Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege reglementează cooperarea judiciară dintre România şi Curtea Penală Internaţională, instituită prin Statutul Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, ratificat de România prin Legea nr. 111/2002, denumit în continuare Statut, şi stabileşte autorităţile responsabile pentru cooperare.
(2) Cooperarea dintre România şi Curtea Penală Internaţională se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile art. 86 din Statut.
(3) Prezenta lege reglementează procedurile care să permită realizarea oricărei forme de cooperare judiciară cu Curtea Penală Internaţională, astfel cum sunt reglementate de Statut.
(4) Prevederile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele ale Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură penală, dacă prin prezenta lege nu se dispune altfel.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile următoare se definesc astfel:
a) „predarea“ se referă la procedura prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune cu privire la executarea unei cereri formulate în acest sens de către Curtea Penală Internaţională, în conformitate cu art. 89 din Statut, în vederea condamnării unei persoane sau a executării unei pedepse privative de libertate de către o persoană;
b) „persoană solicitată“ se referă la persoana care constituie subiectul unei proceduri de predare;
c) „persoană predată“ se referă la persoana a cărei predare a fost efectuată de către autorităţile române.
ART. 3
Limitele cooperării
(1) Măsurile solicitate de către Curtea Penală Internaţională sunt aduse la îndeplinire potrivit legii române, cu excepţia situaţiilor în care prin prezenta lege se dispune altfel.
(2) O solicitare a Curţii Penale Internaţionale poate fi respinsă, în tot sau în parte, dacă executarea acesteia ar putea aduce atingere intereselor de securitate naţională ale României.
(3) În executarea cererilor formulate de către Curtea Penală Internaţională, statul român va acţiona într-o manieră compatibilă cu obligaţiile care îi incumbă potrivit normelor de drept internaţional, inclusiv a celor rezultate din tratatele la care România este parte, raportate la obligaţia generală de a coopera cu Curtea Penală Internaţională, potrivit art. 86 din Statut.
(4) În situaţia în care într-un caz concret se identifică vreuna dintre limitele cooperării prevăzute la alin. (1)-(3), Ministerul Justiţiei, din oficiu sau la solicitarea autorităţii judiciare române competente, iniţiază neîntârziat consultări cu Curtea Penală Internaţională.
ART. 4
Autoritatea centrală
(1) În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Ministerul Justiţiei este desemnat ca autoritate centrală.
(2) În îndeplinirea obligaţiilor de autoritate centrală, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, primeşte şi efectuează examenul de regularitate internaţională cu privire la cererile formulate de către Curtea Penală Internaţională, le înaintează neîntârziat spre soluţionare autorităţilor judiciare române competente şi transmite Curţii Penale Internaţionale documentele şi probele obţinute în executarea acestora.
(3) Ministerul Justiţiei poate solicita Curţii Penale Internaţionale completarea sau după caz rectificarea cererilor şi documentelor anexate, în urma efectuării examenului de regularitate internaţională.
(4) Autoritatea centrală are de asemenea următoarele atribuţii:
a) iniţiază consultări cu autorităţile judiciare române competente şi cu Curtea Penală Internaţională, în vederea facilitării cooperării judiciare, în limitele competenţelor sale, din oficiu sau la solicitarea acestora;
b) poate formula o cerere de recuperare de la Curtea Penală Internaţională a unor cheltuieli, ocazionate de executarea unor cereri, la solicitarea autorităţilor judiciare române;
c) decide cu privire la solicitările de tranzit, formulate potrivit dispoziţiilor art. 8;
d) poate exercita orice alte atribuţii rezultate din prevederile Statutului în vederea îndeplinirii obligaţiei generale de a coopera, atunci când este cazul.
(5) Ministerul Justiţiei informează Ministerul Afacerilor Externe cu privire la măsurile luate ori de câte ori apreciază necesar.
ART. 5
Arestarea provizorie
(1) Cererea de arestare provizorie formulată de Curtea Penală Internaţională, în situaţii de urgenţă, anterior transmiterii cererii de predare, se transmite, în scris, Ministerului Justiţiei.
(2) Cererea de arestare provizorie conţine:
a) semnalmentele persoanei solicitate, suficiente pentru identificare;
b) localizarea probabilă a persoanei;
c) expunerea succintă a faptelor, inclusiv, dacă este posibil, data şi locul producerii acestora;
d) o declaraţie cu privire la existenţa unui mandat de arestare;
e) o declaraţie indicând că va urma o cerere de predare a persoanei urmărite.
