Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 320 din 29 decembrie 2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar
Parlamentul României adoptă prezenta lege. ART. I Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 11 decembrie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 1 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) instituţii financiare, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit, ale unei firme de investiţii ori ale uneia dintre societăţile de tipul celor prevăzute la lit. c) sau d), persoane juridice române sau dintr-un alt stat membru şi care sunt acoperite de supravegherea la nivel consolidat a întreprinderii-mamă, persoană juridică română sau dintr-un alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 6-17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare;"
2. La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: "c) societăţi financiare holding, societăţi financiare holding mixte şi societăţi holding cu activitate mixtă, persoane juridice române;"
3. La articolul 2 alineatul (1), punctul 52 se modifică şi va avea următorul cuprins: "52. sumă agregată - suma totală cu care autoritatea de rezoluţie a determinat că trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit dispoziţiilor art. 311;"
4. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 53 se introduce un nou punct, punctul 53^1, cu următorul cuprins: "53^1. fonduri proprii de nivel 1 de bază - fonduri proprii de nivel 1 de bază calculate potrivit prevederilor art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;"
5. La articolul 2 alineatul (1), punctul 56 se modifică şi va avea următorul cuprins: "56. datorii care pot face obiectul recapitalizării interne - datoriile şi instrumentele de capital ale unei instituţii sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 şi care nu sunt excluse din sfera aplicării instrumentului de recapitalizare internă potrivit dispoziţiilor art. 286;"
6. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 56 se introduc două noi puncte, punctele 56^1 şi 56^2, cu următorul cuprins: "56^1. datorii eligibile - datorii care pot face obiectul recapitalizării interne şi care îndeplinesc, după caz, condiţiile prevăzute la art. 295^7-295^15 sau la art. 295^28 alin. (2) din prezenta lege, precum şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 72a alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; 56^2. instrumente eligibile subordonate - instrumente care întrunesc toate condiţiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. 72b alin. (3) - (5) din respectivul regulament;"
7. La articolul 2 alineatul (1), punctul 63 se modifică şi va avea următorul cuprins: "63. instituţie-mamă relevantă - o instituţie-mamă dintr-un stat membru, o instituţie-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă, o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, asupra căreia se aplică instrumentul de recapitalizare internă;"
8. La articolul 2 alineatul (1), punctul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins: "67. instituţie supusă rezoluţiei - o instituţie, o instituţie financiară, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă, o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, asupra căreia se aplică acţiuni de rezoluţie;"
9. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 67 se introduc două noi puncte, punctele 67^1 şi 67^2, cu următorul cuprins: "67^1. entitate de rezoluţie: a) o persoană juridică stabilită în România sau în alt stat membru, care, în conformitate cu prevederile art. 58-63, art. 74 şi 75 sau cu prevederile din legislaţia altor state membre care transpun art. 12 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, este identificată de autoritatea de rezoluţie ca fiind o entitate în privinţa căreia planul de rezoluţie prevede întreprinderea unei acţiuni de rezoluţie; sau b) o instituţie de credit care nu face parte dintr-un grup care face obiectul supravegherii consolidate în temeiul art. 176,181 şi 192 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau al legislaţiei altui stat membru care transpune prevederile art. 111 şi 112 din Directiva 2013/36/UE, în privinţa căreia planul de rezoluţie elaborat în temeiul art. 49-56 din prezenta lege sau al legislaţiei altui stat membru care transpune prevederile art. 10 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, prevede întreprinderea unei acţiuni de rezoluţie; 67^2. grup de rezoluţie: a) o entitate de rezoluţie şi filialele sale: (i) care nu sunt entităţi de rezoluţie ele însele; (ii) care nu sunt filiale ale altor entităţi de rezoluţie; sau (iii) care sunt entităţi stabilite într-un stat terţ şi care sunt incluse în grupul de rezoluţie în conformitate cu planul de rezoluţie şi filialele lor; sau b) cooperativele de credit afiliate la casa centrală şi casa centrală însăşi, atunci când cel puţin una dintre aceste cooperative de credit sau casa centrală este o entitate de rezoluţie şi filialele acestora;"
10. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 92 se introduc cinci noi puncte, punctele 93-97, cu următorul cuprins: "93. filială - filială în sensul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. În aplicarea prevederilor art. 27-35, art. 58-63, art. 74, 75, art. 92-98, art. 99-116, art. 295^5-295^55, art. 358-382, art. 473-485 şi art. 498-504 grupurilor de rezoluţie definite la pct. 67^2 lit. b), filiala include, atunci când este cazul, adaptat în mod corespunzător, cooperativele de credit afiliate la casa centrală şi casa centrală însăşi, precum şi filialele acestora, cu luarea în considerare a modului în care astfel de grupuri de rezoluţie respectă prevederile art. 295^26 alin. (3); 94. cerinţa amortizorului combinat - cerinţa definită în reglementările secundare date în aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; 95. decizii care au impact fiscal direct - decizii luate de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în temeiul prezentei legi, care determină sau pot determina în mod nemijlocit utilizarea fondurilor publice, aşa cum sunt acestea definite în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin acordarea de împrumuturi sau garanţii de stat; 96. decizii care au implicaţii sistemice - decizii care ar favoriza materializarea riscului sistemic, manifestat prin perturbarea activităţilor sistemului financiar cu efecte negative grave pentru piaţa internă şi economia reală; 97. vânzător - în aplicarea prevederilor art. 295^1-295^4 prin vânzător se înţelege o firmă de investiţii în sensul art. 3 alin. (1) pct. 26 din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, cu modificările şi completările ulterioare, o instituţie de credit, o societate de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sau un administrator de fonduri de investiţii alternative (AFIA) care furnizează servicii de investiţii sau realizează activităţi de investiţii care conduc la transferul către clienţi de tip retail al unei datorii eligibile subordonate care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepţia celor prevăzute de art. 72a alin. (1) lit. b) şi art. 72b alin. (3)-(5)."
