Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 356 din 20 noiembrie 2009 privind ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Canadei pentru promovarea si protejarea reciproca a investitiilor, semnat la Bucuresti la 8 mai 2009
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 26 noiembrie 2009
LEGE nr. 356 din 20 noiembrie 2009
privind ratificarea <>Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 8 mai 2009
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 26 noiembrie 2009
Parlamentul României adoptã prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratificã <>Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 8 mai 2009.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor <>art. 75 şi ale <>art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã .
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
TEODOR VIOREL MELEŞCANU
Bucureşti, 20 noiembrie 2009.
Nr. 356.
<>ACORD
între Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru
promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor
Guvernul României şi Guvernul Canadei, denumite în cele ce urmeazã pãrţi contractante,
recunoscând cã promovarea şi protejarea investiţiilor investitorilor unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante vor fi favorabile stimulãrii iniţiativei în afaceri şi dezvoltãrii cooperãrii economice dintre ele,
au convenit cele ce urmeazã:
ART. I
Definiţii
În sensul acestui acord:
a) informaţie confidenţialã desemneazã informaţia confidenţialã de afaceri şi informaţia care este privilegiatã sau protejatã de divulgare în alt mod;
b) întreprindere desemneazã:
(i) orice entitate constituitã sau organizatã în conformitate cu legea aplicabilã, indiferent dacã este cu scop profitabil sau nonprofitabil, proprietate particularã sau de stat, inclusiv orice corporaţie, trust, parteneriat, drept de proprietate exclusivã, societate mixtã sau altã asociaţie; şi
(ii) o sucursalã a unei astfel de entitãţi;
c) mãsurã existentã desemneazã o mãsurã existentã la data la care acest acord intrã în vigoare;
d) serviciu financiar înseamnã un serviciu de naturã financiarã, inclusiv asigurarea, şi un serviciu accesoriu sau auxiliar unui serviciu de naturã financiarã;
e) instituţie financiarã desemneazã orice intermediar financiar sau altã întreprindere care este autorizatã sã facã afaceri şi este reglementatã ori condusã ca o instituţie financiarã în conformitate cu legea pãrţii contractante pe teritoriul cãreia este situatã;
f) drepturi de proprietate intelectualã înseamnã dreptul de autor şi drepturile conexe, drepturi la mãrci de comerţ, drepturi la brevete, drepturi la topografii de semiconductori cu circuite integrate, drepturi la secrete comerciale, drepturi ale amelioratorilor de soiuri de plante, drepturi la indicaţii geografice şi drepturi de desen industrial;
g) investiţie desemneazã orice fel de activ deţinut sau controlat, direct ori indirect, printr-un investitor al unui stat terţ, de cãtre un investitor al unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în conformitate cu legile acesteia din urmã, şi include în special, dar nu exclusiv:
(i) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile şi orice drepturi asociate, cum sunt ipoteci, drepturi de retenţie sau gajuri;
(ii) acţiuni, pãrţi sociale, obligaţiuni şi titluri de creanţã sau orice altã formã de participare la o societate, întreprindere de afaceri sau societate mixtã;
(iii) sume de bani, drepturi de creanţã şi drepturi privind prestaţii pe bazã contractualã, având o valoare financiarã;
(iv) fond comercial;
(v) drepturi de proprietate intelectualã;
(vi) drepturi, acordate prin lege sau prin contract, de a întreprinde orice activitate economicã şi comercialã, inclusiv orice drepturi de prospectare, cultivare, extracţie sau exploatare a resurselor naturale, dar nu desemneazã bunuri imobiliare sau altele, corporale ori necorporale, care nu sunt dobândite în vederea sau utilizate cu scopul unui profit economic ori cu alte scopuri de afacere. Orice modificare în forma unei investiţii nu va afecta caracterul sãu de investiţie;
h) investitor înseamnã:
- în ceea ce priveşte România:
(i) orice persoanã fizicã care, în conformitate cu legislaţia românã, este consideratã a fi cetãţeanul sãu şi care nu posedã cetãţenia Canadei; sau
(ii) orice persoanã juridicã, incluzând orice societate comercialã, corporaţie, asociaţie de afaceri sau altã organizaţie, care este constituitã ori altfel organizatã, în mod corespunzãtor, în conformitate cu legislaţia românã şi care îşi are sediul, precum şi activitãţile economice efective pe teritoriul României,
care efectueazã o investiţie pe teritoriul Canadei; şi
- în ceea ce priveşte Canada:
(i) orice persoanã fizicã care posedã cetãţenia canadianã sau este rezidentã permanentã în Canada în conformitate cu legile sale; sau
(ii) orice întreprindere înregistratã sau constituitã în mod corespunzãtor în conformitate cu legile aplicabile în Canada,
care face o investiţie pe teritoriul României;
i) mãsurã include orice lege, reglementare, procedurã, cerinţã sau practicã;
j) entitate publicã desemneazã o bancã centralã sau o autoritate monetarã a unei pãrţi contractante ori a unei uniuni monetare al cãrei membru este, sau al unei instituţii financiare deţinute ori controlate de cãtre o parte contractantã;
k) venituri desemneazã toate sumele produse de o investiţie şi include în special, dar nu exclusiv, profituri, dobânzi, câştiguri de capital, dividende, redevenţe, onorarii sau alte venituri curente, indiferent de forma în care sunt plãtite veniturile;
l) întreprindere de stat înseamnã o întreprindere care este proprietate de stat sau care, prin participarea la capital, este controlatã de guvern;
m) teritoriu desemneazã:
- în ceea ce priveşte România, teritoriul României, inclusiv marea teritorialã şi zona economicã exclusivã asupra cãrora România îşi exercitã, în conformitate cu legislaţia internã şi cu dreptul internaţional, suveranitatea, drepturi suverane şi de jurisdicţie;
- în ceea ce priveşte Canada, teritoriul Canadei, precum şi acele zone maritime, inclusiv solul şi subsolul adiacente limitei exterioare a mãrii teritoriale, asupra cãrora Canada exercitã, conform dreptului internaţional, drepturi suverane în scopul explorãrii şi exploatãrii resurselor naturale ale acestor zone.
ART. II
Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei*1)
--------
*1) Pentru o mai mare certitudine, tratamentul acordat de o parte contractantã conform alin. 3 lit. b) al acestui articol şi alin. 1 şi 2 ale art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare) reprezintã, cu privire la un guvern subnaţional, tratamentul acordat în circumstanţe similare de cãtre respectivul guvern subnaţional investitorilor şi investiţiilor investitorilor unui stat terţ. Tratamentul acordat de o parte contractantã conform alin. 3 lit. a) al acestui articol şi alin. 3 al art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare) reprezintã, cu privire la un guvern subnaţional, tratamentul acordat în circumstanţe similare de cãtre respectivul guvern subnaţional investitorilor şi investiţiilor investitorilor unei pãrţi contractante din care aceasta face parte.
1. Fiecare parte contractantã va încuraja crearea condiţiilor favorabile pentru investitorii celeilalte pãrţi contractante pentru efectuarea investiţiilor pe teritoriul sãu.
2. a) Fiecare parte contractantã va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante un tratament în conformitate cu dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al strãinilor, inclusiv tratamentul just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate.
b) Noţiunile de tratament just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate prevãzute la lit. a) nu necesitã un tratament suplimentar celui sau dincolo de acela care este cerut de dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al strãinilor.
c) Determinarea faptului cã a existat o încãlcare a unei alte prevederi a acestui acord sau a unui acord internaţional separat nu stabileşte faptul cã a existat o încãlcare a acestui alineat.
3. Fiecare parte contractantã va permite înfiinţarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobândirea unei întreprinderi de afaceri existente ori a unei pãrţi dintr-o astfel de întreprindere de cãtre investitori sau potenţiali investitori ai celeilalte pãrţi contractante pe o bazã nu mai puţin favorabilã decât cea care permite, în situaţii asemãnãtoare, o astfel de înfiinţare ori dobândire de cãtre:
a) investitorii sau potenţialii sãi investitori interni; sau
b) investitori sau potenţiali investitori ai unui stat terţ.
