
(a se vedea imaginea asociată) Portofoliul întreprinderilor publice la nivel local este compus dintr-un număr de întreprinderi active, aflate sub autoritatea unui număr de 855 de autorităţi publice tutelare la nivel local.
I.2. Clasificarea întreprinderilor publice Întreprinderile publice îndeplinesc activităţi economice şi/sau obligaţii de serviciu public, prin urmare, în funcţie de natura activităţilor desfăşurate, acestea se pot clasifica după cum urmează: a) întreprinderi publice al căror obiectiv este să creeze valoare economică, într-o manieră sustenabilă; b) întreprinderi publice al căror obiectiv principal este cel de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu public, inclusiv operarea unor monopoluri naturale şi politici publice.
Categoriile menţionate includ şi întreprinderi publice de interes strategic - societăţi naţionale şi companii naţionale, precum şi alte societăţi cu capital majoritar de stat care pot fi declarate de interes strategic prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile prevăzute la art. 3 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
CAP. II Participarea statului în întreprinderile publice Provocarea generală cu privire la exercitarea de către stat, respectiv de către unităţile administrativ-teritoriale, a calităţii de acţionari/asociaţi la întreprinderile publice - societăţi, respectiv proprietari la regiile autonome de la nivel central şi local constă în realizarea unui echilibru între profitabilitate sustenabilă şi îndeplinirea obiectivelor Guvernului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale, pornind de la rolul fundamental al statului, respectiv acela de a acţiona în interes naţional şi pentru binele public. Deţinerea de către stat/unităţi administrativ-teritoriale de participaţii în întreprinderile publice are la bază atât raţiuni economice, cât şi sociale/de serviciu public, structurale sau de siguranţă naţională. În acest context, statului/unităţilor administrativ-teritoriale îi/le revine, în calitate de proprietari activi, informaţi şi responsabili, un rol-cheie în demersul îndeplinirii obiectivelor şi scopurilor stabilite pentru întreprinderile publice, reflectat în activitatea de elaborare a unor aşteptări şi obiective clare pentru acestea, precum şi prin monitorizarea atingerii obiectivelor/aşteptărilor stabilite. Perspectiva de proprietar activ a statului este, totodată, una pe termen lung, ceea ce presupune organizarea activităţii de administrare şi conducere a întreprinderilor publice de o manieră care să genereze un nivel înalt al profitabilităţii, prin corelare cu scopurile şi obiectivele stabilite pentru aceste întreprinderi pentru un orizont de timp extins. II.1. Cadrul legislativ aplicabil participării statului în întreprinderile publice Cadrul legislativ aplicabil participării statului în întreprinderile publice este racordat la cele mai înalte standarde internaţionale şi bune practici, prin transpunerea principiilor dezvoltate la nivelul OCDE şi a directivelor Comisiei Europene cu privire la guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, devenind, astfel, un instrument real care asigură gestionarea eficientă a participaţiilor statului. Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie legislaţia primară, cu caracter de normă generală, care reglementează sectorul întreprinderilor din România în ansamblu. Prevederile acesteia se completează cu dispoziţiile cuprinse în legislaţia specifică din domeniul guvernanţei corporative, atât primară, cât şi secundară, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 639/2023 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice şi Hotărârea Guvernului nr. 617/2023 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice, cu modificările ulterioare. În cazul întreprinderilor publice - societăţi, ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată, sunt aplicabile şi recomandările şi principiile cuprinse în Codul de guvernanţă corporativă emis de Bursa de Valori Bucureşti, precum şi cadrul juridic specific care reglementează piaţa de capital, respectiv Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul nr. 5/2018 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi Regulamentul nr. 2/2016 privind aplicarea principiilor de guvernanţă corporativă de către entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu modificările şi completările ulterioare. Instituţiile de credit prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, băncile de dezvoltare care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 207/2022 pentru reglementarea unor măsuri privind cadrul general aplicabil constituirii şi funcţionării băncilor de dezvoltare din România, cu modificările şi completările ulterioare, care au calitatea de întreprinderi publice, precum şi societăţile a căror activitate este reglementată de Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările şi completările ulterioare, şi intermediarii principali autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară a căror activitate este reglementată de Legea nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări, cu modificările şi completările ulterioare, care au calitatea de întreprinderi publice, aplică dispoziţiile legislaţiei speciale privind guvernanţa corporativă, iar în măsura în care regulile de guvernanţă corporativă prevăzute de legislaţia specială nu dispun, se aplică prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
II.2. Rolul politicii publice de proprietate a statului Politica publică de proprietate a statului reprezintă politica de acţionar/asociat, respectiv de proprietar a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, care defineşte raţiunea deţinerii de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale a participaţiilor la întreprinderile publice de la nivel central şi local, stabileşte rolul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale în guvernanţa întreprinderilor publice, în implementarea politicii de proprietate, precum şi rolul şi responsabilităţile autorităţilor publice tutelare şi ale altor părţi interesate implicate în implementarea acesteia. Politica publică de proprietate a statului reflectă în conţinutul său: a) obiectivele Guvernului, respectiv ale unităţilor administrativ-teritoriale, în ceea ce priveşte proprietatea privată a acestora, b) modalitatea de gestionare a participaţiilor statului şi unităţilor administrativ-teritoriale în scopul asigurării unei bune performanţe financiare şi al rentabilităţii întreprinderilor publice, precum şi c) măsurile necesar a fi luate într-un interval de timp bine stabilit pentru a asigura, pe de o parte, în cazul întreprinderilor publice care îndeplinesc obligaţii de serviciu public, o distincţie transparentă între aceste activităţi şi cele economice, iar, pe de altă parte, pentru activităţile economice desfăşurate de întreprinderile publice, creşterea performanţei şi profitabilităţii, similar cu activităţile întreprinderilor private din aceleaşi domenii de activitate.
II.3. Argumente privind deţinerea de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale a participaţiilor la întreprinderile publice de la nivel central şi local Identificarea motivelor care justifică participarea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în calitate de asociat/ acţionar/proprietar la întreprinderile publice se poate realiza printr-o evaluare prealabilă cu privire la necesitatea adoptării de măsuri referitoare la activitatea întreprinderilor publice, precum şi la tipurile de măsuri corespunzătoare. Totodată, transparenţa cu privire la aceste motive poate contribui la o mai bună înţelegere din partea tuturor părţilor interesate a obiectivelor privind raţiunea pentru care statul/unităţile administrativ-teritoriale deţine/deţin participaţii la întreprinderile publice, conturându-se, astfel, un cadru predictibil referitor la direcţiile de acţiune ale operatorilor economici şi dinamica pieţei. Prezenţa statului/unităţilor administrativ-teritoriale în calitate de asociat/acţionar/proprietar în întreprinderile publice este justificată atât din perspectiva faptului că mecanismele de piaţă nu produc întotdeauna cele mai bune rezultate socioeconomice, cât şi prin raportare la transformările care au vizat economia din ţara noastră de-a lungul parcursului istoric al societăţii române în ansamblul său. II.3.1. Scurte consideraţii istorice În România, primele societăţi s-au înfiinţat la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu crearea statului român modern. Dintre acestea, unele funcţionează şi astăzi şi sunt în continuare deţinute de stat, astfel cum este cazul Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, antecesoarea CEC Bank - S.A., la care statul român, prin Ministerul Finanţelor, este acţionar unic, sau al instituţiei Căile Ferate Române, înfiinţată în anul 1880, devenită ulterior Societatea Naţională a Căilor Ferate Române, la rândul său, reorganizată, prin divizare, într-o companie naţională, în societăţi naţionale şi societăţi comerciale, aflate în prezent sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii. Cu privire la forma de organizare a regiilor autonome, reglementarea acestora se regăseşte încă din anul 1924, acestea îndeplinind atât obligaţii de serviciu public, cât şi activităţi comerciale. Ulterior, odată cu tranziţia României de la o economie puternic centralizată către una de piaţă a avut loc şi reforma întreprinderilor publice. Unul dintre demersurile iniţiale în acest sens s-a realizat prin efectul Legii nr. 15/1990, cu modificările şi completările ulterioare, care a reglementat reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome sau societăţi comerciale. Reconfigurările fundamentale care au vizat economia românească de-a lungul timpului au generat, implicit, reconfigurarea raţiunilor specifice privind deţinerea de către stat a participaţiilor la întreprinderile publice, dar argumentul esenţial care se află la baza acestora, respectiv necesitatea de a asigura bunuri şi servicii publice în mod eficient, s-a menţinut.
II.3.2. Raţiuni specifice Prezenţa statului/unităţilor administrativ-teritoriale ca asociat/acţionar/proprietar în întreprinderile publice trebuie văzută ca având o motivaţie complexă, mai largă decât cea a unui acţionar privat, pornind de la aşteptările cu privire la nevoile pe care trebuie să le acopere acesta şi scopul urmărit, respectiv maximizarea valorii pentru societate în ansamblu. Controlul asupra resurselor naturale Deţinerea de participaţii în domenii-cheie precum energia şi mediul, inclusiv sectoarele silvic, minier şi hidrologic, se bazează pe convingerea că de veniturile generate de aceste resurse naturale trebuie să beneficieze societatea în ansamblul său. Infrastructură şi monopol natural, precum infrastructura de transport de energie electrică şi de gaz natural; infrastructura rutieră, infrastructura feroviară şi altele asemenea Contribuţia la o bună infrastructură naţională este o sarcină-cheie a sectorului public, iar controlul deţinut de stat/unităţile administrativ-teritoriale pe acest palier poate conduce la dezvoltarea şi exploatarea profitabilă din punct de vedere socioeconomic a infrastructurii. Obligaţii de serviciu public Dacă un serviciu este considerat esenţial pentru dezvoltarea economică şi socială a unei anumite categorii de cetăţeni sau a unei anumite regiuni sau a populaţiei în ansamblu său, statul poate impune asupra unor operatori economici, întreprinderi publice sau societăţi private, obligativitatea furnizării respectivului serviciu chiar dacă acesta, în mod normal, nu ar fi justificat prin raţiuni comerciale pentru întreprinderea în cauză. De regulă, obligaţiile respective se impun doar pentru perioade limitate de timp, în circumstanţe bine delimitate şi cu intruziuni minime în buna funcţionare a respectivelor pieţe. Cu toate acestea, obligaţiile de serviciu public trebuie să fie definite de asemenea natură încât să nu împiedice procesul de liberalizare şi nici intrarea de noi concurenţi pe piaţă. Indiferent de motivaţia statului/unităţilor administrativ-teritoriale pentru deţinerea participaţiilor la întreprinderile publice, aceasta are întotdeauna un impact economic, cu implicaţii substanţiale asupra bugetului de stat, precum şi de natură socială.