11. La articolul 2 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) instituţie financiară, filială semnificativă, instituţie de importanţă sistemică globală (instituţie de tip G-SII), întreprindere-mamă, bază consolidată, societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, sucursală, supraveghetor consolidant, fonduri proprii, instituţie-mamă dintr-un stat membru, instituţie-mamă din Uniunea Europeană au înţelesul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;"
12. La articolul 2 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: "c) organ de conducere al unei firme de investiţii reprezintă organul de administrare şi de conducere al unei firme de investiţii stabilit potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, ori, după caz, în conformitate cu legislaţia altui stat membru care transpune prevederile art. 3 alin. (1) pct. 7 din Directiva 2013/36/UE, împuternicit să stabilească strategia, obiectivele şi orientarea generală a firmei de investiţii, care supraveghează şi monitorizează procesul decizional de conducere şi care include persoanele care conduc în mod efectiv activitatea firmei de investiţii."
13. La articolul 3, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(3) Banca Naţională a României informează Autoritatea bancară europeană, înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, cu privire la autorităţile de rezoluţie desemnate potrivit alin. (1) şi (2), precum şi cu privire la funcţiile şi responsabilităţile ce revin fiecăreia şi notifică acesteia şi Comisiei Europene motivele segregării responsabilităţilor de rezoluţie la nivel naţional."
14. La articolul 4, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (1^1) şi (1^2), cu următorul cuprins: "(1^1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are dreptul de a exercita competenţele prevăzute la art. 569 alin. (2)-(5) pentru îndeplinirea oricăreia dintre atribuţiile sale prevăzute de prezenta lege, în legătură cu oricare dintre entităţile prevăzute la art. 3 alin. (1) care vor da curs solicitărilor Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie. (1^2) Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate delega exercitarea oricărora dintre atribuţiile care îi revin, prevăzute la titlul II, la art. 2955-295^56 şi la art. 458-468, care revin Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, către membrul conducerii executive, coordonator al structurii care exercită funcţia de rezoluţie, potrivit hotărârilor şi reglementărilor interne. În acest caz, membrul conducerii executive, coordonator al structurii care exercită funcţia de rezoluţie poate adopta orice acte în vederea exercitării atribuţiilor respective şi poate emite ordine pentru impunerea măsurilor necesare."
15. La articolul 4 alineatul (2), literele a) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "a) asigură, în cadrul organizării sale interne, independenţa operaţională şi evitarea conflictului de interese între structura care exercită funcţia de rezoluţie potrivit prezentei legi şi structura care exercită funcţia de supraveghere, conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi prezentei legi, precum şi între structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structurile care exercită alte funcţii conform statutului sau altor dispoziţii legale; ............................................................................................... c) stabileşte pentru personalul implicat în exercitarea funcţiei de rezoluţie în temeiul prezentei legi linii distincte de raportare şi separare structurală faţă de personalul ce exercită sarcini de supraveghere, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, al Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prezentei legi, sau faţă de personalul implicat în exercitarea altor funcţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară;"
16. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autorităţi de rezoluţie, informează Ministerul Finanţelor, în calitate de minister competent, în legătură cu toate deciziile adoptate în temeiul prezentei legi, iar în cazul acelor decizii care au impact fiscal direct sau implicaţii sistemice, obţin aprobarea Ministerului Finanţelor, în calitate de minister competent, înainte de implementarea deciziei, potrivit protocoalelor încheiate între aceste autorităţi în baza prezentei legi."
17. După articolul 8 se introduce un nou articol, articolul 8^1, cu următorul cuprins: "ART. 8^1 Instituţiile de credit, persoane juridice române, întocmesc planuri de redresare şi fac obiectul planurilor de rezoluţie în conformitate cu prevederile art. 13-84."
18. La articolul 10, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Evaluarea de la alin. (1) se va realiza de către Banca Naţională a României după consultarea, dacă este cazul, cu autoritatea naţională macroprudenţială desemnată din România."
19. La articolul 23, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie poate evalua planul de redresare în scopul identificării acelor măsuri pe care acesta le conţine, ce pot avea impact negativ asupra posibilităţii de soluţionare a instituţiei de credit, şi poate face recomandări referitoare la aceste aspecte structurii care exercită funcţia de supraveghere."
20. Articolul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 30 În cazurile prevăzute la art. 41-47, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita instituţiilor de credit filiale, persoane juridice române, să elaboreze şi să îi transmită planuri de redresare individuale."
21. La articolul 36, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 36 (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, împreună cu autorităţile competente ale filialelor, în urma unei consultări cu autorităţile competente prevăzute la art. 185^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi împreună cu autorităţile competente din jurisdicţiile unde sunt sucursalele semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, examinează planul şi evaluează măsura în care acesta îndeplineşte cerinţele şi criteriile prevăzute la art. 20-35."
