Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Definiţii
În înţelesul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
1. serviciu al societãţii informationale - orice activitate de prestãri de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuatã prin mijloace electronice, ce prezintã urmãtoarele caracteristici:
a) este efectuatã în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de cãtre destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul sa fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c) este efectuatã prin transmiterea informatiei la cererea individualã a destinatarului;
2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibra optica, radio, satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei;
3. furnizor de servicii - orice persoana fizica sau juridicã ce pune la dispoziţie unui numãr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societãţii informationale;
4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat şi care desfãşoarã efectiv o activitate economicã utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioada nedeterminatã; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinata în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare furnizarii serviciului;
5. domeniu - o zona dintr-un sistem informatic, detinuta ca atare de o persoana fizica sau juridicã ori de un grup de persoane fizice sau juridice în scopul prelucrãrii, stocãrii ori transferului de date;
6. destinatar al serviciului sau destinatar - orice persoana fizica sau juridicã ce utilizeazã, în scopuri comerciale, profesionale sau de alta natura, un serviciu al societãţii informationale, în special în scopul cautarii de informaţii sau al furnizarii accesului la acestea;
7. consumator - orice persoana fizica ce acţioneazã în alte scopuri decât cele ale activitãţii sale comerciale sau profesionale;
8. comunicare comercialã - orice forma de comunicare destinatã sa promoveze, direct sau indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau emblema unui comerciant ori membru al unei profesii liberale; nu constituie prin ele însele comunicãri comerciale urmãtoarele: informaţii permitand accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special un nume de domeniu sau o adresa de posta electronica, comunicãri legate de produsele, serviciile, imaginea, numele ori mãrcile unei persoane fizice sau juridice, efectuate de un terţ independent fata de persoana în cauza, mai ales atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
9. legislaţie coordonata - prevederile în vigoare ale legilor naţionale, aplicabile activitãţilor ce fac obiectul serviciilor societãţii informationale sau furnizorilor de servicii în privinta:
a) condiţiilor pe care trebuie sa le îndeplineascã furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activitãţi, precum sunt cele legate de eventualele calificãri, autorizaţii sau notificãri necesare;
b) condiţiilor pe care trebuie sa le îndeplineascã furnizorii de servicii pentru desfãşurarea acestor activitãţi, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite, inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care privesc rãspunderea furnizorilor;
10. instrument de plata electronica - un instrument care permite titularului sau sa efectueze urmãtoarele tipuri de operaţiuni:
a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate şi executate de cãtre instituţii financiare;
b) retrageri de numerar, precum şi încãrcarea şi descãrcarea unui instrument de moneda electronica;
11. instrument de plata cu acces la distanta - instrument de plata electronica prin intermediul cãruia titularul sau poate sa îşi acceseze fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiarã şi sa autorizeze efectuarea unei plati, utilizând un cod personal de identificare sau un alt mijloc de identificare similar;
12. instrument de moneda electronica - instrument de plata electronica reincarcabil, altul decât instrumentul de plata cu acces la distanta, pe care unitãţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului sau sa efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 10;
13. titular - persoana care deţine un instrument de plata electronica pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condiţiile prevãzute de lege;
14. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor de operaţiuni menţionate la pct. 10, precum un cod de identificare, numele sau denumirea, domiciliul ori sediul, numãrul de telefon, fax, adresa de posta electronica, numãrul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, codul de înregistrare fiscalã, codul numeric personal şi altele asemenea.
ART. 2
Scop şi domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor societãţii informationale, precum şi prevederea ca infracţiuni a unor fapte sãvârşite în legatura cu securitatea domeniilor utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de plata electronica şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuãrii de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii şi dezvoltãrii în condiţii de securitate a acestor servicii.
