Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege reglementează măsurile destinate instalării infrastructurii pentru combustibili alternativi, cu scopul de a reduce la minimum dependenţa de petrol şi de a atenua impactul transporturilor asupra mediului.
ART. 2
Pentru realizarea scopului prevăzut la art. 1, prezenta lege stabileşte cerinţe minime privind crearea infrastructurii pentru combustibili alternativi, inclusiv punctele de reîncărcare destinate vehiculelor electrice şi punctele de realimentare cu gaz natural comprimat, gaz natural lichefiat şi hidrogen, care urmează să fie puse în aplicare prin intermediul cadrelor naţionale de politică, şi specificaţii tehnice comune pentru astfel de puncte de reîncărcare şi de realimentare, precum şi cerinţe privind informarea utilizatorilor.
ART. 3
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează: a) combustibili alternativi - combustibilii sau sursele de energie care servesc, cel puţin parţial, drept substitut pentru sursele de combustibil fosil în furnizarea de energie pentru mijloacele de transport şi care au potenţialul de a contribui la decarbonizarea acestora şi de a îmbunătăţi performanţa de mediu a sectorului transporturilor. Aceştia includ, în principal:
– energia electrică;
– hidrogenul;
– biocarburanţii, astfel cum sunt definiţi la art. 2 lit. d) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– combustibilii sintetici şi parafinici;
– gazul natural, inclusiv biometanul, în stare gazoasă (gaz natural comprimat, denumit în continuare GNC) şi lichidă (gaz natural lichefiat, denumit în continuare GNL);
– gazul petrolier lichefiat, denumit în continuare GPL;
b) vehicul electric - autovehiculul dotat cu un grup propulsor care cuprinde cel puţin un dispozitiv electric nonperiferic drept convertor de energie cu un sistem electric reîncărcabil de stocare a energiei, care poate fi reîncărcat extern; un vehicul electric hibrid reîncărcabil din exterior este considerat ca fiind un vehicul electric;
c) punct de reîncărcare - o interfaţă care este capabilă să încarce, pe rând, câte un vehicul electric sau să schimbe, pe rând, câte o baterie a unui vehicul electric;
d) punct de reîncărcare cu putere normală - un punct de reîncărcare care permite un transfer de energie electrică către un vehicul electric, la o putere mai mică sau egală cu 22 kW, excluzând dispozitivele cu o putere mai mică sau egală cu 3,7 kW care sunt instalate în gospodării private sau al căror scop principal nu este reîncărcarea vehiculelor electrice şi care nu sunt accesibile publicului;
e) punct de reîncărcare cu putere înaltă - un punct de reîncărcare ce permite un transfer de energie electrică către un vehicul electric, la o putere mai mare de 22 kW;
f) alimentarea cu energie electrică de la mal - furnizarea de energie electrică de la mal prin intermediul unei interfeţe standardizate către navele maritime sau navele de navigaţie interioară în dană;
g) punct de reîncărcare sau de realimentare accesibil publicului - un punct de reîncărcare sau de realimentare care furnizează un combustibil alternativ şi care oferă utilizatorilor un acces nediscriminatoriu în întreaga Uniune Europeană; accesul nediscriminatoriu poate include diverse forme de autentificare, utilizare şi plată;
h) punct de realimentare - o instalaţie de realimentare pentru furnizarea oricărui combustibil, cu excepţia GNL, prin intermediul unei instalaţii fixe sau mobile;
i) punct de realimentare cu GNL - o instalaţie de realimentare pentru furnizarea de GNL, constând fie într-o instalaţie fixă sau mobilă, fie într-o instalaţie offshore, astfel cum aceasta este definită la art. 2 pct. 24 din Legea nr. 165/2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore, fie din alte sisteme;
j) punct de reîncărcare inteligentă - punct de reîncărcare la care furnizarea de energie electrică este controlată printr-un sistem de comunicaţii, pentru optimizarea costurilor şi creşterea fiabilităţii echipamentelor;
k) autoritate de reglementare competentă - Ministerul Energiei.