(3) Ministerul Justiţiei efectuează examenul de regularitate în termen de 24 de ore de la primirea cererii. Examenul de regularitate internaţională are ca scop verificarea cererii de arestare provizorie şi a documentelor anexate acesteia, prin raportare la dispoziţiile Statutului şi ale prezentei legi.
(4) În cazul în care constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de regularitate, Ministerul Justiţiei solicită completarea cererii sau, după caz, a documentelor anexate, în cel mai scurt timp posibil.
(5) În cazul în care constată îndeplinirea condiţiilor de regularitate, Ministerul Justiţiei transmite cererea către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 48 de ore de la primirea acesteia.
(6) După identificarea persoanei solicitate, procurorul poate lua împotriva acesteia măsura reţinerii pentru o perioadă de maximum 24 de ore, numai după ascultarea acesteia în prezenţa apărătorului, ales sau numit din oficiu. Dispoziţiile art. 88-92 şi ale art. 209 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
(7) În cazul în care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, procurorul sesizează de îndată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a aprecia cu privire la luarea măsurii arestării provizorii.
(8) Cererea de arestare provizorie se soluţionează în camera de consiliu, cu ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului şi cu participarea procurorului. Instanţa dispune prin încheiere motivată.
(9) Împotriva încheierii prevăzute la alin. (8) poate fi formulată contestaţie, de către persoana solicitată sau de procuror, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se soluţionează de către un alt complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în termen de 5 zile. Mandatul de arestare provizorie se emite de către completul care soluţionează cererea în primă instanţă sau, după caz, de către completul care a soluţionat contestaţia. Contestaţia nu este suspensivă de executare.
(10) Măsura arestării provizorii se execută într-un centru de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu excepţia situaţiei în care persoana solicitată s-ar afla în executarea unei pedepse într-un penitenciar din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, caz în care măsura arestării provizorii se execută în penitenciarul respectiv.
(11) Durata iniţială a măsurii arestării provizorii este de maximum 30 de zile. Durata maximă a arestării provizorii, anterior primirii cererii de predare, este de 60 de zile. În cursul procedurii, instanţa de judecată verifică periodic, nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii măsurii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea măsurii, revocarea sau înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune, în funcţie de circumstanţele cauzei şi de riscul concret de sustragere a persoanei urmărite. Punerea în libertate a persoanei solicitate nu exclude arestarea ulterioară în vederea predării.
(12) Persoana solicitată poate consimţi la predare anterior expirării termenului de 60 de zile, caz în care nu mai este obligatorie prezentarea cererii de predare. Instanţa se asigură că persoana solicitată îşi dă consimţământul în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor. În acest sens, persoanei solicitate i se va lua o declaraţie, care va fi semnată de către aceasta, de către avocat, de preşedintele completului şi de grefier, precum şi, dacă este cazul, de către interpret.
(13) În cazul prevăzut la alin. (12), instanţa se pronunţă prin sentinţă definitivă. Sentinţa se redactează în 24 de ore şi se comunică Ministerului Justiţiei, care va informa de îndată Curtea Penală Internaţională şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În baza sentinţei definitive va fi emis mandatul de arestare în vederea predării. Persoana predată va fi ţinută în stare de arest până la predarea efectivă.
ART. 6
Predarea unei persoane în vederea urmăririi penale, judecării sau executării unei pedepse privative de libertate
(1) Cererea de predare poate fi formulată de către Curtea Penală Internaţională, potrivit Statutului, în vederea efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse privative de libertate.
(2) În procedura de predare, Curtea Penală Internaţională este reprezentată de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public. Ministerul Justiţiei va fi citat în cadrul soluţionării cererii de predare şi va putea prezenta concluzii scrise.
(3) Cererea de predare se formulează în scris şi se adresează Ministerului Justiţiei. La cerere se vor anexa, în funcţie de faza procesuală, următoarele documente:
a) copii ale hotărârilor prin care a fost impusă o pedeapsă privativă de libertate sau, după caz, a ordonanţei Camerei preliminare sau a actului de sesizare a Curţii;
b) copia mandatului de arestare;
c) o expunere a faptelor pentru care se solicită predarea;
d) semnalmentele persoanei solicitate.
(4) Ministerul Justiţiei efectuează examenul de regularitate, în termen de 3 zile de la primirea cererii. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(5) Cererea de predare şi actele anexe se transmit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul competent procedează, în termen de 48 de ore de la primirea cererii, la identificarea persoanei, căreia îi aduce la cunoştinţă conţinutul cererii şi al actelor transmise de către Curtea Penală Internaţională.
(6) Dispoziţiile art. 5 alin. (7)-(10) se aplică în mod corespunzător. Arestarea provizorie, revocarea, încetarea sau prelungirea acesteia se dispune sau se constată de către acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de predare.