(2) Nu constituie servicii ale societãţii informationale, în sensul prezentei legi, activitãţile care nu întrunesc elementele definitiei prevãzute la art. 1 pct. 1, în special urmãtoarele:
a) oferta de servicii care necesita prezenta fizica a furnizorului şi a destinatarului, chiar dacã prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor bunuri corporale de cãtre destinatar, chiar dacã prestarea serviciilor respective implica utilizarea de echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentatã destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individualã a acestuia şi care este destinatã recepţiei simultane de cãtre un numãr nelimitat de persoane (punct-multipunct);
d) activitãţi care se efectueazã prin intermediul serviciilor de telefonie vocala, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi televiziune, inclusiv serviciile de teletext;
e) serviciile de telefonie vocala, telefax sau telex;
f) schimbul de informaţii prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individualã echivalente, între persoane care acţioneazã în scopuri strãine activitãţii lor comerciale sau profesionale;
g) relaţia contractualã dintre un angajat şi angajatorul sau.
(3) Prezenta lege nu se aplica urmãtoarelor activitãţi:
a) activitatea notarilor publici, în mãsura în care aceasta presupune o participare directa şi specifica la exercitarea prerogativelor autoritãţii publice;
b) activitãţile de reprezentare juridicã în fata organelor de jurisdicţie şi de urmãrire penalã;
c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile şi pariurile.
(4) Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu:
a) dispoziţiile legale fiscale;
b) dispoziţiile legale care reglementeazã protecţia persoanelor în privinta prelucrãrii datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementeazã prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicatiilor;
c) prevederile legale în materie de concurenta.
(5) În mãsura în care nu conţine dispoziţii derogatorii, prezenta lege se completeazã cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sãnãtãţii publice, precum şi cu dispoziţiile legale privitoare la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
ART. 3
Aplicarea legii romane în cazul serviciilor societãţii informationale
(1) Prezenta lege se aplica furnizorilor de servicii stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.
(2) De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi serviciile societãţii informationale sunt supuse:
a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor romane care fac parte din legislaţia coordonata, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi în România;
b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor statului în cauza care fac parte din legislaţia coordonata, în cazul în care sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene.
(3) Libera circulaţie a serviciilor societãţii informationale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restrânsã în România prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislaţia coordonata.
(4) Alin. (2) şi (3) nu se aplica în urmãtoarele domenii:
a) dreptul de proprietate intelectualã şi dreptul de proprietate industriala;
b) emisiunea de moneda electronica, în condiţiile prevãzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
c) publicitatea pentru organisme de investiţii colective în valori mobiliare;
d) activitãţile de asigurare, în condiţiile prevãzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
e) libertatea pãrţilor de a alege legea aplicabilã contractului, când pãrţile au acest drept;
f) obligaţii rezultate din contractele încheiate cu consumatorii;
g) cerinţele de forma prevãzute pentru validitatea actelor juridice prin care se creeazã, se modifica, se sting sau se transmit drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe teritoriul României;
h) cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi livrãrii acestora;
i) cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt prestate prin mijloace electronice.
(5) Autoritãţile publice pot lua mãsuri derogatorii de la prevederile alin. (3) numai în urmãtoarele condiţii:
a) mãsura este necesarã pentru motive de ordine publica, desfãşurarea instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta impotriva oricãrei forme de incitare la ura din ratiune de rasa, sex, religie sau naţionalitate, atingeri aduse demnitãţii umane, protecţia sãnãtãţii publice, apãrarea şi siguranta nationala, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;
b) mãsura vizeazã un serviciu al societãţii informationale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a) sau prezintã un risc serios şi grav la adresa acestor valori;
c) mãsura este proporţionalã cu scopul urmãrit;
d) sunt respectate procedurile de colaborare, consultare sau informare prevãzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
CAP. 2
Furnizarea serviciilor societãţii informationale
ART. 4
Principiile furnizarii serviciilor societãţii informationale
(1) Furnizarea de servicii ale societãţii informationale de cãtre persoanele fizice sau juridice nu este supusã nici unei autorizari prealabile şi se desfãşoarã în concordanta cu principiile concurentei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor legale care impun autorizarea prealabilã în vederea desfãşurãrii unor activitãţi de cãtre persoanele fizice sau juridice, dacã dispoziţiile în cauza nu vizeazã în mod expres şi exclusiv serviciile societãţii informationale sau furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.
(3) Furnizarea de servicii ale societãţii informationale de cãtre furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale Uniunii Europene se face în condiţiile prevãzute în Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitatile Europene şi statele membre ale acestora, pe de alta parte.