22. Articolul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 41 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, împreună cu supraveghetorul consolidant, în urma unei consultări cu autorităţile competente prevăzute la art. 185^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi împreună cu autorităţile competente din jurisdicţiile unde sunt sucursalele semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează planul de redresare a grupului transmis de supraveghetorul consolidant şi evaluează măsura în care acesta îndeplineşte cerinţele şi criteriile prevăzute la art. 20-35 din perspectiva instituţiilor de credit supravegheate de aceasta. (2) Evaluarea prevăzută la alin. (1), efectuată în conformitate cu procedura prevăzută la art. 20-26, ţine seama de potenţialul impact al măsurilor de redresare asupra stabilităţii financiare din România."
23. Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 43 În absenţa unei decizii comune a autorităţilor competente în termenul de 4 luni prevăzut la art. 42 cu privire la necesitatea elaborării planului de redresare individual pentru instituţiile de credit aflate sub jurisdicţia Băncii Naţionale a României sau cu privire la aplicarea, la nivelul filialelor, persoane juridice române, a măsurilor prevăzute la art. 24 şi 25, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, adoptă propria decizie."
24. La articolul 48, alineatele (2), (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(2) Instituţiile de credit stabilesc indicatorii astfel încât să demonstreze Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant, că dispun de aranjamente adecvate pentru monitorizarea periodică a indicatorilor. (3) Indicatorii de la alin. (1) sunt agreaţi de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant, atunci când evaluează planurile de redresare în conformitate cu prevederile art. 20-26 şi art. 41-47. ............................................................................................... (5) Decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare este notificată fără întârziere Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant."
25. La titlul II capitolul I secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "3.1. Dispoziţii privind planurile de rezoluţie pentru instituţii de credit ce nu fac parte dintr-un grup"
26. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 50 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, identifică în planul de rezoluţie obstacolele majore în calea posibilităţii de soluţionare a entităţii, în sensul art. 85 alin. (3), şi, dacă este necesar şi proporţional, măsurile relevante pentru eliminarea obstacolelor, în conformitate cu prevederile art. 85-116."
27. Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 51 (1) Planul de rezoluţie trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situaţia de dificultate majoră a instituţiei de credit să se datoreze unor circumstanţe individuale sau să survină pe fondul unei instabilităţi financiare extinse sau al unor evenimente sistemice. (2) Planul de rezoluţie nu trebuie să prezume oricare dintre următoarele: a) sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia utilizării mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu prevederile art. 531-535; b) asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale; c) asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard."
28. La articolul 54, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins: "(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, realizează reevaluarea planurilor de rezoluţie prevăzută la alin. (1) şi după implementarea acţiunilor de rezoluţie sau după exercitarea competenţelor prevăzute la art. 358-367. (4) La stabilirea termenelor prevăzute la art. 55 lit. o) şi p) în circumstanţele prevăzute la alin. (3), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare termenul de conformare cu cerinţa prevăzută la art. 226^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."
29. Articolul 55 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 55 (1) Fără a aduce atingere art. 9-12, planul de rezoluţie prevede opţiuni de aplicare a instrumentelor de rezoluţie şi de exercitare a competenţelor de rezoluţie prevăzute la art. 177-456 şi include următoarele elemente pentru care se stabilesc valori concrete atunci când este adecvat şi posibil: a) un rezumat al principalelor elemente ale planului; b) un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul instituţiei de credit de la ultima actualizare a planului de rezoluţie; c) o prezentare a modalităţii în care funcţiile critice şi liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcţii, fundamentată din punct de vedere juridic şi economic, pentru asigurarea continuităţii acestora în caz de dificultate majoră a instituţiei de credit; d) o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului; e) o descriere detaliată a evaluării posibilităţii de soluţionare a entităţii, în sensul art. 85 alin. (3), efectuată potrivit dispoziţiilor art. 50 şi art. 85-87; f) o descriere a oricăror măsuri necesare conform prevederilor art. 92-98 pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare, în sensul art. 85 alin. (3), identificate în urma evaluării efectuate potrivit dispoziţiilor art. 85-87; g) o descriere a procedurii de stabilire a valorii şi posibilităţii de vânzare a funcţiilor critice, a liniilor de activitate de bază şi a activelor instituţiei de credit; h) o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informaţiile solicitate potrivit dispoziţiilor art. 57 sunt actualizate şi puse la dispoziţia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în orice moment; i) prezentarea modului în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră ca ar putea fi finanţate opţiunile de rezoluţie, fără ca instituţia de credit să recurgă la sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia utilizării mecanismelor de finanţare instituite potrivit dispoziţiilor art. 531-535, ori la asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale ori la asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard; j) o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluţie care ar putea fi aplicate în funcţie de scenariile posibile şi termenele aplicabile; k) o descriere a relaţiilor de interdependenţă critice; l) o descriere a opţiunilor care ar permite menţinerea accesului la serviciile de plăţi şi de compensare şi la alte infrastructuri, precum şi o evaluare a portabilităţii poziţiilor clienţilor; m) o analiză a impactului planului asupra angajaţilor instituţiei de credit, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate şi o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluţie a personalului, a organizaţiei patronale şi a organizaţiei angajaţilor, după caz; n) un plan de comunicare cu mass-media şi cu publicul; o) cerinţele prevăzute la art. 295^26 şi art. 295^27-295^31 şi termenul în care trebuie să se ajungă la acel nivel în conformitate cu prevederile art. 295^49-295^56; p) în cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, aplică art. 295^10, 295^11 sau 295^13, un calendar pentru asigurarea conformării entităţii de rezoluţie cu art. 295^49-295^56; q) o descriere a operaţiunilor şi a sistemelor esenţiale pentru a menţine funcţionarea continuă a proceselor operaţionale ale instituţiei de credit; r) după caz, orice opinie primită de la instituţia de credit care are legătură cu planul de rezoluţie. (2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie transmite planul de rezoluţie, precum şi orice modificări aduse acestuia structurii care exercită funcţia de supraveghere."