CAP. II
Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi
ART. 4
Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei, în ceea ce priveşte combustibilii alternativi în sectorul transporturilor şi pentru instalarea infrastructurii necesare relevante, cuprinde cel puţin următoarele: a) evaluarea situaţiei prezente a dezvoltării viitoare a pieţei în ceea ce priveşte combustibilii alternativi în sectorul transporturilor, inclusiv din perspectiva eventualei lor utilizări simultane şi combinate, precum şi a dezvoltării infrastructurii pentru combustibili alternativi, luând în considerare, acolo unde este relevant, continuitatea transfrontalieră;
b) ţintele şi obiectivele naţionale necesare instalării infrastructurii pentru combustibili alternativi, care se stabilesc cu respectarea art. 7 alin. (1)-(3) şi (6), art. 10 alin. (1)-(4), (6) şi (7) şi, după caz, art. 9 alin. (1); respectivele ţinte şi obiective naţionale se stabilesc şi se revizuiesc după evaluarea cererii existente la nivel naţional sau teritorial, asigurându-se totodată respectarea cerinţelor minime în materie de infrastructură prevăzute în prezenta lege;
c) măsuri care pot promova instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi în serviciile de transport public;
d) identificarea aglomerărilor urbane/suburbane, a altor zone dens populate şi a reţelelor care, în funcţie de necesităţile pieţei, urmează să fie dotate cu puncte de reîncărcare accesibile publicului, în conformitate cu art. 7 alin. (1) şi (2);
e) desemnarea aglomerărilor urbane/suburbane, a altor zone dens populate şi a reţelelor care, în funcţie de necesităţile pieţei, urmează să fie dotate cu puncte de realimentare cu GNC, în conformitate cu art. 10 alin. (6);
f) evaluarea posibilităţii de a instala puncte de realimentare cu GNL în porturile din afara reţelei transeuropene de transport (TEN-T);
g) oportunitatea de a instala surse de alimentare cu energie electrică în aeroporturi, pentru a fi utilizate în cazul avioanelor staţionare.
ART. 5
(1) La stabilirea politicii naţionale pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi sunt luate în considerare toate modurile de transport existente pe teritoriul României, inclusiv cele limitate în prezent la combustibilii fosili.
(2) Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi ia în considerare, după caz, interesele autorităţilor regionale şi locale, precum şi ale părţilor interesate în cauză.
(3) Autoritatea de reglementare competentă cooperează cu statele membre ale Uniunii Europene, prin consultări sau prin intermediul cadrelor de politică comune, pentru a asigura coerenţa şi coordonarea măsurilor necesare pentru realizarea obiectivelor naţionale şi/sau zonale.
ART. 6
(1) Măsurile de sprijin privind ajutoarele de stat, protecţia mediului şi de climă, destinate infrastructurii pentru combustibili alternativi, se pun în aplicare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Obiectivele şi măsurile naţionale de politică privind dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi, actualizate în mod periodic, se comunică Comisiei Europene la termenele şi cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (2).
(3) Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi este conform cu legislaţia în vigoare a Uniunii Europene în materie de mediu şi de protecţie a climei.
(4) Ministerul Energiei, ca autoritate de reglementare competentă, notifică Comisiei Europene Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
CAP. III
Furnizarea energiei electrice, a hidrogenului şi a gazului natural pentru transporturi
SECŢIUNEA 1
Furnizarea energiei electrice pentru transporturi
ART. 7
(1) Data până la care autoritatea de reglementare competentă îşi propune să înfiinţeze un număr corespunzător de puncte de reîncărcare a vehiculelor cu energie electrică, accesibile publicului, pentru a circula cel puţin în aglomerările urbane/suburbane şi în alte zone dens populate, precum şi, dacă este posibil, în alte zone, este 31 decembrie 2020.
(2) Numărul punctelor de reîncărcare pentru fiecare unitate administrativ-teritorială se stabileşte în cuprinsul Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi, după consultarea şi în acord cu autorităţile administraţiei publice locale, prin luarea în considerare, printre altele, a numărului de vehicule electrice estimat să se înregistreze până la sfârşitul anului 2020, precum şi a bunelor practici şi a recomandărilor emise de Comisia Europeană. Se iau în considerare, acolo unde este cazul, necesităţile specifice legate de instalarea punctelor de reîncărcare accesibile publicului în staţiile de transport public.
(3) Măsurile concrete de încurajare şi facilitare a instalării punctelor de reîncărcare neaccesibile publicului vor fi cuprinse în Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi.