(4) Furnizarea de servicii ale societãţii informationale de cãtre furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.
ART. 5
Informaţii generale
(1) Furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autoritãţilor publice mijloace care sa permitã accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la urmãtoarele informaţii:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c) numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica şi orice alte date necesare contactarii furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;
d) numãrul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
e) codul de înregistrare fiscalã;
f) datele de identificare ale autoritãţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusã unui regim de autorizare;
g) titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementãrilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii este membru al unei profesii liberale;
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor de piata, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adãugatã, precum şi a cuantumului acesteia;
i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora, dacã este cazul;
j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii este obligat sa le punã la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2) Obligaţia prevãzutã la alin. (1) se considera îndeplinitã în cazul în care furnizorul unui serviciu afişeazã aceste informaţii într-o forma clara, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de web prin intermediul cãreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile menţionate la alin. (1).
ART. 6
Comunicãrile comerciale
(1) Efectuarea de comunicãri comerciale prin posta electronica este interzisã, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţãmântul expres pentru a primi asemenea comunicãri.
(2) Comunicãrile comerciale care constituie un serviciu al societãţii informationale sau o parte a acestuia, în mãsura în care sunt permise, trebuie sa respecte cel puţin urmãtoarele condiţii:
a) sa fie clar identificabile ca atare;
b) persoana fizica sau juridicã în numele cãreia sunt fãcute sa fie clar identificata;
c) ofertele promotionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, sa fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor sa fie uşor accesibile şi clar prezentate;
d) competitiile şi jocurile promotionale sa fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare sa fie uşor accesibile şi clar prezentate;
e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(3) Comunicãrile comerciale care constituie un serviciu al societãţii informationale sau o parte a acestuia, atunci când acest serviciu este furnizat de un membru al unei profesii liberale, sunt permise, sub condiţia respectãrii dispoziţiilor legale şi a reglementãrilor aplicabile profesiei respective, care privesc, în special, independenta, demnitatea şi onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea fata de clienţi şi fata de ceilalţi membri ai profesiei.
(4) Furnizorii de servicii ale societãţii informationale care efectueazã comunicãri comerciale au obligaţia de a respecta prevederile alin. (1)-(3).
CAP. 3
Contractele încheiate prin mijloace electronice
ART. 7
Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor încheiate prin mijloace electronice
(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.
(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţãmântul prealabil al pãrţilor asupra utilizãrii mijloacelor electronice.
(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezulta din aceste contracte este supusã dispoziţiilor dreptului comun în materie de proba şi prevederilor <>Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica.
ART. 8
Informarea destinatarilor
(1) Furnizorul de servicii este obligat sa punã la dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul sa trimitã oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta fãcute de furnizorul de servicii, cel puţin urmãtoarele informaţii care trebuie sa fie exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
b) dacã contractul, o data încheiat, este stocat sau nu de cãtre furnizorul de servicii şi dacã este accesibil sau nu;
c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d) limba în care se poate încheia contractul;
e) codurile de conduita relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.
(2) Furnizorul de servicii are obligaţia sa ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care sa permitã identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptãrii acesteia.
(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu destinatarul, cu condiţia ca nici una dintre pãrţi sa nu aibã calitatea de consumator.
(4) Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care sa îi permitã acestuia sa le stocheze şi sa le reproduca.
(5) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplica în privinta contractelor încheiate exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individualã echivalente.
ART. 9
Încheierea contractului prin mijloace electronice
(1) Dacã pãrţile nu au convenit altfel, contractul se considera încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului.
(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestaţiei caracteristice se considera încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afarã de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil sa i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplica prevederile alin. (1).
(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta fãcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, dupã caz, a acceptãrii acesteia, în unul dintre urmãtoarele moduri:
a) trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronica sau printr-un alt mijloc de comunicare individualã echivalent, la adresa indicatã de cãtre destinatar, în termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptãrii;
b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptãrii ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptãrii ofertei, de îndatã ce oferta sau acceptarea a fost primitã de furnizorul de servicii, cu condiţia ca aceasta confirmare sa poatã fi stocata şi reprodusa de cãtre destinatar.
