Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
În Republica Socialistã România, dezvoltarea producţiei de bunuri alimentare, diversificarea sortimentelor, ridicarea valorii nutritive a acestora, în vederea satisfacerii cerinţelor de alimentaţie ale populaţiei, constituie o problema de stat.
ART. 2
Producţia de bunuri alimentare se realizeazã pe baza unui program unitar de valorificare superioarã a materiilor prime agricole şi de creştere continua a volumului şi calitãţii produselor.
Aprovizionarea populaţiei cu bunuri alimentare se asigura pe baza unui program anual, aprobat prin decret prezidential, la propunerea Consiliului de Miniştri.
ART. 3
Producţia de bunuri alimentare se realizeazã în unitãţile de stat sau cooperatiste, precum şi în gospodãriile populaţiei.
CAP. 2
Organizarea producerii şi livrarea bunurilor alimentare
ART. 4
Secţiunea I
Materiile prime agricole destinate producţiei bunurilor alimentare
Producãtorii de materii prime agricole, animale şi vegetale, destinate producţiei bunurilor alimentare, au obligaţia de a asigura creşterea continua a productiilor şi a livrãrilor la fondul central al statului, precum şi îmbunãtãţirea conţinutului de substanta utila, a valorii nutritive, a caracteristicilor tehnologice şi a diversificari produselor pe care le realizeazã.
Aceştia rãspund de livrarea ritmica a produselor, în cantitãţile şi sortimentele contractate, precum şi de respectarea condiţiilor de calitate şi a celor sanitare şi sanitar-veterinare.
ART. 5
La recepţia materiilor prime agricole, condiţiile de calitate se verifica în mod obligatoriu prin analize de laborator.
Se interzic preluarea şi folosirea în producţie a materiilor prime care nu corespund condiţiilor de calitate şi celor sanitar-veterinare.
ART. 6
Secţiunea a II-a
Organizarea producerii bunurilor alimentare
Unitãţile de interes republican asigura fabricarea bunurilor alimentare de baza şi în producţie de masa.
Unitãţile de stat de interes local şi cele cooperatiste pot fabrica, potrivit prevederilor de plan, produse zaharoase, de cofetarie, patiserie, simigerie, sucuri şi bãuturi racoritoare, inghetata, gheaţa, oţet, produse expandate din cereale şi alte bunuri alimentare.
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în calitate de organ coordonator, împreunã cu celelalte organe interesate stabilesc structura şi volumul de producţie ale unitãţilor care fabrica bunuri alimentare, indiferent de subordonarea acestora.
Producţia de carne şi preparate din carne se realizeazã în abatoare şi în unitãţi complexe de industrializare a carnii, care rãspund de condiţiile de calitate şi igiena a bunurilor livrate pentru acoperirea cerinţelor de consum.
În scopul concentrarii şi diversificãrii producţiei, la abatoare se vor organiza, în funcţie de baza de materii prime şi zona de consum, secţii pentru industrializarea carnii sub forma de preparate, conserve şi semiconserve, precum şi pentru prelucrarea subproduselor.
ART. 7
Producţia de fãina, malai, pîine, specialitãţi de panificatie, patiserie, paste fainoase şi biscuiti se realizeazã în complexe industriale şi unitãţi de interes republican, precum şi mori, brutarii, simigerii şi altele asemenea, din unitãţile de stat de interes local şi cele cooperatiste.
Unitãţile care fabrica aceste produse rãspund de folosirea completa şi raţionalã a întregii capacitãţi de producţie, de îmbunãtãţirea continua a calitãţii produselor şi diversificarea gamei de sortimente, potrivit traditiei locale şi cererii consumatorilor.
ART. 8
Consiliile populare vor organiza în comune capacitãţi de prelucrare a carnii în preparate, de pasteurizare şi prelucrare a laptelui, prese de ulei, capacitãţi de prelucrare a legumelor şi fructelor, mori, brutarii şi altele asemenea, pentru prelucrarea superioarã şi diversificata a materiilor prime agroalimentare, precum şi a unor resurse naturale, atît pentru prestãri de servicii populaţiei, cît şi pentru satisfacerea unor cerinţe locale de consum public.
Aceste capacitãţi vor folosi tehnologii şi utilaje care se vor realiza pe baza unui program elaborat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreunã cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene.
