Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adopta prezenta lege. ART. 1 Persoanele fizice, asociaţiile agricole constituite potrivit legii, persoanele juridice, cu excepţia celor supuse impozitului pe profit şi a instituţiilor publice, precum şi unităţile de cult, deţinătoare de terenuri agricole, denumite în continuare contribuabili, datorează, potrivit legii, impozit pe venitul agricol obţinut de pe terenurile situate în municipii, oraşe şi comune. Sunt contribuabili în sensul prezentei legi: - orice persoană care deţine în proprietate teren agricol, precum şi - orice persoană care beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi căreia i s-a reconstituit sau i s-a constituit dreptul de proprietate şi, deşi nu i s-a eliberat titlul de proprietate, are în mod efectiv terenul atribuit pe bază de adeverinta provizorie sau proces-verbal de punere în posesie. ART. 2 Impozitul pe venitul agricol este anual şi se calculează asupra venitului determinat potrivit prezentei legi, indiferent de localitatea unde sunt situate terenurile. Venitul anual impozabil se determina pe baza normelor de venit stabilite pe hectar, diferenţiate pe zone de fertilitate, zone de favorabilitate şi categorii de folosinţă a terenurilor, atât pentru terenurile cultivate, cît şi pentru cele necultivate, conform anexei, care face parte integrantă din prezenta lege. Normele de venit stabilite prin prezenta lege se pot corecta, în funcţie de rata inflaţiei, anual, prin hotărâre a Guvernului, cu 3 luni înainte de începerea anului fiscal următor. ART. 3 Impunerea se stabileşte de către organele fiscale la locul unde contribuabilii sunt înscrişi în documentele de evidenta funciară ori în localitatea în care asociaţiile agricole, constituite potrivit legii, îşi desfăşoară activitatea sau, după caz, îşi au sediul principal. În scopul organizării impunerii conform prevederilor prezentei legi, consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor asigura întocmirea şi ţinerea la zi a documentelor de evidenta funciară. ART. 4 Încadrarea terenurilor pe zone de fertilitate şi pe zone de favorabilitate este cea stabilită potrivit prevederilor legale. ART. 5 Contribuabilii care deţin venituri din cultivarea şi valorificarea florilor, a legumelor şi a zarzavaturilor în sere, în solarii amenajate în acest scop şi în sistem irigat, a arbustilor şi a plantelor decorative, a ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole depun anual, până la 1 aprilie pentru anul anterior, declaraţii de impunere. Impozitarea se face pe baza venitului net obţinut, rezultat prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor legate de realizarea venitului respectiv, inclusiv cheltuielile cu amortizarea. Contribuabilii prevăzuţi în cuprinsul prezentului articol sunt obligaţi să evidenţieze veniturile şi cheltuielile, potrivit instrucţiunilor elaborate de Ministerul Finanţelor. ART. 6. Veniturile determinate pe bază de norme şi veniturile nete obţinute din cultivarea terenurilor de către contribuabili şi stabilite la art. 2 şi 5 se impun anual cu cota de 15%, cu excepţia veniturilor aferente anilor 1994, 1995 şi 1996, pentru care cota de impozit este de 10%. La culturile de sfecla de zahăr, floarea-soarelui, soia, în, cinepa şi bumbac, impozitul datorat se reduce cu 50%, cu condiţia ca 60% din recolta să fie contractată şi livrata agenţilor economici mandataţi de stat. ART. 7 Impozitul pe venitul agricol se calculează de către organele fiscale, pe numele contribuabilului, pe baza datelor din documentele de evidenta funciară. În situaţia asociaţiilor agricole constituite potrivit legii, impozitul pe venitul agricol se calculează pe numele acestora când constituirea lor este atestata printr-un înscris sau pe numele asociaţilor persoane fizice în celelalte cazuri. Pentru persoanele juridice plătitoare de impozit pe venitul agricol, impozitul se calculează în sarcina acestora. ART. 8 Membrii de familie care locuiesc şi gospodăresc împreună cu contribuabilul, persoana fizica, pe numele căruia s-a calculat impozitul şi care beneficiază împreună de veniturile realizate în gospodărie, precum şi moştenitorii aflaţi în indiviziune, răspund solidar în ceea ce priveşte obligaţiile prevăzute în prezenta lege. Membrii asociaţiilor agricole, indiferent de modul de constituire a acestora, răspund fiecare de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege, în raport cu suprafaţa de teren adusă în asociaţie, în cazul când acestea nu sunt îndeplinite de asociaţie. ART. 9 Impozitul pe venitul agricol se plăteşte în proportiile şi la termenele următoare: - 50 % până la 1 septembrie inclusiv; – 50 % până la 15 noiembrie inclusiv. Organele fiscale au obligaţia de a întocmi şi de a comunică anual contribuabililor instiintari de plată, cu impozitul datorat, cel tirziu până la 15 aprilie inclusiv. Modificările de orice natura, intervenite în cursul anului în ce priveşte mărimea suprafeţelor de teren, se vor opera în vederea stabilirii noilor obligaţii fiscale, începând cu data la care s-au produs, în condiţiile legii. Metodologia privind sumele încasate în plus şi cele neîncasate la termen se reglementează prin instrucţiunile prevăzute la art. 18. ART. 10 Pentru neplata