Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Scopul şi sfera de aplicare (1) Prezenta lege stabileşte măsuri pentru impozitarea minimă efectivă a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni sub forma: a) unei reguli de includere a veniturilor, denumită în continuare IIR, potrivit căreia o societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni este obligată să calculeze şi să plătească partea sa alocabilă din impozitul suplimentar pentru entităţile constitutive ale grupului care sunt impozitate la un nivel redus; şi b) unei reguli a profiturilor subimpozitate, denumită în continuare UTPR, potrivit căreia o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale datorează un impozit care este înregistrat ca o cheltuială suplimentară egală cu partea sa din impozitul suplimentar care nu a fost percepută în temeiul IIR la nivelul societăţii-mamă pentru entităţile constitutive ale grupului care sunt impozitate la un nivel redus. (2) Pentru profitul excedentar al entităţilor constitutive care sunt impozitate la un nivel redus şi care au sediul în România se datorează un impozit suplimentar naţional, în conformitate cu dispoziţiile capitolului III. (3) Cadrul legal de administrare a impozitelor reglementate de prezenta lege este stabilit prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 2 Contribuabili (1) Prezenta lege se aplică entităţilor constitutive care au sediul în România şi care sunt membre ale unui grup de întreprinderi multinaţionale sau ale unui grup naţional de mari dimensiuni, grup care are un venit anual de cel puţin echivalentul în lei al sumei de 750.000.000 euro, inclusiv veniturile entităţilor excluse prevăzute la alin. (4), înregistrat în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale, din cel puţin 2 dintre cele 4 exerciţii financiare imediat anterioare exerciţiului financiar de referinţă. (2) În cazul în care unul sau mai multe dintre cele 4 exerciţii financiare prevăzute la alin. (1) cuprinde/cuprind perioade mai lungi sau mai scurte de 12 luni, nivelul veniturilor prevăzute la alin. (1) se ajustează proporţional pentru fiecare dintre exerciţiile financiare respective prin înmulţirea pragului de 750.000.000 euro cu rezultatul împărţirii numărului de zile al exerciţiului financiar la 365 de zile, rotunjită la 4 zecimale. (3) Pentru determinarea echivalentului în lei a pragurilor monetare în euro utilizate în cadrul acestei legi, anual, se va utiliza cursul de schimb mediu stabilit pe baza cursurilor zilnice comunicate de Banca Centrală Europeană pentru luna decembrie a anului calendaristic precedent anului de referinţă. (4) Prevederile prezentei legi nu se aplică următoarelor entităţi, denumite în continuare entităţi excluse: a) o entitate guvernamentală, o organizaţie internaţională, o organizaţie nonprofit, un fond de pensii, un fond de investiţii care este o societate-mamă finală sau un vehicul de investiţii imobiliare care este o societate-mamă finală. Entitatea guvernamentală include administraţia centrală, de stat sau locală sau agenţiile acestora care îndeplinesc funcţii guvernamentale; b) o entitate deţinută în proporţie de cel puţin 95% de una sau mai multe dintre entităţile prevăzute la lit. a), direct sau prin intermediul uneia sau mai multor entităţi excluse, cu excepţia entităţilor de servicii de pensii, şi care: (i) operează exclusiv sau aproape exclusiv în scopul de a deţine active sau de a investi fonduri în beneficiul entităţii sau al entităţilor prevăzute la lit. a); sau (ii) desfăşoară exclusiv activităţi auxiliare celor desfăşurate de entitatea sau de entităţile prevăzute la lit. a); c) o entitate deţinută în proporţie de cel puţin 85%, direct sau prin intermediul uneia sau mai multor entităţi excluse, de una sau mai multe dintre entităţile prevăzute la lit. a), cu excepţia entităţilor de servicii de pensii, cu condiţia ca majoritatea profiturilor sale să fie obţinute din dividende sau câştiguri ori pierderi de capital care sunt excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate, în conformitate cu art. 20 alin. (2) lit. b) şi c). (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), entitatea constitutivă care depune declaraţia informativă privind impozitul suplimentar poate opta, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 alin. (1), să nu ia în considerare o entitate prevăzută la alin. (4) lit. b) şi c), ca entitate exclusă. ART. 3 Impozitele reglementate de prezenta lege Impozitele reglementate de prezenta lege sunt următoarele: a) impozitul suplimentar; b) impozitul suplimentar naţional. ART. 4 Norme metodologice, instrucţiuni şi ordine (1) Ministerul Finanţelor are atribuţia elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentei legi. (2) În înţelesul prezentei legi, prin norme se înţelege norme metodologice, instrucţiuni şi ordine. (3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern prin hotărâre şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (4) Ordinele şi instrucţiunile pentru aplicarea unitară a prezentei legi se emit de ministrul finanţelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele şi instrucţiunile referitoare la procedurile de administrare a impozitelor reglementate de prezenta lege, datorate bugetului de stat, se emit de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 5 Prevederi speciale Pentru aplicarea prezentei legi se utilizează explicaţiile şi exemplele din documentul intitulat „Provocările fiscale generate de digitalizarea economiei - comentariu la «Regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi)»“, denumite în continuare regulile-model ale OCDE, emis de Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind BEPS, precum şi cadrul de punere în aplicare a regulilor GloBE, respectiv Ghidurile administrative privind Regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), inclusiv regulile privind regimurile de protecţie, respectiv documentul intitulat Regimurile de protecţie şi regimul scutirilor de penalităţi: Regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), emise de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, denumită în continuare OCDE, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi oricare orientări suplimentare furnizate de OCDE, ca sursă de ilustrare sau de interpretare, pentru a asigura aplicarea coerentă, în măsura în care acestea sunt conforme cu Directiva (UE) 2022/2.523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni în Uniune şi cu dreptul Uniunii Europene. Aceste documente sunt publicate de OCDE pe pagina de internet a acestei organizaţii. ART. 6 Definiţii În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. cota minimă de impozitare înseamnă 15%; 2. credit fiscal rambursabil calificat înseamnă: a) un credit fiscal rambursabil reglementat astfel încât să fie plătit în numerar sau echivalent în numerar către o entitate constitutivă, în termen de 4 ani de la data la care entitatea constitutivă are dreptul să îl primească, în conformitate cu legislaţia jurisdicţiei care acordă creditul; sau b) în cazul în care creditul fiscal este rambursabil parţial, partea din creditul fiscal rambursabil care urmează să fie plătită în numerar sau ca echivalent în numerar către o entitate constitutivă în termen de 4 ani de la data la care entitatea constitutivă are dreptul să primească creditul fiscal parţial rambursabil. Un credit fiscal rambursabil calificat nu include niciun cuantum al impozitului creditabil sau rambursabil în temeiul unui impozit de imputare calificat sau al unui impozit de imputare rambursabil necalificat; 3. credit fiscal rambursabil necalificat înseamnă un credit fiscal care nu este un credit fiscal rambursabil calificat, dar care este rambursabil integral sau parţial; 4. denaturare semnificativă înseamnă, în ceea ce priveşte aplicarea unui principiu specific sau a unei proceduri specifice în temeiul unui set de principii contabile general acceptate, o variaţie totală de peste 75.000.000 euro din venituri sau cheltuieli într-un exerciţiu financiar în comparaţie cu suma care ar fi fost determinată prin aplicarea principiului sau a procedurii în conformitate cu Standardele internaţionale de raportare financiară sau Standardele internaţionale de raportare financiară adoptate de Uniunea Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate; 5. entitate înseamnă orice construcţie juridică care întocmeşte evidenţe financiar-contabile separate sau orice persoană juridică; 6. entitate constitutivă înseamnă: a) orice entitate care face parte dintr-un grup de întreprinderi multinaţionale sau dintr-un grup naţional de mari dimensiuni; şi b) orice sediu permanent al unei entităţi principale care face parte dintr-un grup de întreprinderi multinaţionale prevăzut la lit. a); 7. entitate constitutivă care depune declaraţia înseamnă o entitate care depune declaraţia informativă privind impozitul suplimentar în conformitate cu prevederile art. 48; 8. entitate constitutivă impozitată la un nivel redus: a) o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni care se află într-o jurisdicţie care aplică o impozitare la un nivel redus; sau b) o entitate constitutivă apatridă care, pentru un exerciţiu financiar, are un profit calificat şi o cotă efectivă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare; 9. entitate constitutivă proprietară înseamnă o entitate constitutivă care deţine, direct sau indirect, o participaţie în capitalurile proprii într-o altă entitate constitutivă din acelaşi grup de întreprinderi multinaţionale sau din acelaşi grup naţional de mari dimensiuni; 10. entitate desemnată care depune declaraţia înseamnă entitatea constitutivă, alta decât societatea-mamă finală, desemnată de grupul de întreprinderi multinaţionale sau de grupul naţional de mari dimensiuni să îndeplinească obligaţiile de declarare prevăzute la art. 48 în numele grupului de întreprinderi multinaţionale sau al grupului naţional de mari dimensiuni; 11. entitate guvernamentală înseamnă o entitate care îndeplineşte cumulativ următoarele criterii: a) face parte din sau este deţinută integral de un guvern, inclusiv de orice subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia; b) nu desfăşoară o activitate comercială sau de afaceri şi are ca scop principal: (i) îndeplinirea unei funcţii guvernamentale; sau (ii) gestionarea sau investirea activelor guvernului sau jurisdicţiei respective prin realizarea şi deţinerea de investiţii, gestionarea activelor şi activităţi de investiţii conexe pentru activele guvernului respectiv sau ale jurisdicţiei respective; c) răspunde în faţa unui guvern cu privire la performanţa sa generală şi prezintă guvernului respectiv rapoarte de informare anuale; şi d) activele sale sunt deţinute de un guvern în momentul dizolvării şi, în măsura în care distribuie profituri nete, aceste profituri nete sunt distribuite exclusiv guvernului respectiv şi nicio parte din profiturile sale nete nu revine în beneficiul vreunei persoane private; 12. entitate transparentă înseamnă o entitate în măsura în care este transparentă din punct de vedere fiscal în ceea ce priveşte veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale în jurisdicţia în care a fost creată, cu excepţia cazului în care este rezidentă fiscal şi face obiectul unui impozit acoperit pe venitul sau profitul său într-o altă jurisdicţie. O entitate transparentă este considerată a fi: a) o entitate transparentă din punct de vedere fiscal în ceea ce priveşte veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale, în măsura în care este transparentă din punct de vedere fiscal în jurisdicţia în care este situat proprietarul său; b) o entitate hibridă inversată în ceea ce priveşte veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale, în măsura în care nu este transparentă din punct de vedere fiscal în jurisdicţia în care este situat proprietarul său. În sensul prezentei definiţii, o entitate transparentă din punct de vedere fiscal înseamnă o entitate ale cărei venituri, cheltuieli, profituri sau pierderi sunt tratate de legislaţia unei jurisdicţii ca şi cum ar fi fost obţinute sau suportate de proprietarul direct al entităţii respective proporţional cu participaţia lui în entitatea respectivă. O participaţie în capitalurile proprii ale unei entităţi sau ale unui sediu permanent care este o entitate constitutivă este tratată ca fiind deţinută printr-o structură transparentă din punct de vedere fiscal în cazul în care participaţia în capitalurile proprii respectivă este deţinută indirect printr-un lanţ de entităţi transparente din punct de vedere fiscal. O entitate constitutivă care nu are rezidenţă fiscală şi nu face obiectul unui impozit acoperit sau al unui impozit suplimentar naţional în funcţie de locul de administrare, locul de înfiinţare sau criterii similare este tratată ca o entitate transparentă şi ca o entitate transparentă din punct de vedere fiscal, în ceea ce priveşte veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale, în măsura în care: a) proprietarii săi sunt situaţi într-o jurisdicţie care tratează entitatea ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal; b) nu are un loc de afaceri în jurisdicţia în care a fost creată; şi c) veniturile, cheltuielile, profitul sau pierderea nu pot fi atribuite unui sediu permanent; 13. entitate de investiţii înseamnă: a) un fond de investiţii sau un vehicul de investiţii imobiliare; b) o entitate care este deţinută în proporţie de cel puţin 95% direct de o entitate prevăzută la lit. a) sau prin intermediul unui lanţ de astfel de entităţi şi care îşi desfăşoară activitatea exclusiv sau aproape exclusiv pentru a deţine active sau a investi fonduri în beneficiul său; sau c) o entitate unde cel puţin 85% din valoarea entităţii este deţinută de o entitate prevăzută la lit. a), cu condiţia ca majoritatea veniturilor sale să fie obţinute din dividende sau câştiguri ori pierderi de capital care sunt excluse din calculul profitului sau pierderii calificate în sensul prezentei legi; 14. entitate care prestează servicii de pensii înseamnă o entitate care este stabilită şi funcţionează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a investi fonduri în beneficiul entităţilor prevăzute la pct. 18 lit. a) sau pentru a desfăşura activităţi care sunt auxiliare activităţilor reglementate prevăzute la pct. 18 lit. a), cu condiţia ca entitatea care prestează servicii de pensii să facă parte din acelaşi grup cu entităţile care desfăşoară respectivele activităţi reglementate; 15. entitate principală înseamnă o entitate care include în situaţiile sale financiare profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unui sediu permanent; 16. exerciţiu financiar înseamnă perioada contabilă pentru care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni întocmeşte situaţii financiare consolidate sau, în cazul în care societatea-mamă finală nu întocmeşte situaţii financiare consolidate, anul calendaristic; 17. fond de investiţii înseamnă o entitate sau o construcţie care îndeplineşte cumulativ condiţiile următoare: a) este concepută pentru a reuni active financiare sau nefinanciare de la o serie de investitori, dintre care unii sunt neafiliaţi; b) investeşte în conformitate cu o politică de investiţii definită; c) permite investitorilor să reducă costurile de tranzacţionare, costurile cu cercetarea şi costurile analitice sau să repartizeze riscurile la nivel colectiv; d) este concepută în principal pentru a genera venituri sau câştiguri din investiţii sau protecţie împotriva unui eveniment sau a unui rezultat specific ori general; e) investitorii săi au dreptul la randamente din activele fondului sau la profituri obţinute din activele respective, pe baza contribuţiei pe care au efectuat-o; f) entitatea sau conducerea sa face obiectul regimului de reglementare, inclusiv reglementări adecvate privind combaterea spălării banilor şi protecţia investitorilor, pentru fondurile de investiţii în jurisdicţia în care este stabilită sau administrată; şi g) este administrată de profesionişti în gestionarea fondurilor de investiţii în numele investitorilor; 18. fond de pensii înseamnă: a) o entitate care este stabilită şi funcţionează într-o jurisdicţie exclusiv sau aproape exclusiv pentru a administra sau a furniza prestaţii de pensii şi prestaţii auxiliare sau ocazionale persoanelor fizice în cazul în care: (i) entitatea respectivă este reglementată ca atare de jurisdicţia respectivă sau de una dintre subdiviziunile sale politice sau autorităţile sale locale; sau (ii) prestaţiile respective sunt garantate sau protejate în alt mod de reglementările naţionale şi sunt finanţate de un grup de active deţinut prin intermediul unui acord fiduciar sau de o societate fiduciară, pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor corespunzătoare în materie de pensii în caz de insolvenţă a grupurilor de întreprinderi multinaţionale sau a grupurilor naţionale de mari dimensiuni; b) o entitate care prestează servicii de pensii; 19. grup înseamnă: a) un ansamblu de entităţi legate între ele prin dreptul de proprietate sau control, astfel cum este definit de standardul contabil financiar acceptat pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate de către societatea-mamă finală, inclusiv orice entitate care ar fi putut fi exclusă din situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale exclusiv pe baza dimensiunii sale reduse, din motive de semnificaţie sau pe motiv că este destinată vânzării; sau b) o entitate care are unul sau mai multe sedii permanente, cu condiţia să nu facă parte dintr-un alt grup, astfel cum este definit la lit. a); 20. grup de întreprinderi multinaţionale înseamnă orice grup care include cel puţin o entitate sau un sediu permanent care nu se află în jurisdicţia societăţii-mamă finale; 21. grup naţional de mari dimensiuni înseamnă orice grup în care toate entităţile constitutive au sediul în acelaşi stat membru al Uniunii Europene; 22. impozit suplimentar înseamnă impozitul suplimentar calculat pentru o jurisdicţie sau o entitate constitutivă în temeiul art. 31; 23. impozit suplimentar naţional înseamnă un impozit suplimentar transpus în normele de drept ale unei jurisdicţii, cu condiţia ca această jurisdicţie să nu acorde beneficii legate de normele respective şi care: a) prevede stabilirea profitului excedentar al entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia respectivă în conformitate cu prezenta lege sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, în conformitate cu regulile-model ale OCDE şi aplicarea cotei minime de impozitare la profiturile excedentare respective pentru jurisdicţie şi entităţile constitutive, în conformitate cu prezenta lege sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, regulile-model ale OCDE; şi b) este administrat în conformitate cu prezenta lege sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, în conformitate cu regulile-model ale OCDE; 24. IIR calificată înseamnă un set de reguli transpuse în dreptul intern al unei jurisdicţii, cu condiţia ca această jurisdicţie să nu acorde beneficii legate de regulile respective şi care este: a) echivalent cu prevederile din prezenta lege sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, cu regulile-model ale OCDE, în conformitate cu care societatea-mamă a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni calculează şi plăteşte partea sa alocabilă din impozitul suplimentar în ceea ce priveşte entităţile constitutive ale grupului respectiv, impozitate la un nivel redus; b) administrată într-un mod consecvent cu prevederile din prezenta lege sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, cu regulile-model ale OCDE; 25. impozit de imputare rambursabil necalificat înseamnă orice impozit, altul decât un impozit de imputare calificat, datorat sau plătit de o entitate constitutivă, care este: a) rambursabil beneficiarului real al unui dividend distribuit de o astfel de entitate constitutivă pentru acel dividend sau care poate fi creditat de beneficiarul real în raport cu o obligaţie fiscală, alta decât o obligaţie fiscală legată de un astfel de dividend; sau b) rambursabil societăţii care face distribuirea, odată cu distribuirea unui dividend către un acţionar. În sensul prezentei definiţii, un impozit de imputare calificat înseamnă un impozit acoperit datorat sau plătit de o entitate constitutivă, inclusiv de un sediu permanent, care este rambursabil sau creditabil beneficiarului real al dividendelor distribuite de entitatea constitutivă sau, în cazul unui impozit acoperit datorat sau plătit de un sediu permanent, un dividend distribuit de entitatea principală, în măsura în care rambursarea este datorată sau creditul este acordat: a) de o altă jurisdicţie decât cea care a impus impozitele acoperite; b) beneficiarului real al dividendelor care sunt supuse impozitării la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare a dividendelor primite în temeiul legislaţiei interne a jurisdicţiei care a impus entităţii constitutive impozitele acoperite; c) unei persoane fizice care este beneficiarul real al dividendelor şi care are rezidenţa fiscală în jurisdicţia care a impus entităţii constitutive impozitele acoperite şi care este supusă impozitării la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota standard de impozitare aplicabilă profitului obişnuit; sau d) unei entităţi guvernamentale, organizaţii internaţionale, organizaţii nonprofit rezidente, unui fond de pensii rezident, unei entităţi de investiţii rezidente care nu face parte din grupul de întreprinderi multinaţionale sau din grupul naţional de mari dimensiuni sau unei societăţi de asigurări de viaţă rezidente, în măsura în care dividendele sunt primite în legătură cu activităţile unui fond de pensii rezident şi sunt supuse impozitării în acelaşi mod precum dividendele primite de un fond de pensii. În sensul prevederilor lit. d): (i) o organizaţie nonprofit sau un fond de pensii este rezidentă/rezident într-o jurisdicţie dacă este înfiinţată/ înfiinţat şi administrată/administrat în jurisdicţia respectivă; (ii) o entitate de investiţii este rezidentă într-o jurisdicţie dacă este înfiinţată şi reglementată în jurisdicţia respectivă; (iii) o societate de asigurări de viaţă este rezidentă în jurisdicţia în care îşi are sediul; 26. jurisdicţie care aplică o impozitare la nivel redus înseamnă, în ceea ce priveşte un grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni, în orice exerciţiu financiar, un stat membru al Uniunii Europene sau o jurisdicţie a unei ţări terţe în care grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni are un profit calificat şi este impozitat cu o cotă efectivă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare; 27. organizaţie internaţională înseamnă orice organizaţie interguvernamentală, inclusiv o organizaţie supranaţională, ori agenţie sau organism deţinut în totalitate de aceasta, care îndeplineşte cumulativ următoarele criterii: a) este formată în principal din guverne; b) are în vigoare un acord privind sediul sau un acord în esenţă similar în jurisdicţia în care este stabilită, de exemplu dispoziţii care conferă birourilor sau unităţilor organizaţiei din jurisdicţia respectivă dreptul la privilegii şi imunităţi; şi c) legea sau documentele ei statutare nu permit ca veniturile acesteia să ajungă în beneficiul unor persoane private; 28. organizaţie nonprofit înseamnă o entitate care îndeplineşte cumulativ următoarele criterii: a) este înfiinţată şi îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia sa de rezidenţă: (i) exclusiv în scopuri religioase, caritabile, ştiinţifice, artistice, culturale, sportive, educaţionale sau în alte scopuri similare; sau (ii) ca o organizaţie profesională, asociaţie de afaceri, cameră de comerţ, organizaţie a muncii, organizaţie din sectorul agriculturii sau al horticulturii, asociaţie civică sau organizaţie care funcţionează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale; b) majoritatea veniturilor din activităţile prevăzute la lit. a) sunt scutite de impozitul pe profit în jurisdicţia sa de rezidenţă; c) nu are acţionari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale; d) veniturile sau activele entităţii nu pot fi distribuite sau utilizate în beneficiul unei persoane private sau al unei entităţi noncaritabile decât: (i) ca urmare a desfăşurării activităţilor caritabile ale entităţii; (ii) ca plată a unei compensaţii rezonabile pentru serviciile prestate sau pentru utilizarea bunurilor sau a capitalului; sau (iii) ca plată reprezentând valoarea justă de piaţă a bunurilor achiziţionate de entitate; şi e) la încetarea, lichidarea sau dizolvarea entităţii, toate activele acesteia urmează să fie distribuite sau restituite unei organizaţii nonprofit sau guvernului, inclusiv oricărei entităţi guvernamentale din jurisdicţia de rezidenţă a entităţii sau oricărei subdiviziuni politice a acesteia; f) nu desfăşoară o activitate comercială sau de afaceri care nu este direct legată de scopurile pentru care a fost înfiinţată; 29. participaţii în capitaluri proprii înseamnă orice participaţie în capitalurile proprii care conferă drepturi la profiturile, capitalul sau rezervele unei entităţi sau ale unui sediu permanent; 30. participaţie de control înseamnă o participaţie în capitalurile proprii într-o entitate prin care deţinătorului participaţiei i se cere sau i s-ar fi cerut să consolideze linie cu linie activele, datoriile, veniturile, cheltuielile şi fluxurile de trezorerie ale entităţii, în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat. Se consideră că o entitate principală deţine participaţiile de control în cadrul sediilor sale permanente; 31. profit sau pierdere calificată înseamnă profitul sau pierderea net/ă contabil/ă a unei entităţi constitutive, ajustat/ă în conformitate cu regulile prevăzute la capitolele IV, VII şi VIII; 32. regim fiscal al societăţilor străine controlate înseamnă un set de reguli fiscale, altele decât o IIR calificată, în temeiul cărora un acţionar direct sau indirect al unei entităţi străine sau entitatea principală a unui sediu permanent este supus/ă impozitării parţiale sau în totalitate pentru profiturile obţinute de entitatea constitutivă străină respectivă, indiferent dacă respectivele profituri sunt distribuite acţionarului; 33. UTPR calificată înseamnă un set de reguli transpus în dreptul intern al unei jurisdicţii, cu condiţia ca această jurisdicţie să nu acorde beneficii legate de normele respective, şi care: a) este echivalent cu regulile prevăzute în prezenta lege sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, cu regulile-model ale OCDE, în conformitate cu care o jurisdicţie colectează partea sa alocabilă din impozitul suplimentar aferent unui grup de întreprinderi multinaţionale care nu a fost percepută în temeiul IIR în ceea ce priveşte entităţile constitutive impozitate la un nivel redus ale respectivului grup de întreprinderi multinaţionale; b) este administrată într-un mod coerent cu regulile prevăzute în prezenta lege sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, cu regulile-model ale OCDE; 34. sediu permanent înseamnă: a) un loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri