Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 36 din 19 martie 2012 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente si decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum si instrumente de drept international privat in domeniul obligatiilor de intretinere
ART. 1 Obiectul reglementãrii Prezenta lege are ca obiect stabilirea unor reguli în vederea facilitãrii aplicãrii urmãtoarelor regulamente şi decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de întreţinere: a) Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilã, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 7 din 10 ianuarie 2009, denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) Decizia Consiliului 2009/941/CE din 30 noiembrie 2009 privind încheierea de cãtre Comunitatea Europeanã a Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilã obligaţiilor de întreţinere, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 16 decembrie 2009, denumit în continuare Protocolul de la Haga din 2007; c) Decizia Consiliului 2011/432/UE din 9 iunie 2011 privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenţiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere în strãinãtate pentru copii şi alţi membri ai familiei, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 192 din 22 iulie 2011, denumitã în continuare Convenţia de la Haga din 2007. ART. 2 Rolul Ministerului Justiţiei de autoritate centralã (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centralã românã desemnatã, în temeiul art. 49 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene. (2) Ministerul Justiţiei este autoritatea centralã românã desemnatã, în temeiul art. 4 din Convenţia de la Haga din 2007, în relaţia cu statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007. (3) Ministerul Justiţiei transmite Comisiei Europene informaţiile prevãzute la art. 70 şi 71 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , precum şi cele prevãzute la art. 4 alin. (3) şi art. 57 din Convenţia de la Haga din 2007. (4) În calitate de autoritate centralã românã, Ministerul Justiţiei coopereazã cu autoritãţile centrale din statele membre ale Uniunii Europene sau cu cele internaţionale şi colaboreazã cu instanţele judecãtoreşti, executorii judecãtoreşti, avocaţii, notarii, mediatorii, precum şi cu orice alte instituţii şi autoritãţi române cu atribuţii în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 şi a Convenţiei de la Haga din 2007. (5) Ministerul Justiţiei acceptã, pe lângã limba românã, folosirea limbilor englezã şi francezã pentru comunicãrile cu autoritãţile centrale din Uniunea Europeanã sau internaţionale, prevãzute la art. 59 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , respectiv la art. 44 din Convenţia de la Haga din 2007, altele decât cele referitoare la formularele de cerere de întreţinere şi cererile de mãsuri specifice, extrase de hotãrâre, tranzacţie judiciarã şi act autentic, precum şi documentele justificative necesare anexate acestora.
CAP. II Obţinerea pensiei de întreţinere în strãinãtate
SECŢIUNEA 1 Obţinerea pensiei de întreţinere în statele membre ale Uniunii Europene
ART. 3 Atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centralã solicitantã, transmiţãtoare în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centralã solicitantã transmiţãtoare care efectueazã controlul de regularitate internaţionalã, conform art. 58 alin. (1) şi (2), şi transmite în statele membre ale Uniunii Europene cererile prevãzute la art. 53 şi 56 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , însoţite de documentele justificative necesare, prevãzute în conţinutul formularelor prevãzute în anexele nr. V-VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 . (2) La primirea documentelor justificative necesare de la creditor sau debitor şi dupã controlul de regularitate internaţionalã, Ministerul Justiţiei completeazã Partea A din urmãtoarele categorii de cereri în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009 : a) cererea de mãsuri specifice formulatã în temeiul art. 53, prevãzutã în anexa nr. V la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) cererea de recunoaştere, de încuviinţare a executãrii sau de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulatã în temeiul art. 56 alin. (1) lit. (a) şi (b) şi alin. (2) lit. (a), prevãzutã în anexa nr. VI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; c) cererea în vederea obţinerii sau modificãrii unei hotãrâri judecãtoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulatã în temeiul art. 56 