4. a) Hotãrârile oricãrei pãrţi contractante, potrivit mãsurilor care nu sunt în contradicţie cu acest acord, de a permite sau nu o dobândire nu se vor supune prevederilor art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) sau XV (Diferende între pãrţile contractante) ale acestui acord.
b) Hotãrârile oricãrei pãrţi contractante de a nu permite înfiinţarea unei noi întreprinderi de afaceri sau dobândirea unei întreprinderi de afaceri existente ori a unei pãrţi dintr-o astfel de întreprindere de cãtre investitori sau potenţiali investitori, în conformitate cu legile şi reglementãrile sale, nu se vor supune prevederilor art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) al acestui acord.
5. Pãrţile contractante recunosc cã este neadecvatã încurajarea investiţiilor prin relaxarea mãsurilor interne privind sãnãtatea, siguranţa sau protecţia mediului. Pe cale de consecinţã, o parte contractantã nu va renunţa sau deroga în alt mod ori nu se va oferi sã renunţe sau sã deroge în alt mod la/de la astfel de mãsuri ca o încurajare pentru înfiinţarea, dobândirea, extinderea sau reţinerea pe teritoriul sãu a investiţiei unui investitor. Dacã o parte contractantã considerã cã cealaltã parte contractantã a oferit o astfel de încurajare, ea poate solicita consultãri cu cealaltã parte contractantã, cele douã pãrţi contractante urmând a se consulta în scopul evitãrii oricãrei astfel de încurajãri.
ART. III
Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare
1. Fiecare parte contractantã va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordã, în situaţii asemãnãtoare, investiţiilor sau veniturilor investitorilor oricãrui stat terţ.
2. Fiecare parte contractantã va acorda investitorilor celeilalte pãrţi contractante, cu privire la managementul, utilizarea, posesia sau înstrãinarea investiţiilor ori a veniturilor lor, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordã, în situaţii asemãnãtoare, investitorilor unui stat terţ.
3. Fiecare parte contractantã va acorda investiţiilor sau veniturilor investitorilor celeilalte pãrţi contractante un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordã, în situaţii asemãnãtoare, investiţiilor ori veniturilor propriilor investitori în ceea ce priveşte extinderea, managementul, administrarea, exploatarea şi vânzarea sau înstrãinarea investiţiilor.
ART. IV
Excepţii
1. Alin. 3 al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei), art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare) şi alin. 1 şi 2 ale art. V (Alte mãsuri) nu se aplicã:
a) (i) la orice mãsuri existente neconforme, menţinute în cadrul teritoriului unei pãrţi contractante. În aceastã privinţã şi pentru o siguranţã ulterioarã, este recunoscut cã persoanele fizice care nu au cetãţenia românã, precum şi persoanele juridice care nu au naţionalitate românã şi sediul în România pot dobândi în proprietate terenuri prin acte întocmite între vii, cu rezerva îndeplinirii condiţiilor prevãzute în Constituţie şi în legislaţia internã în vigoare a României; şi
(ii) la orice mãsurã menţinutã sau adoptatã dupã data intrãrii în vigoare a acestui acord, care, în momentul vânzãrii ori al altei înstrãinãri a capitalurilor de stat sau a activelor dintr-o întreprindere de stat existentã ori o entitate guvernamentalã existentã interzice sau impune restricţii referitoare la dreptul de proprietate asupra capitalurilor ori activelor sau impune condiţii privind naţionalitatea personalului de conducere ori a membrilor consiliului director;
b) la continuarea sau reluarea promptã a oricãrei mãsuri neconforme la care se face referire la lit. a);
c) la un amendament la orice mãsurã neconformã la care se face referire la lit. a), în mãsura în care amendamentul nu diminueazã cu aceste obligaţii conformitatea mãsurii, în forma în care existã imediat înainte de amendament;
d) la dreptul fiecãrei pãrţi contractante de a face sau de a menţine excepţii în cadrul sectoarelor sau problemelor enumerate în anexa A la acest acord.
2. Prevederile referitoare la tratamentul naţional şi tratamentul naţiunii celei mai favorizate din acest acord nu se vor aplica avantajelor acordate de cãtre o parte contractantã ca urmare a obligaţiilor de membru al unei uniuni vamale, economice sau monetare, pieţe comune ori zone de comerţ liber.
3. Pãrţile contractante înţeleg obligaţiile unei pãrţi contractante, în calitate de membru al unei uniuni vamale, economice sau monetare, pieţe comune ori zone de comerţ liber, de a include obligaţiile rezultate dintr-un acord internaţional sau dintr-o înţelegere pe bazã de reciprocitate a respectivei uniuni vamale, economice sau monetare, pieţe comune sau zone de comerţ liber.
4. Alin. 3 lit. b) al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei) şi alin. 1 şi 2 ale art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare) nu se aplicã tratamentului acordat de o parte contractantã potrivit oricãrui acord bilateral sau multilateral, existent ori viitor, cu privire la:
a) aviaţie;
b) pisciculturã;
c) probleme maritime, inclusiv operaţiuni de salvare a unei nave; sau
d) servicii financiare.
ART. V
Alte mãsuri
1. a) O parte contractantã nu poate pretinde ca o întreprindere a acelei pãrţi contractante, care este o investiţie în baza acestui acord, sã numeascã în funcţiile cele mai înalte de conducere persoane de o anumitã naţionalitate.
b) O parte contractantã poate pretinde, în conformitate cu legile şi reglementãrile sale, ca o majoritate a consiliului director sau orice comitet al acestuia al unei întreprinderi care este o investiţie în baza acestui acord sã fie de o anumitã naţionalitate sau rezident pe teritoriul pãrţii contractante, cu condiţia ca aceastã cerinţã sã nu împiedice în mod substanţial capacitatea investitorului de a exercita controlul asupra investiţiei sale.
2. Nicio parte contractantã nu poate impune vreuna dintre urmãtoarele condiţii în legãturã cu permisiunea de înfiinţare sau de dobândire a unei investiţii ori nu poate aplica vreuna dintre urmãtoarele mãsuri în legãturã cu reglementarea ulterioarã a acelei investiţii:
a) de a exporta un anumit nivel sau procent de mãrfuri;
b) de a realiza un anumit nivel sau procent de produs intern;
c) de a cumpãra, folosi ori acorda prioritate bunurilor produse sau serviciilor asigurate pe teritoriul sãu ori de a cumpãra bunuri sau servicii de la persoane de pe teritoriul sãu;
d) de a raporta în orice fel volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor ori la suma încasãrilor valutare asociate unei astfel de investiţii; sau
e) de a transfera tehnologie, un proces de producţie sau alte cunoştinţe brevetate cãtre o persoanã de pe teritoriul sãu şi neafiliatã celui care efectueazã transferul, cu excepţia cazului în care pretenţia este impusã ori angajamentul sau sarcina este dispus/dispusã de cãtre o instanţã judecãtoreascã, un tribunal administrativ sau o autoritate privind concurenţa, fie pentru repararea unei pretinse încãlcãri a legilor relative la concurenţã, fie pentru acţionarea într-o manierã care nu este incompatibilã cu celelalte prevederi ale acestui acord.
3. Prevederile alin. 2 nu vor fi interpretate în sensul de a interzice României sã adopte sau sã menţinã criteriile de performanţã necesare pentru a respecta obligaţiile ce revin României în calitate de membru al Uniunii Europene, în conformitate cu mãsurile adoptate sau menţinute de Uniunea Europeanã, referitoare la producţia, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi a produselor agricole procesate.
4. Interzicerea adoptãrii de mãsuri privind criteriile de performanţã, prevãzutã la alin. 2, nu va fi extinsã asupra condiţiilor de primire sau de continuare a primirii unui avantaj, cum ar fi orice avantaj rezultat din înfiinţarea unei organizaţii de piaţã pentru produsele agricole şi din efectele acesteia de stabilizare a pieţei.