ART. 9
Unitãţile de alimentaţie publica şi de turism, de stat sau cooperatiste, trebuie sa realizeze diferite sortimente de preparate culinare, semipreparate de bucatarie, produse de carmangerie, produse de cofetarie-patiserie, produse zaharoase, inghetata, bãuturi racoritoare şi alte preparate, în funcţie de profilul de activitate şi de cerinţele consumatorilor. Aceste unitãţi vor realiza, de asemenea, sortimente de mincare şi alte produse culinare cu specific local şi tradiţional.
Sortimentele obligatorii pe grupe de preparate culinare, produse de cofetarie-patiserie şi bãuturi racoritoare, pentru fiecare tip de unitate de alimentaţie publica, se stabilesc de Ministerul Comerţului Interior.
ART. 10
Unitãţile de alimentaţie publica trebuie sa foloseascã tehnologii specifice de preparare a produselor culinare, în vederea asigurãrii şi menţinerii proprietãţilor nutritive ale acestora, cu respectarea retetelor de preparare stabilite potrivit normelor legale.
Unitãţile vor lua mãsuri pentru introducerea de noi retete de preparare în concordanta cu cerinţele unei alimentatii rationale, care sa asigure echilibrul fiziologic şi nutritiv între principalii componenţi ai alimentelor, precum şi extinderea producţiei de preparate şi semipreparate şi a meniurilor dietetice.
ART. 11
Bunurile alimentare în unitãţile socialiste se realizeazã numai pe baza retetelor şi tehnologiilor de fabricaţie stabilite potrivit normelor legale.
Bunurile alimentare noi pot fi fabricate sau preparate numai dupã omologare şi dupã stabilirea normelor de consum şi a preţului de cãtre organele prevãzute de lege.
Metodologia de omologare se stabileşte de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreunã cu Ministerul Comerţului Interior, cu consultarea organelor centrale care au în subordine unitãţi producãtoare de bunuri alimentare şi acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor.
Pentru bunurile alimentare noi, cu specific local, care se produc şi se desfac în acelaşi judeţ, metodologia de omologare se stabileşte de organele de specialitate ale comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti.
Omologarea bunurilor alimentare se va face dupã testarea preferintelor cumparatorilor.
ART. 12
Verificarea calitãţii produselor, începînd cu materia prima pînã la produsul finit, în toate fazele de fabricaţie şi în timpul depozitarii la unitãţile de producţie a bunurilor alimentare, se realizeazã prin organele de control tehnic al calitãţii. Executarea controlului nu exonereaza de rãspundere pe toţi cei care organizeazã sau conduc procesul de producţie.
În cadrul unitãţilor producãtoare se vor organiza laboratoare proprii, dotate şi încadrate corespunzãtor, prin care se vor urmãri şi verifica parametrii calitativi, fizico-chimici şi bacteriologici ai materiilor prime, semifabricatelor şi produselor finite, pe tot fluxul de fabricaţie.
ART. 13
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare rãspunde, controleazã, coordoneazã şi indruma unitar intreaga producţie de bunuri alimentare şi stabileşte mãsuri tehnice, obligatorii pentru toate unitãţile, indiferent de subordonare.
De asemenea, asigura îndrumarea acestei producţii şi în gospodãriile populaţiei.
ART. 14
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare stabileşte norme tehnice de calitate, norme de consum, de perisabilitate, precum şi norme şi normative de stoc pentru bunurile alimentare ce se realizeazã de unitãţile în subordine, obligatorii pentru toate unitãţile de producţie, indiferent de subordonarea lor.
Pentru alte bunuri alimentare, realizate numai în unitãţi de producţie subordonate altor organe, stabilirea normelor şi normativelor prevãzute la alineatul precedent revine acestor organe, cu acordul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
Pentru preparatele alimentare care se realizeazã numai în reţeaua de alimentaţie publica, normele şi normativele prevãzute în alin. 1 se stabilesc de Ministerul Comerţului Interior.
Normele tehnice de calitate se vor stabili în toate cazurile şi cu acordul Ministerului Comerţului Interior şi al Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor.
Normele şi normativele de stoc, a cãror aprobare este în competenta Comitetului de Stat al Planificarii şi Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, se stabilesc de aceste organe.
Criteriile de stabilire a normelor şi normativelor prevãzute în prezentul articol se aproba prin decret prezidential.