(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptãrii ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevãzute la alin. (3), se considera primite atunci când pãrţile cãrora le sunt adresate pot sa le acceseze.
(5) Prevederile alin. (3) nu se aplica în privinta contractelor încheiate exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individualã echivalente.
ART. 10
Condiţii privind pãstrarea sau prezentarea informatiei
(1) Acolo unde legea impune ca informaţia sa fie prezentatã sau pastrata în forma sa originala, aceasta cerinta este îndeplinitã dacã sunt întrunite în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) exista garanţia integritãţii informatiei, asigurata prin respectarea standardelor naţionale în domeniu, din momentul în care a fost generata;
b) mesajul este semnat utilizându-se semnatura electronica extinsã a emitentului;
c) informaţia poate fi imediat furnizatã şi prezentatã la cerere.
(2) Destinatarul comerciant acţioneazã pe riscul propriu, dacã a ştiut sau ar fi trebuit sa ştie, în concordanta cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii procedurilor convenite expres cu emitentul, ca informaţia continuta într-un mesaj electronic a fost alterata în timpul transmiterii sau prelucrãrii sale.
CAP. 4
Rãspunderea furnizorilor de servicii
ART. 11
Principii generale
(1) Furnizorii de servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale referitoare la rãspunderea civilã, penalã şi contravenţionalã, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
(2) Furnizorii de servicii rãspund pentru informaţia furnizatã de ei înşişi sau pe seama lor.
(3) Furnizorii de servicii nu rãspund pentru informaţia transmisã, stocata sau la care faciliteazã accesul, în condiţiile prevãzute la art. 12-15.
ART. 12
Intermedierea prin simpla transmitere
(1) Dacã un serviciu al societãţii informationale consta în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o reţea de comunicaţii, furnizorul acelui serviciu nu rãspunde pentru informaţia transmisã dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) transmiterea nu a fost initiata de furnizorul de servicii;
b) alegerea persoanei care receptioneaza informaţia transmisã nu a aparţinut furnizorului de servicii;
c) conţinutul informatiei transmise nu a fost influentat în nici un fel de cãtre furnizorul de servicii, în sensul ca nu i se poate atribui nici selecţia şi nici o eventuala modificare a acestei informaţii.
(2) Transmiterea informatiei şi asigurarea accesului, menţionate la alin. (1), includ şi stocarea automatã, intermediara şi temporarã a informatiei transmise, în mãsura în care aceasta operaţie are loc exclusiv în scopul ca informaţia respectiva sa tranziteze reţeaua de comunicaţii şi cu condiţia ca informaţia sa nu fie stocata pentru o perioada care depãşeşte în mod nejustificat durata necesarã transmiterii ei.
ART. 13
Stocarea temporarã a informatiei, stocarea-caching
Dacã un serviciu al societãţii informationale consta în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu rãspunde pentru stocarea automatã, intermediara şi temporarã a informatiei transmise, în mãsura în care aceasta operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai eficienta transmiterea informatiei cãtre alţi destinatari, la cererea acestora, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) furnizorul de servicii nu aduce modificãri informatiei transmise;
b) furnizorul de servicii îndeplineşte condiţiile legale privind accesul la informaţia respectiva;
c) furnizorul de servicii respecta regulile sau uzanţele referitoare la actualizarea informatiei, astfel cum acestea sunt larg recunoscute şi aplicate în industrie;
d) furnizorul de servicii nu impiedica utilizarea legalã de cãtre orice persoana a tehnologiilor larg recunoscute şi aplicate în industrie, în vederea obţinerii de date despre natura sau utilizarea informatiei;
e) furnizorul de servicii acţioneazã rapid în vederea eliminãrii informatiei pe care a stocat-o sau în vederea blocarii accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul ca informaţia transmisã iniţial a fost eliminata din reţeaua de comunicaţii ori ca accesul la ea a fost blocat sau faptul ca eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autoritãţi publice.