alin. (1) lit. (c)-(f) şi alin. (2) lit. (b) şi (c), prevãzutã în anexa nr. VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 . (3) La primirea documentelor justificative necesare şi dupã controlul de regularitate internaţionalã, Ministerul Justiţiei poate asista creditorul sau debitorul sã completeze Partea B din urmãtoarele categorii de cereri în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009 : a) cererea de recunoaştere, de încuviinţare a executãrii sau de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulatã în temeiul art. 56 şi 57, prevãzutã în anexa nr. VI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) cererea în vederea obţinerii sau modificãrii unei hotãrâri judecãtoreşti în materie de obligaţii de întreţinere, formulatã în temeiul art. 56 şi 57, prevãzutã în anexa nr. VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 . (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu exclud posibilitatea ca partea interesatã sã se adreseze direct autoritãţilor strãine competente din statele membre ale Uniunii Europene. ART. 4 Atribuţiile instanţelor judecãtoreşti Instanţele judecãtoreşti sunt autoritãţile competente care elibereazã, la cererea pãrţii interesate, documentele justificative necesare recunoaşterii, încuviinţãrii executãrii sau executãrii prevãzute la art. 20, 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , prevãzute în anexele nr. I-IV la acelaşi regulament. ART. 5 Competenţa pentru emiterea extrasului de hotãrâre judecãtoreascã, tranzacţie judiciarã sau act autentic în condiţiile art. 75 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminatã (1) În cazul hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevãzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine primei instanţe. (2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite extrasul prevãzut în anexa nr. IV la acelaşi regulament aparţine emitentului actului. (3) În cazul în care se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotãrâri pronunţate de instanţa românã, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevãzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine acelei instanţe. ART. 6 Competenţa pentru emiterea extrasului de hotãrâre judecãtoreascã, tranzacţie judiciarã sau act autentic în condiţiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi pentru care procedura de exequatur a fost eliminatã în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 (1) În cazul hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în România, executorie potrivit legii române şi pentru care se solicitã executarea în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 20 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevãzut în anexa nr. I la acelaşi regulament aparţine primei instanţe. (2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , se solicitã executarea unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite extrasul prevãzut în anexa nr. III la acelaşi regulament aparţine emitentului actului. (3) În cazul în care se solicitã executarea în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 a unei hotãrâri pronunţate de instanţa românã, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, executorie potrivit legii române, competenţa de a emite, potrivit art. 20 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevãzut în anexa nr. I la acelaşi regulament aparţine acelei instanţe. ART. 7 Competenţa pentru emiterea extrasului de hotãrâre judecãtoreascã, tranzacţie judiciarã sau act autentic în condiţiile art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminatã în relaţia cu un stat membru al Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 (1) În cazul hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în România, executorie potrivit legii române şi pentru care se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevãzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine primei instanţe. (2) În cazul în care, potrivit art. 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, competenţa de a emite extrasul prevãzut în anexa nr. IV la acelaşi regulament aparţine emitentului actului. (3) În cazul în care se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii, în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, a unei hotãrâri pronunţate de instanţa românã, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, executorie potrivit legii române, competenţa de a emite, potrivit art. 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , extrasul prevãzut în anexa nr. II la acelaşi regulament aparţine acelei instanţe.