II.3.3. Diversificarea acţionariatului întreprinderilor publice Cel mai mare furnizor global de indici, Morgan Stanley Capital International, clasifică România ca piaţă de frontieră. Şansele pentru o promovare la statutul de piaţă emergentă au crescut exponenţial în cursul anului 2023, odată cu debutul Hidroelectrica - S.A., cea mai profitabilă întreprindere publică la nivelul anului 2022, pe piaţa reglementată a Bursei de Valori Bucureşti. Până în trimestrul al doilea al anului 2026, cel puţin alte 3 întreprinderi publice active în sectoare de interes strategic ale economiei din România vor face obiectul listării pe piaţa reglementată. Succesul listării Hidroelectrica - S.A. confirmă faptul că participarea întreprinderilor publice la piaţa reglementată poate contribui la creşterea semnificativă a capitalizării pieţei şi la extinderea bazei de investitori, generând astfel un impact pozitiv, pe termen lung, asupra ansamblului economiei. Însă, asigurarea durabilităţii acestor beneficii este condiţionată de existenţa unor infrastructuri funcţionale ale pieţei de capital, racordate la cele mai avansate standarde privind guvernanţa corporativă - principiile guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat, dezvoltate de OCDE, precum şi directivele Comisiei Europene (CE) privind dreptul societăţilor comerciale şi guvernanţa corporativă. Un alt aspect demn de luat în considerare pentru a asigura succesul unei listări priveşte identificarea elementelor de interes pentru investitori, în raport cu operatorul economic ale cărui acţiuni urmează să fie tranzacţionate, precum: a) existenţa unei structuri de guvernanţă corporativă credibilă, care să asigure protejarea drepturilor acţionarilor minoritari, b) management transparent şi profesionist sau c) sustenabilitatea sectorului de activitate al întreprinderii publice, cu potenţial pe termen lung. În completarea avantajelor care se reflectă în ansamblul economiei, listarea întreprinderilor publice poate genera beneficii directe inclusiv pentru acestea, precum: a) diversificarea surselor de finanţare, b) o evaluare corectă pe piaţă, c) un management mai bun al gradului de îndatorare, d) eficientizarea activităţii, creşterea transparenţei, a disciplinei şi îmbunătăţirea guvernanţei corporative, e) îmbunătăţirea reputaţiei şi prestigiului sau f) creşterea vizibilităţii.
II.4. Viziunea Guvernului privind rolul statului/unităţilor administrativ-teritoriale cu privire la calitatea de asociat/ acţionar/proprietar în întreprinderile publice O provocare generală în ceea ce priveşte funcţia de acţionar/asociat/proprietar în întreprinderi publice a statului/unităţilor administrativ-teritoriale este realizarea unui echilibru între responsabilităţile statului în îndeplinirea activă a rolului său de acţionar, urmărirea obiectivelor de politică publică şi, în acelaşi timp, eliminarea interferenţelor politice nelegitime în administrarea şi conducerea întreprinderii publice. Urmărirea performanţei în administrarea participaţiilor statului include obligatoriu îndeplinirea unor deziderate precum activitatea economică sustenabilă, transparenţa, integritatea, etica în afaceri şi guvernanţa corporativă, excelenţa în politica de resurse umane, crearea şi implementarea unor modele de responsabilitate socială în comunităţile în care acţionează întreprinderile publice. În acest context, definirea clară a obiectivelor reprezintă, în general, un instrument prin care pot fi atinse dezideratele privind îmbunătăţirea performanţei întreprinderilor publice, precum şi o condiţie prealabilă necesară alocării eficiente a resurselor în cadrul acestora. II.4.1. Obiectivele Guvernului, respectiv ale unităţilor administrativ-teritoriale, în ceea ce priveşte proprietatea privată a acestora În calitate de proprietari responsabili şi activi, statul/unităţile administrativ-teritoriale se asigură de faptul că participaţiile statului în cadrul întreprinderilor publice sunt gestionate în condiţii de profitabilitate şi de o manieră sustenabilă care să consolideze încrederea cetăţenilor. Totodată, este important ca evaluarea îndeplinirii obiectivelor de către întreprinderile publice să vizeze inclusiv mecanismele prin care acestea generează valoare durabilă. Este deopotrivă important ca întreprinderile publice să fie administrate în mod responsabil, ceea ce presupune atât promovarea integrităţii şi aplicarea celor mai înalte standarde etice în cadrul activităţii de conducere a acestora, cât şi identificarea mecanismelor prin care întreprinderile publice rămân competitive de-a lungul timpului prin echilibrarea corespunzătoare a factorilor economici, sociali şi de mediu. În contextul relevat, consolidarea rolului exercitat de stat/unităţile administrativ-teritoriale în calitate de proprietari/asociaţi/acţionari în întreprinderi publice, de o manieră durabilă, poate fi realizată prin intermediul stabilirii unor obiective clare şi comprehensive ale politicii publice de proprietate privată, cu un caracter suficient de general, astfel încât să fie aplicabile tuturor întreprinderilor publice, independent de sectorul de activitate al acestora.
II.4.2. Obiectiv general - eficientizarea activităţii întreprinderilor publice prin îmbunătăţirea guvernanţei corporative a acestora Scopul general urmărit vizează îmbunătăţirea nivelului de profesionalism şi performanţă a managementului întreprinderilor publice, asigurarea unei performanţe financiare şi operaţionale sustenabile şi asigurarea independenţei funcţiei de administrare în raport cu factorul politic.
II.4.3. Obiective specifice II.4.3.1. Crearea unei structuri organizaţionale competitive Acest obiectiv presupune: a) organizare pe principii economice şi de eficienţă în condiţii care să le permită să îşi îndeplinească misiunile şi obligaţiile specifice pentru care au fost înfiinţate; b) regimul tranzacţiilor cu administratorii, directorii, angajaţii, acţionarii care deţin controlul asupra societăţii; c) consolidarea rezilienţei întreprinderii publice şi implicit îmbunătăţirea capacităţii acesteia de a evalua şi gestiona în mod eficient riscurile şi oportunităţile, în scopul menţinerii competitivităţii şi îndeplinirii obiectivelor pe termen lung.
Ca în multe ţări, întreprinderile de stat româneşti nu funcţionează întotdeauna în aceleaşi reguli şi condiţii precum întreprinderile private, iar avantajele şi privilegiile de care se bucură pot crea o poziţie inegală în raport cu firmele private, distorsionând astfel rezultatele-cheie ale pieţei şi limitând eficienţa alocării resurselor între firme şi sectoare. Întrucât în ultimul deceniu întreprinderile de stat au înregistrat niveluri tot mai ridicate ale datoriei, inclusiv plăţi restante mai mari către furnizori, ca urmare a contextului economic generat de pandemia SARS CoV-2 şi ulterior de războiul din Ucraina, a unei slabe reprezentări a structurilor de guvernanţă în cadrul întreprinderilor de stat, precum şi ca urmare a sprijinului acordat de stat pentru industriile aflate în contracţie, dar unde statul are o prezenţă semnificativă, de exemplu, căile ferate, de cele mai multe ori au fost alocate resurse către firme nerentabile, astfel încât să fie asigurată continuarea activităţii respectivelor întreprinderi publice, în bune condiţii. Ca urmare, autorităţile publice tutelare care au în portofoliu întreprinderi publice a căror situaţie economico-financiară înregistrează pierderi sau care sunt inactive vor identifica, până la data de 30 iunie 2026, măsurile concrete cu privire la acestea şi vor informa Guvernul şi AMEPIP cu privire la propunerile de remediere a situaţiilor constatate. Totodată, până la data de 30 iunie 2027, autorităţile publice tutelare vor dispune măsuri cu privire la reducerea numărului de întreprinderi publice aflate în portofoliul acestora, care: a) nu îşi îndeplinesc obiectul de activitate sau activitatea de bază este redusă sau; b) au mai puţin de 5 angajaţi sau; c) sunt neprofitabile, fie ca urmare a faptului că nu obţin venituri sau veniturile obţinute sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente şi nu se justifică menţinerea acestora din punct de vedere social.
Condiţiile menţionate nu au caracter cumulativ, iar măsurile de reducere a numărului întreprinderilor publice se dispun în măsura în care nu este afectată securitatea naţională. În cazul întreprinderilor publice care desfăşoară obligaţii de serviciu public, aceste obligaţii vor fi realizate de o manieră durabilă şi în cel mai eficient mod posibil, ceea ce presupune direcţionarea resurselor către acele activităţi care pot conduce la îndeplinirea optimă a obiectivelor, cu respectarea standardelor de calitate şi/sau de cost stabilite pentru serviciile publice. În toate cazurile în care întreprinderile publice îndeplinesc obligaţii de serviciu public, acestea trebuie aduse la cunoştinţa publicului într-un mod care să le diferenţieze de activităţile economice ale întreprinderii. Costurile suportate de întreprinderile publice legate de îndeplinirea acestor obligaţii se finanţează de stat sau unităţile administrativ-teritoriale, prin bugetul de stat, bugetul local sau alte fonduri publice şi se afişează pe pagina proprie de internet a întreprinderilor publice, pentru accesul acţionarilor şi al publicului. De asemenea, aceste obligaţii vor fi evidenţiate cu indicarea clară a costurilor şi surselor de finanţare şi în cuprinsul rapoartelor anuale privind activitatea întreprinderilor publice. În ceea ce priveşte regiile autonome care desfăşoară în principal activităţi economice, autorităţile publice tutelare competente pot dispune, în termenul prevăzut de lege, reorganizarea acestora prin divizarea activităţilor de serviciu public de cele comerciale, urmând ca activităţile comerciale divizate să fie organizate în societăţi pe acţiuni sau în societăţi cu răspundere limitată.
II.4.3.2. Asigurarea creşterii economice durabile a întreprinderilor publice Promovarea unei creşteri economice sustenabile presupune: a) crearea de valoare economică durabilă, care să nu compromită capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi, presupune integrarea în mod echilibrat a consideraţiilor sociale, de mediu şi economice în procesul de luare a deciziilor cu privire la întreprinderile publice; b) asigurarea celei mai bune rate de rentabilitate care poate fi atinsă pe termen scurt şi mediu, într-o manieră durabilă, iar, în cazul întreprinderilor publice care desfăşoară obligaţii de serviciu public, realizarea acestora de o manieră durabilă şi în cel mai eficient mod posibil; c) recuperarea costurilor de exploatare şi de investiţie se face prin preţuri şi tarife sau taxe şi, după caz, din alocaţii bugetare/ajutor de stat.
