Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se aderã la Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie, adoptatã la New York la 30 august 1961.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 13 decembrie 2005.
Nr. 361.
CONVENŢIE
privind reducerea cazurilor de apatridie*)
__________
*) Traducere.
Adoptatã la 30 august 1961 de conferinţa plenipotenţiarilor care s-au întâlnit în 1959 şi s-au reîntâlnit în 1961, în conformitate cu Rezoluţia Adunãrii Generale a Naţiunilor Unite 896(IX) din 4 decembrie 1954.
Intratã în vigoare la 13 decembrie 1975, conform art. 18.
Statele contractante,
acţionând în conformitate cu Rezoluţia 896(IX), adoptatã de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite din 4 decembrie 1954,
considerând cã este de dorit sã se reducã starea de apatridie printr-un acord internaţional,
au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1
1. Orice stat contractant va acorda cetãţenia sa unei persoane nãscute pe teritoriul sãu, care, altfel, ar fi apatridã. Cetãţenia se va acorda:
a) la naştere, de drept; sau
b) în baza unei cereri formulate în modalitãţile prevãzute de legislaţia internã, cãtre autoritatea competentã, de cãtre cel interesat sau în numele sãu. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 2 al prezentului articol, nici o astfel de cerere nu poate fi respinsã. Statul contractant a cãrui legislaţie prevede acordarea cetãţeniei sale la cerere poate, de asemenea, sã acorde cetãţenia, de drept, la vârsta şi în condiţiile fixate prin legislaţia sa.
2. Statul contractant poate sã acorde cetãţenia sa, conform lit. b) a alin. 1 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre urmãtoarele condiţii:
a) cererea sã fie formulatã într-o perioadã determinatã de statul contractant, începând cel mai târziu de la vârsta de 18 ani şi neputând sã se termine mai devreme de 21 de ani, astfel încât cel interesat sã poatã totuşi dispune de cel puţin un an pentru formularea cererii sale personale, fãrã sã trebuiascã sã obţinã o autorizare legalã pentru a o formula;
b) persoana interesatã sã aibã reşedinţa obişnuitã pe teritoriul statului contractant, fãrã totuşi ca durata de reşedinţã fixatã de statul contractant sã depãşeascã 5 ani imediat înainte de depunerea cererii sau 10 ani în total;
c) persoana interesatã sã nu fi fost condamnatã pentru o infracţiune împotriva securitãţii naţionale sau sã nu fi fost condamnatã la pedeapsa cu închisoarea pentru o duratã de cel puţin 5 ani pentru o infracţiune;
d) persoana interesatã sã nu fi dobândit la naştere sau ulterior o cetãţenie.
3. Cu respectarea dispoziţiilor alin. 1 lit. b) şi ale alin. 2 ale prezentului articol, copilul nãscut prin cãsãtorie pe teritoriul statului contractant, a cãrui mamã are cetãţenia acestui stat, va dobândi la naştere aceastã cetãţenie, altfel ar fi apatrid.
4. Orice stat contractant va acorda cetãţenia sa persoanei care, altfel, ar fi apatridã şi care este incapabilã sã dobândeascã cetãţenia statului contractant pe al cãrui teritoriu s-a nãscut, întrucât a depãşit vârsta pentru formularea cererii sau nu a îndeplinit condiţia reşedinţei, dacã cetãţenia unuia dintre pãrinţii sãi, la data naşterii persoanei respective, era aceea a statului contractant menţionat. Dacã pãrinţii sãi nu au avut aceeaşi cetãţenie la data naşterii sale, problema dacã cetãţenia persoanei respective ar trebui sã fie cea a tatãlui sau cea a mamei va fi soluţionatã de legislaţia naţionalã a statului contractant respectiv. Dacã se introduce o cerere pentru cetãţenia respectivã, cererea se va face cãtre autoritatea competentã de cãtre persoana interesatã sau în numele sãu, conform modalitãţilor prevãzute de legislaţia naţionalã. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 5 al prezentului articol, o astfel de cerere nu poate fi respinsã.