(4) Punctele de reîncărcare cu putere normală pentru vehiculele electrice, exclusiv unităţile fără fir sau cu inducţie, instalate sau reînnoite începând cu data de 18 noiembrie 2017, sunt conforme cel puţin cu specificaţiile tehnice prevăzute la pct. 1.1 din anexa nr. 2 şi cu cerinţele specifice de siguranţă în vigoare la nivel naţional.
(5) Punctele de reîncărcare cu putere înaltă pentru vehiculele electrice, excluzând unităţile fără fir sau cu inducţie, instalate sau reînnoite începând cu data de 18 noiembrie 2017, sunt conforme cel puţin cu specificaţiile tehnice prevăzute la pct. 1.2 din anexa nr. 2 şi cu cerinţele specifice de siguranţă în vigoare la nivel naţional.
(6) Necesitatea alimentării cu energie electrică de la mal, din porturile maritime şi din porturile interioare, pentru navele din navigaţia interioară şi pentru navele maritime, este evaluată în Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi conform art. 4. Alimentarea cu energie electrică de la mal se instalează în mod prioritar în porturile reţelei transeuropene de transport (TEN-T) şi în alte porturi până la data de 31 decembrie 2025, cu excepţia cazului în care nu există cerere sau în situaţia în care costurile sunt disproporţionate în raport cu beneficiile, inclusiv beneficiile de mediu. Instalaţiile de alimentare cu energie electrică de la mal, pentru transportul maritim, construite sau reînnoite începând cu data de 18 noiembrie 2017, sunt conforme cu specificaţiile tehnice prevăzute la pct. 1.7 din anexa nr. 2.
(7) În cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic şi rezonabil din punct de vedere economic, pentru reîncărcarea vehiculelor electrice la punctele de reîncărcare accesibile publicului vor fi utilizate sisteme de contorizare inteligentă, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 38 din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
ART. 8
(1) Toate punctele de reîncărcare accesibile publicului sunt obligate să pună la dispoziţia utilizatorilor de vehicule electrice posibilitatea de încărcare ad-hoc, fără a încheia un contract cu furnizorul de energie electrică sau cu operatorul punctului de reîncărcare în cauză.
(2) Operatorii sistemului de transport/distribuţie cooperează în mod nediscriminatoriu cu orice persoană care instalează sau exploatează puncte de reîncărcare accesibile publicului. Preţurile practicate de operatorii punctelor de reîncărcare accesibile publicului sunt rezonabile, uşor şi clar comparabile, transparente şi nediscriminatorii.
(3) Operatorii punctelor de reîncărcare accesibile publicului au libertatea de a achiziţiona energie electrică de la orice furnizor de energie electrică din România sau din Uniunea Europeană, sub rezerva acordului furnizorului, şi au posibilitatea de a furniza clienţilor servicii de reîncărcare a vehiculelor electrice pe bază de contract, inclusiv în numele şi în beneficiul altor furnizori de servicii.
(4) Statul român, prin instituţiile abilitate, asigură cadrul juridic care permite încheierea de contracte de alimentare cu energie electrică pentru un punct de reîncărcare cu alţi furnizori decât entitatea care furnizează energie electrică gospodăriei sau incintei în care se situează respectivele puncte de reîncărcare.
SECŢIUNEA a 2-a
Furnizarea hidrogenului pentru transportul rutier
ART. 9
(1) Autoritatea de reglementare competentă include în Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi puncte de realimentare cu hidrogen accesibile publicului, până la data de 31 decembrie 2025, în număr corespunzător, pentru a asigura circulaţia autovehiculelor care funcţionează cu hidrogen, inclusiv a vehiculelor cu pilă de combustie, atât în cadrul reţelelor naţionale de drumuri, cât şi la punctele şi legăturile transfrontaliere, acolo unde este cazul.
(2) Punctele de realimentare cu hidrogen, prevăzute la alin. (1), accesibile publicului, instalate sau reînnoite începând cu data de 18 noiembrie 2017, sunt conforme cu specificaţiile tehnice prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2.
SECŢIUNEA a 3-a
Furnizarea gazului natural pentru transporturi
ART. 10
(1) Autoritatea de reglementare competentă, prin intermediul Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi elaborat în colaborare cu Ministerul Transporturilor, asigură instalarea unui număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNL în porturile maritime până la data de 31 decembrie 2025, respectiv în porturile interioare până la data de 31 decembrie 2030, pentru a permite navelor de navigaţie interioară sau navelor maritime care funcţionează cu GNL să circule în întreaga reţea transeuropeană de transport (TEN-T). Autoritatea de reglementare competentă cooperează cu statele membre învecinate, atunci când este necesar, pentru a asigura acoperirea corespunzătoare a reţelei transeuropene de transport (TEN-T).
