Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001 (*republicata*) privind protejarea monumentelor istorice*)
_____________ *) Republicatã în temeiul <>art. V din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 3 iulie 2006, dându-se textelor o nouã numerotare. <>Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001, iar ulterior a mai fost modificatã şi completatã prin: - <>Legea nr. 401/2003 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003; - <>Legea nr. 468/2003 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 19 noiembrie 2003; - <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
TITLUL I Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Prezenta lege reglementeazã regimul juridic general al monumentelor istorice. (2) În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţionalã şi universalã. (3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevãzute în prezenta lege. (4) Pot fi clasate ca monumente istorice bunurile imobile situate în afara graniţelor, proprietãţi ale statului român, cu respectarea legislaţiei statului pe teritoriul cãruia se aflã. ART. 2 (1) Monumentele istorice fac parte integrantã din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege. (2) Activitãţile şi mãsurile de protejare a monumentelor istorice se realizeazã în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauzã de utilitate publicã. (3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de mãsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite sã asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economicã şi culturalã în viaţa colectivitãţilor locale. (4) Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege mãsuri stimulative cu caracter economic sau de altã naturã. (5) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publicã instituite potrivit legii. ART. 3 Conform prezentei legi se stabilesc urmãtoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran şi subacvatic: a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreunã cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioarã sau exterioarã care fac parte integrantã din acestea, precum şi lucrãri artistice comemorative, funerare, de for public, împreunã cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mãrturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic; b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreunã cu terenul aferent formeazã o unitate delimitatã topografic ce constituie o mãrturie cultural-istoricã semnificativã din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic; c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mãrturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural. ART. 4 (1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice. (2) Monumentele istorice proprietate publicã a statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate, date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, dupã caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. (3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege. (4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitãrii dreptului de preemţiune ale statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulitãţii absolute a vânzãrii. (5) Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenţioneazã sã vândã monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea privind intenţia de vânzare, însoţitã de documentaţia stabilitã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (6) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor transmit Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea, documentaţia şi propunerea de rãspuns, în termen de 5 zile lucrãtoare de la primirea acestora. (7) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrãrii înştiinţãrii, documentaţiei şi a propunerii de rãspuns la Ministerul Culturii şi Cultelor sau, dupã caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor; titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitãrii dreptului de preemţiune; valoarea de achiziţionare se negociazã cu vânzãtorul. (8) În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor nu îşi exercitã dreptul de preemţiune în termenul prevãzut la alin. (7), acest drept se transferã autoritãţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile. (9) Comunicãrile privind neexercitarea dreptului de preemţiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situaţiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori. (10) În condiţiile legii, în vederea protejãrii monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strãmutarea acestora. (11) Monumentele istorice care se aflã pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi. ART. 5 În actele de înstrãinare, concesionare, închiriere, dare în administrare sau dare în folosinţã gratuitã a monumentelor istorice se va menţiona regimul de monument istoric al imobilelor şi obligaţia protejãrii acestora potrivit prezentei legi. ART. 6 (1) Paza, întreţinerea, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate a monumentelor istorice revin, dupã caz, proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale asupra acestora, în conformitate cu prevederile prezentei legi. (2) În cazul în care un monument istoric nu are proprietar cunoscut, obligaţiile decurgând din prezenta lege revin autoritãţii administraţiei publice locale din unitatea administrativã pe al cãrei teritoriu este situat monumentul istoric sau autoritãţilor administraţiei publice centrale. ART. 7 (1) Statul garanteazã şi asigurã protejarea monumentelor istorice în condiţiile stabilite prin prezenta lege. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care elaboreazã strategiile şi normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmãreşte şi asigurã aplicarea lor. (3) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autoritãţile administraţiei publice locale colaboreazã şi rãspund, dupã caz, de activitatea de protejare a monumentelor istorice. (4) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate şi instituţiile din subordinea acestora, precum şi autoritãţile administraţiei publice locale coopereazã cu proprietarii monumentelor istorice, persoane fizice sau juridice, cu deţinãtorii şi administratorii acestora, precum şi cu instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale din domeniul protejãrii monumentelor istorice şi îi sprijinã în condiţiile legii.
TITLUL II Protejarea monumentelor istorice
CAP. I Monumentele istorice
ART. 8 (1) Monumentele istorice se claseazã astfel: a) în grupa A - monumentele istorice de valoare naţionalã şi universalã; b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local. (2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de clasare prevãzute de prezenta lege. (3) Monumentele istorice clasate în grupele prevãzute la alin. (1) şi zonele de protecţie a acestora, aflate în proprietate publicã, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public naţional sau local, dupã caz, prin hotãrâre a Guvernului iniţiatã de Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv prin hotãrâre a consiliilor locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. ART. 9 (1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie, delimitatã pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, în funcţie de trama stradalã, relief şi caracteristicile monumentului istoric, dupã caz, prin care se asigurã conservarea integratã şi punerea în valoare a monumentului istoric şi a cadrului sãu construit sau natural. (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizeazã, simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric, în condiţiile legii. (3) Autoritãţile publice locale competente vor include în planurile urbanistice şi în regulamentele aferente zonele de protecţie delimitate conform alin. (2). (4) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publicã şi reglementãri speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii. (5) În zonele de protecţie a monumentelor istorice care sunt lãcaşuri de cult este interzisã desfãşurarea în aer liber, în perioada în care în cadrul acestora se desfãşoarã serviciu religios, a unor manifestãri care, prin poluarea sonorã sau vizualã pe care o produc, pot impieta asupra desfãşurãrii serviciului religios. (6) Prin excepţie, se pot organiza manifestãri de genul celor prevãzute la alin. (5), cu acordul autoritãţii religioase care administreazã lãcaşul, în condiţii care sã nu impieteze asupra desfãşurãrii serviciului religios. ART. 10 (1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare. (2) Protejarea monumentelor istorice este parte componentã a strategiilor de dezvoltare durabilã economico-socialã, turisticã, urbanisticã şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local. (3) Exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã a monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi iniţiatã şi aplicatã numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. (4) Aplicarea de servituţi care au drept consecinţã desfiinţarea, distrugerea parţialã sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este interzisã. ART. 11 (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege. (2) Desfiinţarea, distrugerea parţialã sau totalã, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţioneazã conform legii.