(7) În cursul procedurii, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii măsurii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea măsurii, revocarea sau înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune, în funcţie de circumstanţele cauzei şi de riscul concret ca persoana urmărită să se sustragă de la judecarea cererii de predare. Durata maximă a arestării provizorii în vederea predării nu poate depăşi 180 de zile.
(8) Instanţa are obligaţia de a informa Camera preliminară, prin intermediul autorităţii centrale, cu privire la orice cerere de înlocuire, revocare sau constatare a încetării măsurii arestării provizorii formulată în cauză.
(9) La luarea unei decizii potrivit alin. (7), instanţa va lua în considerare şi eventualele recomandări ale Curţii Penale Internaţionale, formulate potrivit art. 59 paragraful 5 din Statut.
(10) În cazul în care împotriva persoanei solicitate a fost dispusă măsura arestului la domiciliu, a controlului judiciar, a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă persoana solicitată este lăsată în libertate, la solicitarea Curţii Penale Internaţionale, instanţa va transmite un raport privind situaţia persoanei solicitate.
(11) Cererea de predare se soluţionează de către un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi a persoanei solicitate. La primul termen, instanţa procedează la luarea unei declaraţii persoanei solicitate, care va fi asistată gratuit de către un apărător din oficiu, dacă nu şi-a desemnat un apărător ales, precum şi, dacă este cazul, de către un interpret.
(12) Persoana solicitată are dreptul de a declara, în faţa instanţei, că renunţă la a se apăra faţă de cererea de predare şi îşi dă consimţământul la a fi predată către Curtea Penală Internaţională.
(13) Dispoziţiile art. 5 alin. (12) şi (13) se aplică în mod corespunzător.
(14) Dacă persoana solicitată se opune predării, poate formula apărări şi poate propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală. Opoziţia persoanei urmărite nu poate viza decât aspecte privind identitatea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Statut pentru predare.
(15) Persoana solicitată sau procurorul de şedinţă poate solicita acordarea unui termen de judecată pentru motive suficient justificate sau pentru administrarea de probe. Procurorul este obligat să contribuie la procurarea datelor şi actelor necesare pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile predării.
(16) Dacă persoana solicitată invocă, în faţa instanţei, incidenţa principiului non bis in idem, conform art. 20 din Statut, instanţa dispune consultarea de îndată a Curţii Penale Internaţionale, prin intermediul Ministerului Justiţiei. Dacă, în speţă, Curtea Penală Internaţională a decis asupra admisibilităţii, autorităţile române pot da curs cererii de predare. Dacă, în urma consultării Curţii Penale Internaţionale, se constată că decizia asupra admisibilităţii este în curs de a fi luată, instanţa poate dispune amânarea cauzei până când Curtea Penală Internaţională va statua cu privire la admisibilitate.
(17) Instanţa dispune prin sentinţă motivată. Împotriva sentinţei poate formula apel persoana solicitată, procurorul sau Ministerul Justiţiei, în termen de 5 zile de la pronunţare sau, dacă este cazul, de la comunicare. Apelul se soluţionează în termen de 5 zile. În baza sentinţei definitive prin care s-a dispus predarea va fi emis mandatul de arestare în vederea predării. Persoana predată va fi ţinută în stare de arest până la predarea efectivă. Dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(18) După rămânerea definitivă, sentinţa prevăzută la alin. (17) va fi comunicată Ministerului Justiţiei, care va informa de îndată Curtea Penală Internaţională şi Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(19) Persoana predată urmează să fie preluată de către o escortă desemnată de către Curtea Penală Internaţională, de la unul dintre punctele de trecere a frontierei de stat a României, cu sprijinul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
(20) În cazul în care extrădarea sau predarea este cerută simultan de către mai multe state şi de către Curtea Penală Internaţională, fie pentru aceleaşi fapte, fie pentru fapte diferite, Ministerul Justiţiei va notifica de îndată Curtea Penală Internaţională şi statul solicitant asupra concursului de cereri.
(21) În cazul concursului între o cerere transmisă de către Curtea Penală Internaţională şi un mandat european de arestare sau o cerere de extrădare formulată de către un stat terţ, cu privire la prioritatea cererii se va pronunţa Ministerul Justiţiei, potrivit criteriilor stabilite la art. 90 din Statut.
(22) Ministerul Justiţiei, în calitate de autoritate centrală, va comunica celorlalte state solicitante şi Curţii Penale Internaţionale prioritatea acordată potrivit alin. (21).