5. Statul contractant poate acorda cetãţenia sa conform dispoziţiilor alin. 4 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre urmãtoarele condiţii:
a) cererea sã fie formulatã mai înainte ca persoana interesatã sã împlineascã vârsta stabilitã de statul contractant, aceasta neputând fi mai micã de 23 de ani;
b) persoana interesatã sã fi avut reşedinţa obişnuitã pe teritoriul statului contractant pe o perioadã stabilitã de statul respectiv, care precedã imediat formularea cererii şi care nu poate depãşi 3 ani;
c) persoana interesatã sã nu fi dobândit la naştere sau ulterior o altã cetãţenie.
ART. 2
Copilul gãsit pe teritoriul unui stat contractant, în absenţa unei probe contrare, va fi considerat ca fiind nãscut pe acel teritoriu din pãrinţi posedând cetãţenia acelui stat.
ART. 3
În scopul determinãrii obligaţiilor statelor contractante în cadrul prezentei convenţii, naşterea la bordul unei nave sau al unui avion va fi prezumatã ca având loc pe teritoriul statului sub al cãrui pavilion navigheazã nava sau pe teritoriul statului în care este înregistrat avionul, dupã caz.
ART. 4
1. Orice stat contractant va acorda cetãţenia sa unei persoane care nu s-a nãscut pe teritoriul unui stat contractant şi care, altfel, ar fi consideratã apatridã, dacã la data naşterii persoanei respective tatãl sau mama avea cetãţenia primului stat. Dacã pãrinţii nu aveau aceeaşi cetãţenie la data naşterii persoanei, problema dacã cetãţenia acesteia va fi a tatãlui sau a mamei sale va fi soluţionatã de legislaţia naţionalã a statului contractant. Cetãţenia atribuitã conform dispoziţiilor acestui alineat se va acorda:
a) la naştere, de drept; sau
b) în baza unei cereri formulate în modalitãţile prevãzute de legislaţia internã, cãtre autoritatea competentã, de cãtre cel interesat sau în numele sãu. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 2 al prezentului articol, nici o astfel de cerere nu poate fi respinsã.
2. Statul contractant poate sã acorde cetãţenia sa, conform dispoziţiilor alin. 1 al prezentului articol, sub rezerva îndeplinirii uneia sau mai multora dintre urmãtoarele condiţii:
a) cererea sã fie formulatã mai înainte ca persoana interesatã sã împlineascã vârsta stabilitã de statul contractant, aceasta neputând fi mai micã de 23 de ani;
b) persoana interesatã sã fi avut reşedinţa obişnuitã pe teritoriul statului contractant pe o perioadã stabilitã de statul respectiv, care precedã imediat formularea cererii şi care nu poate depãşi 3 ani;
c) persoana interesatã sã nu fi dobândit la naştere sau ulterior o altã cetãţenie.
ART. 5
1. Dacã legislaţia unui stat contractant prevede pierderea cetãţeniei ca o consecinţã a unei schimbãri a statutului persoanei, cum este cãsãtoria, desfacerea cãsãtoriei, stabilirea paternitãţii, recunoaşterea ori adopţia, aceastã pierdere trebuie sã fie subordonatã posesiei sau dobândirii altei cetãţenii.
2. Dacã, în conformitate cu legislaţia unui stat contractant, un copil nãscut în afara cãsãtoriei pierde cetãţenia acelui stat ca o consecinţã a recunoaşterii filiaţiei, i se va oferi posibilitatea de a redobândi aceastã cetãţenie printr-o cerere scrisã cãtre autoritatea competentã, cererea neputând fi supusã unor condiţii mai severe decât cele prevãzute în alin. 2 al art. 1.