la termen a impozitului datorat potrivit prezentei legi, contribuabilii plătesc o majorare de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere. ART. 11 În situaţia în care impozitul pe venitul agricol datorat nu a fost stabilit la timp ori datele declarate nu corespund realităţii, stabilirea sau modificarea impozitului, după caz, se face pe 3 ani anteriori celui în care s-a efectuat constatarea excepţind perioada de scutire prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991. Termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită este de 3 ani. Impozitul sau diferenţa din impozit, stabilite în condiţiile menţionate în cuprinsul acestui articol, se plăteşte în termen de 30 de zile de la data comunicării. Funcţionarul vinovat de nestabilirea impozitului la timp răspunde material, în limita majorărilor de întârziere calculate. ART. 12 În situaţia de pierdere a recoltei din cauza calamităţilor naturale, venitul impozabil, se reduce proporţional cu ponderea producţiei calamitate, determinata din raportarea acesteia, la producţia medie realizată în ultimii 3 ani cu producţii normale în unitatea administrativ-teritorială respectiva. Reducerea se acordă pe baza cererii de scădere, depusa în termen de 5 zile de la producerea fenomenului de calamitate, la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau la Administraţia financiară a sectorului agricol Ilfov. În termen de 10 zile de la înregistrarea cererii, organele financiare sesizate vor efectua, la faţa locului, constatarea pagubelor produse, în prezenta proprietarului sau deţinătorului terenului şi a reprezentantului de specialitate agricolă al administraţiei locale. Reducerea impozitului se acordă o singură dată, pe baza constatărilor făcute, începând cu ultimul termen de plată, respectiv 15 noiembrie. ART. 13 Consiliile judeţene, Consiliul Sectorului Agricol Ilfov şi Consiliul Local al Municipiului Bucureşti pot acorda, în cazuri temeinic justificate, aminari sau eşalonări la plata impozitului pe venitul agricol, precum şi a majorărilor de întârziere aferente. Pentru persoanele handicapate şi asimilabile gr. I şi II de invaliditate şi pentru persoanele fizice în vârsta de peste 65 ani care îşi lucrează singuri pământul, impozitul pe venitul agricol se reduce cu 50 %. Se scutesc de plată impozitului pe venitul agricol veteranii şi văduvele de război. ART. 14 Contribuabilii, astfel cum au fost definiţi prin prezenta lege, nu datorează impozit pe venitul agricol pentru veniturile obţinute din creşterea animalelor şi a pasarilor, din apicultura şi sericicultura, precum şi din valorificarea fructelor şi a ciupercilor de padure, a plantelor medicinale din flora spontana şi a altor produse culese din natură. ART. 15 Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: a) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 5; b) sustragerea de la impunere a unor surse de venit prevăzute prin prezenta lege. Contravenţiile menţionate la lit. a) şi b) se sancţionează cu amendă de la 300.000 la 1.000.000 lei. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de specialitate din Ministerul Finanţelor şi din unităţile fiscale teritoriale. Contravenţiilor prevăzute mai sus li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, 26 şi 27. Sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice. Plîngerea acestora se adresează judecătoriei în aceleaşi condiţii ca şi în cazul persoanelor fizice. ART. 16 Contribuabilii din comune pot face contestaţie privind stabilirea şi încasarea impozitului pe venitul agricol în termen de 30 de zile de la data primirii înştiinţării de plată, la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau la Administraţia financiară a sectorului agricol Ilfov, după caz, la care s-a calculat impozitul pe venitul agricol. Organul financiar sesizat are obligaţia sa rezolve contestaţia în termen de 30 de zile. Împotriva deciziei date de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau de Administraţia financiară a sectorului agricol Ilfov, după caz, contribuabilii pot face plîngere, în termen de 30 de zile de la primirea deciziei, la Ministerul Finanţelor, care în termen de 40 de zile are obligaţia sa o soluţioneze. În cazul contribuabililor din oraşe, municipii sau sectoare ale municipiului Bucureşti, aceştia pot face contestaţie în termen de 30 de zile de la data primirii înştiinţării de plată la circumscripţiile sau administraţiile financiare, după caz, care au, de asemenea, obligaţia sa o rezolve în termen de 30 de zile. Împotriva deciziei date de circumscripţia sau de administraţia financiară, după caz, se poate face plîngere în termen de 30 de zile de la primirea acesteia la Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, după caz. Organul financiar sesizat este obligat sa rezolve plîngerea în termen de 30 de zile. Împotriva deciziei date de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, după caz, se poate face plîngere la Ministerul Finanţelor în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţa a modului de soluţionare. Organul financiar sesizat este obligat ca în termen de 40 de zile să soluţioneze plîngerea. Împotriva soluţiei date de Ministerul Finanţelor se poate face plîngere la judecătoria în