Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 470 din 20 septembrie 2001 pentru ratificarea Protocolului facultativ la Conventia cu privire la drepturile copilului, referitor la vanzarea de copii, prostitutia copiilor si pornografia infantila, semnat la New York la 6 septembrie 2000*)
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 601 din 25 septembrie 2001
Parlamentul României adopta prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifica Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila, semnat la New York la 6 septembrie 2000.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 august 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 10 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
------------
*) A se vedea şi <>Decretul nr. 442 din 18 iunie 2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 25 iunie 2001.
PROTOCOL FACULTATIV
la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila*)
--------------
*) Traducere.
Statele pãrţi la prezentul protocol,
considerând ca pentru a avansa în direcţia realizãrii scopurilor Convenţiei cu privire la drepturile copilului şi la aplicarea dispoziţiilor acesteia, în special ale art. 1, 11, 21, 32, 33, 34, 35 şi 36, este adecvatã extinderea mãsurilor pe care statele pãrţi trebuie sa le ia pentru a garanta protecţia copilului fata de vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila,
considerând, de asemenea, ca menţionatã Convenţie cu privire la drepturile copilului consacra dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatãrii economice şi de a nu fi constrâns la o munca implicând riscuri ori fiind susceptibilã de a compromite educaţia sa sau de a-i afecta grav sãnãtatea ori dezvoltarea fizica, mentala, spiritualã, morala sau socialã,
constatând cu vie preocupare ca traficul internaţional cu copii în scopul vinderii acestora, al prostituţiei copiilor şi pornografiei infantile a dobândit proporţii considerabile şi crescande,
profund preocupate de practica raspandita şi persistenta a turismului sexual fata de care copiii sunt expusi în mod special, în mãsura în care favorizeazã în mod direct vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila,
constiente ca un anumit numãr de grupuri, în special vulnerabile, îndeosebi fetitele, sunt cu atât mai mult expuse riscului de exploatare sexualã şi ca s-a înregistrat un numãr anormal de mare de fetite printre victimele exploatãrii sexuale,
preocupate de oferta crescanda de materiale pornografice care folosesc copii, pe Internet şi pe alte noi suporturi tehnologice, şi reamintind ca în concluziile sale Conferinţa internationala asupra luptei contra pornografiei infantile pe Internet, ţinuta la Viena în 1999, a solicitat în special incriminarea în lumea intreaga a producţiei, difuzãrii, exportului, importului, transmiterii, posesiei cu intenţie şi publicitãţii fãcute materialelor pornografice implicând copii şi a subliniat importanta unei cooperãri şi a unui parteneriat mai strâns între autoritãţile publice şi profesioniştii Internetului,
convinse ca eliminarea vânzãrii de copii, a prostituţiei copiilor şi a pornografiei infantile va fi facilitata prin adoptarea unei strategii globale care sa ţinã seama de factorii care contribuie la aceste fenomene, îndeosebi subdezvoltarea, saracia, disparitatile economice, inechitatea structurilor socioeconomice, disfunctionalitatile familiale, lipsa de educaţie, exodul rural, discriminarea bazatã pe sex, comportamentul sexual iresponsabil al adulţilor, conflictele armate şi sclavia copiilor,
estimand ca o acţiune de sensibilizare a publicului este necesarã pentru a reduce cererea care sta la originea vânzãrii de copii, a prostituţiei copiilor şi a pornografiei infantile şi ca este importanta consolidarea parteneriatului mondial între toţi factorii, precum şi ameliorarea aplicãrii legii la nivel naţional,
luând act de dispoziţiile instrumentelor juridice internaţionale pertinente în materia protecţiei copiilor, îndeosebi ale Convenţiei de la Haga privind protecţia copiilor şi cooperarea în materia adopţiei internaţionale, ale Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale rapirii internaţionale de copii, ale Convenţiei de la Haga privind competenta, legea aplicabilã, recunoaşterea, executarea şi cooperarea în materie de responsabilitate parentala şi mãsuri privind protecţia copiilor şi ale Convenţiei nr. 182 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind interzicerea celor mai grele forme de munca a copiilor şi acţiune imediata în vederea eliminãrii acestora,
încurajate de sprijinul considerabil primit de Convenţia cu privire la drepturile copilului, care denota o vointa generalã de promovare şi protecţie a drepturilor copilului,
considerând ca este importanta aplicarea dispoziţiilor programului de acţiune pentru prevenirea vânzãrii de copii, a prostituţiei copiilor şi a pornografiei infantile, a Declaraţiei şi Programului de acţiune adoptate în 1996 la Congresul mondial impotriva exploatãrii sexuale a copiilor în scopuri comerciale, ţinut la Stockholm între 27 şi 31 august 1996, precum şi a altor decizii şi recomandãri pertinente ale organismelor internaţionale implicate,
ţinând seama în special de importanta traditiilor şi a valorilor culturale ale fiecãrui popor pentru protecţia copilului şi dezvoltarea lui armonioasã,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. 1
Statele pãrţi vor interzice vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantila, în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol.