5. Sub rezerva legilor, reglementãrilor şi politicilor sale referitoare la intrarea strãinilor, fiecare parte contractantã va permite intrarea temporarã a cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante, angajaţi de cãtre o întreprindere, care cautã sã ofere servicii acelei întreprinderi ori unei sucursale sau filiale a acesteia, în calitate managerialã ori executivã.
ART. VI
Excepţii diverse
1. a) În ceea ce priveşte drepturile de proprietate intelectualã, o parte contractantã poate deroga de la prevederile art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare) într-un mod care sã fie compatibil cu Actul final cuprinzând rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale, adoptat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.
b) Prevederile art. VIII (Exproprierea) nu se aplicã la eliberarea licenţelor obligatorii acordate cu privire la drepturile de proprietate intelectualã sau la revocarea, limitarea ori crearea de drepturi de proprietate intelectualã, în mãsura în care aceastã eliberare, revocare, limitare sau creare este în concordanţã cu Actul final cuprinzând rezultatele Rundei Uruguay privind negocierile comerciale multilaterale.
2. Prevederile art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei) şi ale art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare) şi alin. 1, 2 şi 5 ale art. V (Alte mãsuri) ale acestui acord nu se aplicã:
a) la achiziţiile guvernului sau ale întreprinderilor de stat;
b) la subvenţiile sau alocaţiile asigurate de un guvern ori o întreprindere de stat, inclusiv împrumuturi, garanţii şi asigurãri guvernamentale;
c) la orice mãsurã care nu recunoaşte investitorilor celeilalte pãrţi contractante şi investiţiilor lor orice drepturi sau preferinţe acordate populaţiei aborigene a Canadei; sau
d) la orice program extern, prezent sau viitor, de sprijinire a promovãrii dezvoltãrii economice, fie bazat pe un acord bilateral, fie potrivit unui aranjament sau acord multilateral, cum ar fi Aranjamentul OCDE privind creditele de export sprijinite oficial.
3. Investiţiile în industriile culturale sunt exceptate de la prevederile acestui acord. Industrii culturale desemneazã persoanele fizice sau întreprinderile angajate în oricare dintre urmãtoarele activitãţi:
a) publicarea, distribuirea sau vânzarea de cãrţi, reviste, periodice ori ziare tipãrite sau scrise la maşinã în formã lizibilã dar neincluzând numai activitatea de tipãrire ori zeţãrie a celor mai sus menţionate;
b) producerea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea filmelor ori a înregistrãrilor video;
c) producerea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea de înregistrãri muzicale audio ori video;
d) publicarea, distribuirea, vânzarea sau prezentarea de muzicã, tipãritã ori scrisã la maşinã în formã lizibilã; sau
e) radiocomunicaţii în care transmisiunile sunt destinate recepţionãrii directe de cãtre publicul larg şi toate activitãţile de transmisie prin radio, televiziune sau cablu, precum şi toate serviciile de programe prin satelit şi reţele de transmisiuni.
ART. VII
Despãgubirea pentru pierderi
Investitorilor unei pãrţi contractante care au suferit pierderi deoarece investiţiile sau veniturile lor de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante au fost afectate de un conflict armat, o stare naţionalã de urgenţã ori o calamitate naturalã pe acel teritoriu li se va acorda de cãtre aceastã din urmã parte contractantã, în ceea ce priveşte restituirea, indemnizaţia, despãgubirea sau altã reglementare, un tratament nu mai puţin favorabil decât cel pe care îl acordã propriilor investitori ori investitorilor oricãrui stat terţ.
ART. VIII
Exproprierea*2)
--------
*2) Anexa B (Clarificarea exproprierii indirecte) se va aplica acestui articol.
1. Investiţiile sau veniturile investitorilor oricãrei pãrţi contractante nu vor fi naţionalizate, expropriate sau supuse unor mãsuri având un efect echivalent naţionalizãrii sau exproprierii (denumite în cele ce urmeazã expropriere) pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, decât dacã mãsurile sunt luate în interes public, în conformitate cu procedura legalã, într-o manierã nediscriminatorie şi în schimbul unei despãgubiri prompte, adecvate şi efective. Aceastã despãgubire va fi bazatã pe valoarea realã a investiţiei sau veniturilor expropriate, imediat înaintea exproprierii sau în momentul în care exproprierea propusã a devenit cunoscutã public, oricare dintre situaţii survine prima, va fi plãtibilã de la data exproprierii la o ratã comercialã normalã a dobânzii, va fi plãtitã fãrã întârziere şi va fi efectiv realizabilã şi liber transferabilã.
2. Investitorul afectat va avea dreptul, conform legislaţiei pãrţii contractante care face exproprierea, la o examinare promptã, de cãtre o autoritate judecãtoreascã sau o altã autoritate independentã a acelei pãrţi contractante, a cazului şi a evaluãrii investiţiei ori veniturilor sale în conformitate cu principiile expuse în acest articol.
ART. IX
Transferul fondurilor
1. Fiecare parte contractantã va garanta unui investitor al celeilalte pãrţi contractante transferul fãrã restricţii al investiţiilor şi veniturilor. Fãrã a limita consideraţia cu caracter general de mai sus, fiecare parte contractantã va garanta, de asemenea, investitorului transferul fãrã restricţii al:
a) fondurilor pentru rambursarea împrumuturilor legate de o investiţie;
b) sumelor provenind din lichidarea totalã sau parţialã a unei investiţii;
c) salariilor şi altor remuneraţii ale unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante cãruia i s-a permis sã lucreze, în legãturã cu o investiţie, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante; şi
d) oricãrei despãgubiri datorate unui investitor în virtutea art. VII (Despãgubirea pentru pierderi) sau VIII (Exproprierea) ale prezentului acord.
2. Transferurile se vor efectua fãrã întârziere în valuta convertibilã în care a fost investit iniţial capitalul sau în orice altã valutã convertibilã convenitã de investitor şi partea contractantã implicatã. Dacã nu s-a stabilit altfel cu investitorul, transferurile se vor efectua la cursul de schimb în vigoare la data transferului.
3. Fãrã a încãlca prevederile alin. 1 şi 2, o parte contractantã poate împiedica un transfer prin aplicarea echitabilã, nediscriminatorie şi de bunã-credinţã a legilor sale referitoare la:
a) bancrutã, insolvabilitate sau protejarea drepturilor creditorilor;
b) emisiunea, comercializarea sau tranzacţionarea titlurilor de valoare;
c) infracţiuni penale;
d) raportãri de transferuri ale valutei sau altor instrumente monetare; sau
e) executarea hotãrârilor date în cadrul procedurilor adjudecatorii.
4. Nicio parte contractantã nu poate cere investitorilor sãi sã transfere sau nu îi poate penaliza pe investitorii sãi pentru neefectuarea transferului veniturilor atribuibile investiţiilor de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
5. Alin. 4 nu va fi interpretat în sensul de a împiedica o parte contractantã sã impunã orice mãsurã prin aplicarea echitabilã, nediscriminatorie şi de bunã-credinţã a legilor sale referitoare la problemele expuse în alin. 3 lit. a)-e).
6. Fãrã a ţine seama de alin. 1, o parte contractantã poate restricţiona transferurile veniturilor în naturã în circumstanţele în care aceasta ar putea restricţiona în alt mod astfel de transferuri conform Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (denumit în cele ce urmeazã Acordul OMC) şi aşa cum este prevãzut la alin. 3.
ART. X
Subrogarea
1. Dacã o parte contractantã sau orice agenţie a acesteia face plãţi cãtre oricare dintre investitorii sãi pe baza unei garanţii sau a unui contract de asigurare pe care l-a încheiat în legãturã cu o investiţie, cealaltã parte contractantã va recunoaşte valabilitatea subrogãrii în favoarea acestei pãrţi contractante sau agenţii a acesteia pentru orice drept ori titlu deţinut de cãtre investitor.
2. O parte contractantã sau orice agenţie a acesteia, care este subrogatã în drepturile unui investitor în conformitate cu alin. 1 al acestui articol, va fi îndreptãţitã, în toate cazurile, la aceleaşi drepturi ca şi investitorul cu privire la investiţia respectivã şi veniturile conexe. Aceste drepturi pot fi exercitate de cãtre partea contractantã sau orice agenţie a acesteia ori de cãtre investitor dacã partea contractantã sau orice agenţie a acesteia îl autorizeazã în acest sens.