situat într-o jurisdicţie în care este tratat ca sediu permanent în conformitate cu un tratat fiscal aplicabil, cu condiţia ca jurisdicţia respectivă să impoziteze profiturile care îi sunt atribuite în conformitate cu o dispoziţie similară cu art. 7 din Convenţia-model a OCDE cu privire la impozitul pe venit şi pe capital, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Convenţia-model a OCDE; b) dacă nu există un tratat fiscal aplicabil, un loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri situat într-o jurisdicţie care impozitează profiturile care pot fi atribuite respectivului loc de afaceri pe o bază netă într-un mod similar cu cel în care impozitează proprii rezidenţi fiscali; c) dacă o jurisdicţie nu are un sistem de impozitare a profitului, un loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri situat în această jurisdicţie, care ar fi tratat ca sediu permanent în conformitate cu Convenţia-model a OCDE, cu condiţia ca jurisdicţia respectivă să fi avut dreptul de a impozita profiturile care ar fi fost atribuite locului de afaceri, în conformitate cu prevederile art. 7 din convenţia respectivă; sau d) loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri care nu este descris la lit. a)-c), prin care se desfăşoară operaţiuni în afara jurisdicţiei în care are sediul entitatea, cu condiţia ca jurisdicţia respectivă să scutească profiturile atribuibile unor astfel de operaţiuni; 35. sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor înseamnă un sistem de impozitare a profitului care: a) impune impozit pe profit numai atunci când profiturile respective sunt distribuite sau preconizate a fi distribuite acţionarilor sau atunci când societatea suportă anumite cheltuieli care nu au legătură cu activitatea comercială; b) impune un impozit la o cotă egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; şi c) era în vigoare la 1 iulie 2021 sau înaintea datei respective; 36. situaţii financiare consolidate înseamnă: a) situaţiile financiare întocmite de o entitate în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, în care activele, datoriile, veniturile, cheltuielile şi fluxurile de trezorerie ale entităţii respective şi ale oricăror entităţi în care aceasta deţine o participaţie de control sunt prezentate ca fiind cele ale unei singure entităţi economice; b) pentru grupurile definite la pct. 19 lit. b), situaţiile financiare întocmite de o entitate în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat; c) situaţiile financiare ale societăţii-mamă finale, care nu sunt întocmite în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat şi care au fost ulterior ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă; şi d) în cazul în care societatea-mamă finală nu întocmeşte situaţiile financiare prevăzute la lit. a), b) sau c), situaţiile financiare care ar fi fost întocmite dacă societatea-mamă finală trebuie să întocmească astfel de situaţii financiare în conformitate cu: (i) un standard de contabilitate financiară acceptat; sau (ii) un alt standard de contabilitate financiară şi cu condiţia ca astfel de situaţii financiare să fi fost ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă; 37. societate-mamă finală înseamnă: a) o entitate care deţine, direct sau indirect, o participaţie de control în orice altă entitate şi care nu este deţinută, direct sau indirect, de o altă entitate care deţine o participaţie de control în cadrul acesteia; sau b) entitatea principală a unui grup, astfel cum este definită la pct. 19 lit. b); 38. societate-mamă intermediară înseamnă o entitate constitutivă care deţine, direct sau indirect, o participaţie în capitalurile proprii ale altei entităţi constitutive din acelaşi grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni şi care nu se califică drept societate-mamă finală, societate-mamă deţinută parţial, sediu permanent sau entitate de investiţii. Societăţile de investiţii în asigurări sunt excluse din categoria societăţilor-mamă intermediare; 39. societate-mamă deţinută parţial înseamnă o entitate constitutivă care deţine, direct sau indirect, o participaţie în capitalurile proprii într-o altă entitate constitutivă a aceluiaşi grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni şi pentru care mai mult de 20% din participaţia sa în capitalurile proprii este deţinută, direct sau indirect, de una sau mai multe persoane care nu sunt entităţi constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale respectiv sau ale grupului naţional de mari dimensiuni şi care nu se califică drept societate-mamă finală, sediu permanent, entitate de investiţii sau societate de investiţii în asigurări; 40. societate-mamă înseamnă o societate-mamă finală care nu este o entitate exclusă, o societate-mamă intermediară sau o societate-mamă deţinută parţial; 41. standard de contabilitate financiară acceptat înseamnă Standardele internaţionale de raportare financiară sau Standardele internaţionale de raportare financiară adoptate de Uniunea Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului şi principiile contabile general acceptate din Australia, Brazilia, Canada, statele membre ale Uniunii Europene, statele membre ale Spaţiului Economic European, Hong Kong (China), Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, Republica Populară Chineză, Republica India, Republica Coreea, Rusia, Singapore, Elveţia, Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii; 42. standard de contabilitate financiară autorizat înseamnă, în ceea ce priveşte o entitate, un set de principii contabile general acceptate, permise de un organism contabil autorizat din jurisdicţia în care are sediul entitatea respectivă; în sensul prezentei definiţii, organism contabil autorizat înseamnă organismul care, într-o jurisdicţie, are autoritate juridică să prescrie, să stabilească sau să accepte standarde de contabilitate în scopul raportării financiare; 43. valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale înseamnă media valorilor de început şi de sfârşit ale imobilizărilor corporale după luarea în considerare a amortizării cumulate, uzurii morale şi ajustările cumulate din depreciere, astfel cum sunt înregistrate în situaţiile financiare; 44. vehicul de investiţii imobiliare înseamnă o entitate cu deţinere largă, care deţine predominant bunuri imobile şi care face obiectul unui singur nivel de impozitare, aplicabil la nivelul său ori al deţinătorilor participaţiilor sale, cu o amânare de cel mult un an. ART. 7 Sediul entităţii constitutive (1) În sensul prezentei legi, o entitate, alta decât o entitate transparentă, se consideră că are sediul în jurisdicţia în care este considerată rezidentă în scopuri fiscale pe baza locului său de administrare/conducere, a locului său de înfiinţare sau a unor criterii similare. În cazul în care nu este posibilă determinarea sediului unei entităţi, alta decât o entitate transparentă, se consideră că aceasta îşi are sediul în jurisdicţia în care a fost înfiinţată. (2) O entitate transparentă este considerată apatridă, respectiv nu este considerată rezidentă în nicio jurisdicţie, cu excepţia cazului în care este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni sau este obligată să aplice o IIR în conformitate cu prevederile art. 8-11, caz în care se consideră că entitatea transparentă îşi are sediul în jurisdicţia în care a fost înfiinţată. (3) Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. a), este considerat ca fiind situat în jurisdicţia în care este tratat ca sediu permanent şi este supus impozitării în temeiul unei Convenţii de evitare a dublei impuneri aplicabile. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. b), este considerat ca fiind situat în jurisdicţia în care face obiectul impozitării rezultatului fiscal pe baza prezenţei sale comerciale. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. c), are sediul în jurisdicţia în care este situat. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. d), este considerat apatrid. (4) În cazul în care o entitate constitutivă are sediul atât în România cât şi într-o altă jurisdicţie, iar între România şi jurisdicţia respectivă este încheiată o Convenţie de evitare a dublei impuneri, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicţia în care este rezidentă în scopuri fiscale în temeiul Convenţiei respective. În cazul în care respectiva Convenţie de evitare a dublei impuneri impune ca autorităţile competente să ajungă la un acord reciproc cu privire la rezidenţa în scopuri fiscale presupusă a entităţii constitutive şi nu se ajunge la niciun acord, se aplică prevederile alin. (5). În cazul în care nu există nicio scutire de la dubla impunere în temeiul Convenţiei aplicabile, din cauza faptului că o entitate constitutivă este rezidentă în scopuri fiscale în ambele state contractante, se aplică prevederile alin. (5). (5) În cazul în care o entitate constitutivă are sediul în România şi într-o altă jurisdicţie, iar între România şi jurisdicţia respectivă nu este încheiată o Convenţie de evitare a dublei impuneri, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicţia care a perceput suma mai mare a impozitelor acoperite pentru exerciţiul financiar. În scopul calculării cuantumului impozitelor acoperite, nu se ia în considerare cuantumul impozitului plătit în conformitate cu un regim fiscal aplicabil societăţilor străine controlate. În cazul în care cuantumul impozitelor acoperite datorate în cele două jurisdicţii este acelaşi sau zero, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicţia în care excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică, calculată la nivel de entitate în conformitate cu prevederile art. 32, are o valoare mai mare. În cazul în care valoarea excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică în cele două jurisdicţii este aceeaşi sau zero, entitatea constitutivă este considerată apatridă, cu excepţia cazului în care este o societate-mamă finală, caz în care se consideră că are sediul în jurisdicţia în care a fost înfiinţată. (6) În cazul în care, ca urmare a aplicării alin. (4) şi (5), o societate-mamă are sediul într-o jurisdicţie în care nu face obiectul unei IIR calificate, se consideră că aceasta face obiectul unei IIR calificate din cealaltă jurisdicţie, cu excepţia cazului în care o Convenţie de evitare a dublei impuneri interzice aplicarea unei astfel de reguli. (7) În cazul în care o entitate constitutivă îşi schimbă sediul în cursul unui exerciţiu financiar, se consideră că aceasta are sediul în jurisdicţia în care s-a considerat că are sediul în temeiul prezentului articol la începutul exerciţiului financiar respectiv. CAP. II IIR şi UTPR ART. 8 Societatea-mamă finală din România (1) O societate-mamă finală care este entitate constitutivă şi care are sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar, denumit în continuare impozitul suplimentar în temeiul IIR, pentru exerciţiul financiar, în ceea ce priveşte entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în altă jurisdicţie sau care sunt apatride. (2) În cazul în care România este considerată jurisdicţie cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni care are sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exerciţiul financiar respectiv, atât pentru ea însăşi, cât şi pentru entităţile constitutive ale grupului impozitate la un nivel redus care au sediul în România. (3) În cazul în care grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni care are sediul în România aplică prevederile art. 17 alin. (5), societatea-mamă finală este obligată la plata impozitului suplimentar naţional pentru exerciţiul financiar respectiv, atât pentru ea însăşi, cât şi pentru entităţile constitutive ale grupului impozitate la un nivel redus care au sediul în România. ART. 9 Societatea-mamă intermediară din România (1) O societate-mamă intermediară care are sediul în România şi este deţinută de o societate-mamă finală care se află în jurisdicţia unei ţări terţe este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exerciţiul financiar respectiv în ceea ce priveşte entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus, cu sediul într-o altă jurisdicţie sau care sunt apatride. (2) În cazul în care România este considerată jurisdicţie cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România care este deţinută de o societate-mamă finală care se află în jurisdicţia unei ţări terţe este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exerciţiul financiar respectiv, atât pentru ea însăşi, cât şi în ceea ce priveşte entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus situate în România. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică atunci când: a) societatea-mamă finală face obiectul unei IIR calificate pentru exerciţiul financiar respectiv; sau b) o altă societate-mamă intermediară are sediul într-o jurisdicţie dintr-o ţară terţă, în care face obiectul unei IIR calificate pentru exerciţiul financiar respectiv şi deţine, direct sau indirect, o participaţie de control în societatea-mamă intermediară. ART. 10 Societatea-mamă intermediară cu sediul în România şi care este deţinută de o societate-mamă finală exclusă (1) În cazul în care o societate-mamă intermediară cu sediul în România este deţinută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, societatea-mamă intermediară este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exerciţiul financiar respectiv, pentru entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus, care au sediul într-o altă jurisdicţie sau sunt apatride. (2) În cazul în care România este considerată jurisdicţie cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România, care este deţinută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR, pentru exerciţiul financiar respectiv, atât pentru ea însăşi, cât şi pentru entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în România. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care o altă societate-mamă intermediară are sediul într-o jurisdicţie în care face obiectul unei IIR calificate pentru exerciţiul financiar respectiv şi deţine, direct sau indirect, o participaţie de control în societatea-mamă intermediară prevăzută la alin. (1) şi (2). ART. 11 Societatea-mamă deţinută parţial din România (1) O societate-mamă deţinută parţial, situată în România, este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exerciţiul financiar respectiv în ceea ce priveşte entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus care sunt situate într-o altă jurisdicţie sau sunt apatride. (2) În cazul în care o societate-mamă deţinută parţial are sediul în România care este considerată o jurisdicţie şi care aplică o impozitare la nivel redus, aceasta este supusă impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exerciţiul financiar respectiv, atât pentru ea însăşi, cât şi pentru entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în România. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care participaţiile în capitalurile proprii ale societăţii-mamă deţinută parţial din România sunt deţinute integral, direct sau indirect, de o altă societate-mamă deţinută parţial care face obiectul unei IIR calificate pentru exerciţiul financiar respectiv. ART. 12 Alocarea impozitului suplimentar în temeiul IIR (1) Impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de societatea-mamă în legătură cu o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus în temeiul art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) este egal cu impozitul suplimentar al entităţii constitutive impozitate la un nivel redus, calculat în conformitate cu prevederile art. 31, înmulţit cu partea alocabilă societăţii-mamă care are sediul în România din acest impozit suplimentar pentru exerciţiul financiar respectiv. (2) Partea alocabilă societăţii-mamă din impozitul suplimentar în ceea ce priveşte o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus se determină pe baza procentului participaţiei în capitalurile proprii de către societatea-mamă care conferă drepturi la profitul calificat al entităţii constitutive impozitate la un nivel redus. Procentul respectiv este egal cu profitul calificat al entităţii constitutive impozitate la un nivel redus pentru exerciţiul financiar, din care se scade cuantumul acestor profituri care poate fi atribuit participaţiilor deţinute în capitalurile proprii de alţi proprietari, împărţit la profitul calificat al entităţii constitutive impozitate la un nivel redus pentru exerciţiul financiar respectiv. Valoarea profitului calificat care poate fi atribuit participaţiilor în capitalurile proprii într-o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus deţinute de alţi proprietari este valoarea care ar fi fost tratată ca fiind atribuită acestor proprietari în conformitate cu principiile standardului de contabilitate financiară acceptat utilizat la întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale dacă profitul net al entităţii constitutive impozitate la un nivel redus ar fi egal cu profitul său calificat şi: a) societatea-mamă a întocmit situaţii financiare consolidate în conformitate cu standardul contabil respectiv, denumite în continuare situaţii financiare consolidate ipotetice; b) societatea-mamă deţinea o participaţie de control în entitatea constitutivă impozitată la un nivel redus, astfel încât toate veniturile şi cheltuielile entităţii constitutive impozitate la un nivel redus au fost consolidate linie cu linie cu cele ale societăţii-mamă în situaţiile financiare consolidate ipotetice; c) profiturile calificate ale entităţii constitutive impozitate la un nivel redus erau atribuibile tranzacţiilor cu persoane care nu sunt entităţi din grup; şi d) participaţiile în capitalurile proprii care nu sunt deţinute direct sau indirect de societatea-mamă erau deţinute de alte persoane decât entităţile din grup. (3) Pe lângă cuantumul alocat unei societăţi-mamă în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de o societate-mamă în temeiul art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) include, pentru exerciţiul financiar respectiv, în conformitate cu prevederile art. 31: a) valoarea integrală a impozitului suplimentar calculat pentru respectiva societate-mamă; şi b) valoarea impozitului suplimentar calculat pentru entităţile sale constitutive impozitate la un nivel redus, care au sediul în România, înmulţită cu partea alocabilă societăţii-mamă care are sediul în România din acest impozit suplimentar pentru exerciţiul financiar respectiv. ART. 13 Mecanismul de compensare a IIR În cazul în care o societate-mamă care are sediul în România deţine indirect o participaţie în capitalurile proprii ale unei entităţi constitutive impozitată la un nivel redus, prin intermediul unei societăţi-mamă intermediare sau al unei societăţi-mamă deţinute parţial, care face obiectul unei IIR calificate pentru exerciţiul financiar respectiv, impozitul suplimentar datorat în temeiul art. 8-11 se reduce cu o valoare egală cu partea alocabilă primei societăţi-mamă din impozitul suplimentar care este datorat de societatea-mamă intermediară sau de societatea-mamă deţinută parţial. ART. 14 Aplicarea UTPR la nivelul grupului de întreprinderi multinaţionale (1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale are sediul într-o jurisdicţie dintr-o ţară terţă care nu aplică o IIR calificată sau în cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale este o entitate exclusă, entităţile constitutive care au sediul în România au obligaţia de a plăti impozit suplimentar sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR entităţilor constitutive din România pentru exerciţiul financiar calculat în conformitate cu prevederile art. 16. În acest scop, ajustarea are ca rezultat colectarea cuantumului obligaţiei fiscale reprezentând impozitul suplimentar alocat entităţilor constitutive care au sediul în România din cadrul unui grup, în temeiul UTPR. (2) Entităţile constitutive care sunt entităţi de investiţii nu fac obiectul prezentului articol. ART. 15 Aplicarea UTPR în jurisdicţia societăţii-mamă finale (1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale are sediul într-o jurisdicţie a unei ţări terţe care aplică o impozitare la nivel redus, entităţile constitutive ale acesteia care au sediul în România au obligaţia de a plăti sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităţilor constitutive respective din România pentru exerciţiul financiar respectiv, în conformitate cu prevederile art. 16. Ajustarea reprezintă impozitul suplimentar în temeiul UTPR datorat de entităţile constitutive respective alocat României. Prevederile acestui alineat nu se aplică în cazul în care societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicţie a unei ţări terţe care aplică o impozitare la nivel redus face obiectul unei IIR calificate în ceea ce o priveşte şi în ceea ce priveşte entităţile sale constitutive care au sediul în jurisdicţia respectivă. (2) Entităţile constitutive care sunt entităţi de investiţii nu fac obiectul prezentului articol. ART. 16 Calculul şi alocarea cuantumului impozitului suplimentar determinat în temeiul UTPR (1) Valoarea impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România se calculează prin înmulţirea impozitului suplimentar total în temeiul UTPR, astfel cum este stabilit în conformitate cu alin. (2), cu procentul de alocare UTPR, astfel cum este determinat în conformitate cu alin. (5). (2) Impozitul suplimentar total alocat în temeiul UTPR pentru un exerciţiu financiar este egal cu suma impozitului suplimentar calculat pentru fiecare entitate constitutivă impozitată la un nivel redus a grupului de întreprinderi multinaţionale pentru exerciţiul financiar respectiv în conformitate cu art. 31, sub rezerva ajustărilor prevăzute la alin. (3) şi (4). (3) Impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR unei entităţi constitutive impozitate la un nivel redus este egal cu zero în cazul în care, pentru exerciţiul financiar respectiv, întreaga participaţie a societăţii-mamă finale la această entitate constitutivă impozitată la un nivel redus este deţinută integral, direct sau indirect, de una sau mai multe societăţi-mamă, care sunt obligate să aplice o IIR calificată cu privire la respectiva entitate constitutivă pentru exerciţiul financiar respectiv. (4) În cazul în care dispoziţiile alin. (3) nu se aplică, impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR unei entităţi constitutive impozitate la un nivel redus se reduce cu partea alocabilă societăţii-mamă din impozitul suplimentar al respectivei entităţi constitutive impozitate la un nivel redus care este perceput în temeiul regulii IIR calificate. (5) Procentul determinat în temeiul UTPR pentru toate entităţile care au sediul în România din cadrul unui grup se calculează, pentru fiecare exerciţiu financiar şi pentru fiecare grup de întreprinderi multinaţionale, în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) numărul de angajaţi este numărul total de angajaţi ai tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul în România; b) numărul de angajaţi din toate jurisdicţiile care aplică UTPR este numărul total de angajaţi ai tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul într-o jurisdicţie care aplică UTPR calificată în vigoare pentru exerciţiul financiar respectiv; c) valoarea totală a imobilizărilor corporale este suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul în România; d) valoarea totală a imobilizărilor corporale în toate jurisdicţiile care aplică UTPR este suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul într-o jurisdicţie care aplică UTPR calificată în vigoare pentru exerciţiul financiar respectiv. (6) Numărul de angajaţi reprezintă numărul de angajaţi cu normă întreagă ai tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România, precum şi din jurisdicţiile care aplică UTPR, inclusiv contractanţii independenţi, cu condiţia ca aceştia să participe la activităţile curente de exploatare ale entităţii constitutive. Imobilizările corporale includ imobilizările corporale ale tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România, precum şi din jurisdicţiile care aplică UTPR, dar nu includ numerarul sau echivalentul de numerar, imobilizările necorporale sau financiare. (7) Angajaţii ale căror costuri salariale sunt incluse în situaţiile financiare individuale sau raportările contabile ale unui sediu permanent, astfel cum sunt prevăzute la art. 22 alin. (1) şi ajustate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, se alocă jurisdicţiei în care este situat sediul permanent. Imobilizările corporale incluse în situaţiile financiare individuale sau raportările contabile ale unui sediu permanent, astfel cum sunt stabilite la art. 22 alin. (1) şi ajustate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, se alocă jurisdicţiei în care este localizat sediul permanent. Numărul de angajaţi şi imobilizările corporale alocate jurisdicţiei unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru numărul de angajaţi şi imobilizările corporale din jurisdicţia fiscală a entităţii principale. Numărul de angajaţi şi valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale deţinute de o entitate de investiţii sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alin. (5). Numărul de angajaţi şi valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale ale unei entităţi transparente sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alin. (5), cu excepţia cazului în care sunt alocate unui sediu permanent sau, în absenţa unui sediu permanent, entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia în care a fost înfiinţată entitatea transparentă. (8) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), procentul determinat în temeiul UTPR alocat unei jurisdicţii pentru un grup de întreprinderi multinaţionale este considerat a fi egal cu zero pentru un exerciţiu financiar atât timp cât cuantumul impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR jurisdicţiei respective într-un exerciţiu financiar precedent nu a avut ca rezultat faptul că entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul în jurisdicţia respectivă au o cheltuială suplimentară cu impozitul ca urmare a neplăţii impozitului, egală, în total, cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat pentru respectivul exerciţiu financiar precedent jurisdicţiei respective. Numărul de angajaţi şi valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale ale entităţilor constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaţionale care se află într-o jurisdicţie cu un procent determinat în temeiul UTPR egal cu zero pentru un exerciţiu financiar sunt excluse din elementele formulei de alocare a impozitului suplimentar total în temeiul UTPR alocat grupului de întreprinderi multinaţionale pentru exerciţiul financiar respectiv. (9) Dispoziţiile alin. (8) nu se aplică pentru un exerciţiu financiar în cazul în care toate jurisdicţiile cu o UTPR calificată în vigoare pentru exerciţiul financiar au un procent al UTPR egal cu zero pentru grupul de întreprinderi multinaţionale pentru exerciţiul