CAP. II Inventarierea şi clasarea monumentelor istorice
ART. 12 (1) Inventarierea monumentelor istorice reprezintã acţiunea de strângere a totalitãţii informaţiilor, documentelor, studiilor, cercetãrilor şi a documentaţiilor cu privire la identificarea imobilelor susceptibile de a dobândi calitatea de monument istoric, a imobilelor clasate ca monumente istorice, a monumentelor istorice declasate, precum şi a celor distruse sau dispãrute. (2) Inventarul monumentelor istorice reprezintã o bazã de date, actualizatã permanent prin operaţiunile necesare de corelare, în vederea asigurãrii unei informãri permanente şi exacte în legãturã cu situaţia imobilelor monumente istorice. (3) Clasarea este procedura prin care se conferã regim de monument istoric unui bun imobil conform art. 8. (4) Inventarierea şi clasarea se realizeazã potrivit dispoziţiilor prevãzute de prezenta lege şi în conformitate cu normele metodologice de inventariere şi clasare a monumentelor istorice, aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (5) Pentru realizarea inventarierii monumentelor istorice, autoritãţile şi instituţiile publice competente comunicã serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, la solicitarea acestora, date privind situaţia juridicã a imobilelor. ART. 13 (1) Procedura de clasare se declanşeazã de cãtre direcţiile pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, astfel: 1. din oficiu, în urmãtoarele situaţii: a) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale; b) pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cultelor religioase; c) pentru bunurile imobile descoperite întâmplãtor sau în cadrul unor cercetãri arheologice sistematice; 2. la cererea sau, dupã caz, la propunerea: a) proprietarului bunului imobil; b) primarului localitãţii, a consiliului local sau judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe al cãrui teritoriu administrativ se aflã bunul imobil în cauzã; c) Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie sau a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor; d) asociaţiilor şi fundaţiilor legal constituite, cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice; e) instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu. (2) Dosarul de clasare sau de declasare este întocmit de serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de regulã, prin experţi autorizaţi sau specialişti atestaţi înscrişi în registrele Ministerului Culturii şi Cultelor şi se înainteazã compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii şi Cultelor, care îl analizeazã şi îl prezintã, dupã caz, Comisiei Naţionale de Arheologie şi/sau Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice spre analizã şi propuneri. Secretarul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice elaboreazã proiectul de ordin de clasare sau de declasare, pe care îl înainteazã ministrului culturii şi cultelor spre aprobare. (3) Bunul imobil se claseazã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Comunicarea de clasare sau de declasare, respectiv, dupã caz, rãspunsul motivat privind neclasarea sau nedeclasarea, se comunicã proprietarului şi titularilor altor drepturi reale, precum şi autoritãţii administraţiei publice locale de cãtre serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii lor de la Ministerul Culturii şi Cultelor sau de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, dupã caz. ART. 14 (1) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor au obligaţia de a comunica de îndatã proprietarului, titularului dreptului de administrare sau, respectiv, titularului altui drept real asupra bunului imobil declanşarea procedurii de clasare sau de declasare. (2) De la data comunicãrii cãtre proprietar sau cãtre titularul altor drepturi reale a declanşãrii procedurii de clasare şi pânã la publicarea ordinului de clasare sau pânã la comunicarea neclasãrii, dupã caz, dar nu mai mult de 12 luni, bunului imobil în cauzã i se aplicã regimul juridic al monumentelor istorice. ART. 15 (1) Comunicarea de clasare, de declasare sau rãspunsul privind neclasarea sau nedeclasarea pot fi contestate de proprietarul bunului imobil în cauzã la Ministerul Culturii şi Cultelor în termen de 30 de zile de la data comunicãrii; contestaţia se soluţioneazã în termen de 30 de zile de la înregistrare. (2) În cazul în care prin votul a douã treimi din numãrul membrilor Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice susţine hotãrârea iniţialã de clasare sau de neclasare, ministrul culturii şi cultelor este îndreptãţit sã respingã contestaţia. (3) În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de rãspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii. (4) În cazul în care ordinul de clasare a fost contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã epuizarea cãilor de atac. (5) În cazul în care ordinul de clasare nu este contestat în condiţiile legii, acesta rãmâne definitiv dupã 30 de zile de la comunicarea lui în scris proprietarului şi autoritãţilor administraţiei publice locale. (6) La data rãmânerii definitive a comunicãrii de declasare sau de la data comunicãrii rãspunsului privind neclasarea, regimul de monument istoric al bunului înceteazã, iar reluarea procedurii de clasare sau de declasare nu poate interveni înainte de 3 ani, în absenţa descoperirii unor elemente noi care sã o justifice. (7) În situaţia introducerii unei acţiuni în contencios administrativ împotriva ordinului de clasare sau a comunicãrii declanşãrii procedurii de clasare, pânã la pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive şi irevocabile, asupra bunului imobil în cauzã se aplicã regimul juridic al monumentelor istorice. ART. 16 (1) Ordinul de clasare sau de declasare se publicã, prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 15 zile de la rãmânerea definitivã. (2) Calitatea de monument istoric a bunului imobil respectiv se înscrie de cãtre proprietar, fãrã taxã, în Cartea funciarã, în termen de 30 de zile de la data publicãrii ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 17 (1) În termen de 90 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului de clasare, direcţiile pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, întocmesc şi comunicã proprietarului actul prin care sunt precizate condiţiile şi regulile de utilizare sau de exploatare şi de întreţinere a bunului imobil în cauzã, denumit Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, care însoţeşte actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenţei imobilului în cauzã. (2) Metodologia de întocmire şi conţinutul Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric se aprobã în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrulul culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric este servitute constituitã în folosul imobilului şi se înscrie în Cartea funciarã de cãtre proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicãrii ei. ART. 18 (1) Monumentele istorice, zonele de protecţie şi zonele construite protejate, definite potrivit legii, se evidenţiazã în planurile de amenajare a teritoriului şi în planurile urbanistice ale unitãţilor administrativ-teritoriale. (2) În condiţiile legii şi în baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, în scopul protejãrii valorilor de patrimoniu cultural ce au determinat instituirea zonei construite protejate, autoritãţile publice locale pot institui servituţi, pot interzice desfiinţarea sau modificarea construcţiilor. (3) Calitatea de monument istoric, precum şi cea de zonã construitã protejatã, de oraş istoric sau de sat istoric se marcheazã printr-un însemn distinctiv amplasat de reprezentanţii primãriilor pe monumentul istoric, la intrarea în zona construitã protejatã sau în oraşul istoric ori satul istoric, dupã caz, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. Costul însemnelor distinctive se suportã de cãtre autoritãţile publice locale. ART. 19 (1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege radierea din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a unei pãrţi din acesta, prin menţionarea în listã a ordinului de declasare. (2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunicã proprietarului, titularului dreptului de administrare sau titularului altui drept real asupra monumentului istoric declasat, dupã caz, în maximum 5 zile de la publicarea ordinului de declasare, efectuarea radierii. (3) Declasarea monumentelor istorice urmeazã aceeaşi procedurã ca cea prevãzutã pentru clasare. Ea este declanşatã din oficiu în oricare dintre situaţiile urmãtoare: a) descãrcarea de sarcinã arheologicã, în cazul siturilor arheologice, conform avizului Comisiei Naţionale de Arheologie; b) dispariţia monumentului istoric; c) constatarea pierderii calitãţii de monument istoric a imobilului. (4) Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma solicitãrii oricãrei persoane interesate. ART. 20 Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii prevãzute pentru clasare. ART. 21 (1) Clasarea de urgenţã este procedura excepţionalã prin care un bun imobil aflat în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizicã este clasat în grupa A sau B, dupã caz, în vederea luãrii mãsurilor urgente necesare pentru salvarea sa. (2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor pot declanşa procedura de clasare de urgenţã, din oficiu sau la solicitarea oricãrei persoane interesate. (3) Declanşarea procedurii de clasare de urgenţã se efectueazã în maximum 3 zile de la identificarea situaţiei imobilului sau înregistrarea solicitãrii privind situaţia imobilului, pe baza notei de constatare elaborate de delegatul serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, al muzelui judeţean, respectiv al muzeului municipiului Bucureşti, sau al autoritãţilor administraţiei publice locale, dupã caz. (4) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor comunicã imediat în scris proprietarului bunului imobil declanşarea procedurii de clasare de urgenţã a imobilului în Lista monumentelor istorice. De la data comunicãrii declanşãrii procedurii de clasare de urgenţã pânã la finalizarea procedurii, imobilului i se aplicã regimul juridic al monumentelor istorice. (5) Împotriva declanşãrii procedurii de clasare de urgenţã sau a ordinului de clasare de urgenţã, proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ. (6) Pânã la soluţionarea litigiului, bunului imobil în cauzã i se aplicã regimul juridic al monumentelor istorice. (7) La solicitarea serviciilor deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, proprietarii imobilelor propuse pentru clasare din oficiu sau de urgenţã vor transmite acestora documentele necesare completãrii dosarului de clasare. ART. 22 (1) Lista monumentelor istorice cuprinde monumentele istorice clasate în grupa A sau B şi se întocmeşte de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice. (2) Lista monumentelor istorice se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se actualizeazã la fiecare 5 ani. (3) Lista monumentelor istorice stã la baza întocmirii cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor urbanistice.