ART. 6
Dacã legislaţia unui stat contractant prevede cã pierderea cetãţeniei sale sau privarea de cetãţenie a unei persoane antreneazã pierderea acestei cetãţenii pentru soţul ori copiii sãi, pierderea cetãţeniei va fi subordonatã posesiei sau dobândirii de cãtre aceştia din urmã a unei alte cetãţenii.
ART. 7
1. a) Dacã legislaţia unui stat contractant prevede pierderea sau renunţarea la cetãţenie, renunţarea nu va avea drept consecinţã pierderea cetãţeniei decât dacã persoana respectivã posedã ori dobândeşte altã cetãţenie.
b) Dispoziţiile lit. a) a prezentului alineat nu se vor aplica atunci când aplicarea acestora nu este în concordanţã cu principiile enunţate în art. 13 şi 14 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, aprobatã la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite.
2. O persoanã având cetãţenia unui stat contractant şi care solicitã naturalizarea într-o ţarã strãinã nu îşi va pierde cetãţenia decât dacã dobândeşte sau i s-a dat asigurarea dobândirii cetãţeniei statului strãin.
3. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 4 şi 5 ale prezentului articol, un cetãţean al unui stat contractant nu va pierde cetãţenia, astfel încât sã devinã apatrid, în cazul în care îşi pãrãseşte ţara, are reşedinţa în strãinãtate, nu se înregistreazã sau pentru orice alt motiv similar.
4. O persoanã naturalizatã îşi poate pierde cetãţenia în cazul în care reşedinţa sa se aflã în strãinãtate o perioadã, nu mai puţin de 7 ani consecutivi, prevãzutã de legea statului contractant interesat, dacã aceasta nu declarã autoritãţii competente intenţia de a-şi pãstra cetãţenia.
5. În cazul cetãţeanului unui stat contractant nãscut în afara teritoriului acestuia, legea statului respectiv poate prevedea pãstrarea cetãţeniei dupã expirarea unui an de la majoratul acestuia, cu condiţia ca reşedinţa sa la acea datã sã se afle pe teritoriul acestui stat sau sã fie înregistratã la autoritatea competentã.
6. Cu excepţia situaţiilor menţionate în prezentul articol, o persoanã nu îşi va pierde cetãţenia statului contractant, dacã aceastã pierdere va duce la apatridie, în afarã de cazul când o astfel de pierdere a cetãţeniei nu este în mod expres exclusã de orice altã prevedere a prezentei convenţii.
ART. 8
1. Un stat contractant nu va priva o persoanã de cetãţenia sa dacã aceastã privare va conduce la apatridie.
2. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 1 al prezentului articol, o persoanã poate fi privatã de cetãţenia unui stat contractant în urmãtoarele cazuri:
a) în situaţiile în care, conform alin. 4 şi 5 ale art. 7, este permis ca o persoanã sã-şi piardã cetãţenia;
b) dacã cetãţenia a fost obţinutã prin declaraţie falsã sau alt act fraudulos.
3. Sub rezerva dispoziţiilor alin. 1 al prezentului articol un stat contractant poate reţine dreptul de a priva o persoanã de cetãţenia sa dacã la data semnãrii, ratificãrii sau aderãrii reţinerea acestui drept se bazeazã pe unul dintre urmãtoarele motive existente la acea datã în legislaţia internã a statului în cauzã:
a) prin încãlcarea obligaţiei de loialitate faţã de statul contractant, persoana:
(i) încãlcând una dintre prevederile prohibitive exprese ale statului contractant, a prestat sau a continuat sã presteze servicii pentru ori a primit sau a continuat sã primeascã emolumente de la un alt stat; sau
(ii) a avut un comportament prin care a prejudiciat interesele vitale ale statului în cauzã;
b) persoana a depus un jurãmânt sau a dat o declaraţie oficialã, referitoare la loialitatea faţã de un alt stat, ori şi-a probat hotãrârea de a-şi nega loialitatea faţã de statul contractant.