financiar respectiv. (10) În situaţia în care grupul de întreprinderi multinaţionale are mai multe entităţi constitutive în România, procentul determinat potrivit UTPR alocat unei entităţi constitutive care are sediul în România se calculează, pentru fiecare exerciţiu financiar, în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) numărul de angajaţi este numărul total de angajaţi la nivelul entităţii constitutive pentru care se calculează procentul; b) numărul de angajaţi ai tuturor entităţilor constitutive din România este numărul total de angajaţi ai tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul în România; c) valoarea totală a imobilizărilor corporale este suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale la nivelul entităţii constitutive pentru care se calculează procentul; d) valoarea totală a imobilizărilor corporale din România este suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul în România. CAP. III Impozitul suplimentar naţional ART. 17 Impozitul suplimentar naţional (1) Acest capitol reglementează stabilirea unui impozit suplimentar naţional care este calificat în conformitate cu prevederile regulilor-model ale OCDE. (2) Impozitul suplimentar naţional se datorează de către toate entităţile constitutive impozitate la un nivel redus în România ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni din România care intră sub incidenţa acestei legi, pentru exerciţiul financiar respectiv. (3) Profiturile excedentare naţionale ale entităţilor constitutive impozitate la un nivel redus sunt cele înregistrate în contabilitatea individuală a entităţii constitutive pentru exerciţiul financiar potrivit reglementărilor contabile naţionale aplicabile, în cazul în care toate entităţile constitutive din România din cadrul grupului de întreprinderi multinaţionale sau al unui grup naţional de mari dimensiuni aplică aceleaşi reglementări contabile naţionale. În cazul în care nu toate entităţile constitutive situate în România îndeplinesc această condiţie sau în situaţia în care anul fiscal al entităţilor constitutive din România diferă faţă de anul fiscal luat ca referinţă în situaţiile financiare consolidate ale grupului multinaţional, impozitul suplimentar naţional va fi calculat conform prevederilor art. 19 alin. (1)-(3). (4) În cazul în care o societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni are sediul în România, iar entităţile sale constitutive deţinute direct sau indirect, care au sediul fie în România, fie într-o altă jurisdicţie, sunt obligate la plata unui impozit suplimentar naţional pentru exerciţiul financiar în jurisdicţiile respective, cuantumul oricărui impozit suplimentar calculat în conformitate cu art. 31 datorat de societatea-mamă în temeiul art. 8-11 se reduce, până la zero, cu cuantumul impozitului suplimentar naţional datorat de aceasta sau de entităţile constitutive respective. (5) Prin excepţie de la alin. (4), în cazul în care impozitul suplimentar naţional a fost calculat pentru un exerciţiu financiar în conformitate cu standardul contabil financiar acceptat al societăţii-mamă finale, cu standardele internaţionale de raportare financiară sau cu standardele internaţionale de raportare financiară, astfel cum au fost adoptate de Uniunea Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului, nu se calculează niciun alt impozit suplimentar în conformitate cu art. 31 pentru exerciţiul financiar respectiv, de către societatea-mamă finală, în ceea ce priveşte entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni. Prezentele prevederi nu aduc atingere calculării niciunui impozit suplimentar adiţional în temeiul art. 33 în cazul în care un alt stat membru al Uniunii Europene nu aplică un impozit suplimentar naţional pentru a colecta orice impozit suplimentar adiţional în temeiul art. 33. Prevederile acestui alineat nu pot fi aplicate de către un grup de întreprinderi multinaţionale sau de către un grup naţional de mari dimensiuni, într-o jurisdicţie, dacă impozitul suplimentar naţional nu este plătit integral. Impozitul suplimentar naţional nu este considerat plătit atunci când este contestat direct sau indirect de către un grup de întreprinderi multinaţionale sau de către un grup naţional de mari dimensiuni în cadrul unei proceduri administrative sau judiciare sau când acest impozit nu poate fi determinat sau colectat. (6) În cazul în care cuantumul impozitului suplimentar naţional pentru un exerciţiu financiar nu a fost plătit în cursul celor patru exerciţii financiare următoare exerciţiului financiar în care a fost datorat, cuantumul impozitului suplimentar naţional care nu a fost plătit se adaugă la impozitul suplimentar jurisdicţional calculat în conformitate cu art. 31 alin. (3) şi nu mai este datorat autorităţilor fiscale din România. Prevederile acestui alineat nu se aplică grupurilor naţionale de mari dimensiuni. (7) Opţiunea aplicării impozitului suplimentar naţional va fi comunicată Comisiei Europene în termen de patru luni de la adoptarea acestei legi. Opţiunea nu poate fi revocată timp de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. La sfârşitul fiecărei perioade de trei ani, opţiunea se reînnoieşte automat, cu excepţia cazului în care România revocă opţiunea. Orice revocare a opţiunii se notifică Comisiei Europene cel târziu cu patru luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. ART. 18 Reguli specifice privind calculul impozitului suplimentar naţional (1) Pentru determinarea impozitului suplimentar naţional se utilizează regulile pentru determinarea impozitului suplimentar în temeiul prezentei legi, precum şi regulile prevăzute la alin. (2)-(9). (2) Impozitul suplimentar naţional nu se aplică entităţilor transparente fiscal, cu/fără personalitate juridică care au sediul în România, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 14 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi entităţilor de investiţii. (3) Impozitele acoperite plătite sau datorate de o entitate constitutivă proprietară în cadrul unui regim fiscal al societăţilor străine controlate/de o entitate constitutivă principală/de o entitate constitutivă proprietară asupra profiturilor unei entităţi hibride/de o entitate constitutivă proprietară în legătură cu o distribuire, cu excepţia impozitelor cu reţinere la sursă asupra distribuirilor efectuate, care ar fi alocabile, conform prezentei legi, unei societăţi străine controlate/unui sediu permanent/unei entităţi hibride/unei entităţi constitutive care a efectuat o distribuire, în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28 alin. (1), (3)-(5), sunt excluse de la calculul cotei efective de impozitare. (4) Pentru determinarea impozitului suplimentar naţional, la nivelul entităţii constitutive din România, care este considerată entitate constitutivă proprietară sau entitate principală, se exclud de la calculul cotei efective de impozitare toate impozitele acoperite percepute la nivelul societăţii constitutive din România asupra profiturilor sau pierderilor calificate ale unui sediu permanent, asupra veniturilor pasive ale unei societăţi străine controlate, prevăzute la art. 40^5, asupra profiturilor unei entităţi hibride, astfel cum este definită la pct. 11 al art. 40^1 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau asupra distribuirilor efectuate, cu excepţia impozitului cu reţinere la sursă. (5) Impozitul suplimentar naţional pentru un exerciţiu financiar este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă: Impozitul suplimentar naţional = procentul impozitului suplimentar naţional x profitul excedentar naţional, unde: a) procentul impozitului suplimentar naţional este diferenţa pozitivă dintre cota minimă de impozitare de 15% şi cota efectivă de impozitare calculată în conformitate cu prevederile art. 30 şi ale prezentului articol; b) profitul excedentar naţional se calculează în conformitate cu art. 31 alin. (4). (6) Pentru entităţile constitutive deţinute de acţionari minoritari, calculul cotei efective de impozitare şi a impozitului suplimentar naţional se efectuează separat pentru fiecare subgrup deţinut de acţionari minoritari, ca şi cum fiecare subgrup deţinut de acţionari minoritari ar fi un grup distinct de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional distinct de mari dimensiuni. (7) Valoarea impozitului suplimentar naţional reprezintă întreaga sumă a impozitului suplimentar calculată în conformitate cu art. 31 alin. (3), indiferent de procentul participaţiei în capitalurile proprii deţinute în entităţile constitutive care au sediul în România de către orice societate-mamă a grupului. (8) Impozitul suplimentar naţional alocat unei entităţi constitutive care are sediul în România, pentru exerciţiul financiar curent, se calculează în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) profitul calificat al entităţii constitutive din România pentru un exerciţiu financiar este profitul determinat în conformitate cu capitolul IV; b) profitul calificat agregat al tuturor entităţilor constitutive din România pentru un exerciţiu financiar este suma profitului calificat al tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România pentru exerciţiul financiar. (9) Entităţile constitutive ale unui grup vor calcula impozitul suplimentar naţional utilizând moneda de prezentare utilizată la întocmirea situaţiilor financiare consolidate dacă impozitul suplimentar naţional se calculează în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) şi (2). Dacă toate entităţile constitutive situate în România ale grupului folosesc moneda naţională ca monedă funcţională şi impozitul suplimentar naţional se calculează utilizând standardul contabil naţional, calculul impozitului suplimentar naţional se va face în moneda naţională. Dacă se utilizează standardul de contabilitate naţional şi una sau mai multe dintre entităţile constitutive situate în România ale unui grup utilizează o altă monedă decât moneda locală ca monedă funcţională, se poate opta pentru o perioadă de cinci ani dacă entităţile constitutive pot efectua calculele pentru determinarea impozitului suplimentar naţional utilizând moneda de prezentare utilizată la întocmirea situaţiilor financiare consolidate sau moneda naţională. Pentru plata impozitului, dacă impozitul suplimentar naţional este determinat în moneda de prezentare, acesta se va converti în moneda naţională utilizând cursul de schimb de la data plăţii. CAP. IV Calculul profitului sau al pierderii calificate ART. 19 Determinarea profitului sau a pierderii calificate (1) Profitul sau pierderea calificate a unei entităţi constitutive se calculează prin efectuarea ajustărilor prevăzute la art. 20-23 asupra profitului net sau pierderii nete înregistrat/e în contabilitatea entităţii constitutive pentru exerciţiul financiar înainte de orice ajustare de consolidare pentru eliminarea tranzacţiilor intragrup, determinate în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale. (2) Ajustările veniturilor sau cheltuielilor, atribuibile pentru cazul unei entităţi contabilizate prin metoda achiziţiei, care sunt reflectate în situaţiile financiare consolidate ale unui grup, nu sunt luate în considerare la calculul profitului sau pierderii nete din contabilitatea financiară a unei entităţi constitutive. Elementele de venit sau cheltuială, altele decât cele atribuibile unei entităţi contabilizate prin metoda achiziţiei, care sunt reflectate în situaţiile financiare consolidate, pot fi luate în considerare în măsura în care pot fi justificate în mod credibil şi consecvent la nivelul entităţii relevante. (3) În cazul în care nu este posibil în mod rezonabil să se determine profitul net sau pierderea netă înregistrat/ă în contabilitatea unei entităţi constitutive pe baza standardului de contabilitate financiară acceptat sau a standardului de contabilitate financiară autorizat utilizat la întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale, profitul net sau pierderea netă înregistrat/ă în contabilitatea entităţii constitutive pentru exerciţiul financiar poate fi determinat/ă utilizând un alt standard de contabilitate financiară acceptat sau un standard de contabilitate financiară autorizat, cu condiţia ca: a) situaţiile financiare ale entităţii constitutive să fie întocmite pe baza acelui standard de contabilitate; b) informaţiile conţinute în situaţiile financiare să fie credibile; şi c) diferenţele permanente care depăşesc 1.000.000 euro şi care rezultă din aplicarea unui anumit principiu sau standard elementelor de venit sau cheltuieli ori tranzacţiilor care diferă de standardul financiar utilizat la întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale se ajustează pentru a fi conforme cu tratamentul impus pentru elementul respectiv în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. (4) În cazul în care o societate-mamă finală nu a întocmit situaţiile financiare consolidate în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat prevăzut la art. 6 pct. 36 lit. c), situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale se ajustează pentru a preveni orice denaturare semnificativă. (5) În cazul în care societatea-mamă finală nu întocmeşte situaţii financiare consolidate astfel cum sunt prevăzute la art. 6 pct. 36 lit. a)-c), situaţiile financiare consolidate ale entităţii-mamă finale prevăzute la art. 6 pct. 36 lit. d) sunt cele care ar fi fost întocmite dacă societatea-mamă finală ar fi trebuit să întocmească astfel de situaţii financiare în conformitate cu: a) un standard de contabilitate financiară acceptat; sau b) un standard de contabilitate financiară autorizat, cu condiţia ca aceste situaţii financiare consolidate să fie ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă. (6) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia unei ţări terţe, care aplică un impozit suplimentar naţional, poate fi stabilit/ă în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat sau cu un standard de contabilitate financiară autorizat care este diferit de standardul de contabilitate financiară utilizat în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale, cu condiţia ca profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară respectivă să fie ajustat/ă pentru a preveni orice denaturare semnificativă. (7) În cazul în care aplicarea unui principiu specific sau a unei proceduri specifice în temeiul unui set de principii contabile general acceptate conduce la o denaturare semnificativă, tratamentul contabil al oricărui element sau al oricărei tranzacţii care face obiectul principiului sau procedurii respective se ajustează pentru a respecta tratamentul impus pentru elementul sau tranzacţia în cauză în conformitate cu Standardele internaţionale de raportare financiară sau Standardele internaţionale de raportare financiară astfel cum au fost adoptate de Uniunea Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului. ART. 20 Ajustări pentru determinarea profitului sau a pierderii calificate (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) cheltuială netă cu impozitele - valoarea netă a următoarelor elemente: (i) cheltuieli cu impozitele acoperite şi orice cheltuieli cu impozite acoperite curente şi amânate incluse în cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv impozitele acoperite pe profitul exclus din calculul profitului sau al pierderii calificate; (ii) creanţe privind impozitul amânat care pot fi atribuite unei pierderi în exerciţiul financiar; (iii) cheltuieli cu impozitele suplimentare naţionale; (iv) cheltuieli cu impozitele rezultate în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi sau, în ceea ce priveşte jurisdicţiile ţărilor terţe, regulile-model ale OCDE; (v) cheltuieli cu impozitele de imputare rambursabile necalificate; şi (vi) cheltuieli cu impozitele unei companii de asigurări cu privire la randamentele asiguraţilor, în măsura în care alin. (10) se aplică în legătură cu aceste impozite; b) dividend exclus - un dividend sau o altă distribuire încasată sau de încasat în legătură cu o participaţie în capitalurile proprii, cu excepţia unui dividend sau a altei distribuiri încasate sau de încasat în legătură cu: (i) o participaţie deţinută de grup într-o entitate care conferă drepturi la mai puţin de 10% din profiturile, capitalul sau rezervele sau drepturile de vot ale entităţii respective la data distribuirii sau a cedării denumită „participaţie de portofoliu“ şi o participaţie deţinută din punct de vedere economic de entitatea constitutivă care încasează sau urmează să încaseze un dividend sau altă distribuire pentru o perioadă mai mică de un an la data distribuirii; (ii) o participaţie în capitalurile proprii într-o entitate de investiţii care face obiectul unei opţiuni în temeiul art. 47; c) câştig sau pierdere de capital exclusă - un câştig, un profit sau o pierdere, inclusă în profitul net sau pierderea netă din contabilitatea entităţii constitutive, care rezultă din: (i) câştigurile şi pierderile care rezultă din variaţiile valorii juste a unei participaţii în capitalurile proprii, cu excepţia unei participaţii de portofoliu; (ii) profiturile sau pierderile aferente unei participaţii în capitalurile proprii care este inclusă, în conformitate cu metoda contabilă a punerii în echivalenţă; şi (iii) câştigurile şi pierderile din cedarea unei participaţii în capitalurile proprii, cu excepţia cedării unei participaţii de portofoliu; d) câştig sau pierdere inclusă în temeiul metodei reevaluării - un câştig net sau o pierdere netă, majorată sau diminuată cu orice impozit acoperit aferent pentru un exerciţiu financiar, care rezultă din aplicarea unei metode sau practici contabile care, în ceea ce priveşte toate imobilizările corporale: (i) ajustează periodic valoarea contabilă a acestor imobilizări la valoarea lor justă; (ii) înregistrează variaţiile valorii în „alte elemente ale rezultatului global“; şi (iii) nu raportează ulterior prin contul de profit şi pierdere câştigul sau pierderea înregistrată în „alte elemente ale rezultatului global“; e) câştig sau pierdere din diferenţă de curs valutar asimetrică - un câştig sau o pierdere din diferenţe de curs valutar al/a unei entităţi ale cărei monede funcţionale sunt diferite în scopuri contabile şi fiscale şi care este: (i) inclusă în calculul profitului impozabil sau a pierderii impozabile a unei entităţi constitutive şi care este atribuită fluctuaţiilor cursului de schimb dintre moneda funcţională în scopuri contabile şi moneda funcţională în scopuri fiscale a entităţii constitutive; (ii) inclusă în calculul profitului net sau al pierderii nete din contabilitatea financiară a unei entităţi constitutive şi care este atribuită fluctuaţiilor cursului de schimb dintre moneda funcţională în scopuri contabile şi moneda funcţională în scopuri fiscale a entităţii constitutive; (iii) inclusă în calculul profitului net sau al pierderii nete din contabilitatea financiară a unei entităţi constitutive şi care este atribuită fluctuaţiilor cursului de schimb dintre o monedă terţă şi moneda funcţională în scopuri contabile a entităţii constitutive; şi (iv) atribuită fluctuaţiilor cursului de schimb dintre o monedă terţă şi moneda funcţională în scopuri fiscale a entităţii constitutive, indiferent dacă astfel de câştig sau pierdere din diferenţe de curs valutar aferent monedei terţe este sau nu inclus/ă în venitul impozabil; f) moneda funcţională în scopuri fiscale - este moneda funcţională utilizată pentru a determina profitul impozabil sau pierderea impozabilă a entităţii constitutive pentru un impozit acoperit în jurisdicţia în care îşi are sediul. Moneda funcţională în scopuri contabile este moneda funcţională utilizată pentru a determina profitul net sau pierderea netă înregistrată în contabilitatea entităţii constitutive. O valută terţă este o monedă care nu este moneda funcţională în scopuri fiscale sau moneda funcţională în scopuri contabile a entităţii constitutive; g) cheltuieli nedeductibile - reprezintă: (i) cheltuieli legate de fapte de corupţie, potrivit legii, cum sunt, de exemplu, plăţile ilegale, inclusiv mita şi comisioanele ilegale; şi (ii) cheltuieli angajate de entitatea constitutivă pentru amenzi şi penalităţi mai mari sau egale cu 50.000 euro sau o sumă echivalentă în moneda funcţională contabilă; h) erori dintr-o perioadă precedentă şi modificări ale principiilor contabile - reprezintă o variaţie a soldului de deschidere al capitalurilor proprii ale unei entităţi constitutive la începutul unui exerciţiu financiar care poate fi atribuită: (i) corectării unei erori la determinarea profitului net sau a pierderii nete contabile dintr-un exerciţiu financiar precedent care a afectat veniturile sau cheltuielile care pot fi incluse în calculul profitului sau al pierderii calificate din respectivul exerciţiu financiar precedent, cu excepţia cazului în care corectarea unei astfel de erori a dus la o scădere semnificativă a obligaţiei de plată pentru impozitele acoperite în conformitate cu art. 29; şi (ii) unei abateri de la principiile contabile sau a unei modificări a politicii contabile care a afectat veniturile sau cheltuielile incluse la calculul profitului sau al pierderii calificate; i) cheltuieli cu pensiile angajate - diferenţa dintre valoarea cheltuielilor cu obligaţiile legate de pensii incluse în profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară şi valoarea contribuţiei la un fond de pensii pentru exerciţiul financiar respectiv. Cheltuielile cu pensiile angajate pentru plăţi directe ale pensiilor către foşti angajaţi ar trebui să fie luate în considerare în conformitate cu regulile prevăzute de prezenta lege în acelaşi timp şi în aceeaşi sumă, pe măsură ce sunt înregistrate ca cheltuială la calculul profitului sau pierderii nete din contabilitatea financiară. (2) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entităţi constitutive se ajustează cu valoarea următoarelor elemente pentru a stabili profitul sau pierderea calificată: a) cheltuieli nete cu impozitele; b) dividende excluse; c) câştiguri sau pierderi de capital excluse; d) câştiguri sau pierderi incluse în temeiul metodei reevaluării; e) câştiguri sau pierderi din cedarea activelor şi pasivelor excluse în conformitate cu art. 39; f) câştiguri sau pierderi din diferenţe de curs valutar asimetrice; g) cheltuieli nedeductibile; h) erori dintr-o perioadă precedentă şi modificări ale principiilor contabile; şi i) cheltuieli cu pensiile angajate. (3) În cazul unei sume plătite drept compensare pe bază de acţiuni, prin opţiunea entităţii constitutive care depune declaraţia, o entitate constitutivă poate înlocui suma înregistrată în contabilitate, drept cost sau cheltuială care a fost acceptată la deducere la calculul rezultatului fiscal, acolo unde aceasta îşi are sediul, cu suma care a fost plătită drept compensare pe bază de acţiuni. În cazul în care opţiunea de a utiliza pachetul de opţiuni pe acţiuni nu a fost exercitată, costul sau cheltuiala cu compensarea pe bază de acţiuni care a fost dedusă din profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entităţii constitutive pentru calculul profitului său sau al pierderii sale calificate pentru toate exerciţiile financiare precedente se include în exerciţiul financiar în care opţiunea pe acţiuni a expirat. În cazul în care o parte din valoarea costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acţiuni a fost înregistrată în contabilitatea entităţii constitutive în exerciţiile financiare precedente exerciţiului financiar în care se face opţiunea, o sumă egală cu diferenţa dintre valoarea totală a costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acţiuni care a fost dedusă pentru calculul profitului sau al pierderii calificate din exerciţiile financiare anterioare şi valoarea totală a costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acţiuni care ar fi fost dedusă pentru calculul profitului sau al pierderii sale calificate în exerciţiile financiare precedente respective dacă s-ar fi făcut această opţiune în exerciţiile financiare respective, se include în calculul profitului sau al pierderii calificate a entităţii constitutive pentru exerciţiul financiar respectiv. Exercitarea opţiunii se realizează în conformitate cu art. 49 alin. (1) şi se aplică în mod consecvent tuturor entităţilor constitutive care au sediul în aceeaşi jurisdicţie pentru anul în care se face opţiunea şi pentru toate exerciţiile financiare ulterioare. În exerciţiul financiar în care opţiunea este revocată, valoarea costurilor sau cheltuielilor neplătite cu compensarea pe bază de acţiuni deduse în temeiul opţiunii care depăşesc cheltuielile înregistrate în contabilitate se include la calculul profitului sau pierderii calificate a entităţii constitutive. (4) Orice tranzacţie între entităţile constitutive care au sediul în jurisdicţii diferite care nu este înregistrată cu aceeaşi sumă în contabilitatea ambelor entităţi constitutive sau care nu este conformă cu principiul valorii de piaţă se ajustează astfel încât să corespundă cu aceeaşi sumă şi să fie conformă cu principiul valorii de piaţă. Pierderea rezultată dintr-o vânzare sau dintr-un alt transfer de active între două entităţi constitutive care au sediul în aceeaşi jurisdicţie care nu este conformă cu principiul valorii de piaţă, dacă respectiva pierdere este inclusă la calculul profitului sau pierderii calificate, se ajustează conform principiului valorii de piaţă. În sensul prezentului alineat, principiul valorii de piaţă reprezintă principiul conform căruia tranzacţiile dintre entităţile constitutive ar fi efectuate în funcţie de condiţiile care ar fi fost obţinute între întreprinderi independente în cadrul unor tranzacţii comparabile şi în circumstanţe comparabile. Nu se fac ajustări atunci când astfel de ajustări ar determina o dublă impozitare sau o dublă neimpunere în conformitate cu regulile prezentei legi. (5) Creditele fiscale rambursabile calificate astfel cum sunt definite la art. 6 pct. 2 sunt tratate ca venit la calculul profitului sau pierderii calificate a unei entităţi constitutive. Creditele fiscale rambursabile necalificate nu sunt tratate ca venit pentru calculul profitului sau pierderii calificate a unei entităţi constitutive. (6) Prin opţiunea entităţii constitutive care depune declaraţia, câştigurile şi pierderile aferente activelor şi pasivelor care fac obiectul contabilizării la valoare justă sau contabilizării deprecierii în situaţiile financiare consolidate pentru un exerciţiu financiar pot fi determinate pe baza principiului realizării pentru calculul profitului sau al pierderii calificate. Câştigurile sau pierderile care rezultă din aplicarea principiilor contabilităţii la valoarea justă sau a înregistrării în contabilitate a deprecierii unui activ sau a unui pasiv sunt excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate a unei entităţi constitutive. Valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii în scopul determinării unui câştig sau a unei pierderi este valoarea netă contabilă, ajustată cu amortizarea, la momentul dobândirii activului sau al angajării datoriei sau în prima zi a exerciţiului financiar în care a avut loc opţiunea, luându-se în considerare