Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 36 din 12 mai 1995 (*republicata*) notarilor publici si a activitatii notariale
--------- *) Republicatã în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, dându-se textelor o nouã numerotare. Legea nr. 36/1995 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, iar ulterior a mai fost modificatã şi completatã prin: - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 29 decembrie 1997, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 246/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998, abrogatã prin Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, respinsã prin Legea nr. 206/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002; - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2000 pentru completarea Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 31 octombrie 2000, respinsã prin Legea nr. 223/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001; - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 295/2000 pentru suspendarea aplicãrii sau abrogarea unor ordonanţe şi ordonanţe de urgenţã ale Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000, aprobatã prin Legea nr. 109/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 29 martie 2001; - Legea nr. 267/2003 pentru completarea art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora şi a art. 13 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003; - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 25/2005 pentru abrogarea art. 31 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 4 aprilie 2005, aprobatã prin Legea nr. 178/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 iunie 2005; - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor mãsuri necesare în procesul de integrare europeanã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 332/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006; - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 125/2007 pentru modificarea art. 13 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007, aprobatã prin Legea nr. 9/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 20 februarie 2009; - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 298/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 1 octombrie 2009; - Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 Activitatea notarialã asigurã persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea. ART. 2 Activitatea notarialã se realizeazã de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile prezentei legi. ART. 3 Notarul public este învestit sã îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome. ART. 4 Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnãtura acestuia, este de autoritate publicã şi are forţa probantã prevãzutã de lege. ART. 5 Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi limitele prevãzute de lege. ART. 6 (1) Notarii publici şi celelalte instituţii prevãzute la art. 5, care desfãşoarã activitate notarialã, au obligaţia sã verifice ca actele pe care le instrumenteazã sã nu cuprindã clauze contrare legii şi bunelor moravuri, sã cearã şi sã dea lãmuriri pãrţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge cã le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. (2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. (3) Dacã înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia pãrţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresã în act. (4) Dacã partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza întocmirea actului. ART. 7 Activitatea notarialã se înfãptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã.
CAP. II Competenţa notarilor publici
ART. 8 Notarul public îndeplineşte urmãtoarele acte notariale: a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea pãrţilor; b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat; c) procedura succesoralã notarialã; d) certificarea unor fapte, în cazurile prevãzute de lege; e) legalizarea semnãturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnãturã, precum şi a sigiliilor; f) darea de datã certã înscrisurilor prezentate de pãrţi; g) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de pãrţi; h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor; i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri; j) efectuarea şi legalizarea traducerilor; k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit; l) orice alte operaţiuni prevãzute de lege. ART. 9 Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarialã, altele decât cele referitoare la conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participã, în calitate de specialişti desemnaţi de pãrţi, la pregãtirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial. ART. 10 În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, notarul public are competenţã generalã, cu excepţiile prevãzute în situaţiile urmãtoare: a) procedura succesoralã notarialã este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu; b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricãruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmã; c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorialã a judecãtoriei în care urmeazã a se face plata; d) eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cãrui birou se aflã originalul acestora. ART. 11 (1) Conflictele de competenţã între birourile notarilor publici situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecãtorii se soluţioneazã de acea judecãtorie, la sesizarea pãrţii interesate. Hotãrârea judecãtoriei este definitivã. (2) Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecãtoriei în a cãrei circumscripţie se aflã biroul de notar public cel din urmã sesizat. ART. 12 (1) Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţioneazã birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea pãrţilor, urmãtoarele acte notariale: a) legalizarea semnãturilor de pe înscrisurile prezentate de pãrţi; b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnãturã privatã. (2) Actele prevãzute la alin. (1), în cazul în care depunerea lor este necesarã la unele instituţii sau operatori economici, vor fi îndeplinite de acestea. ART. 13 (1) Activitatea notarialã a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se desfãşoarã pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanţelor internaţionale. (2) La cererea persoanelor fizice având cetãţenia românã, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc urmãtoarele acte notariale: a) redactarea de înscrisuri în vederea autentificãrii sau legalizãrii semnãturii; b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice între vii; c) legalizarea sigiliilor şi a semnãturilor; d) darea de datã certã înscrisurilor prezentate de pãrţi; e) certificarea unor fapte; f) legalizarea de copii de pe înscrisuri; g) efectuarea şi legalizarea traducerilor; h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de pãrţi; i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare. (3) Activitãţile notariale prevãzute la alin. (2), care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de cãtre misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice strãine, în mãsura în care legile şi reglementãrile statului de reşedinţã sau acordurile bilaterale nu se opun. (4) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se aflã staţionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetãţeanului român ori în alt loc, dacã acest lucru este prevãzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţã sunt pãrţi sau legea localã nu se opune.