ART. 7
Transferul temporar către Curtea Penală Internaţională al persoanelor deţinute, în vederea identificării sau audierii
(1) O persoană aflată în stare de deţinere pe teritoriul României poate fi transferată temporar către Curtea Penală Internaţională, pentru identificare sau pentru a fi audiată ca martor.
(2) Cererea va fi formulată în scris şi va fi transmisă Ministerului Justiţiei. Cererea de transfer temporar va preciza motivele solicitării, perioada pentru care se solicită transferarea şi angajamentul că persoana va fi ţinută în stare de arest.
(3) Ministerul Justiţiei, după efectuarea controlului de regularitate, va înainta cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea sesizării instanţei.
(4) Cu privire la cererea de transfer temporar se pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţă motivată, cu participarea procurorului şi după ascultarea persoanei al cărei transfer temporar se solicită, în prezenţa unui apărător şi, dacă este cazul, a unui interpret. Sentinţa este definitivă.
(5) Condiţiile transferului se stabilesc prin acord scris între Ministerul Justiţiei şi Curtea Penală Internaţională. Ministerul Justiţiei va pune în aplicare dispoziţiile sentinţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(6) Durata arestului efectuat în aplicarea prezentului articol se scade din pedeapsa pe care persoana transferată o execută sau o va executa pe teritoriul României.
(7) Preluarea şi returnarea persoanei transferate vor avea loc la un punct de trecere a frontierei de stat a României, cu sprijinul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, iar cheltuielile aferente sunt suportate de către Curtea Penală Internaţională.
ART. 8
Tranzitul
(1) Prezentul articol reglementează cazul în care, în temeiul art. 87 din Statut, Curtea Penală Internaţională adresează o cerere de tranzit a unei persoane predate de către un alt stat parte la Statut, doar în cazul în care transportul are loc prin mijloace terestre sau aeriene şi în acest din urmă caz este necesară o aterizare pe teritoriul României.
(2) Cererea de tranzit va fi însoţită de următoarele documente:
a) semnalmentele persoanei transportate;
b) o expunere scurtă a faptelor şi a calificării lor juridice;
c) mandatul de arestare şi hotărârea de predare.
(3) În cazul în care tranzitul se va efectua în vederea executării pedepsei privative de libertate întrun stat parte la Statut, alături de documentele prevăzute la alin. (2) se va prezenta şi copia acordului dintre Curtea Penală Internaţională şi statul în care se va executa pedeapsa, precum şi o copie a hotărârii de condamnare.
(4) În cazul producerii unui eveniment neprevăzut pe teritoriul României atunci când transportul are loc prin mijloace terestre sau în cazul unei aterizări neprevăzute pe teritoriul României este suficientă formularea de către Curtea Penală Internaţională a unei notificări, cu efectul unei cereri de arestare provizorie, în aşteptarea cererii formale de tranzit. Persoana predată poate fi reţinută de către autorităţile române pentru o perioadă maximă de 96 de ore.
(5) Cererea prevăzută la alin. (4) se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul poate dispune măsura reţinerii pentru o durată de maximum 24 de ore. Procurorul sesizează Curtea de Apel Bucureşti cu privire la luarea măsurii preventive cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii. Instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, înainte de expirarea duratei reţinerii. Împotriva încheierii instanţei poate formula apel procurorul sau persoana predată, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Apelul formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii nu este suspensiv de executare şi se soluţionează în termen de 24 de ore.
(6) Reţinerea şi arestarea provizorie se execută într-unul din centrele de reţinere şi arestare preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne. După expirarea perioadei prevăzute la alin. (4), persoana predată va fi pusă în libertate de îndată.
(7) Asupra cererii de tranzit se pronunţă Ministerul Justiţiei, care comunică de îndată hotărârea sa Curţii Penale Internaţionale şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională.
ART. 9
Identificarea şi localizarea unei persoane sau a unor bunuri
(1) Cererea de identificare şi localizare a unei persoane sau a unui bun, transmisă în scris de către Curtea Penală Internaţională, va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) informaţii cât mai detaliate posibil asupra persoanei în măsura în care sunt cunoscute, ale bunului sau locului care trebuie să fie identificat sau localizat, în aşa fel încât asistenţa solicitată să poată fi acordată;
c) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
d) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
e) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
f) în măsura posibilităţilor, orice altă informaţie utilă pentru identificarea şi localizarea bunurilor;
g) în măsura posibilităţilor, orice date utile pentru identificarea şi localizarea persoanelor (nume, prenume, data naşterii, cod numeric personal, adresa de domiciliu).
(2) Ministerul Justiţiei efectuează de îndată examenul de regularitate internaţională a cererii şi, în cazul în care cererea este formulată de către procurorul Curţii Penale Internaţionale, o transmite către parchetul de pe lângă curtea de apel competent în funcţie de domiciliul persoanei sau de localizarea bunului.