În cazul întreprinderilor publice al căror obiectiv este să creeze valoare economică, creşterea performanţei şi profitabilităţii pentru activităţile economice desfăşurate de întreprinderile publice va fi realizată prin mecanisme similare celor utilizate de întreprinderile private din aceleaşi domenii de activitate. Metoda prin intermediul căreia poate fi îndeplinit acest obiectiv o reprezintă asigurarea celei mai bune rate de rentabilitate care poate fi atinsă pe termen scurt şi mediu, într-o manieră durabilă. Maximizarea ratei de rentabilitate reprezintă o condiţie prealabilă necesară alocării eficiente a resurselor în întreprinderile publice şi totodată elementul în baza căruia o societate, în general, aduce valoare adăugată şi se menţine competitivă. Crearea de valoare durabilă necesită o abordare strategică cu privire la aspectele fundamentale ale activităţii întreprinderilor publice. În calitate de asociat/acţionar/proprietar, este important ca statul/unităţile administrativ-teritoriale să identifice acele sectoare de activitate unde întreprinderile publice pot realiza demersuri concrete în scopul creării de valoare sustenabilă. Acestui obiectiv specific îi sunt subsumate următoarele linii de acţiune: a) în domeniul muncii: crearea unui mediu de lucru sănătos caracterizat printr-o cultură organizaţională care prioritizează respectul drepturilor angajaţilor şi asigurarea de condiţii decente de lucru; b) în domeniul mediului: reducerea impactului asupra mediului; întreprinderile publice să devină exemple de urmat în cadrul industriei în care activează cu privire la acest aspect; c) în domeniul eticii şi integrităţii: adoptarea unui comportament etic în afaceri, cu respectarea standardelor anticorupţie, precum Ghidul de bune practici al OCDE privind anticorupţia şi integritatea întreprinderilor publice.
II.4.3.3. Consolidarea mecanismelor privind transparenţa şi asumarea responsabilităţii În calitatea sa de proprietar, statul gestionează active importante în numele societăţii în ansamblu, astfel încât asigurarea unui grad înalt de transparenţă cu privire la modalitatea de îndeplinire a rolurilor ce decurg din această calitate este decisivă din perspectiva publicului larg, a cetăţenilor, a acţionarilor privaţi, a creditorilor sau altor categorii de părţi interesate de a deveni, la rândul lor, participanţi informaţi şi activi în sectoarele de activitate ale întreprinderilor publice. Transparenţa creează predictibilitate şi este esenţială pentru consolidarea încrederii cetăţenilor cu privire la faptul că drepturile de proprietate sunt gestionate de o manieră optimă, în interesul public. În acelaşi timp, transparenţa cu privire la aspectele relevante care ar putea influenţa performanţa financiară şi nonfinanciară a întreprinderilor publice este esenţială, pe de o parte, în scopul creşterii nivelului de asumare a responsabilităţii în cadrul exercitării funcţiilor de administrare şi conducere a acestora, iar pe de altă parte, pentru a permite statului să acţioneze ca un proprietar informat. Întreprinderea publică, prin grija preşedintelui consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere, după caz, trebuie să publice pe pagina proprie de internet, pentru accesul acţionarilor şi al publicului, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare. Este important de menţionat faptul că între aceste informaţii se regăsesc şi cele privind obiectivele de politică publică ale întreprinderii publice. Un instrument eficient, atât pentru monitorizarea performanţei întreprinderilor publice, cât şi pentru asigurarea transparenţei activităţii întreprinderilor publice, îl reprezintă Tabloul de bord organizat sub forma unei baze de date informatice, gestionată de AMEPIP şi publicată pe pagina de internet a Agenţiei, care permite colectarea de date exacte şi fiabile de la întreprinderile publice, precum şi analizarea şi monitorizarea continuă a indicatorilor de performanţă ai acestora. Conform Recomandării V din Ghidul de bune practici al OCDE privind anticorupţia şi integritatea întreprinderilor de stat, dezvoltarea de proceduri ferme, transparente şi nepărtinitoare reprezintă instrumentele care pot asigura probitatea financiară a întreprinderii, contribuind, totodată, la informarea acţionarilor cu privire la performanţa acesteia şi implicarea părţilor interesate.
CAP. III Entităţi responsabile cu privire la guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice România practică în prezent un model dual de administrare a participaţiilor statului în economie, pe de o parte, AMEPIP are, la modul generic, un rol de coordonare a modalităţii de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor corelative ce decurg din calitatea de asociat/acţionar/proprietar la întreprinderile publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, iar, pe de altă parte, autoritatea publică tutelară exercită în numele statului/unităţilor administrativ-teritoriale drepturile menţionate anterior. Atât AMEPIP, cât şi autorităţile publice tutelare îşi exercită atribuţiile fără a interveni în activitatea de administrare curentă a întreprinderilor publice. Orice decizii luate cu încălcarea acestei limitări sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, autorităţile publice tutelare nu pot interveni în procesul de luare a deciziilor comerciale, în conducerea şi în funcţionarea curentă a întreprinderilor publice. III.1. Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice AMEPIP se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului, prin Secretariatul General al Guvernului. Rolul principal al acesteia vizează elaborarea politicii de proprietate a statului, coordonarea şi monitorizarea implementării acţiunilor şi politicilor de guvernanţă corporativă la nivelul autorităţilor publice tutelare, respectiv aplicarea de sancţiuni pentru abaterile identificate. În vederea realizării rolului său, AMEPIP exercită următoarele atribuţii principale: a) elaborează politica publică de proprietate a statului, conform art. 2^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; b) monitorizează şi evaluează implementarea principiilor de guvernanţă corporativă de către autorităţile publice tutelare şi întreprinderile publice, conform art. 4^4 alin. (4) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; c) colectează, monitorizează şi publică pe pagina proprie de internet rezultatele de performanţă financiară şi nefinanciară a întreprinderilor publice, pe baza indicatorilor de performanţă furnizaţi de întreprinderile publice, incluşi în tabloul de bord, conform art. 4^4 alin. (4) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; d) participă în cadrul procedurii de selecţie pentru numirea administratorilor de întreprinderi publice de la nivel central, prin reprezentanţii săi în comisia de nominalizare şi selecţie, conform art. 4^4 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; e) monitorizează performanţa întreprinderilor publice pe baza evaluării indicatorilor de performanţă, realizată de autorităţile publice tutelare, conform art. 4^4 alin. (4) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; f) sprijină, îndrumă şi acordă consultanţă pe probleme de guvernanţă corporativă, la solicitarea autorităţilor publice tutelare sau a întreprinderilor publice, conform art. 4^4 alin. (4) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; g) monitorizează implementarea politicii de remunerare, conform art. 4^4 alin. (4) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; h) monitorizează respectarea cadrului legal în materie de integritate, aplicarea planurilor de integritate elaborate de întreprinderile publice şi implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2021-2025, conform art. 4^4 alin. (4) lit. o) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; i) organizează programe de formare pentru personalul autorităţilor publice tutelare, întreprinderilor publice, administratori, directori, precum şi alte persoane interesate, pe teme de guvernanţă corporativă, conform art. 4^4 alin. (4) lit. r) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; j) verifică respectarea de către autorităţile publice tutelare a obligaţiei de a asigura o separare clară între funcţia de proprietate şi funcţia de reglementare prin organizarea distinctă a departamentelor de guvernanţă corporativă, respectiv de reglementare, conform art. 4^4 alin. (4) lit. s) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; k) aplică sancţiuni autorităţilor publice tutelare, întreprinderilor publice, persoanelor fizice responsabile, precum şi în cazul în care se constată abateri de la legalitate în activitatea entităţilor sancţionate, conform art. 4^4 alin. (4) lit. p) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare; l) elaborează, înaintează Guvernului în vederea aprobării şi publică pe pagina proprie de internet raportul anual privind întreprinderile publice, conform art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
În realizarea acestor atribuţii, AMEPIP: a) monitorizează performanţa întreprinderilor publice şi pregăteşte rapoartele anuale care detaliază performanţa financiară şi nefinanciară a întreprinderilor publice; b) publică informaţii şi raportări actualizate cu privire la întreprinderile publice; c) elaborează şi actualizează lista întreprinderilor publice şi lista administratorilor şi directorilor de întreprinderi publice; d) organizează şi gestionează tabloul de bord şi corpul administratorilor de întreprinderi publice; e) sprijină autorităţile publice tutelare, la solicitarea acestora, cu privire la implementarea politicii de proprietate şi a principiilor de guvernanţă corporativă; f) exercită competenţele de autoritate publică tutelară la întreprinderile publice aflate sub autoritatea sau organizarea şi gestionarea corpului administratorilor de întreprinderi publice; g) editează publicaţii de specialitate şi susţine cursuri de formare profesională pentru personalul autorităţilor publice tutelare, întreprinderilor publice, administratori, directori, precum şi alte persoane interesate, pe teme de guvernanţă corporativă.
III.2. Autorităţile publice tutelare Conform prevederilor art. 2 pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile publice tutelare sunt instituţiile care: a) coordonează, au în subordine sau sub autoritate una sau mai multe regii autonome; b) exercită, în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, calitatea de acţionar la companii naţionale, societăţi naţionale şi societăţi la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul; c) coordonează exercitarea, de către una sau mai multe regii autonome şi/sau companii naţionale, societăţi naţionale şi societăţi la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul, a calităţii de acţionar sau asociat la o societate controlată.