ART. 15
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, celelalte organe centrale şi organele locale, care au în subordine unitãţi de producţie a bunurilor alimentare, împreunã cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Ministerul Comerţului Interior, precum şi Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, vor lua mãsuri, pe baza unor programe de perspectiva, în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, pentru:
a) asigurarea maşinilor, utilajelor, pieselor de schimb şi materialelor necesare pentru fabricarea bunurilor alimentare la nivelul cerinţelor rezultate din programul unitar de dezvoltare a industriei alimentare;
b) asigurarea utilajelor necesare unitãţilor de alimentaţie publica pentru prepararea produselor;
c) diversificarea producţiei de maşini, utilaje şi materiale destinate industriei alimentare şi reţelei de alimentaţie publica, ţinînd seama de noile bunuri alimentare ce urmeazã sa fie fabricate sau preparate.
ART. 16
Secţiunea a III-a
Livrarea bunurilor alimentare
La omologarea bunurilor alimentare se stabilesc denumirile acestora, termenele de garanţie, indicii de calitate şi condiţiile de pãstrare care asigura menţinerea însuşirilor calitative ale produselor în cadrul acestor termene, cît şi ambalajele de desfacere şi transport.
Pentru bunurile alimentare conservate, la omologare se vor stabili şi termenele de valabilitate. Termenele de garanţie şi de valabilitate pentru aceste bunuri se prevãd, dupã caz, în standardele de stat sau în normele interne.
Prin termen de garanţie se înţelege limita de timp în cadrul cãreia reconditionarea sau înlocuirea bunului alimentar se face pe seama şi cheltuiala unitãţii producãtoare, dacã nu se dovedeşte ca degradarea acestuia s-a produs din culpa unitãţii beneficiare.
Dupã expirarea termenului de garanţie, pentru bunurile alimentare conservate unitatea producãtoare rãspunde pentru vicii ascunse, în cadrul termenului de valabilitate. Prin termen de valabilitate se înţelege perioada limita de consum în care bunul alimentar conservat, depozitat şi transportat în condiţii corespunzãtoare trebuie sa-şi menţinã nemodificate caracteristicile de calitate înscrise în standardul de stat sau în norma interna.
ART. 17
Unitãţile producãtoare trebuie sa livreze bunurile alimentare cu respectarea condiţiilor de calitate. Unitãţile beneficiare sînt obligate sa refuze primirea produselor care, datoritã lipsurilor calitative, nu pot fi puse în vînzare.
Livrarea bunurilor alimentare de cãtre unitãţile producãtoare se va face ritmic, înainte de împlinirea unei treimi din termenul de garanţie al bunului.
Pentru conserve de peste, legume sau fructe, unitãţile producãtoare şi cele beneficiare pot conveni ca livrarea sa se facã la o data ulterioara, dacã nu este posibila livrarea acestora în limita prevãzutã la alineatul precedent, fãrã însã a depãşi termenul de garanţie. În acest caz, perioada de garanţie a bunului alimentar se prelungeşte de drept cu durata de timp dintre data implinirii unei treimi din termenul iniţial de garanţie şi data livrãrii, fãrã a depãşi termenul de valabilitate.
Pentru bunurile alimentare altele decît cele conservate, termenul de garanţie stabilit la omologare poate fi prelungit numai pe baza reexaminarii indicilor de calitate de cãtre laboratoarelor de specialitate, în condiţiile stabilite de Ministerul Sãnãtãţii şi Ministerul Comerţului Interior. Se interzice prelungirea termenului de garanţie la bunurile alimentare care se consuma numai în stare proaspãta sau au o destinaţie specialã.
ART. 18
Livrãrile de bunuri alimentare de la întreprinderile comerciale cu ridicatã la reţeaua cu amãnuntul se vor face în ordinea vechimii, fãrã a se depãşi termenul de depozitare, iar în ce priveşte cele conservate, în nici un caz perioada de doua treimi din termenul de valabilitate.
Unitãţile beneficiare pot refuza bunurile alimentare nelivrate în termenele prevãzute la art. 17 şi alineatul precedent.
ART. 19
Ministerele, celelalte organe centrale şi organele locale ale administraţiei de stat, care au în subordine unitãţi de producţie a bunurilor alimentare, împreunã cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, prin Direcţia generalã a rezervelor de stat, vor lua mãsuri ca bunurile alimentare conservate constituie rezerva de stat sa fie reimprospatate. Pãstrarea acestor bunuri în depozitele rezervelor de stat nu poate depãşi mai mult de jumãtate din termenul de valabilitate.