ART. XI
Investiţia în servicii financiare
1. Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretatã ca împiedicând o parte contractantã de la adoptarea sau menţinerea unor mãsuri rezonabile din raţiuni prudenţiale, cum ar fi:
a) protejarea investitorilor, deponenţilor, participanţilor pe piaţa financiarã, deţinãtorilor de poliţe de asigurare, solicitanţilor în baza unei poliţe sau persoanelor cãrora le este datoratã o obligaţie fiduciarã de cãtre o instituţie financiarã;
b) menţinerea siguranţei, soliditãţii, integritãţii sau responsabilitãţii financiare a instituţiilor financiare; şi
c) asigurarea integritãţii şi stabilitãţii sistemului financiar al unei pãrţi contractante.
2. Fãrã a încãlca prevederile alin. 1, 2 şi 4 ale art. IX (Transferul fondurilor) şi fãrã a limita aplicabilitatea alin. 3 al art. IX (Transferul fondurilor), o parte contractantã poate împiedica sau limita transferurile efectuate de o instituţie financiarã cãtre ori în beneficiul unei filiale sau persoane asociate la o astfel de instituţie ori deponent, prin aplicarea echitabilã, nediscriminatorie şi de bunã-credinţã a mãsurilor referitoare la menţinerea siguranţei, soliditãţii, integritãţii sau responsabilitãţii financiare a instituţiilor financiare.
3. a) În cazul în care un investitor supune arbitrajului o plângere în baza art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) şi partea contractantã în diferend invocã alin. 1 sau 2 de mai sus, tribunalul constituit conform art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) va cere, la solicitarea acelei pãrţi contractante, un raport scris de la pãrţile contractante, din care sã reiasã dacã şi în ce mãsurã alineatele respective constituie o apãrare întemeiatã la plângerea investitorului. Tribunalul nu va acţiona înainte de primirea unui raport în baza acestui alineat.
b) Potrivit cererii primite în conformitate cu alin. 3 lit. a), pãrţile contractante vor proceda, în conformitate cu art. XV (Diferende între pãrţile contractante), la pregãtirea unui raport scris, fie pe baza acordului ulterior consultãrilor, fie prin intermediul completului de arbitraj. Consultãrile se vor ţine între autoritãţile serviciilor financiare ale pãrţilor contractante. Raportul va fi transmis tribunalului şi va fi obligatoriu pentru tribunal.
c) În cazul în care, în termen de 70 de zile de la trimiterea la tribunal, nu s-a fãcut nicio cerere de constituire a completului de arbitraj conform alin. 3 lit. b) şi niciun raport nu a fost primit de cãtre tribunal, tribunalul va decide asupra cauzei.
4. Completele de judecatã pentru diferende în cauze prudenţiale şi alte probleme financiare vor fi în posesia expertizei necesare cu privire la serviciul financiar specific în diferend.
5. Alin. 3 lit. b) al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei) nu se aplicã cu privire la serviciile financiare.
ART. XII
Mãsuri fiscale
1. Cu excepţia celor prezentate în acest articol, nicio dispoziţie a acestui acord nu se va aplica mãsurilor fiscale.
2. Nicio dispoziţie a acestui acord nu va afecta drepturile şi obligaţiile pãrţilor contractante în baza oricãrei convenţii privind fiscalitatea. În eventualitatea în care existã vreo neconcordanţã între prevederile acestui acord şi o astfel de convenţie, prevederile acelei convenţii se aplicã neconcordanţei respective.
3. Sub rezerva alin. 2, o plângere a unui investitor, referitoare la faptul cã o mãsurã fiscalã a unei pãrţi contractante reprezintã o încãlcare a unei înţelegeri între autoritãţile guvernamentale centrale ale unei pãrţi contractante şi investitor cu privire la o investiţie, va fi consideratã ca o plângere pentru încãlcarea acestui acord, cu excepţia cazului în care autoritãţile fiscale ale pãrţilor contractante hotãrãsc de comun acord, nu mai târziu de 6 luni de la notificarea referitoare la plângerea investitorului, cã mãsura nu contravine unei astfel de înţelegeri.
4. Art. VIII (Exproprierea) se poate aplica unei mãsuri fiscale în afarã de cazul în care autoritãţile fiscale ale pãrţilor contractante hotãrãsc, de comun acord, nu mai târziu de 6 luni de la notificarea fãcutã de cãtre investitorul care contestã o mãsurã fiscalã, cã mãsura nu reprezintã o expropriere.
5. Dacã autoritãţile fiscale ale pãrţilor contractante nu reuşesc sã ia de comun acord hotãrârile specificate la alin. 3 şi 4, în termen de 6 luni de la efectuarea notificãrii, investitorul poate supune plângerea sa spre soluţionare conform art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã).
ART. XIII
Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã*3)
--------
*3) Anexa C (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) se va aplica procedurilor prevãzute de prezentul articol.
1. Orice diferend între o parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante, referitor la plângerea investitorului cã o mãsurã adoptatã sau neadoptatã de cãtre prima parte contractantã reprezintã o încãlcare a acestui acord şi cã investitorul a suferit pierderi ori pagube datorate sau decurgând din aceastã încãlcare, va fi soluţionat, pe cât posibil, pe cale amiabilã.
2. Dacã un diferend nu se poate soluţiona pe cale amiabilã în termen de 6 luni de la data la care a fost deschis, acesta poate fi supus arbitrajului de cãtre investitor, conform alin. 4, În sensul acestui alineat, un diferend se considerã a fi deschis atunci când investitorul unei pãrţi contractante a transmis o notificare scrisã celeilalte pãrţi contractante prin care pretinde cã o mãsurã adoptatã sau neadoptatã de cãtre cea din urmã parte contractantã reprezintã o încãlcare a acestui acord şi cã investitorul a suferit pierderi ori pagube datorate sau care decurg din aceastã încãlcare. S-a convenit ca, potrivit prevederilor acestui articol, pãrţile contractante sã încurajeze investitorii sã foloseascã instanţele judecãtoreşti şi tribunalele interne pentru soluţionarea diferendelor.
3. Un investitor poate supune diferendul, aşa cum se face referire la alin. 1, arbitrajului, în conformitate cu alin. 4 numai dacã:
a) investitorul a consimţit în scris la aceasta;
b) investitorul a renunţat la dreptul sãu de a iniţia sau de a continua orice alte proceduri, cu privire la mãsura pretinsã a fi o încãlcare a acestui acord, înaintea instanţelor judecãtoreşti sau tribunalelor pãrţii contractante respective sau prin orice fel de procedurã de soluţionare a diferendului;
c) dacã problema în cauzã implicã fiscalitatea, condiţiile specificate la alin. 5 al art. XII (Mãsuri fiscale) au fost îndeplinite; şi
d) nu au trecut mai mult de 3 ani de la data la care investitorul a obţinut sau ar fi trebuit sã obţinã pentru prima oarã informaţii referitoare la pretinsa încãlcare şi informaţii cã investitorul a suferit pierderi sau pagube.
4. Diferendul poate fi supus, la alegerea investitorului interesat, arbitrajului la:
a) Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (ICSID) constituit conform <>Convenţiei pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, adoptatã la Washington la 18 martie 1965 (denumitã în cele ce urmeazã Convenţia ICSID), cu condiţia ca atât partea contractantã aflatã în diferend, cât şi partea contractantã a investitorului sã fie pãrţi ale Convenţiei ICSID; sau
b) Regulile privind facilitãţile suplimentare pentru administrarea procedurilor de cãtre Secretariatul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (denumite în cele ce urmeazã Regulile privind facilitãţile suplimentare ale ICSID), cu condiţia ca fie partea contractantã în diferend, fie partea contractantã a investitorului, dar nu amândouã, sã fie parte a Convenţiei ICSID; sau
c) Regulile de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL).
