Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 438 din 27 iunie 2002 pentru ratificarea Conventiei dintre Romania si Republica Araba Egipt privind asistenta judiciara in materie penala, transferul condamnatilor si extradarea, semnata la Cairo la 28 iunie 2001
ARTICOL UNIC Se ratifica Convenţia dintre România şi Republica Arabã Egipt privind asistenta judiciarã în materie penalã, transferul condamnaţilor şi extrãdarea, semnatã la Cairo la 28 iunie 2001.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 10 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, ALEXANDRU ATHANASIU
CONVENŢIE între România şi Republica Arabã Egipt privind asistenta judiciarã în materie penalã, transferul condamnaţilor şi extrãdarea
România şi Republica Arabã Egipt, denumite în continuare state contractante, în dorinta largirii formelor lor de cooperare judiciarã şi convinse ca adoptarea unor reguli comune în domeniul asistenţei juridice şi judiciare în materie penalã este de natura sa atinga acest obiectiv, în interesul celor doua state, au hotãrât sa încheie prezenta convenţie privind asistenta judiciarã în materie penalã, transferul condamnaţilor şi extrãdarea. În acest scop, au convenit urmãtoarele:
PARTEA I Asistenta judiciarã în materie penalã
TITLUL I Dispoziţii generale
ART. 1 1. Cele doua state contractante se angajeazã sa îşi acorde reciproc, conform dispoziţiilor prezentei pãrţi, asistenta judiciarã cea mai larga posibila în orice procedura care vizeazã infracţiuni a cãror reprimare este, în momentul în care se cere asistenta, de competenta autoritãţilor judiciare ale statului contractant solicitant. 2. Asistenta judiciarã în materie penalã cuprinde în special îndeplinirea de acte de ancheta preliminarã, audierea inculpatului, martorului şi expertului, percheziţia, sechestrarea de obiecte, remiterea de documente şi obiecte privind urmãrirea penalã, îndeplinirea unei descinderi la fata locului pentru constatarea faptelor, precum şi notificarea de acte şi înscrisuri. Prevederile prezentei pãrţi nu se aplica totuşi executãrii hotãrârilor de arestare şi de condamnare şi nici infracţiunilor privind numai încãlcarea obligaţiilor militare. 3. Prin termenul autoritãţi judiciare, în sensul prezentei convenţii, se înţelege instanţele judecãtoreşti şi, pentru România, Ministerul Public, iar pentru Republica Arabã Egipt, Parchetul General. ART. 2 Asistenta judiciarã va putea fi refuzatã dacã statul contractant solicitat considera ca îndeplinirea cererii este de natura sa aducã atingere suveranitãţii sale, securitãţii sau ordinii sale publice.
TITLUL II Comisii rogatorii
ART. 3 1. Statul contractant solicitat va îndeplini, în conformitate cu legislaţia sa, comisiile rogatorii privind o cauza penalã, care îi vor fi adresate de cãtre autoritãţile judiciare ale statului contractant solicitant şi care au ca obiect îndeplinirea actelor prevãzute la alin. 1 al paragrafului 2 al art. 1, cu excepţia inmanarii de acte şi înscrisuri. 2. Dacã statul contractant solicitant doreşte ca martorii sau experţii sa depunã sub jurãmânt, el va formula în mod expres cererea şi statul contractant solicitat îi va da curs dacã legislaţia sa nu se opune. 3. Statul contractant solicitat va putea sa transmitã numai copii sau fotocopii certificate pentru conformitate ale dosarelor sau documentelor cerute. Cu toate acestea, dacã statul contractant solicitant cere în mod expres transmiterea originalelor se va da curs acestei cereri pe mãsura posibilitatii. 4. Informaţiile transmise statului contractant solicitant nu vor putea fi folosite de cãtre autoritãţile judiciare decât în cadrul procedurii pentru care ele au fost cerute. ART. 4 1. Dacã statul contractant solicitat accepta îndeplinirea unei comisii rogatorii, el va trebui sa informeze, la cerere, statul contractant solicitant asupra datei şi locului îndeplinirii comisiei rogatorii. 2. Autoritãţile şi persoanele în cauza vor putea, la cererea lor, sa asiste la aceasta îndeplinire. ART. 5 1. Statul contractant solicitat va putea sa amâne remiterea obiectelor, dosarelor sau documentelor a cãror transmitere este cerutã, dacã îi sunt necesare pentru o procedura în curs. 2. Obiectele, precum şi originalele dosarelor sau ale documentelor care au fost transmise în îndeplinirea unei comisii rogatorii vor fi restituite cat mai curând posibil de cãtre statul contractant solicitant statului contractant solicitat, în afarã de cazul în care acesta nu renunţa în mod expres.