ART. 20
Pentru asigurarea desfacerii bunurilor alimentare conservate în cadrul termenului de valabilitate, acestea vor fi recepţionate şi depozitate pe loturi, în ordinea datei de fabricaţie, instituindu-se în acest scop o evidenta operativã, pe termene de valabilitate, astfel ca livrãrile şi desfacerea prin magazine sa se facã în ordinea vechimii.
Unitãţile producãtoare pot pãstra în spaţiile proprii de depozitare, la cererea unitãţilor beneficiare, bunuri alimentare ale acestora, pe o durata de cel mult jumãtate din termenul de valabilitate. În acest caz, plata bunurilor alimentare se va face de beneficiari la termenele scadente din contracte, cu suportarea cheltuielilor aferente perioadei de depozitare.
Unitãţile producãtoare sînt obligate sa ia mãsuri pentru preintimpinarea creãrii de stocuri de bunuri alimentare fãrã desfacere asigurata, care pot conduce la depãşirea termenului de garanţie sau de valabilitate şi la degradarea calitativã a acestora.
ART. 21
Unitãţile comerciale cu ridicatã, precum şi cele cu amãnuntul, vor asigura desfacerea integrala a bunurilor alimentare conservate în cadrul termenului de valabilitate. Sortimentele cu desfacere mai lenta vor fi concentrate în timp util în unitãţile comerciale cu volum mare de desfacere şi în localitãţile în care produsele sînt mai solicitate, concomitent cu accelerarea livrãrilor la consumurile colective şi la unitãţile de alimentaţie publica.
ART. 22
În cazul în care unele bunuri alimentare nu au putut fi desfãcute cãtre populaţie în cadrul termenului de valabilitate, întreprinderile comerciale deţinãtoare le vor livra pentru consum numai pe baza buletinelor de analiza emise de organele sanitare sau sanitar-veterinare, care vor atesta ca acestea sînt apte pentru consumul uman şi pot fi desfãcute prin reţeaua comercialã. Analiza bunurilor alimentare conservate de origine animala se va face de cãtre laboratoarele sanitare şi sanitar-veterinare, iar cele vegetale, de laboratoarele sanitare. Analizele se vor efectua prin probe reprezentative, prelevate pe loturi, în conformitate cu normele legale.
Valorificarea bunurilor alimentare se va face de cãtre întreprinderile comerciale în termen de 1-3 luni de la data atestarii lor pentru consum, potrivit alineatului precedent. Termenul şi condiţiile de valorificare se vor înscrie în buletinul de analiza, în funcţie de natura produsului şi rezultatele probelor de laborator.
Bunurile alimentare care nu se valorifica în aceste termene se exclud din consumul uman.
ART. 23
Secţiunea a IV-a
Ambalarea şi depozitarea bunurilor alimentare
Ambalajele folosite la bunurile alimentare trebuie sa asigure pãstrarea cantitãţii şi calitãţii acestora, prezentarea estetica a mãrfurilor şi informarea consumatorilor cu privire la felul şi calitatea produsului, cantitatea continuta, preţul de vînzare, marca de fabrica şi data fabricaţiei, condiţiile de pãstrare şi de utilizare şi alte caracteristici.
Pentru bunurile alimentare stabilite de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Comerţului Interior şi Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor, pe ambalaj sau pe produs se va trece şi termenul de garanţie. De asemenea, unitãţile producãtoare sînt obligate sa înscrie pe ambalaj sau pe eticheta la bunurile alimentare conservate şi data implinirii termenului de valabilitate.
ART. 24
Ministerele, celelalte organe centrale şi organele locale, care au în subordine unitãţi de producţie a bunurilor alimentare, vor lua mãsuri pentru asigurarea preambalarii sau ambalarii bunurilor alimentare destinate fondului pieţei, în scopul pãstrãrii calitãţii acestora şi inlesnirii desfacerii prin unitãţi de autoservire.
ART. 25
În depozitele din unitãţile de producţie a bunurilor alimentare şi din reţeaua de desfacere se vor asigura condiţii de igiena, temperatura, umiditate şi lumina, corespunzãtoare fiecãrei categorii de mãrfuri, precum şi spaţii de manipulare care sa permitã folosirea mijloacelor mecanizate.