5. Fiecare parte contractantã consimte necondiţionat prin aceasta sã supunã diferendul arbitrajului internaţional în conformitate cu prevederile acestui articol.
6. a) Consimţãmântul dat conform alin. 5, împreunã fie cu consimţãmântul dat conform alin. 3, fie cu consimţãmântul dat conform alin. 12, va satisface cerinţele pentru:
(i) consimţãmântul scris al pãrţilor în diferend, în sensul cap. II (Jurisdicţia Centrului) al Convenţiei ICSID şi în sensul Regulilor privind facilitãţile suplimentare ICSID; şi
(ii) un acord în scris în sensul <>art. II al Convenţiei Naţiunilor Unite pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale strãine, adoptatã la New York la 10 iunie 1958 (denumitã în cele ce urmeazã Convenţia de la New York).
b) Orice arbitraj, conform acestui articol, se va ţine într-un stat care este parte a Convenţiei de la New York, iar plângerile supuse arbitrajului vor fi considerate ca decurgând dintr-o relaţie sau tranzacţie comercialã în sensul art. I al acestei convenţii.
7. Un tribunal constituit pe baza acestui articol va decide asupra problemelor în diferend în conformitate cu acest acord şi cu regulile aplicabile ale dreptului internaţional.
8. Un tribunal poate stabili o mãsurã temporarã de protejare în scopul de a prezerva drepturile unei pãrţi aflate în diferend sau de a se asigura cã jurisdicţia tribunalului este pe deplin efectivã, incluzând un ordin de pãstrare a probatoriului în posesia sau sub controlul unei pãrţi în diferend ori de a proteja jurisdicţia tribunalului. Un tribunal nu poate ordona executarea forţatã sau interzicerea aplicãrii mãsurii, pretinsã a constitui o încãlcare a acestui acord. În sensul acestui alineat, un ordin include o recomandare.
9. Un tribunal poate acorda, separat sau în asociere, numai:
a) compensaţii pecuniare şi orice dobândã aferentã;
b) restituirea proprietãţii, caz în care hotãrârea va prevedea ca partea contractantã în diferend sã poatã plãti compensaţii pecuniare şi orice dobândã aferentã în locul restituirii.
Un tribunal poate, de asemenea, hotãrî asupra cheltuielilor în conformitate cu regulile de arbitraj aplicabile.
10. O hotãrâre de arbitraj va fi definitivã şi obligatorie şi va fi executorie pe teritoriul fiecãreia dintre pãrţile contractante.
11. Orice proceduri bazate pe acest articol nu vor prejudicia drepturile pãrţilor contractante conform art. XIV (Consultãri şi schimburi de informaţii) şi art. XV (Diferende între pãrţile contractante).
12. a) O plângere asupra faptului cã o parte contractantã încalcã acest acord şi cã o întreprindere care este persoanã juridicã înregistratã sau corect constituitã, în conformitate cu legile în vigoare ale acelei pãrţi contractante, a suferit pierderi sau pagube datorate ori decurgând din aceastã încãlcare, poate fi fãcutã de cãtre un investitor al celeilalte pãrţi contractante care acţioneazã în interesul unei întreprinderi pe care investitorul o deţine sau o controleazã direct ori indirect. În acest caz:
(i) va fi datã o hotãrâre arbitralã întreprinderii afectate;
(ii) va fi cerut consimţãmântul pentru arbitraj atât al investitorului, cât şi al întreprinderii;
(iii) atât investitorul, cât şi întreprinderea trebuie sã renunţe la orice drept de iniţiere sau continuare a oricãror proceduri, cu privire la mãsura presupusã a fi o încãlcare a acestui acord, în faţa instanţelor judecãtoreşti ori tribunalelor pãrţii contractante respective sau prin orice fel de procedurã de soluţionare a diferendului; şi
(iv) investitorul nu poate face plângere dacã au trecut mai mult de 3 ani de la data la care întreprinderea a cunoscut sau ar fi trebuit sã cunoascã pentru prima oarã informaţii referitoare la pretinsa încãlcare şi informaţii cã a suferit pierderi sau pagube.
b) Fãrã a încãlca prevederile alin. 12 lit. a), atunci când o parte contractantã în diferend priveazã un investitor aflat în diferend de controlul unei întreprinderi nu vor fi cerute urmãtoarele:
(i) consimţãmântul pentru arbitraj al întreprinderii conform alin. 12 lit. a) pct. (ii); şi
(ii) renunţarea de cãtre întreprindere conform alin. 12 lit. a) pct. (iii).
13. Cu privire la:
a) instituţiile financiare ale unei pãrţi contractante; şi
b) investitorii unei pãrţi contractante şi investiţiile acestora în instituţii financiare, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) se aplicã numai în ceea ce priveşte plângerile cã cealaltã parte contractantã a încãlcat o obligaţie decurgând din art. VIII (Exproprierea), art. IX (Transferul fondurilor) sau alin. 1 şi 2 ale art. XVIII (Prevederi finale şi intrarea în vigoare).
ART. XIV
Consultãri şi schimburi de informaţii
1. Fiecare parte contractantã poate solicita consultãri cu privire la interpretarea sau aplicarea acestui acord. Cealaltã parte contractantã va acorda deplinã consideraţie acestei solicitãri. Pe baza cererii oricãrei pãrţi contractante se vor face schimburi de informaţii cu privire la mãsurile adoptate de cealaltã parte contractantã, care ar putea avea impact asupra noilor investiţii, investiţiilor sau veniturilor cuprinse în acest acord.
2. Consultãrile prevãzute de prezentul articol vor include consultãri cu privire la orice demers pe care o parte contractantã îl poate considera necesar pentru a asigura compatibilitatea între acest acord şi Tratatul instituind Comunitatea Europeanã.
ART. XV
Diferende între pãrţile contractante
1. Orice diferend între pãrţile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestui acord va fi soluţionat, oricând este posibil, pe cale amiabilã prin consultãri.
2. Dacã un diferend nu poate fi soluţionat prin consultãri, va fi supus, la cererea oricãrei pãrţi contractante, unui complet de arbitraj spre soluţionare.
3. Un complet de arbitraj va fi constituit pentru orice diferend. În termen de douã luni de la primirea pe cãi diplomatice a cererii de arbitraj, fiecare parte contractantã va numi un membru pentru completul de arbitraj. Cei 2 membri vor alege apoi un cetãţean al unui stat terţ care, cu aprobarea celor douã pãrţi contractante, va fi numit preşedinte al completului de arbitraj. Preşedintele va fi numit în termen de douã luni de la data numirii celorlalţi 2 membri ai completului de arbitraj.
4. Dacã în perioadele menţionate la alin. 3 al acestui articol nu au fost fãcute numirile necesare, oricare parte contractantã poate, în absenţa oricãrui alt acord, sã îl invite pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sã facã numirile necesare. Dacã preşedintele este cetãţean al unei pãrţi contractante sau este altfel împiedicat de la îndeplinirea acelei funcţii, vicepreşedintele va fi invitat sã facã numirile necesare. Dacã vicepreşedintele este cetãţean al unei pãrţi contractante sau este împiedicat sã îndeplineascã acea funcţie, membrul Curţii Internaţionale de Justiţie care urmeazã imediat în funcţie, care nu este cetãţean al unei pãrţi contractante, va fi invitat sã facã numirile necesare.
5. Completul de arbitraj îşi va stabili propria procedurã. Completul de arbitraj îşi va lua hotãrârea cu majoritate de voturi. Aceastã hotãrâre va fi obligatorie pentru ambele pãrţi contractante. Dacã nu s-a convenit altfel, hotãrârea completului de arbitraj va fi datã în termen de 6 luni de la numirea preşedintelui în conformitate cu alin. 3 sau 4 al acestui articol.
6. Fiecare parte contractantã va suporta cheltuielile propriului membru în completul de arbitraj şi cele ale reprezentãrii sale în procedurile arbitrale; cheltuielile preşedintelui şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în mod egal de pãrţile contractante. Completul arbitral poate, totuşi, direct prin hotãrârea sa, sã dispunã ca o proporţie mai mare a cheltuielilor sã fie suportatã de cãtre una dintre cele douã pãrţi contractante, iar aceastã hotãrâre va fi obligatorie pentru ambele pãrţi contractante.