SECŢIUNEA a 2-a Obţinerea pensiei de întreţinere în statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007
ART. 8 Atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centralã solicitantã, transmiţãtoare în relaţia cu statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centralã solicitantã transmiţãtoare care efectueazã controlul de regularitate internaţionalã, conform art. 12 alin. (1), şi transmite, în statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007, cererile prevãzute la art. 7 şi 10 din Convenţia de la Haga din 2007, însoţite de documentele justificative necesare. (2) Cererile şi documentele justificative necesare anexate acestora sunt transmise de Ministerul Justiţiei cu formularul de transmitere prevãzut în anexa nr. 1 la Convenţia de la Haga din 2007. (3) La primirea cererilor şi a documentelor justificative necesare anexate de partea interesatã şi dupã controlul de regularitate internaţionalã, Ministerul Justiţiei poate verifica şi transmite urmãtoarele categorii de cereri de întreţinere, precum şi documentele justificative necesare anexate acestora, în mãsura în care aceste cereri se doresc a fi întocmite, la alegerea creditorului, dupã modelul formularelor recomandate şi publicate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevãzute în anexele A, B, C şi D: a) cererea de recunoaştere sau de recunoaştere şi încuviinţare a executãrii, formulatã în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (a) şi alin. (2) lit. (a) şi art. 30 din Convenţia de la Haga din 2007, prevãzutã în anexa A; b) cererea de executare a unei hotãrâri pronunţate în statul solicitat sau recunoscutã în statul solicitat, formulatã în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, prevãzutã în anexa B; c) cererea de obţinere a unei hotãrâri, formulatã în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (c) şi (d) din Convenţia de la Haga din 2007, prevãzutã în anexa C; d) cererea de modificare a unei hotãrâri, formulatã în temeiul art. 10 alin. (1) lit. (e) şi (f) şi alin. (2) lit. (b) şi (c) din Convenţia de la Haga din 2007, prevãzutã în anexa D; e) pentru fiecare categorie de cerere sau mai multe categorii de cereri, situaţia financiarã prevãzutã în anexa E. (4) Ministerul Justiţiei poate certifica şi transmite, dupã controlul de regularitate internaţionalã, urmãtoarele categorii de documente justificative necesare, în mãsura în care aceste cereri sunt completate de instanţã, la alegerea pãrţii interesate, dupã modelul formularelor recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevãzute în anexa A: a) extrasul de hotãrâre, emis în temeiul art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007; b) documentul care atestã caracterul executoriu al hotãrârii, emis în temeiul art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007; c) documentul care atestã comunicarea, emis în temeiul art. 25 alin. (1) lit. (c) din Convenţia de la Haga din 2007. (5) Prevederile alin. (1)-(4) nu exclud posibilitatea ca partea interesatã sã se adreseze direct autoritãţilor strãine competente. ART. 9 Competenţa pentru emiterea extrasului de hotãrâre şi tranzacţie judiciarã pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminatã, în condiţiile art. 23 din Convenţia de la Haga din 2007, în relaţia cu un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007 (1) În cazul hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, extrasul de hotãrâre, dupã modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevãzut în anexa A, aparţine primei instanţe. (2) În cazul în care se solicitã recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007 a unei hotãrâri pronunţate de instanţa românã, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, extrasul de hotãrâre, dupã modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevãzut în anexa A, aparţine acelei instanţe. ART. 10 Competenţa pentru emiterea certificatului care atestã caracterul executoriu al hotãrârii, tranzacţiei judiciare sau actului autentic pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminatã, în condiţiile art. 23 din Convenţia de la Haga din 2007, în relaţia cu un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007 (1) În cazul hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicitã recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii, în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, certificatul care atestã caracterul executoriu, dupã modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevãzut în anexa A, aparţine primei instanţe. (2) În cazul în care, potrivit art. 30 alin. (3) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, se solicitã recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, competenţa de a emite certificatul care atestã caracterul executoriu aparţine emitentului actului. (3) În cazul în care se solicitã recunoaşterea sau încuviinţarea executãrii, în unul dintre statele contractante la Convenţia de la Haga din 2007, a unei hotãrâri pronunţate de instanţa românã, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenţia de la Haga din 2007, certificatul care atestã caracterul executoriu, dupã modelul formularului recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga şi prevãzut în anexa A, aparţine acelei instanţe.