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, împreunã cu Ministerul Comerţului Interior, elaboreazã norme tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentare, obligatorii pentru toate unitãţile, indiferent de subordonare.
ART. 26
Ministerele, celelalte organe centrale şi organele locale, care au în subordine unitãţi de producţie a bunurilor alimentare, împreunã cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Metalurgice, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Ministerul Industriei Uşoare, Ministerul Comerţului Interior, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, precum şi Comitetul de Stat al Planificarii şi Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodãririi Fondurilor Fixe, vor lua mãsuri, pe baza unor programe de perspectiva, elaborate în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socialã, pentru:
a) asigurarea cantitativã şi calitativã a ambalajelor şi materialelor de ambalare;
b) dotarea unitãţilor cu utilaje şi dispozitive de ambalare şi preambalare;
c) extinderea transporturilor bunurilor alimentare cu mijloace de transport specializate;
d) dezvoltarea spaţiilor de depozitare a bunurilor alimentare, în special a celor prevãzute cu sisteme de rãcire, atît la unitãţile de producţie a bunurilor alimentare, cît şi la unitãţile de desfacere, precum şi dotarea spaţiilor de depozitare existente cu instalaţii şi mijloace tehnice pentru realizarea condiţiilor de pãstrare conform normelor stabilite.
CAP. 3
Cercetarea ştiinţificã în domeniul producţiei bunurilor alimentare
ART. 27
Bunurile alimentare se produc pe baza rezultatelor obţinute în activitatea de cercetare ştiinţificã.
Cercetarea ştiinţificã în domeniul producţiei bunurilor alimentare va fi orientata, în principal, pentru înfãptuirea urmãtoarelor obiective:
a) îmbunãtãţirea calitãţii produselor, îndeosebi prin creşterea valorilor nutritive, prin tehnologii şi utilaje noi, retete, metode de ambalare şi conservare, care sa asigure echilibrul fiziologic şi nutritiv între principalii componenţi ai alimentelor - proteine, grãsimi, hidrati de carbon şi vitamine - în funcţie de natura muncii şi virsta consumatorilor, de zone geografice, gusturi şi traditii locale;
b) diversificarea şi innoirea produselor pe baza cerinţelor populaţiei, urmãrindu-se cu precãdere elaborarea de tehnologii şi retete pentru fabricarea de produse dietetice, produse pentru copii şi produse semipreparate care sa usureze munca în gospodãrii;
c) valorificarea superioarã a materiilor prime agroalimentare şi atragerea în circuitul economic a unor noi resurse de materii prime;
d) îmbunãtãţirea tehnologiilor şi condiţiilor igienico-sanitare la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare.
ART. 28
Cercetarea pentru crearea de noi bunuri alimentare va tine seama de rezultatele testarii preferintelor populaţiei. Metodologia de testare se stabileşte de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreunã cu Ministerul Comerţului Interior.
Pentru bunurile alimentare dietetice, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii vor organiza testarea pe categorii de consumatori, diferenţiat în funcţie de maladii şi categorii de virsta.
ART. 29
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va asigura includerea sarcinilor fizice pentru valorificarea cercetãrilor efectuate în planul de producţie al unitãţilor, indiferent de subordonarea lor.
CAP. 4
Asigurarea condiţiilor de igiena în unitãţile de producţie a bunurilor alimentare
ART. 30
Unitãţile de producţie a bunurilor alimentare vor funcţiona pe baza autorizaţiei sanitare. Pentru unitãţile care produc şi desfac bunuri alimentare de origine animala este necesarã şi autorizaţia sanitar-veterinara.
ART. 31
Unitãţile de producţie a bunurilor alimentare, indiferent de subordonare, sînt obligate:
a) sa organizeze procesul de producţie astfel încît sa se asigure continuitatea fluxului tehnologic normal, evitarea incrucisarilor între fazele salubre şi cele insalubre şi respectarea normelor de igiena, în toate fazele de producţie;
b) sa pãstreze şi sa depoziteze materiile prime, materialele şi produsele finite în spaţii uşor de curatat şi dezinfectat, care sa asigure menţinerea calitãţii bunurilor depozitate;
c) sa respecte la livrare normele sanitare şi, dupã caz, cele sanitar-veterinare, atît cu privire la produs, cît şi la ambalajul acestuia;
d) sa întreţinã în stare de curãţenie clãdirile din dotare, spaţiile interioare şi exterioare ale acestora, dependintele, grupurile sociale, utilajele şi mobilierul;
e) sa asigure echipamentul pentru protecţia sanitarã a bunurilor alimentare şi echipamentul de protecţie a muncii, potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 32
Unitãţile de producţie a bunurilor alimentare vor utiliza în procesul de producţie apa potabilã.