(2) Autoritatea de reglementare competentă, în colaborare cu Ministerul Transporturilor, desemnează în timp rezonabil porturile maritime şi interioare care urmează să asigure accesul la punctele de realimentare cu GNL, luând în considerare necesităţile efective ale pieţei.
(3) Autoritatea de reglementare competentă, în colaborare cu Ministerul Transporturilor şi cu alte instituţii abilitate, prin intermediul Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi elaborat, asigură instalarea, până la data de 31 decembrie 2025, în cazul în care există cerere, cel puţin de-a lungul reţelei transeuropene de transport (TEN-T) existente, a unui număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNL, pentru autovehiculele grele care circulă în întreaga Uniune Europeană, la costuri rezonabile.
(4) Autoritatea de reglementare competentă, în colaborare cu Ministerul Transporturilor, prin intermediul Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi, va asigura condiţiile de natură juridică şi tehnică funcţionării pe teritoriul naţional a unui sistem de distribuţie adecvat pentru alimentarea cu GNL, inclusiv instalaţii de încărcare pentru vehiculele-cisternă pentru GNL, pentru a alimenta punctele de realimentare prevăzute la alin. (1) şi (3).
(5) În contextul Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi, România se poate asocia cu statele membre învecinate în scopul îndeplinirii cerinţei prevăzute la alin. (4). Acordurile de asociere vor fi notificate Comisiei Europene.
(6) Autoritatea de reglementare competentă, în colaborare cu Ministerul Transporturilor, asigură condiţiile de natură juridică şi tehnică necesare existenţei unui număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNC, accesibile publicului, instalate în zonele urbane şi suburbane şi în alte zone dens populate până la data de 31 decembrie 2020.
(7) Autoritatea de reglementare competentă, în colaborare cu Ministerul Transporturilor, asigură condiţiile de natură juridică şi tehnică necesare funcţionării unui număr corespunzător de puncte de realimentare cu GNC, accesibile publicului, instalate până la data de 31 decembrie 2025 cel puţin de-a lungul reţelei transeuropene de transport (TEN-T) existente, pentru a asigura faptul că autovehiculele care funcţionează cu GNC pot circula în întreaga Uniune Europeană.
(8) Punctele de realimentare cu GNC a autovehiculelor, instalate sau reînnoite începând cu data de 18 noiembrie 2017, vor trebui să fie conforme cu specificaţiile şi normativele tehnice în domeniu din Uniunea Europeană.
CAP. IV
Informarea utilizatorilor
ART. 11
(1) Fără a aduce atingere Hotărârii Guvernului nr. 928/2012 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei şi de introducere a unui mecanism de monitorizare şi reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile abilitate iau măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorilor le sunt puse la dispoziţie informaţii relevante, consecvente şi clare privind autovehiculele care pot fi alimentate în mod obişnuit cu diferiţi combustibili introduşi pe piaţă sau reîncărcate la punctele de reîncărcare. Aceste informaţii sunt puse la dispoziţia publicului în manualele de utilizare a autovehiculelor, la punctele de realimentare şi de reîncărcare, la bordul autovehiculelor şi la comercianţii de autovehicule. Această cerinţă se aplică tuturor autovehiculelor şi manualelor de utilizare a acestora introduse pe piaţă după data de 1 mai 2017.
(2) Furnizarea de informaţii prevăzută la alin. (1) se bazează pe dispoziţiile privind etichetarea referitoare la conformitatea combustibililor în temeiul standardelor în vigoare, din România sau din Uniunea Europeană, care stabilesc specificaţiile tehnice ale combustibililor. Atunci când astfel de standarde fac trimitere la o reprezentare grafică, inclusiv la un sistem de codificare cu culori, reprezentarea grafică este simplă şi uşor de înţeles şi se poziţionează într-un mod vizibil: a) la pompele relevante şi la ajutajele acestora la toate punctele de realimentare, de la data la care combustibilii sunt introduşi pe piaţă;
b) pe toate capacele rezervoarelor autovehiculelor recomandate şi compatibile cu respectivul combustibil sau în imediata apropiere a acestora, precum şi în manualele autovehiculelor, în momentul introducerii pe piaţă a autovehiculelor respective după data de 1 mai 2017.