Sunt incluse în categoria autorităţilor publice tutelare şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară. Autorităţile publice tutelare acţionează, la rândul lor, pe două mari paliere: ca reprezentanţi ai acţionarului/asociatului/ proprietarului, respectiv statul/unităţile administrativ-teritoriale, şi ca entităţi care joacă un rol activ cu privire la îndeplinirea obiectivelor privind guvernanţa corporativă de către întreprinderile publice pe care le au sub autoritate, în coordonare sau portofoliu. Acestea exercită dreptul de proprietate asupra acţiunilor/părţilor sociale, după caz, deţinute în întreprinderea publică, prin^1: ^1 Conform art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare. a) stabilirea de obiective pe termen lung, care acoperă o perioadă de cel puţin 4 ani, şi includerea acestora în scrisorile de aşteptări, care vor fi publicate pe pagina de internet proprie, precum şi transmiterea documentaţiei relevante către AMEPIP în termenele stabilite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, de urgenţă şi în legislaţia secundară; b) notificarea AMEPIP cu privire la necesitatea declanşării procedurii de selecţie şi numire a administratorilor şi directorilor, precum şi a revocării acestora; c) organizarea procedurii de selecţie, selectarea şi nominalizarea candidaţilor pentru funcţiile de administrator al întreprinderii publice; transmiterea rapoartelor către AMEPIP în termen de 3 zile de la finalizarea procedurii; d) negocierea indicatorilor-cheie de performanţă ai administratorilor, transmiterea acestora către AMEPIP pentru avizare din punctul de vedere al încadrării în nivelul minim şi aprobarea lor de către adunarea generală a acţionarilor; e) încheierea contractelor de mandat cu administratorii întreprinderii publice, direct sau prin adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor, după caz, şi transmiterea acestora către AMEPIP; f) adoptarea deciziilor privind înstrăinarea participaţiilor la întreprinderile publice aflate sub controlul său direct sau indirect, precum şi listarea pe pieţele reglementate, cu informarea prealabilă a Guvernului; g) adoptarea deciziilor privind achiziţia de participaţii la alte întreprinderi, direct sau de către întreprinderile publice aflate sub controlul său direct sau indirect, cu informarea prealabilă a Guvernului; h) monitorizarea şi evaluarea îndeplinirii indicatorilor-cheie de performanţă incluşi în contractele de mandat şi transmiterea acestor informaţii către AMEPIP; i) întocmirea şi publicarea listei administratorilor şi directorilor aflaţi în funcţie în întreprinderile publice aflate sub controlul autorităţii publice tutelare şi comunicarea acesteia către AMEPIP; j) aplicarea criteriilor de integritate pentru administratorii şi directorii întreprinderilor publice aflate sub controlul său direct sau indirect; k) orice alte atribuţii stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, prin legi speciale şi prin legislaţia secundară.
Autorităţile publice tutelare trebuie să demonstreze transparenţă asupra acţiunilor şi deciziilor cu privire la întreprinderile publice pe care le au în coordonare, subordonare sau sub autoritate, inclusiv printr-o bună comunicare, la nivel de leadership, dar şi de lucru, între reprezentanţii lor şi reprezentanţii altor entităţi cu responsabilităţi în domeniul guvernanţei corporative. Totodată, entităţile care exercită dreptul de proprietate asupra acţiunilor/părţilor sociale, după caz, deţinute în întreprinderea publică, administrează participaţiile statului trebuie să fie ele însele un model de guvernanţă corporativă, transparenţă şi profesionalism. Obligaţiile esenţiale care revin autorităţilor publice tutelare vizează:^2 ^2 Conform prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare. a) separarea clară între funcţia de proprietate şi funcţia de reglementare, prin organizarea distinctă a departamentelor de guvernanţă corporativă, precum şi separarea direcţiei strategice, dată de autoritatea publică tutelară, de conducerea executivă a întreprinderii publice; b) transparenţă în ceea ce priveşte deciziile strategice, tranzacţiile cu părţile afiliate şi informaţiile financiare auditate; c) claritate şi transparenţă privind obligaţiile de serviciu public şi finanţarea acestora; d) adoptarea şi implementarea de proceduri transparente de selecţie, nominalizare şi remunerare a administratorilor/ membrilor consiliului de administraţie şi consiliului de supraveghere; e) asigurarea operării întreprinderilor publice în condiţii de egalitate a şanselor prin raportare la ceilalţi operatori economici, fiind interzisă adoptarea de reglementări care favorizează întreprinderile publice faţă de întreprinderile private sau care distorsionează libera concurenţă dintre întreprinderile publice şi întreprinderile private; f) respectarea legislaţiei din domeniile concurenţei, fiscal, al achiziţiilor publice şi a celorlalte reglementări aplicabile, în egală măsură, întreprinderilor publice şi întreprinderilor private; g) impunerea de cerinţe de rentabilitate similare cu cele ale societăţilor cu capital privat; h) stabilirea unor indicatori de performanţă care să urmărească interesul public în cazul întreprinderilor publice care au ca obiect de activitate obligaţii de serviciu public.
III.3. Alte entităţi responsabile Autoritatea de Supraveghere Financiară (denumită în continuare ASF) autorizează, reglementează, supraveghează şi controlează entităţile din piaţa financiară nonbancară din România. Ministerul Justiţiei (denumit în continuare MJ) elaborează politicile publice, strategiile şi planurile de acţiune în domeniul justiţiei, al prevenirii şi combaterii corupţiei şi formelor grave de criminalitate, inclusiv prin raportare la obiectivele programului de guvernare. Totodată, MJ are rolul de a monitoriza şi coordona implementarea Strategiei naţionale anticorupţie (denumită în continuare SNA). În subordinea Ministerului Finanţelor funcţionează Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (denumită în continuare ASPAAS), care este autoritatea competentă în domeniul supravegherii în interes public a auditului statutar, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public şi de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei. Bursa de Valori Bucureşti (denumită în continuare BVB) menţine un mecanism bazat pe principiul „aplici sau explici“, prin care se transmit în piaţă informaţii clare, exacte şi actuale cu privire la respectarea regulilor de guvernanţă corporativă de către societăţile prezente pe piaţa reglementată.
CAP. IV Roluri şi responsabilităţi în cadrul întreprinderilor publice cu privire la guvernanţa corporativă IV.1. Adunările generale ale acţionarilor şi principii pentru participarea reprezentanţilor statului în acestea Adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor (denumită în continuare AGA) reprezintă, prin excelenţă, organul de elaborare a voinţei colective, adică a voinţei totalităţii acţionarilor/asociaţilor, iar organizarea acesteia este esenţială pentru funcţionarea democratică şi eficientă a unei societăţi, permiţând acţionarilor/asociaţilor să participe în mod direct la adoptarea deciziilor importante. Mai mult, statul exercită rolul de proprietar activ şi informat în cadrul întreprinderilor publice, inclusiv prin participarea, prin intermediul reprezentanţilor săi, în adunările generale ale acestora. Reprezentanţii statului sau ai unităţii administrativ-teritoriale în adunarea generală a acţionarilor a întreprinderilor publice trebuie să acţioneze conform mandatului conferit, fiind neremuneraţi pentru mandatul lor. Desemnarea acestora se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la numărul maxim al reprezentanţilor statului/unităţilor administrativ-teritoriale, numărul maxim de întreprinderi publice la care aceştia pot fi desemnaţi în calitate de reprezentanţi, categoriile profesionale din care pot face parte aceştia, dar şi a prevederilor privind incompatibilităţile şi conflictul de interese. Mandatul trebuie să fie în interesul întreprinderii publice, cu respectarea principiilor eficienţei economice şi de profitabilitate, precum şi a atribuţiilor AGA, aşa cum acestea sunt stabilite prin Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, actul constitutiv al societăţii, iar, în cazul societăţilor ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2017, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului nr. 5/2018, cu modificările şi completările ulterioare. Statul ca acţionar urmăreşte să asigure o distribuire corectă şi respectarea responsabilităţilor între AGA şi administratori/ consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere. În acest sens, prin mandatul de reprezentare, statul ca acţionar nu se va pronunţa în cadrul AGA asupra unor decizii de natură operaţională, care revin administratorilor/consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau directorului sau directoratului, întrucât aceasta ar presupune o diluare a responsabilităţii şi o evitare a asumării răspunderii asupra unor decizii strategice ale societăţii pentru care administratorii/ membrii consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi directorul/membrii directoratului sunt responsabili. Pentru a dobândi o mai bună înţelegere asupra modalităţii optime în care pot fi atinse obiectivele stabilite prin politica de proprietate sau scrisoarea de aşteptări, prin corelare cu strategia de dezvoltare a întreprinderii publice, pot fi utilizate instrumente precum: a) stabilirea de întâlniri periodice ale autorităţilor publice tutelare şi acţionari pe teme cu caracter general sau specific legate de activitatea întreprinderii publice. În cadrul acestor întâlniri nu vor fi aduse în discuţie subiecte care necesită aprobarea asociaţilor/acţionarilor şi care vor fi rezervate adunărilor generale; b) stabilirea unui dialog cu membrii nou-aleşi ai consiliilor din cadrul întreprinderilor publice deţinute pentru clarificarea obiectivelor/raţiunii deţinerii participaţiilor la întreprinderile publice respective; c) stabilirea unor canale de comunicare în afara întâlnirilor periodice cu preşedintele consiliului, fără ca aceasta să poată fi interpretată ca ingerinţă în activitatea de administrare a întreprinderii publice.