ART. 14
Stocarea permanenta a informatiei, stocarea-hosting
(1) Dacã un serviciu al societãţii informationale consta în stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu rãspunde pentru informaţia stocata la cererea unui destinatar, dacã este îndeplinitã oricare din urmãtoarele condiţii:
a) furnizorul de servicii nu are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informaţia stocata este nelegalã şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunostinta despre fapte sau circumstanţe din care sa rezulte ca activitatea sau informaţia în cauza ar putea vãtãma drepturile unui terţ;
b) având cunostinta despre faptul ca activitatea sau informaţia respectiva este nelegalã ori despre fapte sau circumstanţe din care sa rezulte ca activitatea ori informaţia în cauza ar putea vãtãma drepturile unui terţ, furnizorul de servicii acţioneazã rapid în vederea eliminãrii sau a blocarii accesului la aceasta.
(2) Furnizorul de servicii are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informaţia este nelegalã atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritãţi publice.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica în situaţia în care destinatarul acţioneazã sub autoritatea sau controlul furnizorului de servicii.
ART. 15
Instrumente de cãutare a informaţiilor şi legãturi cu alte pagini de web
(1) Furnizorul unui serviciu al societãţii informationale care faciliteazã accesul la informaţia furnizatã de alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alţi furnizori, prin punerea la dispoziţie destinatarilor serviciului sau a unor instrumente de cãutare a informaţiilor sau a unor legãturi cu alte pagini de web, nu rãspunde pentru informaţia în cauza, dacã este îndeplinitã oricare dintre urmãtoarele condiţii:
a) furnizorul nu are cunostinta despre faptul ca activitatea sau informaţia la care faciliteazã accesul este nelegalã şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are cunostinta despre fapte sau circumstanţe din care sa rezulte ca activitatea ori informaţia în cauza ar putea prejudicia drepturile unui terţ;
b) având cunostinta despre faptul ca activitatea sau informaţia respectiva este nelegalã ori despre fapte sau circumstanţe din care sa rezulte ca activitatea sau informaţia în cauza ar putea vãtãma drepturile unui terţ, furnizorul acţioneazã rapid în vederea eliminãrii posibilitatii de acces oferite sau a blocarii utilizãrii acesteia.
(2) Furnizorul de servicii rãspunde pentru informaţia în cauza atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o decizie a unei autoritãţi publice.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica în situaţia în care destinatarul acţioneazã din ordinul sau sub comanda furnizorului de servicii.
CAP. 5
Supraveghere şi control
ART. 16
Obligaţiile furnizorilor de servicii
(1) Furnizorii de servicii sunt obligaţi sa informeze de îndatã autoritãţile publice competente despre activitãţile cu aparenta nelegalã desfãşurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu aparenta nelegalã furnizate de aceştia.
(2) Furnizorii de servicii sunt obligaţi sa comunice de îndatã autoritãţilor prevãzute la alin. (1), la cererea acestora, informaţii care sa permitã identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanenta a informatiei.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligaţi sa intrerupa, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de comunicaţii sau stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informatiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o reţea de comunicaţii sau prestarea oricãrui alt serviciu al societãţii informationale, dacã aceste mãsuri au fost dispuse de o autoritate publica, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizãri din partea oricãrei persoane.
(4) Plângerea prevãzutã la alin. (3) poate fi facuta de cãtre orice persoana care se considera prejudiciata prin conţinutul informatiei în cauza. Plângerea sau sesizarea se întocmeşte în forma scrisã, cu arãtarea motivelor pe care se întemeiazã, şi va fi în mod obligatoriu datatã şi semnatã. Plângerea nu poate fi înaintatã dacã o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi pãrţi, a fost anterior introdusã.
(5) Decizia autoritãţii trebuie motivatã şi se comunica pãrţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizãrii ori, dacã autoritatea a acţionat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisã.
(6) Impotriva unei decizii luate potrivit prevederilor alin. (3) persoana interesatã poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decãderii, la instanta de contencios administrativ competenta. Cererea se judeca de urgenta, cu citarea pãrţilor. Sentinta este definitiva.
ART. 17
Autoritãţi competente
(1) Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informatiei, denumita în continuare Autoritatea, este competenta sa supravegheze şi sa controleze respectarea de cãtre furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia, sa constate contravenţiile şi sa aplice sancţiunile prevãzute la art. 22.