4. Un stat contractant îşi va putea exercita puterea de privare de cetãţenie permisã de alin. 2 sau 3 ale prezentului articol doar conform legii, care va prevedea pentru persoana interesatã dreptul la un proces echitabil în faţa instanţei sau a altui organism independent.
ART. 9
Un stat contractant nu va priva de cetãţenie nici o persoanã ori grup de persoane pe motive rasiale, etnice, religioase sau politice.
ART. 10
1. Orice tratat între statele contractante care prevede transferul de teritoriu va include prevederi care vor garanta cã nici o persoanã nu va deveni apatridã în urma transferului. Orice stat contractant va lua toate mãsurile necesare ca aceste tratate încheiate cu un stat care nu este parte la prezenta convenţie sã includã astfel de prevederi.
2. În absenţa acestor prevederi, un stat contractant cãruia i se transferã un teritoriu ori care obţine un teritoriu va acorda cetãţenie persoanelor care devin apatride în urma transferului sau achiziţionãrii de teritorii.
ART. 11
Statele contractante vor promova înfiinţarea în cadrul Naţiunilor Unite, cât mai curând posibil dupã depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, a unui organism la care o persoanã poate apela pentru pretenţii legate de prezenta convenţie şi pentru acordarea de asistenţã în vederea înaintãrii pretenţiilor sale cãtre autoritatea competentã.
ART. 12
1. În ceea ce priveşte un stat contractant care, în conformitate cu prevederile alin. 1 al art. 1 sau al art. 4, nu acordã cetãţenia la naştere prin efectul legii, prevederile alin. 1 al art. 1 sau al art. 4, dupã caz, se vor aplica persoanelor nãscute înainte, precum şi persoanelor nãscute dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
2. Prevederile alin. 4 al art. 1 se vor aplica persoanelor nãscute înainte, precum şi persoanelor nãscute dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
3. Prevederile art. 2 se vor aplica doar copiilor gãsiţi pe teritoriul unui stat contractant dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru acel stat.
ART. 13
Prezenta convenţie nu va fi interpretatã ca afectând orice prevedere mai favorabilã reducerii cazurilor de apatridie, prevedere care poate fi inclusã în legea oricãrui stat contractant, în vigoare în prezent ori în viitor, sau care poate fi inclusã în orice convenţie, tratat sau acord în vigoare în prezent ori în viitor între douã sau mai multe state contractante.
ART. 14
Orice diferend între statele contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu poate fi soluţionat prin alte mijloace, va fi înaintat Curţii Internaţionale de Justiţie, la cererea oricãrei pãrţi în litigiu.
ART. 15
1. Prezenta convenţie se aplicã tuturor teritoriilor autonome, trusturilor, coloniilor sau altor teritorii nemetropolitane pentru ale cãror relaţii internaţionale rãspunde oricare dintre statele contractante; conform prevederilor alin. 2 din prezentul articol, la data semnãrii, ratificãrii sau aderãrii statul contractant interesat va declara teritoriul ori teritoriile nemetropolitane cãrora prezenta convenţie li se va aplica ipso facto ca urmare a semnãrii, ratificãrii sau aderãrii.
2. În cazul în care, în scopul obţinerii cetãţeniei, un teritoriu nemetropolitan nu este tratat la fel ca un teritoriu metropolitan sau în cazul în care constituţia ori practica statului contractant sau a teritoriului nemetropolitan prevede existenţa consimţãmântului prealabil al teritoriului nemetropolitan pentru aplicarea prezentei convenţii acelui teritoriu, statul contractant respectiv va lua toate mãsurile pentru a asigura obţinerea consimţãmântului teritoriului nemetropolitan în 12 luni de la data semnãrii prezentei convenţii de cãtre statul contractant în cauzã, iar când consimţãmântul a fost obţinut, statul contractant va notifica secretarului general al Naţiunilor Unite. Prezenta convenţie se aplicã teritoriului sau teritoriilor menţionate în aceastã notificare de la data primirii acesteia de cãtre secretarul general al ONU.