CAP. III Organizarea activitãţii notarilor publici
SECŢIUNEA 1 Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici
ART. 14 (1) Activitatea notarilor publici se desfãşoarã în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzãtor. (2) Prin asociere, notarul public nu-şi pierde dreptul la birou notarial individual. (3) Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducãtori, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activitãţii notariale. (4) Evidenţa birourilor de notari publici şi lucrãrile privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarialã din Ministerul Justiţiei. ART. 15 (1) În circumscripţia unei judecãtorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari publici. Numãrul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfãşoarã activitatea se stabileşte de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. (2) Numãrul de notari publici se actualizeazã anual de cãtre ministrul justiţiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici şi, cu prioritate, în raport cu numãrul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public. (3) În cazul în care în circumscripţia unei judecãtorii funcţioneazã mai multe birouri de notari publici, competenţa teritorialã a fiecãruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. ART. 16 Notar public poate fi cel care îndeplineşte urmãtoarele condiţii: a) are cetãţenia românã şi domiciliul în România şi are capacitatea de exerciţiu al drepturilor civile; b) este licenţiat în drept - ştiinţe juridice - sau doctor în drept; c) nu are antecedente penale; d) se bucurã de o bunã reputaţie; e) cunoaşte limba românã; f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei; g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecãtor, procuror, avocat sau o altã funcţie de specialitate juridicã şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public, prin promovarea unui concurs organizat, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi, de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. ART. 17 Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi dupã ce face dovada îndeplinirii cerinţelor arãtate la art. 16. ART. 18 (1) Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat sã-şi înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripţia cãreia îşi are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul şi specimenul de semnãturã. (2) Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, sã prelungeascã acest termen. (3) Neîndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) atrage revocarea numirii notarului public. ART. 19 (1) Dupã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 18, notarul public va depune jurãmântul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor acestora. (2) Jurãmântul are urmãtorul conţinut: "Jur sã respect Constituţia şi legile ţãrii, sã-mi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publicã, cu conştiinţã şi fãrã pãrtinire atribuţiile ce-mi revin şi sã pãstrez secretul profesional. Aşa sã-mi ajute Dumnezeu!" (3) Referirea la divinitate din formula jurãmântului se schimbã potrivit credinţei religioase a notarului public. (4) Notarul public fãrã confesiune va depune jurãmântul fãrã formulã religioasã, pe conştiinţã şi onoare. ART. 20 Poate fi notar stagiar cel care: a) îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 16 lit. a)-f); b) este angajat într-un birou de notar public; c) se aflã în perioada de stagiu pânã la promovarea examenului de notar public. ART. 21 (1) Notarul public poate delega pe notarul stagiar sã îndeplineascã urmãtoarele atribuţii: a) efectuarea lucrãrilor de secretariat; b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri; c) legalizarea semnãturii traducãtorului; d) darea de datã certã a înscrisurilor prezentate de pãrţi; e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic. (2) Condiţiile de încheiere a contractului de muncã şi formarea profesionalã a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici şi se stabilesc prin statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. ART. 22 Examenul de notar public se susţine în faţa unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învãţãmântul superior de specialitate şi doi notari publici cu pregãtire şi cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile prevãzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi. ART. 23 (1) Calitatea de notar public înceteazã: a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatãrii incapacitãţii de muncã, în condiţiile legii; c) prin desfiinţarea biroului notarului public, urmatã de neexercitarea fãrã justificare de cãtre titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusã ca sancţiune disciplinarã, în condiţiile prezentei legi; e) în cazul vãditei sale incapacitãţi profesionale, constatatã în urma unor inspecţii repetate; f) în cazul condamnãrii definitive pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei; g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 16 lit. a), d) şi f). (2) Încetarea calitãţii de notar public se constatã sau se dispune, dupã caz, de ministrul justiţiei. ART. 24 Exerciţiul funcţiei de notar public se suspendã: a) în caz de incompatibilitate; b) în situaţiile prevãzute la art. 42 lit. c) şi art. 43 din prezenta lege; c) în caz de neachitare a obligaţiilor bãneşti profesionale, dupã 6 luni de la scadenţa acestora, pânã la achitarea debitului; d) în caz de incapacitate temporarã de muncã. ART. 25 (1) Suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. (2) Încetarea suspendãrii se poate dispune cu respectarea condiţiei prevãzute în alineatul precedent.
SECŢIUNEA a 2-a Camera Notarilor Publici
ART. 26 (1) În circumscripţia fiecãrei Curţi de apel funcţioneazã câte o Camerã a Notarilor Publici, cu personalitate juridicã. (2) Din Camerã fac parte toţi notarii publici care funcţioneazã în circumscripţia Curţii de apel. (3) Camera Notarilor Publici este condusã de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generalã a membrilor Camerei, pentru o perioadã de 3 ani, dintre notarii publici. (4) Preşedintele Colegiului director va primi o indemnizaţie al cãrei cuantum se va stabili de adunarea generalã. (5) Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numãrul şi în structura stabilite de adunarea generalã a notarilor publici din judeţele ce compun circumscripţia Camerei. (6) Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are urmãtoarele atribuţii: a) rezolvã plângerile pãrţilor împotriva notarilor publici şi a notarilor stagiari, luând mãsurile corespunzãtoare şi aducându-le la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Notarilor Publici; b) deleagã, în cazuri excepţionale, pentru o perioadã determinatã, un notar public, din aceeaşi circumscripţie a judecãtoriei, care sã asigure funcţionarea unui alt birou de notar public, cu încunoştinţarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suportã din veniturile biroului notarului public la care este delegat; c) informeazã Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici în legãturã cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici şi notari stagiari şi face recomandãri cu privire la persoanele ce urmeazã sã fie propuse de uniune pentru numirea lor în funcţia de notar public de cãtre ministrul justiţiei; d) reprezintã, camera în relaţiile cu terţii la nivelul circumscripţiei Curţii de apel; e) întocmeşte documentarea juridicã şi asigurã consultarea şi informarea curentã a notarilor publici; f) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor sãi; g) procurã datele şi lucrãrile necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi asigurã difuzarea acestuia; h) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de lege şi de regulament.
