Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
ART. 1 Prezenta lege reglementeazã mãsuri specifice de prevenire şi combatere a criminalitatii organizate la nivel naţional şi internaţional. ART. 2 În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au urmãtorul înţeles: a) grup infractional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada şi acţioneazã în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infractional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sãi în cadrul grupului; b) infracţiune grava - infracţiunea care face parte din una dintre urmãtoarele categorii: 1. omor, omor calificat, omor deosebit de grav; 2. lipsire de libertate în mod ilegal; 3. sclavie; 4. santaj; 5. infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave; 6. infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; 7. falsificare de monede sau de alte valori; 8. divulgarea secretului economic, concurenta neloialã, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri; 9. proxenetismul; 10. infracţiuni privind jocurile de noroc; 11. infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori; 12. infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legatura cu traficul de persoane; 13. traficul de migranti; 14. spalarea banilor; 15. infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile în legatura directa cu infracţiunile de corupţie; 16. contrabanda; 17. bancruta frauduloasã; 18. infracţiuni sãvârşite prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii; 19. traficul de tesuturi sau organe umane; 20. orice alta infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al carei minim special este de cel puţin 5 ani; c) infracţiune cu caracter transnational - orice infracţiune care, dupã caz: 1. este sãvârşitã atât pe teritoriul unui stat, cat şi în afarã teritoriului acestuia; 2. este sãvârşitã pe teritoriul unui stat, dar pregãtirea, planificarea, conducerea sau controlul sau are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat; 3. este sãvârşitã pe teritoriul unui stat de un grup infractional organizat care desfãşoarã activitãţi infractionale în doua sau mai multe state; 4. este sãvârşitã pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat; d) informator - persoana care are cunostinta despre un grup infractional organizat şi furnizeazã organelor judiciare informaţii sau date relevante pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea sãvârşirii unor infracţiuni grave de unul sau mai mulţi membri ai acestui grup.
CAP. 2 Prevenirea criminalitatii organizate
ART. 3 Autoritãţile şi instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale, precum şi alţi reprezentanţi ai societãţii civile desfãşoarã, separat sau în cooperare, activitãţi susţinute de prevenire a criminalitatii organizate. ART. 4 (1) Autoritãţile şi instituţiile publice desfãşoarã activitatea de prevenire a criminalitatii organizate în cadrul Grupului central de analiza şi coordonare a activitãţilor de prevenire a criminalitatii, care face parte din Comitetul Naţional de Prevenire a Criminalitatii, înfiinţat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 763/2001 . (2) Grupul central de analiza şi coordonare a activitãţilor de prevenire a criminalitatii ia mãsurile necesare pentru elaborarea şi actualizarea periodicã a Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi combaterea criminalitatii organizate, care va fi aprobat prin hotãrâre a Guvernului. ART. 5 Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public efectueazã studii periodice în scopul identificarii cauzelor care determina şi a condiţiilor care favorizeazã criminalitatea organizatã şi iniţiazã campanii de informare privind acest fenomen. ART. 6 (1) Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, realizeazã şi menţine în actualitate baza de date privind criminalitatea organizatã, monitorizeazã şi evalueaza periodic acest fenomen, luând în considerare atât categoriile de persoane care fac parte din grupurile infractionale organizate sau care au legatura cu asemenea grupuri, cat şi victimele criminalitatii organizate. (2) Publicarea informaţiilor statistice şi a rapoartelor de evaluare se face anual de cãtre Inspectoratul General al Poliţiei Romane, cu avizul ministrului de interne.
CAP. 3 Infracţiuni
ART. 7 (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa pentru faptele prevãzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infractional organizat. (3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) au fost urmate de sãvârşirea unei infracţiuni grave, se aplica regulile de la concursul de infracţiuni. ART. 8 Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup, în vederea sãvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infractional organizat, se pedepseşte, dupã caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal. ART. 9 (1) Nu se pedepseşte persoana care, sãvârşind una dintre faptele prevãzute la art. 7 alin. (1), denunta autoritãţilor grupul infractional organizat mai înainte de a fi fost descoperit şi de a se fi început sãvârşirea infracţiunii grave care intra în scopul acestui grup. (2) Persoana care a sãvârşit una dintre faptele prevãzute la art. 7 alin. (1) sau (3) şi care, în cursul urmãririi penale sau al judecaţii, denunta şi faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a unuia sau mai multor membri ai unui grup infractional organizat beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege. ART. 10 (1) Infracţiunea de tainuire, prevãzutã la art. 221 din Codul penal, dacã bunul provine dintr-o infracţiune grava sãvârşitã de unul sau mai mulţi membri ai unui grup infractional organizat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, fãrã ca sancţiunea aplicatã sa poatã depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea grava din care provine bunul tãinuit. (2) Tãinuirea sãvârşitã de soţ sau de o ruda apropiatã nu se pedepseşte.