TITLUL III Comunicarea actelor de procedura şi a hotãrârilor judecãtoreşti. Înfãţişarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmãrite
ART. 6 1. Statul contractant solicitat va proceda la comunicarea actelor de procedura şi a hotãrârilor judecãtoreşti care îi sunt transmise în acest scop de cãtre statul contractant solicitant. Aceasta comunicare se va putea efectua prin simpla transmitere a actului sau a hotãrârii cãtre destinatar. Ea se va efectua în conformitate cu legislaţia statului contractant solicitat. 2. Dovada comunicãrii se va face printr-o recipisa datatã şi semnatã de destinatar sau printr-o atestare a statului contractant solicitat prin care se constata faptul, forma şi data comunicãrii. Oricare dintre aceste documente va fi transmis de îndatã statului contractant solicitant. Dacã nu s-a putut efectua comunicarea, statul contractant solicitat va aduce de îndatã la cunostinta statului contractant solicitant motivul. 3. Citaţiile în vederea prezentãrii vor trebui transmise statului contractant solicitat cu cel puţin doua luni înainte de data fixatã pentru prezentarea persoanelor citate. În cazuri foarte urgente acest termen poate fi redus, la cererea statului contractant solicitant. 4. Fiecare stat contractant îşi rezerva dreptul de a transmite fãrã constrângere actele cãtre cetãţenii lui aflaţi pe teritoriul celuilalt stat contractant, prin intermediul agentului sau diplomatic sau al funcţionarului consular. ART. 7 1. Dacã statul contractant solicitant apreciazã ca prezentarea personalã a unui martor sau a unui expert în fata autoritãţilor sale judiciare este în mod deosebit necesarã, va mentiona aceasta în cererea de inmanare a citaţiei şi statul contractant solicitat va invita martorul sau expertul sa se prezinte. 2. Statul contractant solicitat va comunica statului contractant solicitant rãspunsul martorului sau al expertului. În cazul prevãzut la paragraful 1 al prezentului articol, în cerere sau în citaţie va trebui sa se menţioneze cuantumul aproximativ al indemnizaţiei de plãtit, precum şi cheltuielile de cãlãtorie şi de sejur de restituit. ART. 8 1. Orice persoana detinuta, a carei înfãţişare personalã în calitate de martor în scopul confruntarii este cerutã de statul contractant solicitant, va fi transferata temporar pe teritoriul acestui stat contractant, unde va avea loc audierea, cu condiţia înapoierii sale în termenul indicat de statul contractant solicitat. Transferul va putea fi refuzat: a) dacã persoana detinuta nu consimte; b) dacã prezenta sa este necesarã într-o procedura penalã în curs pe teritoriul statului contractant solicitat; c) dacã transferul sau este susceptibil de a-i prelungi detenţia; d) dacã alte considerente de neînlãturat se opun transferului sau. Refuzul trebuie motivat. 2. Persoana transferata va trebui sa rãmânã în detenţie pe teritoriul statului contractant solicitant, în afarã de cazul în care statul contractant solicitat nu cere punerea sa în libertate. ART. 9 Martorul sau expertul care nu va da curs unei citaţii de prezentare a carei comunicare a fost cerutã nu va putea fi supus, chiar dacã aceasta citaţie ar conţine anumite obligaţii, nici unei sancţiuni sau mãsuri de constrângere, cu condiţia sa nu revinã de bunãvoie pe teritoriul statului contractant solicitant şi sa nu fie citat din nou în mod legal. ART. 10 Indemnizaţiile de plãtit, precum şi cheltuielile de transport şi de sejur de restituit martorului sau expertului de cãtre statul contractant solicitant vor fi calculate potrivit tarifelor aplicabile la locul sau de domiciliu şi îi vor fi acordate potrivit cuantumului unor taxe cel puţin egale cu cele prevãzute de tarifele şi reglementãrile în vigoare în statul contractant în care audierea trebuie sa aibã loc. ART. 11 1. Nici un martor sau expert, indiferent de cetãţenia pe care o are, care, ca urmare a unei citaţii, se va prezenta în fata autoritãţilor judiciare ale statului contractant solicitant nu va putea fi nici urmãrit, nici deţinut şi nici supus vreunei restrictii a libertãţii sale individuale pe teritoriul acestui stat pentru fapte sau condamnãri anterioare intrãrii sale pe teritoriul statului contractant solicitant. 2. Nici o persoana, indiferent de cetãţenia pe care o are, citata în fata autoritãţilor judiciare ale statului contractant solicitant în scopul de a rãspunde pentru fapte care fac obiectul urmãririi sale nu va putea fi nici urmãritã, nici detinuta şi nici supusã unei alte restrictii a libertãţii sale individuale pentru fapte sau condamnãri anterioare intrãrii sale pe teritoriul statului contractant solicitant şi neprevãzute în citaţie. 3. Imunitatea prevãzutã în prezentul articol va inceta dacã martorul sau persoana urmãritã, având posibilitatea sa pãrãseascã teritoriul statului contractant solicitant în decurs de 15 zile consecutive dupã ce prezenta sa nu mai era cerutã de cãtre autoritãţile judiciare, va rãmâne totuşi pe acest teritoriu ori se va reintoarce aici dupã ce îl va fi pãrãsit.