SECŢIUNEA a 3-a Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici
ART. 27 Notarii publici din România se constituie în Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici, organizaţie profesionalã cu personalitate juridicã, care îşi alege un consiliu de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu. ART. 28 (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici este constituit din câte un reprezentant al fiecãrei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statutul uniunii. (2) Consiliul uniunii are urmãtoarele atribuţii: a) propune ministrului justiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calitãţii de notar public; b) propune ministrului justiţiei numãrul necesar al birourilor de notari publici şi condiţiile de desfãşurare a examenelor de notari publici; c) stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici; d) aprobã cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Camerã, precum şi cele ale Camerelor la Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia; e) reprezintã Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional; f) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de lege sau de regulament. ART. 29 În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se va organiza şi va funcţiona o casã de asigurãri pentru garantarea responsabilitãţii civile a notarilor publici, cu personalitate juridicã, în condiţiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici. ART. 30 (1) În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã Institutul Notarial Român, entitate cu personalitate juridicã, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. (2) Institutul Notarial Român asigurã perfecţionarea activitãţii notariale, pregãtirea notarilor stagiari, precum şi pregãtirea profesionalã continuã a notarilor publici şi a altor specialişti licenţiaţi în drept, având dreptul de a elibera diplome recunoscute de instituţiile abilitate. (3) Institutul Notarial Român are ştampilã şi siglã proprii şi se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã fãrã îndeplinirea altor formalitãţi. (4) Statutul Institutului Notarial Român, Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi modalitãţile de formare profesionalã continuã a notarilor publici şi a notarilor stagiari se vor aproba prin hotãrâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. ART. 31 La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se înfiinţeazã Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale. Organizarea şi funcţionarea acestui registru, precum şi procedura de înscriere şi consultare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
CAPITOLUL IV Drepturile şi îndatoririle notarilor publici
SECŢIUNEA 1 Drepturile notarilor publici
ART. 32 Notarii publici îşi exercitã personal profesiunea şi se bucurã de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altã localitate fãrã acordul lor. ART. 33 Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art. 28 alin. (2) lit. c). ART. 34 Notarul public are dreptul la concediu de odihnã, în condiţiile stabilite prin statut. ART. 35 Notarii publici beneficiazã de drepturile de asigurãri sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de stat, în condiţiile legii. ART. 36 Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilã cu: a) desfãşurarea unei activitãţi salarizate sau de executor judecãtoresc, avocat ori consilier juridic, cu excepţia: - activitãţii didactice universitare; - activitãţii literare şi publicistice; - calitãţii de deputat sau senator ori a celei de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului; - calitãţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, Camerelor Notarilor Publici ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici şi Camerele Notarilor Publici sunt afiliate sau cu care colaboreazã; b) desfãşurarea unor activitãţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societãţile în comanditã simplã sau pe acţiuni, administrator al unei societãţi cu rãspundere limitatã, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societãţi pe acţiuni, administrator al unei societãţi civile.
SECŢIUNEA a 2-a Îndatoririle şi rãspunderile notarilor publici
ART. 37 Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia sã pãstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţã în cadrul activitãţii lor, chiar şi dupã încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau pãrţile interesate îi elibereazã de aceastã obligaţie. ART. 38 (1) Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fãrã a asigura funcţionalitatea biroului sãu, în condiţiile legii. (2) În cazul nerespectãrii dispoziţiilor alin. (1), camera Notarilor Publici poate delega, dupã caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevãzute de statutul uniunii. ART. 39 (1) Rãspunderea civilã a notarului public poate fi angajatã, în condiţiile legii civile, pentru încãlcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu. (2) Asigurarea de rãspundere profesionalã a notarului public se realizeazã prin casa de asigurãri, constituitã în acest scop. ART. 40 Rãspunderea disciplinarã a notarului public intervine pentru urmãtoarele abateri: a) întârziere sau neglijenţã în efectuarea lucrãrilor; b) lipsã nejustificatã de la birou; c) nerespectarea secretului profesional; d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitãţii profesionale. ART. 41 (1) Acţiunea disciplinarã se exercitã de Colegiul director şi se judecã de Consiliul de disciplinã. (2) Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilã, care se efectueazã de cãtre Colegiul director. (3) Audierea celui în cauzã este obligatorie, acesta fiind îndreptãţit sã ia cunoştinţã de conţinutul dosarului şi sã-şi formuleze apãrarea. (4) Consiliul de disciplinã citeazã pãrţile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, care se comunicã acestora. (5) Împotriva hotãrârii pãrţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare. (6) Hotãrârea Consiliului uniunii poate fi atacatã la instanţa judecãtoreascã competentã, civilã sau de contencios administrativ, dupã caz. (7) Hotãrârea definitivã se comunicã şi Ministerului Justiţiei. (8) Procedura judecãrii abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament. ART. 42 Sancţiunile disciplinare se aplicã în raport cu gravitatea faptelor şi constau în: a) observaţie scrisã; b) amendã de la 5 lei la 20 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii atrage suspendarea de drept a notarului public pânã la achitarea sumei. Hotãrârea definitivã constituie titlu executoriu; c) suspendarea din funcţie pe o duratã de maximum 6 luni; d) excluderea din profesie. ART. 43 (1) În cazul în care împotriva notarului public s-a luat mãsura arestãrii preventive, ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, va lua mãsura suspendãrii din funcţie pânã la soluţionarea cauzei penale, potrivit legii. (2) Dacã hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã şi ea se referã la infracţiunile prevãzute de art. 23 alin. (1) lit. f) din lege, cu acea datã ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat. (3) Sigiliul, registrele şi lucrãrile notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la, Camera Notarilor Publici, sub luare de dovadã.