7. Pãrţile contractante vor ajunge, în termen de 60 de zile de la hotãrârea completului de arbitraj, la o înţelegere pentru rezolvarea diferendului lor. Aceastã înţelegere va pune în aplicare hotãrârea completului de arbitraj. Dacã pãrţile contractante nu ajung la o înţelegere, partea contractantã care a deschis diferendul va fi îndreptãţitã la compensaţie sau la suspendarea beneficiilor în valoare echivalentã cu cele hotãrâte de cãtre completul de arbitraj.
ART. XVI
Transparenţa
1. Pãrţile contractante vor schimba, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a acestui acord, scrisori cuprinzând, pe cât posibil, orice mãsuri existente neconforme cu obligaţiile specificate în alin. 3 al art. II (Înfiinţarea, dobândirea şi protejarea investiţiei), art. III (Tratamentul naţiunii celei mai favorizate şi tratamentul naţional dupã înfiinţare) sau alin.1 şi 2 ale art. V (Alte mãsuri).
2. Fiecare parte contractantã va asigura, în mãsura posibilitãţilor practice, ca legile, reglementãrile, procedurile şi hotãrârile sale administrative de aplicabilitate generalã, referitoare la orice problemã cuprinsã în acest acord, sã fie publicate prompt sau sã fie fãcute accesibile astfel încât sã permitã cunoaşterea lor de cãtre persoanele interesate şi de cealaltã parte contractantã.
ART. XVII
Aplicare şi excepţii generale
1. Acest acord se va aplica oricãrei investiţii efectuate de un investitor al unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante anterior sau dupã intrarea în vigoare a acestui acord.
2. Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretatã ca împiedicând o parte contractantã de la adoptarea, menţinerea sau aplicarea oricãror mãsuri conforme cu acest acord pe care le considerã potrivite pentru a se asigura cã activitatea investiţionalã de pe teritoriul sãu este întreprinsã într-o manierã adecvatã problematicii mediului înconjurãtor.
3. Sub rezerva ca aceste mãsuri sã nu fie aplicate astfel încât sã constituie o discriminare arbitrarã sau nejustificatã între investiţii sau investitori ori o restricţie mascatã privind comerţul sau investiţiile internaţionale, nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretatã ca împiedicând o parte contractantã sã adopte sau sã aplice mãsurile pe care le considerã necesare:
a) pentru a asigura conformitatea cu legile şi reglementãrile care nu sunt în contradicţie cu prevederile acestui acord;
b) pentru a proteja viaţa sau sãnãtatea umanã, animalã ori vegetalã; sau
c) pentru conservarea resurselor naturale epuizabile, vii sau nonvii.
4. a) Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretatã ca împiedicând o parte contractantã sã adopte sau sã menţinã mãsuri pentru restricţionarea transferurilor atunci când partea contractantã întâmpinã serioase dificultãţi ale balanţei de plãţi sau existã o ameninţare în acest sens, iar restricţiile sunt în conformitate cu lit. b).
b) Mãsurile la care se face referire la lit. a) vor fi echitabile, nu arbitrare sau discriminatorii în mod nejustificat, de bunãcredinţã, cu duratã limitatã şi nu se vor prelungi mai mult decât este necesar pentru a remedia situaţia balanţei de plãţi. O parte contractantã care impune mãsuri conform acestui articol va informa cealaltã parte contractantã în acest sens şi va prezenta cât mai curând posibil un program de înlãturare a acestora. Astfel de mãsuri vor fi luate în conformitate cu alte obligaţii internaţionale ale pãrţii contractante în cauzã, inclusiv cele rezultate din Acordul OMC şi Statutul Fondului Monetar Internaţional.
5. Nicio dispoziţie a acestui acord nu va prejudicia mãsurile cu aplicare generalã, care nu sunt nici arbitrare, nici discriminatorii în mod nejustificat, adoptate de orice entitate publicã în vederea realizãrii politicilor monetare şi a altor politici de credit conexe sau a politicilor valutare. Acest alineat nu va afecta obligaţiile unei pãrţi contractante care decurg din alin. 2 al art. V (Alte mãsuri) sau art. IX (Transferul fondurilor).
6. Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretatã în sensul:
a) de a impune oricãrei pãrţi contractante sã furnizeze sau sã permitã accesul la informaţii a cãror divulgare este consideratã de aceasta ca fiind contrarã intereselor sale esenţiale de securitate;
b) de a împiedica oricare parte contractantã sã întreprindã orice acţiuni pe care le considerã necesare pentru protejarea intereselor sale esenţiale de securitate:
(i) în legãturã cu traficul de arme, muniţie şi echipament de rãzboi şi cu traficul şi tranzacţiile similare cu alte bunuri, materiale, servicii şi tehnologii derulate direct sau indirect în scopul aprovizionãrii unei baze militare ori a altui aşezãmânt de securitate;
(ii) luate pe timp de rãzboi sau în altã situaţie de urgenţã în relaţiile internaţionale; sau
(iii) în legãturã cu implementarea politicilor naţionale ori a acordurilor internaţionale cu privire la neproliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive cu explozibili nucleari; sau
c) de a împiedica oricare parte contractantã sã ia mãsuri conforme cu obligaţiile sale care decurg din Carta Naţiunilor Unite, pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
7. Nicio dispoziţie a acestui acord nu va fi interpretatã în sensul de a impune unei pãrţi contractante sã furnizeze sau sã permitã accesul la informaţii a cãror divulgare ar obstrucţiona aplicarea legii sau ar fi contrarã legislaţiei pãrţii contractante privind protejarea informaţiilor clasificate, secretului personal sau confidenţialitãţii tranzacţiilor financiare şi a conturilor clienţilor individuali ai instituţiilor financiare.
8. Orice mãsurã adoptatã de o parte contractantã în conformitate cu o decizie adoptatã, extinsã sau modificatã de cãtre Organizaţia Mondialã a Comerţului în temeiul art. IX: 3 sau IX: 4 ale Acordului OMC va fi, de asemenea, consideratã ca fiind în conformitate cu prezentul acord. Un investitor care susţine cã acţioneazã în temeiul art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) al acestui acord nu poate pretinde cã o astfel de mãsurã constituie o încãlcare a prezentului acord.
ART. XVIII
Prevederi finale şi intrarea în vigoare
1. O parte contractantã poate nega avantajele acordului pentru un investitor al celeilalte pãrţi contractante care este o întreprindere a acelei pãrţi contractante, precum şi pentru investiţiile acestuia, dacã investitori ai unui stat terţ deţin sau controleazã întreprinderea şi dacã partea contractantã care neagã, adoptã ori menţine, în legãturã cu statul terţ, mãsuri care interzic tranzacţiile cu respectiva întreprindere sau care ar fi încãlcate ori eludate în cazul în care întreprinderii sau investiţiilor sale li s-ar fi acordat beneficiile acordului.
2. Sub rezerva notificãrii prealabile şi a consultãrii în conformitate cu acordul, o parte contractantã poate nega avantajele acordului pentru un investitor al celeilalte pãrţi contractante care este o întreprindere a acelei pãrţi contractante şi pentru investiţiile acestuia, dacã investitorii unui stat terţ deţin sau controleazã întreprinderea şi dacã întreprinderea nu desfãşoarã o activitate economicã substanţialã pe teritoriul pãrţii contractante sub a cãrei legislaţie a fost constituitã.
3. Toate referirile din acord la mãsurile unei pãrţi contractante vor include mãsurile aplicabile în conformitate cu legile Uniunii Europene pe teritoriul acelei pãrţi contractante, ca urmare a apartenenţei sale la Uniunea Europeanã. Referirile la serioase dificultãţi ale balanţei de plãţi sau existenţa unui pericol iminent al apariţiei acestora vor include dificultãţi serioase ale balanţei de plãţi sau pericolul apariţiei acestora în cadrul uniunii economice sau monetare al cãrei membru este acea parte contractantã.