CAP. III Obţinerea pensiei de întreţinere în România
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune privind primirea cererilor din strãinãtate
ART. 11 Atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centralã românã solicitatã, primitoare (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centralã solicitatã, primitoare, desemnatã sã primeascã: a) cererile de mãsuri specifice prevãzute la art. 53 şi cererile de întreţinere prevãzute la art. 56 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , însoţite de documentele justificative necesare, prevãzute în anexele nr. V-VII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) cererile de mãsuri specifice prevãzute la art. 7 şi cererile de întreţinere prevãzute la art. 10 din Convenţia de la Haga din 2007, însoţite de documentele necesare prevãzute în anexa nr. 1 la Convenţie. (2) Ministerul Justiţiei confirmã de primire folosind formularul de confirmare de primire a unei cereri, prevãzut în: a) anexa nr. VIII la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , în temeiul art. 58 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) anexa nr. II din Convenţia de la Haga din 2007, în temeiul art. 12 alin. (3) din Convenţia de la Haga din 2007. (3) În cazul în care, în baza informaţiilor sau a documentelor justificative transmise în conformitate cu alin. (1), nu se poate da curs cererii de mãsuri specifice sau de întreţinere, Ministerul Justiţiei informeazã autoritatea centralã strãinã în vederea completãrii acestora. (4) Ministerul Justiţiei poate refuza soluţionarea sau poate dispune încetarea soluţionãrii cererii, informând autoritatea centralã transmiţãtoare din: a) statul membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevãzute la art. 58 alin. (8) şi (9) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , folosind formularul prevãzut în anexa nr. IX la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) statul terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, în condiţiile prevãzute la art. 12 alin. (8) şi (9) din Convenţia de la Haga din 2007, folosind formularele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga referitoare la stadiul soluţionãrii cererii şi prevãzute în anexele A, B, C şi D. (5) Dupã primirea cererilor de întreţinere, de mãsuri specifice şi a documentelor justificative necesare anexate şi dupã efectuarea controlului de regularitate internaţionalã, Ministerul Justiţiei le trimite, spre competentã soluţionare, în funcţie de categoria cererilor, autoritãţii sau instituţiei care deţine datele cu caracter personal, baroului competent teritorial, Camerei Executorilor Judecãtoreşti sau, dupã caz, instanţei judecãtoreşti competente. (6) Ministerul Justiţiei informeazã autoritatea centralã solicitantã cu privire la stadiul soluţionãrii cererii din: a) statul membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevãzute la art. 58 alin. (4) şi (5) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) statul terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, în condiţiile prevãzute la art. 12 alin. (4) din Convenţia de la Haga din 2007, folosind formularele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga referitoare la stadiul soluţionãrii cererii şi prevãzute în anexele A, B, C şi D. ART. 12 Atribuţiile autoritãţilor şi instituţiilor care deţin date cu caracter personal în soluţionarea cererilor de mãsuri specifice, având ca obiect contribuirea la localizarea sau facilitarea cãutãrii de informaţii privind veniturile ori bunurile debitorului sau ale creditorului (1) În conformitate cu dispoziţiile art. 51, 53 şi 61-63 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , precum şi ale art. 6 şi 7 din Convenţia de la Haga din 2007, Ministerul Justiţiei primeşte cererile de mãsuri specifice formulate de: a) autoritatea centralã dintr-un stat membru al Uniunii Europene, formularul din anexa nr. V la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , completat la rubricile 3.1.1 şi 3.1.2; b) autoritatea centralã dintr-un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007. (2) Ministerul Justiţiei transmite spre competentã soluţionare Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, dupã caz, structurilor aflate în subordinea sau coordonarea acestora, precum şi oricãror altor autoritãţi ori instituţii competente care deţin date cu caracter personal cererile de mãsuri specifice având ca obiect: a) contribuirea la localizarea debitorului sau a creditorului; b) facilitarea cãutãrii de informaţii privind veniturile sau bunurile debitorului ori ale creditorului. (3) La primirea cererilor de mãsuri specifice, autoritãţile sau instituţiile care deţin date cu caracter personal aplicã în mod corespunzãtor, în completare, dispoziţiile prevãzute în Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (4) Rãspunsul primit de la autoritãţile sau instituţiile române care deţin date cu caracter personal este transmis, de cãtre Ministerul Justiţiei, autoritãţii centrale din: a) statul membru al Uniunii Europene, în temeiul art. 53 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , folosind formularul Partea B din cererea de mãsuri specifice, prevãzut în anexa nr. V la Regulamentul (CE) nr. 4/2009; b) statul terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, în temeiul art. 6 alin. (2) lit. (b) şi (c) din Convenţia de la Haga din 2007, folosind formularele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga referitoare la stadiul soluţionãrii cererii şi prevãzute în anexele A, B, C şi D. ART. 13 Ajutorul public judiciar gratuit (1) Urmãtoarele categorii de creditori beneficiazã de asistenţã judiciarã gratuitã, în formele prevãzute de şi conform art. 6 şi 81 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 193/2008, cu modificãrile ulterioare, denumitã în continuare Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, pentru cererile formulate prin intermediul autoritãţii centrale, în condiţiile prevãzute la art. 46 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , respectiv art. 15 din Convenţia de la Haga din 2007: a) creditorii obligaţiilor de întreţinere care nu au împlinit 18 ani sau aflaţi în continuarea studiilor, dar nu mai mult de 21 de ani; b) creditorii obligaţiei de întreţinere care sunt persoane vulnerabile, aşa cum sunt definite la art. 3 lit. (f) din Convenţia de la Haga din 2007. (2) Debitorii şi ceilalţi creditori ai obligaţiei de întreţinere beneficiazã de asistenţã judiciarã în condiţiile prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, cu respectarea principiului continuitãţii şi egalitãţii de tratament de care beneficiazã în statul de origine.