CAP. V Procedura actelor notariale
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune
ART. 44 (1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere. (2) Înscrisurile redactate de pãrţi sau, dupã caz, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formã, notarul public putându-le aduce modificãrile şi completãrile corespunzãtoare, cu acordul pãrţilor. (3) Înscrisurile referitoare la actele notariale se redacteazã potrivit voinţei pãrţilor şi în condiţiile prevãzute de lege. (4) Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fãrã prescurtãri; menţiunile în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii. (5) În cadrul lucrãrilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea pãrţilor, în afara cazurilor în care se solicitã dare de datã certã, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale. ART. 45 (1) Înscrisurile pentru care legea prevede forma autenticã vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul pãrţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregãtire juridicã superioarã vor putea redacta înscrisurile în care figureazã ca parte ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor. (2) Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bazã de contract cu duratã determinatã. ART. 46 (1) Notarul public are obligaţia sã desluşeascã raporturile reale dintre pãrţi cu privire la actul pe care vor sã-l încheie, sã verifice dacã scopul pe care îl urmãresc este în conformitate cu legea şi sã le dea îndrumãrile necesare asupra efectelor lui juridice. (2) De asemenea, el trebuie sã cearã pãrţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesarã. (3) Actele din care rezultã drepturi ce urmeazã a fi supuse publicitãţii mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndatã, la locul unde se ţine aceastã evidenţã, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrãrilor de publicitate. Se excepteazã cazul în care pãrţile interesate vor cere în scris sã îndeplineascã ele însele formalitãţile de mai sus. (4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliarã şi imobiliarã. (5) Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condiţiile arãtate la art. 6. ART. 47 Organele de ordine publicã vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt împiedicaţi sã-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor sã acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale. ART. 48 (1) Actele solicitate de pãrţi şi orice acte de procedurã notarialã se întocmesc în limba românã. (2) Cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba românã li se acordã posibilitatea de a lua cunoştinţã de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret poate fi îndeplinitã, în afarã de notarul public, şi de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducãtorii autorizaţi. (3) Actele redactate de pãrţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba românã. (4) La cererea justificatã a pãrţilor, notarul public poate îndeplini acte în legãturã cu înscrisurile întocmite de pãrţi într-o altã limbã decât cea românã, numai dacã notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau dupã ce a luat cunoştinţã de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba românã şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat la dosar. (5) Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbã strãinã se vor redacta fie pe douã coloane, cuprinzând în prima coloanã textul în limba românã, iar în cea de-a doua, textul în limba strãinã, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba românã, continuându-se cu textul în limba strãinã. ART. 49 (1) Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzãtor. (2) Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele circumscripţiei sale teritoriale, dacã la încheierea lui este interesat un numãr mai mare de persoane sau partea care-l solicitã este împiedicatã sã se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului. (3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferã amânare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea pãrţii interesate. ART. 50 Îndeplinirea actelor notariale, în afarã de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice notariale, se constatã prin încheiere, care va cuprinde: a) sediul biroului notarial; b) denumirea încheierii şi numãrul acesteia; c) data îndeplinirii actului notarial; d) numele şi prenumele notarului public; e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justificã întocmirea înscrisului în acel loc; f) numele sau denumirea pãrţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentãrii lor în persoanã, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dã datã certã înscrisurilor sau se legalizeazã copii de pe înscrisuri; g) arãtarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formã ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act; h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de cãtre pãrţi; i) menţiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului şi cuantumul acestora; j) semnãtura notarului public; k) sigiliul biroului notarului public. ART. 51 (1) Pãrţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere cã ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte pãrţile, este obligat sã se convingã de identitatea acestora, stabilitã, dupã caz, prin: a) acte de identitate sau legitimaţii oficiale prevãzute cu semnãturã, ştampilã şi fotografia posesorului; b) atestarea avocatului care asistã partea; c) doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimaţi conform lit. a). (2) Nu poate fi martor de identitate cel care: a) nu a împlinit 18 ani; b) figureazã în act ca parte sau ca beneficiar; c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identitãţii. ART. 52 (1) În situaţia în care se refuzã îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacã pãrţile stãruie în cerere, dupã ce li s-a atras atenţia cã actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde şi motivarea refuzului, calea de atac la judecãtorie şi termenul de exercitare. (2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsã şi pentru urmãtoarele motive: a) solicitarea lucrãrilor în afara orelor de lucru, cu excepţiile prevãzute la art. 49 alin. (3); b) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea ei incompletã; c) neplata taxelor şi a onorariului stabilit; d) imposibilitatea identificãrii pãrţilor sau lipsa lor de discernãmânt. ART. 53 Încãlcarea cerinţelor prevãzute la art. 50 lit. c), f), j) şi k) se sancţioneazã cu nulitatea, iar a celorlalte cerinţe cu anularea, în afarã de cazul în care îndeplinirea acestora rezultã