TITLUL IV Cazierul judiciar
ART. 12 1. Statul contractant solicitat va comunica gratuit, în mãsura în care autoritãţile judiciare vor putea ele însele sa le obţinã într-un asemenea caz, extrase din cazierul judiciar şi orice informaţii referitoare la acesta, care îi vor fi cerute de cãtre autoritãţile judiciare ale statului contractant solicitant pentru utilitatea unei cauze penale. 2. În alte cazuri decât cele prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol se va da curs unei asemenea cereri în condiţiile prevãzute de legislaţia, regulamentele sau de practica statului contractant solicitat. ART. 13 Fiecare dintre cele doua state contractante comunica celuilalt stat contractant informaţii despre condamnãrile penale privitoare la cetãţenii acestui din urma stat contractant şi care au fãcut obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Ministerele de justiţie îşi comunica aceste informaţii la fiecare 2 ani.
TITLUL V Procedura
ART. 14 1. Cererile de asistenta judiciarã trebuie sa cuprindã urmãtoarele menţiuni: a) autoritatea de la care emana cererea; b) obiectul şi temeiul cererii; c) în mãsura în care este posibil, identitatea şi cetãţenia persoanei în cauza; d) în cazul cererii de comunicare de acte de procedura, numele şi adresa destinatarului şi toate informaţiile cunoscute, care permit identificarea şi localizarea sa, precum şi felul actelor ori înscrisurilor de notificat. 2. Comisiile rogatorii vor mentiona în plus inculparea şi vor cuprinde o expunere sumarã a faptelor şi un chestionar cu privire la faptele în legatura cu care persoana propusã sa fie audiatã urmeazã sa rãspundã. ART. 15 Autoritãţile judiciare ale statelor contractante vor comunica între ele, din partea României prin intermediul Ministerului Justiţiei şi, dupã caz, al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, iar din partea Republicii Arabe Egipt, prin intermediul Ministerului Justiţiei. ART. 16 Cererile de asistenta judiciarã vor fi redactate în limba statului contractant solicitant. Cu toate acestea, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 al art. 6, aceste cereri şi actele anexate vor fi însoţite de o traducere certificatã pentru conformitate în limba statului contractant solicitat sau în limba engleza ori franceza. ART. 17 Cererile de asistenta judiciarã şi actele care le însoţesc trebuie sa poarte semnatura şi sigiliul unei autoritãţi competente ori sa fie autentificate de cãtre aceasta autoritate. Aceste documente sunt scutite de orice alta formalitate de legalizare. ART. 18 1. Dacã statul contractant solicitat nu poate îndeplini cererea de asistenta judiciarã sau dacã refuza sa o îndeplineascã, el va informa de îndatã statul contractant solicitant, menţionând motivele pentru care îndeplinirea nu a avut loc. 2. Dacã autoritatea solicitatã nu este competenta pentru îndeplinirea cererii, ea va transmite din oficiu aceasta cerere autoritãţii competente din acelaşi stat, informand totuşi despre aceasta statul contractant solicitant. ART. 19 Sub rezerva dispoziţiilor art. 10, îndeplinirea cererilor de asistenta, inclusiv a comisiilor rogatorii, nu va da naştere restituirii cheltuielilor, cu excepţia celor ocazionate de intervenţia experţilor pe teritoriul statului contractant solicitat şi de transferul persoanelor deţinute, realizat în aplicarea art. 8.
TITLUL VI Înştiinţarea cu privire la limitarea libertãţii
ART. 20 În completarea dispoziţiilor internaţionale acceptate de cele doua state contractante privind relaţiile consulare: a) autoritãţile competente ale statului contractant de resedinta vor înştiinţa cat mai curând posibil, dar nu mai târziu de 24 de ore, agentul diplomatic sau funcţionarul consular al celuilalt stat contractant atunci când un cetãţean al acestui din urma stat contractant este arestat sau supus oricãrei alte forme de limitare a libertãţii sale; b) agenţii diplomatici sau functionarii consulari au dreptul de a lua legatura cu acest cetãţean, de a se întreţine, de a coresponda cu el şi de a putea sa îl reprezinte în justiţie, în afarã de cazul în care acest cetãţean se opune expres prezentei agentului diplomatic sau funcţionarului consular.