SECŢIUNEA a 2-a Obţinerea pensiei de întreţinere în România pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1), atunci când nu existã un titlu executoriu strãin sau efectele acestuia nu pot fi recunoscute în România
ART. 14 Cooperarea dintre Ministerul Justiţiei şi barou (1) Ministerul Justiţiei trimite, dupã efectuarea controlului de regularitate internaţionalã, direct la baroul competent teritorial, urmãtoarele categorii de cereri primite din strãinãtate, însoţite de documentele justificative necesare: a) cererile de obţinere a pensiei de întreţinere prin stabilirea cuantumului acesteia prin hotãrâre judecãtoreascã sau de modificare a cuantumului pensiei de întreţinere stabilit prin hotãrâre judecãtoreascã, formulate în baza: (i) art. 56 şi 57 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , dupã modelul prevãzut în anexa nr. VII la acest regulament; (ii) art. 10 din Convenţia de la Haga din 2007, dupã modelele recomandate de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevãzute în anexele C şi D; b) cererile de mãsuri specifice având ca obiect stabilirea filiaţiei atunci când este necesarã pentru recuperarea creanţelor de întreţinere, formulate în baza: (i) art. 51 alin. (2) lit. (h) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , dupã modelul prevãzut în anexa nr. V la acest regulament, rubrica 3.1.4; (ii) art. 6 alin. (2) lit. (h) din Convenţia de la Haga, dupã modelul recomandat de Conferinţa de drept internaţional privat de la Haga, prevãzut în anexa C; c) cererile de mãsuri specifice având ca obiect obţinerea unor mãsuri asigurãtorii/provizorii, formulate în baza: (i) art. 51 alin. (2) lit. (i) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , dupã modelul prevãzut în anexa nr. V la acest regulament, rubrica 3.1.5; (ii) art. 6 alin. (2) lit. (i) din Convenţia de la Haga din 2007. (2) O copie a cererii de întreţinere sau de mãsuri specifice se trimite de cãtre Ministerul Justiţiei, pentru evidenţã şi statisticã, la Uniunea Naţionalã a Barourilor din România. (3) În temeiul art. 8^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008, decanul baroului desemneazã în regim de urgenţã, prin decizie, pentru creditorul obligaţiei de întreţinere menţionat la art. 13 alin. (1), cu reşedinţa obişnuitã în strãinãtate, obligatoriu, din oficiu, un avocat pentru formularea şi depunerea cererilor prevãzute la alin. (1), sesizarea instanţei, reprezentare şi asistare la fond, în cãile de atac ordinare şi extraordinare, iniţierea mãsurilor de executare silitã, dupã caz. (4) Avocatul desemnat beneficiazã, pentru fiecare etapã procesualã şi pentru fiecare dintre mãsurile prevãzute la alin. (3), de onorariul prevãzut în Protocolul dintre Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţionalã a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor avocaţilor în cadrul sistemului de ajutor public judiciar. ART. 15 Obţinerea conţinutului dreptului strãin În cazul aplicãrii dreptului strãin, în baza Protocolului de la Haga din 2007, conţinutul oficial al acestuia se obţine, la cererea instanţei, prin intermediul Ministerului Justiţiei sau în alt mod prevãzut de lege. ART. 16 Cooperarea dintre instanţã, avocat şi executorul judecãtoresc pentru soluţionarea cererilor prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. c) (1) Avocatul desemnat potrivit art. 14 alin. (3) solicitã acordarea ajutorului public judiciar sub forma plãţii onorariului executorului judecãtoresc, dispoziţiile art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 fiind aplicabile. (2) Instanţa acordã ajutorul public judiciar în condiţiile art. 8^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008. (3) Avocatul depune cererea de punere în aplicare a mãsurii asigurãtorii, însoţitã de încheierea prin care s-a înfiinţat aceastã