CAP. 4 Dispoziţii procedurale
ART. 11 Urmãrirea penalã pentru infracţiunile prevãzute la art. 7 se efectueazã în mod obligatoriu de procuror şi se judeca în prima instanta de tribunal. ART. 12 (1) Ministerul de Interne îşi constituie structuri specializate pentru prevenirea şi combaterea criminalitatii organizate, urmând sa asigure cadrul organizatoric necesar, precum şi pregãtirea şi specializarea personalului în acest scop. (2) În cadrul structurilor specializate prevãzute la alin. (1) se pot constitui, în condiţiile legii, compartimente tehnice pentru desfãşurarea activitãţii de obţinere, prelucrare, verificare şi stocare a informaţiilor din acest domeniu. ART. 13 (1) În cazul infracţiunilor prevãzute la art. 7 şi 10 se aplica dispoziţiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor. (2) Dacã bunurile supuse confiscãrii nu se gãsesc, se confisca echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora. (3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevãzute la alin. (2) se confisca. (4) Dacã bunurile supuse confiscãrii nu pot fi individualizate fata de bunurile dobândite în mod legal, se confisca bunuri pana la concurenta valorii bunurilor supuse confiscãrii. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplica în mod corespunzãtor şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscãrii ce nu pot fi individualizate fata de bunurile dobândite în mod legal. (6) Pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscãrii bunurilor se pot lua mãsurile asiguratorii prevãzute de Codul de procedura penalã. ART. 14 În cazul infracţiunilor prevãzute la art. 7, secretul bancar şi cel profesional, cu excepţia secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, dupã începerea urmãririi penale, şi nici instanţei de judecata. Datele şi informaţiile se solicita, în scris, în cursul urmãririi penale de procuror, pe baza autorizaţiei motivate a procurorului anume desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, iar în cursul judecaţii, de cãtre instanta. ART. 15 (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 7, în scopul strangerii de probe sau al identificarii faptuitorilor, procurorul poate dispune, pe o durata de cel mult 30 de zile: a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora; b) punerea sub supraveghere a sistemelor de comunicaţii; c) punerea sub supraveghere sau accesul la sisteme informationale. (2) Pentru motive temeinice mãsurile prevãzute la alin. (1) pot fi prelungite de procuror prin ordonanta motivatã, fiecare prelungire neputând depãşi 30 de zile. (3) Dispoziţiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penalã se aplica în mod corespunzãtor. (4) În condiţiile prevãzute la alin. (1) procurorul poate dispune sa i se transmitã înscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile. ART. 16 (1) Procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie poate autoriza, la solicitarea instituţiilor sau a organelor legal abilitate, efectuarea de livrãri supravegheate, cu sau fãrã sustragerea sau substituirea totalã ori parţialã a bunurilor care fac obiectul livrãrii. (2) Livrarea supravegheatã este autorizata prin ordonanta motivatã care trebuie sa cuprindã, pe lângã menţiunile prevãzute la art. 203 din Codul de procedura penalã, urmãtoarele: a) indiciile temeinice care justifica mãsura şi motivele pentru care mãsura este necesarã; b) detalii cu privire la bunurile care fac obiectul livrãrii supravegheate şi, dupã caz, la bunurile care urmeazã a fi sustrase ori substituite, precum şi la bunurile care urmeazã a le înlocui pe acestea; c) timpul şi locul efectuãrii livrãrii sau, dupã caz, itinerarul ce urmeazã a fi parcurs în vederea efectuãrii livrãrii, dacã acestea sunt cunoscute; d) datele de identificare a persoanelor autorizate sa supravegheze livrarea. (3) Nu se poate autoriza efectuarea livrãrilor supravegheate în cazul în care prin acestea s-ar pune în pericol siguranta nationala, ordinea sau sãnãtatea publica. ART. 17 În cazul