data cea mai recentă. Opţiunea se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1) şi se aplică tuturor entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia în care se exercită opţiunea, cu excepţia cazului în care entitatea constitutivă care depune declaraţia optează să limiteze alegerea la imobilizările corporale ale entităţilor constitutive sau la entităţi de investiţii. În exerciţiul financiar în care opţiunea este revocată, o sumă egală cu diferenţa dintre valoarea justă a activului sau a datoriei şi valoarea netă contabilă a activului, ajustată cu amortizarea, sau a datoriei în prima zi a exerciţiului financiar în care se face revocarea determinată în temeiul opţiunii se include, în cazul în care valoarea justă depăşeşte valoarea contabilă, sau este dedusă, în cazul în care valoarea contabilă depăşeşte valoarea justă, la calculul profitului sau al pierderii calificate a entităţilor constitutive. (7) Prin exercitarea opţiunii de către entitatea constitutivă care depune declaraţia, profitul sau pierderea calificate a unei entităţi constitutive care are sediul într-o jurisdicţie care rezultă din cedarea unor imobilizări corporale locale situate în jurisdicţia respectivă de către entitatea constitutivă respectivă unor terţi, alţii decât un membru al grupului, pentru un exerciţiu financiar, poate fi ajustată astfel cum se prevede în prezentul alineat. În sensul prevederilor prezentului alineat, imobilizările corporale locale sunt bunuri imobile situate în aceeaşi jurisdicţie la fel ca entitatea constitutivă. Câştigul net obţinut din cedarea de imobilizări corporale locale, în cursul exerciţiului financiar în care are loc opţiunea, se compensează în raport cu orice pierdere netă a unei entităţi constitutive care are sediul în jurisdicţia respectivă, care rezultă din cedarea de imobilizări corporale locale, în exerciţiul financiar în cursul căruia a avut loc opţiunea şi în cursul celor patru exerciţii financiare anterioare exerciţiului financiar respectiv, denumită perioada de cinci ani. Câştigul net se compensează mai întâi în raport cu pierderea netă, dacă există, care a survenit în cel mai recent exerciţiu financiar din perioada de cinci ani. Orice valoare reziduală a câştigului net se reportează şi se compensează în raport cu orice pierdere netă apărută în exerciţiile financiare ulterioare din perioada de cinci ani. Orice valoare reziduală a câştigului net care rămâne se repartizează în mod egal pe perioada de cinci ani pentru calculul profitului sau al pierderii calificate a fiecărei entităţi constitutive care are sediul în jurisdicţia respectivă, care a realizat un câştig net din cedarea de imobilizări corporale locale, în exerciţiul financiar în care se exercită opţiunea. Valoarea reziduală a câştigului net alocată unei entităţi constitutive este proporţională cu câştigul net al entităţii constitutive împărţit la câştigul net al tuturor entităţilor constitutive. În cazul în care nicio entitate constitutivă dintr-o jurisdicţie nu a realizat un câştig net din cedarea de imobilizări corporale locale, în exerciţiul financiar în care se exercită opţiunea, valoarea reziduală a câştigului net se alocă în mod egal fiecărei entităţi constitutive din jurisdicţia respectivă şi se repartizează în mod egal pe parcursul perioadei de cinci ani la calculul profitului sau al pierderii calificate a fiecăreia dintre entităţile constitutive respective. Orice ajustare în temeiul prevederilor prezentului alineat pentru exerciţiile financiare precedente exerciţiului financiar în care se exercită opţiunea face obiectul unor ajustări în conformitate cu art. 33 alin. (1). Opţiunea se exercită anual în conformitate cu art. 49 alin. (2). (8) Orice cheltuială legată de un acord de finanţare prin care una sau mai multe entităţi constitutive acordă credite uneia sau mai multor entităţi constitutive ale aceluiaşi grup sau investeşte în alt mod în acestea, denumit acord de finanţare intragrup, nu se ia în considerare la calculul profitului sau al pierderii calificate unei entităţi constitutive, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) entitatea constitutivă are sediul într-o jurisdicţie cu un nivel redus de impozitare sau într-o jurisdicţie în care ar fi fost impozitată la un nivel redus dacă cheltuiala nu ar fi fost înregistrată în contabilitate de entitatea constitutivă; b) se poate anticipa în mod rezonabil că, pe durata preconizată a acordului de finanţare intragrup, acordul de finanţare intragrup creşte valoarea cheltuielilor luate în considerare la calculul profitului sau al pierderii calificate a entităţii constitutive respective, fără a avea ca rezultat o creştere proporţională a profitului impozabil al entităţii constitutive care acordă creditul, denumită în continuare contrapartea; c) contrapartea are sediul într-o jurisdicţie care nu este o jurisdicţie cu un nivel redus de impozitare sau într-o jurisdicţie care nu aplică un nivel redus de impozitare şi venitul aferent cheltuielilor nu ar fi fost înregistrat în contabilitate de către contraparte. (9) O societate-mamă finală poate opta să aplice tratamentul contabil consolidat pentru a elimina veniturile, cheltuielile, câştigurile şi pierderile din tranzacţii între entităţile constitutive care au sediul în aceeaşi jurisdicţie şi care sunt incluse într-un grup de consolidare fiscală în scopul calculării profitului net sau a pierderii nete calificate a entităţilor constitutive respective. Opţiunea se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1). În exerciţiul financiar în care opţiunea este exercitată sau revocată, se realizează ajustări corespunzătoare astfel încât elementele profitului sau ale pierderii calificate să nu fie luate în considerare de mai multe ori sau să fie omise ca urmare a exercitării opţiunii ori a revocării acesteia. (10) O societate de asigurări exclude din calculul profitului său sau al pierderii sale calificate orice sumă recuperată de la deţinătorii de poliţe pentru impozitele plătite de societatea de asigurări în legătură cu randamentele deţinătorilor de poliţe de asigurare. O societate de asigurări include în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate orice randament pentru deţinătorii de poliţe de asigurare care nu este reflectat în profitul său net sau în pierderea sa netă contabilă, în măsura în care creşterea sau reducerea corespunzătoare a datoriei faţă de deţinătorii de poliţe de asigurare se reflectă în profitul său net sau în pierderea sa netă contabilă. (11) Orice sumă care este recunoscută ca o reducere a capitalurilor proprii ale unei entităţi constitutive şi care este rezultatul distribuirilor efectuate sau datorate în legătură cu un instrument emis de entitatea constitutivă respectivă în conformitate cu cerinţele de reglementare prudenţială, calificat ca reprezentând „fonduri proprii de nivel 1 suplimentar“, este tratată drept cheltuială la calculul profitului său sau al pierderii sale calificate. Orice sumă care este recunoscută ca o creştere a capitalurilor proprii ale unei entităţi constitutive şi care este rezultatul distribuirilor primite sau care urmează să fie primite în legătură cu fonduri proprii de nivel 1 suplimentar deţinute de entitatea constitutivă este inclusă în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate. (12) O entitate constitutivă care depune declaraţia poate opta să excludă profiturile atribuibile anulării de datorii din calculul profitului sau pierderii calificate al/a unei entităţi constitutive, în cazul procedurilor de insolvenţă sau faliment, când unul sau mai mulţi creditori sunt persoane neafiliate cu debitorul şi se poate aprecia în mod rezonabil că debitorul va intra în faliment în următoarele 12 luni sau când datoriile debitorului depăşesc valoarea de piaţă a activelor determinată înainte de anularea datoriilor. (13) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b), pentru asigurările de tip unit-linked, cheltuielile aferente dividendelor excluse se adaugă la calculul profitului sau pierderii calificate. În cazul în care o modificare a rezervelor tehnice a unei companii de asigurări corespunde din punct de vedere economic cu un dividend exclus, net de comisionul de administrare a investiţiei, pentru un titlu de valoare deţinut în numele unui deţinător de poliţă, modificarea rezervelor tehnice de asigurare nu este considerată element similar cheltuielilor la calculul profitului sau pierderii calificate. O entitate constitutivă care depune declaraţia poate opta pe o perioadă de cinci ani pentru fiecare entitate constitutivă de a include la calculul profitului sau pierderii calificate toate dividendele cu privire la participaţiile de portofoliu, indiferent dacă acestea sunt participaţii de portofoliu pe termen scurt. (14) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. c), pentru asigurările de tip unit-linked, cheltuielile aferente câştigului sau pierderii de capital exclusă se adaugă la calculul profitului sau pierderii calificate. O entitate constitutivă care depune declaraţia poate opta pe o perioadă de cinci ani de a trata câştigul sau pierderea din diferenţe de curs valutar ca un câştig sau pierdere de capital exclusă. ART. 21 Excluderea profiturilor obţinute din transportul maritim internaţional (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) profit obţinut din transportul maritim internaţional - profitul net obţinut de o entitate constitutivă din următoarele activităţi, cu condiţia ca transportul să nu fie efectuat pe căile navigabile interioare în aceeaşi jurisdicţie: (i) transportul de călători sau de mărfuri pe nave în cadrul traficului internaţional, indiferent dacă nava este deţinută, închiriată sau altfel pusă la dispoziţia entităţii constitutive; (ii) transportul de călători sau de mărfuri pe nave în cadrul traficului internaţional, în temeiul acordurilor de navlosire a sloturilor; (iii) închirierea unei nave care urmează să fie utilizată pentru transportul de călători sau de mărfuri în traficul internaţional, în regim charter, cu dotări şi echipaj complet şi alimentată integral; (iv) închirierea unei nave utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în cadrul traficului internaţional, în regim de navlosire a navelor nude, către o altă entitate constitutivă; (v) participarea la o asociere, la o întreprindere comună sau la o agenţie internaţională de exploatare pentru transportul de călători sau de mărfuri pe cale navală în traficul internaţional; şi (vi) vânzarea unei nave utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în traficul internaţional, cu condiţia ca nava să fi fost deţinută pentru a fi utilizată de entitatea constitutivă pentru o perioadă de cel puţin un an; b) profit auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional - profitul net obţinut de o entitate constitutivă din următoarele activităţi, cu condiţia ca acestea să fie efectuate în principal în legătură cu transportul de călători sau de mărfuri cu nave în trafic internaţional: (i) închirierea unei nave, în regim de navlosire a navelor nude, către o altă întreprindere maritimă care nu este o entitate constitutivă, cu condiţia ca durata navlosirii să nu depăşească trei ani; (ii) vânzarea de bilete emise de alte întreprinderi de transport maritim pentru porţiunea internă a unei curse internaţionale; (iii) închirierea şi depozitarea pe termen scurt a containerelor sau taxe de reţinere pentru returnarea cu întârziere a containerelor; (iv) furnizarea de servicii pentru alte întreprinderi de transport maritim de către ingineri, personalul de întreţinere, manipulatorii de mărfuri, personalul de alimentaţie publică şi personalul din cadrul serviciilor pentru clienţi; şi (v) profit din investiţii, în cazul în care investiţia care generează profitul este realizată ca parte integrantă a desfăşurării activităţii de exploatare a navelor în traficul internaţional. (2) Profitul obţinut din transportul maritim internaţional şi profitul auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional ale unei entităţi constitutive sunt excluse din calculul profitului său sau al pierderii sale calificate, cu condiţia ca entitatea constitutivă să demonstreze că gestionarea strategică sau comercială a tuturor navelor în cauză este efectiv desfăşurată din jurisdicţia în care are sediul entitatea constitutivă. (3) În cazul în care din calculul profitului din transportul maritim internaţional sau al profitului auxiliar calificat din transportul maritim internaţional ale unei entităţi constitutive rezultă o pierdere, această pierdere trebuie exclusă din calculul profitului sau al pierderii calificate a entităţii constitutive. (4) Profitul auxiliar calificat agregat obţinut din transportul maritim internaţional al tuturor entităţilor constitutive care au sediul într-o jurisdicţie nu depăşeşte 50% din profitul obţinut din transportul maritim internaţional al acestor entităţi constitutive. (5) Costurile suportate de o entitate constitutivă care pot fi atribuite în mod direct activităţilor sale de transport maritim internaţional enumerate la alin. (1) lit. a) şi activităţilor auxiliare de transport maritim internaţional calificate enumerate la alin. (1) lit. b) se alocă acestor activităţi în scopul calculării profitului net obţinut din transportul maritim internaţional şi a profitului auxiliar net calificat obţinut din transportul maritim internaţional al entităţii constitutive. Costurile suportate de o entitate constitutivă care rezultă în mod indirect din activităţile sale de transport maritim internaţional şi din activităţile auxiliare de transport maritim internaţional calificate se deduc din veniturile entităţii constitutive obţinute din astfel de activităţi în scopul calculării profitului obţinut din transportul maritim internaţional şi a profitului auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional al entităţii constitutive pe baza veniturilor sale obţinute din astfel de activităţi, proporţional cu veniturile sale totale. (6) Costurile directe şi indirecte atribuite profitului unei entităţi constitutive obţinut din transportul maritim internaţional şi profitului auxiliar calificat obţinut din transportul maritim internaţional în conformitate cu alin. (5) sunt excluse de la calculul profitului sau al pierderii calificate. ART. 22 Alocarea profitului sau a pierderii calificate între o entitate principală şi un sediu permanent (1) În cazul în care o entitate constitutivă este un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. a), b) sau c), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară este profitul net sau pierderea netă reflectat/ă în situaţiile financiare individuale/raportările contabile ale sediului permanent respectiv. În cazul în care un sediu permanent nu are situaţii financiare separate/raportările contabile, profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară este suma care ar fi fost reflectată în situaţiile sale financiare individuale/ raportările contabile dacă acestea ar fi fost întocmite în mod independent şi în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale. (2) În cazul în care o entitate constitutivă corespunde definiţiei unui sediu permanent prevăzută la art. 6 pct. 34 lit. a) sau b), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară se ajustează pentru a reflecta numai sumele şi elementele de profit şi cheltuieli care îi pot fi atribuite în conformitate cu Convenţia de evitare a dublei impuneri aplicabilă sau conform titlului II, capitolul III - Aspecte fiscale internaţionale din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu legislaţia internă a jurisdicţiei în care are sediul, indiferent de valoarea profiturilor supuse impozitării şi de valoarea cheltuielilor deductibile în jurisdicţia respectivă. În cazul în care o entitate constitutivă corespunde definiţiei sediului permanent de la art. 6 pct. 34 lit. c), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară se ajustează pentru a reflecta numai sumele şi elementele de profit şi cheltuieli care i-ar fi fost atribuite în conformitate cu prevederile art. 7 din Convenţia-model a OCDE. (3) În cazul în care o entitate constitutivă corespunde definiţiei sediului permanent de la art. 6 pct. 34 lit. d), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară se calculează pe baza sumelor şi elementelor de profit care sunt scutite în jurisdicţia în care are sediul entitatea principală şi care pot fi atribuite operaţiunilor desfăşurate în afara jurisdicţiei respective şi a sumelor şi elementelor de cheltuieli care nu sunt deduse fiscal în jurisdicţia în care are sediul entitatea principală şi care pot fi atribuite unor astfel de operaţiuni. (4) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unui sediu permanent nu se ia în considerare la determinarea profitului sau a pierderii calificate a entităţii principale, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (5). (5) O pierdere calificată a unui sediu permanent este tratată drept cheltuială a entităţii principale la calculul profitului său sau a pierderii sale calificate în măsura în care pierderea sediului permanent este deductibilă la calculul profitului naţional impozabil al respectivei entităţi principale şi nu este dedusă dintr-un element al profitului naţional impozabil care este supus impozitării în temeiul legislaţiei atât a jurisdicţiei entităţii principale, cât şi a jurisdicţiei sediului permanent. Profitul calificat obţinut ulterior de sediul permanent este tratat ca profit calificat al entităţii principale până la valoarea pierderii calificate care a fost tratată anterior drept cheltuială a entităţii principale. ART. 23 Alocarea profitului sau a pierderii calificate a unei entităţi transparente (1) Din profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entităţi constitutive care este o entitate transparentă se scade suma alocabilă proprietarilor săi care nu sunt entităţi din grup şi care deţin participaţii în capitalurile proprii într-o astfel de entitate transparentă în mod direct sau prin intermediul unui lanţ de entităţi transparente din punct de vedere fiscal, cu excepţia cazului în care: a) entitatea transparentă este o societate-mamă finală; sau b) entitatea transparentă este deţinută, direct sau prin intermediul unui lanţ de entităţi transparente din punct de vedere fiscal, de către o astfel de societate-mamă finală, astfel cum se menţionează la lit. a). (2) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entităţi constitutive care este o entitate transparentă se reduce cu profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară alocată unei alte entităţi constitutive. (3) În cazul în care o entitate transparentă îşi desfăşoară activitatea integral sau parţial prin intermediul unui sediu permanent, profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară, care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (1), se alocă respectivului sediu permanent în conformitate cu prevederile art. 22. (4) În cazul în care o entitate transparentă nu este societatea-mamă finală, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entităţii transparente, care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (1) şi (3), se alocă entităţilor sale constitutive proprietare în conformitate cu participaţiile în capitalurile proprii în entitatea transparentă. (5) În cazul în care o entitate transparentă este o entitate transparentă fiscal care este societatea-mamă finală sau o entitate hibridă inversată, orice profit net sau pierdere netă din contabilitatea financiară a entităţii transparente, care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (1) şi (3), se alocă societăţii-mamă finale sau entităţii hibride inversate. (6) Dispoziţiile alin. (3)-(5) se aplică separat pentru fiecare participaţie în capitalurile proprii în entitatea transparentă. CAP. V Calculul impozitelor acoperite ajustate ART. 24 Impozitele acoperite (1) Impozitele acoperite ale unei entităţi constitutive cuprind: a) impozitele înregistrate în contabilitatea unei entităţi constitutive în ceea ce priveşte venitul sau profitul său ori cota sa din venitul sau profitul unei entităţi constitutive în care aceasta deţine o participaţie în capitalurile proprii; b) impozitele pe profiturile distribuite, distribuirile preconizate ale profitului şi cheltuielile care nu au legătură cu activitatea comercială, impuse în cadrul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor; c) impozitele care substituie impozitul pe profit general aplicabil; şi d) impozitele percepute în raport cu rezultatul reportat şi capitalurile proprii ale întreprinderilor, inclusiv impozitele pe componente multiple bazate pe profit şi capitaluri proprii. (2) Impozitele acoperite ale unei entităţi constitutive nu includ: a) impozitul suplimentar datorat de o entitate-mamă în conformitate cu o IIR calificată; b) impozitul suplimentar datorat de o entitate constitutivă în temeiul unui impozit naţional suplimentar; c) impozite care se atribuie unei ajustări efectuate de o entitate constitutivă ca urmare a aplicării unei UTPR calificate; d) impozitul de imputare rambursabil necalificat; şi e) impozitele plătite de o societate de asigurări în legătură cu randamentele pentru deţinătorii de poliţe de asigurare. (3) Impozitele acoperite în legătură cu orice câştig net sau pierdere netă care rezultă din cedarea de imobilizări corporale locale, astfel cum se menţionează la art. 20 alin. (7), în exerciţiul financiar în care se exercită opţiunea, sunt excluse din calculul impozitelor acoperite. ART. 25 Impozitele acoperite ajustate (1) Impozitele acoperite ajustate ale unei entităţi constitutive pentru un exerciţiu financiar se determină prin ajustarea sumei cheltuielilor actuale cu impozitele recunoscute în contul de profit şi pierdere, în ceea ce priveşte impozitele acoperite pentru exerciţiul financiar, cu: a) valoarea netă a majorărilor şi reducerilor aferentă impozitelor acoperite pentru exerciţiul financiar, astfel cum se prevede la alin. (2) şi (3); b) valoarea totală a ajustărilor impozitului amânat, astfel cum se prevede la art. 26; şi c) orice creştere sau reducere a impozitelor acoperite înregistrate în capitalurile proprii sau în alte elemente ale rezultatului global în legătură cu sumele incluse în calculul profitului sau al pierderii calificate care fac obiectul impozitării în temeiul regulilor fiscale naţionale. (2) Majorările impozitelor acoperite ale unei entităţi constitutive pentru exerciţiul financiar includ: a) orice valoare a impozitelor acoperite înregistrate în contabilitate drept cheltuială în profitul calculat înainte de impozitare; b) orice valoare a creanţei privind impozitul amânat asociată pierderii calificate, care a fost utilizată în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2); c) orice valoare a impozitelor acoperite legate de o situaţie fiscală incertă, excluse anterior în temeiul alin. (3) lit. d), care este plătită în exerciţiul financiar respectiv; şi d) orice valoare a creditului sau a rambursării în ceea ce priveşte un credit fiscal rambursabil calificat care a fost înregistrat ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitul. (3) Reducerile impozitelor acoperite ale unei entităţi constitutive pentru exerciţiul financiar includ: a) valoarea cheltuielilor curente cu impozitul în ceea ce priveşte profitul exclus din calculul profitului sau al pierderii calificate în conformitate cu capitolul IV; b) orice valoare a creditului sau a rambursării în ceea ce priveşte un credit fiscal rambursabil necalificat care nu a fost înregistrat ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitul; c) orice valoare a impozitelor acoperite rambursate sau creditate către o entitate constitutivă care nu au fost tratate ca o ajustare a cheltuielilor curente cu impozitul înregistrat în contabilitate, cu excepţia cazului în care se referă la un credit fiscal rambursabil calificat; d) valoarea cheltuielilor curente cu impozitul, care se referă la o situaţie fiscală incertă; şi e) orice valoare a cheltuielilor curente cu impozitul care nu se preconizează că vor fi plătite în termen de 3 ani de la sfârşitul exerciţiului financiar. (4) În scopul calculării impozitelor acoperite ajustate, în cazul în care o valoare a impozitului acoperit este descrisă la mai multe puncte de la alin. (1)-(3), aceasta este luată în considerare o singură dată. (5) În cazul în care, pentru un exerciţiu financiar, o entitate constitutivă care are sediul în România nu înregistrează profit net calificat, iar valoarea impozitelor acoperite ajustate este negativă şi mai mică decât o sumă egală cu pierderea netă calificată înmulţită cu cota minimă de impozitare, impozite denumite în continuare impozite acoperite ajustate estimate, suma egală cu diferenţa dintre valoarea impozitelor acoperite ajustate şi valoarea impozitelor acoperite ajustate estimate este tratată drept impozit suplimentar adiţional pentru exerciţiul financiar respectiv. Valoarea impozitului suplimentar adiţional se alocă fiecărei entităţi constitutive care are sediul în România, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3). ART. 26 Valoarea totală a ajustării impozitului amânat (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) datorie înregistrată neacceptată: (i) orice variaţie a cheltuielilor cu impozitul amânat înregistrate în contabilitatea unei entităţi constitutive care se referă la o poziţie fiscală incertă; şi (ii) orice variaţie a cheltuielilor cu impozitul amânat înregistrate în contabilitatea unei entităţi constitutive care se referă la distribuirile de la o entitate constitutivă; b) datorie înregistrată nerecuperată - orice creştere a unei datorii privind impozitul amânat înregistrate în contabilitatea unei entităţi constitutive pentru un exerciţiu financiar, care nu se estimează că va fi plătită în termenul prevăzut la alin. (7) şi pentru care entitatea constitutivă care depune declaraţia optează anual, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (2), să nu o includă în valoarea totală a ajustării impozitului amânat pentru acest exerciţiu financiar. (2) În cazul în care cota de impozitare aplicată în scopul calculării cheltuielii cu impozitul amânat este egală sau mai mică decât cota minimă de impozitare, valoarea totală a ajustării impozitului amânat care trebuie adăugată la impozitele acoperite ajustate ale unei entităţi constitutive pentru un exerciţiu financiar în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) este cheltuiala cu impozitul amânat înregistrată în contabilitate cu privire la impozitele acoperite, sub rezerva ajustărilor în temeiul alin. (3)-(6). În cazul în care cota de impozitare aplicată în scopul calculării cheltuielii cu impozitul amânat este mai mare decât cota minimă de impozitare, valoarea totală a ajustării impozitului amânat care trebuie adăugată la impozitele acoperite ajustate ale unei entităţi constitutive pentru un exerciţiu financiar în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) este cheltuiala cu impozitul amânat înregistrată în contabilitate cu privire la impozitele acoperite recalculată la cota minimă de impozitare, sub rezerva ajustărilor în temeiul alin. (3)-(6). (3) Valoarea totală a ajustării impozitului