din lucrãrile actului. ART. 54 Actele notariale care prezintã erori materiale sau omisiuni vãdite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de cãtre notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul pãrţilor, dacã lucrãrile cuprind date care fac posibilã îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul pãrţilor se prezumã dacã, fiind legal citate, nu-şi manifestã opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuatã se face menţiune pe toate exemplarele actului. ART. 55 (1) Actele care au dispãrut fãrã a mai fi rãmas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului pãrţilor sau, dupã caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul. (2) În lipsa acordului pãrţilor, reconstituirea actelor dispãrute se va face de judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedurã civilã. (3) În cazul în care actul dispãrut a fost întocmit de alte instituţii cu activitate notarialã, reconstituirea se face de judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul instituţia care a întocmit acel act sau se aflã domiciliul ori sediul uneia dintre pãrţi, dupã caz. ART. 56 (1) La cererea pãrţii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate încuviinţa eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita pãrţile sau, dupã caz, pe succesorii acestora. (2) În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât şi al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnãturilor originale se menţioneazã numele de familie şi prenumele fiecãrui semnatar. (3) Duplicatul are aceeaşi forţã probantã ca şi originalul. ART. 57 Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulitãţii, dacã: a) în cauzã sunt pãrţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor; b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei pãrţi care participã la procedura notarialã. ART. 58 (1) În cazul în care, pentru valabilitatea în strãinãtate a actului notarial, este necesarã supralegalizarea semnãturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de cãtre Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la sediile judeţene ale acesteia, în a cãrei circumscripţie îşi desfãşoarã activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Notarul public va pune în vedere pãrţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe. (2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emanã de la autoritãţile altui stat, decât dacã semnãturile şi sigiliile acelor autoritãţi sunt supralegalizate de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular al României din acest stat sau de cãtre Ministerul Afacerilor Externe al României. (3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplicã acele convenţii.
SECŢIUNEA a 2-a Autentificarea actelor
ART. 59 (1) Pentru autentificarea unui act, notarul public verificã şi stabileşte, în prealabil, identitatea pãrţilor. (2) Pãrţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procurã specialã autenticã. În aceastã situaţie, notarul este obligat sã verifice în Registrul naţional notarial dacã acea procurã a fost revocatã, iar în cazul revocãrii va respinge cererea de autentificare. (3) În vederea aplicãrii alin. (2), regulamentul va prevedea organizarea şi modalitãţile de întocmire şi de consultare a Registrului naţional electronic al revocãrilor procurilor autentice. ART. 60 Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinãtatea facultãţilor mintale ale vreuneia dintre pãrţi, procedeazã la autentificare numai dacã un medic specialist atestã în scris cã partea poate sã-şi exprime în mod valabil consimţãmântul în momentul încheierii actului. ART. 61 (1) Pentru a lua consimţãmântul pãrţilor, dupã citirea actului, notarul public le va întreba dacã au înţeles conţinutul acestuia şi dacã cele cuprinse în act exprimã voinţa lor. (2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţãmântul pãrţilor care figureazã în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificãrii se va menţiona ora şi locul luãrii consimţãmântului fiecãrei pãrţi. ART. 62 (1) Declaraţia de voinţã a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de cãtre parte, înaintea semnãturii, a menţiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit". (2) Dacã surdul, mutul sau surdomutul se gãsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţã se va lua prin interpret. (3) Pentru a lua consimţãmântul unui nevãzãtor, notarul public va întreba dacã a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacã cele auzite reprezintã voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare. ART. 63 În cazul acelora care din pricina infirmitãţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre aceastã împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel fãcutã ţinând loc de semnãturã. ART. 64 Notarul public sau pãrţile pot solicita ca martorii prevãzuţi la art. 51 sã fie prezenţi şi la semnarea actului. ART. 65 (1) Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de pãrţi, precum şi cel ce se pãstreazã în arhiva biroului notarial, împreunã cu anexele care fac parte integrantã din acest înscris, se semneazã în faţa notarului public de cãtre pãrţi sau reprezentanţii lor şi, dupã caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care pãrţile le întocmesc, de martoriiasistenţi, atunci când este cerutã prezenţa lor, şi - dacã este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi. (2) Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului autentic. ART. 66 Încheierea care constatã autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, pe lângã datele prevãzute la art. 50, şi urmãtoarele menţiuni: a) constatarea cã s-a luat consimţãmântul pãrţilor; b) constatarea cã înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi sã-l semneze. Menţiunea notarului public cã una dintre pãrţi nu a putut semna ţine loc de semnãturã pentru aceasta; c) numãrul anexelor cuprinse în actul autentic; d) dispoziţia de învestire cu formã autenticã, care se exprimã prin cuvintele: "Se declarã autentic prezentul înscris". ART. 67 Actul autentificat de notarul public care constatã o creanţã certã şi lichidã are putere de titlu executoriu la data exigibilitãţii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizatã de pe exemplarul din arhiva notarului public. ART. 68 (1) În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 52 alin. (1). (2) Dacã se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecãtoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotãrârii judecãtoreşti rãmasã definitivã şi irevocabilã, şi va menţiona cã actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.