Utilizarea apei nepotabile este permisã numai la acele operaţii tehnologice sau de întreţinere avizate de organele sanitare sau, dupã caz, sanitar-veterinare.
ART. 33
Unitãţile producãtoare sînt obligate sa asigure buna funcţionare şi întreţinere a instalaţiilor de alimentare cu apa potabilã, frigorifice, tehnico-sanitare, de iluminat, de apa calda, de colectare, de epurare şi evaporare a apelor uzate şi sa ia mãsuri de executare periodicã a acţiunilor de deratizare, dezinfecţie şi dezinsecţie. De asemenea, vor lua mãsuri pentru colectarea, îndepãrtarea şi depozitarea reziduurilor, în locuri special amenajate în acest scop.
ART. 34
Personalul care lucreazã în unitãţile de producţie a bunurilor alimentare este obligat sa se supunã examenelor medicale la încadrarea în munca şi periodic, potrivit normelor sanitare.
Organele de conducere ale unitãţilor vor asigura instruirea personalului cu privire la regulile de igiena personalã şi a locurilor de munca şi rãspund de aplicarea acestor reguli de cãtre personalul unitãţii.
ART. 35
Utilizarea colorantilor, aromatizantilor, conservantilor şi altor adjuvanti alimentari la fabricarea şi prepararea bunurilor alimentare este permisã numai cu respectarea normelor de igiena stabilite de Ministerul Sãnãtãţii.
CAP. 5
Raspunderi şi sancţiuni
ART. 36
Încãlcarea dispoziţiilor din prezenta lege atrage rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.
ART. 37
Falsificarea ori substituirea de materii prime sau materiale folosite la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare, precum şi livrarea acestora cunoscind ca au fost fabricate ori preparate din materii prime sau materiale falsificate ori substituite, se pedepseşte potrivit art. 297 din Codul penal, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Dacã prin falsificarea sau substituirea materiilor prime ori materialelor bunurile alimentare au devenit vãtãmãtoare sãnãtãţii, pedeapsa este, potrivit art. 313 din Codul penal, închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
ART. 38
Constituie contravenţii la normele cu privire la producţia bunurilor alimentare urmãtoarele fapte, dacã nu sînt sãvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, constituie infracţiuni:
a) introducerea în producţia bunurilor alimentare de materii prime sau materiale necorespunzãtoare prescripţiilor tehnice de calitate;
b) nerespectarea retetelor şi tehnologiilor de fabricaţie ori de preparare a bunurilor alimentare;
c) nerespectarea prescripţiilor de ambalare sau preambalare pe produse şi grupe de produse, prevãzute în standarde de stat şi norme interne;
d) încãlcarea normelor sau normativelor de stoc;
e) încãlcarea prevederilor art. 20 alineatul ultim, art. 21 şi 22.
Contravenţiile se sancţioneazã cu amenda de la 500 la 2.000 lei.
ART. 39
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac prin proces-verbal încheiat de inspectorii din Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calitãţii Produselor şi de persoane anume împuternicite de ministrul agriculturii şi industriei alimentare sau ministrul aprovizionarii tehnico-materiale şi controlului gospodãririi fondurilor fixe.
Constatarea contravenţiilor sãvîrşite în unitãţile comerciale şi aplicarea sancţiunii se fac şi de inspectorii comerciali de stat.
ART. 40
Dispoziţiile <>art. 38 şi 39 se completeazã cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 41
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Comerţului Interior, împreunã cu Institutul roman de standardizare şi celelalte organe centrale interesate, vor reanaliza, în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, standardele de stat şi normele interne la bunurile alimentare conservate, stabilind la fiecare produs şi sortiment pe lîngã termenul de garanţie şi termenul de valabilitate.
ART. 42
Ambalajele existente în stoc, care nu îndeplinesc cerinţele prezentei legi, se vor putea folosi pînã la data de 31 decembrie 1976.
ART. 43
Prezenta lege intra în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