a carei raza teritorială contribuabilul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul principal. Depunerea contestaţiei sau a plingerii nu suspenda urmărirea şi încasarea impozitului pe venitul agricol şi a majorărilor de întârziere datorate. Impozitul încasat în plus se compensează sau se restituie, după caz, în termen de 30 de zile de la data comunicării plusului sau a deciziei respective. Pentru nerezolvarea cu vinovăţie a contestaţiilor în termenele stabilite în prezenta lege, funcţionarul răspunde material în limita majorărilor de întârziere calculate pentru perioadele care depăşesc aceste termene. ART. 17 Contestaţiile cu privire la stabilirea şi încasarea impozitului pe venitul agricol şi a majorărilor de întârziere sunt supuse unei taxe de timbru de 2 %, calculată la suma contestată. Aceasta taxa nu poate fi mai mica de 1.000 lei. Plingerile împotriva deciziei date se timbrează cu jumătate din taxa plătită la contestaţie. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta contestaţie sau plîngere, cu acelaşi obiect, înregistrată şi rezolvată anterior, a fost taxată. Contribuabilii sunt obligaţi sa specifice în cuprinsul contestaţiei sau al plingerii cuantumul sumei contestate. În situaţia admiterii integrale sau parţiale a contestaţiei, taxa de timbru se restituie integral sau proporţional cu reducerea sumei contestate. ART. 18 În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanţelor va supune spre aprobare Guvernului instrucţiuni privind metodologia de calcul şi de regularizare a impozitului pe venitul agricol, formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitului. ART. 19 Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, după caz, precum şi materială sau civilă, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. ART. 20 Impozitul pe venitul agricol, stabilit potrivit prezentei legi, constituie venit al bugetelor locale. ART. 21 Până la adoptarea unei noi reglementări privind evidenta terenurilor agricole, înscrierea în evidentele fiscale a contribuabililor se face pe baza declaraţiei date pe propria răspundere a acestora. ART. 22 Prezenta lege intră în vigoare la 1 iulie 1994. Pentru anul 1994, impozitul se datorează proporţional cu durata aplicării legii şi numai pentru veniturile obţinute după intrarea în vigoare a legii. Obligaţia prevăzută de art. 5 se va îndeplini până la 15 august 1994, obligaţia de la art. 9 alin. 2, până la 1 septembrie 1994, iar obligaţia de plată a impozitului prevăzut de art. 9 alin. 1 se realizează în proporţie de 50% până la 15 noiembrie 1994 şi de 50% până la 15 decembrie 1994. ART. 23 Pe data aplicării prezentei legi se abroga şi dispoziţiile rămase în vigoare ale art. 11, 15, 19, 20, 22-23 din Legea 2/1977 privind impozitul agricol, pct. 3 cap. 2 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 15/1992 cu privire la impozitele şi taxele locale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, precum şi orice alte dispoziţii contrare. Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 11 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României şi a fost reexaminata de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 mai 1994, potrivit art. 145 din Constituţia României, în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 49 din 17 mai 1994. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NASTASE Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României şi a fost reexaminata de Senat în şedinţa din 25 mai 1994, potrivit art. 145 din Constituţia României, în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 49 din 17 mai 1994. PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN ANEXA 1 NORMELE DE VENIT AGRICOL IMPOZABIL A - mii lei/ha/an-
-------------------------------------------------------------------------------
Nr. Categoria de folosinţă Zona de fertilitate
crt. ----------------------------------------
I II III IV V
-------------------------------------------------------------------------------
1. Arabil 141 114 92 48 20
2. Grădini de legume şi zarzavat 1.050 945 640 480 -
-------------------------------------------------------------------------------
B -mii lei/ha/an-
-------------------------------------------------------------------------------
Nr. Categoria de folosinţă Zona de favorabilitate
crt. ----------------------------------------
I II III IV V
-------------------------------------------------------------------------------
1. Vii, începând cu al doilea an
de rod 920 900 880 810 250
2. Livezi de pomi fructiferi,
zmeuris şi capsunarii, începând
cu al doilea an de rod 1.150 975 840 750 500
3. Păşuni 70 60 50 40 30
4. Fâneţe 80 70 60 50 40
-------------------------------------------------------------------------------
C -mii lei/ha/an-
-------------------------------------------------------------------------------
Nr. Categoria de folosinţă Norma de venit pentru toate zonele
crt.
-------------------------------------------------------------------------------
1. Terenuri forestiere cu păduri în
exploatare 50
2. Alte terenuri agricole (ape, balti,
heleştee etc.) 35
-------------------------------------------------------------------------------
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