SECŢIUNEA a 3-a Procedura succesoralã
ART. 69 (1) Procedura succesoralã notarialã se deschide la cererea oricãrei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localitãţii în raza cãreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii. (2) Notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenţa teritorialã, iar dacã constatã cã succesiunea este în competenţa altui birou notarial, se desesizeazã, fãrã sã mai citeze pãrţile, trimiţând cauza notarului public competent. (3) În cazul în care într-o circumscripţie teritorialã sunt mai multe birouri de notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacã procedura succesoralã nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie, cercetând, în acest scop, registrul de evidenţã a succesiunilor, potrivit regulamentului. ART. 70 (1) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilã ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral. (2) Cererea va fi înscrisã în registrul succesoral al notarului public. ART. 71 (1) În cazurile prevãzute de lege sau la cererea celor interesaţi, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacã nu existã cerere anterioarã pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri. (2) Inventarierea notarialã se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia cãreia se aflã bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenţi. ART. 72 (1) Dupã ce constatã cã este legal sesizat, notarul public înregistreazã cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacã existã testament, citeazã şi pe legatari şi executorul testamentar instituit. (2) Citaţia trebuie sã cuprindã, sub sancţiunea nulitãţii acesteia, pe lângã elementele prevãzute de Codul de procedurã civilã, şi precizarea cã, dacã succesibilul nu-şi exercitã dreptul de a accepta în termenul prevãzut la art. 1103 din Codul civil, va fi prezumat cã renunţã la moştenire. (3) Dacã printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citeazã, în lipsã de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacã testamentul este olograf sau mistic, se citeazã şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacã a fost desemnat prin testament. (4) În succesiunea ce urmeazã a fi declaratã vacantã, notarul public citeazã autoritatea administraţiei publice competentã a prelua bunurile. (5) În cazul moştenitorului incapabil, se citeazã reprezentantul sãu legal şi autoritatea tutelarã. ART. 73 (1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale. (2) În cazul existenţei unui testament gãsit la inventar sau prezentat de partea interesatã, notarul public procedeazã la deschiderea lui. Dacã testamentul este olograf sau mistic se constatã starea lui materialã şi se întocmeşte un proces-verbal. (3) Pe bazã de declaraţie sau probe administrate în cauzã se va stabili dacã succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal. (4) Declaraţiile de renunţare la succesiune şi cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special. ART. 74 (1) Calitatea de moştenitor şi numãrul acestora se stabilesc prin acte de stare civilã şi cu martori, iar bunurile ce compun masa succesoralã se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probã admise de lege. (2) În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor. ART. 75 (1) Procedura succesoralã se poate suspenda în urmãtoarele cazuri: a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesoralã, fãrã a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi existã dovada cã cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea; b) succesibilii îşi contestã unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin; c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintã dovada cã s-au adresat instanţei de judecatã pentru stabilirea drepturilor lor. (2) În încheierea de suspendare se consemneazã elementele care au rezultat din dezbateri, pânã la momentul suspendãrii, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesoralã a acestora şi compunerea masei succesorale. (3) În cazurile prevãzute la alin. (1) lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesoralã, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestã, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii, îndrumând pãrţile sã soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecãtoreascã. (4) În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacã nu s-a fãcut dovada cã cei în cauzã s-au adresat instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica organelor financiare. (5) La cererea pãrţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacã se constatã încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui. ART. 76 În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere motivatã, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile pãrţilor, prezenţa martorilor şi mãsurile dispuse în vederea soluţionãrii cauzei. ART. 77 Dacã notarul public constatã cã în masa succesoralã nu existã bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale şi claseazã cauza ca fãrã obiect. ART. 78 (1) În succesiunea în care existã bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulãtoare, notarul public întocmeşte încheierea finalã a procedurii succesorale. (2) Încheierea finalã va cuprinde, pe lângã menţiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor, bunurile şi datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum şi alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei. (3) Dacã moştenitorii şi-au împãrţit bunurile prin bunãînvoialã, în încheiere se va arãta modul de împãrţealã şi bunurile succesorale atribuite fiecãruia. Actul de împãrţealã va putea fi cuprins în încheierea finalã sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege. ART. 79 (1) Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacã este neîndoielnic cã nu mai sunt şi alte persoane îndreptãţite la succesiune. (2) De asemenea, procedura succesoralã se poate încheia de îndatã, în temeiul unui testament, dacã acesta îndeplineşte condiţiile legale de formã, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau existã acordul acestora. În aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament. (3) Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitãţilor, pânã la limitele prevãzute de lege. ART. 80 (1) Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redacteazã certificatul de moştenitor sau de legatar, care va cuprinde constatãrile din aceastã încheiere referitoare la masa succesoralã, numãrul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. (2) Un exemplar al certificatului de moştenitor se elibereazã fiecãruia dintre moştenitori sau legatari, dupã caz, dupã achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor. (3) În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calitãţi. (4) Dupã suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 75 alin. (1) lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se elibereazã în baza hotãrârii judecãtoreşti rãmase definitivã şi irevocabilã. ART. 81 În cazul în care nu s-a fãcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesitã operaţiuni de duratã şi moştenitorii solicitã sã li se stabileascã numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor. ART. 82 În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constatã cã succesiunea este vacantã, eliberând certificat de vacanţã succesoralã, dupã expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. ART. 83 (1) Dupã emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situaţiile prevãzute de lege. (2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesoralã, în vederea completãrii încheierii finale cu bunurile omise din masa succesoralã, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar. ART. 84 Erorile materiale cuprinse în încheierea finalã, precum şi eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, fãcându-se menţiune despre aceasta în încheierea finalã şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor. ART. 85 (1) Cei care se considerã vãtãmaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecãtoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pânã la anularea sa prin hotãrâre judecãtoreascã, certificatul de moştenitor face dovada deplinã în privinţa calitãţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecãrui moştenitor în parte. (2) În cazul anulãrii certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotãrârii judecãtoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecãtoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotãrârea rãmasã definitivã şi irevocabilã, împreunã cu dosarul notarial, dacã a fost cerut în timpul judecãţii.