ART. 2
În sensul prevederilor prezentului protocol:
a) vânzarea de copii este considerat orice act sau tranzacţie prin care un copil este transferat de orice persoana sau grup de persoane cãtre o alta persoana ori cãtre un alt grup contra cost sau contra oricãror alte avantaje materiale;
b) prostituţia copiilor reprezintã folosirea copiilor pentru activitãţi sexuale, contra cost sau contra oricãror alte avantaje materiale;
c) pornografia infantila înseamnã orice reprezentare, prin orice mijloace, a copiilor angajaţi într-o activitate sexualã explicita, realã ori simulata, sau orice alta expunere a organelor sexuale ale copiilor, în principal în scopuri sexuale.
ART. 3
1. Orice stat parte va urmãri ca cel puţin urmãtoarele acte şi activitãţi sa fie pe deplin incriminate în dreptul sau penal, indiferent dacã aceste acte sunt comise pe plan intern sau internaţional, individual ori în mod organizat.
a) În ceea ce priveşte vânzarea de copii, astfel cum este definitã la art. 2:
(i) oferirea, livrarea sau acceptarea unui copil, indiferent de mijloacele utilizate, în scopul:
- exploatãrii sexuale a copilului;
- transferului de organe de copil pentru profit;
- supunerii la munca forţatã a copiilor;
(ii) obţinerea consimţãmântului, în mod fraudulos, ca intermediar pentru adoptia copiilor, prin încãlcarea instrumentelor juridice internaţionale în materia adopţiei.
b) Oferirea, obţinerea, procurarea sau furnizarea copiilor pentru prostituţie, astfel cum este definitã la art. 2.
c) Producerea, distribuirea, difuzarea, importul, exportul, oferirea, vinderea sau deţinerea în scopurile menţionate de materiale de pornografie, astfel cum este definitã la art. 2.
2. Sub rezerva dreptului intern al statului parte, aceleaşi dispoziţii vor fi în vigoare în caz de tentativa de comitere a oricãruia dintre aceste acte, de complicitate în sãvârşirea sa sau de participare la acesta.
3. Statul parte va considera aceste infracţiuni pasibile de pedepse adecvate, în funcţie de gravitatea acestora.
4. Sub rezerva prevederilor dreptului sau intern, fiecare stat parte va lua, dacã se considera necesar, toate mãsurile care se impun în scopul de a stabili responsabilitatea persoanelor juridice pentru infracţiunile definite la paragraful 1. În conformitate cu principiile dreptului intern al statului parte, aceasta responsabilitate ar putea fi de natura penalã, civilã sau administrativã.
5. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile juridice sau administrative adecvate pentru a se asigura ca toate persoanele implicate în procedura de adopţie acţioneazã conform dispoziţiilor instrumentelor juridice internaţionale aplicabile.
ART. 4
1. Fiecare stat parte va lua mãsurile necesare pentru stabilirea competentei sale privind infracţiunile la care se referã art. 3 paragraful 1, atunci când acestea sunt comise pe teritoriul sau, la bordul unei nave sau aeronave înregistrate în acest stat.
2. Fiecare stat parte va putea lua mãsurile necesare pentru stabilirea propriei competente privind infracţiunile la care se referã art. 3 paragraful 1, în urmãtoarele cazuri:
a) când autorul prezumat al infracţiunii este un cetãţean al respectivului stat sau îşi are resedinta pe teritoriul acestuia;
b) când victima este un cetãţean al acelui stat.