4. Interesele esenţiale de securitate ale unei pãrţi contractante pot include interese ce decurg din apartenenţa acesteia la o uniune vamalã, economicã sau monetarã, piaţã comunã sau zonã de comerţ liber.
5. Pãrţile contractante convin ca problema stabilirii faptului cã o mãsurã este sau nu conformã cu prezentul acord sã fie soluţionatã în conformitate cu procedurile de reglementare a diferendelor prevãzute de acest acord.
6. Fiecare parte contractantã va notifica celeilalte în scris cu privire la îndeplinirea procedurilor cerute pe teritoriul sãu pentru intrarea în vigoare a acestui acord. Acest acord va intra în vigoare la data ultimei dintre cele douã notificãri. La intrarea în vigoare a prezentului acord, va înceta <>Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Canadei pentru promovarea şi protejarea reciprocã a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 17 aprilie 1996, cu excepţia cã urmeazã a fi aplicate în continuare numai prevederile acestuia referitoare la diferendele dintre oricare parte contractantã şi un investitor al celeilalte pãrţi contractante care a fost supus arbitrajului, de cãtre investitor, conform respectivului acord, anterior datei la care intrã în vigoare prezentul acord. În mod separat de diferendele menţionate, prezentul acord se va aplica oricãrui diferend apãrut cu cel mult 3 ani înainte de intrarea în vigoare a acestuia.
7. Acest acord va rãmâne în vigoare în afarã de cazul în care oricare parte contractantã notificã celeilalte pãrţi contractante, în scris, intenţia sa de denunţare a acestuia. Denunţarea acestui acord va deveni efectivã la un an dupã ce notificarea denunţãrii a fost primitã de cãtre cealaltã parte contractantã. Referitor la investiţiile sau angajamentele de investire fãcute anterior datei la care denunţarea acestui acord devine efectivã, prevederile art. I-XVII inclusiv ale acestui acord vor rãmâne în vigoare pentru o perioadã de 15 ani.
8. Anexele şi notele de subsol fac parte integrantã din acord. Drept care, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi de cãtre guvernele respective, au semnat acest acord.
Semnat la Bucureşti la data de 8 mai 2009, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, englezã şi francezã, toate textele fiind egal autentice.
Pentru Guvernul României,
Gheorghe Pogea,
ministrul finanţelor publice
Pentru Guvernul Canadei,
Stockwell Day,
ministrul comerţului internaţional
ANEXA A
1. În conformitate cu alin. 1 lit. d) al art. IV (Excepţii), Canada îşi rezervã dreptul de a adopta sau de a menţine restricţii în sectoarele ori în domeniile enumerate mai jos:
a) servicii sociale (aplicarea dreptului public, servicii corecţionale, protecţia sau asigurarea veniturilor, protecţia ori asigurãrile sociale, asistenţa socialã, învãţãmântul public, formarea profesionalã, protecţia sãnãtãţii şi a copilului);
b) servicii în orice alt sector;
c) titluri guvernamentale, aşa cum sunt descrise în SIC 8152;
d) condiţii de rezidenţã privind dreptul de proprietate asupra terenului de pe coasta Oceanului;
e) mãsuri pentru implementarea acordurilor privind ţiţeiul şi gazele din teritoriile nord-vestice şi Yukon.
2. În conformitate cu alin.1 lit. d) al art. IV (Excepţii), România îşi rezervã dreptul de a adopta sau de a menţine restricţii în sectoarele şi în domeniile enumerate mai jos:
a) servicii sociale (aplicarea dreptului public, servicii corecţionale, protecţia sau asigurarea veniturilor, protecţia ori asigurãrile sociale, asistenţa socialã, învãţãmântul public, formarea profesionalã, protecţia sãnãtãţii şi a copilului);
b) servicii în orice alt sector, inclusiv în cele compatibile cu oferta României din Runda Uruguay.
3. În sensul acestei anexe, SIC înseamnã, în ceea ce priveşte Canada, numerotaţia folositã în Clasificaţia industrialã standard, aşa cum este definitã în Statistica Canadei, Clasificaţia industrialã standard, ediţia a IV-a, 1980.
ANEXA B
CLARIFICAREA EXPROPRIERII INDIRECTE
ART. VIII
(Exproprierea) din acord prevede cã:
Investiţiile sau veniturile investitorilor oricãrei pãrţi contractante nu vor fi naţionalizate, expropriate sau supuse unor mãsuri având efect echivalent naţionalizãrii sau exproprierii (denumite în cele ce urmeazã expropriere) pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, decât dacã mãsurile sunt luate în interes public, în conformitate cu procedura legalã, într-o manierã nediscriminatorie şi în schimbul unei despãgubiri prompte, adecvate şi efective.
Pãrţile contractante îşi confirmã înţelegerea comunã cu privire la urmãtoarele:
a) conceptul mãsuri având efect echivalent naţionalizãrii sau exproprierii poate fi denumit şi expropriere indirectã. Exproprierea indirectã rezultã dintr-o mãsurã sau dintr-o serie de mãsuri ale unei pãrţi contractante care au un efect echivalent exproprierii directe, fãrã transferul oficial al titlului sau sechestru formal;
b) stabilirea dacã o mãsurã sau o serie de mãsuri ale unei pãrţi contractante constituie o expropriere indirectã, necesitã o investigaţie de la caz la caz, bazatã pe fapte, care sã ia în considerare, între alţi factori:
(i) gradul de severitate al impactului economic al mãsurii sau seriei de mãsuri, deşi simplul fapt cã o mãsurã sau o serie de mãsuri ale unei pãrţi are un efect advers asupra valorii economice a unei investiţii nu stabileşte faptul cã a avut loc o expropriere indirectã;
(ii) gradul în care mãsura sau seria de mãsuri interfereazã cu perspectivele distincte, rezonabile, ale investiţiei; şi
(iii) caracterul mãsurii sau seriei de mãsuri, inclusiv scopul şi raţiunea acestora; şi
c) cu excepţia circumstanţelor rare, cum ar fi atunci când o mãsurã sau o serie de mãsuri sunt atât de grave în lumina scopului acestora, încât nu pot fi privite în mod rezonabil ca fiind adoptate şi aplicate cu bunã credinţã, mãsurile nediscriminatorii ale unei pãrţi contractante care sunt prevãzute şi aplicate pentru a proteja obiective legitime de interes public, cum ar fi sãnãtatea, siguranţa şi mediul, nu constituie expropriere indirectã.
ANEXA C
SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR ÎNTRE UN INVESTITOR
ŞI PARTEA CONTRACTANTÃ GAZDÃ
I. Accesul publicului la audieri şi documente
1. Audierile desfãşurate în conformitate cu art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã) vor fi deschise publicului. În mãsura în care este necesar sã se asigure protejarea informaţiilor confidenţiale, tribunalul poate ţine o parte din audieri în secret.
2. Tribunalul va stabili procedurile pentru protejarea informaţiilor confidenţiale şi aranjamentele logistice corespunzãtoare pentru audierile publice, cu consultarea pãrţilor în diferend.
3. Toate documentele prezentate tribunalului sau emise de acesta vor fi disponibile publicului dacã pãrţile în diferend nu convin altfel, sub rezerva eliminãrii informaţiilor confidenţiale.
4. Fãrã a ţine seama de prevederile alin. 3, orice hotãrâre a tribunalului guvernatã de aceastã secţiune va fi disponibilã public, sub rezerva eliminãrii informaţiilor confidenţiale.
5. O parte în diferend poate dezvãlui altor persoane, în legãturã cu procedurile arbitrale, acele documente neredactate pe care le considerã necesare pentru pregãtirea cazului sãu, dar trebuie sã se asigure cã acele persoane protejeazã informaţiile confidenţiale prezente în acele documente.
6. Pãrţile contractante pot împãrtãşi oficialitãţilor din guvernele lor subnaţionale respective, pe parcursul soluţionãrii diferendului potrivit acestui acord, toate documentele relevante neredactate, dar ele trebuie sã se asigure cã acele persoane protejeazã orice informaţii confidenţiale existente în astfel de documente.