SECŢIUNEA a 4-a Alte proceduri notariale
A. Legalizarea semnãturilor şi a sigiliilor ART. 86 (1) Notarul public poate legaliza semnãtura pãrţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formã autenticã ca o condiţie de valabilitate a actului. (2) Pentru legalizarea semnãturii, pãrţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate. (3) Notarul public va identifica pãrţile, se va convinge cã acestea cunosc conţinutul înscrisului, dupã care le va cere sã subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului. (4) În încheiere se va arãta cã s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizãrii de semnãturã, în sensul art. 50 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua); b) numele pãrţii şi faptul prezentãrii ei în persoanã; c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului. (5) La cererea pãrţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnãturã al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public. (6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, dupã verificare, va întocmi încheierea de legalizare. B. Dare de datã certã înscrisurilor Art. 87 (1) Înscrisul cãruia urmeazã sã i se dea datã certã se întocmeşte în numãrul de exemplare cerut de parte. (2) În încheiere se va arãta cã s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de datã certã, în sensul art. 50 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea pãrţii, şi ora; b) starea în care se aflã înscrisul. C. Certificarea unor fapte ART. 88 (1) Notarul public poate certifica urmãtoarele fapte pe care le constatã personal: a) faptul cã o persoanã se aflã în viaţã; b) faptul cã o persoanã se aflã într-un anumit loc; c) faptul cã persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea; d) faptul cã o persoanã, ca urmare a unei somaţii sau notificãri, s-a prezentat sau nu într-o anumitã zi şi la o anumitã orã la sediul biroului notarial şi declaraţia acesteia. (2) În încheiere se vor menţiona şi ora constatãrii, precum şi fapta care se certificã. ART. 89 (1) Notarul public certificã, la cerere, proceseleverbale şi hotãrârile adunãrilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor societãţilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul adunãrii, faptul semnãrii procesuluiverbal sau a hotãrârii de cãtre preşedintele adunãrii generale sau de cãtre toţi participanţii. (2) La cererea preşedintelui sau a unei pãrţi dintre participanţii la adunarea generalã, notarul public poate stabili identitatea participanţilor. D. Legalizarea copiilor dupã înscrisuri ART. 90 (1) Notarul public elibereazã copii legalizate dupã înscrisurile originale prezentate de pãrţi, dupã confruntarea copiei cu originalul. (2) În încheiere se va arãta cã s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizãrii copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) atestarea conformitãţii copiei cu înscrisul prezentat; b) starea în care se aflã înscrisul; c) semnãtura secretarului care a fãcut colaţionarea. (3) Dacã se legalizeazã un înscris sub semnãturã privatã sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresã în acest sens. (4) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregãtire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntãrii efectuate de cãtre un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnatã şi de expert. (5) Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se elibereazã numai pãrţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor ce justificã un drept sau un interes legitim. E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor ART. 91 (1) Pentru efectuarea traducerii, dacã aceasta nu este fãcutã de notarul public autorizat în acest scop, traducãtorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnãtura traducãtorului. Legalizarea semnãturii traducãtorului se poate face şi dupã specimenul de semnãturã depus la biroul notarului public. (2) Dacã înscrisul se traduce din limba românã într-o limbã strãinã sau dintr-o limbã strãinã în altã limbã strãinã, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnãturii traducãtorului de cãtre notarul public se vor face şi în limba strãinã în care se face traducerea. F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente ART. 92 La primirea în depozit a unor înscrisuri şi documente, notarul public va menţiona, în încheiere, cã s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 50 lit. g), prin urmãtoarele menţiuni: a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea pãrţii, şi ora; b) identificarea înscrisurilor predate, arãtându-se toate datele necesare în acest scop; c) numele deponentului şi al persoanei cãreia trebuie sã i se elibereze înscrisurile; d) termenul de pãstrare. G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin ART. 93 Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale. H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale ART. 94 (1) La cererea pãrţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate pãrţile sau, dupã caz, pe succesorii acestora. (2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnãturii originale se menţioneazã numele de familie şi prenumele fiecãrui semnatar. (3) Duplicatul are aceeaşi forţã probantã ca şi înscrisul original. (4) Competenţa eliberãrii duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarialã aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora. I. Reconstituirea actelor originale ART. 95 (1) În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai existã niciun exemplar original se va proceda, la cererea şi cu acordul pãrţilor, la reconstituirea acelui act. (2) Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor pãrţilor sau, dupã caz, a succesorilor acestora. (3) În cazul în care actul dispãrut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarialã, reconstituirea se face de judecãtoria în raza cãreia şi-a avut sau îşi are sediul organul care a întocmit actul, în condiţiile prevãzute la alineatele precedente.