în care exista indicii temeinice ca s-a sãvârşit sau ca se pregãteşte sãvârşirea unei infracţiuni grave de cãtre unul sau mai mulţi membri ai unui grup infractional organizat, care nu poate fi descoperitã sau ai carei fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosiţi, în vederea strangerii datelor privind sãvârşirea infracţiunii şi identificarea faptuitorilor, politisti sub acoperire din cadrul structurilor specializate ale Ministerului de Interne. ART. 18 (1) Autorizarea pentru folosirea politistilor sub acoperire se da de cãtre procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, prin ordonanta motivatã, care trebuie sa cuprindã, pe lângã menţiunile prevãzute la art. 203 din Codul de procedura penalã, urmãtoarele: a) indiciile temeinice care justifica mãsura şi motivele pentru care mãsura este necesarã; b) identitatea sub care politistul sub acoperire urmeazã sa desfãşoare activitãţile autorizate; c) numele lucrãtorului din structura specializatã, desemnat ca persoana de legatura a politistului sub acoperire; d) activitãţile pe care le poate desfasura politistul sub acoperire; e) perioada desfãşurãrii activitãţilor autorizate. (2) Persoana de legatura din cadrul structurii specializate din care face parte politistul sub acoperire are obligaţia de a prezenta procurorului rapoarte periodice referitoare la activitãţile desfãşurate de politistul sub acoperire. Rapoartele periodice au caracter confidenţial, se întocmesc în forma scrisã pe baza informaţiilor furnizate, în mãsura posibilului, de cãtre politistul sub acoperire şi trebuie sa cuprindã detalii referitoare la toate activitãţile desfãşurate de acesta, datele şi informaţiile culese cu privire la infracţiunile grave sãvârşite sau care urmeazã sa fie sãvârşite şi la fãptuitori, precum şi orice alte date şi informaţii necesare pentru prevenirea infracţiunilor grave. ART. 19 (1) În cazuri temeinic justificate politistul sub acoperire poate solicita autorizarea desfãşurãrii şi a altor activitãţi decât cele pentru care exista autorizarea, potrivit art. 18 alin. (1), procurorul urmând sa se pronunţe de îndatã prin ordonanta motivatã, în cazul aprobãrii acestei solicitãri. (2) În cazul în care politistul sub acoperire desfãşoarã alte activitãţi decât cele pentru care a primit autorizarea prevãzutã la alin. (1) sau la art. 18 alin. (1), precum şi dacã intra în posesia unor informaţii referitoare la posibilitatea survenirii unui pericol imediat, acesta informeazã de îndatã ce este posibil persoana de legatura, care are obligaţia de a aduce neîntârziat aceste informaţii la cunostinta procurorului care a dat autorizarea. Procurorul se pronunţa de îndatã prin ordonanta motivatã, autorizând activitãţile desfãşurate de politistul sub acoperire sau, dupã caz, retragand autorizaţia acordatã în condiţiile alin. (1) sau ale art. 18 alin. (1) şi luând mãsurile care se impun, în condiţiile legii. ART. 20 Dacã prin desfãşurarea activitãţilor autorizate politistul sub acoperire cauzeazã pagube materiale persoanelor fizice sau juridice care nu au legatura cu grupul infractional organizat şi cu activitãţile infractionale desfãşurate de acesta, plata despãgubirilor se asigura din fondurile prevãzute la art. 32. ART. 21 În situaţii excepţionale, dacã exista indicii temeinice ca s-a sãvârşit sau ca se pregãteşte sãvârşirea unei infracţiuni grave de cãtre unul sau mai mulţi membri ai unui grup infractional organizat, care nu poate fi descoperitã sau ai carei fãptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosiţi informatori în vederea strangerii datelor privind sãvârşirea infracţiunii şi identificarea faptuitorilor. ART. 22 Informatorii pot beneficia de recompense financiare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne şi al procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. ART. 23 Politistul sub acoperire, informatorul, precum şi membrii de familie ai acestora pot beneficia de mãsuri specifice de protecţie a martorilor, potrivit legii.