IV.2. Administratorii/Consiliile de administraţie/supraveghere La nivel decizional, administratorii/consiliul de administraţie/ consiliul de supraveghere supraveghează activitatea generală a întreprinderii şi evaluează strategia propusă de conducere, asigurând îndrumare acesteia. La începutul mandatului, consiliul de administraţie/de supraveghere va pregăti planul de administrare al întreprinderii publice, care este structurat pe două componente: componenta de administrare, întocmită de consiliul de administraţie/de supraveghere, şi componenta de management, întocmită de directori sau, după caz, de către membrii directoratului. Acesta este corelat cu scrisoarea de aşteptări şi stabileşte misiunea, obiectivele, acţiunile, resursele şi indicatorii de performanţă financiari şi nefinanciari pentru derularea activităţii pentru o perioadă de cel puţin 4 ani. Conform legislaţiei în vigoare şi bunelor practici internaţionale, este esenţial ca administratorii/membrii consiliului de administraţie/de supraveghere să fie selectaţi în mod profesionist şi transparent, exclusiv pe criterii meritocratice, cu precizarea că numirile provizorii reprezintă excepţia de la regula numirilor pentru mandatele de până la 4 ani, în urma derulării procedurilor de selecţie. Membrii consiliilor de administraţie/supraveghere ar trebui să deţină autoritatea, competenţa şi obiectivitatea necesare pentru a-şi îndeplini funcţiile de orientare strategică şi monitorizare a conducerii întreprinderii, acţionând cu integritate şi fiind traşi la răspundere pentru acţiunile lor de către acţionari. Administratorii/Membrii consiliului de administraţie/de supraveghere acţionează exclusiv în interesul societăţii, folosindu-se de expertiza profesională proprie pentru propunerea celor mai bune soluţii şi strategii pentru îmbunătăţirea performanţei acesteia. Nu vor primi instrucţiuni de la conducătorii autorităţii publice tutelare sau de la alţi actori politici sau administrativi şi nu vor reprezenta, în deciziile lor, alte interese decât cele ale societăţii. IV.2.1. Competenţe Consiliul de administraţie/de supraveghere este competent să îndeplinească toate actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru AGA. Totodată, consiliul de administraţie/de supraveghere nu poate exercita atribuţiile date de legislaţia incidentă altor organe ale societăţii, precum cenzorii şi auditorii interni, care sunt organe de control şi nu de conducere a societăţii. Membrii consiliului au o serie de competenţe de bază care nu pot fi delegate directorilor şi care vizează: a) stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii; b) stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare; c) numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor; d) supravegherea activităţii directorilor; e) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia şi f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii^3. ^3 Art. 142 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
IV.2.2. Criterii privind constituirea consiliului de administraţie/de supraveghere Stabilirea numărului de membri ai consiliului de administraţie/de supraveghere se face cu respectarea principiilor prevăzute la art. 3^1 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât cel puţin o treime din totalul administratorilor să fie femei şi cel puţin o treime din totalul administratorilor să fie bărbaţi, de asemenea, fiind avută în vedere evitarea situaţiilor de conflict de interese sau incompatibilităţi. Totodată, consiliul de administraţie/de supraveghere trebuie să fie format în majoritate din membri neexecutivi şi independenţi. Funcţionarii publici, înalţii funcţionari publici, precum şi alte categorii de personal din cadrul autorităţii publice tutelare ori din cadrul altor autorităţi sau instituţii publice nu sunt consideraţi independenţi. Prevederile art. 138^2 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 28 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi, în cazul societăţilor listate, Codul de guvernanţă corporativă al BVB oferă criterii care trebuie avute în vedere la desemnarea unui administrator independent. Un alt element important în selecţia administratorilor la nivelul întreprinderilor publice îl reprezintă numărul maxim de mandate pe care îl poate exercita concomitent un membru al consiliului de administraţie şi/sau de membru al consiliului de supraveghere, respectiv cel mult două mandate de membru.
IV.2.3. Remuneraţia În ceea ce priveşte remuneraţia membrilor consiliului de administraţie/de supraveghere, directorilor/membrilor directoratului, aceasta este stabilită, distinct, pentru membrii neexecutivi şi cei executivi, precum şi pentru directori, de către autoritatea publică tutelară, respectiv de adunarea generală a acţionarilor prin contractul de mandat, la propunerea comitetului de remunerare al consiliului de administraţie/de supraveghere al întreprinderilor publice pe baza unui raport justificativ, în structura şi limitele prevăzute de lege. Astfel, remuneraţia membrilor neexecutivi ai consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere constă într-o indemnizaţie fixă lunară, în cuantumul stabilit de lege. Pe de altă parte, remuneraţia membrilor executivi ai consiliului de administraţie/de supraveghere şi ai directorilor/membrilor directoratului este formată dintr-o indemnizaţie fixă lunară şi o indemnizaţie variabilă, care are la bază indicatorii de performanţă financiari şi nefinanciari, negociaţi, avizaţi şi aprobaţi, în condiţiile legislaţiei aplicabile.
IV.2.4. Transparenţă şi raportare Consiliul de administraţie/de supraveghere raportează cu privire la activitatea de administrare, periodic, în cadrul adunării generale a acţionarilor, conform legislaţiei în vigoare. De asemenea, în îndeplinirea obligaţiilor de raportare şi transparenţă consiliul de administraţie/de supraveghere elaborează şi publică, pe site-ul societăţii, pentru accesul acţionarilor şi al publicului o serie de documente şi informaţii, precum hotărâri ale adunărilor generale, codul de etică, planurile de integritate ale întreprinderii publice, situaţiile financiare şi contabile, raportul privind remuneraţiile şi celelalte avantaje acordate administratorilor şi directorilor şi altele asemenea.
IV.2.5. Selecţia Nivelul de profesionalism şi integritate al membrilor consiliului de administraţie/de supraveghere va fi de cel mai înalt calibru, aceştia fiind capabili, prin experienţele lor profesionale precedente, să aibă o bună cunoaştere atât a pieţelor în care activează întreprinderea, cât şi a provocărilor şi problemelor cu care se confruntă o întreprindere publică de talia celei pe care o administrează, pentru a putea înţelege preocupările şi exigenţele atât ale acţionarilor, cât şi ale conducerii executive. Este necesar ca administratorii întreprinderilor publice să deţină un nivel înalt de expertiză, astfel încât să deţină capacitatea dovedită că vor putea gestiona în mod eficient provocările viitoare din domeniul de activitate al întreprinderii publice. De asemenea, candidaţii propuşi în vederea numirii ca membri în consiliul de administraţie/de supraveghere sunt persoane cu integritate şi reputaţie profesională incontestabile, calităţi asigurate printr-un proces de selecţie riguros. Totodată, fiecare administrator/membru al consiliului de administraţie/de supraveghere trebuie să aibă studii superioare şi experienţă în domeniul ştiinţelor inginereşti, economice, sociale, juridice sau în domeniul de activitate al respectivei întreprinderi publice de cel puţin 7 ani, precum şi experienţă în conducerea societăţilor sau regiilor autonome^4. ^4 Conform art. 28 alin. (1), (3) şi alin. (6^1), precum şi art. 31 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
Selecţia administratorilor se realizează printr-o procedură transparentă şi competitivă, derulată prin intermediul comisiei de selecţie şi nominalizare, constituită la nivelul autorităţilor publice tutelare. Comisia de selecţie şi nominalizare constituită la nivelul autorităţilor publice centrale este formată din 2 membri desemnaţi de către conducătorul autorităţii publice tutelare, 2 membri desemnaţi de către AMEPIP, prin ordin al preşedintelui, şi un expert independent, selectat de AMEPIP. La autorităţile publice locale, comisia de selecţie şi nominalizare este numită prin hotărâre a autorităţii deliberative, la propunerea primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, şi se compune din: 2 membri desemnaţi de către conducătorul autorităţii publice tutelare şi un expert independent, iar la solicitarea autorităţii publice tutelare locale, din 2 membri desemnaţi de AMEPIP, caz în care comisia de selecţie şi nominalizare va avea 5 membri.
IV.2.6. Evaluarea performanţei Evaluarea performanţei administratorilor şi a directorilor întreprinderilor publice se realizează prin intermediul indicatorilor-cheie de performanţă, negociaţi şi aprobaţi în condiţiile legii şi care constituie anexă la contractul de mandat încheiat cu administratorii. Evaluarea activităţii administratorilor se realizează anual de către adunarea generală a acţionarilor, cu sprijinul unor experţi în astfel de evaluări, după caz. Evaluarea vizează atât execuţia contractului de mandat, cât şi a planului de administrare. În acest scop, se întocmesc rapoartele de evaluare pentru fiecare administrator în parte, care se transmit către AMEPIP, ulterior aprobării în cadrul adunării generale. Acestea sunt utilizate în proceduri viitoare de reînnoire a mandatului administratorilor astfel evaluaţi. În cazul în care, din motive imputabile, administratorii nu îndeplinesc indicatorii de performanţă stabiliţi prin contractele de mandat, adunarea generală a acţionarilor îi revocă din funcţie şi hotărăşte declanşarea procedurii de selecţie pentru desemnarea de noi administratori. Evaluarea activităţii directorilor sau directoratului, după caz, se face anual de către consiliul de administraţie/de supraveghere şi vizează atât execuţia contractului de mandat, cât şi a componentei de management al planului de administrare. În cazul în care, din motive imputabile, directorii nu îndeplinesc indicatorii-cheie de performanţă stabiliţi prin contractele de mandat, consiliul de administraţie/de supraveghere îi poate revoca din funcţie. Administratorii şi directorii revocaţi nu mai pot candida timp de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare pentru alte consilii de administraţie.
IV.2.7. Evitarea conflictului de interese şi situaţiilor de incompatibilitate Monitorizarea şi gestionarea eventualelor conflicte de interese la nivelul întreprinderii publice sau la nivelul interacţiunii dintre întreprinderea publică şi autoritatea publică tutelară reprezintă o responsabilitate care revine tot consiliului de administraţie/de supraveghere. În vederea îndeplinirii sarcinilor, consiliul de administraţie/de supraveghere are acces la registrele şi arhivele societăţii, putând solicita rapoarte independente de la departamentul de audit intern al societăţii. În plus, consiliului de administraţie/de supraveghere îi revine sarcina de a convoca adunarea generală a acţionarilor pentru aprobarea oricărei tranzacţii dacă aceasta are, individual sau într-o serie de tranzacţii încheiate, o valoare mai mare de 10% din valoarea activelor nete ale întreprinderii publice sau mai mare de 10% din cifra de afaceri a întreprinderii publice potrivit ultimelor situaţii financiare auditate, cu administratorii ori directorii sau, după caz, cu membrii consiliului de administraţie/de supraveghere ori ai directoratului, cu angajaţii, cu acţionarii care deţin controlul asupra societăţii sau cu o societate controlată de aceştia. Obligaţia de convocare revine consiliului de administraţie/de supraveghere şi în cazul tranzacţiilor încheiate cu soţul sau soţia, rudele ori afinii până la gradul IV, inclusiv ai administratorilor, directorilor, angajaţilor întreprinderii publice sau ai acţionarilor care deţin controlul asupra societăţii. În mod similar, aceeaşi obligaţie revine, după caz, şi directorilor/directoratului. În ceea ce priveşte evitarea situaţiilor de incompatibilitate, membrii consiliului de administraţie/de supraveghere funcţionari publici, personal contractual şi persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică pot fi desemnaţi să reprezinte statul sau unitatea administrativ-teritorială la maximum două întreprinderi publice, în calitate de reprezentant al acţionarului în cadrul adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor legale privind incompatibilităţile şi conflictul de interese reglementate de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
IV.2.8. Comitete consultative Înfiinţarea comitetelor consultative în cadrul consiliilor de administraţie/supraveghere ale întreprinderilor publice poate fi esenţială în creşterea eficienţei operaţionale, consolidarea competenţelor, independenţei şi autorităţii acestora în domenii în care există un potenţial de conflicte de interese, precum sectorul achiziţiilor, tranzacţiilor cu părţi afiliate şi remunerarea. Astfel, conform legislaţiei în vigoare^5, în cadrul consiliului de administraţie sau, după caz, al consiliului de supraveghere se constituie comitetul de nominalizare şi remunerare, comitetul de gestionare a riscurilor şi comitetul de audit. În cazul consiliilor formate din 3 membri, funcţiile comitetului de gestionare a riscurilor se pot delega comitetului de audit, cu înştiinţarea autorităţii publice tutelare. Prin actul constitutiv se poate stabili şi posibilitatea constituirii şi a altor comitete consultative. ^5 Art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
Modul de funcţionare şi procedura de adoptare a deciziilor în cadrul comitetelor consultative se stabilesc prin actul constitutiv sau regulamente interne. Rolul fiecărui comitet este descris după cum urmează: Comitetul de nominalizare şi remunerare organizează sesiuni de instruire pentru membrii consiliului de administraţie/de supraveghere, formulează propuneri de remunerare a administratorilor şi directorilor şi sprijină consiliul de administraţie/de supraveghere în evaluarea propriei performanţe, precum şi a performanţei conducerii executive. Comitetul de gestionare a riscurilor asigură concordanţa activităţilor de control cu riscurile generate de activităţile şi procesele care fac obiectul controlului, identifică, analizează, evaluează, monitorizează şi raportează riscurile identificate, planul de măsuri de atenuare sau anticipare a acestora, alte măsuri luate de conducerea executivă. De asemenea, este responsabil cu măsurarea solvabilităţii întreprinderii publice, prin raportare la atribuţiile şi obligaţiile uzuale ale acesteia, şi informează sau, după caz, face propuneri consiliului de administraţie, respectiv consiliului de supraveghere. Comitetul de audit îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 65 din Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare. Comitetul de nominalizare şi remunerare şi comitetul de gestionare a riscurilor pot fi formate din administratori neexecutivi, în timp ce comitetul de audit este format din administratori neexecutivi, majoritatea administratorilor fiind independenţi şi din care cel puţin unul este calificat ca auditor financiar conform unui document emis de către autoritatea competentă din România, din alt stat membru al UE, dintr-un stat membru al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, din Elveţia sau din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, potrivit legii. Prin excepţie de la această prevedere, este competentă să facă parte din comitetul de audit al unei întreprinderi publice şi persoana care are experienţă de cel puţin 3 ani în audit statutar, dobândită prin participarea la misiuni de audit statutar în România, în alt stat membru, într-un stat al AELS, în Elveţia sau în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord sau în cadrul comitetelor de audit formate la nivelul consiliilor de administraţie/supraveghere ale unor societăţi/entităţi de interes public, dovedită cu documente. În ceea ce priveşte preşedintele fiecărui comitet, acesta trebuie să fie independent.