(3) În cazul cererilor formulate de către Camera preliminară, Camera de primă instanţă sau Camera de apel din cadrul Curţii Penale Internaţionale, Ministerul Justiţiei transmite cererea curţii de apel competente în funcţie de domiciliul persoanei sau localizarea bunului.
(4) În cazul în care reprezentanţi ai Curţii Penale Internaţionale îşi manifestă intenţia de a participa la executarea cererii, dispoziţiile art. 232 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
ART. 10
Obţinerea de probe, inclusiv de declaraţii, şi transmiterea de probe, inclusiv expertize şi rapoarte
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite, în scris, o cerere de obţinere de probe, inclusiv de declaraţii, către Ministerul Justiţiei, în calitate de autoritate centrală.
(2) Cererea va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
c) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
d) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
e) orice altă informaţie utilă pentru ca asistenţa în vederea obţinerii de probe, inclusiv de declaraţii, să poată fi acordată.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
ART. 11
Audierea persoanelor care fac obiectul unei anchete sau urmăriri penale
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite, în scris, o cerere de audiere a persoanelor care fac obiectul unei anchete sau urmăriri penale.
(2) Cererea va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
c) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
d) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
e) orice altă informaţie utilă pentru ca autoritatea judiciară să poată proceda la audiere;
f) indicarea, dacă este cazul, a întrebărilor care să fie adresate persoanelor care fac obiectul unei anchete sau urmăriri penale;
g) dacă este cazul, indicarea reprezentanţilor Curţii Penale Internaţionale care vor participa la audiere.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
ART. 12
Notificarea de documente, inclusiv de acte procedurale
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite, în scris, o cerere de notificare de documente, inclusiv de acte procedurale.
(2) Cererea va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
c) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
d) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
e) indicarea datelor necesare pentru identificarea persoanelor cărora urmează a le fi notificate documentele sau faptul că nu există aceste date.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
ART. 13
Măsuri care să faciliteze înfăţişarea voluntară în faţa Curţii Penale Internaţionale a persoanelor care au calitatea de martori sau experţi
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite, în scris, o cerere prin care adresează autorităţilor române solicitarea de a facilita înfăţişarea voluntară în faţa Curţii Penale Internaţionale a persoanelor care au calitatea de martori sau experţi.
(2) Cererea va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
c) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
d) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
e) indicarea datelor necesare pentru identificarea martorilor sau experţilor a căror prezenţă este solicitată de Curtea Penală Internaţională.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
(4) Instanţa sau parchetul competent citează persoana vizată de cerere, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. Martorului sau expertului i se comunică cererea de a se înfăţişa personal în faţa Curţii Penale Internaţionale şi i se dă posibilitatea de a-şi exprima opinia.
(5) Instanţa sau parchetul va întocmi un proces-verbal, care va fi înaintat Ministerului Justiţiei, spre a fi comunicat Curţii Penale Internaţionale.
ART. 14
Cercetări la faţa locului, în special exhumarea şi examinarea de cadavre îngropate în gropi comune
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite, în scris, o cerere prin care adresează autorităţilor române solicitarea de a face cercetări la faţa locului, în special exhumarea şi examinarea de cadavre în gropi comune.
(2) Cererea va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
c) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
d) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
e) orice altă informaţie utilă pentru ca organul de urmărire penală să poată proceda la efectuarea cercetării la faţa locului, la exhumarea şi examinarea cadavrelor îngropate în gropi comune;
f) indicarea datelor necesare pentru identificarea locului unde se vor administra probele.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
ART. 15
Efectuarea unor percheziţii
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite, în scris, o cerere de efectuare a unei percheziţii.
(2) Cererea va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
c) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
d) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
e) orice altă informaţie utilă pentru ca autoritatea judiciară română să poată proceda la efectuarea unei percheziţii.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
ART. 16
Transmiterea de dosare şi documente, inclusiv dosare şi documente oficiale
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite în scris o cerere de transmitere de dosare şi documente, inclusiv dosare şi documente oficiale.
(2) Cererea va cuprinde următoarele informaţii:
a) expunerea succintă a obiectului cererii;
b) expunerea succintă a faptelor esenţiale care justifică cererea;
c) expunerea motivelor şi explicarea detaliată a procedurilor sau a condiţiilor ce trebuie respectate;
d) orice informaţie necesară, potrivit legii române, pentru executarea cererii;
e) orice altă informaţie utilă pentru ca autoritatea judiciară română să poată proceda la identificarea documentelor şi dosarelor necesare Curţii Penale Internaţionale.