CAP. III Intervenţii asupra monumentelor istorice
ART. 23 (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de cãtre Ministerul Culturii şi Cultelor sau, dupã caz, de cãtre serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. (2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectueazã asupra monumentelor istorice sunt: a) toate lucrãrile de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajãri peisagistice şi de punere în valoare, care modificã substanţa sau aspectul monumentelor istorice; b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice; c) amplasarea definitivã sau temporarã de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice; d) schimbãri ale funcţiunii sau destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbãrile temporare; e) strãmutarea monumentelor istorice; f) amenajãri de cãi de acces, pietonale şi carosabile, utilitãţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice. (3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevãzute la alin. (2) se elibereazã numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, dupã caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. (4) Autorizaţiile prevãzute la alin. (3), emise fãrã avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fãrã respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept. (5) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantã din Cartea tehnicã a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu existã, Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii. ART. 24 (1) Intervenţiile care se efectueazã asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se aflã în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizeazã pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau, dupã caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. (2) Toate intervenţiile care se efectueazã asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate a imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu personal atestat, în condiţiile legii. (3) În condiţiile legii, în cazul realizãrii de lucrãri neautorizate, fãrã avize sau care încalcã avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul sã întrerupã lucrãrile pânã la intrarea în legalitate, sã aplice sancţiuni şi, dupã caz, sã dispunã revenirea la situaţia iniţialã şi sã sesizeze organele de cercetare penalã. (4) Elaborarea expertizelor tehnice, a proiectelor de consolidare, restaurare, verificarea tehnicã a proiectelor şi dirigentarea lucrãrilor se efectueazã numai de experţi şi/sau specialişti atestaţi de cãtre Ministerul Culturii şi Cultelor, cu respectarea exigenţelor specifice domeniului monumentelor istorice şi a cerinţelor privind calitatea lucrãrilor în construcţii. (5) Protejarea şi conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rãmase decopertate se fac, în condiţiile legii, de cãtre investitori, sub coordonarea responsabilului ştiinţific al şantierului şi a instituţiei organizatoare.
TITLUL III Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice
CAP. I Instituţii
ART. 25 (1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaboreazã şi asigurã aplicarea strategiei naţionale şi urmãreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigurã îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice, la care România este parte. (3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintã statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora. (4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor organizeazã compartimente de specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept atribuţii activitãţile de cercetare, inventariere, avizare, inspecţie şi control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice. ART. 26 (1) În vederea protejãrii monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate ori prin alte instituţii publice subordonate, urmãtoarele atribuţii: 1. organizeazã sistemul naţional de cercetare, inventariere, clasare a monumentelor istorice, de elaborare a reglementãrilor din domeniu, de inspecţie şi control al monumentelor istorice; 2. avizeazã reglementãrile, normele şi metodologiile cu aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice, în cazul în care acestea sunt elaborate de alte autoritãţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor; 3. conferã, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, regimul de monument istoric; 4. publicã Lista monumentelor istorice, întocmitã de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi o actualizeazã, potrivit legii, la fiecare 5 ani; 5. face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în vederea finanţãrii cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice; 6. emite avizele necesare în vederea eliberãrii autorizaţiilor de construire pentru lucrãrile şi intervenţiile asupra monumentelor istorice; 7. emite avizul privind regulamentele de construcţie din zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate; 8. emite avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţificã pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate, ale secţiunilor de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice; 9. emite avizul pentru Planul de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea "Zone construite protejate", precum şi pentru secţiunile de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate; 10. emite avizele pentru secţiunile de specialitate din planurile urbanistice generale ale unitãţilor administrativ-teritoriale, planurile urbanistice zonale, precum şi din planurile urbanistice de detaliu, care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate; 11. emite avizele pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu existã regulamente de construcţie avizate conform pct. 7; 12. iniţiazã, atunci când este necesar, sau solicitã consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupã caz, exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã a monumentelor istorice, în vederea salvãrii acestora de la distrugere şi degradare; 13. coordoneazã, prin diriginţi de specialitate ai Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrãrile de conservare, consolidare şi restaurare a monumentelor istorice, atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor; 14. asigurã inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al şantierelor având drept obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de grupa monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare; 15. constatã contravenţii şi aplicã sancţiuni prin împuterniciţii sãi şi ia mãsurile corespunzãtoare de sesizare a organelor de cercetare penalã, în cazul infracţiunilor; 16. instituie, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici, precum şi Registrul operatorilor economici din domeniul protejãrii monumentelor istorice; 17. emite atestate pentru specialiştii şi experţii în domeniul protejãrii monumentelor istorice, în conformitate cu metodologia aprobatã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor; 18. reglementeazã pentru domeniul monumentelor istorice funcţionarea operatorilor economici care au ca obiect de activitate efectuarea de cercetãri, proiectarea şi executarea de lucrãri la monumente istorice, în conformitate cu metodologia aprobatã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor; 19. avizeazã reglementãrile, normele şi metodologiile elaborate de autoritãţile şi instituţiile publice abilitate, privind: a) organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, formare, specializare şi perfecţionare a specialiştilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice; b) prevenirea şi stingerea incendiilor la monumente istorice; c) mãsurile de protecţie specialã a monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecţie împotriva actelor de terorism sau în situaţii de urgenţã; d) stabilirea planurilor şi mãsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de calamitãţi sau dezastre naturale la monumente istorice; e) înlãturarea sau diminuarea factorilor poluanţi la monumente istorice şi în zonele de protecţie a acestora; f) elaborarea cadastrului monumentelor istorice; 20. avizeazã folosirea materialelor, tehnicilor şi tehnologiilor noi pentru restaurarea monumentelor istorice; 21. susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotãrãşte strategii şi cofinanţeazã programe şi publicaţii pentru animarea culturalã şi stimularea interesului public faţã de monumentele istorice; 22. instituie şi controleazã amplasarea însemnului distinctiv care atestã regimul de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejãrii sale în timp de pace sau de conflict armat; 23. colaboreazã cu organizaţiile neguvernamentale, în condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a monumentelor istorice; 24. asigurã funcţionarea, logistica, secretariatul şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru comisiile regionale ale monumentelor istorice; 25. colaboreazã cu organismele internaţionale interesate şi participã, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice, inclusiv a celor înscrise în Lista Patrimoniului Mondial; 26. exercitã, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice clasate în grupa A; 27. iniţiazã, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, dupã caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, proiecte de hotãrâre a Guvernului privind acordarea statutului de oraş istoric sau sat istoric; 28. finanţeazã editarea şi publicarea Revistei monumentelor istorice şi a Buletinului monumentelor istorice. (2) În situaţii de urgenţã, stãri potenţial generatoare de situaţii de urgenţã, situaţii care privesc siguranţa naţionalã sau în alte situaţii excepţionale, Ministerul Culturii şi Cultelor poate emite avize de urgenţã pentru intervenţii asupra monumentelor istorice, fãrã consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau, dupã caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, cu condiţia ca intervenţiile sã fie reversibile. (3) Pentru eliberarea avizelor prevãzute la alin. (1) pct. 6-10 nu se percep taxe sau tarife. (4) Pentru eliberarea atestatelor, avizelor şi autorizaţiilor prevãzute la alin. (1) pct. 11, 17 şi 18 se percep taxe şi tarife, care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor sau la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi se gestioneazã în regim extrabugetar, în condiţiile legii, exclusiv pentru acţiuni, proiecte şi programe în domeniul monumentelor istorice. (5) Nivelul taxelor şi tarifelor care se percep potrivit alin. (3) se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. ART. 27 (1) Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional se reorganizeazã în Institutul Naţional al Monumentelor Istorice ca instituţie publicã în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare. (2) Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotãrâre a Guvernului, iniţiatã de Ministerul Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, fãrã a afecta exerciţiul financiar curent. (3) Principalele atribuţii ale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice sunt: a) actualizarea inventarului monumentelor istorice; b) actualizarea periodicã a Listei monumentelor istorice; c) elaborarea normelor şi metodologiilor specifice pentru domeniul monumentelor istorice, care se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor; d) elaborarea dosarelor pentru monumentele istorice propuse a fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial; e) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate inventarierii, elaborãrii normelor şi metodologiilor pentru monumente istorice, investigaţiilor, proiectelor-pilot, expertizelor tehnice, cercetãrilor şi studiilor specifice; f) administrarea inventarului şi fondului documentar al monumentelor istorice - care cuprinde: arhiva, fototeca, fondul cartografic şi biblioteca monumentelor istorice - care sunt proprietatea publicã a statului român; g) coordonarea activitãţii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliarã privind realizarea inventarului şi a cadastrului de specialitate al monumentelor istorice, care au obligaţia includerii monumentelor istorice în planurile cadastrale şi în hãrţile topografice; h) editarea Revistei monumentelor istorice şi a Buletinului monumentelor istorice, precum şi a altor publicaţii de specialitate, pe orice tip de suport; i) colaborarea cu Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice pentru completarea inventarului, editarea unor publicaţii de specialitate şi pentru punerea în valoare a monumentelor istorice; j) elaborarea şi actualizarea Listei monumentelor istorice distruse sau dispãrute; k) gestionarea Registrului specialiştilor, Registrului experţilor şi verificatorilor tehnici, precum şi a procedurilor şi mecanismelor de atestare şi înscriere în acestea în conformitate cu metodologia aprobatã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor; l) constituirea şi actualizarea Registrului zonelor construite protejate. (4) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice organizeazã şi realizeazã şi alte activitãţi aducãtoare de venituri, specifice atribuţiilor sale, conform prevederilor legale, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, venituri pe care le gestioneazã în regim extrabugetar. (5) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice preia în administrare la data înfiinţãrii sale întreaga documentaţie a instituţiilor care au funcţionat anterior în domeniul monumentelor istorice: Comisia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice, Direcţia Monumentelor Istorice şi de Artã, Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Economicã şi a Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional. (6) Institutul Naţional al Monumentelor Istorice dezvoltã inventarul şi fondul documentar al monumentelor istorice, inclusiv prin achiziţii. (7) Instituţiile publice cu atribuţii în domeniu colaboreazã cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu Institutul Naţional al Monumentelor Istorice pentru actualizarea inventarului şi fondului documentar al monumentelor istorice şi transmit acestora, la cerere, copii de pe documentele, studiile, cercetãrile şi publicaţiile privind monumentele istorice de care dispun. ART. 28 (1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizeazã în Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publicã cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi din alocaţii de la bugetul de stat. (2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se fac prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de maximum 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, fãrã a afecta exerciţiul financiar în curs. (3) Principalele atribuţii ale Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sunt: a) gestionarea, în condiţiile legii, a fondurilor destinate cercetãrii, expertizãrii şi executãrii lucrãrilor de consolidare-restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice finanţate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor şi încredinţate prin transfer Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice; b) fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului, a necesarului de credite; propunerea prioritãţilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fãrã dobândã, cu dobândã redusã sau cu dobânda pieţei, pentru efectuarea de lucrãri de protejare la monumentele istorice deţinute; c) gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile lit. b), în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursãri de credite şi plãţi din dobânzi se utilizeazã în sistem revolving, cu acelaşi scop; d) administrarea, în numele Ministerului Culturii şi Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituţii publice; propunerea eficientizãrii acestora prin promovarea de proiecte şi programe de revitalizare, realizarea de parteneriate sau prin concesionare, dare în folosinţã gratuitã ori închiriere, în condiţiile legii; e) predarea documentaţiilor pentru monumentele istorice la care au fost efectuate lucrãri şi recepţii finale Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, pentru actualizarea inventarului monumentelor istorice şi arhivare; f) punerea la dispoziţie Institutului Naţional al Monumentelor Istorice a documentelor şi informaţiilor deţinute, necesare actualizãrii inventarului monumentelor istorice; g) elaborarea reglementãrilor, normelor şi metodologiilor specifice domeniului protejãrii monumentelor istorice privind conţinutul-cadru al documentaţiilor, tarifarea acestora, executarea lucrãrilor, organizarea achiziţiilor publice, contractarea şi decontarea lucrãrilor; h) editarea pe orice tip de suport şi comercializarea materialelor privind protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice; i) organizarea şi realizarea altor activitãţi specifice atribuţiilor sale, aducãtoare de venituri, conform prevederilor legale, inclusiv prin încheierea de contracte cu persoane juridice sau fizice de specialitate, pe care le gestioneazã în regim extrabugetar; j) gestionarea Registrului operatorilor economici din domeniul protejãrii monumentelor istorice, precum şi a procedurilor şi mecanismelor de atestare şi înscriere în acesta, în conformitate cu metodologia aprobatã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data înfiinţãrii sale întreaga bazã materialã de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor cu activitate în domeniu - Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului. ART. 29 În vederea realizãrii mãsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, se înfiinţeazã şi se stabilesc atribuţiile Serviciului monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu.