mãsurã şi de decizia decanului baroului prevãzutã la art. 14 alin. (3), la executorul judecãtoresc teritorial competent. ART. 17 Cooperarea dintre instanţã, avocat şi executorul judecãtoresc, dupã obţinerea titlului executoriu, ca urmare a soluţionãrii cererilor prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. a) şi b) (1) Dupã obţinerea titlului executoriu, ca urmare a soluţionãrii cererilor prevãzute la art. 14 alin. (1) lit. a) şi b), avocatul desemnat potrivit art. 14 alin. (3) solicitã acordarea ajutorului public judiciar sub forma plãţii onorariului executorului judecãtoresc, dispoziţiile art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 fiind aplicabile. (2) Instanţa acordã ajutorul public judiciar în condiţiile art. 8^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008. (3) Avocatul depune cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu şi de decizia decanului baroului prevãzutã la art. 14 alin. (3), la executorul judecãtoresc teritorial competent.
SECŢIUNEA a 3-a Obţinerea pensiei de întreţinere în România pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1), atunci când existã un titlu executoriu strãin
ART. 18 Autoritãţile române competente pentru executarea silitã a hotãrârii strãine pentru care exequaturul a fost suprimat (1) Limba acceptatã pentru traducerea formularelor şi a documentelor justificative necesare pentru executare în condiţiile art. 20 şi 40 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 este limba românã. (2) Dispoziţiile art. 14-17 din prezenta lege referitoare la cooperarea dintre autoritãţi şi ajutorul public judiciar în materie civilã se aplicã, în mod corespunzãtor, pentru încuviinţarea executãrii silite şi iniţierea oricãror mãsuri privind executarea silitã. ART. 19 Autoritãţile române competente pentru procedura de exequatur şi executare silitã a hotãrârii strãine pentru care exequaturul nu a fost suprimat (1) Sunt de competenţa tribunalului în circumscripţia cãruia îşi are reşedinţa obişnuitã cel care a refuzat recunoaşterea hotãrârii strãine, respectiv în circumscripţia cãruia urmeazã sã se efectueze executarea: a) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executãrii pe teritoriul României a hotãrârilor strãine, pronunţate într-un stat membru al Uniunii Europene, dar care nu are obligaţii, în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, formulate în condiţiile art. 28 şi art. 75 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; b) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executãrii pe teritoriul României a hotãrârilor strãine, pronunţate în orice stat membru al Uniunii Europene, formulate în condiţiile art. 28 şi art. 75 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 ; c) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executãrii pe teritoriul României a hotãrârilor pronunţate într-un stat terţ contractant la Convenţia de la Haga din 2007, formulate în condiţiile art. 10 şi 19-31 din Convenţia de la Haga din 2007. (2) Limba acceptatã pentru traducerea formularelor şi a documentelor justificative necesare pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii prevãzute la art. 28 şi 40 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 sau la art. 44 din Convenţia de la Haga din 2007 este limba românã. (3) Dispoziţiile art. 14-18 din prezenta lege referitoare la cooperarea dintre autoritãţi şi acordarea ajutorului public judiciar în materie civilã se aplicã, în mod corespunzãtor, pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii, cãile de atac formulate împotriva acestor hotãrâri, învestirea cu formulã executorie, poprirea înfiinţatã de instanţã din oficiu, încuviinţarea executãrii silite, iniţierea oricãror mãsuri în faza de executare silitã, precum şi efectuarea actelor de executare silitã.