(3) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
(4) Instanţa de judecată sau parchetul competent să execute cererea poate transmite documentele sau dosarele sub condiţia restituirii.
(5) În cazul în care documentele sau dosarele a căror transmitere se solicită sunt indispensabile pentru soluţionarea unei cauze de competenţa autorităţilor române se poate dispune amânarea remiterii acestora sau, cu acordul Curţii Penale Internaţionale, pot fi transmise copii certificate.
ART. 17
Protejarea victimelor şi martorilor
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite Ministerului Justiţiei o cerere având ca obiect luarea măsurilor necesare în vederea protejării unei persoane care are calitatea de victimă sau de martor.
(2) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.
(3) Instanţa sau procurorul poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 126 alin. (1), respectiv art. 127 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală.
(4) În cazul în care Curtea Penală Internaţională transmite o cerere având ca obiect audierea victimei sau martorului ameninţat, instanţa sau procurorul poate dispune, suplimentar, una dintre măsurile prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. c) şi d), respectiv art. 127 lit. c), d) şi e) din Codul de procedură penală.
(5) Dispoziţiile art. 126 alin. (2)-(4) şi (8), art. 128 alin. (4)-(8), respectiv art. 129 alin. (1) şi (4)-(7) din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
(6) În situaţia în care Curtea Penală Internaţională transmite Ministerului Justiţiei o cerere având ca obiect includerea unei persoane în programul de protecţie a martorilor şi luarea unor măsuri de protecţie şi asistenţă dintre cele prevăzute de Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, autoritatea judiciară competentă analizează şi dispune în baza evaluării realizate de către Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor cu privire la măsurile de protecţie şi asistenţă ce pot fi aplicate pe teritoriul României.
(7) În vederea stabilirii condiţiilor relocării pe teritoriul României şi implementării măsurilor de protecţie şi asistenţă a martorilor protejaţi, Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor încheie acorduri operative cu Divizia de ajutor a victimelor şi martorilor din cadrul Curţii Penale Internaţionale, pentru fiecare caz în parte.
(8) Măsurile de protecţie prevăzute la alin. (5) durează până când Curtea Penală Internaţională notifică autorităţile române cu privire la faptul că acestea nu mai sunt necesare sau până când persoana ameninţată părăseşte teritoriul României.
(9) Măsurile de protecţie şi asistenţă prevăzute la alin. (6) şi (7) durează până când Curtea Penală Internaţională notifică autorităţilor române cu privire la faptul că acestea nu mai sunt necesare sau până când organul judiciar competent, în baza solicitării Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor, dispune încetarea programului.
ART. 18
Conservarea mijloacelor de probă
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională transmite Ministerului Justiţiei o cerere având ca obiect luarea măsurilor necesare conservării unor mijloace de probă.
(2) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător. Competenţa teritorială a organelor judiciare este stabilită după localizarea bunurilor care fac obiectul cererii.
(3) Procurorul dispune prin ordonanţă, iar instanţa prin încheiere motivată. Dispoziţiile art. 249, art. 250 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală, respectiv ale art. 250^1, 251, 252, 253 şi 254 din acelaşi cod se aplică în mod corespunzător.
(4) Remiterea mijloacelor materiale de probă poate fi amânată, în cazul în care acestea sunt indispensabile soluţionării unei cauze de competenţa autorităţilor române, sau poate fi dispusă sub condiţia restituirii.
ART. 19
Indisponibilizarea bunurilor
(1) Prezentul articol se aplică în cazurile în care Curtea Penală Internaţională solicită indisponibilizarea bunurilor care constituie produsul infracţiunilor, a bunurilor, a activelor şi instrumentelor care au legătură cu infracţiunile, în scopul confiscării eventuale a acestora.
(2) Dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(4) şi ale art. 18 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(3) În cazul în care cererea de indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscripţia teritorială a două sau mai multe organe judiciare, competenţa de executare a cererii de indisponibilizare revine, în funcţie de faza procesuală în care a fost formulată, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
(4) Măsurile dispuse la solicitarea Curţii Penale Internaţionale nu trebuie să prejudicieze drepturile terţilor de bună-credinţă.
ART. 20
Confiscarea şi punerea în executare a pedepsei amenzii
(1) Cererea formulată de Curtea Penală Internaţională în vederea confiscării bunurilor, activelor sau sumelor de bani care constituie produsul infracţiunii sau au fost folosite sau destinate să folosească, în orice fel, la săvârşirea infracţiunilor se soluţionează de către curtea de apel competentă în funcţie de localizarea acestora. În cazul în care cererea priveşte:
a) mai multe bunuri mobile sau sume de bani aflate în circumscripţia unor curţi de apel diferite, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti;
b) mai multe bunuri mobile sau sume de bani şi un bun imobil, competenţa aparţine curţii de apel în circumscripţia căreia se află bunul imobil;
c) mai multe bunuri imobile, aflate în circumscripţia unor curţi de apel diferite, competenţa aparţine curţii de apel în circumscripţia căreia se află bunul imobil având valoarea cea mai mare.