PARTEA a II-a Transferul condamnaţilor
ART. 21 Statele contractante se angajeazã reciproc sa transfere la cerere, conform regulilor şi în condiţiile prevãzute în prezenta parte, condamnaţii deţinuţi în vederea executãrii hotãrârilor date în materie penalã, prin care un tribunal al unuia dintre statele contractante a pronunţat definitiv impotriva unui cetãţean al celuilalt stat contractant o pedeapsa privativã de libertate. ART. 22 În înţelesul prezentei pãrţi: a) expresia stat de condamnare desemneazã statul contractant în care delincventul a fost condamnat şi de unde poate fi sau a fost deja transferat; b) expresia stat de executare desemneazã statul contractant cãtre care condamnatul este transferat în scopul executãrii pedepsei; c) termenul condamnat desemneazã orice persoana care, dupã ce a fost subiect al unei hotãrâri judecãtoreşti penale pe teritoriul unuia sau al celuilalt stat contractant, este obligatã sa execute o pedeapsa privativã de libertate şi se afla în stare de detenţie. ART. 23 Cererea în vederea transferului poate fi prezentatã: a) de statul de condamnare; b) de statul de executare; c) de însuşi cel condamnat sau de reprezentantul sau. Aceştia din urma pot prezenta cererea unuia sau celuilalt dintre cele doua state contractante, la alegerea lor. ART. 24 Dispoziţiile prezentei pãrţi se aplica în urmãtoarele condiţii: a) infracţiunea care motiveaza cererea este prevãzutã şi sancţionatã de legislaţia penalã a fiecãruia dintre cele doua state contractante cu o pedeapsa privativã de libertate; b) hotãrârea judecãtoreascã de condamnare este irevocabilã şi executorie; c) condamnatul are cetãţenia statului de executare; d) condamnatul îşi da liberul consimţãmânt pentru transfer; e) condamnatul mai are de executat în momentul cererii de transfer cel puţin 6 luni din pedeapsa privativã de libertate. În cazuri excepţionale cele doua state contractante pot conveni asupra transferului chiar dacã durata pedepsei de executat este inferioarã celei de 6 luni; f) statele contractante trebuie sa se punã de acord asupra transferului. ART. 25 1. Fiecare condamnat cãruia i se pot aplica prevederile prezentei pãrţi trebuie sa fie informat de cãtre statul de condamnare asupra dispoziţiilor esenţiale prevãzute în aceasta parte. 2. Condamnatul trebuie informat în scris despre orice hotãrâre luatã de unul dintre cele doua state contractante în legatura cu o cerere de transfer. ART. 26 Transferul condamnatului se refuza: a) dacã transferul este considerat de cãtre unul dintre cele doua state contractante ca fiind de natura sa aducã atingere suveranitãţii sale, securitãţii sau ordinii sale publice; b) dacã cererea de transfer priveşte o pedeapsa pronunţatã pentru fapte care au fost judecate definitv în statul de executare şi pentru care pedeapsa a fost executatã; c) dacã prescripţia urmãririi penale sau a executãrii pedepsei aplicate este împlinitã conform legii statului de executare; d) dacã condamnarea a fost pronunţatã pentru o infracţiune constând numai în încãlcarea obligaţiilor militare sau pentru una dintre infracţiunile privind stupefiantele; e) dacã autoritãţile competente ale statului de executare l-au achitat pe condamnat pentru aceleaşi fapte sau a intervenit deja fie o ordonanta de încetare a urmãririi penale, fie o ordonanta de neurmãrire; f) dacã faptele care au motivat condamnarea formeazã obiectul urmãririi în statul de executare. ART. 27 Transferul condamnatului poate fi refuzat: a) dacã condamnatul nu şi-a achitat debitele, amenzile, cheltuielile judiciare, daunele-interese şi condamnãrile pecuniare de orice alta natura puse în sarcina sa, ca urmare a condamnãrii sale penale, în afarã de cazul în care exista garanţii ferme pentru o plata urgenta; b) dacã condamnatul fie are şi cetãţenia statului de condamnare, fie nu îşi are domiciliul pe teritoriul statului de executare. Calitatea de cetãţean se apreciazã la data comiterii faptelor care au dus la condamnare; c) dacã maximul pedepsei privative de libertate prevãzut de legea statului de executare este în mod disproportionat inferior sau superior pedepsei privative de libertate aplicate de statul de condamnare. ART. 28 Condamnatul trebuie sa îşi dea consimţãmântul la transferul prevãzut la lit. a) şi b) ale art. 23 în deplina cunostinta asupra consecinţelor juridice care decurg din acesta. ART. 29 1. Cererea prevãzutã în prezenta parte va fi formulatã în scris. 2. Cererea va fi însoţitã: a) de originalul sau o copie certificatã a hotãrârii, prevãzutã cu atestarea puterii lucrului judecat şi a caracterului executoriu; b) de textul dispoziţiilor legale aplicabile şi de calificarea infracţiunii; c) de informaţii cat mai precise posibil privind identitatea condamnatului, cetãţenia sa, domiciliul şi locul reşedinţei sale obişnuite; d) de o atestare privind durata arestului executat, care va fi computata; e) de un proces-verbal din care sa rezulte consimţãmântul condamnatului; f) de orice alt înscris care ar putea avea importanta în cursul examinãrii cererii. 3. Dacã statul contractant solicitat apreciazã ca informaţiile şi înscrisurile care i-au fost furnizate sunt insuficiente, cere completarea cu informaţiile necesare. El poate fixa un termen pentru transmiterea completãrii, care poate fi prelungit ca urmare a unei cereri justificate. În lipsa completãrii statul contractant solicitat hotãrãşte pe baza informaţiilor şi înscrisurilor care i-au fost puse la dispoziţie. 