30. La articolul 58, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Planul de rezoluţie a grupului cuprinde acţiunile în ceea ce priveşte: a) întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România; b) filialele ce fac parte din grup şi care sunt stabilite în Uniunea Europeană; c) entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d); d) filialele ce fac parte din grup şi sunt stabilite în afara Uniunii Europene, cu respectarea dispoziţiilor art. 512-529."
31. La articolul 58, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins: "(3) În concordanţă cu acţiunile prevăzute la alin. (2), planul de rezoluţie a grupului identifică, în cazul fiecărui grup, entităţile de rezoluţie şi grupurile de rezoluţie."
32. La articolul 61 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) stabilirea acţiunilor de rezoluţie care urmează a fi întreprinse în cazul entităţilor de rezoluţie, potrivit scenariilor prevăzute la art. 51, şi implicaţiile acestor acţiuni de rezoluţie asupra altor entităţi din grup prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), întreprinderii-mamă şi instituţiilor-filiale;"
33. La articolul 61 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a^1), cu următorul cuprins: "a^1) în cazul în care un grup cuprinde mai mult de un grup de rezoluţie, stabilirea acţiunilor de rezoluţie care urmează a fi luate în cazul entităţilor de rezoluţie din cadrul fiecărui grup de rezoluţie şi efectele acestor acţiuni: (i) atât asupra altor entităţi din grup care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie; (ii) cât şi asupra altor grupuri de rezoluţie;"
34. La articolul 61 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) examinarea măsurii în care instrumentele şi competenţele de rezoluţie pot fi aplicate, respectiv exercitate, în mod coordonat, în cazul entităţilor de rezoluţie stabilite în Uniunea Europeană, inclusiv a măsurilor vizând facilitarea achiziţionării de către o terţă parte a grupului ca întreg, a unor linii de activitate separate sau a unor activităţi realizate de mai multe entităţi din grup, de unele dintre acestea sau de anumite grupuri de rezoluţie, şi identificarea eventualelor obstacole din calea unei rezoluţii coordonate;"
35. La articolul 61 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins: "e) stabilirea oricăror acţiuni suplimentare, care fie nu sunt prevăzute în prezenta lege şi pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, intenţionează să le aplice entităţilor care fac parte din acel grup de rezoluţie, fie nu sunt prevăzute de legislaţia naţională a unui alt stat membru prin care s-a transpus Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe care alte autorităţi de rezoluţie relevante intenţionează să le aplice."
36. Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 67 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, adoptă împreună cu autorităţile de rezoluţie ale filialelor, printr-o decizie comună, planul de rezoluţie a grupului, în termen de 4 luni de la transmiterea către acestea a informaţiilor prevăzute la art. 64 alin. (4). Banca Naţională a României poate solicita sprijinul Autorităţii bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune. (2) În cazul în care grupul cuprinde mai multe grupuri de rezoluţie, planificarea acţiunilor de rezoluţie prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a^1) se include într-o decizie comună, astfel cum se menţionează la alin. (1)."
37. La titlul II capitolul I secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.3 se modifică şi va avea următorul cuprins: "3.3. Planificarea rezoluţiei la nivel de grup în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie"
38. Articolul 74 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 74 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, sau în calitate de autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie participă, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie ale filialelor din grup implicate, la elaborarea planurilor de rezoluţie a grupului, în urma consultării cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul este relevant pentru acestea. (2) Prevederile art. 58 alin. (2) şi (3), art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) se aplică în mod corespunzător."
39. Articolul 75 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 75 În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie din România, cooperează cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie implicate, în vederea elaborării planurilor de rezoluţie a grupului, în măsura în care planul este relevant pentru sucursala semnificativă situată în România."
40. Articolul 77 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 77 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, adoptă împreună cu celelalte autorităţi din colegiul de rezoluţie, printr-o decizie comună, planul de rezoluţie a grupului, în termen de 4 luni de la transmiterea către acestea, de către autoritatea de rezoluţie la nivel de grup, a informaţiilor furnizate de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, în mod similar celor prevăzute la art. 64 alin. (4). Banca Naţională a României poate solicita sprijinul Autorităţii bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune. (2) Prevederile art. 67 alin. (2) se aplică în mod similar, în situaţia în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie."
41. Articolul 78 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 78 (1) În absenţa unei decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termenul de 4 luni prevăzut la art. 77, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluţie, în situaţia în care este în dezacord cu planul de rezoluţie a grupului, ia propria decizie şi, după caz, identifică entitatea de rezoluţie şi elaborează şi actualizează un plan de rezoluţie pentru grupul de rezoluţie compus din entităţile aflate în jurisdicţia sa. (2) Decizia de dezacord trebuie să fie temeinic motivată, să prezinte motivele dezacordului faţă de planul de rezoluţie a grupului propus şi să ia în considerare opiniile şi rezervele celorlalte autorităţi de rezoluţie şi autorităţi competente. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, notifică decizia sa celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie."