(2) În cazul în care cererea are ca obiect un bun iar acesta nu este găsit, se poate confisca echivalentul în bani în ipoteza în care, după consultare, Curtea Penală Internaţională solicită luarea acestei măsuri. Echivalarea va fi făcută de către instanţă, după consultarea cu Curtea Penală Internaţională. În cazul în care apreciază necesar, instanţa poate dispune efectuarea unei expertize, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
(3) În cazul bunurilor imobile confiscate, acestea vor fi valorificate potrivit legii române, urmând a fi transferate către Curtea Penală Internaţională sumele obţinute în urma valorificării.
(4) Bunurile mobile sau sumele de bani confiscate se transferă în integralitate Curţii Penale Internaţionale. Modalitatea practică de transferare a bunurilor mobile se stabileşte în urma consultărilor cu grefa Curţii Penale Internaţionale, prin intermediul Ministerului Justiţiei. Sumele de bani urmează să fie virate în conturile bancare indicate de către Curtea Penală Internaţională de către organul însărcinat cu executarea.
(5) Dispoziţiile art. 19 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) În cazurile în care Curtea Penală Internaţională formulează o cerere având ca obiect punerea în executare a unei pedepse cu amendă, competenţa de soluţionare a cererii revine Curţii de Apel Bucureşti. Dispoziţiile art. 559 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Sumele de bani rezultate ca urmare a punerii în executare a amenzii sunt transferate în integralitate Curţii Penale Internaţionale.
ART. 21
Transferul procedurilor către Curtea Penală Internaţională
(1) Transferul procedurii penale către Curtea Penală Internaţională se solicită de către procurorul care efectuează urmărirea penală sau de către instanţa de judecată care instrumentează o cauză al cărei obiect îl constituie una dintre infracţiunile prevăzute de Statut.
(2) Dispoziţiile art. 127 alin. (2)-(4) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
(3) Cererea de transfer al procedurii se formulează de către procurorul care efectuează urmărirea penală sau de către instanţa de judecată şi se transmite Ministerului Justiţiei, însoţită de copii certificate ale tuturor actelor apreciate ca fiind relevante, cu excepţia cazului în care Curtea Penală Internaţională solicită transmiterea originalelor.
(4) Traducerea în limba engleză a cererii şi actelor anexate se va efectua la solicitarea şi pe cheltuiala parchetului sau instanţei care formulează cererea.
(5) Ministerul Justiţiei va transmite cererea şi documentele către Curtea Penală Internaţională şi va transmite autorităţii române solicitante răspunsul Curţii Penale Internaţionale privind admiterea sau respingerea transferului de proceduri.
(6) În cazul în care Curtea Penală Internaţională respinge solicitarea autorităţilor române, urmărirea penală sau judecata va continua potrivit legii române.
ART. 22
Protecţia informaţiilor privind securitatea naţională
(1) Prezentul articol se aplică în toate cazurile în care divulgarea de informaţii sau de documente de către autorităţile române ar aduce atingere intereselor şi securităţii naţionale. Aceste cazuri sunt, în special, cele la care se referă art. 56 paragrafele 2 şi 3, art. 61 paragraful 3, art. 64 paragraful 3, art. 67 paragraful 2, art. 68 paragraful 6, art. 87 paragraful 6 şi art. 93 din Statut, precum şi cazurile în care, în orice alt stadiu al procedurii, o astfel de divulgare poate fi pusă în discuţie.
(2) Prezentul articol se aplică, de asemenea, când unei persoane i s-a solicitat de către autoritatea română de executare să furnizeze informaţii sau elemente de probă în executarea unei cereri de cooperare judiciară, transmisă de către Curtea Penală Internaţională, iar aceasta a refuzat să o facă şi a informat autorităţile române asupra faptului că divulgarea lor ar aduce atingere intereselor în materie de securitate naţională.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), orice autoritate română sau orice persoană care ia cunoştinţă de vreuna dintre situaţiile menţionate va informa de îndată Ministerul Justiţiei.
(4) Ministerul Justiţiei, fiind informat potrivit alin. (3) sau dacă ia cunoştinţă, din orice altă sursă, că informaţii sau documente ale statului sunt sau vor fi probabil divulgate într-o anumită fază a procedurii şi dacă apreciază că o astfel de divulgare ar aduce atingere intereselor de securitate naţională, va informa de îndată autorităţile competente, în funcţie de natura sau sursa informaţiilor vizate, şi va solicita avizul acestora.