IV.2.9. Atribuţii partajate consiliului de administraţie/de supraveghere/conducerii executive a întreprinderii publice Conducerea întreprinderii publice este delegată de consiliul de administraţie/de supraveghere către unul sau mai mulţi directori, dintre membrii acestuia sau terţi, cu numirea unui director general. Numirea directorilor, inclusiv în cazul administratorilor executivi, se va face printr-un proces de selecţie separat de cel al consiliul de administraţie/de supraveghere, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare. Ca atribuţii generale, directoratul/directorul general propune obiective şi strategii pentru societate, în vederea dezvoltării activităţii acesteia şi urmăririi obiectivului de profitabilitate. Acestea sunt validate de consiliul de administraţie/de supraveghere şi înscrise în componenta de management a planului de administrare al directorului sau membrului directoratului, după caz. Este de datoria directorilor să considere, în activitatea lor, interesele acţionarilor, clienţilor, salariaţilor şi altor părţi interesate. În baza strategiei aprobate, prin aprobarea componentei de management a planului de administrare, directoratul/directorul general va stabili liniile generale ale politicilor societăţii - politici comerciale, coduri de etică, coduri de guvernanţă, politici privind gestionarea riscului, politici de trezorerie, privind siguranţa şi sănătatea, privind relaţiile cu investitorii, privind comunicarea publică şi responsabilitatea socială şi altele asemenea. Directoratul/Directorul general raportează direct consiliului de administraţie/de supraveghere atât planificarea, cât şi execuţia bugetară, precum şi obiectivele/rezultatele atinse ca urmare a execuţiei bugetare. Aşadar, în timp ce directorilor le revine sarcina de a adopta decizii operaţionale, rolul administratorilor/consiliilor întreprinderilor publice, dar şi societăţilor în general este acela de a stabili direcţiile strategice şi de a monitoriza performanţa companiei. În practică, pot exista momente în care consiliul de administraţie/de supraveghere este ales într-o perioadă dificilă pentru societate, cum ar fi restructurarea sau pregătirea pentru privatizare, când administratorii îşi vor asuma, în mod firesc, şi anumite decizii operaţionale, precum analiza în detaliu a unor investiţii sau renegocierea unor contracte, dar este important ca astfel de situaţii să rămână cu titlu de excepţie. Totodată, consiliul de administraţie/de supraveghere are rolul de a supraveghea conducerea executivă a întreprinderii în numele acţionarului. În acest scop, consiliul de administraţie/de supraveghere realizează evaluarea anuală a activităţii directorilor sau directoratului, iar aceasta vizează atât execuţia contractului de mandat, cât şi a componentei de management a planului de administrare. În cazul în care, din motive imputabile, directorii nu îndeplinesc indicatorii-cheie de performanţă stabiliţi prin contractele de mandat, consiliul de administraţie/de supraveghere îi poate revoca din funcţie şi hotărăşte, după caz, declanşarea procedurii de selecţie pentru desemnarea de noi directori. Directorii revocaţi nu mai pot candida pentru funcţii de administrator, respectiv de director la întreprinderi publice, timp de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare.
CAP. V Instrumente pentru îmbunătăţirea guvernanţei corporative a întreprinderilor publice V.1. Separarea funcţiei de reglementare de funcţia de proprietate Conform art. 2^1 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, una dintre obligaţiile esenţiale pentru exercitarea funcţiei de proprietate care revin autorităţilor publice tutelare vizează separarea funcţiei de reglementare de funcţia de proprietate. Îndeplinirea acestei obligaţii va fi asigurată prin înfiinţarea, în cadrul autorităţilor publice tutelare, de structuri proprii de guvernanţă corporativă, distincte de alte compartimente funcţionale şi care nu vor fi implicate în procesul de elaborare a politicilor publice şi iniţiativelor sau avizelor legislative ale acestor entităţi în acest domeniu. Este de aşteptat ca entităţile care administrează participaţiile statului să devină ele însele un model de guvernanţă corporativă, transparenţă şi profesionalism, urmând a fi încadrate cu personal adecvat şi competent. Autorităţile publice tutelare au obligaţia de a informa AMEPIP cu privire la modalitatea de realizare a separării structurale între funcţia de reglementator şi funcţia de proprietate pe care le exercită, cu menţiunea că nerespectarea acestei obligaţii constituie contravenţie şi se sancţionează în condiţiile legii.
V.2. Asigurarea integrităţii şi eticii în afaceri. Gestionarea conflictului de interese Conform prevederilor legale în vigoare, consiliul de administraţie/de supraveghere adoptă, în termen de 90 de zile de la data numirii, un cod de etică, care se revizuieşte anual, dacă este cazul, fiind avizat, în prealabil, de auditorul intern. Codul de etică, planul de integritate al întreprinderii, dezvoltat în concordanţă cu Ghidul de bună practică al OCDE privind controlul intern, etica şi conformitatea, precum şi mecanismul de raportare de către avertizorii în interes public a încălcărilor legii se publică, prin grija preşedintelui consiliul de administraţie/de supraveghere, pe pagina de internet a întreprinderii publice. Codul de etică va cuprinde valorile societăţii, definite de către consiliul de administraţie/de supraveghere şi conducerea executivă, de preferinţă prin implicarea largă a tuturor angajaţilor. Codul de etică trebuie să stipuleze normele comportamentele pentru conducerea societăţii şi pentru angajaţi, prin care aceştia să acţioneze în toate activităţile legate de afaceri strict în interesul societăţii. Un aspect important îl reprezintă gestionarea informaţiilor privilegiate la care atât membrii consiliului de administraţie/de supraveghere, conducerea executivă, cât şi angajaţii au acces prin intermediul funcţiei pe care o ocupă. Menţinerea confidenţialităţii asupra acestui tip de informaţii este un aspect important al eticii în afaceri, care va fi promovat de întreprinderile publice. Autoritatea publică tutelară se supune de asemenea acestor rigori etice, în sensul în care reprezentanţilor acesteia le este total interzisă imixtiunea în procesele interne descrise mai sus derulate la nivelul întreprinderii publice. Este de datoria consiliului de administraţie/de supraveghere să investigheze inclusiv astfel de cazuri şi să le trateze pe fiecare distinct, conform rigorilor legii şi codului etic al întreprinderii. Tranzacţiile cu părţile afiliate reprezintă un aspect important ce ţine de etica întreprinderii publice. Conform definiţiei, o astfel de tranzacţie este una în care o parte cu influenţă asupra tranzacţiei are un conflict de interese în tranzacţia în cauză. Exemple de părţi cu influenţă sunt membrii consiliului de administraţie/de supraveghere sau membrii consiliului de administraţie/de supraveghere al filialelor, o societate mamă sau o filială, directorul general şi membrii-cheie ai conducerii executive, orice acţionar care deţine controlul sau exercită o influenţă semnificativă asupra votului în AGA, orice rudă sau afin până la gradul doi al celor de mai sus. Autoritatea tutelară se va asigura că, la nivelul consiliului de administraţie/de supraveghere, sunt adoptate reglementări cu privire Ia tranzacţiile cu părţile afiliate, inclusiv monitorizarea şi raportarea acestora. Dacă respectiva tranzacţie este în frauda societăţii, atunci orice acţionar sau persoana desemnată de AGA poate introduce acţiune în anulare a respectivului act, în termenul legal. Întreprinderea publică, prin grija consiliului de administraţie/de supraveghere, va adopta reglementări interne cu privire la tranzacţiile cu părţile afiliate. Acestea vor fi indicate în raportul anual al societăţii, iar comitetul de audit al consiliului de administraţie/de supraveghere va evalua anual adecvarea politicii privind tranzacţiile cu părţile afiliate la realităţile societăţii.