42. Articolul 84 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 84 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, transmite, în situaţiile prevăzute la art. 78 şi 79 alin. (3), autorităţilor competente relevante planul de rezoluţie, precum şi orice modificări aduse acestuia."
43. La titlul II capitolul II, denumirea secţiunii 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: " SECŢIUNEA 1 Dispoziţii privind posibilitatea de soluţionare a unei instituţii de credit "
44. La articolul 88, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(3) Se consideră că soluţionarea unui grup este posibilă dacă autorităţile de rezoluţie consideră că este fezabil şi credibil fie să lichideze entităţi din grup prin procedura de insolvenţă, fie să soluţioneze grupul aplicând instrumente de rezoluţie şi exercitând competenţe de rezoluţie asupra entităţilor de rezoluţie din grup, cu evitarea, pe cât posibil, a oricăror consecinţe negative considerate de către autorităţile de rezoluţie ca fiind semnificative asupra sistemelor financiare ale statelor membre în care sunt situate entităţile sau sucursalele din grup sau ale altor state membre sau al Uniunii Europene, inclusiv instabilitate financiară mai extinsă sau evenimente la scara întregului sistem, cu scopul asigurării continuităţii funcţiilor critice îndeplinite de acele entităţi din grup, în cazul în care acestea pot fi uşor separate în timp util sau pe alte căi."
45. Articolul 89 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 89 Pentru evaluarea posibilităţii de soluţionare a grupului prevăzute la art. 88, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, examinează cel puţin elementele prevăzute în secţiunea C din anexă."
46. După articolul 90 se introduce un nou articol, articolul 90^1, cu următorul cuprins: "ART. 90^1 (1) În cazul în care un grup cuprinde mai mult de un grup de rezoluţie, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, împreună cu autorităţile prevăzute la art. 88 alin. (1), evaluează posibilitatea de soluţionare a fiecărui grup de rezoluţie în conformitate cu prevederile art. 88-90. (2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se efectuează în plus faţă de evaluarea posibilităţii de soluţionare a grupului în ansamblul său şi se efectuează în cadrul procedurii decizionale prevăzute la art. 64-72."
47. La titlul II capitolul II secţiunea a 2-a, denumirea paragrafului 2.2 se modifică şi va avea următorul cuprins: "2.2. Posibilitatea de soluţionare a unui grup în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, autoritate de rezoluţie a unui grup de rezoluţie"
48. Articolul 91 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 91 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu autorităţile de rezoluţie ale celorlalte filiale, după consultarea supraveghetorului consolidant, autorităţilor competente ale celorlalte filiale şi autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care îşi au sediul sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative respective, evaluează, în mod similar celor prevăzute la art. 88-90, măsura în care soluţionarea unui grup este posibilă. (2) În cazul în care un grup cuprinde mai multe grupuri de rezoluţie, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, evaluează posibilitatea de soluţionare a grupului de rezoluţie a cărui întreprindere mamă este respectiva entitate de rezoluţie, în mod similar celor prevăzute la art. 88-90."
49. După articolul 91 se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 2^1-a „Competenţa de a interzice anumite distribuiri“ cuprinzând articolul 91^1, cu următorul cuprins: "ART. 91^1 (1) Doar în cazul în care o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) se află în situaţia în care îndeplineşte simultan următoarele condiţii: (i) respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când această cerinţă este luată în considerare suplimentar faţă de fiecare dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, respectiv, cerinţa de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art. 226^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; (ii) nu respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când această cerinţă este luată în considerare suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la art. 295^16-295^25, calculate în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a acelei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), în conformitate cu alin. (3) şi alin. (5)-(7), are competenţa de a interzice acesteia să distribuie, prin oricare dintre următoarele acţiuni, mai mult decât suma maxim distribuibilă aferentă cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile, calculată în conformitate cu alin. (9) şi (10): a) efectuarea unei distribuiri în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază; b) crearea unei obligaţii de a plăti o remuneraţie variabilă sau beneficii discreţionare de tipul pensiilor ori a unei obligaţii de a plăti o remuneraţie variabilă, dacă obligaţia de a plăti a fost creată într-un moment în care instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) nu îndeplinea cerinţa amortizorului combinat; sau c) efectuarea de plăţi legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar. (2) În cazul în care o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) se află în situaţia prevăzută la alin. (1), aceasta notifică imediat Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, cu privire la neconformarea respectivă. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), evaluează fără întârzieri nenecesare dacă să îşi exercite sau nu competenţa prevăzută la alin. (1), ţinând seama de toate elementele următoare: a) motivul, durata şi amploarea neîndeplinirii, precum şi impactul acesteia asupra posibilităţii de soluţionare; b) evoluţia situaţiei financiare a instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi probabilitatea ca aceasta să îndeplinească, în viitorul apropiat, condiţia prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. a); c) perspectiva ca instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) să fie capabilă să asigure conformarea cu cerinţele prevăzute la alin. (1) într-un interval de timp rezonabil; d) în cazul în care instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) nu este capabilă să înlocuiască datoriile care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadenţă prevăzute de art. 72b şi 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sau de art. 295^7-295^15 sau de art. 295^28 din prezenta lege, dacă această incapacitate este legată de specificul acesteia sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii pieţe; e) dacă exercitarea competenţei prevăzute la alin. (1) reprezintă mijlocul proporţional şi cel mai adecvat de abordare a situaţiei instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), luând în considerare impactul potenţial atât asupra condiţiilor de finanţare, cât şi asupra posibilităţii de soluţionare a acesteia. (4) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, repetă analiza oportunităţii de a exercita competenţa prevăzută la alin. (1) cel puţin lunar, atât timp cât instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) continuă să se afle în situaţia prevăzută la alin. (1). (5) Dacă Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, constată că instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) se află