4. Statul de executare va face cunoscutã statului de condamnare, înainte de acceptarea cererii de transfer, pedeapsa maxima prevãzutã de legislaţia sa pentru aceleaşi fapte. ART. 30 În baza unei cereri prevãzute la art. 23, însoţitã de anexele menţionate la art. 29, statul contractant solicitat va informa statul contractant solicitant dacã este pregãtit sau nu sa accepte cererea respectiva şi, în caz afirmativ, în ce condiţii. Refuzul, fie definitiv sau temporar, trebuie sa fie motivat. ART. 31 Cererile de transfer se transmit de Ministerul Justiţiei al statului contractant solicitant Ministerului Justiţiei al statului contractant solicitat. ART. 32 Actele şi înscrisurile transmise în aplicarea prezentei pãrţi sunt scutite de orice formalitate de legalizare, cu condiţia ca ele sa poarte semnatura şi sigiliul autoritãţii competente. ART. 33 Cererile de transfer, actele şi înscrisurile justificative, precum şi orice informaţii transmise în baza prezentei pãrţi vor fi redactate în limba statului contractant solicitant şi vor fi însoţite de o traducere oficialã în limba statului contractant solicitat, fie în limba engleza, fie în limba franceza. ART. 34 1. În cazul în care cererea este admisã, autoritatea competenta a statului de executare va substitui o pedeapsa privativã de libertate analoagã, în ceea ce priveşte natura şi durata sa, celei aplicate în statul de condamnare. Cu toate acestea, când pedeapsa privativã de libertate ar fi, în ceea ce priveşte natura sau durata sa, incompatibilã cu legislaţia statului de executare, autoritatea competenta a acestuia din urma o adapteaza la pedeapsa prevãzutã de propria sa legislaţie pentru o infracţiune analoagã. Aceasta pedeapsa trebuie sa corespundã pe cat posibil, în ceea ce priveşte natura sau durata sa, celei aplicate prin hotãrârea care urmeazã sa fie executatã. Statul de executare este în fiecare caz legat de constatarea faptelor care constituie temeiul hotãrârii pronunţate în statul de condamnare. 2. Transferul nu trebuie sa ducã în nici un caz la agravarea situaţiei persoanei condamnate. 3. Modalitãţile de executare, inclusiv punerea în libertate condiţionatã, sunt determinate de legislaţia statului de executare. 4. Durata şederii în arest în statul de condamnare trebuie computata în întregime din durata pedepsei de efectuat în statul de executare. ART. 35 1. În cazul transferãrii executãrii, hotãrârea statului de condamnare are aceleaşi efecte juridice în statul de executare pe care le au hotãrârile pronunţate în materie penalã în acest din urma stat. 2. Dacã cererea în vederea transferãrii este admisã, statul de condamnare îl preda pe condamnat cat mai curând posibil statului de executare. 3. În cazul în care condamnatul se sustrage de la executare în statul de executare, statul de condamnare îşi reia dreptul de executare pentru partea din pedeapsa rãmasã de efectuat. 4. Dreptul de executare al statului de condamnare înceteazã definitiv atunci când condamnatul, dupã transfer, a efectuat pedeapsa sau a fost scutit definitiv. 5. Dacã pentru infracţiunea pe care se întemeiazã cererea în vederea transferului executãrii este în curs o urmãrire în statul de executare şi cererea a fost admisã, acest din urma stat înceteazã provizoriu urmãrirea. Statul de executare îşi reia dreptul la urmãrire atunci când condamnatul se sustrage de la executare. Statul de executare înceteazã definitiv urmãrirea dacã pedeapsa a fost executatã sau condamnatul a fost absolvit de ea definitiv. ART. 36 1. Autoritãţile competente ale statului de condamnare sau ale statului de executare pot lua hotãrârea de amnistiere în privinta condamnatului, conform dispoziţiilor lor legale prevãzute în materie. Numai autoritãţile competente ale statului de condamnare vor avea dreptul sa ia o hotãrâre de graţiere. Statul contractant în care se pronunţa hotãrârea de amnistiere sau de graţiere va informa celãlalt stat contractant printr-o copie certificatã pentru conformitate a acestei hotãrâri. 2. Statul de condamnare informeazã statul de executare despre promulgarea unei legi care are ca efect dezincriminarea faptei în temeiul cãreia a fost pronunţatã condamnarea. ART. 37 Statul de condamnare este singurul care are dreptul de a statua asupra oricãrei revizuiri introduse impotriva condamnãrii. ART. 38 Statul de condamnare va informa fãrã întârziere statul de executare despre orice hotãrâre sau mãsura care pune capãt total sau parţial executãrii pedepsei aplicate. ART. 39 1. Condamnatul al cãrui transfer a avut loc nu poate fi urmãrit, judecat sau nu îi poate fi limitatã în nici un alt mod libertatea sa individualã în statul de executare ori nu poate fi reextradat unui stat terţ nici pentru fapte comise de el înaintea transferului şi pentru care nu s-a cerut transferul, nici pentru motive preexistente transferului sau. 2. Limitarea prevãzutã la paragraful 1 nu este aplicabilã dacã: a) statul de condamnare îşi da consimţãmântul pentru urmãrirea, extrãdarea sau executarea pedepsei; b) condamnatul, având posibilitatea sa o facã în mod legal, nu a pãrãsit teritoriul statului de executare în 30 de zile dupã eliberarea sa definitiva sau, dupã ce l-a pãrãsit, s-a reintors de bunãvoie. ART. 40 Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei pãrţi sunt în sarcina statului de condamnare pana în momentul în care condamnatul a fost predat autoritãţilor competente ale statului de executare; din acest moment cheltuielile trec în sarcina acestui din urma stat. ART. 41 Dispoziţiile prezentei pãrţi se aplica deopotrivã mãsurilor penale de siguranta privative de libertate prin care autoritãţile judiciare competente ale statelor contractante au pronunţat tratamentul medical obligatoriu fata de condamnaţii deveniti bolnavi mintal.