CAP. 5 Cooperarea internationala
ART. 24 (1) Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public coopereazã în mod direct şi nemijlocit, în condiţiile legii şi cu respectarea obligaţiilor decurgând din instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, cu instituţiile având atribuţii similare din alte state, precum şi cu organizaţiile internaţionale specializate în domeniu. (2) Cooperarea care se organizeazã şi se desfãşoarã, potrivit alin. (1), în scopul prevenirii şi combaterii infracţiunilor transnationale sãvârşite de grupuri infractionale organizate poate avea ca obiect, dupã caz, asistenta judiciarã internationala în materie penalã, extrãdarea, identificarea, blocarea, sechestrarea şi confiscarea produselor şi instrumentelor infracţiunii, desfãşurarea anchetelor comune, schimbul de informaţii, asistenta tehnica sau de alta natura pentru culegerea şi analiza informaţiilor, formarea personalului de specialitate, precum şi alte asemenea activitãţi. ART. 25 (1) În cadrul cooperãrii internaţionale în domeniul confiscãrii autoritãţile competente, potrivit legii, iau mãsuri pentru: a) primirea, transmiterea şi executarea deciziilor de confiscare ale autoritãţilor competente strãine, la cererea acestora, formulate în condiţiile legii; b) dispunerea confiscãrii bunurilor, în condiţiile prezentei legi, în cazul în care exista o solicitare în acest sens din partea unei autoritãţi competente strãine. (2) Instanta poate dispune transmiterea bunurilor confiscate, conform prezentului articol, la autoritatea competenta strãinã care a formulat o cerere în condiţiile alin. (1), dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) exista o solicitare formulatã în acest sens de autoritatea competenta strãinã; b) bunurile care urmeazã sa fie transmise acestei autoritãţi sunt destinate sa fie restituite persoanelor vãtãmate sau sa serveascã la justa despãgubire a acestora. ART. 26 (1) La solicitarea autoritãţilor competente romane sau ale altor state, pe teritoriul României se pot desfasura anchete comune, în vederea prevenirii şi combaterii infracţiunilor transnationale sãvârşite de grupuri infractionale organizate. (2) Anchetele comune prevãzute la alin. (1) se desfãşoarã în baza tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate de autoritãţile competente. (3) Reprezentanţii autoritãţilor competente romane pot participa la anchete comune desfãşurate pe teritorii ale altor state, cu respectarea legislatiilor acestora.
CAP. 6 Dispoziţii finale
ART. 27 Articolul 17 din <>Legea nr. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de tesuturi şi organe umane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 13 ianuarie 1998, se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: "Art. 17. - (1) Organizarea sau efectuarea prelevarii ori transplantului de tesuturi sau organe umane, în scopul obţinerii vreunui profit din vânzarea acestora, constituie infracţiunea de trafic de tesuturi sau organe umane şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi cumpãrarea de tesuturi sau organe umane în scopul revânzãrii în vederea obţinerii unui profit. (3) Tentativa se pedepseşte." ART. 28 Articolul 12 din <>Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modifica şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 12. - Dacã faptele prevãzute la art. 2, 6-8 şi 11 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi." ART. 29 <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 243/2002 , se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: 1. La articolul 70, dupã alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu urmãtorul cuprins: "(3) Tentativa faptelor prevãzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte." 2. Articolul 71 se modifica şi va avea urmãtorul cuprins: "Art. 71. - (1) Racolarea, îndrumarea sau calauzirea uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi organizarea acestor activitãţi constituie infracţiunea de trafic de migranti şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) este de natura a pune în pericol viata sau securitatea migrantilor ori a-i supune pe aceştia unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani. (3) Dacã fapta prevãzutã la alin. (2) a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani. (4) Tentativa faptelor prevãzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte." 3. Articolul 72 se abroga. ART. 30 Alineatul (2) al articolului 17 din <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, se modifica şi va avea urmãtorul cuprins: "(2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) se sãvârşeşte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 2 ani." ART. 31 Pentru acţiuni deosebite şi dovezi de înalt profesionalism lucrãtorii din structurile specializate, constituite conform art. 12, pot fi recompensati. ART. 32 Fondurile necesare pentru desfãşurarea activitãţilor de prevenire şi combatere a criminalitatii organizate se asigura din bugetele Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public, în limita sumelor aprobate cu aceasta destinaţie. ART. 33 Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 34 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 18 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 , cu modificãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 12 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TARACILA
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 16 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, OVIDIU CAMELIU PETRESCU
Bucureşti, 21 ianuarie 2003. Nr. 39.
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