(2) Fãrã a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autoritãţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, 13, art. 14 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2) şi art. 30 alin. (1), se înţelege acele autoritãţi ale administraţiei publice sau, acolo unde este cazul, instanţe de judecata, a cãror competenta în materia respectiva este stabilitã prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.
(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de servicii orice informaţii necesare în vederea exercitãrii atribuţiilor sale, menţionând baza legalã şi scopul solicitãrii, şi poate stabili termene pana la care aceste informaţii sa îi fie furnizate, sub sancţiunea prevãzutã de prezenta lege.
(4) În vederea descoperirii şi investigarii incalcarilor prevederilor prezentei legi şi ale normelor sale de aplicare Autoritatea acţioneazã prin personalul de control împuternicit în acest scop.
(5) În exercitarea atribuţiilor de investigare personalul de control împuternicit în acest scop al Autoritãţii sau al persoanei juridice prevãzute la alin. (12) poate solicita furnizorilor de servicii informaţiile care îi sunt necesare, menţionând baza legalã şi scopul solicitãrii, şi poate stabili termene pana la care aceste informaţii sa îi fie furnizate, sub sancţiunea prevãzutã de prezenta lege.
(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigaţii, în condiţiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori sesizãri din partea oricãrei persoane.
(7) Personalul de control împuternicit în acest scop al Autoritãţii sau al persoanei juridice prevãzute la alin. (12) poate sa solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, sa sigileze, sa ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidente, eliberand persoanei supuse investigatiei copii de pe originale, ori sa obţinã copii, lasandu-i acesteia originalele; de asemenea, este autorizat sa facã inspecţii inopinate, al cãror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, şi sa primeascã, la convocare sau la fata locului, informaţii şi justificãri.
(8) Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi oricare alte instituţii şi autoritãţi publice sunt obligate sa permitã personalului de control împuternicit în acest scop al Autoritãţii sau, dupã caz, al persoanei juridice prevãzute la alin. (12) accesul la documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în mãsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Autoritãţii, fãrã a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date şi informaţii.
(9) Personalul de control împuternicit în acest scop, primind acces la documentele, datele şi informaţiile menţionate la alin. (8), este ţinut la observarea stricta a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii.
(10) Autoritatea sesizeazã organele de urmãrire penalã ori de câte ori constata încãlcãri ale legii penale.
(11) Autoritatea informeazã furnizorii de servicii, destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeanã cu privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi coopereazã cu autoritãţile competente din alte state în vederea exercitãrii eficiente a supravegherii şi controlului asupra activitãţii furnizorilor de servicii.
(12) Autoritatea poate delega exercitarea atribuţiilor prevãzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de drept public, cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul telecomunicatiilor.
(13) Pentru scopurile aplicãrii prezentei legi, pana la înfiinţarea Autoritãţii atribuţiile acesteia sunt îndeplinite de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei.
ART. 18
Coduri de conduita
(1) Asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecţiei consumatorilor, a minorilor sau a persoanelor cu handicap pot elabora coduri de conduita în colaborare cu Autoritatea şi Ministerul Justiţiei, în vederea aplicãrii corespunzãtoare a prevederilor prezentei legi.
(2) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei vor urmãri includerea în codurile de conduita prevãzute la alin. (1) în special a unor prevederi referitoare la:
a) soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciara;
b) întreruperea, temporarã sau permanenta, a transmiterii într-o reţea de comunicaţii sau a stocãrii informatiei furnizate de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informatiei ori blocarea accesului la aceasta, a accesului la o reţea de comunicaţii sau a prestãrii oricãrui alt serviciu al societãţii informationale;
c) protecţia destinatarilor cu privire la efectuarea comunicãrilor comerciale;
d) protecţia minorilor şi a demnitãţii umane.
(3) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei susţin:
a) traducerea codurilor de conduita în limbi de circulaţie internationala;
b) facilitarea accesului la codurile de conduita prin mijloace electronice;
c) popularizarea codurilor de conduita la nivel naţional şi transmiterea acestora, precum şi a evaluãrilor privind aplicarea şi impactul lor practic cãtre statele membre ale Uniunii Europene şi cãtre Comisia Europeanã.