PARTEA a III-a Extrãdarea
ART. 42 Cele doua state contractante se angajeazã sa îşi predea reciproc, potrivit regulilor şi în condiţiile prevãzute în articolele urmãtoare, persoanele care, aflându-se în teritoriul unuia dintre cele doua state contractante, sunt urmãrite pentru o infracţiune sau sunt condamnate de cãtre autoritãţile judiciare ale celuilalt stat contractant. ART. 43 Extrãdarea se acorda: a) pentru fapta sau faptele care, conform legislatiilor celor doua state contractante, constituie infracţiuni sancţionate cu o pedeapsa privativã de libertate de cel puţin un an sau mai grava; b) pentru condamnãri pronunţate de cãtre jurisdicţia statului solicitant pentru infracţiunile menţionate la lit. a), cu condiţia ca durata pedepsei privative de libertate aplicate sa fie de cel puţin 6 luni. Cu toate acestea, pedeapsa prevãzutã de legislaţia statului contractant solicitant sau pedeapsa aplicatã trebuie sa fie prevãzutã în sistemul de pedepse al statului contractant solicitat. ART. 44 Extrãdarea nu se va acorda: 1. dacã persoana a carei extrãdare se solicita este cetãţean al statului contractant solicitat. Calitatea de cetãţean se apreciazã la data sãvârşirii infracţiunii pentru care se cere extrãdarea. Totuşi, acest stat contractant, la cererea statului contractant solicitant, va deferi cazul autoritãţilor sale competente pentru exercitarea acţiunii penale. Statul contractant solicitat are dreptul, în acest scop, sa se refere la anchetele realizate de cãtre statul contractant solicitant. Statul contractant solicitat va informa celãlalt stat contractant despre cursul dat cererii; 2. dacã statul contractant solicitat apreciazã ca acceptarea cererii este de natura sa aducã atingere suveranitãţii sale, securitãţii sau ordinii sale publice; 3. dacã infracţiunea pentru care este solicitatã consta doar în încãlcarea obligaţiilor militare; 4. dacã infracţiunea pentru care este solicitatã a fost sãvârşitã în tot sau în parte pe teritoriul statului contractant solicitat; 5. dacã persoana solicitatã a fost judecata definitiv de cãtre autoritãţile judiciare competente ale statului contractant solicitat pentru infracţiunile pentru care se cere extrãdarea; 6. dacã s-a împlinit prescripţia exercitãrii acţiunii penale sau a executãrii pedepsei conform legislaţiei fie a statului contractant solicitant, fie a statului contractant solicitat, în momentul primirii cererii; 7. dacã a intervenit amnistia în statul contractant solicitant sau în statul contractant solicitat. ART. 45 Extrãdarea nu se acorda dacã statul contractant solicitat are motive serioase sa considere ca cererea de extrãdare motivatã pe o infracţiune de drept comun a fost prezentatã în scopul urmãririi sau pedepsirii unei persoane pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau opinii politice ori dacã situaţia acestei persoane risca sa fie agravatã pentru unul sau altul dintre aceste motive. ART. 46 Extrãdarea poate fi refuzatã: 1. dacã infracţiunea pentru care este cerutã face obiectul urmãririi în statul contractant solicitat sau a fost judecata într-un stat terţ; 2. dacã în statul contractant solicitat a intervenit deja o ordonanta de încetare a urmãririi sau de neurmãrire pentru infracţiunile pentru care a fost formulatã cererea de extrãdare. ART. 47 1. Cererea de extrãdare va fi formulatã în scris şi va fi adresatã fie Ministerului Justiţiei al statului contractant solicitat, fie pe cale diplomaticã. 2. În sprijinul cererii vor fi prezentate: a) originalul sau copia autenticã fie de pe o hotãrâre de condamnare, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act având aceeaşi putere, eliberat în formele prescrise de legea statului contractant solicitant; b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrãdarea, menţionându-se data şi locul sãvârşirii lor, calificarea lor legalã şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile, precum şi o copie de pe aceste dispoziţii; c) semnalmentele cat mai precise posibil ale persoanei reclamate şi orice alte informaţii de natura sa determine identitatea şi cetãţenia sa. ART. 48 1. În caz de urgenta autoritãţile judiciare ale statului contractant solicitant pot cere, în vederea extrãdãrii, arestarea provizorie a persoanei reclamate. 2. Cererea de arestare provizorie va indica existenta unuia dintre documentele prevãzute la lit. a) a paragrafului 2 al art. 47, precum şi intenţia statului contractant solicitant de a trimite cererea de extrãdare în cel mai scurt timp posibil. În cererea de arestare provizorie trebuie sa se menţioneze: infracţiunea sãvârşitã, durata pedepsei aplicabile sau pronunţate, data şi locul sãvârşirii infracţiunii, precum şi, în mãsura în care este posibil, cat mai multe informaţii care sa permitã identificarea şi localizarea persoanei reclamate. 