încă în situaţia prevăzută la alin. (1) la 9 luni după ce i-a fost notificată respectiva situaţie de către instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), aceasta îşi exercită competenţa prevăzută la alin. (1), cu excepţia cazului în care consideră, în urma unei analize, că sunt îndeplinite cel puţin două dintre următoarele condiţii: a) neîndeplinirea cerinţei este cauzată de o perturbare gravă a funcţionării pieţelor financiare, care generează tensiuni majore la nivelul mai multor segmente ale pieţelor financiare; b) perturbarea prevăzută la lit. a) determină atât creşterea volatilităţii preţurilor pentru instrumentele de fonduri proprii şi de datorii eligibile ale instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) sau creşterea costurilor pentru aceasta, cât şi închiderea totală sau parţială a unor pieţe, care împiedică instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) să emită instrumente de fonduri proprii şi de datorii eligibile pe respectivele pieţe; c) închiderea pieţelor prevăzută la lit. b) este constatată nu numai pentru instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) în cauză, ci şi pentru mai multe alte entităţi; d) perturbarea prevăzută la lit. a) împiedică instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) în cauză să emită suficiente instrumente de fonduri proprii şi de datorii eligibile pentru a remedia neconformarea; sau e) o exercitare a competenţei prevăzute la alin. (1) are efecte negative de propagare/contagiune pentru o parte a sectorului bancar, afectând astfel potenţial stabilitatea financiară. (6) Banca Naţională a României se asigură că exercitarea competenţei prevăzute la alin. (3) şi (5) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. (7) În cazul în care se constată îndeplinirea condiţiilor de exceptare prevăzute la alin. (5), Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie notifică structurii care exercită funcţia de supraveghere decizia şi prezintă şi explică în scris rezultatul analizei sale. (8) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, repetă în fiecare lună analiza proprie cu privire la aplicabilitatea excepţiei prevăzute la alin. (5). (9) Suma maxim distribuibilă aferentă cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile se calculează prin înmulţirea sumei calculate în conformitate cu alin. (11) cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12). (10) Suma maxim distribuibilă aferentă cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile se reduce cu orice cuantum care rezultă ca urmare a iniţierii oricăreia dintre acţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c). (11) În sensul alin. (9), suma care urmează să fie înmulţită cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12) se obţine prin parcurgerea următoarelor etape: a) însumarea următoarelor elemente: (i) orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăţi care rezultă în urma iniţierii acţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c); (ii) orice profituri înregistrate la sfârşit de exerciţiu financiar neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăţi care rezultă în urma iniţierii acţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c); b) scăderea din suma obţinută la lit. a) a sumelor care ar trebui plătite ca impozit dacă respectivele elemente de la lit. a) ar fi reţinute. (12) Factorul prevăzut la alin. (9) se stabileşte după cum urmează: a) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în prima cuartilă (şi anume cea mai scăzută) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0; b) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a doua cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,2; c) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a treia cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,4; d) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a patra cuartilă (şi anume cea mai ridicată) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,6. (13) În aplicarea prevederilor alin. (12), limita superioară şi limita inferioară a fiecărei cuartile a cerinţei amortizorului combinat se calculează după cum urmează: (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) unde «Qn» = numărul de ordine al cuartilei în cauză."
50. La titlul II capitolul II secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.1 se modifică şi va avea următorul cuprins: "3.1. Dispoziţii privind competenţa de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităţilor de soluţionare"
51. Articolul 92 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 92 (1) Dacă în urma evaluării posibilităţii de soluţionare a unei instituţii de credit şi a altor entităţi, efectuată în conformitate cu prevederile art. 85-91, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, apreciază că există obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare a instituţiei de credit sau entităţii respective, va notifica aceste constatări în scris instituţiei de credit şi entităţilor respective, precum şi autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative. (2) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea structurii care exercită funcţia de supraveghere şi, în situaţia în care structura care exercită funcţia de rezoluţie constată existenţa unor obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare a instituţiei de credit şi a altor entităţi, va notifica aceste constatări în scris structurii care exercită funcţia de supraveghere."
52. Articolul 94 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 94 (1) În termen de 4 luni de la data primirii notificării în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1), instituţia de credit sau entitatea transmite Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, propuneri de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare. (2) În termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1), instituţia de credit sau entitatea propune Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, măsuri posibile şi calendarul privind implementarea acestora, pentru a se asigura conformarea cu cerinţele prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 şi cu cerinţa amortizorului combinat, în cazul în care un obstacol semnificativ în calea posibilităţii de soluţionare este cauzat de una dintre situaţiile următoare: a) instituţia de credit sau entitatea respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare suplimentar faţă de fiecare dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, respectiv, cerinţa de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art. 226^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, însă nu respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus faţă de cerinţele prevăzute la art. 295^16-295^25 din prezenta lege, calculate în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a); sau b) instituţia de credit sau entitatea nu respectă cerinţele prevăzute la art. 92a şi 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sau cerinţele prevăzute la art. 295^16-295^25 din prezenta lege. (3) Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (2) ia în considerare cauzele obstacolului semnificativ. (4) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (1) şi (2), pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză. (5) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (4) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere."
53. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 95 (1) Dacă Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că măsurile propuse de instituţia de credit sau de entitate, în conformitate cu prevederile art. 94, nu asigură reducerea în mod eficace sau înlăturarea obstacolelor în cauză, impune acesteia măsuri alternative care pot atinge acelaşi obiectiv şi notifică respectivele măsuri în scris instituţiei de credit sau entităţii, care, în termen de o lună de la primirea notificării măsurilor alternative, propune un plan de conformare la acestea. Aceste măsuri pot fi impuse de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie sau în calitate de autoritate competentă. (2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, însoţeşte notificarea măsurilor alternative de argumentele pentru care măsurile propuse de instituţia de credit sau de entitate nu sunt considerate eficace pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţii de soluţionare şi de prezentarea modului în care măsurile alternative propuse sunt proporţionale pentru îndepărtarea acestor obstacole. (3) La stabilirea măsurilor alternative, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ţine cont de ameninţarea pentru stabilitatea financiară reprezentată de acele obstacole în calea soluţionării şi de efectul măsurilor asupra activităţii instituţiei de credit sau entităţii, stabilităţii acesteia şi a capacităţii sale de a contribui la economie."
54. Articolul 96 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 96 În sensul art. 95, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate lua oricare dintre următoarele măsuri: a) să solicite instituţiei de credit sau entităţii revizuirea oricăror acorduri de finanţare intragrup sau examinarea motivelor pentru absenţa acestora, încheierea unor contracte de servicii - fie intragrup, fie cu părţi terţe - vizând asigurarea desfăşurării funcţiilor critice ale instituţiei de credit sau entităţii; b) să solicite instituţiei de credit sau entităţii limitarea expunerilor sale individuale şi agregate maxime; c) să impună cerinţe suplimentare de informare specifice sau periodice, relevante pentru procedura de rezoluţie; d) să solicite instituţiei de credit sau entităţii renunţarea la anumite active; e) să solicite instituţiei de credit sau entităţii limitarea sau încetarea anumitor activităţi derulate sau propuse; f) să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente; g) să solicite modificări în structura juridică sau operaţională a instituţiei de credit sau entităţii în cauză sau a oricărei entităţi din grup, aflată fie în mod direct, fie în mod indirect sub controlul acesteia, pentru a reduce complexitatea şi a asigura astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic şi operaţional, a funcţiilor critice de alte funcţii la aplicarea instrumentelor de rezoluţie; h) să solicite instituţiei de credit sau entităţii sau întreprinderii-mamă înfiinţarea unei societăţi financiare holding-mamă în România sau a unei societăţi financiare holding-mamă în Uniunea Europeană; i) să solicite unei instituţii de credit sau unei entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) să prezinte un plan de restabilire a conformării cu cerinţele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, exprimate sub forma unui procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, după caz, cu cerinţa amortizorului combinat şi cu cerinţele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 din prezenta lege, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale prevăzut la art. 429 şi 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; j) să solicite instituţiei de credit sau entităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) să emită datorii eligibile pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31; k) să solicite instituţiei de credit sau entităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerinţa minimă pentru fondurile proprii şi datoriile eligibile potrivit prevederilor art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, inclusiv în special să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă şi orice instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrument de fonduri proprii de nivel 2 pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a reduce valoarea sau a converti datoria ori instrumentul în cauză poate fi aplicată potrivit legislaţiei din jurisdicţia care reglementează datoria sau instrumentul; l) în scopul asigurării conformării continue cu cerinţele prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, să solicite unei instituţii de credit sau unei entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), să modifice profilul de scadenţă: (i) al instrumentelor de fonduri proprii, după obţinerea acordului autorităţii competente; şi (ii) al datoriilor eligibile prevăzute la art. 295^7-295^15 şi la art. 295^28 alin. (2); m) în cazul în care instituţia de credit sau entitatea este filială a unei societăţi holding cu activitate mixtă, poate solicita societăţii holding cu activitate mixtă înfiinţarea unei societăţi financiare holding separate pentru a controla instituţia de credit sau entitatea, dacă acest aranjament este necesar pentru a facilita rezoluţia instituţiei de credit sau entităţii respective şi pentru a evita eventualele efecte negative ale aplicării instrumentelor de rezoluţie şi exercitării competenţelor prevăzute la art. 177-456 asupra părţii nefinanciare a grupului."
55. La articolul 97, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: "c) să poată fi contestată cu respectarea prevederilor art. 275-277 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."
56. La articolul 98, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 98 (1) Anterior identificării oricăreia dintre măsurile la care se face referire la art. 95, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, după consultarea, dacă este cazul, a autorităţii naţionale macroprudenţiale desemnate din România, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potenţial al măsurilor respective asupra instituţiei de credit sau entităţii respective, asupra pieţei interne de servicii financiare, asupra stabilităţii financiare din alte state membre şi din Uniunea Europeană în ansamblu."