3. Fiecare stat parte va lua, de asemenea, mãsurile proprii pentru stabilirea competentei sale privind infracţiunile menţionate mai sus, atunci când autorul prezumat al infracţiunii este prezent pe teritoriul sau şi dacã nu îl extrãdeazã cãtre un alt stat parte pe motivul ca infracţiunea a fost comisã de unul dintre cetãţenii sãi.
4. Prezentul protocol nu exclude exercitarea oricãrei competente penale în conformitate cu dreptul intern.
ART. 5
1. Infracţiunile la care se referã art. 3 paragraful 1 se considera a fi incluse în orice tratat de extrãdare în vigoare între statele pãrţi şi vor fi incluse în orice tratat de extrãdare care va fi încheiat ulterior între acestea, în conformitate cu condiţiile enunţate în aceste tratate.
2. Dacã un stat parte care conditioneaza extrãdarea de existenta unui tratat primeşte o cerere de extrãdare din partea unui alt stat parte cu care acesta nu a încheiat un tratat de extrãdare, poate considera prezentul protocol drept temei juridic pentru extrãdare în ceea ce priveşte infracţiunile enunţate. Extrãdarea se va efectua în conformitate cu condiţiile prevãzute de dreptul statului cãruia i s-a solicitat extrãdarea.
3. Statele pãrţi care nu conditioneaza extrãdarea de existenta unui tratat recunosc infracţiunile enunţate ca fiind cazuri de extrãdare între acestea, în condiţiile prevãzute de dreptul statului cãruia i se solicita extrãdarea.
4. Infracţiunile respective sunt considerate de cãtre statele pãrţi, în vederea extrãdãrii, ca fiind comise nu numai la locul sãvârşirii acestora, dar şi pe teritoriul aflat sub jurisdicţia statelor pãrţi chemate sa îşi stabileascã competentele conform art. 4.
5. Dacã o cerere de extrãdare este prezentatã în temeiul unei infracţiuni definite la art. 3 paragraful 1 şi dacã statul parte cãruia i se solicita extrãdarea nu va extrada sau nu va dori sa extrãdeze autorul infracţiunii, datoritã cetateniei acestuia, acest stat va lua mãsurile necesare pentru sesizarea autoritãţilor competente, în scopul urmãririi penale.
ART. 6
1. Statele pãrţi îşi acorda sprijinul reciproc cel mai larg posibil pentru orice ancheta, procedura penalã sau procedura de extrãdare, referitoare la infracţiunile definite la art. 3 paragraful 1, inclusiv pentru obţinerea dovezilor de care dispun şi care sunt necesare procedurilor.
2. Statele pãrţi îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin paragraful 1, în conformitate cu orice tratat sau acord de asistenta juridicã reciprocã existent între ele. În absenta unui astfel de tratat sau acord statele pãrţi îşi vor acorda acest sprijin în conformitate cu dreptul lor intern.
ART. 7
Sub rezerva prevederilor dreptului lor intern, statele pãrţi:
a) vor lua mãsurile adecvate pentru a permite, dacã este necesar, ridicarea şi confiscarea:
(i) bunurilor, cum ar fi: documente, obiecte sau alte mijloace materiale utilizate pentru comiterea infracţiunilor definite în prezentul protocol sau pentru facilitarea comiterii acestora;
(ii) produsului acestor infracţiuni;
b) vor rãspunde cererilor altui stat parte de ridicare sau de confiscare a bunurilor ori produselor definite la alin. (i) şi (ii) ale paragrafului a);
c) vor lua mãsuri în vederea închiderii provizorii sau definitive a localurilor utilizate pentru comiterea infracţiunilor sus-menţionate.