CAP. 6
Soluţionarea litigiilor
ART. 19
Acţiuni în justiţie
(1) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei obligarea pârâtului la încetarea oricãrei acţiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, interzicerea reluarii ei în viitor şi obligarea pârâtului la despãgubiri pentru prejudiciul suferit.
(2) Au calitate procesuala activa pentru introducerea acţiunii prevãzute la alin. (1):
a) persoanele fizice şi juridice ce se pretind titulare ale unui drept subiectiv prevãzut de prezenta lege sau ale unui interes care nu se poate realiza decât pe calea justiţiei;
b) asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale prevãzute la art. 18 alin. (1);
c) Autoritatea Nationala pentru Protecţia Consumatorilor, oficiile pentru protecţia consumatorilor judeţene şi Oficiul pentru protecţia consumatorilor al municipiului Bucureşti;
d) entitatile constituite în scopul protecţiei consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condiţiile prevãzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Acţiunea prevãzutã la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data acţiunii sau a abtinerii care a justificat introducerea ei.
(4) Persoanele care au calitate procesuala activa, potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de ordonanta preşedinţialã, încetarea oricãrei acţiuni sau abtineri contrare prevederilor prezentei legi, în condiţiile prevãzute de Codul de procedura civilã.
ART. 20
Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciara
(1) Furnizorii de servicii şi destinatarii pot supune litigiile nãscute între ei arbitrajului, în condiţiile prevãzute de lege, precum şi celorlalte cai extrajudiciare de soluţionare a litigiilor, prevãzute de codurile de conduita elaborate potrivit art. 18.
(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul soluţionãrii litigiilor pe cale extrajudiciara este posibila în condiţiile prevãzute de lege.
CAP. 7
Sancţiuni civile şi contravenţionale
ART. 21
Nulitatea relativã a contractelor privind servicii ale societãţii informationale
Orice contract privind furnizarea de servicii ale societãţii informationale este anulabil la cererea destinatarului, dacã a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:
a) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevãzute de lege, informaţiile prevãzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte;
b) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevãzute de lege, informaţiile menţionate la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte, dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c) a încãlcat obligaţia prevãzutã la art. 8 alin. (2), dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) a încãlcat obligaţia prevãzutã la art. 8 alin. (4).
ART. 22
Contravenţii
Constituie contravenţie, dacã nu este sãvârşitã în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiune, şi se sancţioneazã cu amenda de la 10.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta furnizorului de servicii care:
a) efectueazã comunicãri comerciale incalcand condiţiile stabilite la art. 6 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-d);
b) nu pune la dispoziţie destinatarilor şi autoritãţilor publice, în condiţiile prevãzute de lege, informaţiile prevãzute la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizeazã toate aceste informaţii, sau furnizeazã informaţii inexacte;
c) nu pune la dispoziţie destinatarului, în condiţiile prevãzute de lege, informaţiile prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori nu furnizeazã toate aceste informaţii, sau furnizeazã informaţii inexacte, dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) incalca obligaţia prevãzutã la art. 8 alin. (2), dacã nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
e) incalca obligaţia prevãzutã la art. 8 alin. (4);
f) incalca obligaţia prevãzutã la art. 9 alin. (3);
g) incalca obligaţiile prevãzute la art. 16 alin. (1)-(3);
h) nu furnizeazã informaţiile solicitate potrivit art. 17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizeazã toate aceste informaţii, sau furnizeazã informaţii inexacte.
ART. 23
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Constatarea contravenţiei prevãzute la art. 22 lit. a) şi aplicarea sancţiunii corespunzãtoare se fac, la sesizarea oricãrei persoane sau din oficiu, de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informatiei sau ai autoritãţii de supraveghere prevãzute de <>Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii sau ai celorlalte autoritãţi publice competente, la sesizarea oricãrei persoane sau din oficiu.
(3) Constatarea contravenţiilor se poate face, în toate cazurile, şi de cãtre ofiţerii sau subofiterii de poliţie.