V.3. Consolidarea mecanismelor necesare pentru asigurarea transparenţei informaţiilor referitoare la întreprinderile publice. Obligaţii de raportare Autorităţile publice tutelare sunt responsabile, în raport cu întreprinderile publice aflate în portofoliul acestora, inclusiv de asigurarea transparenţei în ceea ce priveşte deciziile strategice, tranzacţiile cu părţile afiliate şi informaţiile financiare auditate, precum şi cu privire la obligaţiile de serviciu public şi finanţarea acestora. Totodată, întreprinderile publice au obligaţia de a publica, pe pagina proprie de internet, pentru accesul acţionarilor şi al publicului, documente şi informaţii relevante cu privire la activitatea acestora, precum hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor, situaţiile financiare anuale, raportările contabile semestriale, componenţa consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere/directoratului, raportul anual cu privire la remuneraţiile şi alte avantaje acordate administratorilor şi directorilor, respectiv membrilor consiliului de administraţie/de supraveghere şi membrilor directoratului în cursul anului financiar, codul de etică şi altele asemenea. Nerespectarea obligaţiei de publicare constituie contravenţie şi se sancţionează în condiţiile prevăzute de lege. V.3.1. Raportarea financiară Cu privire la obligaţiile de raportare financiară, un rol important revine comitetelor de audit organizate pe lângă consilii, auditului statutar şi auditului intern. Situaţiile financiare ale întreprinderilor publice sunt supuse auditului statutar, care se efectuează de către auditori statutari, persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile legii. Auditorii statutari sunt numiţi, pe baza unor criterii de selecţie transparente, înainte de încheierea exerciţiului financiar, de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor, iar în cazul regiilor autonome, de către autoritatea publică tutelară pentru o perioadă de 3 ani. În cazul întreprinderilor publice constituite ca societăţi pe acţiuni, auditul statutar trebuie să fie efectuat în conformitate cu standardele internaţionale de audit adoptate de Comisia Europeană în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, denumite Standarde internaţionale de audit - ISA. Prin intermediul comitetelor de audit, administratorii/membrii consiliului de administraţie/de supraveghere întreprinderii publice sunt informaţi cu privire la rezultatele auditului statutar, la modalitatea în care auditul statutar a contribuit la integritatea raportării financiare şi la rolul comitetului de audit în acest proces. Totodată, comitetul de audit monitorizează eficacitatea sistemelor controlului intern de calitate şi a sistemelor de management al riscului entităţii şi, după caz, a auditului intern în ceea ce priveşte raportarea financiară a entităţii auditate, fără a încălca independenţa acestuia. Întreprinderile publice au obligaţia constituirii, în mod distinct, a compartimentului de audit intern, în subordinea directă a consiliului de administraţie sau a consiliului de supraveghere, după caz, care va asigura cadrul organizatoric şi funcţional necesar desfăşurării activităţii de audit intern.
V.3.2. Raportul anual Raportul anual cu privire la activitatea întreprinderii publice se elaborează de către consiliul de administraţie/supraveghere, nu mai târziu de data de 31 mai a anului următor celui cu privire la care se raportează şi se publică pe pagina de internet a întreprinderii publice. Cuprinsul acestuia ar trebui să reflecte o prezentare justă a activităţilor derulate în anul de referinţă şi a rezultatelor financiare, în concordanţă cu legislaţia, standardele, recomandările şi principiile contabile general acceptate, aplicabile. Între elementele esenţiale care trebuie să se regăsească în cuprinsul acestuia menţionăm: a) modelul de afacere, inclusiv poziţionarea pe piaţă a întreprinderii publice, priorităţi strategice, rezultate cu privire la acestea, precum şi eventuale modificări ale priorităţilor anticipate pentru anul următor; b) managementul riscului, oportunităţi şi provocări, inclusiv o analiză a principalelor riscuri financiare; c) o descriere a riscurilor semnificative şi elementele de incertitudine care pot influenţa în mod negativ rezultatele financiare, poziţia pe piaţă a întreprinderii sau perspectivele viitoare de dezvoltare a acesteia; d) aspecte relevante cu privire la remunerarea administratorilor şi directorilor întreprinderii publice; e) obiective financiare şi nefinanciare stabilite pentru întreprinderea publică, politica de dividende, precum şi obiective operaţionale cu privire la îndeplinirea celor dintâi; f) măsuri în vederea îndeplinirii obiectivelor şi aşteptărilor incluse în politica publică de proprietate a statului; g) activităţi derulate în domeniul asigurării durabilităţii, obiective propuse şi atinse, precum şi impactul acestor activităţi asupra obiectivelor strategice stabilite pentru perioada următoare; h) menţionarea obiectivului de politică publică a întreprinderii.
V.3.3. Raportarea privind durabilitatea Raportarea privind durabilitatea se realizează în conformitate cu Directiva (UE) 2022/2.464 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE şi a Directivei 2013/34/UE în ceea ce priveşte raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi, care conţine standarde uniforme obligatorii de raportare privind durabilitatea care sunt obligatorii, transpusă în legislaţia din România prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 85/2024 pentru reglementarea aspectelor referitoare la raportarea privind durabilitatea, care a modificat Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cu modificările şi completările ulterioare. Raportarea privind durabilitatea presupune colectarea unui volum semnificativ de informaţii de către întreprinderea publică, fapt care ar putea avea un impact major asupra strategiei de afaceri. Prin urmare, este necesară reconsiderarea mecanismelor prin care aspectele de durabilitate pot fi integrate în strategia generală a întreprinderii publice, prin măsuri punctuale şi adoptate din timp, care să permită gestionarea eficientă a volumului de informaţii colectate în scopul raportării.
V.3.4. Raportarea privind remuneraţia administratorilor şi directorilor Raportul anual al comitetului de nominalizare şi remunerare din cadrul consiliului de administraţie sau consiliului de supraveghere, în cazul întreprinderilor publice - societăţi, respectiv raportul anual întocmit de directori, în cazul regiilor autonome, în cuprinsul cărora sunt consemnate remuneraţia şi beneficiile oferite conform legii sau contractului de mandat al administratorilor şi directorilor, va cuprinde, în completarea informaţiilor obligatorii prevăzute de lege, şi o analiză privind implementarea principiilor privind politica de remunerare a membrilor consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi a directorilor/membrilor directoratului.
CAP. VI Aşteptările statului/unităţilor administrativ-teritoriale în calitate de asociaţi/acţionari/proprietari în cadrul întreprinderilor publice VI.1. Aşteptări privind rezultatele financiare Performanţa financiară sustenabilă a întreprinderilor publice este principala aşteptare a statului ca acţionar. Reducerea pierderilor şi a plăţilor restante, acolo unde acestea există, va trebui să facă obiectul principal al mandatului conferit consiliului de administraţie/de supraveghere selectat în mod transparent şi bazat exclusiv pe merite. Autorităţile publice tutelare vor formula mixul de indicatori de performanţă, astfel încât să fie urmărită sustenabilitatea financiară pe termen lung, şi nu maximizarea profitului anual, spre exemplu prin reducerea neraţională a cheltuielilor cu mentenanţa sau a investiţiilor.
VI.2. Politică responsabilă cu privire la dividende Politica generală în materie de dividende a statului va fi una predictibilă, astfel încât standardele acesteia să poată fi adecvate situaţiei specifice societăţii. Obiectivul principal al acţionarului stat este asigurarea unui echilibru între politica de dividende şi cea privind asigurarea fondurilor pentru dezvoltarea întreprinderii publice. Creşterea productivităţii muncii până la niveluri comparabile cu cele ale societăţilor private similare ca dimensiune şi activitate este o altă aşteptare a statului de la întreprinderile publice. Fără îndoială, dividendele încasate de stat de la întreprinderile publice pe care le are în subordine/coordonare/ sub autoritate reprezintă o sursă semnificativă de venituri la bugetul statului, reprezentând, totodată, unul dintre beneficiile economice ale deţinerii de participaţii în întreprinderi publice. Pentru întreprinderile publice la care statul este acţionar, unul dintre cele mai importante aspecte legate de comportamentul statului se referă la asigurarea predictibilităţii politicii de dividende, buna practică internaţională indicând o politică de dividende pentru un orizont mediu de timp, respectiv 3-7 ani. Pe termen mediu şi lung, aşteptările statului privind politica de dividende este ca aceasta să fie stabilită pentru fiecare întreprindere publică în parte de către autorităţile publice tutelare în subordinea/coordonarea/sub autoritatea cărora se află acestea, urmând liniile directoare stabilite prin politica generală a Guvernului în acest domeniu.
VI.3. Stabilirea unor obiective şi strategii de dezvoltare ambiţioase în condiţii de durabilitate Este de aşteptat ca autorităţile publice tutelare să stabilească în cuprinsul scrisorii de aşteptări, iar întreprinderile publice să definească şi să implementeze, în cadrul strategiei de dezvoltare a întreprinderii publice, obiective financiare şi nefinanciare ambiţioase şi clare, de o manieră care să asigure, în cazul întreprinderilor publice al căror scop îl reprezintă crearea de valoare economică, cea mai bună rată de rentabilitate care poate fi atinsă pe termen scurt şi mediu, într-o manieră durabilă, iar în cazul întreprinderilor publice care desfăşoară obligaţii de serviciu public, realizarea acestor obligaţii de o manieră durabilă şi în cel mai eficient mod posibil. Stabilirea unor obiective şi strategii clare conferă liniile directoare de acţiune întreprinderii publice şi conferă o mai bună înţelegere cu privire la mecanismele care protejează şi conduc la dezvoltarea avantajelor competitive pe termen scurt şi lung, iar rolul administratorilor/consiliului de administraţie/de supraveghere cu privire la acest aspect este definitoriu. Pentru atingerea acestor deziderate este însă necesară asigurarea durabilităţii întreprinderii publice, iar autorităţilor publice tutelare, dar şi administratorilor/consiliilor le revine sarcina de a include, în cadrul scrisorilor de aşteptări, respectiv al strategiilor de dezvoltare a întreprinderii publice, obiective SMART^6 pentru crearea de valoare durabilă. ^6 Specific (specific), Measurable (măsurabil), Achievable (realizabil), Relevant (relevant) şi Time-bound (bazat pe timp).