ART. 8
1. Statele pãrţi vor adopta în toate stadiile procedurii penale mãsurile necesare pentru protejarea drepturilor şi intereselor copiilor care sunt victimele practicilor interzise prin prezentul protocol, în special:
a) recunoscând vulnerabilitatea copiilor victime şi adaptand procedurile într-un mod care sa ţinã seama de necesitãţile lor speciale, îndeosebi în calitate de martori;
b) informand copiii victime asupra drepturilor şi rolului lor, a scopului, termenelor, a desfãşurãrii, avansarii procedurilor, precum şi asupra deciziei luate în cazul lor;
c) permitand ca punctele de vedere, necesitãţile sau preocuparile copiilor victime sa fie prezentate şi examinate în cursul procedurii, atunci când interesele lor personale sunt afectate, în conformitate cu regulile procedurale din dreptul intern;
d) acordand sprijin adecvat copiilor victime în toate stadiile procedurii penale;
e) protejand, pe cat este posibil, viata privatã şi identitatea copiilor victime şi luând mãsuri conforme cu dreptul intern pentru a preveni difuzarea oricãrei informaţii care ar putea conduce la identificarea lor;
f) protejand, dacã este necesar, siguranta copiilor victime, a familiilor lor şi a martorilor acuzarii de intimidare şi represalii;
g) evitand orice întârzieri nejustificate în soluţionarea cazurilor şi în executarea hotãrârilor sau a deciziilor prin care se acorda o indemnizaţie copiilor victime.
2. Statele pãrţi vor asigura ca nici o incertitudine asupra vârstei reale a victimelor sa nu împiedice declanşarea anchetelor penale, în special a anchetelor destinate sa determine aceasta varsta.
3. Statele pãrţi vor asigura ca în modul de tratament al copiilor victime, în cadrul sistemului de justiţie penalã, va prima interesul superior al copilului.
4. Statele pãrţi vor lua mãsuri pentru asigurarea unei pregatiri corespunzãtoare, în special juridicã şi psihologicã, a persoanelor care lucreazã cu victimele infracţiunilor definite prin prezentul protocol.
5. Statele pãrţi vor lua, în cazul în care este necesar, mãsuri pentru asigurarea siguranţei şi integritãţii persoanelor şi/sau organizaţiilor implicate în prevenirea şi/sau protecţia şi reabilitarea victimelor acestor infracţiuni.
6. Nici una dintre dispoziţiile prezentului articol nu va aduce atingere dreptului acuzatului la un proces echitabil şi impartial sau nu este incompatibilã cu acest drept.
ART. 9
1. Statele pãrţi vor adopta sau vor întãri, vor aplica şi vor difuza legi, mãsuri administrative, politici şi programe sociale pentru prevenirea infracţiunilor vizate în prezentul protocol. O atentie specialã va fi acordatã protecţiei copiilor vulnerabili la astfel de practici.
2. Statele pãrţi vor sensibiliza opinia publica, inclusiv copiii, asupra mãsurilor destinate prevenirii practicilor interzise de cãtre prezentul protocol şi a efectelor nefaste ale acestor practici, prin intermediul tuturor mijloacelor adecvate, de educaţie şi de formare. În vederea îndeplinirii obligaţiilor prezentului articol statele pãrţi vor incuraja participarea comunitãţilor şi, în special, a copiilor şi a copiilor victime la programe de informare, educaţie şi formare, inclusiv la nivel internaţional.
3. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile posibile pentru a asigura orice tip de asistenta corespunzãtoare pentru victimele infracţiunilor definite în prezentul protocol, în special deplina reintegrare socialã şi recuperarea deplina din punct de vedere fizic şi psihologic.
4. Statele pãrţi vor lua mãsuri ca toţi copiii victime ale infracţiunilor definite în prezentul protocol sa aibã acces fãrã discriminare la proceduri care sa le permitã solicitarea compensãrii prejudiciului suferit din partea persoanelor rãspunzãtoare din punct de vedere legal.
5. Statele pãrţi vor lua mãsurile adecvate pentru interzicerea în mod eficient a producerii şi difuzãrii materialelor care fac publicitate practicilor interzise prin prezentul protocol.
ART. 10
1. Statele pãrţi vor lua toate mãsurile necesare în vederea intaririi cooperãrii internaţionale prin acorduri multilaterale, regionale şi bilaterale, în scopul prevenirii, identificarii, urmãririi, anchetarii şi pedepsirii celor responsabili de actele legate de vânzarea de copii, de prostituţia copiilor, de pornografia infantila şi de turismul pedofil. Statele pãrţi vor favoriza, de asemenea, cooperarea şi coordonarea internationala între autoritãţile lor, între organizaţii neguvernamentale naţionale şi internaţionale şi organizaţii internaţionale.