3. Cererea va fi transmisã autoritãţilor judiciare ale statului contractant solicitat la care face referire art. 14, fie direct prin posta sau telegrafic, fie prin alte mijloace lãsând o urma scrisã. Dacã aparent cererea este corespunzãtoare, autoritãţile judiciare ale statului contractant solicitat îi vor da curs conform legislaţiei lor. Autoritatea solicitanta va fi informatã de îndatã. ART. 49 1. Arestarea provizorie va putea inceta dacã, în termen de 20 de zile de la arestare, statul contractant solicitat nu a fost sesizat prin cererea de extrãdare şi documentele menţionate la paragraful 2 al art. 47. 2. Arestarea provizorie nu va trebui în nici un caz sa depãşeascã 40 de zile de la data arestãrii. 3. Punerea în libertate provizorie este posibila oricând, dar statul contractant solicitat este obligat sa ia orice mãsura pe care o va aprecia necesarã spre a evita fuga persoanei reclamate. 4. Punerea în libertate nu se opune unei noi arestari şi extrãdãrii, dacã cererea de extrãdare este primitã ulterior. ART. 50 Dacã sunt necesare informaţii suplimentare pentru a se asigura ca toate condiţiile prevãzute de prezenta parte sunt îndeplinite, statul contractant solicitat, în cazul în care considera ca omiterea acestora poate fi remediata, comunica aceasta statului contractant solicitant pe una dintre cãile menţionate la paragraful 1 al art. 47. Statul solicitat poate fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii. ART. 51 Dacã extrãdarea este cerutã în mod curent de mai multe state fie pentru aceleaşi fapte, fie pentru fapte diferite, statul contractant solicitat va decide în mod liber, ţinând seama de toate circumstanţele şi în special de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare cãtre unul dintre statele solicitante, de datele respectivelor cereri, de gravitatea şi de locul sãvârşirii infracţiunii, precum şi de cetãţenia persoanei reclamate. ART. 52 1. Fãrã a prejudicia drepturile statului contractant solicitat sau drepturile terţilor şi la cererea statului contractant solicitant, statul contractant solicitat va sechestra şi va remite, conform procedurii prevãzute de legislaţia sa penalã, obiectele: a) care pot fi folosite ca probe; b) care, provenind din infracţiune, au fost gãsite înainte sau dupã predarea persoanei reclamate; c) care au fost dobândite în schimbul unor obiecte provenind din infracţiune. 2. Aceasta remitere se va efectua chiar în cazul în care extrãdarea nu poate avea loc ca urmare a morţii sau evadãrii persoanei reclamate. 3. Dacã statul contractant solicitat sau terţii au dobândit drepturi asupra acestor obiecte, acestea din urma vor fi restituite cat mai curând posibil şi fãrã cheltuieli statului contractant solicitat la finalizarea procedurilor exercitate pe teritoriul statului contractant solicitant. ART. 53 1. Statul contractant solicitat va face cunoscutã statului contractant solicitant, pe cale diplomaticã, hotãrârea sa asupra extrãdãrii. 2. Orice respingere totalã sau parţialã va fi motivatã. 3. În caz de acceptare statul contractant solicitat va stabili în modul cel mai adecvat locul şi data predãrii persoanei extrãdate şi va informa despre aceasta în timp util statul contractant solicitant. 4. Sub rezerva cazului prevãzut la paragraful 5, dacã persoana reclamata nu a fost preluatã la data fixatã, ea va putea fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 15 zile începând de la acea data şi va fi, în orice caz, pusã în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile. Statul contractant solicitat va putea refuza sa o extrãdeze pentru aceeaşi fapta. 5. În cazul în care circumstanţe excepţionale impiedica predarea sau primirea persoanei care urmeazã sa fie extrãdatã, statul interesat va informa despre aceasta celãlalt stat înainte de expirarea termenului. Cele doua state contractante se vor pune de acord asupra unei noi date şi, eventual, asupra unui alt loc de predare. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile paragrafului 4. ART. 54 1. Dacã persoana reclamata este urmãritã sau condamnata în statul contractant solicitat pentru o infracţiune, alta decât cea care motiveaza cererea de extrãdare, acest din urma stat contractant trebuie totuşi sa statueze asupra acestei cereri şi sa comunice statului contractant solicitant decizia sa în privinta extrãdãrii, în condiţiile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 ale art. 53. Cu toate acestea, în cazul acceptãrii predarea persoanei reclamate va fi amânatã pana la soluţionarea cauzei de cãtre autoritãţile judiciare ale statului contractant solicitat. Predarea se va efectua la o data care se va determina conform paragrafului 3 al art. 53, paragrafele 4 şi 5 ale aceluiaşi articol fiind aplicabile. 