(5) În cazul în care şi după obţinerea avizelor prevăzute la alin. (4) se apreciază că există pericolul de lezare a intereselor de securitate naţională, Ministerul Justiţiei ia legătura cu Biroul procurorului, apărarea, Camera preliminară sau Camera de primă instanţă din cadrul Curţii Penale Internaţionale, după caz, în scopul de a identifica toate măsurile rezonabile posibile pentru a găsi o soluţie de comun acord.
(6) Când toate măsurile rezonabile posibile au fost luate pentru soluţionarea problemei prin înţelegere, potrivit art. 72 paragraful 5 din Statut şi când Ministerul Justiţiei, după consultarea prevăzută la alin. (4), apreciază că nu există nici mijloace şi nici condiţii care să permită autorităţilor române să comunice sau să divulge informaţiile sau documentele fără a aduce atingere intereselor de securitate naţională, va aduce la cunoştinţă acest fapt Curţii Penale Internaţionale, indicând motivele precise care au condus la această concluzie, cu excepţia cazurilor în care însăşi expunerea motivelor aduce atingere intereselor de securitate naţională.
(7) În cazurile reglementate la alin. (6), Ministerul Justiţiei va informa Curtea Penală Internaţională cu privire la imposibilitatea executării cererii.
ART. 23
Cheltuieli
(1) Cheltuielile ocazionate de executarea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulă, de către statul român.
(2) Pe cale de excepţie, sunt în sarcina Curţii Penale Internaţionale următoarele categorii de cheltuieli:
a) indemnizaţiile şi remuneraţiile martorilor şi experţilor, precum şi cheltuielile de călătorie şi cazare;
b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor şi probelor;
c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor;
d) alte cheltuieli considerate extraordinare de autorităţile române, având în vedere mijloacele umane şi tehnice necesare pentru executarea cererii, prin raportare la cheltuielile obişnuite ocazionate de executarea unor măsuri similare potrivit legii române;
e) cheltuielile ocazionate de implementarea măsurilor de protecţie şi asistenţă pentru persoanele incluse în Programul de protecţie a martorilor, pe perioada derulării programului.
ART. 24
Regimul lingvistic
(1) Cererile de cooperare adresate României vor fi redactate sau însoţite de o traducere în limba engleză.
(2) Răspunsurile autorităţilor române la cererile de cooperare adresate de către Curtea Penală Internaţională vor fi întocmite sau vor fi însoţite de o traducere în limba engleză.
(3) Traducerile vor fi efectuate la solicitarea şi pe cheltuiala autorităţii centrale, cu excepţiile prevăzute în prezenta lege.
ART. 25
Confidenţialitatea
(1) Autorităţile române respectă caracterul confidenţial al cererilor formulate de către Curtea Penală Internaţională, cu respectarea măsurilor de protecţie a datelor cu caracter personal.
(2) Informaţiile şi documentele de care autorităţile române iau cunoştinţă în procedura de cooperare judiciară cu Curtea Penală Internaţională nu pot fi divulgate altor persoane sau autorităţi ale statului, decât în măsura în care aceasta este necesară pentru executarea cererilor de cooperare judiciară.
(3) Informaţiile la care se referă prezentul articol sunt exceptate de la regimul informaţiilor de interes public, astfel cum sunt acestea reglementate prin Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 26
Protecţia datelor cu caracter personal
(1) Autorităţile române implicate în executarea cererilor formulate de către Curtea Penală Internaţională prelucrează cu precădere date cu caracter personal, date genetice, date privind sănătatea şi date biometrice, în scopul executării măsurilor solicitate de către Curtea Penală Internaţională.
(2) Aceste date vor fi păstrate pentru un termen de 10 ani, la sfârşitul perioadei urmând să fie stocate în evidenţa pasivă pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă 5 ani, fără a se depăşi timpul necesar în acest scop.
ART. 27
Dispoziţii finale
(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pentru cooperarea cu tribunalele penale internaţionale ad-hoc şi organisme similare înfiinţate prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU, în măsura în care sunt compatibile cu statutul şi cu regulile de funcţionare ale acestora.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 159/1998 privind cooperarea autorităţilor române cu Tribunalul Internaţional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de grave violări ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 31 iulie 1998.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VASILE-DANIEL SUCIU
PREŞEDINTELE SENATULUI
FLORIN-VASILE CÎŢU
Bucureşti, 7 martie 2022.
Nr. 44.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