2. Statele pãrţi vor incuraja cooperarea internationala pentru a contribui la readaptarea fizica şi psihologicã a copiilor victime, la reintegrarea lor socialã şi la repatrierea lor.
3. Statele pãrţi se angajeazã sa întãreascã cooperarea internationala pentru a elimina principalii factori care fac vulnerabili copiii la vânzare, prostituţie, pornografie şi turism pedofil, îndeosebi saracia şi subdezvoltarea.
4. Statele pãrţi care au capacitatea de a acţiona vor furniza ajutor financiar, tehnic sau de alta natura în cadrul programelor existente pe plan multilateral, regional, bilateral sau de alta natura.
ART. 11
Nici una dintre dispoziţiile prezentului protocol nu va afecta dispoziţiile mai favorabile realizãrii sau exercitãrii drepturilor copilului care pot figura:
a) în legislaţia unui stat parte;
b) în dreptul internaţional în vigoare pentru acel stat parte.
ART. 12
1. Fiecare stat parte, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, va prezenta un raport cãtre Comitetul pentru Drepturile Copilului, conţinând informaţii detaliate asupra mãsurilor adoptate în vederea implementarii dispoziţiilor protocolului.
2. Dupã prezentarea raportului detaliat fiecare stat parte va include în rapoartele prezentate Comitetului pentru Drepturile Copilului, în conformitate cu art. 44 din convenţie, orice informaţie suplimentarã referitoare la aplicarea prezentului protocol. Celelalte state pãrţi la protocol vor prezenta un raport la fiecare 5 ani.
3. Comitetul pentru Drepturile Copilului poate cere statelor pãrţi informaţii suplimentare privind aplicarea prezentului protocol.
ART. 13
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare oricãrui stat care este parte la convenţie sau care a semnat-o.
2. Prezentul protocol este supus ratificãrii sau este deschis spre aderare pentru orice stat care este parte la convenţie sau care a semnat-o. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 14
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în termen de 3 luni de la depunerea celui de-al zecelea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezentul protocol sau care va adera la acesta înainte ori dupã intrarea sa în vigoare, protocolul va intra în vigoare în termen de o luna de la data depunerii de cãtre acest stat al instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 15
1. Orice stat parte va putea în orice moment sa denunţe prezentul protocol prin notificare scrisã, adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa ulterior celelalte state pãrţi la convenţie şi toate statele care au semnat-o. Denunţarea va produce efecte în termen de un an de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Denunţarea nu va avea ca efect scutirea statului parte de obligaţiile pe care i le impune prezentul protocol, referitoare la orice infracţiune survenitã anterior datei la care denunţarea îşi produce efectele, dupã cum nu atrage în nici un caz urmãrirea examinãrii oricãrei probleme pentru care Comitetul pentru Drepturile Copilului a fost deja sesizat înainte de aceasta data.
ART. 16
1. Fiecare stat parte poate propune un amendament şi poate depune textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta va comunica propunerea de amendament statelor pãrţi şi le va cere sa îi facã cunoscut dacã sunt favorabile convocãrii unei conferinţe a statelor pãrţi, în vederea examinãrii propunerii şi supunerii la vot. Dacã într-un interval de 4 luni de la data comunicãrii cel puţin o treime din numãrul statelor pãrţi se va pronunţa în favoarea convocãrii unei astfel de conferinţe, secretarul general va convoca conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de cãtre majoritatea statelor pãrţi, prezente şi votante în cadrul conferintei, va fi supus spre aprobare Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Orice amendament adoptat în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 va intra în vigoare dupã adoptarea de cãtre Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acceptarea lui cu o majoritate de doua treimi din numãrul statelor pãrţi.
3. Dupã intrarea în vigoare a unui amendament acesta devine obligatoriu pentru statele pãrţi care l-au acceptat, celelalte state pãrţi rãmânând legate prin dispoziţiile prezentului protocol şi prin toate celelalte amendamente anterior, acceptate de cãtre acestea.
ART. 17
1. Prezentul protocol, ale cãrui texte în limba arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, va fi depozitat în arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite copii certificate de pe prezentul protocol tuturor statele pãrţi la convenţie şi tuturor statelor care au semnat-o.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