amânat se majorează cu: a) orice valoare a datoriei înregistrată neacceptată sau a datoriei înregistrată nerecuperată plătită în cursul exerciţiului financiar; şi b) orice valoare a datoriei privind impozitul amânat recuperată, determinată într-un exerciţiu financiar precedent, care a fost plătită în cursul exerciţiului financiar. (4) În cazul în care, pentru un exerciţiu financiar, o creanţă privind impozitul amânat asociată unei pierderi nu este recunoscută în contabilitate deoarece criteriile de recunoaştere nu sunt îndeplinite, valoarea totală a ajustării impozitului amânat se reduce cu valoarea care ar fi redus valoarea totală a ajustării impozitului amânat dacă ar fi fost angajată o creanţă privind impozitul amânat asociată unei pierderi pentru exerciţiul financiar respectiv. (5) Valoarea totală a ajustării impozitului amânat nu include: a) valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat în ceea ce priveşte elementele excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate în conformitate cu capitolul IV; b) valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat în ceea ce priveşte datoria angajată nedeductibilă şi datoria angajată nerecuperată; c) impactul unei ajustări a evaluării sau al unei ajustări de recunoaştere contabilă cu privire la o creanţă privind impozitul amânat; d) valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat care rezultă dintr-o reevaluare în ceea ce priveşte o modificare a cotei naţionale de impozitare aplicabile; şi e) valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat în ceea ce priveşte generarea şi utilizarea creditelor fiscale. Această prevedere nu se aplică pentru creanţele cu impozitul amânat aferente unor pierderi reportate. (6) În cazul în care o creanţă privind impozitul amânat, care poate fi atribuită unei pierderi calificate a unei entităţi constitutive, a fost înregistrată pentru un exerciţiu financiar la o cotă mai mică decât cota minimă de impozitare, aceasta poate fi recalculată la cota minimă de impozitare în exerciţiul financiar în care creanţa privind impozitul amânat se utilizează, în cazul în care contribuabilul poate demonstra că creanţa privind impozitul amânat poate fi atribuită unei pierderi calificate. În cazul în care o creanţă privind impozitul amânat este majorată, valoarea totală a ajustării impozitului amânat se reduce în consecinţă. (7) O datorie privind impozitul amânat care nu este reluată şi a cărei valoare nu este plătită în cursul următoarelor cinci exerciţii financiare trebuie recuperată în măsura în care a fost luată în considerare în valoarea totală a ajustării impozitului amânat a unei entităţi constitutive. Valoarea datoriei privind impozitul amânat recuperate, determinată pentru exerciţiul financiar curent, este tratată ca o reducere a impozitelor acoperite din al cincilea exerciţiu financiar precedent celui curent, iar cota de impozitare efectivă şi impozitul suplimentar aferent acestui exerciţiu financiar se recalculează în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1). Datoria privind impozitul amânat recuperată pentru exerciţiul financiar curent este valoarea creşterii din categoria datoriei privind impozitul amânat care a fost inclusă în valoarea totală a ajustării impozitului amânat în cel de al cincilea exerciţiu financiar precedent celui curent care nu a fost reluată până la sfârşitul ultimei zile a exerciţiului financiar curent. (8) Prin excepţie de la alin. (7), în cazul în care o datorie privind impozitul amânat este o datorie înregistrată aferentă unei excepţii de la regula de includere ulterioară, aceasta nu poate fi recuperată chiar dacă nu este reluată sau plătită în următorii cinci ani. O datorie angajată aferentă unei excepţii de la regula de includere ulterioară este valoarea cheltuielilor cu impozitul înregistrate care poate fi atribuită variaţiilor la nivelul datoriilor asociate privind impozitul amânat, în ceea ce priveşte următoarele elemente: a) ajustări pentru recuperarea costurilor aferente imobilizărilor corporale; b) costul unei licenţe sau al unui acord similar din partea unui guvern pentru utilizarea bunurilor imobile sau exploatarea resurselor naturale care implică investiţii semnificative în imobilizări corporale; c) cheltuieli de cercetare şi dezvoltare; d) cheltuieli de dezafectare şi de remediere; e) contabilizarea la valoarea justă a câştigurilor nete nerealizate; f) câştiguri nete din cursul de schimb valutar; g) costuri de achiziţie amânate aferente provizioanelor tehnice de asigurare şi poliţelor de asigurare; h) câştiguri din vânzarea de bunuri corporale situate în aceeaşi jurisdicţie precum entitatea constitutivă care sunt reinvestite în bunuri corporale în aceeaşi jurisdicţie; şi i) sumele suplimentare angajate ca urmare a modificărilor principiului contabil în ceea ce priveşte elementele enumerate la lit. a)-h). ART. 27 Opţiunea pierderii calificate (1) Prin excepţie de la prevederile art. 26, o entitate constitutivă care depune declaraţia poate stabili pierderea calificată pentru o jurisdicţie în conformitate cu care o creanţă asociată privind impozitul amânat unei pierderi calificate se determină pentru fiecare exerciţiu financiar în care există o pierdere netă calificată în jurisdicţia respectivă. În acest scop, creanţa privind impozitul amânat asociată pierderii calificate este egală cu pierderea netă calificată pentru un exerciţiu financiar pentru jurisdicţie înmulţită cu cota minimă de impozitare. Nu se stabilesc pierderi calificate pentru o jurisdicţie care dispune de un sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor, astfel cum este definit la art. 44. (2) Creanţa privind impozitul amânat asociată unei pierderi calificate determinată în conformitate cu alin. (1) se utilizează în orice exerciţiu financiar ulterior în care există un profit net calificat pentru jurisdicţie cu o valoare egală cu profitul net calificat înmulţit cu cota minimă de impozitare sau, dacă valoarea respectivă este mai redusă, cu valoarea care este disponibilă a creanţei privind impozitul amânat asociate pierderii calificate. (3) Creanţa privind impozitul amânat asociată pierderii calificate în conformitate cu alin. (1) se reduce cu valoarea utilizată pentru un exerciţiu financiar, iar soldul se reportează în exerciţiile financiare ulterioare. (4) În cazul în care se revocă opţiunea pierderii calificate, creanţa rămasă privind impozitul amânat asociată pierderii calificate se reduce la zero începând cu prima zi a primului exerciţiu financiar în care se stabileşte că opţiunea pierderii calificate nu mai este aplicabilă. Ulterior, creanţele şi pasivele privind impozitul amânat pentru jurisdicţie, dacă există, vor fi luate în considerare ca şi cum ar fi fost calculate conform prevederilor art. 26 şi 51 pentru anul fiscal anterior. (5) Stabilirea pierderii calificate se depune împreună cu prima declaraţie informativă privind impozitul suplimentar prevăzută la art. 48 a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni în primul an fiscal în care grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni are o entitate constitutivă situată în jurisdicţia pentru care se face opţiunea. (6) În cazul în care o entitate transparentă care este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni optează pentru utilizarea pierderii calificate în temeiul prevederilor prezentului articol, creanţa privind impozitul amânat asociată pierderii calificate se calculează prin raportare la pierderea calificată a entităţii transparente după reducerea efectuată în temeiul art. 42 alin. (3). ART. 28 Alocarea specifică a impozitelor acoperite datorate de anumite tipuri de entităţi constitutive (1) Unui sediu permanent i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite care sunt recunoscute în contabilitatea unei entităţi constitutive şi care se referă la profitul sau pierderea calificată a sediului permanent respectiv. (2) Entităţii constitutive proprietare i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite care sunt recunoscute în contabilitatea unei entităţi transparente fiscal şi care se referă la profitul calificat sau la pierderea calificată alocată acelei entităţi constitutive proprietare în conformitate cu art. 23 alin. (4). (3) Unei entităţi constitutive i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite recunoscute în contabilitatea entităţilor sale constitutive proprietare direct sau indirect în cadrul unui regim fiscal al societăţilor străine controlate, asupra părţii lor din profitul societăţii străine controlate. (4) Unei entităţi constitutive care este o entitate hibridă i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite recunoscute în contabilitatea entităţii constitutive proprietare şi care se referă la profitul calificat al entităţii hibride. O entitate hibridă reprezintă o entitate tratată ca o persoană separată în scopul impozitării profiturilor în jurisdicţia în care are sediul, dar ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal în jurisdicţia în care este situat proprietarul său. (5) Unei entităţi constitutive care a efectuat o distribuire în cursul exerciţiului financiar i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite angajate în situaţiile financiare ale entităţilor sale constitutive proprietare direct pentru o astfel de distribuire. (6) O entitate constitutivă, căreia i-au fost alocate impozite acoperite în temeiul alin. (3) şi (4) în ceea ce priveşte veniturile pasive, cuprinde aceste impozite acoperite, în impozitele sale acoperite ajustate, într-o sumă egală cu impozitele acoperite alocate pentru astfel de venituri pasive. Prin excepţie, entitatea constitutivă include în impozitele acoperite ajustate valoarea rezultată din înmulţirea procentului impozitului suplimentar pentru jurisdicţie cu valoarea venitului pasiv al entităţii constitutive care este inclus în cadrul unui regim fiscal al societăţilor străine controlate sau al unei reguli de transparenţă fiscală în cazul în care rezultatul este mai mic decât valoarea determinată potrivit prevederilor prezentului alineat. Procentul impozitului suplimentar se determină fără a lua în considerare impozitele care urmează să fie transferate către filială în conformitate cu regimul fiscal al societăţilor străine controlate sau regula de transparenţă fiscală. Orice impozit acoperit al entităţii constitutive proprietare suportat în legătură cu veniturile pasive rămase după aplicarea dispoziţiilor prezentului alineat nu se repartizează în conformitate cu alin. (3) şi (4). În sensul prezentului alineat, veniturile pasive cuprind următoarele elemente de venit incluse în profitul calificat, în măsura în care o entitate constitutivă proprietară a fost supusă impozitării în temeiul unui regim fiscal al societăţilor străine controlate sau ca urmare a unei participaţii în capitalurile proprii într-o entitate hibridă: a) un dividend sau echivalente ale dividendelor; b) dobânzi sau echivalente ale dobânzilor; c) chirii; d) redevenţe; e) anuităţi; sau f) câştiguri nete din bunuri imobile de tipul celor care generează veniturile descrise la lit. a)-e). (7) În cazul în care profitul calificat al unui sediu permanent este tratat ca profit calificat al entităţii principale în conformitate cu art. 22 alin. (5), orice impozit acoperit care rezultă în jurisdicţia în care este situat sediul permanent şi care este asociat cu astfel de venituri este tratat ca impozit acoperit al entităţii principale pentru o sumă care nu depăşeşte aceste profituri înmulţită cu cota cea mai mare de impozitare a profiturilor curente din jurisdicţia în care are sediul entitatea principală. ART. 29 Ajustări ulterioare declarării şi modificări ale cotei de impozitare (1) În cazul în care o entitate constitutivă înregistrează o ajustare a impozitelor sale acoperite pentru un exerciţiu financiar precedent în contabilitate, rectificarea respectivă este tratată ca o ajustare a impozitelor acoperite în exerciţiul financiar în care are loc ajustarea, cu excepţia cazului în care ajustarea se referă la un exerciţiu financiar în care există o diminuare a impozitelor acoperite pentru jurisdicţie. În cazul în care există o diminuare a impozitelor acoperite care au fost cuprinse în impozitele acoperite ajustate ale entităţii constitutive pentru un exerciţiu financiar precedent, cota efectivă de impozitare şi impozitul suplimentar pentru respectivul exerciţiu financiar se recalculează în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) prin reducerea impozitelor acoperite ajustate cu valoarea reducerii impozitelor acoperite. Profitul calificat pentru exerciţiul financiar şi orice exerciţiu financiar precedent se ajustează în consecinţă. La momentul în care se exprimă opţiunea anuală a entităţii constitutive care depune declaraţia, în conformitate cu art. 49 alin. (2), poate opta în situaţia înregistrării unei diminuări nesemnificative a impozitelor acoperite să efectueze ajustarea acestor impozite acoperite în exerciţiul financiar în care se face ajustarea. O scădere nesemnificativă a impozitelor acoperite este o scădere a cifrelor agregate cu mai puţin de 1.000.000 euro a impozitelor acoperite ajustate determinate pentru jurisdicţie pentru exerciţiul financiar respectiv. (2) În cazul în care cota naţională de impozitare aplicabilă scade sub cota minimă de impozitare şi o astfel de reducere determină o cheltuială cu impozitul amânat, valoarea cheltuielii cu impozitul amânat rezultate este tratată ca o ajustare a datoriei entităţii constitutive cu impozitele acoperite care sunt luate în considerare în conformitate cu art. 25 pentru un exerciţiu financiar precedent. (3) În cazul în care o cheltuială cu impozitul amânat a fost luată în considerare la o cotă mai mică decât cota minimă de impozitare, iar cota de impozitare aplicabilă este ulterior majorată, valoarea cheltuielii cu impozitul amânat care rezultă din această creştere trebuie tratată în momentul plăţii ca o ajustare a datoriei unei entităţi constitutive privind impozitele acoperite solicitate la rambursare pentru un exerciţiu financiar precedent în conformitate cu art. 25. Ajustarea nu depăşeşte o sumă egală cu cheltuiala cu impozitul amânat recalculată la cota minimă de impozitare. (4) În cazul în care o sumă mai mare de 1.000.000 euro din suma datorată de o entitate constitutivă drept cheltuială curentă cu impozitul şi cuprinsă în impozitele acoperite ajustate pentru un exerciţiu financiar nu este plătită în termen de trei ani de la sfârşitul exerciţiului financiar respectiv, cota efectivă de impozitare şi impozitul suplimentar pentru exerciţiul financiar în care suma neplătită a fost solicitată ca impozit acoperit se recalculează în conformitate cu art. 33 alin. (1) prin excluderea acestei sume neplătite din impozitele acoperite ajustate. CAP. VI Calculul cotei efective de impozitare şi al impozitului suplimentar ART. 30 Determinarea cotei efective de impozitare (1) Cota efectivă de impozitare a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni se calculează, pentru fiecare exerciţiu financiar şi pentru fiecare jurisdicţie, cu condiţia să existe un profit net calificat în jurisdicţie, în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde impozitele acoperite ajustate ale entităţilor constitutive reprezintă suma impozitelor acoperite ajustate ale tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România sau în jurisdicţiile vizate, după caz, calculate în conformitate cu capitolul V. (2) Profitul net calificat sau pierderea netă calificată a entităţilor constitutive din România sau din jurisdicţia respectivă, după caz, pentru un exerciţiu financiar se determină după următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) profitul calificat al entităţilor constitutive reprezintă suma pozitivă, dacă este cazul, a profitului calificat al tuturor entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţie, calculat în conformitate cu capitolul IV; b) pierderile calificate ale entităţilor constitutive reprezintă suma pierderilor calificate ale tuturor entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţie, calculate în conformitate cu capitolul IV. (3) Impozitele acoperite ajustate şi profitul sau pierderea calificată ale entităţilor constitutive care sunt entităţi de investiţii sunt excluse din calculul cotei efective de impozitare în conformitate cu alin. (1) şi din calculul profitului net calificat în conformitate cu alin. (2). (4) Cota efectivă de impozitare a fiecărei entităţi constitutive apatride se calculează, pentru fiecare exerciţiu financiar, separat de cota efectivă de impozitare a tuturor celorlalte entităţi constitutive. ART. 31 Calculul impozitului suplimentar (1) În cazul în care cota efectivă de impozitare a entităţilor constitutive care au sediul în România sau în jurisdicţiile vizate este mai mică decât cota minimă de impozitare de 15% pentru un exerciţiu financiar, grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni calculează separat impozitul suplimentar pentru fiecare dintre entităţile sale constitutive care are profituri calificate cuprinse în calculul profitului net calificat al jurisdicţiei respective. Impozitul suplimentar se calculează la nivel de jurisdicţie. (2) Procentul impozitului suplimentar pentru un exerciţiu financiar este diferenţa pozitivă în puncte procentuale, dacă există, calculată în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde cota efectivă de impozitare este cota calculată în conformitate cu art. 30. (3) Impozitul suplimentar jurisdicţional pentru un exerciţiu financiar este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) impozitul suplimentar adiţional este valoarea impozitului determinată în conformitate cu art. 33 pentru exerciţiul financiar; b) impozitul suplimentar naţional este valoarea impozitului pentru un exerciţiu financiar calculat în conformitate cu capitolul III sau calculată pe baza regulilor impozitului suplimentar naţional calificat dintr-o jurisdicţie terţă. (4) Profitul excedentar pentru exerciţiul financiar prevăzut la alin. (3) este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) profitul net calificat este profitul calculat la nivel jurisdicţional în conformitate cu art. 30 alin. (2); b) excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică este suma calculată la nivel jurisdicţional în conformitate cu art. 32. (5) Impozitul suplimentar al unei entităţi constitutive pentru exerciţiul financiar curent se calculează în conformitate cu următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) profitul calificat al entităţii constitutive pentru o jurisdicţie pentru un exerciţiu financiar este profitul determinat în conformitate cu capitolul IV; b) profitul calificat agregat al tuturor entităţilor constitutive pentru o jurisdicţie pentru un exerciţiu financiar este suma profitului calificat al tuturor entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia respectivă pentru exerciţiul financiar. (6) În cazul în care impozitul suplimentar jurisdicţional rezultă dintr-o recalculare în temeiul art. 33 alin. (1) şi nu există un profit net calificat în jurisdicţia respectivă pentru exerciţiul financiar, impozitul suplimentar se alocă fiecărei entităţi constitutive utilizând formula prevăzută la alin. (5), pe baza profitului calificat al entităţilor constitutive în exerciţiile financiare pentru care se efectuează recalculările în temeiul art. 33 alin. (1). (7) Impozitul suplimentar al fiecărei entităţi constitutive apatride se calculează, pentru fiecare exerciţiu financiar, separat de impozitul suplimentar al tuturor celorlalte entităţi constitutive. (8) Pentru scăderea impozitului suplimentar naţional acesta trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite de comentariile la regulile-model ale OCDE. ART. 32 Excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) angajaţi eligibili înseamnă angajaţii cu normă întreagă sau cu timp parţial ai unei entităţi constitutive şi contractanţii independenţi care participă la activităţile obişnuite de exploatare ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni sub conducerea şi controlul grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni; b) costuri salariale eligibile înseamnă cheltuielile cu remunerarea angajaţilor, inclusiv salariile, alte drepturi de natură salarială şi alte cheltuieli care oferă angajatului un beneficiu personal direct şi separat, cum ar fi contribuţiile de asigurări de sănătate şi la sistemul de pensii, impozitele pe salarii, precum şi contribuţiile angajatorului la asigurările sociale; c) imobilizări corporale eligibile înseamnă: (i) imobilizările corporale situate în jurisdicţia respectivă; (ii) resurse naturale situate în jurisdicţia respectivă; (iii) dreptul unui locatar de a utiliza imobilizările corporale situate în jurisdicţia respectivă; şi (iv) o licenţă sau un acord similar din partea guvernului pentru utilizarea bunurilor imobile sau exploatarea resurselor naturale care implică investiţii semnificative în imobilizări corporale. (2) Excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică este opţională. (3) În cazul în care o entitate constitutivă care depune declaraţia unui grup de întreprinderi multinaţionale sau unui grup naţional de mari dimensiuni optează, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (2), să aplice pentru excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică pentru exerciţiul financiar, profitul net calificat pentru o jurisdicţie se reduce, în scopul calculării impozitului suplimentar, cu un cuantum egal cu suma dintre valoarea excluderii pe baza costurilor cu salariile prevăzută la alin. (4) şi valoarea excluderii pe baza imobilizărilor corporale prevăzută la alin. (5) pentru fiecare entitate constitutivă care are sediul în jurisdicţia respectivă. (4) Valoarea excluderii pe baza costurilor cu salariile ale unei entităţi constitutive care are sediul într-o jurisdicţie este egală cu 5% din costurile salariale eligibile aferente angajaţilor eligibili care desfăşoară activităţi pentru grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni în această jurisdicţie, cu excepţia costurilor salariale eligibile care: a) sunt capitalizate şi incluse în valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile; b) sunt atribuite profitului exclus în conformitate cu art. 21. (5) Valoarea excluderii pe baza imobilizărilor corporale a unei entităţi constitutive care are sediul într-o jurisdicţie este egală cu 5% din valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile situate în jurisdicţie, cu excepţia: a) valorii contabile a bunurilor, inclusiv a terenurilor şi clădirilor, care sunt deţinute în vederea vânzării, a închirierii sau a investiţiilor; b) valorii contabile a imobilizărilor corporale utilizate pentru a obţine profitul exclus în conformitate cu art. 21. (6) În sensul alin. (5), valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile este media valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile la începutul şi la sfârşitul exerciţiului financiar, valoare folosită la întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale, din care se scade orice amortizare cumulată, uzura morală şi la care se adaugă orice sumă care poate fi atribuită capitalizării cheltuielilor salariale. Orice creştere de valoare a unui activ şi orice creştere ulterioară a amortizării care rezultă din reevaluare prin aplicarea metodei reevaluării nu este luată în considerare. (7) În sensul alin. (4) şi (5), costurile salariale eligibile şi imobilizările corporale eligibile ale unei entităţi constitutive care este un sediu permanent sunt cele care sunt recunoscute în situaţiile financiare individuale în conformitate cu art. 22 alin. (1) şi (2), cu condiţia să fie înregistrate costuri salariale eligibile în jurisdicţia sediului permanent şi imobilizările corporale eligibile să fie situate în aceeaşi jurisdicţie ca sediul permanent. Costurile salariale eligibile şi imobilizările corporale eligibile ale unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru costurile salariale eligibile şi imobilizările corporale eligibile ale entităţii principale. În cazul în care profitul unui sediu permanent a fost exclus, integral sau parţial, în temeiul art. 23 alin. (1) şi art. 42 alin. (5), costurile salariale eligibile şi imobilizările corporale eligibile ale respectivului sediu permanent sunt excluse în aceeaşi proporţie din calculul efectuat în temeiul prevederilor prezentului articol pentru grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni. (8) Costurile salariale eligibile aferente angajaţilor eligibili plătite de o entitate transparentă şi imobilizările corporale eligibile deţinute de aceasta care nu sunt alocate în conformitate cu prevederile alin. (6) se alocă: a) entităţilor constitutive-proprietare ale entităţii transparente, proporţional cu suma care le-a fost alocată în temeiul art. 23 alin. (4), cu condiţia ca angajaţii eligibili şi imobilizările corporale eligibile să fie în jurisdicţia entităţii constitutive-proprietare; şi b) entităţii transparente, dacă este societatea-mamă finală, reduse proporţional cu veniturile excluse din calculul profitului calificat al entităţii transparente în temeiul art. 42 alin. (1) şi (2), cu condiţia ca angajaţii eligibili şi imobilizările corporale eligibile să fie în jurisdicţia entităţii transparente. Toate celelalte costuri salariale eligibile şi valoarea imobilizărilor corporale eligibile ale entităţii transparente nu sunt luate în calcul la excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni. (9) Valoarea excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică pentru fiecare entitate constitutivă apatridă se calculează, pentru fiecare exerciţiu financiar, separat de excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică a tuturor celorlalte entităţi constitutive. (10) Valoarea excluderii profitului pentru activităţile cu substanţă economică calculată în temeiul prevederilor prezentului articol nu cuprinde excluderea pe baza costurilor cu salariile şi excluderea pe baza valorii imobilizărilor corporale ale entităţilor constitutive care sunt entităţi de investiţii în jurisdicţia respectivă. ART. 33 Impozitul suplimentar adiţional (1) În cazul în care, în conformitate cu art. 17 alin. (3), art. 20 alin. (7), art. 26 alin. (7), art. 29 alin. (1) şi (4) şi art. 44 alin. (5), o ajustare a impozitelor acoperite sau a profitului calificat ori a pierderii calificate conduce la recalcularea cotei efective de impozitare şi a impozitului suplimentar al grupului de întreprinderi multinaţionale sau al grupului naţional de mari dimensiuni pentru un exerciţiu financiar precedent, cota efectivă de impozitare şi impozitul suplimentar se recalculează în conformitate cu regulile prevăzute la art. 30-32. Orice valoare a impozitului suplimentar adiţional care rezultă dintr-o astfel de recalculare este tratată ca un impozit suplimentar adiţional în sensul art. 31 alin. (3) pentru exerciţiul financiar în cursul căruia se efectuează recalcularea. (2) În cazul în care există un impozit suplimentar adiţional şi nu există un profit net calificat pentru jurisdicţie pentru exerciţiul financiar, profitul calificat al fiecărei entităţi