3. Dupã expirarea perioadei de 12 luni prevãzute în alin. 2 al prezentului articol, statele contractante interesate îl vor informa pe secretarul general al ONU cu privire la rezultatele consultãrilor cu acele teritorii nemetropolitane pentru ale cãror relaţii internaţionale rãspund şi care este posibil sã nu fi fost de acord cu aplicarea prezentei convenţii.
ART. 16
1. Prezenta convenţie se va deschide pentru semnare la sediul Naţiunilor Unite de la 30 august 1961 la 31 mai 1962.
2. Prezenta convenţie se va deschide pentru semnare în numele:
a) oricãrui stat membru al ONU;
b) oricãrui stat invitat sã participe la conferinţa ONU privind eliminarea sau reducerea viitoarelor cazuri de apatridie;
c) oricãrui alt stat cãruia Adunarea Generalã a ONU îi poate adresa invitaţia de a semna sau de a adera la prezenta convenţie.
3. Prezenta convenţie va fi ratificatã, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al ONU.
4. Prezenta convenţie va fi deschisã pentru aderare statelor prevãzute la alin. 2 al prezentului articol. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la secretarul general al ONU.
ART. 17
1. La data semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, orice stat poate avea rezerve referitor la art. 11, 14 sau 15.
2. Nici o altã rezervã privind prezenta convenţie nu va fi admisã.
ART. 18
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã 2 ani de la data depunerii celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care ratificã ori aderã la prezenta convenţie dupã depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, aceasta va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la depunerea instrumentului de ratificare ori de aderare sau la data la care prezenta convenţie intrã în vigoare în conformitate cu prevederile alin. 1 al prezentului articol, oricare dintre date este mai recentã.
ART. 19
1. Oricare dintre statele contractante poate denunţa prezenta convenţie în orice moment printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al ONU. Denunţarea va produce efecte pentru statul contractant în cauzã la un an de la data primirii acesteia de cãtre secretarul general al ONU.
2. În cazurile în care, conform prevederilor art. 15, prezenta convenţie a devenit aplicabilã unui teritoriu nemetropolitan al unui stat contractant, acel stat poate, la orice datã ulterioarã şi cu consimţãmântul teritoriului în cauzã, sã îl informeze pe secretarul general al ONU cu privire la denunţarea prezentei convenţii, separat, de cãtre teritoriul în cauzã. Denunţarea va produce efecte la un an de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al ONU, care va înştiinţa celelalte state contractante cu privire la denunţare şi la data primirii acesteia.
ART. 20
1. Secretarul general al ONU va notifica tuturor membrilor ONU şi statelor nemembre prevãzute în art. 16 urmãtoarele particularitãţi:
a) semnãturile, ratificãrile şi aderãrile prevãzute la art. 16;
b) rezervele prevãzute la art. 17;
c) data la care prezenta convenţie va intra în vigoare conform art. 18;
d) denunţarea prevãzutã la art. 19.
2. Cel mai târziu dupã depunerea celui de-al 6-lea instrument de ratificare sau de aderare, secretarul general al ONU va aduce în atenţia Adunãrii Generale a ONU problema înfiinţãrii, conform art. 11, a organismului menţionat.
ART. 21
Prezenta convenţie va fi înregistratã de cãtre secretarul general al ONU la data intrãrii sale în vigoare.
Subsemnaţii plenipotenţiari am semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la New York la 30 august 1961, într-un singur exemplar, ale cãrui texte în limbile chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã sunt egal autentice şi vor fi depuse la arhivele ONU, iar copiile certificate vor fi transmise de cãtre secretarul general al ONU tuturor membrilor ONU, precum şi statelor nemembre prevãzute la art. 16.
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