SECŢIUNEA a 4-a Obţinerea pensiei de întreţinere în România pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1), atunci când existã un titlu executoriu român
ART. 20 Autoritãţile române competente pentru executarea silitã a hotãrârii române Obţinerea pensiei de întreţinere în România, atunci când existã un titlu executoriu român, se face în conformitate cu art. 14-17 din prezenta lege.
CAP. IV Dispoziţii comune
ART. 21 Competenţa pentru emiterea altor documente justificative necesare Instanţele judecãtoreşti române sunt autoritãţile competente care elibereazã, la cererea creditorilor, orice alte documente justificative necesare, de exemplu: a) certificatele care atestã cã pãrţile interesate au beneficiat, în faţa instanţelor române, de asistenţã judiciarã sau de scutire de taxe şi cheltuieli; b) copii legalizate ale dovezilor de comunicare, care atestã primirea actelor judiciare de cãtre pârât; c) copii legalizate ale hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-a realizat un control judecãtoresc al unui act notarial; d) copii legalizate ale hotãrârilor judecãtoreşti de stabilire sau modificare a cuantumului obligaţiei de întreţinere, de divorţ sau rãspundere pãrinteascã, de stabilire a filiaţiei; e) copii legalizate ale hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-au recunoscut efectele, prin care sa dispus învestirea cu formulã executorie sau prin care s-a încuviinţat executarea unor hotãrâri strãine în România; f) copii legalizate ale hotãrârilor judecãtoreşti prin care au fost refuzate recunoaşterea şi încuviinţarea executãrii silite a unor hotãrâri strãine în România; g) orice alte documente justificative necesare considerate relevante. ART. 22 Cheltuieli privind întocmirea şi eliberarea documentelor justificative necesare Întocmirea şi eliberarea documentelor justificative necesare, inclusiv a copiilor legalizate, prevãzute la art. 21, precum şi a celor necesare recunoaşterii, încuviinţãrii executãrii sau executãrii prevãzute la art. 20, 28 şi 48 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 şi la art. 25 din Convenţia de la Haga din 2007 sunt scutite de taxele judiciare de timbru pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1). ART. 23 Cheltuieli privind traducerile cererilor şi documentelor justificative anexate (1) Pentru creditorii menţionaţi la art. 13 alin. (1) şi în condiţiile prevãzute de art. 46 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 , respectiv art. 15 din Convenţia de la Haga din 2007, urmãtoarele categorii de cereri şi documente justificative necesare se traduc gratuit: a) formularele de cereri de mãsuri specifice, cereri de întreţinere, situaţia financiarã, alte formulare, precum şi documentele justificative necesare anexate la acestea, de cãtre şi prin grija Ministerului Justiţiei; b) formularele de certificate, extrase de hotãrâre, tranzacţie judiciarã şi act autentic, precum şi alte formulare, de cãtre instanţa judecãtoreascã, prin grija grefierului-şef. (2) Formularele şi documentele prevãzute la alin. (1) se pot traduce gratuit în limba statului solicitat sau în limba pe care acesta a declarat cã o acceptã, în format electronic, de pe pagina de internet a Comisiei Europene sau a Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga. (3) Traducerile rãspunsurilor la cereri şi ale corespondenţei primite de la autoritãţile centrale sau judiciare strãine prin intermediul Ministerului Justiţiei se efectueazã şi se suportã de cãtre Ministerul Justiţiei. ART. 24 Dispoziţii finale Dispoziţiile prezentei legi referitoare la prevederile Convenţiei de la Haga din 2007 se vor aplica de la data intrãrii în vigoare a acesteia pentru Uniunea Europeanã.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, IOAN OLTEAN
PREŞEDINTELE SENATULUI VASILE BLAGA
Bucureşti, 19 martie 2012. Nr. 36.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