constitutive care are sediul într-o jurisdicţie este o sumă egală cu impozitul suplimentar alocat respectivelor entităţi constitutive în temeiul art. 31 alin. (5) şi (6) împărţit la cota minimă de impozitare. (3) În cazul în care, în conformitate cu art. 25 alin. (5), se datorează un impozit suplimentar adiţional, profitul calificat al fiecărei entităţi constitutive care are sediul într-o jurisdicţie este o sumă egală cu impozitul suplimentar alocat entităţii constitutive respective împărţit la cota minimă de impozitare. Alocarea se face proporţional pentru fiecare entitate constitutivă, pe baza următoarei formule: (a se vedea imaginea asociată) Impozitul suplimentar adiţional se alocă numai entităţilor constitutive care înregistrează o valoare a impozitului acoperit ajustat mai mică de zero şi mai mică decât profitul sau pierderea calificată a entităţilor constitutive respective, înmulţită cu cota minimă de impozitare. (4) În cazul în care unei entităţi constitutive i se alocă un impozit suplimentar adiţional în conformitate cu prevederile prezentului articol şi cu art. 31 alin. (5) şi (6), o astfel de entitate constitutivă este tratată ca o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus în sensul capitolului II. ART. 34 Excluderea de minimis (1) Prin excepţie de la art. 17, 18, 30-33 şi 35, prin opţiunea entităţii constitutive care depune declaraţia, impozitul suplimentar naţional sau impozitul suplimentar datorat pentru entităţile constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicţie este egal cu zero pentru un exerciţiu financiar dacă, pentru respectivul exerciţiu financiar: a) venitul mediu calificat al tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicţie este mai mic de 10.000.000 euro; şi b) profitul calificat sau pierderea medie calificată a tuturor entităţilor constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicţie, reprezintă o pierdere sau este mai mic de 1.000.000 euro. Opţiunea se exercită anual în conformitate cu art. 49 alin. (2). (2) Venitul calificat sau profitul mediu calificat ori pierderea medie calificată prevăzută la alin. (1) este media veniturilor sau a profiturilor calificate ori a pierderilor calificate ale entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia respectivă, ce fac parte din acelaşi grup de societăţi, pentru exerciţiul financiar şi pentru cele două exerciţii financiare precedente. În cazul în care nu există entităţi constitutive cu venituri sau pierderi calificate care au sediul în jurisdicţia respectivă în primul sau al doilea exerciţiu financiar precedent sau ambele, aceste exerciţii financiare sau exerciţiu financiar, după caz, sunt excluse din calculul venitului mediu calificat sau al profitului mediu calificat ori al pierderii medii calificate a jurisdicţiei respective. (3) Veniturile calificate ale entităţilor constitutive care au sediul într-o jurisdicţie pentru un exerciţiu financiar reprezintă suma tuturor veniturilor entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia respectivă, ajustate în conformitate cu capitolul IV. (4) Ajustările ulterioare depunerii declaraţiei în sensul creşterii sau descreşterii profiturilor calificate şi/sau veniturilor calificate pentru un an fiscal anterior nu vor conduce la considerarea unei jurisdicţii eligibile pentru excluderea de minimis într-un an fiscal anterior. (5) Profitul sau pierderea calificată a unei entităţi constitutive care are sediul într-o jurisdicţie pentru un exerciţiu financiar este profitul net sau pierderea netă calificată a jurisdicţiei respective, calculată în conformitate cu art. 30 alin. (2). (6) Excluderea de minimis prevăzută la alin. (1)-(4) nu se aplică entităţilor constitutive apatride şi entităţilor de investiţii. Veniturile şi profiturile sau pierderile calificate ale acestor entităţi sunt excluse din calculul excluderii de minimis. ART. 35 Entităţi constitutive deţinute de acţionari minoritari (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) entitate constitutivă deţinută de acţionari minoritari înseamnă o entitate constitutivă în care societatea-mamă finală deţine, direct sau indirect, o participaţie în capitalurile proprii de cel mult 30%; b) societate-mamă deţinută de acţionari minoritari înseamnă o entitate constitutivă deţinută de acţionari minoritari care deţin, direct sau indirect, interesele de control ale unei alte entităţi constitutive deţinute de acţionari minoritari, cu excepţia cazului în care interesele de control ale primei entităţi sunt deţinute, direct sau indirect, de o altă entitate constitutivă deţinută de acţionari minoritari; c) subgrup deţinut de acţionari minoritari înseamnă o societate-mamă deţinută de acţionari minoritari şi filialele sale deţinute de acţionari minoritari; şi d) filială deţinută de acţionari minoritari înseamnă o entitate constitutivă deţinută de acţionari minoritari ale cărei interese de control sunt deţinute, direct sau indirect, de o societate-mamă deţinută de acţionari minoritari. (2) Calculul cotei efective de impozitare şi al impozitului suplimentar pentru o jurisdicţie în conformitate cu capitolele IV-VIII în ceea ce priveşte membrii unui subgrup deţinut de acţionari minoritari se aplică ca şi cum fiecare subgrup deţinut de acţionari minoritari ar fi un grup distinct de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional distinct de mari dimensiuni. Impozitele acoperite ajustate şi profitul calificat sau pierderea calificată ale membrilor unui subgrup deţinut de acţionari minoritari sunt excluse de la determinarea valorii reziduale a cotei efective de impozitare a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni calculate în conformitate cu art. 30 alin. (1) şi din profitul net calificat calculat în conformitate cu art. 30 alin. (2). (3) Cota efectivă de impozitare şi impozitul suplimentar ale unei entităţi constitutive deţinute de acţionari minoritari care nu este membră a unui subgrup deţinut de acţionari minoritari se calculează la nivel de entitate, în conformitate cu capitolele IV-VIII. Impozitele acoperite ajustate şi profitul sau pierderea calificată ale entităţii constitutive deţinute de acţionari minoritari sunt excluse de la determinarea valorii reziduale a cotei efective de impozitare a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni calculate în conformitate cu art. 30 alin. (1) şi din profitul net calificat calculat în conformitate cu art. 30 alin. (2). Prevederile prezentului alineat nu se aplică unei entităţi constitutive deţinute de acţionari minoritari care este o entitate de investiţii. ART. 36 Regimurile de protecţie (1) Prin excepţie de la art. 17, 18 şi 30-35, prin opţiunea entităţii constitutive care depune declaraţia, impozitul suplimentar datorat de un grup într-o jurisdicţie este considerat zero pentru un exerciţiu financiar dacă nivelul efectiv de impozitare a entităţilor constitutive care au sediul în România îndeplinesc condiţiile prevăzute în documentul intitulat Regimurile de protecţie şi regimul scutirilor de penalităţi: Regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), emis de OCDE, care reprezintă un set internaţional de reguli şi condiţii la care au consimţit toate statele membre în legătură cu un regim de protecţie tranzitoriu CbCR - raport pentru fiecare ţară în parte şi un cadru de reglementare pentru elaborarea unor potenţiale regimuri de protecţie permanente. (2) Regimul de protecţie tranzitoriu Country-by-Country Reporting, denumit în continuare CbCR, se aplică numai de către grupurile multinaţionale şi grupurile naţionale de mari dimensiuni care întocmesc raportări CbCR pe baza situaţiilor financiare calificate. (3) Raportul CbCR calificat reprezintă un raport pentru fiecare ţară în parte, întocmit şi depus la administraţia financiară utilizând situaţii financiare calificate. (4) Situaţiile financiare calificate reprezintă: a) situaţiile financiare individuale utilizate pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale; b) situaţiile financiare individuale ale fiecărei entităţi constitutive, cu condiţia ca acestea să fie întocmite fie în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, fie cu un standard de contabilitate financiară autorizat, dacă informaţiile din aceste situaţii sunt obţinute utilizând unul din cele două standarde de contabilitate, acceptat sau autorizat; sau c) situaţiile financiare ale acelei entităţi constitutive care sunt utilizate pentru întocmirea raportului CbCR al unui grup, în cazul unei entităţi constitutive care nu este inclusă în situaţiile financiare consolidate ale unui grup pe o bază linie cu linie numai din motive de mărime sau semnificaţie. (5) Pentru a se califica pentru regimul de protecţie tranzitoriu CbCR, entităţile constitutive din România trebuie să îndeplinească cel puţin unul dintre următoarele teste: a) testul de minimis; b) testul cotei efective de impozitare simplificat; sau c) testul profiturilor de rutină. (6) Informaţiile care stau la baza calculului testelor sunt informaţiile calificate din CbCR, precum şi informaţiile din situaţiile financiare calificate. (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul grupurilor naţionale de mari dimensiuni informaţiile vor fi cele înregistrate în situaţiile financiare calificate. (8) În timpul perioadei de tranziţie, impozitul suplimentar pentru un exerciţiu financiar se consideră a fi zero în cazul în care entităţile constitutive care au sediul în România ale unui grup îndeplinesc cel puţin unul din următoarele teste: a) testul de minimis presupune pentru un exerciţiu financiar venituri totale mai mici de 10.000.000 euro şi un profit/pierdere înainte de impozitare mai mic de 1.000.000 euro; sau b) testul cotei efective de impozitare presupune o cotă efectivă de impozitare simplificată egală sau mai mare decât cotele tranzitorii pentru exerciţiul financiar, prevăzute la alin. (9); sau c) testul profiturilor de rutină presupune că profitul/pierderea înainte de impozitare este egal sau mai mic decât valoarea profiturilor excluse care au la bază substanţă economică, calculată conform regulilor din prezenta lege. În scopul aplicării prezentei reguli, valoarea profiturilor excluse care au la bază substanţă economică va fi determinată utilizând valorile prevăzute la art. 52. (9) Cotele pentru regimul de protecţie tranzitoriu CbCR sunt: a) 15% pentru exerciţiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2025; b) 16% pentru exerciţiile financiare care încep în 2025; şi c) 17% pentru exerciţiile financiare care încep la sau după 1 ianuarie 2026. (10) Pentru a aplica testul profiturilor de rutină, entităţile constitutive care au sediul în România vor trebui să includă în declaraţia informativă privind impozitul suplimentar aceleaşi informaţii necesare pentru calculul excluderii profiturilor pe bază de substanţă economică ca în cazul în care ar aplica excluderea profiturilor pe bază de substanţă economică potrivit prevederilor art. 32 şi 52. (11) Regimul de protecţie tranzitoriu CbCR se aplică pentru o perioadă limitată de timp. Perioada de tranziţie începe cel târziu la 31 decembrie 2026, dar nu include exerciţiile financiare care se încheie după data de 30 iunie 2028. (12) Dacă un grup nu a aplicat regimul de protecţie tranzitoriu CbCR într-un an fiscal, grupul nu se poate califica pentru acest regim de protecţie din acea jurisdicţie în anii următori. Această prevedere nu se aplică dacă nicio entitate constitutivă a grupului nu are sediul în jurisdicţia fiscală relevantă în exerciţiul financiar precedent. (13) Următoarele entităţi constitutive, grupuri sau jurisdicţii sunt excluse de la aplicarea regimului de protecţie CbCR tranzitoriu: a) entităţile constitutive apatride; b) grupurile cu mai multe societăţi-părinte în cazul în care un singur raport CbCR calificat nu include informaţii despre grupurile combinate; c) jurisdicţii cu entităţi constitutive care au optat să fie supuse sistemelor eligibile de impozitare la distribuirea profiturilor în temeiul art. 44. (14) Dacă entităţile constitutive care au sediul în România ale unui grup nu îndeplinesc condiţiile pentru regimul de protecţie tranzitoriu CbCR se pot califica pentru regimul de protecţie permanent. (15) Impozitul suplimentar pentru un exerciţiu financiar se consideră a fi zero în cazul în care entităţile constitutive care au sediul în România ale unui grup înregistrează pe baza unor reguli simplificate, aşa cum sunt prevăzute în documentul intitulat Regimurile de protecţie şi regimul scutirilor de penalităţi, precum şi în Ghidul administrativ - Regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), cu modificările şi completările ulterioare, emise de OCDE: a) venituri medii mai mici de 10.000.000 euro şi un profit mediu mai mic de 1.000.000 euro; sau b) au calculat o cotă efectivă de impozitare simplificată care este egală sau mai mare de 15%; sau c) profitul este egal sau mai mic decât valoarea profiturilor excluse care au la bază substanţă economică, calculată conform regulilor din prezenta lege. (16) O entitate constitutivă nesemnificativă este o entitate constitutivă a unui grup care nu este consolidată linie cu linie în situaţiile financiare consolidate auditate ale grupului din motive de mărime sau semnificaţie şi include orice sediu permanent a unei astfel de entităţi constitutive. (17) Venitul GloBE şi profitul GloBE al unei entităţi constitutive nesemnificative este venitul total al unei entităţi constitutive nesemnificative, astfel cum este determinat în conformitate cu regulile CbCR relevante. Veniturile exclud dividendele primite de la alte entităţi constitutive şi alte elemente ale rezultatului global. (18) Impozitul acoperit ajustat al unei entităţi constitutive nesemnificative este impozitul pe profit, astfel cum este determinat în conformitate cu reglementările CbCR relevante. În conformitate cu CbCR, impozitul pe profit exclude orice cheltuieli cu impozitul amânat, alte elemente imobilizate şi provizioanele pentru datorii fiscale incerte. Pentru entităţile constitutive nesemnificative ale căror venituri depăşesc 50.000.000 euro, situaţiile financiare utilizate pentru a se califica pentru calculele simplificate ale regimurilor de protecţie trebuie întocmite fie în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, fie cu un standard de contabilitate financiară autorizat. (19) Prevederile regimului de protecţie tranzitoriu CbCR se vor aplica asocierilor în participaţie şi filialelor acestora ca şi cum ar fi entităţi constitutive ale unui grup separat, cu excepţia faptului că profitul sau pierderea calificată şi venitul total sunt cele raportate în situaţiile financiare calificate. (20) Regimul de protecţie tranzitoriu CbCR nu se aplică în jurisdicţia societăţii-mamă finale în care aceasta este o entitate transparentă, cu excepţia cazului în care toate interesele de participare în societatea-mamă finală sunt deţinute de persoane calificate. Persoana calificată înseamnă deţinătorul dreptului de proprietate aşa cum este definit la art. 42 alin. (1) şi (2). (21) În cazul în care o entitate de investiţii, inclusiv o entitate de investiţii în asigurări, este rezidentă într-o jurisdicţie în scopuri CbCR, fiind considerată jurisdicţia entităţii de investiţii, aceasta va lua în considerare şi următoarele reguli: a) entitatea de investiţii calculează separat impozitul suplimentar pe baza regulilor de la art. 45-47; b) jurisdicţia entităţii de investiţii şi jurisdicţia de rezidenţă a oricărei entităţi constitutive proprietare pot beneficia în continuare de regimul de protecţie tranzitoriu CbCR; c) profitul sau pierderea înainte de impozitare şi venitul total al entităţii de investiţii, precum şi orice impozite asociate se vor reflecta numai în jurisdicţiile entităţilor constitutive proprietare, proporţional cu interesul lor de participare. (22) Entitatea de investiţii nu este obligată să efectueze un calcul separat pentru impozitul suplimentar în cazul în care nu a fost făcută o opţiune în temeiul art. 46 şi 47 şi toţi acţionarii entităţilor constitutive sunt rezidenţi în jurisdicţia entităţii de investiţii. (23) O pierdere netă nerealizată din valoarea justă va fi exclusă din profitul sau pierderea înainte de impozitare dacă pierderea respectivă depăşeşte 50.000.000 euro într-o jurisdicţie. O pierdere netă nerealizată din valoare justă înseamnă suma tuturor pierderilor, redusă cu orice câştig, care decurg din modificările valorii juste a intereselor de participare, cu excepţia participaţiilor de portofoliu. (24) Impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR calculat pentru jurisdicţia societăţii-mamă finale va fi considerat zero pentru fiecare exerciţiu financiar în perioada de tranziţie dacă jurisdicţia societăţii-mamă finale are o cotă de impozit pe profit de cel puţin 20%. Perioada de tranziţie pentru UTPR o reprezintă exerciţiile financiare care nu depăşesc 12 luni şi care încep la sau înainte de data de 31 decembrie 2025 şi se încheie înainte de data de 31 decembrie 2026. CAP. VII Reguli speciale privind reorganizarea întreprinderilor şi structurile de holding ART. 37 Aplicarea pragului privind veniturile consolidate în cazul fuziunilor şi al divizărilor grupului (1) În sensul prevederilor prezentului articol se aplică următoarele definiţii: a) fuziune înseamnă orice acord prin care: (i) toate sau aproape toate entităţile grupului ori din două sau mai multe grupuri separate sunt supuse controlului comun, astfel încât acestea constituie entităţi ale unui grup combinat; sau (ii) o entitate care nu este membră a unui grup este supusă controlului comun împreună cu o altă entitate sau un alt grup, astfel încât acestea să constituie entităţi ale unui grup combinat. b) divizare înseamnă orice acord prin care entităţile unui singur grup sunt separate în două sau mai multe grupuri diferite care nu mai sunt consolidate de către aceeaşi societate-mamă finală. (2) În cazul în care două sau mai multe grupuri fuzionează pentru a forma un singur grup în oricare dintre ultimele patru exerciţii financiare consecutive imediat anterioare exerciţiului financiar de referinţă, pragul privind veniturile consolidate ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni prevăzut la art. 2 se consideră a fi realizat pentru orice exerciţiu financiar precedent fuziunii dacă suma veniturilor incluse în fiecare dintre situaţiile lor financiare consolidate pentru exerciţiul financiar respectiv este de cel puţin 750.000.000 euro. (3) În cazul în care o entitate care nu este membră a unui grup, denumită entitate-ţintă, fuzionează cu o entitate sau un grup, denumită entitate achizitoare, în cursul exerciţiului financiar de referinţă şi ori entitatea ţintă, ori entitatea achizitoare nu a întocmit situaţii financiare consolidate în niciunul dintre ultimele patru exerciţii financiare consecutive imediat anterioare exerciţiului financiar de referinţă, pragul privind veniturile consolidate ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni se consideră a fi realizat pentru anul respectiv dacă suma veniturilor incluse în fiecare dintre situaţiile financiare individuale sau situaţiile financiare consolidate pentru exerciţiul financiar respectiv este de cel puţin 750.000.000 euro. (4) În cazul în care un singur grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi se divizează în două sau mai multe grupuri, fiecare dintre acestea fiind un grup divizat, pragul privind veniturile consolidate se consideră a fi realizat de un grup rezultat ca urmare a divizării atunci când: a) în primul exerciţiu financiar de referinţă care se încheie după divizare, grupul divizat are venituri anuale de cel puţin 750.000.000 euro în exerciţiul financiar respectiv; b) în perioada cuprinsă între al doilea şi al patrulea exerciţiu financiar de referinţă care se încheie după divizare, grupul divizat are venituri anuale de cel puţin 750.000.000 euro în cel puţin două dintre exerciţiile financiare care urmează divizării, inclusiv primul exerciţiu financiar. ART. 38 Entităţi constitutive care se alătură şi care părăsesc un grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni (1) În cazul în care o entitate, denumită în continuare entitate-ţintă, devine sau încetează să mai fie o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni ca urmare a unui transfer de participaţii directe sau indirecte în capitalurile proprii ale entităţii-ţintă sau în cazul în care entitatea-ţintă devine societatea-mamă finală a unui grup nou în cursul unui exerciţiu financiar, denumit în continuare anul achiziţiei, entitatea-ţintă este tratată ca membru al grupului de întreprinderi multinaţionale sau al grupului naţional de mari dimensiuni în sensul prezentei legi, cu condiţia ca o parte din activele, datoriile, veniturile, cheltuielile şi fluxurile sale de trezorerie să fie inclusă linie cu linie în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale în anul achiziţiei. Cota efectivă de impozitare şi impozitul suplimentar ale entităţii-ţintă se calculează în conformitate cu alin. (2)-(8). (2) În anul achiziţiei, un grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni ia în considerare numai profitul net sau pierderea netă contabil(ă) şi impozitele acoperite ajustate ale entităţii-ţintă care sunt incluse în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale în sensul prezentei legi. (3) În anul achiziţiei şi în fiecare exerciţiu financiar ulterior, profitul sau pierderea calificată şi impozitele acoperite ajustate ale entităţii-ţintă se bazează pe valoarea contabilă istorică a activelor şi pasivelor sale. (4) În anul achiziţiei, pentru calculul costurilor salariale eligibile ale entităţii-ţintă în temeiul art. 32 alin. (3) se ţine seama numai de costurile care sunt reflectate în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale. (5) Calculul valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile ale entităţii-ţintă în temeiul art. 32 alin. (5) se ajustează, după caz, proporţional cu perioada în care entitatea-ţintă a fost membră a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni în cursul anului achiziţiei. (6) Cu excepţia creanţei privind impozitul amânat aferentă pierderii calificate astfel cum se menţionează la art. 27, creanţele privind impozitul amânat şi datoriile privind impozitul amânat ale unei entităţi-ţintă care sunt transferate între grupuri de întreprinderi multinaţionale sau grupuri naţionale de mari dimensiuni sunt luate în considerare de grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni achizitor în acelaşi mod şi în aceeaşi măsură precum în cazul în care grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni achizitor ar fi controlat entitatea-ţintă atunci când au apărut aceste creanţe şi datorii. (7) Datoriile privind impozitul amânat ale entităţii-ţintă care au fost incluse anterior în valoarea totală a ajustării impozitului amânat sunt tratate ca fiind reluate, în sensul art. 26 alin. (7), de către grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni cedent şi ca rezultând de la grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni achizitor în anul achiziţiei, cu excepţia că în acest caz orice reducere ulterioară a impozitelor acoperite în temeiul art. 26 alin. (7) produce efecte în anul în care este recuperată suma. (8) În cazul în care entitatea-ţintă este o societate-mamă şi este o entitate din grup în două sau mai multe grupuri de întreprinderi multinaţionale sau grupuri naţionale de mari dimensiuni în cursul anului achiziţiei, aceasta aplică separat IIR pentru părţile sale alocabile din impozitul suplimentar al entităţilor constitutive impozitate la un nivel redus determinat pentru fiecare grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni. (9) Prin excepţie de la alin. (1)-(8), achiziţionarea sau cedarea unei participaţii de control într-o entitate-ţintă este tratată ca o achiziţie sau o cedare de active şi pasive, în cazul în care jurisdicţia în care are sediul entitatea-ţintă sau, în cazul unei entităţi transparente fiscal, jurisdicţia în care sunt situate activele tratează achiziţia sau cedarea respectivei participaţii de control în acelaşi mod sau în mod similar precum în cazul achiziţionării sau cedării de active şi pasive şi impune vânzătorului un impozit acoperit pe baza diferenţei dintre baza de impozitare a activelor sau datoriilor şi contravaloarea plătită în schimbul participaţiei de control sau al valorii juste a activelor şi pasivelor. ART. 39 Transferul de active şi pasive (1) În sensul prevederilor prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) reorganizare înseamnă o restructurare sau un transfer de active şi pasive, cum ar fi o fuziune, o divizare, o lichidare sau o tranzacţie similară în care: (i) contravaloarea transferului este constituită, integral sau în mare parte, din participaţii în capitalurile proprii emise de entitatea constitutivă achizitoare sau de o persoană care are legătură cu entitatea constitutivă achizitoare sau, în cazul unei lichidări, din participaţii în capitalurile proprii ale entităţii-ţintă sau, în cazul în care nu se furnizează nicio contravaloare, atunci când emisiunea de participaţii în capitalurile proprii nu are semnificaţie economică; (ii) câştigul sau pierderea entităţii constitutive cedente aferentă activelor respective nu este supus(ă) impozitării, integral sau parţial; şi (iii) legislaţia fiscală din jurisdicţia în care are sediul entitatea constitutivă achizitoare impune entităţii constitutive achizitoare să calculeze profitul impozabil după cedare sau achiziţie utilizând baza de impozitare a entităţii constitutive cedente pentru active, ajustată cu orice câştig sau pierdere care nu se califică din cedare sau achiziţie; b) câştig sau pierdere care nu se califică înseamnă valoarea cea mai mică dintre câştigul sau pierderea entităţii constitutive cedente care rezultă în legătură cu o reorganizare supusă impozitării acolo unde are sediul entitatea constitutivă cedentă şi câştigul sau pierderea contabilă financiară rezultată în legătură cu reorganizarea. (2) O entitate constitutivă care cedează active şi pasive, denumită entitatea constitutivă cedentă, cuprinde câştigul sau pierderea care rezultă din cedare la calculul profitului sau al pierderii calificate. O entitate constitutivă care achiziţionează active şi pasive, denumită în continuare entitatea constitutivă achizitoare, îşi determină profitul calificat sau pierderea calificată pe baza valorii sale contabile a activelor şi pasivelor achiziţionate, calculată în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situaţiilor financiare consolidate ale societăţii-mamă finale. Pentru aceste tranzacţii se aplică principiul valorii de piaţă prevăzut la art. 20 alin. (4). (3) Prin excepţie de la alin. (2), în cazul în care cedarea sau achiziţia de active şi pasive se realizează în contextul unei reorganizări: a) entitatea constitutivă cedentă exclude orice câştig sau pierdere care rezultă din cedare din calculul profitului său sau al pierderii sale calificate; şi b) entitatea constitutivă achizitoare îşi determină profitul calificat sau pierderea calificată pe baza valorii contabile a activelor şi pasivelor entităţii constitutive cedente la momentul