7. Tribunalul nu va cere unei pãrţi contractante sã furnizeze sau sã permitã accesul la informaţii a cãror dezvãluire ar împiedica aplicarea legii ori ar fi contrarã legislaţiei pãrţii contractante privind protejarea informaţiilor clasificate, secretului personal sau confidenţialitãţii tranzacţiilor financiare şi a conturilor clienţilor individuali ai instituţiilor financiare sau se stabileşte a fi contrarã securitãţii sale esenţiale.
8. În mãsura în care un ordin de confidenţialitate al tribunalului desemneazã informaţii ca fiind confidenţiale şi legea unei pãrţi contractante privind accesul la informaţii impune accesul public la acea informaţie, va prevala legea pãrţii contractante privind accesul la informaţii. Totuşi, o parte contractantã trebuie sã încerce sã aplice propria lege privind accesul la informaţii astfel încât sã protejeze informaţiile desemnate ca fiind confidenţiale de cãtre tribunal.
II. Participarea unei pãrţi contractante care nu se aflã în diferend
1. Partea contractantã care nu se aflã în diferend va fi îndreptãţitã, pe cheltuiala proprie, sã primeascã de la partea contractantã aflatã în diferend o copie:
a) a dovezilor/probelor care au fost prezentate tribunalului;
b) tuturor pledoariilor/depoziţiilor supuse arbitrajului; şi
c) a motivaţiilor scrise ale pãrţilor în diferend.
2. Partea contractantã care nu se aflã în diferend şi care primeşte informaţii conform prevederilor alin. 1 va trata informaţiile ca şi cum ar fi o parte contractantã în diferend.
3. În baza notificãrii scrise a pãrţilor în diferend, partea contractantã care nu se aflã în diferend poate prezenta documentaţii unui tribunal pe o chestiune de interpretare a acestui acord.
4. Partea contractantã care nu se aflã în diferend va avea dreptul sã participe la orice audieri ţinute sub incidenţa art. XIII (Soluţionarea diferendelor între un investitor şi partea contractantã gazdã), indiferent cã prezintã sau nu documentaţii tribunalului.
III. Prezentãri de documentaţii de cãtre o parte care nu se aflã în diferend
1. Orice parte care nu se aflã în diferend şi care este o persoanã a unei pãrţi contractante sau are o prezenţã semnificativã pe teritoriul unei pãrţi contractante, care doreşte sã depunã o prezentare în scris la tribunal (solicitantul), va face o cerere de pãrãsire a tribunalului pentru a depune o astfel de prezentare, în concordanţã cu instrucţiunile aplicabile, stabilite în partea a IV-a a anexei. Solicitantul va ataşa prezentarea la respectiva cerere.
2. Solicitantul va transmite tuturor pãrţilor în diferend şi tribunalului cererea de permisiune pentru depunerea unei prezentãri de cãtre o parte care nu se aflã în diferend, precum şi prezentarea propriu-zisã.
3. Tribunalul va stabili o datã corespunzãtoare pentru ca pãrţile în diferend sã discute în legãturã cu cererea de permisiune pentru depunerea prezentãrii de cãtre partea care nu se aflã în diferend.
4. În scopul de a stabili dacã sã acorde sau nu permisiunea pentru a depune o prezentare unei pãrţi neaflate în diferend, tribunalul va lua în consideraţie, între altele, mãsura în care:
a) prezentarea pãrţii care nu se aflã în diferend va ajuta tribunalul la stabilirea unei situaţii de fapt sau de drept legate de arbitraj în sensul de a oferi o perspectivã, informaţie specificã sau viziune care sã fie diferitã de cea a pãrţilor în diferend;
b) prezentarea pãrţii care nu se aflã în diferend se va referi la o problemã din sfera de cuprindere a diferendului;
c) partea care nu se aflã în diferend are un interes semnificativ în arbitraj; şi
d) existã un interes public privind cazul supus arbitrajului.
5. Tribunalul se va asigura cã:
a) orice prezentare a unei pãrţi neaflate în diferend nu fragmenteazã procedurile; şi
b) niciuna dintre pãrţile aflate în diferend nu este împovãratã inutil sau prejudiciatã incorect de astfel de prezentãri.
6. Tribunalul va decide dacã sã acorde permisiunea pentru depunerea unei prezentãri unei pãrţi care nu se aflã în diferend. Dacã permisiunea pentru depunerea unei prezentãri de cãtre o parte care nu se aflã în diferend este acordatã, tribunalul va stabili o datã corespunzãtoare pentru ca pãrţile în diferend sã rãspundã în scris la prezentarea pãrţii care nu se aflã în diferend. Pânã la acea datã, partea contractantã care nu se aflã în diferend poate, în baza prevederilor din partea a II-a a acestei anexe (Participarea unei pãrţi contractante care nu se aflã în diferend), sã adreseze orice problemã legatã de interpretarea acordului expusã în prezentarea pãrţii neaflate în diferend.
7. Un tribunal care acordã permisiunea pentru depunerea unei prezentãri unei pãrţi care nu se aflã în diferend nu are obligaţia sã abordeze prezentarea în niciun moment al arbitrajului, şi nici partea care nu se aflã în diferend şi care depune prezentarea nu are dreptul sã mai facã alte prezentãri pe parcursul arbitrajului.
8. Accesul la audieri şi documente de cãtre pãrţile care nu se aflã în diferend şi care depun cereri în baza acestor proceduri va fi guvernat de prevederile care ţin de accesul publicului la audieri şi documente în baza prevederilor pãrţii I din anexã (Accesul publicului la audieri şi documente).
IV. Instrucţiuni pentru prezentãrile unei pãrţi care nu se aflã în diferend
1. Cererea de permisiune pentru depunerea unei prezentãri de cãtre o parte care nu se aflã în diferend:
a) va fi fãcutã în scris, va fi datatã şi semnatã de cãtre persoana care depune cererea şi va include adresa şi alte detalii de contact despre solicitant;
b) va conţine nu mai mult de 5 pagini dactilografiate;
c) va descrie solicitantul, incluzând, acolo unde este relevant, apartenenţa ca membru sau statutul juridic (de exemplu, societate comercialã, asociaţie comercialã sau altã organizaţie neguvernamentalã), obiectivele sale generale, natura activitãţilor sale şi orice organizaţie-mamã (incluzând orice organizaţie care controleazã direct sau indirect solicitantul);
d) va dezvãlui dacã solicitantul are sau nu are orice fel de afiliere, directã sau indirectã, cu oricare dintre pãrţile în diferend;
e) va identifica orice guvern, persoanã sau organizaţie care a furnizat orice fel de asistenţã financiarã sau de altã naturã la pregãtirea prezentãrii;
f) va specifica natura interesului pe care solicitantul îl are în arbitraj;
g) va identifica problemele specifice de fapt şi de drept din cadrul arbitrajului, pe care solicitantul le-a abordat în prezentarea scrisã;
h) va explica, cu referire la factorii specificaţi în paragraful 4 a pãrţii a III-a a acestei anexe (Prezentãri de documentaţii de cãtre o parte care nu se aflã în diferend), de ce tribunalul ar trebui sã accepte prezentarea; şi
i) va fi fãcutã în limba utilizatã în procedura de arbitraj.
2. Prezentarea depusã de o parte care nu este în diferend:
a) va fi datatã şi semnatã de persoana care depune prezentarea;
b) va fi concisã şi, în orice caz, nu va conţine mai mult de 20 de pagini dactilografiate, incluzând anexele;
c) va exprima o declaraţie precisã sprijinind poziţia solicitantului asupra problemelor respective; şi
d) va face referire doar la subiecte aflate în sfera de cuprindere a diferendului.
ANEXA D
Notã explicativã
Pentru o mai mare certitudine, expresia tratament just şi echitabil include obligaţia de a respecta principiul interzicerii denegãrii de dreptate în procedurile adjudecatorii penale, civile sau administrative, în conformitate cu dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al strãinilor; expresia deplina protecţie şi securitate include nivelul de protecţie poliţieneascã cerut de dreptul internaţional cutumiar privind standardul minim de tratament al strãinilor.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