Este important ca rezultatele aşteptate cu privire la îndeplinirea acestor obiective, precum şi măsurile necesar a fi întreprinse în acest scop să facă obiectul dialogului între reprezentanţii statului/unităţilor administrativ-teritoriale şi preşedintele consiliului de administraţie/de supraveghere. Dezvoltarea unei afaceri sustenabile presupune acţiune responsabilă şi minimizarea riscului unui eventual impact negativ al acesteia asupra factorilor economici, sociali şi de mediu, precum şi identificarea oportunităţilor care pot conduce la crearea de valoare durabilă prin modele şi soluţii de afaceri inovatoare. Comportamentul întreprinderilor publice în domeniul durabilităţii ar trebuie să fie unul exemplar, care să conducă deopotrivă la consolidarea încrederii cetăţenilor faţă de activitatea acestora, iar acest deziderat poate fi atins prin acţiune strategică şi transparentă, cu accent asupra cooperării, bazată pe standarde internaţionale în acest domeniu, precum setul de 17 obiective de dezvoltare durabilă (denumite în continuare ODD), reunite informal şi sub denumirea de obiective globale ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată în 25 septembrie 2015, la New York, prin Rezoluţia Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite A/RES/70/1. Întreprinderile publice ar trebui să dezvolte şi să încurajeze implicarea semnificativă a părţilor interesate în promovarea durabilităţii şi asigurarea unei tranziţii către o economie mai ecologică, într-un mod cât mai echitabil şi incluziv posibil, în special de la persoane sau grupuri care pot avea un interes sau ar putea fi afectate de activităţile respectivei întreprinderi. În acest scop este utilă realizarea unui dialog regulat şi continuu cu părţile interesate, prin care acestea să fie informate cu privire la procesul decizional al conducerii întreprinderii publice, iar aspectele menţionate ar trebui să se regăsească şi în cuprinsul strategiei dezvoltate de întreprinderea publică. Totodată, este important ca în procesul de elaborare a obiectivelor şi strategiilor întreprinderilor publice să fie avute în vedere oportunităţile strategice, precum şi protejarea întreprinderii împotriva riscurilor. Capacitatea de gestionare a riscurilor depinde de factori precum expertiza, accesul la capital şi alte resurse. Diversitatea obiectivelor şi strategiilor presupune, implicit, şi o diversitate a riscurilor, iar rolul administratorului/ consiliului de administraţie/de supraveghere este acela de a identifica riscurile pe care şi le poate asuma, în condiţii de stabilitate, întreprinderea publică. O evaluare corectă şi transparentă a riscurilor constituie o parte integrantă a unui bun demers strategic şi poate fi esenţială pentru atingerea obiectivelor întreprinderii publice. Este important ca autorităţile publice tutelare să realizeze un dialog constant cu preşedintele consiliului de administraţie/de supraveghere cu privire la profilul de risc al întreprinderii publice, astfel încât să poată stabili în ce măsură acest profil concordă cu raţiunea deţinerii participaţiilor de către stat/unităţile administrativ-teritoriale.
VI.4. Asigurarea unui management responsabil Responsabilitatea etică a întreprinderilor publice reprezintă un alt aspect de interes pentru statul/unităţile administrativ-teritoriale, iar adoptarea unei conduite responsabile în derularea activităţii poate contribui la consolidarea încrederii şi legitimităţii întreprinderii publice în sectorul în care activează. Conduita etică presupune dezvoltarea unui sistem, la nivelul întreprinderii publice, care să permită identificarea şi gestionarea optimă a unor eventuale consecinţe negative pe care activitatea acesteia le poate genera asupra mediului, societăţii sau persoanelor, abordate inclusiv în baza instrumentelor OCDE relevante, în special Liniile directoare ale OCDE privind conduita responsabilă în afaceri. Acestea propun principii şi standarde de bune practici pentru a încuraja contribuţiile pozitive pe care întreprinderile le pot aduce progresului economic, social şi de mediu. Un management responsabil presupune, totodată, transparenţă cu privire la îndeplinirea obiectivelor strategice utilizând standarde de raportare general acceptate şi în baza instrumentelor internaţionale de referinţă în materie cu privire la conduita responsabilă în afaceri şi durabilitatea întreprinderii publice. Întreprinderile publice sunt încurajate să cuprindă în instrumentele de raportare periodică şi componenta legată de aplicarea standardelor de conduită responsabilă în afaceri, în vederea includerii acestei dimensiuni în raportul anual elaborat de AMEPIP. Îndeplinirea obligaţiilor de diligenţă în materie de durabilitate a întreprinderilor reprezintă un alt aspect demn de luat în considerare în cadrul analizei privind managementul responsabil al întreprinderilor publice, întrucât astfel poate fi încurajată conduita sustenabilă a acestora. Responsabilitatea întreprinderilor publice cu privire la efectele nocive ce pot apărea în lanţurile lor valorice asupra drepturilor omului, mediului şi în alte arii de sustenabilitate prevăzute în Liniile directoare ale OCDE presupune inclusiv identificarea, prevenirea şi limitarea acestor consecinţe, prin aplicarea standardelor cuprinse în Ghidul general OCDE privind diligenţa necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri, conform figurii nr. 3 de mai jos. Figura nr. 3*): (a se vedea imaginea asociată) *) Figura nr. 3 este reprodusă în facsimil. Sursa: Ghidul general OCDE privind diligenţa necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri
VI.5. Managementul riscului şi controlul intern Consiliul de administraţie/de supraveghere este responsabil de asigurarea existenţei unui sistem de identificare, management şi raportare a riscului la nivelul întregii întreprinderi şi să acorde o importanţă deosebită acestui aspect. Comitetul de gestionare a riscurilor din cadrul consiliului de administraţie/de supraveghere se ocupă în mod distinct de această problematică. Astfel, comitetul asigură concordanţa activităţilor de control cu riscurile generate de activităţile şi procesele care fac obiectul controlului, identifică, analizează, evaluează, monitorizează şi raportează riscurile identificate, planul de măsuri de atenuare sau anticipare a acestora, alte măsuri luate de conducerea executivă. De asemenea, este responsabil cu măsurarea solvabilităţii întreprinderii publice, prin raportare la atribuţiile şi obligaţiile uzuale ale acesteia, şi informează sau, după caz, face propuneri consiliului de administraţie, respectiv consiliului de supraveghere. Totodată, consiliul de administraţie/de supraveghere trebuie să asigure existenţa unui sistem de evaluare şi clasificare a riscurilor în toate ariile în care acestea există, precum şi un management al riscului coordonat la nivel corporativ. Situaţiile de risc/Analiza de risc din domeniul de activitate al întreprinderii identificate se publică, prin grija preşedintelui consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere, pe pagina proprie de internet, pentru accesul acţionarilor şi al publicului. Consiliul de administraţie/de supraveghere este responsabil şi pentru implementarea şi verificarea funcţionării unui mecanism de control intern sau managerial care să protejeze investiţia făcută de acţionari în întreprinderea publică şi activele acesteia. Astfel, este de aşteptat ca întreprinderile publice să dezvolte instrumente eficiente care să asigure controlul intern şi un management strategic şi operaţional al riscurilor, integrate în procesele de luare a deciziilor în cadrul întreprinderii publice. Consiliul de administraţie/de supraveghere implementează, totodată, un sistem de monitorizare privind diligenţa necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri bazat pe riscuri, pentru a identifica, preveni şi atenua efectele cu potenţial impact negativ care pot decurge din activitatea întreprinderii publice şi pentru abordarea acestora în conformitate cu Liniile directoare ale OCDE privind conduita responsabilă în afaceri. Un mecanism eficace de control intern facilitează operaţiunile societăţii şi atingerea obiectivelor acesteia, asigurând totodată o raportare internă şi externă de calitate, cu fluxuri informaţionale clare şi adecvate. Totodată, un astfel de mecanism asigură conformarea întreprinderii cu legile şi reglementările în vigoare, precum şi cu politicile interne ale societăţii. Un bun sistem de control intern înseamnă că acesta devine, cu timpul, parte din cultura organizaţională a întreprinderii, inclusiv prin faptul că angajaţii sunt familiari cu şi aplică procedurile privind raportarea imediată către management a unor slăbiciuni sau eşecuri ale sistemului de control. Auditorul intern al societăţii este responsabil de furnizarea de informaţii relevante către consiliul de administraţie/de supraveghere, pentru ca acesta să poată face această evaluare a mecanismelor de control intern. Mai mult, un management eficient al riscului permite întreprinderii, pe de o parte, să identifice, să evalueze şi să raporteze cu privire la riscurile identificate, iar, pe de altă parte, să răspundă în mod strategic provocărilor referitoare la riscuri şi să adopte măsurile optime pentru combaterea consecinţelor acestora. Aceasta presupune existenţa pregătirii necesare în cazul situaţiilor de urgenţă care să permită managementul situaţiilor de criză. Scopul managementului riscurilor este acela de a gestiona, şi nu de a elimina riscurile în cauză. Managementul eficient al riscului necesită o raportare clară şi comprehensivă de la nivelul conducerii executive către administratori/membrii consiliului de administraţie/de supraveghere a tuturor riscurilor posibile şi a măsurilor ce pot fi adoptate pentru prevenirea acestora. Este de aşteptat ca în cuprinsul raportului anual al consiliului de administraţie/de supraveghere privind activitatea întreprinderii publice să fie evaluată eficacitatea mecanismelor de control intern.
VI.6. Alte aşteptări ale statului/unităţilor administrativ-teritoriale Promovarea diversităţii, egalităţii de gen şi incluziunii sociale în cadrul organizaţiei prin stabilirea unor obiective şi măsuri clare contribuie la consolidarea capacităţii întreprinderii publice de a-şi îmbunătăţi capacitatea decizională. În domeniul eticii şi integrităţii, pe lângă instrumentele prevăzute de legislaţia incidentă, este de aşteptat ca întreprinderea publică să elaboreze un cod de conduită, respectiv un set de reguli, principii şi valori care ghidează comportamentul profesional şi civic în cadrul acesteia.
CAP. VII Consideraţii finale VII.1. Revizuirea politicii publice de proprietate a statului Politica publică de proprietate a statului se propune a fi revizuită o dată la 3 ani sau în situaţii temeinic justificate, în funcţie de modificările substanţiale intervenite cu privire la circumstanţele externe, în baza monitorizării anuale realizate de către AMEPIP, şi se aprobă prin lege, la propunerea Guvernului.
VII.2. Măsuri privind negocierea clauzelor contractelor de mandat ale membrilor consiliului de administraţie/de supraveghere/directoratului sub aspectul clauzelor arbitrale compromisorii Autorităţile publice tutelare vor evalua şi decide cu privire la oportunitatea negocierii clauzelor contractelor de mandat ale administratorilor întreprinderilor publice, potrivit principiilor libertăţii contractuale, cu respectarea legislaţiei aplicabile acestora, în scopul eficientizării cheltuielilor bugetare şi valorificării remediilor şi mecanismelor procesuale oferite de sistemul naţional, inclusiv sub aspectul arbitrajului instituţionalizat.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