cedării. (4) Prin excepţie de la alin. (2) şi (3), în cazul în care cedarea activelor şi pasivelor se realizează în contextul unei reorganizări care are drept rezultat, pentru entitatea constitutivă cedentă, un câştig sau o pierdere care nu se califică: a) entitatea constitutivă cedentă include câştigul sau pierderea din cedare în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate în limita câştigului sau pierderii care nu se califică; şi b) entitatea constitutivă achizitoare îşi determină profitul calificat sau pierderea calificată după achiziţie utilizând valoarea contabilă a entităţii constitutive cedente pentru activele şi pasivele dobândite la cedare, ajustată în conformitate cu regulile fiscale locale ale entităţii constitutive achizitoare pentru a lua în considerare câştigul sau pierderea care nu se califică. (5) Prin opţiunea entităţii constitutive care depune declaraţia, atunci când unei entităţi constitutive i se solicită sau i se permite să ajusteze în scopuri fiscale baza activelor sale şi valoarea datoriilor sale la valoarea justă în jurisdicţia în care are sediul, entitatea constitutivă respectivă poate: a) să includă, în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate, o valoare a câştigului sau pierderii aferente fiecăruia dintre activele şi pasivele sale, care este: (i) egală cu diferenţa dintre valoarea contabilă în scopuri de contabilitate financiară a activului sau pasivului imediat înainte de data evenimentului care a declanşat ajustarea fiscală, denumit în continuare evenimentul declanşator, şi valoarea justă a activului sau a pasivului imediat după evenimentul declanşator; şi (ii) diminuată sau majorată cu câştigul sau pierderea care nu se califică, dacă există, care rezultă în legătură cu evenimentul declanşator; b) să utilizeze valoarea justă în scopuri de contabilitate financiară a activului sau a pasivului imediat după evenimentul declanşator pentru a calcula profitul sau pierderea calificate în exerciţiile financiare care se încheie după evenimentul declanşator; şi c) să includă totalul net al valorilor determinate la lit. a) în profitul sau pierderea calificată a entităţii constitutive într-unul dintre următoarele moduri: (i) totalul net al sumelor respective este inclus în exerciţiul financiar în care are loc evenimentul declanşator; sau (ii) o sumă egală cu sumele totale nete respective împărţite la 5 este inclusă în exerciţiul financiar în care are loc evenimentul declanşator şi în fiecare dintre cele 4 exerciţii financiare imediat următoare, cu excepţia cazului în care entitatea constitutivă părăseşte grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni într-un exerciţiu fiscal din această perioadă, caz în care suma rămasă va fi inclusă integral în exerciţiul financiar respectiv. ART. 40 Asocieri în participaţie (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) asociere în participaţie înseamnă o entitate ale cărei rezultate financiare sunt raportate prin metoda punerii în echivalenţă în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă finale, cu condiţia ca societatea-mamă finală să deţină, direct sau indirect, o participaţie în capitalurile proprii de cel puţin 50%. O asociere în participaţie nu include: (i) o societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni care urmează să aplice IIR; (ii) o entitate exclusă, astfel cum este definită la art. 2 alin. (4); (iii) o entitate ale cărei participaţii în capitalurile proprii deţinute de grupul de întreprinderi multinaţionale sau de grupul naţional de mari dimensiuni sunt deţinute direct prin intermediul unei entităţi excluse menţionate la art. 2 alin. (4) şi care îndeplineşte una din următoarele condiţii: - îşi desfăşoară activitatea exclusiv sau aproape exclusiv cu scopul de a deţine active sau de a investi fonduri în beneficiul investitorilor săi; – desfăşoară activităţi auxiliare celor desfăşurate de entitatea exclusă; sau – majoritatea profiturilor sale sunt excluse din calculul profitului calificat sau al pierderii calificate în conformitate cu art. 20 alin. (2) lit. b) şi c); (iv) o entitate care este deţinută de un grup de întreprinderi multinaţionale sau de un grup naţional de mari dimensiuni compus exclusiv din entităţi excluse; sau (v) o filială a unei asocieri în participaţie; b) filială a unei asocieri în participaţie înseamnă: (i) o entitate ale cărei active, pasive, venituri, cheltuieli şi fluxuri de trezorerie sunt consolidate printr-o asociere în participaţie conform unui standard de contabilitate financiară acceptat sau ar fi fost consolidate dacă asocierea în participaţie ar fi fost obligată să consolideze astfel de active, pasive, venituri, cheltuieli şi fluxuri de trezorerie conform unui standard de contabilitate financiară acceptat; sau (ii) un sediu permanent a cărui entitate principală este o asociere în participaţie sau o entitate prevăzută la pct. (i). În aceste cazuri, sediul permanent este tratat ca o filială a unei asocieri în participaţie separată. (2) O societate-mamă care deţine o participaţie directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei asocieri în participaţie sau într-o filială a unei asocieri în participaţie aplică IIR în ceea ce priveşte partea alocabilă din impozitul suplimentar al respectivei asocieri în participaţie sau filiale a unei asocieri în participaţie, în conformitate cu art. 8-13. (3) Calculul impozitului suplimentar al asocierii în participaţie şi al filialelor acesteia, denumite în continuare grup de asocieri în participaţie, se efectuează în conformitate cu capitolele IV-VIII, ca şi cum ar fi entităţile constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaţionale separat sau ale unui grup naţional de mari dimensiuni separat, iar asocierea în participaţie ar fi societatea-mamă finală a grupului respectiv. (4) Din impozitul suplimentar datorat de grupul de asocieri în participaţie se scade partea alocabilă a fiecărei societăţi-mamă din impozitul suplimentar în temeiul alin. (2) al fiecărui membru al grupului de asocieri în participaţie care este perceput în temeiul alin. (3). Orice sumă rămasă din impozitul suplimentar se adaugă la valoarea totală a impozitului suplimentar în temeiul UTPR în conformitate cu art. 16 alin. (2). În sensul prevederilor prezentului alineat, impozitul suplimentar datorat de grupul de asocieri în participaţie înseamnă partea alocabilă a fiecărei societăţi-mamă din impozitul suplimentar al grupului de asocieri în participaţie. ART. 41 Grupuri de întreprinderi multinaţionale cu mai multe societăţi-mamă (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă înseamnă două sau mai multe grupuri în care societăţile-mamă finale stabilesc un aranjament care reprezintă o structură indisociabilă sau un acord de dublă listare care include cel puţin o entitate sau un sediu permanent al întregului grup care este situat într-o jurisdicţie diferită de cea în care se situează celelalte entităţi ale întregului grup; b) structură indisociabilă înseamnă un aranjament încheiat de două sau mai multe societăţi-mamă finale ale unor grupuri separate, în cadrul căruia: (i) cel puţin 50% din participaţiile în capitalurile proprii ale societăţilor-mamă finale ale unor grupuri separate care, dacă sunt cotate la bursă, sunt cotate la un preţ unic şi constituie, din motive legate de forma de proprietate, restricţii privind transferul sau alte termene ori condiţii, combinate între ele, şi nu pot fi transferate sau tranzacţionate în mod independent; şi (ii) una dintre societăţile-mamă finale întocmeşte situaţii financiare consolidate în care activele, pasivele, veniturile, cheltuielile şi fluxurile de trezorerie ale tuturor entităţilor din grupurile în cauză sunt prezentate împreună ca fiind cele ale unei singure unităţi economice şi care, în temeiul unui regim de reglementare, trebuie să facă obiectul unui audit extern; c) acord de dublă listare înseamnă un aranjament încheiat de două sau mai multe societăţi-mamă finale ale unor grupuri separate, în cadrul căruia: (i) societăţile-mamă finale convin să îşi combine activităţile numai prin contract; (ii) în temeiul angajamentelor contractuale, societăţile-mamă finale vor efectua distribuiri, în ceea ce priveşte dividendele şi la lichidare, către acţionarii lor pe baza unei rate fixe; (iii) activităţile societăţilor-mamă finale sunt gestionate ca o unitate economică de sine stătătoare în temeiul unor angajamente contractuale, păstrând în acelaşi timp identitate juridică separată; (iv) participaţiile în capitalurile proprii ale societăţilor-mamă finale care sunt parte la acord sunt cotate, tranzacţionate sau transferate în mod independent pe diferite pieţe de capital; şi (v) societăţile-mamă finale întocmesc situaţii financiare consolidate în care activele, pasivele, veniturile, cheltuielile şi fluxurile de trezorerie ale entităţilor din toate grupurile în cauză sunt prezentate împreună ca fiind cele ale unei unităţi economice de sine stătătoare şi care, în temeiul unui regim de reglementare, trebuie să facă obiectul unui audit extern. (2) În cazul în care entităţile şi entităţile constitutive din două sau mai multe grupuri fac parte dintr-un grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă, entităţile şi entităţile constitutive ale fiecărui grup sunt tratate ca membri ai unui singur grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă. O entitate, alta decât o entitate exclusă prevăzută la art. 2 alin. (4), este tratată ca entitate constitutivă dacă este consolidată linie cu linie de către grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă sau dacă participaţiile sale de control sunt deţinute de entităţi din cadrul grupului de întreprinderi multinaţionale sau al grupului naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă. (3) Situaţiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă sunt situaţiile financiare consolidate combinate prevăzute la alin. (1), întocmite în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, care este considerat a fi standardul de contabilitate al societăţii-mamă finale. (4) Societăţile-mamă finale ale grupurilor separate care compun grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă sunt societăţile-mamă finale ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă. În aplicarea prezentei legi în ceea ce priveşte un grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă, orice trimitere la o societate-mamă finală se aplică, după caz, ca şi cum ar fi o trimitere la mai multe societăţi-mamă finale. (5) Societăţile-mamă ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă situate în România, inclusiv fiecare societate-mamă finală, aplică IIR în conformitate cu art. 8-13 în ceea ce priveşte partea lor alocabilă din impozitul suplimentar al entităţilor constitutive impozitate la un nivel redus. (6) Entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă situate în România aplică UTPR potrivit art. 14-16, ţinând seama de impozitul suplimentar pentru fiecare entitate constitutivă impozitată la un nivel redus care este membră a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă. (7) Societăţile-mamă finale ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă au obligaţia să depună declaraţia informativă privind impozitul suplimentar în conformitate cu art. 48, cu excepţia cazului în care desemnează o singură entitate desemnată care depune declaraţia în înţelesul art. 48 alin. (3) lit. b). Declaraţia respectivă include informaţii privind fiecare dintre grupurile care alcătuiesc grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni cu mai multe societăţi-mamă. CAP. VIII Regimurile de neutralitate fiscală şi de distribuire ART. 42 Societatea-mamă finală care este o entitate transparentă (1) Profitul calificat al unei entităţi transparente care este o societate-mamă finală se reduce, pentru exerciţiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce poate fi atribuit deţinătorului unei participaţii în capitalurile proprii, denumit în continuare deţinătorul dreptului de proprietate, în entitatea transparentă, cu condiţia ca: a) deţinătorul dreptului de proprietate să fie supus impozitului pe profit pentru o perioadă impozabilă care se încheie în termen de 12 luni de la sfârşitul respectivului exerciţiu financiar la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; sau b) să se poată estima în mod rezonabil că valoarea agregată a impozitelor acoperite plătite de societatea-mamă finală, precum şi de către alte entităţi care fac parte din structura transparentă fiscal şi a impozitelor plătite de deţinătorul dreptului de proprietate pe aceste profituri, în termen de 12 luni după încheierea exerciţiului financiar, este egală sau mai mare decât o sumă egală cu profitul respectiv înmulţit cu cota minimă de impozitare. (2) Profitul calificat al unei entităţi transparente care este o societate-mamă finală se reduce, de asemenea, pentru exerciţiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce este alocat deţinătorului dreptului de proprietate în entitatea transparentă, cu condiţia ca deţinătorul participaţiei să fie: a) o persoană fizică care are rezidenţa fiscală în jurisdicţia în care are sediul societatea-mamă finală şi care deţine participaţii în capitalurile proprii reprezentând un drept de maximum 5% din profiturile şi activele societăţii-mamă finale; sau b) o entitate guvernamentală, o organizaţie internaţională, o organizaţie nonprofit sau un fond de pensii, care are rezidenţa fiscală în jurisdicţia în care are sediul societatea-mamă finală şi deţine o participaţie în capitalurile proprii reprezentând un drept de maximum 5% din profiturile şi activele societăţii-mamă finale. (3) Pierderea calificată a unei entităţi transparente care este o societate-mamă finală se reduce, de asemenea, pentru exerciţiul financiar, cu valoarea pierderii calificate ce poate fi atribuită deţinătorului dreptului de proprietate în entitatea transparentă. Aceste reguli nu se aplică în măsura în care deţinătorului dreptului de proprietate nu i se permite să utilizeze o astfel de pierdere pentru calculul profitului său impozabil. (4) Impozitele acoperite ale unei entităţi transparente care este o societate-mamă finală se reduc proporţional cu valoarea profitului calificat redus în conformitate cu alin. (1) şi (2). (5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică unui sediu permanent prin care o entitate transparentă care este o societate-mamă finală îşi desfăşoară activitatea integral sau parţial sau prin care activitatea unei entităţi transparente fiscal se desfăşoară integral sau parţial, cu condiţia ca participaţia societăţii-mamă finale în capitalurile proprii în entitatea transparentă respectivă să fie deţinută direct sau prin intermediul unui lanţ de entităţi transparente. ART. 43 Societatea-mamă finală care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile (1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) regim privind dividendele deductibile înseamnă un regim fiscal care aplică un nivel unic de impozitare a profiturilor proprietarilor unei entităţi prin deducerea sau excluderea din profitul entităţii a profiturilor distribuite proprietarilor sau prin scutirea unei cooperative de la impozitare; b) dividend deductibil înseamnă în ceea ce priveşte o entitate constitutivă care este supusă unui regim privind dividendele deductibile: (i) o distribuire a profiturilor către deţinătorul unei participaţii în capitalurile proprii în entitatea constitutivă care este deductibilă din profitul impozabil al entităţii constitutive în temeiul legislaţiei din jurisdicţia în care aceasta îşi are sediul; sau (ii) un dividend de patronaj acordat unui membru al unei cooperative; şi c) cooperativă înseamnă o entitate care comercializează sau achiziţionează în mod colectiv bunuri sau servicii în numele membrilor săi şi care face obiectul unui regim fiscal în jurisdicţia în care se află, care asigură neutralitatea fiscală în ceea ce priveşte bunurile sau serviciile care sunt vândute sau achiziţionate de către membrii săi prin intermediul cooperativei. (2) Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, până la zero, pentru exerciţiul financiar, profitul său calificat cu suma care este distribuită ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exerciţiului financiar, cu condiţia ca: a) dividendul să fie impozitat în sarcina destinatarului pentru o perioadă impozabilă care se încheie în termen de 12 luni de la sfârşitul exerciţiului financiar al societăţii-mamă finale la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; sau b) să se poată estima în mod rezonabil că valoarea agregată a impozitelor acoperite plătite de societatea-mamă finală şi a impozitelor societăţii-mamă finale plătite de destinatarul unui astfel de dividend este egală sau mai mare decât profitul respectiv înmulţit cu cota minimă de impozitare. (3) Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, de asemenea, până la zero, pentru exerciţiul financiar, profitul său calificat cu suma pe care o distribuie ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exerciţiului financiar, cu condiţia ca destinatarul să fie: a) o persoană fizică, iar dividendul primit este un dividend de patronaj de la o cooperativă de aprovizionare; b) o persoană fizică care are rezidenţa fiscală în aceeaşi jurisdicţie în care are sediul societatea-mamă finală şi care deţine o participaţie în capitalurile proprii reprezentând un drept la maximum 5% din profiturile şi activele societăţii-mamă finale; sau c) o entitate guvernamentală, o organizaţie internaţională, o organizaţie nonprofit sau un fond de pensii, altul decât o entitate care prestează servicii de pensii, care are rezidenţa fiscală în jurisdicţia în care are sediul societatea-mamă finală. (4) Impozitele acoperite ale unei societăţi-mamă finale, altele decât impozitele pentru care a fost permisă deducerea dividendelor, se reduc proporţional cu valoarea profitului calificat redus în conformitate cu alin. (2) şi (3). (5) În cazul în care societatea-mamă finală deţine o participaţie în capitalurile proprii într-o altă entitate constitutivă care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile, direct sau prin intermediul unui lanţ de astfel de entităţi constitutive, prevederile alin. (2)-(4) se aplică oricărei alte entităţi constitutive care are sediul în jurisdicţia societăţii-mamă finale care este supusă regimului privind dividendele deductibile, în măsura în care profitul său calificat este distribuit ulterior de către societatea-mamă finală destinatarilor care îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. (2) şi (3). (6) În sensul prevederilor alin. (2), un dividend de patronaj distribuit de o cooperativă de aprovizionare este tratat ca fiind impozabil în sarcina destinatarului, în măsura în care respectivul dividend reduce o cheltuială deductibilă sau un cost deductibil la calcularea profitului impozabil sau a pierderii impozabile a beneficiarului. ART. 44 Sisteme eligibile de impozitare la distribuirea profiturilor (1) Entitatea constitutivă care depune declaraţia poate exercita opţiunea în nume propriu sau cu privire la o altă entitate constitutivă care face obiectul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor pentru a include suma stabilită ca impozit pe distribuire preconizat în conformitate cu alin. (2) în cadrul impozitelor acoperite ajustate ale entităţii constitutive pentru exerciţiul financiar. Opţiunea se exercită anual în conformitate cu art. 49 alin. (2) şi se aplică tuturor entităţilor constitutive care au sediul într-o jurisdicţie. (2) Valoarea impozitului pe distribuire preconizat este valoarea cea mai mică dintre: a) valoarea necesară pentru a majora cota efectivă de impozitare calculată în conformitate cu art. 31 alin. (2) pentru o jurisdicţie pentru un exerciţiu financiar până la nivelul cotei minime de impozitare; sau b) valoarea impozitului distribuit care ar fi fost datorat dacă entităţile constitutive care au sediul într-o jurisdicţie şi-ar fi distribuit întregul lor profit care face obiectul sistemului eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor în cursul respectivului exerciţiu financiar. (3) În cazul în care se exercită o opţiune în conformitate cu alin. (1), pentru fiecare exerciţiu financiar în care se aplică această opţiune se constituie un cont de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat. Valoarea impozitului pe distribuire preconizat determinată în conformitate cu alin. (2) pentru o jurisdicţie se adaugă în contul de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat aferent exerciţiului financiar în care a fost constituit. La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar următor, soldul restant din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat, determinat pentru exerciţiile financiare precedente, se reduce în ordine cronologică, până la zero, cu impozitele plătite de entităţile constitutive în cursul exerciţiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate. Orice sumă reziduală din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat rămasă se reduce până la zero, cu o sumă egală cu pierderea netă calificată a unei jurisdicţii înmulţită cu cota minimă de impozitare. (4) Orice sumă reziduală a pierderii nete calificate înmulţite cu cota minimă de impozitare rămasă după aplicarea prevederilor alin. (3) pentru jurisdicţie se reportează în exerciţiile financiare următoare şi reduce orice sumă reziduală din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (3). (5) Soldul, dacă există, al contului de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat în ultima zi a celui de al patrulea exerciţiu financiar după exerciţiul financiar pentru care a fost constituit contul respectiv este tratat ca o reducere a impozitelor acoperite ajustate, stabilite anterior pentru exerciţiul financiar respectiv. Cota efectivă de impozitare şi impozitul suplimentar pentru exerciţiul financiar respectiv se recalculează corespunzător, în conformitate cu art. 33 alin. (1). (6) Impozitele plătite în cursul exerciţiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate nu se includ în impozitele acoperite ajustate în măsura în care acestea reduc un cont de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat în conformitate cu prevederile alin. (3) şi (4). (7) În cazul în care o entitate constitutivă care a exercitat opţiunea în temeiul alin. (1) părăseşte grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni sau majoritatea activelor sale sunt transferate unei persoane care nu este o entitate constitutivă a aceluiaşi grup de întreprinderi multinaţionale sau grup naţional de mari dimensiuni care are sediul în aceeaşi jurisdicţie, orice sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat din exerciţiile financiare anterioare în care au fost constituite conturile respective este tratat ca o reducere a impozitelor acoperite ajustate pentru fiecare dintre exerciţiile financiare respective, în conformitate cu art. 33 alin. (1). Orice sumă datorată din impozitul suplimentar adiţional se înmulţeşte cu următoarea cotă pentru a determina impozitul suplimentar adiţional datorat pentru jurisdicţie: (a se vedea imaginea asociată) unde: a) profitul calificat al entităţii constitutive se determină în conformitate cu capitolul IV pentru fiecare exerciţiu financiar în care există un sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat pentru jurisdicţie; şi b) profitul net calificat pentru jurisdicţie se determină în conformitate cu art. 30 alin. (2) pentru fiecare exerciţiu financiar în care există un sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat pentru jurisdicţie. ART. 45 Determinarea cotei efective de impozitare şi a impozitului suplimentar ale unei entităţi de investiţii (1) În cazul în care o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni este o entitate de investiţii care nu este o entitate transparentă fiscal şi care nu a făcut o opţiune în conformitate cu art. 46 sau 47, cota efectivă de impozitare a unei astfel de entităţi de investiţii se calculează separat de cota efectivă de impozitare a jurisdicţiei în care are sediul. (2) Cota efectivă de impozitare a entităţii de investiţii, astfel cum se menţionează la alin. (1), este egală cu impozitele sale acoperite ajustate împărţite la o sumă egală cu partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni în profitul sau pierderea calificate a entităţii de investiţii respective. În cazul în care în România sunt situate mai multe entităţi de investiţii, cota efectivă de impozitare se calculează prin însumarea impozitelor acoperite ajustate, precum şi a părţii alocabile a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni în profitul sau în pierderea calificate. (3) Impozitele acoperite ajustate ale unei entităţi de investiţii, astfel cum se menţionează la alin. (1), sunt impozitele acoperite ajustate care pot fi atribuite părţii alocabile a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni în profitul calificat al entităţii de investiţii şi impozitele acoperite alocate entităţii de investiţii în conformitate cu art. 28. Impozitele acoperite ajustate ale entităţii de investiţii nu includ niciun impozit acoperit înregistrat de entitatea de investiţii care poate fi atribuit profitului care nu face parte din partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni în profitul entităţii de investiţii. (4) Impozitul suplimentar al unei entităţi de investiţii, astfel cum se menţionează la alin. (1), este o sumă egală cu procentul impozitului suplimentar al entităţii de investiţii înmulţit cu o sumă egală cu diferenţa dintre profitul calificat al entităţii de investiţii şi profitul pentru activităţile cu substanţă economică calculată pentru entitatea de investiţii. Procentul impozitului suplimentar al unei entităţi de investiţii este o valoare pozitivă egală cu diferenţa dintre cota minimă de impozitare şi cota efectivă de impozitare a unei astfel de entităţi de investiţii. În cazul în care într-o jurisdicţie sunt situate mai multe entităţi de investiţii, procentul impozitului suplimentar se calculează prin scăderea cuantumurilor însumate ale excluderilor profiturilor pentru activităţile cu substanţă economică ale acestora din profitul lor sau din pierderea lor calificată. Excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică în cazul unei entităţi de investiţii se determină în conformitate cu art. 32 alin. (1)-(7), luând în considerare costurile salariale eligibile aferente angajaţilor eligibili şi imobilizările corporale eligibile. (5) În sensul prevederilor prezentului articol, partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni în profitul sau în pierderea calificate al/a unei entităţi de investiţii se determină în conformitate cu art. 12, luând în considerare numai interesele de participare care nu fac obiectul exercitării unei opţiuni în conformitate cu art. 46 sau 47. ART. 46 Opţiunea de a trata o entitate de investiţii drept entitate transparentă fiscal (1) În sensul prevederilor prezentului articol, o entitate de investiţii în asigurări înseamnă o entitate care corespunde definiţiei unui fond de investiţii prevăzute la art. 6 pct. 17 sau definiţiei unui