CAPITOLUL VI Controlul activitãţii notariale, arhiva şi evidenţa activitãţii
SECŢIUNEA 1 Controlul activitãţii notariale
ART. 96 (1) Actele notariale sunt supuse controlului judecãtoresc, în condiţiile art. 97. (2) Activitatea notarilor publici este supusã controlului profesional administrativ, în condiţiile prezentei legi. ART. 97 (1) Actele notariale pot fi atacate de pãrţi sau de orice persoanã interesatã prin acţiune în anulare la instanţa judecãtoreascã, în conformitate cu prevederile Codului de procedurã civilã. (2) Totodatã, partea nemulţumitã poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţã, la judecãtoria în circumscripţia cãreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului. (3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndatã instanţei, împreunã cu dosarul cauzei. (4) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor pãrţilor interesate în cauzã. În cazul admiterii plângerii, instanţa indicã în hotãrâre modul în care trebuie întocmit actul. (5) Notarul public este obligat sã se conformeze hotãrârii judecãtoreşti rãmase definitivã şi irevocabilã. ART. 98 (1) Controlul profesional administrativ se exercitã de cãtre Uniunea Naţionalã a Notarilor Publici prin consiliul sãu de conducere şi va avea în vedere: a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici; b) calitatea actelor şi lucrãrilor încheiate de notarii publici. (2) Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevãzut la alin. (1) lit. b), în circumscripţia sa. (3) Ministrul justiţiei poate ordona controlul activitãţii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.
SECŢIUNEA a 2-a Arhiva şi evidenţa activitãţii
ART. 99 Arhiva activitãţii notariale este proprietatea statului şi se pãstreazã, se conservã şi se predã în condiţiile legii. ART. 100 (1) Biroul de notar public va avea arhivã şi registraturã proprii. (2) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, pãstrarea registrelor, precum şi alte lucrãri cu caracter auxiliar, necesare bunei desfãşurãri a activitãţii notariale. (3) Notarul public va ţine şi o evidenţã financiar-contabilã.
CAPITOLUL VII Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 101 Dispoziţiile prezentei legi se completeazã cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedurã civilã. ART. 102 În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici*). -------- *) Prezenta lege a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995.
ART. 103 Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia**). -------- **) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 8 august 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 104 (1) La împlinirea termenului prevãzut la art. 102 de la intrarea în vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliarã şi imobiliarã, toate lucrãrile, evidenţele, registrele de transcripţiuni-inscripţiuni, mapele de amanet, precum şi cãrţile funciare vor trece în competenţa judecãtoriilor în circumscripţia cãrora se aflã notariatele de stat. (2) Pe aceeaşi datã denumirile de "notariat de stat" "notar de stat" "secretariat" sau "secretar", prevãzute în reglementãrile în vigoare privind atribuţiile de publicitate imobiliarã şi mobiliarã introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu cele de "judecãtorie", "judecãtor", "grefã" sau "grefier", dupã caz. (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de la alin. (1), judecãtoriile vor prelua numãrul necesar de notari de stat, precum şi personalul cu astfel de atribuţii de publicitate, existent la notariatele de stat. ART. 105 Notarii publici îşi vor începe activitatea dupã 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. ART. 106 Consiliile locale şi judeţene, prefecţii, precum şi Ministerul Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor publici, la cererea acestora, spaţiile necesare în vederea organizãrii şi funcţionãrii corespunzãtoare a serviciilor publice pe care le presteazã, prin închiriere, fãrã licitaţie. ART. 107 (1) Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanţi, personalul auxiliar administrativ şi de serviciu de la notariatele de stat. (2) Personalul rãmas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de cãtre Ministerul Justiţiei, în sistemul sãu, în condiţiile legii. ART. 108 (1) Lucrãrile notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate pânã la data preluãrii activitãţii de cãtre notarii publici, în conformitate cu procedura stabilitã în prezenta lege. (2) Arhiva notariatelor de stat care îşi înceteazã activitatea se va preda judecãtoriilor în a cãror circumscripţie teritorialã se aflã. (3) Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, dupã încetarea activitãţii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale cãror birouri sunt situate în circumscripţia judecãtoriei în raza cãreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici. ART. 109 Competenţa teritorialã a birourilor de notari publici cu sediul în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului. ART. 110 (1) Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi pot organiza sedii secundare în localitãţile din aceeaşi circumscripţie teritorialã în care nu au luat fiinţã birouri de notari publici. (2) Sediile secundare îşi vor înceta activitatea odatã cu constituirea în acea localitate a unui birou de notar public. (3) Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevãzute la art. 18 alin. (1). ART. 111 Ori de câte ori în alte acte normative se foloseşte expresia "notariat de stat" sau "notar de stat" se va înţelege "biroul notarului public" şi, dupã caz, "notar public". ART. 112 La expirarea termenului prevãzut la art. 105, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmãrirea unor datorii pe cale notarialã, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesoralã notarialã, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.
NOTĂ: Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea art. 16 lit. a) din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 care nu se regãsesc în forma republicatã a Legii nr. 36/1995 şi care se aplicã, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator: "Art. II. - Concursul de admitere în profesia de notar aflat în curs de derulare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã rãmâne supus dispoziţiilor în vigoare la data anunţãrii acestuia."
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