CAP. II Organisme de specialitate
ART. 30 (1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se reorganizeazã Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice, organism ştiinţific de specialitate, fãrã personalitate juridicã, cu rol consultativ în domeniul protejãrii monumentelor istorice, care funcţioneazã pe lângã Ministerul Culturii şi Cultelor. (2) Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice propune strategiile şi avizarea metodologiilor, normativelor şi mãsurilor tehnico-ştiinţifice din domeniul protejãrii monumentelor istorice. (3) Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice este formatã din 21 de membri, personalitãţi, specialişti şi experţi atestaţi în domeniul protejãrii monumentelor istorice. (4) Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice este compusã din 21 de membri, este condusã de un preşedinte şi 4 vicepreşedinţi şi funcţioneazã în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare. (5) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt numiţi de ministrul culturii şi cultelor la propunerea: a) Academiei Române - 2 membri; b) Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - un membru; c) Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii - 2 membri; d) organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice - un membru; e) Ministerului Culturii şi Cultelor - 15 membri, dintre care 8 propuşi de comisiile regionale ale monumentelor istorice. (6) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se elaboreazã Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (7) Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice poate alege ca membri de onoare ai sãi specialişti din ţarã sau din strãinãtate, personalitãţi ştiinţifice de recunoaştere internaţionalã din domeniul cercetãrii şi protejãrii monumentelor istorice; aceştia sunt propuşi de preşedinte şi sunt validaţi cu votul majoritãţii simple a comisiei. (8) Ministerul Culturii şi Cultelor asigurã mijloacele materiale şi financiare necesare pentru funcţionarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. ART. 31 (1) Independenţa membrilor Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice în adoptarea propunerilor comisiei este garantatã prin prezenta lege. (2) Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice îşi desfãşoarã activitatea prin lucrãri în plen, în cadrul Biroului comisiei şi pe secţiuni de specialitate. (3) Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice se constituie din 4 secţiuni pe domenii, conduse fiecare de un preşedinte ales din rândul membrilor acestora pentru un mandat de 5 ani; preşedinţii de secţiuni devin vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (4) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (5) Preşedintele împreunã cu vicepreşedinţii şi secretarul formeazã Biroul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (6) Deciziile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, ale secţiunilor şi ale Biroului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice se iau de regulã cu majoritatea simplã a voturilor, cu excepţia cazurilor prevãzute în prezenta lege. ART. 32 (1) Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice conduce activitatea acesteia şi o reprezintã pe plan naţional şi internaţional; preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice fac parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice. (2) Funcţia de secretar al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice este îndeplinitã de şeful compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Funcţiile de secretari ai secţiunilor de specialitate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sunt îndeplinite de specialişti din cadrul compartimentului se specialitate al Ministerului Culturii şi Cultelor. ART. 33 (1) Comisia Naţionalã a Monumentelor Istorice are urmãtoarele atribuţii: a) propune aprobarea strategiei naţionale privind protejarea monumentelor istorice, elaboratã de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice; b) formuleazã prioritãţile privind lucrãrile şi mãsurile necesare pentru asigurarea protejãrii monumentelor istorice, indiferent de situaţia lor juridicã şi de sursa de finanţare; c) propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a metodologiilor, normelor, normativelor şi reglementãrilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de instituţiile specializate din subordinea acestuia; d) propune clasarea, declasarea, neclasarea sau nedeclasarea şi schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice; e) propune criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice, precum şi criteriile de reglementare a activitãţii operatorilor economici cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice; f) propune avizarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea "Zone construite protejate"; g) propune avizarea pentru secţiunile de specialitate din planurile privind amenajarea teritoriului care au ca obiect monumentele istorice sau zone construite protejate; h) propune avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţificã pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice clasate în grupa A sau a zonelor construite protejate care cuprind monumente istorice clasate în grupa A, ale secţiunilor de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurile urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice clasate în grupa A; i) propune avizul pentru studiile de fundamentare şi secţiunile de specialitate din planurile urbanistice generale ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi din planurile urbanistice zonale, precum şi pentru planurile urbanistice de detaliu, care au ca obiect monumente istorice clasate în grupa A sau zone construite protejate care cuprind monumente istorice clasate în grupa A; j) propune avizul pentru documentaţiile privind intervenţiile asupra monumentelor istorice sau inscripţionarea monumentelor istorice, având la bazã texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate; k) propune avizul pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu existã regulamente de construcţie avizate conform art. 26 alin. (1) pct. 7; l) propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO; m) propune avizarea folosirii unor materiale, tehnici şi tehnologii noi pentru restaurarea monumentelor istorice, în baza documentaţiilor de specialitate; n) propune programe de pregãtire a specialiştilor, precum şi planuri-cadru de învãţãmânt, de formare şi specializare în domeniul protejãrii monumentelor istorice. (2) Atribuţiile Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, menţionate la alin. (1) lit. d), g), j) şi k), pot fi delegate comisiilor regionale ale monumentelor istorice, în condiţiile stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (3) Membrii Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi ai comisiilor zonale ale monumentelor istorice primesc o indemnizaţie lunarã, pentru lunile în care comisiile se întrunesc, reprezentând 20% din indemnizaţia lunarã a unui secretar de stat, la care se adaugã decontarea cheltuielilor de participare la lucrãrile comisiilor. ART. 34 (1) Comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizeazã în comisii zonale ale monumentelor istorice pe lângã serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, ca organisme ştiinţifice de specialitate descentralizate ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, fãrã personalitate juridicã, cu rol consultativ în domeniul protejãrii monumentelor istorice. (2) Numãrul, teritoriul de competenţã, organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale monumentelor istorice sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (3) Comisiile zonale ale monumentelor istorice au câte 9 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. (4) Componenţa comisiilor zonale ale monumentelor istorice se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor la propunerea compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii şi Cultelor. În cadrul acestora vor fi incluşi arhitecţii şefi ai judeţelor, respectiv arhitectul şef al municipiului Bucureşti. (5) Comisiile zonale ale monumentelor istorice au urmãtoarele atribuţii: a) fundamenteazã şi propun elementele specifice strategiei regionale privind protejarea monumentelor istorice; b) formuleazã prioritãţile pentru protejarea monumentelor istorice în plan regional, în vederea evaluãrii şi asigurãrii fondurilor necesare; c) analizeazã şi propun Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice clasarea sau declasarea monumentelor istorice din regiunile lor de competenţã în grupa A sau B, dupã caz; d) propun avizul privind documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului pentru instituirea, delimitarea şi reglementarea construirii zonelor de protecţie a monumentelor istorice clasate în grupa B sau a zonelor construite protejate cu monumente istorice clasate în grupa B; e) propun avizarea studiilor de fundamentare din planurile de amenajare a teritoriului, planurile urbanistice generale, planurile urbanistice zonale ale localitãţilor care cuprind monumente istorice clasate în grupa B; f) propun avizarea planurilor urbanistice de detaliu şi a proiectelor de execuţie în zonele de protecţie a monumentelor istorice din grupa A şi în zonele protejate cu monumente istorice clasate în grupa A, pentru care existã reglementãri avizate de Ministerul Culturii şi Cultelor; g) propun avizul privind documentaţiile tehnice care cuprind lucrãri de cercetare, investigaţii, expertize tehnice, proiecte tehnice şi detalii de execuţie pentru monumentele istorice clasate în grupa B; h) propun avizul privind documentaţiile pentru lucrãri de întreţinere şi reparaţii curente la monumentele istorice clasate în grupa A, care nu aduc modificãri de arhitecturã ori ale componentelor artistice, în condiţiile în care lucrãrile se executã cu materiale şi tehnici de lucru specifice epocii de edificare a monumentului istoric; i) îndeplinesc alte atribuţii date în competenţã, potrivit dispoziţiilor prevãzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. ART. 35 (1) În cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, un colectiv de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. (2) Colectivul de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are urmãtoarele atribuţii: a) controleazã, în condiţiile legii, documentele şi documentaţiile de orice fel privind conservarea, restaurarea şi protejarea monumentelor istorice; b) constatã încãlcarea prevederilor legale în domeniul conservãrii, restaurãrii şi protejãrii monumentelor istorice şi propune luarea mãsurilor legale ce se impun; c) are acces, în condiţiile legii, la orice monument istoric, precum şi pe şantierele de cercetare sau de conservare-restaurare a monumentelor istorice; în acest scop, organele abilitate ale statului au obligaţia sã sprijine personalul colectivului în exercitarea atribuţiilor; d) face propuneri de sancţionare, în condiţiile legii, a abaterilor constatate. (3) În îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la alin. (2), colectivul de control pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice are dreptul sã solicite şi sã primeascã informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoanã fizicã sau juridicã, aceasta având obligaţia de a da curs solicitãrii în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii cererii.