2. Dispoziţiile prezentului articol nu se opun predãrii temporare a persoanei reclamate pentru a se prezenta în fata autoritãţilor judiciare ale statului contractant solicitant, cu condiţia expresã ca aceasta sa fie menţinutã în stare de detenţie şi înapoiatã de îndatã ce aceste autoritãţi au decis. ART. 55 1. Persoana care va fi predatã nu poate fi nici urmãritã, nici judecata, nici detinuta în vederea executãrii unei pedepse şi nici supusã oricãrei alte restrictii a libertãţii sale individuale pentru o infracţiune anterioarã predãrii, alta decât cea care a motivat extrãdarea, în afarã de cazurile urmãtoare: a) când statul care a predat-o consimte. În acest scop trebuie prezentatã o cerere însoţitã de actele prevãzute la art. 47 şi de un proces-verbal judiciar consemnand declaraţiile extrãdatului privind extinderea extrãdãrii şi menţionând posibilitatea care îi este acordatã de a se apara în fata autoritãţilor statului contractant solicitat. Acest consimţãmânt se va da atunci când infracţiunea pentru care este condamnat atrage ea însãşi obligaţia de extrãdare; b) când, având posibilitatea sa o facã, persoana extrãdatã nu a pãrãsit în cele 30 de zile urmãtoare eliberãrii sale definitive teritoriul statului contractant solicitant cãruia i-a fost predatã ori dacã a revenit pe acest teritoriu dupã ce l-a pãrãsit. 2. În cazul în care calificarea legalã data faptei incriminate este modificatã în cursul procedurii, persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã sau judecata decât în mãsura în care elementele constitutive ale infracţiunii în noua calificare ar permite extrãdarea. ART. 56 În afarã cazului prevãzut la lit. b) a art. 55, consimţãmântul statului contractant solicitat este necesar pentru a permite statului contractant solicitant sa predea unui stat terţ persoana care i-a fost remisã. În acest scop statul contractant solicitant va adresa statului contractant solicitat o cerere însoţitã de o copie de pe actele emise de statul terţ conform cerinţelor paragrafului 2 al art. 47. ART. 57 1. Extrãdarea în tranzit pe teritoriul unuia dintre cele doua state contractante a unei persoane predate celuilalt stat contractant de cãtre un stat terţ se acorda pe baza cererii transmise pe cale diplomaticã. În sprijinul acestei cereri vor fi transmise documentele necesare pentru a da posibilitatea statului de tranzit solicitat sa constate ca este vorba despre o infracţiune ce da loc la extrãdare. Cu toate acestea tranzitul unui cetãţean va putea fi refuzat. 2. În cazul în care va fi folositã calea aerianã, se vor aplica urmãtoarele dispoziţii: a) dacã nu va fi prevãzutã nici o aterizare, statul contractant solicitant va avertiza statul al cãrui teritoriu va fi survolat şi va atesta existenta documentelor prevãzute la lit. a) a paragrafului 2 al art. 47. În caz de aterizare forţatã aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevãzute la art. 48, iar statul contractant solicitant va adresa o cerere formala de tranzit; b) dacã va fi prevãzutã o aterizare, statul contractant solicitant va adresa statului de tranzit solicitat o cerere conform dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol. ART. 58 1. Cheltuielile ocazionate de extrãdare pe teritoriul statului contractant solicitat vor fi în sarcina acestui stat. 2. Cheltuielile ocazionate de tranzitul pe teritoriul statului contractant solicitat vor fi în sarcina statului contractant solicitant. ART. 59 Cererile de extrãdare, precum şi documentele care urmeazã sa fie prezentate în executarea prezentei pãrţi vor fi redactate în limba statului contractant solicitant şi vor fi însoţite de o traducere oficialã în limba statului contractant solicitat, fie în limba engleza, fie în limba franceza. ART. 60 În cazul în care nu exista o dispoziţie contrarã prezentei pãrţi, legea aplicabilã procedurii de extrãdare va fi cea a statului contractant solicitat.
PARTEA a IV-a Dispoziţii finale
ART. 61 Diferendele de interpretare şi aplicare a prezentei convenţii vor fi soluţionate pe cale diplomaticã. ART. 62 Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificãri privind îndeplinirea procedurilor interne de ratificare. ART. 63 Prezenta convenţie este încheiatã pe o durata nelimitatã. Fiecare dintre statele contractante va putea sa o denunţe în orice moment, adresand celuilalt stat contractant, pe cale diplomaticã, o notificare scrisã. În acest caz denunţarea va produce efecte dupã un an de la data primirii notificãrii. Întocmitã la Cairo la 28 iunie 2001, în doua exemplare originale în limbile romana, arabã şi franceza, cele trei texte având aceeaşi valoare. În caz de divergenţe de interpretare textul în limba franceza va prevala. Drept care subsemnaţii, deplin împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie.
Pentru România,
Pentru Republica Arabã Egipt,
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