(4) Contravenţiilor prevãzute la <>art. 22 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile ulterioare.
CAP. 8
Infracţiuni sãvârşite în legatura cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plata electronica şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuãrii de operaţiuni financiare
ART. 24
Falsificarea instrumentelor de plata electronica
(1) Falsificarea unui instrument de plata electronica se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plata electronica falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacã faptele prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt sãvârşite de o persoana care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu:
a) realizeazã operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plata electronica ori efectuãrii tipurilor de operaţiuni prevãzute la art. 1 pct. 10; sau
b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plata electronica; sau
c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni prevãzute la art. 1 pct. 10.
(4) Tentativa se pedepseşte.
ART. 25
Deţinerea de echipamente în vederea falsificãrii instrumentelor de plata electronica
Fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hard-ware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 26
Falsul în declaraţii în vederea emiterii sau utilizãrii instrumentelor de plata electronica
Declararea necorespunzãtoare adevãrului, facuta unei instituţii bancare, de credit sau financiare ori oricãrei alte persoane juridice autorizate în condiţiile legii sa emita instrumente de plata electronica sau sa accepte tipurile de operaţiuni prevãzute la art. 1 pct. 10, în vederea emiterii sau utilizãrii unui instrument de plata electronica, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaraţia facuta serveşte pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
ART. 27
Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos
(1) Efectuarea uneia dintre operaţiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea unui instrument de plata electronica, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fãrã consimţãmântul titularului instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã efectuarea uneia dintre operaţiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, prin utilizarea neautorizata a oricãror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã transmiterea neautorizata cãtre alta persoana a oricãror date de identificare, în vederea efectuãrii uneia dintre operaţiunile prevãzute la art. 1 pct. 10.
(4) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, dacã faptele prevãzute la alin. (1)-(3) sunt sãvârşite de o persoana care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu:
a) realizeazã operaţii tehnice necesare emiterii instrumentelor de plata electronica ori efectuãrii tipurilor de operaţiuni prevãzute la art. 1 pct. 10; sau
b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plata electronica; sau
c) are acces la datele de identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni prevãzute la art. 1 pct. 10.
(5) Tentativa se pedepseşte.
ART. 28
Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos
(1) Acceptarea uneia dintre operaţiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, cunoscând ca este efectuatã prin folosirea unui instrument de plata electronica falsificat sau utilizat fãrã consimţãmântul titularului sau, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã acceptarea uneia dintre operaţiunile prevãzute la art. 1 pct. 10, cunoscând ca este efectuatã prin utilizarea neautorizata a oricãror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Tentativa se pedepseşte.
ART. 29
Efectuarea de operaţiuni neautorizate într-un sistem informatic
(1) Accesul neautorizat într-un sistem informatic sau într-un domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau domeniu pentru uzul personal ori cãtre terţi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.
(3) Modificarea, distrugerea parţialã sau totalã, în mod neautorizat, a informatiei stocate într-un sistem informatic sau domeniu se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
ART. 30
Constatarea şi judecarea infracţiunilor
(1) Infracţiunile prevãzute în prezenta lege se constata de cãtre autoritãţile publice competente, care înainteazã actul de constatare la organul local de urmãrire penalã.
(2) Infracţiunile prevãzute la art. 24 şi 25 se judeca, în prima instanta, de cãtre tribunal.
(3) Prevederile prezentului capitol se completeazã cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penalã.
CAP. 9
Dispoziţii finale
ART. 31
Sarcina probei în cazul litigiilor privind furnizarea de servicii ale societãţii informationale
În cazul oricãrui litigiu privind furnizarea unui serviciu al societãţii informationale, declansat între furnizorul serviciului respectiv şi un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii obligaţiilor prevãzute la art. 5, 6, 8 şi 9 revine furnizorului de servicii dacã destinatarul are calitatea de consumator.
ART. 32
Abrogarea unor dispoziţii contrare
Litera f) a articolului 6 din <>Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta se abroga.
ART. 33
Intrarea în vigoare şi aplicarea legii
(1) În termen de 3 luni de la data publicãrii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Prezenta lege intra în vigoare la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare la 3 luni de la data intrãrii în vigoare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