TITLUL IV Responsabilitãţile proprietarilor de monumente istorice şi ale autoritãţilor administraţiei publice locale
CAP. I Obligaţiile şi drepturile proprietarilor de monumente istorice
ART. 36 (1) În scopul protejãrii monumentelor istorice proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligaţi: a) sã întreţinã, sã foloseascã şi sã exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi şi a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric, conform art. 17; b) sã asigure paza, integritatea şi protecţia monumentelor istorice, sã ia mãsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, sã asigure efectuarea lucrãrilor de conservare, consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere a acestora în condiţiile legii; c) sã înştiinţeze de urgenţã, în scris, direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului ori al comunei respective despre orice modificãri sau degradãri în starea fizicã a monumentelor istorice deţinute şi aflate în teritoriul unitãţii administrativ-teritoriale; d) sã înştiinţeze de urgenţã, în scris, direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi primarul oraşului sau al comunei respective despre descoperirea întâmplãtoare a oricãror construcţii, elemente de construcţii, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând pãstrarea descoperirilor în condiţiile legii, pânã la sosirea delegatului instituţiei de specialitate, dar nu pentru mai mult de 15 zile; e) sã asigure, în condiţiile legii, accesul specialiştilor desemnaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor sau de direcţiile pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional, în vederea constatãrii stãrii de conservare sau pentru efectuarea de cercetãri, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice şi pentru operaţiunile de evidenţã; f) în cazul în care solicitã descãrcarea imobilului de sarcinã arheologicã, sã finanţeze sãpãtura, cercetarea arheologicã, elaborarea documentaţiei aferente, conservarea şi protejarea eventualelor vestigii descoperite cu ocazia efectuãrii cercetãrii arheologice; g) sã obţinã avizele prevãzute de lege pentru toate intervenţiile prevãzute la art. 23; h) sã asigure efectuarea lucrãrilor de conservare, consolidare, restaurare, precum şi a oricãror alte lucrãri, conform prevederilor legale, numai de cãtre persoane fizice sau juridice atestate în acest sens şi sã prevadã în contracte condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate; i) sã respecte toate condiţiile şi termenele de execuţie cuprinse în avizul de specialitate atunci când executã ei înşişi lucrãri de întreţinere curentã sau orice alte intervenţii, conform prevederilor prezentei legi; j) sã permitã, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervenţiilor asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care acestea sunt iniţiate şi finanţate de persoane juridice abilitate în condiţiile prezentei legi; k) sã permitã montarea şi sã întreţinã însemnul distinctiv care marcheazã calitatea de monument istoric a imobilului; l) sã obţinã avizul direcţiei pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi sã asigure pe propria rãspundere condiţii corespunzãtoare de vizitare, fotografiere, filmare, reproducere şi de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public; m) sã comunice direcţiei pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, dupã caz, asupra monumentelor istorice. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. h), lucrãrile de construcţie ce fac obiectul autorizãrii, la monumentele istorice de categorie B, cu excepţia lucrãrilor la componentele artistice, pot fi efectuate şi de persoane fizice sau juridice neatestate, cu condiţia respectãrii avizelor de specialitate. (3) În cazul în care, în îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. (1) lit. e), proprietarii monumentelor istorice constatã producerea unor pagube, aceştia au dreptul la o justã despãgubire, achitatã în termen de 60 de zile de la constatare de cãtre instituţiile care au realizat cercetarea sau expertizarea. (4) Cu privire la înstrãinarea, închirierea sau concesionarea imobilelor monumente istorice proprietarii acestora au urmãtoarele obligaţii: a) sã înştiinţeze în scris direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, despre intenţia de a înstrãina monumentul istoric, în vederea exercitãrii dreptului de preemţiune al statului sau, dupã caz, al unitãţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei legi; b) sã notifice viitorului proprietar, chiriaş sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deţine, precum şi Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric; c) sã înştiinţeze în scris direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, şi sã transmitã acesteia o copie de pe acte. ART. 37 (1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privatã a persoanelor fizice sau juridice, Ministerul Culturii şi Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz, pot asigura, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, consultanţã de specialitate, în condiţiile legii. (2) În cazul în care statul sau autoritãţile publice locale acordã sprijin financiar, acesta constã în acoperirea parţialã sau totalã a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi, dupã caz, ale lucrãrilor de intervenţie asupra monumentelor istorice. ART. 38 (1) Contribuţia financiarã a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejãrii monumentelor istorice, indiferent de deţinãtor, poate sã acopere total sau parţial costul lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice. (2) Contribuţia financiarã a consiliilor judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale, dupã caz, poate sã acopere integral sau parţial costul lucrãrilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin cofinanţare, costul lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unitãţii administrativ-teritoriale respective. (3) Contribuţia financiarã a statului şi a autoritãţilor administraţiei publice locale poate fi asiguratã prin cofinanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice. (4) Situaţiile în care statul, respectiv autoritãţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrãrilor menţionate la alin. (1)-(3), proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. (5) În situaţiile şi în condiţiile prevãzute la alin. (4), la data alocãrii sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autoritãţilor administraţiei publice locale asupra imobilului monument istoric în cauzã se constituie o garanţie imobiliarã pentru o perioadã de 10 ani în favoarea statului, respectiv a unitãţilor administrativ-teritoriale. (6) Garanţia imobiliarã prevãzutã la alin. (5) se recupereazã în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau, dupã caz, a autoritãţilor administraţiei publice locale, împreunã cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauzã a fost înstrãinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare. (7) Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unitãţilor administrativ-teritoriale este scutitã de taxã de timbru. (8) La data împlinirii termenului de 10 ani garanţia imobiliarã instituitã asupra imobilului se stinge de drept. ART. 39 (1) Costul lucrãrilor de proiectare, expertizare, conservare, reparare, consolidare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, indiferent de grupa în care sunt clasate, ori a altor imobile din ansambluri sau situri istorice, aflate în proprietate publicã ori privatã, incluse în programe de importanţã naţionalã sau internaţionalã, stabilite prin hotãrâre a Guvernului iniţiatã la propunerea ministerelor implicate în realizarea acestora, poate fi acoperit integral ori parţial de la bugetul de stat sau al unitãţilor administrativ-teritoriale, prin bugetul ordonatorilor de credite care participã la realizarea programelor. (2) Pentru acoperirea costului lucrãrilor prevãzute la alin. (1) nu este obligatorie constituirea de garanţii de cãtre beneficiarii contribuţiei. (3) Lucrãrile prevãzute la alin. (1) sunt lucrãri de interes public naţional, pentru care nu se datoreazã taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire. ART. 40 Pentru stimularea protejãrii monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizeazã pe cheltuialã proprie, integral sau parţial, lucrãri de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiazã, în condiţiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrãri cuvenite bugetelor locale. ART. 41 (1) Proprietarii imobilelor monumente istorice, definite potrivit art. 3 lit. a) din prezenta lege, sunt scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clãdiri, cu excepţia spaţiilor în care se desfãşoarã activitãţi economice sau comerciale. (2) Pentru suprafaţa ocupatã la sol de imobilele prevãzute la alin. (1) nu se plãteşte impozitul pe teren. (3) Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafeţele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcţie de suprafaţa afectatã şi de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziţie publicului pentru vizitare, precum şi instituţiilor specializate pentru cercetare. ART. 42 (1) Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moştenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuinţã sau pentru activitãţi necomerciale, şi care se angajeazã în scris la direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional în al cãrei teritoriu de competenţã se aflã bunul imobil în cauzã sã execute, în termen de 12 luni, lucrãrile de restaurare şi consolidare stabilite prin documentaţie tehnicã aprobatã şi avizatã în condiţiile legii. (2) În situaţii justificate şi cu avizul direcţiei pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, termenul prevãzut la alin. (1) poate fi prelungit o singurã datã cu încã 12 luni. (3) În cazul neîndeplinirii în condiţiile şi în termenele prevãzute la alin. (1) şi (2) a obligaţiilor asumate de proprietar la dobândirea bunului, precum şi în cazul înstrãinãrii bunului înaintea efectuãrii sau încheierii lucrãrilor de consolidare sau restaurare, taxa de timbru se recupereazã prin direcţia generalã a finanţelor publice, pe baza notei de constatare a direcţiei pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã şi celor care dobândesc prin donaţie un bun imobil clasat ca monument istoric. (5) Înstrãinarea cu titlu gratuit sau oneros cãtre stat sau cãtre unitãţile administrativ-teritoriale a monumentelor istorice este scutitã de plata taxelor de timbru. ART. 43 Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a intervenţiilor executate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizeazã bunul imobil numai pentru activitãţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit. ART. 44 Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiazã de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrãrile pe care le finanţeazã şi care sunt necesare pentru pãstrarea integritãţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentaţia de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobatã pentru zona de protecţie respectivã, sau prin avizul direcţiei pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
CAP. II Atribuţiile autoritãţilor administraţiei publice locale
ART. 45 (1) În vederea protejãrii monumentelor istorice şi a respectãrii prevederilor legale în acest domeniu autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii: a) coopereazã cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilitãţi în domeniul protejãrii monumentelor istorice şi asigurã punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora; b) asigurã protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând resurse financiare în acest scop; c) coopereazã cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice; d) se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrãri de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local; e) participã la finanţarea lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice, prevãzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administreazã; f) cuprind în programele de dezvoltare economico-socialã şi urbanisticã, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaboreazã, actualizeazã şi aprobã documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice; g) iau mãsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradãrii monumentelor istorice; h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, dupã caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejãrii monumentelor istorice; i) elaboreazã planurile anuale de gestiune şi protecţie a monumentelor istorice de pe teritoriul unitãţii administrativ-teritoriale care sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial şi asigurã monitorizarea acestora prin personalul propriu. (2) Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sã realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat. ART. 46 (1) Pentru protejarea monumentelor istorice din unitãţile administrativ-teritoriale de competenţã consiliile locale au urmãtoarele atribuţii: a) colaboreazã cu direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejãrii monumentelor istorice; b) în vederea întocmirii sau modificãrii planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localitãţilor, asigurã elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice; c) prevãd, în termen de 12 luni de la clasarea monumentelor istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a regulamentelor aferente; d) elaboreazã regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi pentru zonele construite protejate şi le aprobã numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, dupã caz; e) elaboreazã sau, dupã caz, aprobã programe ori mãsuri administrative, bugetare sau fiscale speciale de prevenire a degradãrii monumentelor istorice şi a zonelor protejate din municipiul, oraşul sau comuna respectivã, cu respectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, dupã caz; f) la solicitarea direcţiei pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreunã cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice; g) colaboreazã cu compartimentele specializate ale altor autoritãţi ale administraţiei publice locale în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se aflã pe teritoriul mai multor unitãţi administrativ-teritoriale. (2) La data emiterii autorizaţiilor de construcţie sau de desfiinţare, pentru lucrãri ce urmeazã a se executa la monumente istorice, în zonele de protecţie a acestora sau în zonele construite protejate, autoritãţile emitente ale autorizaţiilor transmit copii ale acestor documente serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor. ART. 47 Primarul are urmãtoarele atribuţii specifice: a) verificã existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigurã menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrãrilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare; b) ia mãsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referã la intervenţii asupra monumentelor istorice; c) dispune oprirea oricãror lucrãri de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotãrãşte şi, dupã caz, organizeazã paza acestora şi anunţã în cel mai scurt timp direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti; d) asigurã prin aportul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controleazã întreţinerea lor de cãtre proprietar; e) asigurã paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţã direcţiei pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii; f) asigurã efectuarea, împreunã cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice. ART. 48 Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au urmãtoarele atribuţii: a) coopereazã cu direcţia pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenţã; faciliteazã comunicarea dintre direcţiile pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti; b) iniţiazã, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, procedura de expropriere pentru cauzã de utilitate publicã în vederea protejãrii monumentelor istorice, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege; c) sprijinã şi îndrumã activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista monumentelor istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora; d) elibereazã autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumente istorice şi pentru imobile aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice sau în zonele construite protejate, numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, dupã caz.