(3) Dacă este cazul şi în special în ceea ce priveşte gazul natural şi hidrogenul, la afişarea preţurilor combustibililor într-o staţie de alimentare cu combustibil, comparaţia dintre preţurile pe unitate relevante va trebui să fie afişată în scop informativ. Afişarea acestor informaţii se va face nu mai târziu de data de 31 decembrie 2020 şi va fi de aşa natură încât să nu inducă în eroare şi să nu creeze confuzie în rândul utilizatorilor.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 12
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar Ministerul Energiei, ca autoritate de reglementare competentă, informează Comisia Europeană în acest sens.
(2) Ministerul Energiei, ca autoritate de reglementare competentă, va transmite Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi până la data de 18 noiembrie 2019 şi, ulterior, din 3 în 3 ani. Aceste rapoarte conţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 1, iar acolo unde este cazul, acestea vor include o justificare relevantă privind gradul de realizare a ţintelor şi a obiectivelor naţionale prevăzute la art. 4.
(3) În termen de 180 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va emite actele normative necesare punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi.
ART. 13
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
Prezenta lege transpune art. 1 şi 2, art. 3 alin. (1)-8), art. 4 alin. (1)-(12), art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1)-(4) şi alin. (6)-(9), art. 7 alin. (1)-(3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), anexa I şi anexa II din Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 307 din 28 octombrie 2014.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
NICOLAE-LIVIU DRAGNEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 27 martie 2017.
Nr. 34.
ANEXA NR. 1
INFORMAŢII
conţinute de raportul privind punerea în aplicare a Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi
Raportul conţine o descriere a măsurilor întreprinse în sprijinul creării infrastructurii pentru combustibili alternativi. Raportul respectiv include cel puţin următoarele elemente:1. Măsuri juridice
Informaţii privind măsurile juridice, care pot cuprinde măsuri legislative, de reglementare sau administrative de susţinere a creării infrastructurii pentru combustibili alternativi, cum ar fi eliberarea autorizaţiilor de construcţie, eliberarea autorizaţiilor pentru parcări, certificarea performanţei de mediu a întreprinderilor şi concesionarea staţiilor de alimentare cu combustibil
2. Măsuri de politică pentru susţinerea punerii în aplicare a Cadrului naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei de combustibili alternativi
Informaţiile privind aceste măsuri includ următoarele elemente:
– stimulentele directe pentru achiziţionarea de mijloace de transport care utilizează combustibili alternativi sau pentru construirea infrastructurii aferente;
– disponibilitatea stimulentelor fiscale pentru promovarea mijloacelor de transport care utilizează combustibili alternativi şi a infrastructurii relevante;
– utilizarea achiziţiilor publice, inclusiv a achiziţiilor publice comune, pentru a susţine combustibilii alternativi;
– stimulentele nefinanciare care să acţioneze la nivelul cererii, de exemplu accesul preferenţial în zone restricţionate, politica de staţionare şi benzile dedicate;
– examinarea necesităţii unor puncte de realimentare cu combustibil regenerabil pentru aviaţie în aeroporturile din cadrul reţelei transeuropene de transport (TEN-T);
– legislaţia şi procedurile tehnice şi administrative în ceea ce priveşte autorizarea alimentării cu combustibili alternativi în vederea facilitării procesului de autorizare.
3. Sprijin pentru instalare şi producţie
Alocarea unui buget public anual pentru instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, defalcat în funcţie de combustibilul alternativ şi de modul de transport utilizat (rutier, feroviar, pe apă şi aerian)
Alocarea unui buget public anual pentru sprijinirea unităţilor care dezvoltă tehnologii de combustibili alternativi, defalcat în funcţie de combustibilul alternativ şi de modul de transport utilizat
Examinarea oricăror nevoi speciale în cursul fazei iniţiale de instalare a infrastructurii pentru combustibili alternativi
4. Cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrare
Alocarea unui buget public anual pentru sprijinirea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a activităţilor demonstrative în domeniul combustibililor alternativi, defalcat în funcţie de tipul de combustibil şi modul de transport
5. Ţinte şi obiective
– estimarea numărului de vehicule cu combustibili alternativi preconizat până în 2020, 2025 şi 2030;
– nivelul realizării obiectivelor naţionale privind introducerea combustibililor alternativi în diferitele moduri de transport (rutier, feroviar, pe apă şi aerian);
– nivelul realizării obiectivelor naţionale, de la an la an, privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi în diferitele moduri de transport;
– informaţii privind metodologia aplicată pentru a lua în considerare eficienţa de încărcare a punctelor de reîncărcare cu putere înaltă.
