Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 321 din 15 octombrie 2009 privind comercializarea produselor alimentare
LEGE nr. 321 din 15 octombrie 2009 privind comercializarea produselor alimentare EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 20 octombrie 2009 Parlamentul României adoptã prezenta lege. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prin prezenta lege se reglementeazã condiţiile de exercitare a activitãţii contractuale de comercializare a produselor alimentare. ART. 2 (1) Prevederile prezentei legi se aplicã tuturor persoanelor fizice şi juridice care desfãşoarã relaţii comerciale cu produse alimentare. (2) În înţelesul prezentei legi termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã: 1. produs alimentar - orice substanţã sau produs, indiferent dacã este prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevãzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni, conform prevederilor art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autoritãţii Europene pentru Siguranţã Alimentarã şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 31 din 1 februarie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; 2. produs alimentar proaspãt - alimentul care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare; 3. produs alimentar congelat - alimentul care necesitã temperaturi de pãstrare sub minus 7 grade Celsius; 4. relaţii comerciale - activitatea de vânzare şi/sau cumpãrare a produselor alimentare; 5. consumator - orice persoanã fizicã sau juridicã ce cumpãrã, dobândeşte, utilizeazã şi consumã produse alimentare în afara activitãţii profesionale; 6. comerciant - persoana fizicã sau juridicã autorizatã sã desfãşoare activitãţi de comercializare directã cãtre consumator a produselor alimentare; 7. furnizor - persoana fizicã sau juridicã autorizatã sã desfãşoare activitãţi de producţie, procesare sau distribuţie a produselor alimentare, în vederea comercializãrii acestora; 8. cost de producţie - cheltuielile directe şi indirecte de producţie repartizate raţional asupra produselor fabricate, lucrãrilor executate şi serviciilor prestate; 9. preţ de listã la furnizor - preţul unitar net pentru fiecare produs oferit spre vânzare de cãtre furnizor; 10. discount - avantajul financiar direct, oferit de cãtre furnizor comerciantului, aplicat procentual la preţul de listã la furnizor; 11. cost de achiziţie la comerciant - preţul unitar net care apare în factura de achiziţie, obţinut prin scãderea discountului oferit de furnizor, la care se adaugã cheltuielile directe specifice revânzãrii şi costurile serviciilor prestate de comerciant furnizorului; 12. vânzare în pierdere - orice vânzare la un preţ inferior costului de achiziţie; 13. preţ de achiziţie la consumator - costul de achiziţie la comerciant majorat cu adaosul comercial şi TVA; 14. listarea produsului - obligaţia asumatã de comerciant de a pune în vânzare directã cãtre consumator tipurile de produse oferite de furnizor prin contractul comercial; 15. delistarea - încetarea punerii în vânzare directã de cãtre comerciant a produselor oferite de furnizor prin contractul comercial. (3) Relaţiile comerciale dintre furnizori şi comercianţi sunt stabilite prin încheierea unui contract negociat în prealabil de cãtre pãrţi, care respectã legislaţia în vigoare şi dispoziţiile prevãzute de prezenta lege. CAP. II Protecţia împotriva înţelegerilor şi practicilor anticoncurenţiale ART. 3 Pãrţile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, sã cumpere sau sã vândã produse sau servicii de la sau cãtre un terţ. ART. 4 (1) Este interzis oricãrui comerciant sã solicite şi sã încaseze de la furnizor plata de servicii care nu au legãturã directã cu operaţiunea de vânzare şi care nu sunt cuprinse în costul de achiziţie. (2) Este interzis oricãrui comerciant sã solicite şi sã încaseze de la furnizor plata unor servicii legate de extinderea reţelei de distribuţie a comerciantului, amenajãrile spaţiilor de vânzare ale comerciantului sau de operaţiunile şi evenimentele de promovare a activitãţii şi imaginii comerciantului. ART. 5 Este interzis oricãrui comerciant sã ofere sau sã vândã produse în pierdere, cu excepţia situaţiilor prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 6 Este interzis oricãrui comerciant sã solicite furnizorului sã nu vândã altor comercianţi aceleaşi produse la un cost de achiziţie mai mic sau egal cu cel cu care a achiziţionat produsele respective. ART. 7 (1) Cu excepţia situaţiei în care delistarea se datoreazã culpei contractuale a furnizorului, delistarea de cãtre comerciant a unui produs al furnizorului trebuie sã se realizeze prin notificare scrisã prealabilã, cu douã luni înaintea datei delistãrii. (2) Delistarea unilateralã obligã comerciantul la restituirea integralã a sumei de bani încasate de acesta de la furnizor pentru asumarea obligaţiei contractuale privind listarea. (3) Comerciantul poate refuza recepţia mãrfii în condiţiile în care aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale de comercializare, cantitãţile prevãzute în contract sau în comandã ori termenele de livrare, notificând în scris furnizorului motivul refuzului recepţiei produselor, în termen de maximum 24 de ore, în caz contrar marfa fiind consideratã acceptatã. (4) În cazul în care pãrţile convin prin contract ca recepţia cantitativã şi calitativã sã fie fãcutã ulterior momentului livrãrii, documentul de recepţie va fi transmis în formã scrisã furnizorului în maximum 48 de ore de la momentul punerii la dispoziţia comerciantului a mãrfii. CAP. III Obligaţiile de platã între comerciant şi furnizorul de produse alimentare ART. 8 Plata între comerciant şi furnizor se face la data convenitã de pãrţi în contract, astfel: a) pentru produsele alimentare proaspete termenul de platã al comerciantului cãtre furnizor pentru produsele contractate şi livrate nu poate fi mai mare de 12 zile; b) pentru produsele alimentare congelate termenul de platã al comerciantului cãtre furnizor pentru produsele contractate şi livrate nu poate fi mai mare de 20 de zile; c) pentru produsele alimentare, altele decât cele prevãzute la lit. a) şi b), termenul de platã al comerciantului cãtre furnizor pentru produsele contractate şi livrate nu poate fi mai mare de 35 de zile. ART. 9 În cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzãtoare a unei obligaţii contractuale de cãtre una dintre pãrţi, acestea pot stabili în contract plata unor penalitãţi de cãtre partea în culpã, egale pentru pãrţi, cuantumul acestora fiind negociat la data încheierii contractului. ART. 10 În cazul în care plata nu se efectueazã la termenul stabilit, debitorul este pus în întârziere fãrã nicio altã formalitate şi plãteşte de la acel termen o penalitate zilnicã egalã cu dublul dobânzii de referinţã a Bãncii Naţionale a României, calculatã la suma datoratã. CAP. IV Sancţiuni ART. 11 (1) Constituie contravenţii, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã constituie infracţiuni, şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: a) nerespectarea dispoziţiilor art. 3-6 se sancţioneazã cu amendã de la 100.000 lei la 150.000 lei, în mãsura în care nu sunt aplicabile prevederile <>Legii concurenţei nr. 21/1996 , republicatã; b) nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 10 şi art. 13 alin. (2) se sancţioneazã cu amendã de la 50.000 lei la 100.000 lei, în mãsura în care nu sunt aplicabile prevederile <>Legii nr. 21/1996 , republicatã. (2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) se fac de cãtre: a) organele de control abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice, pentru cele prevãzute la art. 5 şi art. 13 alin. (2); b) organele de control abilitate ale Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pentru cele prevãzute la art. 3, 4, 6, art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 10 şi art. 13 alin. (2). ART. 12 Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se completeazã cu dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. CAP. V Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 13 (1) Contractele în desfãşurare ale cãror termene şi condiţii sunt contrare prevederilor prezentei legi vor fi modificate corespunzãtor în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. (2) Pentru a verifica desfãşurarea relaţiilor comerciale dintre comerciant şi furnizor, reprezentanţii Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi cei ai Ministerului Finanţelor Publice pot solicita toate documentele care stau la baza desfãşurãrii acestor relaţii comerciale. ART. 14 Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor <>art. 75 şi ale <>art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã . p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, IOAN OLTEAN PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA-DAN GEOANÃ Bucureşti, 15 octombrie 2009. Nr. 321. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