TITLUL V Finanţarea protejãrii monumentelor istorice
ART. 49 (1) Protejarea monumentelor istorice se finanţeazã de proprietarii sau deţinãtorii acestora şi poate fi cofinanţatã din fonduri asigurate de la bugetul de stat, bugetele locale sau din alte surse. (2) Lucrãrile de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se efectueazã la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt supuse regimului general de atribuire a lucrãrilor publice, de proiectare şi execuţie, potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice. ART. 50 (1) Autoritãţile administraţiei publice locale sunt obligate sã prevadã în bugetele proprii fondurile necesare în vederea protejãrii monumentelor istorice aflate în proprietatea publicã sau privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale. (2) Autoritãţile publice centrale prevãd în bugetele proprii fondurile aprobate prin bugetul de stat pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea publicã sau privatã a statului, pe care le administreazã. (3) În bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor se prevãd: a) credite bugetare necesare pentru finanţarea lucrãrilor la monumentele istorice aflate în administrarea Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice; b) credite bugetare necesare în vederea finanţãrii sau confinanţãrii lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea publicã a statului sau a unitãţii administrativ-teritoriale; c) credite bugetare destinate finanţãrii sau cofinanţãrii lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat. (4) Din veniturile realizate din vânzarea de bilete şi din taxe de închiriere a terenului, ca urmare a organizãrii unor manifestãri de genul spectacolelor, târgurilor sau parcurilor de distracţii, un procent de 1% se vireazã cãtre proprietarul sau titularul dreptului de administrare, dupã caz, al monumentului istoric în a cãrui zonã de protecţie se organizeazã manifestarea; sumele astfel obţinute vor fi utilizate exclusiv pentru finanţarea lucrãrilor de protejare a monumentului istoric în cauzã. ART. 51 (1) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se instituie timbrul monumentelor istorice, care este gestionat, în condiţiile legii, de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice. (2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalitãţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice şi aprobate prin hotãrâre a Guvernului. (3) Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru: a) cãrţile poştale ilustrate, plicurile, mãrcile poştale, hãrţile, pliantele, broşurile, revistele, ghidurile turistice, cãrţile, albumele, atlasele, enciclopediile, filmele artistice şi documentare, casetele video, compact-discurile, diapozitivele, videoclipurile, cardurile bancare şi cartelele telefonice comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentãri grafice de interior sau exterior; b) biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau de filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în totalitate ori în parte, aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanelor juridice de drept privat care desfãşoarã activitãţi economice; c) biletele de intrare la manifestãrile culturale, sportive sau de agrement, târguri şi expoziţii desfãşurate în spaţii situate în zona de protecţie a acestora sau în zonele construite protejate; d) activitãţile de cazinou, jocuri de noroc şi jocuri mecanice. (4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la operatorii economici, editori sau producãtori, de la proprietari, titulari ai dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra imobilelor situate în zona de protecţie a monumentelor istorice în zonele construite protejate sau de la beneficiarii veniturilor realizate, dupã caz. (5) Se excepteazã de la plata timbrului muzeele care funcţioneazã în clãdiri monumente istorice sau în zone de protecţie ale acestora. (6) Prin derogare de la prevederile alin. (3) şi (4), pot fi exceptaţi de la plata taxei timbrului monumentelor istorice operatorii economici care, prin activitãţile pe care le desfãşoarã, contribuie la protejarea monumentelor istorice cu o sumã cel puţin egalã celei pe care o datoreazã la plata taxei timbrului monumentelor istorice. ART. 52 (1) Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizeazã de cãtre Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru: a) acordarea de credite în condiţiile art. 28 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru lucrãri de intervenţie urgentã la monumente istorice, în funcţie de strategia protejãrii monumentelor istorice; b) finanţarea elaborãrii de reglementãri tehnico-economice, de norme şi metodologii privind elaborarea de documentaţii specifice, executãrii de lucrãri, realizãrii de achiziţii, contractãrii şi decontãrii de lucrãri privind monumentele istorice; c) finanţarea unor amenajãri în vederea pregãtirii monumentelor istorice pentru vizitare gratuitã, precum şi pentru realizarea unor programe sau proiecte culturale. (2) Cuantumul timbrului monumentelor istorice se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului şi se actualizeazã, anual, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
TITLUL VI Sancţiuni
ART. 53 Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, administrativã, materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã. ART. 54 (1) Desfiinţarea neautorizatã, distrugerea parţialã sau totalã, exproprierea fãrã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, degradarea, precum şi profanarea monumentelor istorice constituie infracţiuni şi se sancţioneazã conform legii. (2) În toate cazurile prevãzute la alin. (1) fãptuitorul este obligat la recuperarea materialului degradat şi la reconstituirea monumentului sau a pãrţilor de monument lezat, conform avizelor prevãzute de prezenta lege. ART. 55 (1) Constituie contravenţii la regimul de protejare a monumentelor istorice urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii, nu constituie infracţiuni: a) executarea de lucrãri asupra unui imobil dupã declanşarea procedurii de clasare sau asupra unui monument istoric, fãrã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor; b) încãlcarea de cãtre proprietar sau de cãtre titularul dreptului de administrare a unui monument istoric a obligaţiilor prevãzute la art. 36; c) nevirarea contravalorii timbrului monumentelor istorice, precum şi a taxelor şi tarifelor prevãzute de prezenta lege; d) organizarea manifestãrilor prevãzute la art. 9 alin. (5) şi (6), în lipsa acordului autoritãţii competente; e) neprecizarea în certificatul de urbanism a necesitãţii obţinerii avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau a serviciilor deconcentrate ale acestuia, dupã caz, pentru lucrãrile propuse la monumente istorice în zona de protecţie a acestora ori în zonele protejate; f) eliberarea autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare pentru lucrãri la monumente istorice în zonele protejate, fãrã avizul Ministerului Culturii şi Cultelor ori al serviciilor deconcentrate, dupã caz. (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) lit. a), e) şi f) se sancţioneazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, iar cele menţionate la alin. (1) lit. b)-d) se sancţioneazã cu amendã de la 4.000 lei la 8.000 lei. (3) Contravenţiile la regimul de protejare a monumentelor istorice se prescriu în termen de 3 ani de la data sãvârşirii lor. ART. 56 Nivelul amenzilor prevãzute la art. 55 poate fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului. ART. 57 (1) Contravenţiile se constatã şi amenzile se aplicã de specialiştii direcţiilor pentru culturã, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor, de inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, dupã caz. (2) Pentru contravenţiile prevãzute la art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) constatarea şi aplicarea amenzilor se pot face şi de cãtre primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora sau de cãtre organele de poliţie, dupã caz. ART. 58 Contravenţiilor prevãzute la <>art. 55 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
TITLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 59 Pânã la instituirea zonei de protecţie a fiecãrui monument istoric potrivit art. 9 se considerã zonã de protecţie suprafaţa delimitatã cu o razã de 100 m în localitãţi urbane, 200 m în localitãţi rurale şi 500 m în afara localitãţilor, mãsuratã de la limita exterioarã, de jur-împrejurul monumentului istoric. ART. 60 (1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de Comisia Naţionalã a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii 1991-1992, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, rãmâne în vigoare. În termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice va actualiza Lista monumentelor istorice, potrivit atribuţiilor stabilite prin art. 27 alin. (3). (2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor sunt obligate sã înştiinţeze, în scris, proprietarii sau titularii drepturilor reale asupra monumentelor istorice despre regimul juridic special al imobilelor în cauzã şi sã le transmitã obligaţia privind folosinţa monumentului istoric. ART. 61 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi alineatul (2) al articolului 10 din <>Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, se modificã dupã cum urmeazã: "(2) Sunt, de asemenea, exceptate de la vânzare locuinţele care au avut destinaţia de case de oaspeţi, de protocol, precum şi cele folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari." ART. 62 La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30 noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.
NOTĂ: Reproducem mai jos prevederile <>art. III şi IV din Legea nr. 259/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care nu sunt încorporate în textul republicat al <>Legii nr. 422/2001 şi care se aplicã în continuare ca dispoziţii proprii ale <>Legii nr. 259/2006 . "Art. III. - În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române din Ministerul Administraţiei şi Internelor se organizeazã structuri specializate în prevenirea, descoperirea şi urmãrirea faptelor ilegale care privesc monumentele istorice, zonele de protecţie ale acestora, precum şi zonele construite protejate. Art. IV. - În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale comunicã Ministerului Culturii şi Cultelor monumentele istorice şi zonele de protecţie pe care le propun în vederea declarãrii de interes public naţional sau local, potrivit legii."
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