6. Evoluţiile infrastructurii pentru combustibili alternativi
Schimbări la nivelul ofertei (capacitatea pentru o infrastructură suplimentară) şi al cererii (capacitatea utilizată efectiv)
ANEXA NR. 2
SPECIFICAŢII TEHNICE
1. Specificaţii tehnice pentru punctele de reîncărcare1.1. Puncte de reîncărcare cu putere normală pentru autovehicule
Punctele de reîncărcare cu curent alternativ (AC) de putere normală pentru vehicule electrice sunt echipate, din motive de interoperabilitate, cel puţin cu prize sau conectori de tip 2 pentru vehicule, conform descrierii din Standardul EN62196-2. Menţinându-se compatibilitatea cu tipul 2, aceste prize pot fi dotate cu elemente precum obturatoare mecanice.
1.2. Puncte de reîncărcare cu putere înaltă pentru autovehicule
Punctele de reîncărcare cu curent alternativ (AC) de putere înaltă pentru vehicule electrice sunt echipate, din motive de interoperabilitate, cel puţin cu conectori de tip 2, conform descrierii din Standardul EN62196-2.
Punctele de reîncărcare cu curent continuu (DC) de putere înaltă pentru vehicule electrice sunt echipate, din motive de interoperabilitate, cel puţin cu conectori ai sistemului de încărcare combinat „Combo 2“, conform descrierii din Standardul EN62196-3.
1.3. Puncte de reîncărcare fără fir pentru autovehicule
1.4. Schimbarea bateriilor pentru autovehicule
1.5. Puncte de reîncărcare pentru autovehicule de categoria L
1.6. Puncte de reîncărcare pentru autobuze electrice
1.7. Alimentarea cu energie electrică de la mal pentru navele maritime
Alimentarea cu energie electrică de la mal pentru navele maritime, inclusiv proiectarea, instalarea şi testarea sistemelor, este conformă cu specificaţiile tehnice ale Standardului IEC/ISO/IEEE 80005-1.
1.8. Alimentarea cu energie electrică de la mal pentru navele de navigaţie interioară
2. Specificaţii tehnice pentru punctele de realimentare cu hidrogen destinate autovehiculelor2.1. Punctele de realimentare cu hidrogen situate în aer liber care distribuie hidrogen gazos utilizat drept combustibil pentru autovehicule sunt conforme cu specificaţiile tehnice ale Standardului ISO/TS 20100 privind alimentarea cu hidrogen gazos.
2.2. Puritatea hidrogenului distribuit la punctele de realimentare cu hidrogen este conformă cu specificaţiile tehnice ale Standardului ISO 14687-2.
2.3. Punctele de realimentare cu hidrogen utilizează algoritmi şi echipamente de alimentare conforme cu Standardul ISO/TS 20100 privind alimentarea cu hidrogen gazos.
2.4. Conectorii de realimentare cu hidrogen gazos ai autovehiculelor sunt conformi cu Standardul ISO 17268 privind dispozitivele de conectare pentru realimentare ale autovehiculelor care funcţionează cu hidrogen gazos.
3. Specificaţii tehnice pentru punctele de realimentare cu gaz natural3.1. Specificaţii tehnice pentru punctele de realimentare cu GNL pentru navele de navigaţie interioară sau pentru navele maritime
3.2. Specificaţii tehnice pentru punctele de realimentare cu GNL destinate autovehiculelor
3.3. Specificaţii tehnice pentru conectorii/rezervoarele de recepţie pentru GNC
Conectorii/Rezervoarele de recepţie pentru GNC sunt conformi/conforme cu Regulamentul nr. 110 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) (care face referire la Standardul ISO 14469, părţile I şi II).
3.4. Specificaţii tehnice pentru punctele de realimentare cu GNC destinate autovehiculelor
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