vehicul de investiţii imobiliare prevăzute la art. 6 pct. 44 dacă nu ar fi constituită în legătură cu datorii în temeiul unui contract de asigurare sau de anuităţi şi dacă nu ar fi deţinută integral de o entitate care face obiectul reglementării în jurisdicţia în care are sediul societatea de asigurări. (2) Prin exercitarea opţiunii entităţii constitutive care depune declaraţia, o entitate constitutivă care este o entitate de investiţii sau o entitate de investiţii în asigurări poate fi tratată ca o entitate transparentă fiscal dacă entitatea constitutivă proprietară este supusă impozitării în România, jurisdicţia în care are sediul, în temeiul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar, în funcţie de variaţiile anuale ale valorii juste a participaţiei în capitalurile proprii în entitatea respectivă, iar cota de impozitare aplicabilă entităţii constitutive proprietare pentru profitul respectiv este egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare. (3) O entitate constitutivă care deţine indirect o participaţie în capitalurile proprii ale unei entităţi de investiţii sau ale unei entităţi de investiţii în asigurări prin intermediul unei participaţii directe în capitalurile proprii într-o altă entitate de investiţii sau entitate de investiţii în asigurări este considerată ca făcând obiectul impozitării în temeiul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar în ceea ce priveşte participaţia în capitalurile proprii indirect în prima entitate sau în entitatea de investiţii în asigurări menţionate dacă face obiectul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar în ceea ce priveşte participaţia în capitalurile proprii direct în cea de a doua entitate sau entitate de investiţii în asigurări menţionată. (4) Opţiunea în temeiul prevederilor alin. (2) se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1). În cazul în care opţiunea este revocată, orice câştig sau pierdere din cedarea unui activ sau a unui pasiv deţinut de entitatea de investiţii sau de o entitate de investiţii în asigurări este determinată pe baza valorii juste a activului sau a pasivului în prima zi a anului în care are loc revocarea. ART. 47 Opţiunea de aplicare a unei metode de distribuire impozabilă (1) Prin exercitarea opţiunii entităţii constitutive care depune declaraţia, o entitate constitutivă proprietară a unei entităţi de investiţii poate aplica o metodă de distribuire impozabilă în ceea ce priveşte participaţia sa în capitalurile proprii ale entităţii de investiţii, cu condiţia ca entitatea constitutivă proprietară să nu fie o entitate de investiţii şi să se poată aştepta în mod rezonabil să datoreze impozit pe distribuiri din partea entităţii de investiţii la o cotă de impozitare egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare. (2) În conformitate cu metoda distribuirii impozabile, distribuirile şi distribuirile preconizate ale profitului calificat al unei entităţi de investiţii sunt incluse în profitul calificat al entităţii constitutive proprietare care a primit distribuirile, cu condiţia să nu fie o entitate de investiţii. Valoarea impozitelor acoperite datorate de entitatea de investiţii, care este creditabilă în raport cu obligaţia fiscală a entităţii constitutive proprietare rezultată din distribuirile entităţii de investiţii, se include în profitul calificat şi impozitele acoperite ajustate ale entităţii constitutive proprietare care a primit distribuirile. Partea entităţii constitutive proprietare în profitul net calificat nedistribuit al entităţii de investiţii prevăzute la alin. (3), rezultat în al treilea an care precedă exerciţiul financiar, denumit în continuare anul de referinţă, este tratată ca profitul calificat al entităţii de investiţii respective pentru exerciţiul financiar respectiv. Suma egală cu acest profit calificat înmulţit cu cota minimă de impozitare este tratată ca impozit suplimentar al unei entităţi constitutive impozitate la un nivel redus pentru exerciţiul financiar în sensul capitolului II. Profitul sau pierderea calificate a unei entităţi de investiţii şi impozitele acoperite ajustate care pot fi atribuite acestui profit pentru exerciţiul financiar sunt excluse din calculul cotei efective de impozitare în conformitate cu capitolul VI şi cu prevederile art. 45 alin. (1)-(4), cu excepţia valorii impozitelor acoperite. (3) Profitul net calificat nedistribuit al unei entităţi de investiţii pentru anul de referinţă este valoarea profitului calificat al respectivei entităţi de investiţii pentru anul de referinţă, redus, până la zero, cu: a) impozitele acoperite ale entităţii de investiţii; b) distribuirile şi distribuirile preconizate către acţionari care nu sunt entităţi de investiţii în perioada cuprinsă între prima zi a celui de al treilea an care precedă exerciţiul financiar şi ultima zi a exerciţiului financiar de raportare în care a fost deţinută participaţia în capitalurile proprii, denumită în continuare perioada de referinţă; c) pierderile calificate care au apărut în timpul perioadei de referinţă; şi d) orice valoare reziduală a pierderilor calificate ce nu a redus profitul net calificat nedistribuit al entităţii de investiţii respective pentru un an de referinţă precedent, denumită reportarea pierderilor din investiţii. Profitul net calificat nedistribuit al unei entităţi de investiţii nu se reduce prin distribuiri sau distribuiri preconizate care au redus profitul net calificat nedistribuit al respectivei entităţi de investiţii pentru un an de referinţă precedent, în conformitate cu lit. b). Profitul net calificat nedistribuit al unei entităţi de investiţii nu se reduce cu valoarea pierderilor calificate ce au redus profitul net calificat nedistribuit al respectivei entităţi de investiţii pentru un an de referinţă precedent, în conformitate cu lit. c). (4) În sensul prevederilor prezentului articol, se consideră că are loc o distribuire preconizată atunci când o participaţie directă sau indirectă în capitalurile proprii ale entităţii de investiţii este transferată unei entităţi care nu aparţine grupului de întreprinderi multinaţionale sau grupului naţional de mari dimensiuni şi care este egală cu partea din profitul net calificat nedistribuit care poate fi atribuită acestei participaţii în capitalurile proprii la data transferului, determinată fără a ţine seama de distribuirea preconizată. (5) Opţiunea în temeiul alin. (1) se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1). În cazul în care opţiunea este revocată, partea entităţii constitutive proprietare în profitul calificat net nedistribuit al entităţii de investiţii pentru anul de referinţă la finalul exerciţiului financiar care precedă exerciţiul financiar în care are loc revocarea este tratată ca profit calificat al entităţii de investiţii respective pentru exerciţiul financiar respectiv. Suma egală cu acest profit calificat înmulţit cu cota minimă de impozitare este tratată ca impozit suplimentar al unei entităţi constitutive impozitate la un nivel redus pentru exerciţiul financiar în sensul capitolului II. CAP. IX Dispoziţii administrative ART. 48 Obligaţii de declarare şi plată (1) În sensul prevederilor prezentului articol, se aplică următoarele definiţii: a) entitate locală desemnată înseamnă entitatea constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaţionale sau a unui grup naţional de mari dimensiuni care are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene şi care a fost desemnată de celelalte entităţi constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale sau ale grupului naţional de mari dimensiuni care au sediul în acelaşi stat membru al Uniunii Europene să depună declaraţia informativă privind impozitul suplimentar sau să transmită notificările în conformitate cu prevederile prezentului articol în numele acestora; b) acord privind stabilirea autorităţii competente înseamnă un acord bilateral sau multilateral între două sau mai multe autorităţi competente care prevede schimbul automat de declaraţii informative privind impozitul suplimentar anuale. (2) O entitate constitutivă care are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene depune o declaraţie informativă privind impozitul suplimentar la administraţia sa fiscală în conformitate cu alin. (5). Această declaraţie poate fi depusă de o entitate locală desemnată în numele entităţii constitutive. (3) Prin excepţie de la alin. (2), o entitate constitutivă nu are obligaţia să depună o declaraţie informativă privind impozitul suplimentar la administraţia fiscală de care aparţine dacă o astfel de declaraţie a fost depusă, în conformitate cu cerinţele prevăzute la alin. (5), de către: a) societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicţie care a încheiat, pentru exerciţiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorităţii competente cu statul membru în care are sediul entitatea constitutivă; sau b) entitatea desemnată care depune declaraţia şi are sediul într-o jurisdicţie care a încheiat, pentru exerciţiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorităţii competente cu statul membru în care are sediul entitatea constitutivă. (4) În cazul în care se aplică prevederile alin. (3), entitatea constitutivă care are sediul în România sau entitatea locală desemnată în numele acesteia notifică administraţiei fiscale de care aparţine datele de identificare ale entităţii care depune declaraţia informativă privind impozitul suplimentar, precum şi jurisdicţia în care are sediul. (5) Declaraţia informativă privind impozitul suplimentar se depune conform unui model standard şi include următoarele informaţii referitoare la grupul de întreprinderi multinaţionale sau la grupul naţional de mari dimensiuni: a) datele de identificare ale entităţilor constitutive, inclusiv codul de identificare fiscală, dacă există, jurisdicţia în care acestea îşi au sediul şi statutul acestora în conformitate cu normele prezentei legi; b) informaţii privind structura corporativă generală a grupului de întreprinderi multinaţionale sau a grupului naţional de mari dimensiuni, inclusiv participaţiile de control în entităţile constitutive deţinute de alte entităţi constitutive; c) informaţii necesare pentru a calcula: (i) cota efectivă de impozitare pentru fiecare jurisdicţie şi impozitul suplimentar pentru fiecare entitate constitutivă; (ii) impozitul suplimentar al unui membru al unui grup de asocieri în participaţie; (iii) alocarea impozitului suplimentar în temeiul IIR şi a valorii impozitului suplimentar în temeiul UTPR pentru fiecare jurisdicţie; şi d) o evidenţă a opţiunilor efectuate în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi. (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul în care o entitate constitutivă are sediul în România şi societatea-mamă finală are sediul într-o jurisdicţie dintr-o ţară terţă care aplică reguli echivalente cerinţelor menţionate la art. 55, conform Listei adoptate de către Comisia Europeană, în temeiul art. 52 din Directiva (UE) 2022/2.523, entitatea constitutivă sau entitatea locală desemnată depune o declaraţie informativă privind impozitul suplimentar care conţine următoarele informaţii: a) toate informaţiile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 11, inclusiv: (i) identificarea tuturor entităţilor constitutive în care o societate-mamă deţinută parţial care are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene deţine, direct sau indirect, o participaţie în capitalurile proprii în orice moment al exerciţiului financiar şi structura intereselor de participare; (ii) toate informaţiile necesare pentru a calcula cota efectivă de impozitare a jurisdicţiilor în care o societate-mamă deţinută parţial care are sediul în România deţine o participaţie în capitalurile proprii la entităţile constitutive identificate la pct. (i) şi impozitul suplimentar datorat; şi (iii) toate informaţiile relevante în acest scop, în conformitate cu art. 12, 13 sau 17; b) toate informaţiile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 15, inclusiv: (i) identificarea tuturor entităţilor constitutive care au sediul în jurisdicţia societăţii-mamă finale şi structura acestor participaţii în capitalurile proprii; (ii) toate informaţiile necesare pentru calculul cotei efective de impozitare din jurisdicţia societăţii-mamă finale şi a impozitului suplimentar datorat; şi (iii) toate informaţiile necesare pentru alocarea acestui impozit suplimentar pe baza formulei de alocare în temeiul UTPR prevăzută la art. 16; c) toate informaţiile necesare pentru aplicarea unui impozit suplimentar naţional de către orice stat membru al Uniunii Europene care a ales să aplice un astfel de impozit suplimentar, în conformitate cu art. 17. (7) Declaraţia informativă privind impozitul suplimentar prevăzută la alin. (5) şi (6) şi orice notificare se depune la administraţia fiscală unde are sediul entitatea constitutivă în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare. Acesta este şi termenul de plată al impozitului suplimentar. (8) Impozitul suplimentar se declară şi se plăteşte de către societatea-mamă finală sau alte entităţi obligate potrivit prezentei legi care au sediul în România, la organul fiscal competent, în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exerciţiului financiar. (9) Impozitul suplimentar naţional se declară şi se plăteşte de către entităţile constitutive sau entităţile constitutive desemnate care au sediul în România la organul fiscal competent în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exerciţiului financiar. Notificările prevăzute la art. 49 se depun de entităţile constitutive care au sediul în România la organul fiscal competent în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exerciţiului financiar. Prin excepţie, pentru primul an de aplicare, declararea şi plata impozitului suplimentar naţional, precum şi depunerea notificărilor prevăzute la art. 49 se realizează în termen de cel mult 18 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare. (10) Dacă în România sunt mai multe entităţi constitutive care fac parte din acelaşi grup, plata impozitului suplimentar naţional poate fi efectuată, prin opţiunea entităţii constitutive care depune declaraţia de impozit suplimentar naţional, de către o singură entitate desemnată, la termenele prevăzute la alin. (7)-(9). Exercitarea opţiunii se realizează în termen de 6 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare. (11) Modelul şi conţinutul declaraţiei informative privind impozitul suplimentar, declaraţiei privind impozitul suplimentar şi impozitul suplimentar naţional, precum şi alte proceduri pentru aplicarea prevederilor prezentului articol se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. emis în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (12) Impozitul suplimentar/Impozitul suplimentar naţional este calculat şi plătit în moneda naţională a României. (13) Impozitele reglementate de prezenta lege reprezintă venit al bugetului de stat şi se administrează de către A.N.A.F., potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 49 Opţiuni (1) Perioada de exercitare a opţiunilor prevăzute la art. 2 alin. (5), art. 20 alin. (3), (6), (9), (13) şi (14) şi la art. 46 şi 47 este de 5 ani, începând cu anul în care este exercitată opţiunea. Opţiunea se reînnoieşte automat, cu excepţia cazului în care entitatea constitutivă revocă opţiunea la finalul perioadei de 5 ani. Revocarea opţiunii este valabilă pentru o perioadă de 5 ani, începând cu finalul anului în care are loc revocarea. (2) Perioada de exercitare a opţiunilor prevăzute la art. 20 alin. (7), art. 26 alin. (1) lit. b), art. 29 alin. (1), art. 32 alin. (3), art. 34 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) este de un an. Opţiunile se reînnoiesc automat, cu excepţia cazului în care entitatea constitutivă care depune declaraţia revocă opţiunea la finalul anului. (3) Entitatea constitutivă care depune declaraţia comunică administraţiei fiscale de care aparţine opţiunile sale. ART. 50 Sancţiuni Pentru obligaţiile fiscale stabilite potrivit prezentei legi sancţiunile sunt cele prevăzute de Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. CAP. X Dispoziţii tranzitorii ART. 51 Tratamentul fiscal al creanţelor privind impozitul amânat, al datoriilor privind impozitul amânat şi al activelor transferate înainte de începerea anului de tranziţie (1) În sensul prevederilor prezentului articol, un an de tranziţie înseamnă primul exerciţiu financiar în care un grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni intră sub incidenţa prezentei legi. În sensul prevederilor prezentului articol, referinţa la grup de întreprinderi multinaţionale sau un grup naţional de mari dimensiuni înseamnă orice entitate constitutivă a acestui grup. (2) La stabilirea cotei efective de impozitare într-un an de tranziţie şi pentru fiecare exerciţiu financiar ulterior, grupul de întreprinderi multinaţionale sau grupul naţional de mari dimensiuni ia în considerare toate creanţele privind impozitul amânat şi datoriile privind impozitul amânat reflectate sau prezentate în situaţiile financiare ale entităţilor constitutive pentru anul de tranziţie. Creanţele privind impozitul amânat şi datoriile privind impozitul amânat se iau în considerare la cota cea mai mică dintre cota minimă de impozitare şi cota de impozitare naţională aplicabilă. Cu toate acestea, o creanţă privind impozitul amânat care a fost înregistrată la o cotă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare poate fi luată în considerare la cota minimă de impozitare în cazul în care contribuabilul poate demonstra că creanţa privind impozitul amânat poate fi atribuită unei pierderi calificate. Impactul oricărei ajustări a evaluării sau al unei ajustări bazate pe recunoaşterea contabilă cu privire la o creanţă privind impozitul amânat nu se ia în considerare. (3) Creanţele privind impozitul amânat rezultate din elementele excluse din calculul profitului calificat sau al pierderii calificate în conformitate cu capitolul IV sunt excluse din calculul prevăzut la alin. (2) atunci când astfel de creanţe privind impozitul amânat sunt generate în cadrul unei tranzacţii care are loc după data de 30 noiembrie 2021. (4) În cazul unui transfer de active între entităţi constitutive efectuat după data de 30 noiembrie 2021 şi înainte de începerea unui an de tranziţie, baza activelor achiziţionate, altele decât stocurile, reprezintă valoarea contabilă a activelor transferate ale entităţii constitutive cedente la momentul cedării, creanţele şi datoriile privind impozitul amânat fiind determinate pe respectiva bază. ART. 52 Scutirea tranzitorie pentru excluderea profitului pentru activităţile cu substanţă economică (1) În sensul aplicării dispoziţiilor art. 32 alin. (4), valoarea de 5% se înlocuieşte, pentru fiecare exerciţiu financiar care începe la data de 31 decembrie, din anii calendaristici următori, cu valorile stabilite în tabelul următor:
┌───────────────────┬───────────────────┐
│2023 │10% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2024 │9,8% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2025 │9,6% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2026 │9,4% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2027 │9,2% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2028 │9,0% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2029 │8,2% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2030 │7,4% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2031 │6,6% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2032 │5,8% │
└───────────────────┴───────────────────┘
(2) În sensul aplicării art. 32 alin. (5), valoarea de 5% se înlocuieşte, pentru fiecare exerciţiu financiar care începe la data de 31 decembrie, din anii calendaristici următori, cu valorile stabilite în tabelul următor:
┌───────────────────┬───────────────────┐
│2023 │8% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2024 │7,8% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2025 │7,6% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2026 │7,4% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2027 │7,2% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2028 │7,0% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2029 │6,6% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2030 │6,2% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2031 │5,8% │
├───────────────────┼───────────────────┤
│2032 │5,4% │
└───────────────────┴───────────────────┘
ART. 53 Faza iniţială de excludere din IIR şi UTPR a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni (1) Impozitul suplimentar sau impozitul suplimentar naţional datorat de o societate-mamă finală care are sediul în România în conformitate cu art. 8 alin. (2) sau de o societate-mamă intermediară care are sediul în România, în conformitate cu art. 10 alin. (2), în cazul în care societatea-mamă finală este o entitate exclusă, se reduce la zero: a) în primii 5 ani ai fazei iniţiale a activităţii internaţionale a grupului de întreprinderi multinaţionale, fără a lua în considerare cerinţele prevăzute la capitolul VI; b) în primii 5 ani, începând cu prima zi a exerciţiului financiar în care grupul naţional de mari dimensiuni intră pentru prima dată în domeniul de aplicare al prezentei legi. (2) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale are sediul într-o jurisdicţie dintr-o ţară terţă, impozitul suplimentar datorat de o entitate constitutivă care are sediul în România în conformitate cu art. 16 alin. (2) se reduce la zero în primii 5 ani ai fazei iniţiale a activităţii internaţionale a respectivului grup de întreprinderi multinaţionale, fără a lua în considerare cerinţele prevăzute în capitolul VI. (3) Se consideră că un grup de întreprinderi multinaţionale se află în faza iniţială a activităţii sale internaţionale dacă, pentru un exerciţiu financiar: a) are entităţi constitutive în cel mult 6 jurisdicţii; şi b) suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul în toate jurisdicţiile, cu excepţia jurisdicţiei de referinţă, nu depăşeşte 50.000.000 euro. Jurisdicţia de referinţă reprezintă jurisdicţia în care entităţile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale au cea mai mare valoare contabilă totală netă a imobilizărilor corporale în exerciţiul financiar în care grupul de întreprinderi multinaţionale intră iniţial în domeniul de aplicare al prezentei legi. Valoarea totală a imobilizărilor corporale dintr-o jurisdicţie este suma valorii contabile nete a tuturor imobilizărilor corporale ale tuturor entităţilor constitutive ale grupului de întreprinderi multinaţionale care au sediul în jurisdicţia respectivă. (4) Perioada de 5 ani prevăzută la alin. (1) lit. a) şi la alin. (2) începe să curgă de la începutul exerciţiului financiar în care grupul de întreprinderi multinaţionale intră iniţial în domeniul de aplicare al prezentei legi. Pentru grupurile de întreprinderi multinaţionale care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi la data intrării sale în vigoare, perioada de 5 ani prevăzută la alin. (1) lit. a) începe la data de 31 decembrie 2023. Pentru grupurile de întreprinderi multinaţionale care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi la data intrării sale în vigoare, perioada de 5 ani prevăzută la alin. (2) începe la data de 31 decembrie 2024. Pentru grupurile naţionale de mari dimensiuni care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi la data intrării sale în vigoare, perioada de 5 ani prevăzută la alin. (1) lit. b) începe la data de 31 decembrie 2023. (5) Entitatea desemnată care depune declaraţia informativă prevăzută la art. 48 comunică administraţiei fiscale de care aparţine cu privire la începerea fazei iniţiale a activităţii internaţionale a grupului de întreprinderi multinaţionale, în termen de 10 luni de la începutul exerciţiului financiar aflat sub incidenţa prezentei legi. ART. 54 Opţiunea amânării aplicării a IIR şi a UTPR (1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaţionale are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene care a optat să nu aplice IIR şi UTPR pentru 6 exerciţii financiare consecutive începând cu 31 decembrie 2023, în conformitate cu art. 50 alin. (1) al Directivei (UE) 2022/2.523, entităţile constitutive ale respectivului grup de întreprinderi multinaţionale care au sediul în România sunt supuse cuantumului impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităţilor constitutive care au sediul în România ale grupului respectiv, pentru exerciţiile financiare care încep la data de 31 decembrie 2023, în conformitate cu art. 16. (2) Societatea-mamă finală prevăzută la alin. (1) numeşte o entitate raportoare desemnată într-un alt stat membru al Uniunii Europene decât cel în care are sediul societatea-mamă finală sau, în cazul în care grupul de întreprinderi multinaţionale nu are nicio entitate constitutivă într-un alt stat membru al Uniunii Europene, numeşte o entitate raportoare într-o jurisdicţie dintr-o ţară terţă care are cu statul membru în care are sediul societatea-mamă finală un acord privind stabilirea autorităţii competente, care să fie în vigoare pentru anul fiscal de raportare. (3) Pentru cazul prevăzut la alin. (2), entitatea raportoare desemnată depune declaraţiile privind impozitul suplimentar în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 48 alin. (5) şi (8). Entităţile constitutive situate în statul membru care a optat să nu aplice IIR şi UTPR pentru 6 exerciţii financiare consecutive începând cu data de 31 decembrie 2023, furnizează entităţii raportoare desemnate informaţiile necesare pentru a se conforma prevederilor art. 48 alin. (5) şi (8) şi sunt exceptate de la obligaţia de a depune declaraţia, prevăzută la art. 48 alin. (2). ART. 55 Scutirea tranzitorie pentru obligaţiile de raportare Prin excepţie de la prevederile art. 48 alin. (8), declaraţia informativă privind impozitul suplimentar şi notificările prevăzute la art. 48 se depun la administraţia fiscală competentă în termen de cel mult 18 luni de la ultima zi a exerciţiului financiar de raportare care este anul de tranziţie prevăzut la art. 51. CAP. XI Dispoziţii finale ART. 56 Tratamentul fiscal la calculul impozitului pe profit Cheltuielile cu impozitele reglementate de prezenta lege sunt cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit. ART. 57 Intrarea în vigoare (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică în ceea ce priveşte exerciţiile financiare care încep de la data de 31 decembrie 2023. (2) Prin excepţie de la alin. (1), prevederile art. 14-16 se aplică în ceea ce priveşte exerciţiile financiare care încep de la data de 31 decembrie 2024. Prezenta lege transpune Directiva (UE) 2022/2.523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaţionale şi a grupurilor naţionale de mari dimensiuni în Uniune, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 328 din 22 decembrie 2022. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, ALFRED-ROBERT SIMONIS PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE-IONEL CIUCĂ Bucureşti, 29 decembrie 2023. Nr. 431. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