57. Articolul 99 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 99 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, împreună cu autorităţile de rezoluţie ale filialelor, după consultarea cu colegiul de supraveghere şi cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursalele semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează evaluarea prevăzută la art. 88-90 în cadrul colegiului de rezoluţie şi iau toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la aplicarea măsurilor identificate potrivit dispoziţiilor art. 95 asupra entităţilor de rezoluţie şi filialelor acestora care sunt entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) şi care fac parte din grup."
58. Articolul 100 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 100 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, împreună cu Autoritatea bancară europeană, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, întocmesc şi prezintă un raport întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană şi autorităţilor de rezoluţie ale filialelor pentru a fi transmis filialelor care intră în responsabilitatea acestora, precum şi autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative. (2) Banca Naţională a României se asigură că raportul prevăzut la alin. (1) este întocmit cu consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, consultă anterior definitivării raportului şi celelalte autorităţi competente relevante. Raportul include o analiză a obstacolelor considerate de Banca Naţională a României ca fiind semnificative în aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluţie şi a exercitării competenţelor de rezoluţie în raport cu grupul şi, de asemenea, în raport cu grupurile de rezoluţie, atunci când un grup este compus din mai mult de un grup de rezoluţie. (4) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, se asigură de includerea în cadrul raportului a impactului măsurilor asupra modelului de afaceri al grupului şi a recomandărilor de măsuri proporţionale şi specifice care, în opinia acesteia, sunt necesare sau adecvate pentru a îndepărta aceste obstacole. (5) În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluţionare a grupului este cauzat de situaţia în care se află o entitate a grupului, aşa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, notifică analiza sa privind acest obstacol întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană după consultarea autorităţii de rezoluţie a entităţii de rezoluţie şi a autorităţilor de rezoluţie ale filialelor acesteia care sunt instituţii."
59. Articolul 101 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 101 (1) În termen de 4 luni de la data primirii raportului, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România poate prezenta observaţii şi poate propune Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, măsuri alternative de remediere a obstacolelor identificate în raport. (2) Prevederile alin. (1) şi (3) sunt aplicate şi în situaţia în care autoritatea de rezoluţie la nivel de grup este o autoritate din alt stat membru. (3) În cazul în care obstacolele identificate în raport sunt cauzate de o situaţie a unei entităţi din grup, aşa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2), întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România, în termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări efectuate în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (5), propune Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, posibile măsuri şi calendarul de implementare a acestora pentru a se asigura că entitatea respectivă respectă cerinţele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, după caz, cerinţa amortizorului combinat şi cerinţele prevăzute la art. 295^26 şi art. 295^27-295^31 din prezenta lege, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale prevăzut la art. 429 şi 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. (4) Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (3) ia în considerare cauzele care au determinat obstacolul semnificativ. (5) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (3), pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză. (6) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (5) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere."
60. Articolul 103 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 103 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, şi autorităţile de rezoluţie ale filialelor iau decizia comună în termen de 4 luni de la transmiterea de observaţii de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană. (2) În cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu a prezentat observaţii, decizia comună se ia în termen de o lună de la data expirării perioadei de 4 luni prevăzute la art. 101 alin. (1). (3) Decizia comună privind obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare, cauzate de o situaţie prevăzută la art. 94 alin. (2), se adoptă în termen de două săptămâni de la data la care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană prezintă eventuale observaţii în conformitate cu prevederile art. 101. (4) Decizia comună trebuie să fie motivată şi formalizată întrun document care va fi transmis de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană. (5) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, poate solicita asistenţa Autorităţii bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010."
61. Articolul 104 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 104 În absenţa unei decizii comune, în termenul aplicabil prevăzut la art. 103, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, adoptă propria decizie privind măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispoziţiilor art. 95 la nivelul grupului."
62. Articolul 106 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 106 (1) Dacă în termenul aplicabil prevăzut la art. 103 o autoritate de rezoluţie a solicitat medierea Autorităţii bancare europene cu privire la măsurile prevăzute la art. 96 lit. g), h) sau m) potrivit dispoziţiilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din acelaşi regulament. (2) Termenul aplicabil prevăzut la art. 103 se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorităţii bancare europene exprimată în termen de o lună, fără a aduce atingere prevederilor art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE. (4) În absenţa unei decizii a Autorităţii bancare europene, se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup."
63. După articolul 107 se introduce un nou articol, articolul 107^1, cu următorul cuprins: "ART. 107^1 (1) În absenţa unei decizii comune şi după expirarea termenului prevăzut de prevederile care transpun art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statelor membre, Banca Naţională a României nu mai poate solicita medierea Autorităţii bancare europene. (2) Atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, este consultată de către o autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de către o autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie în legătură cu măsurile adecvate care trebuie aplicate, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (4) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statelor membre, unei filiale care nu este entitate de rezoluţie sau unei entităţi de rezoluţie din cadrul grupului, Banca Naţională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competenţelor deţinute."
64. La titlul II capitolul II secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.3 se modifică şi va avea următorul cuprins: "3.3. Competenţa de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităţilor de soluţionare în cazul unui grup, în situaţia în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluţie"
65. Articolul 108 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 108 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie ale filialelor, după consultarea cu colegiul de supraveghere şi cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursalele semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează evaluarea prevăzută la art. 91 în cadrul colegiului de rezoluţie şi ia toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la o decizie comună cu celelalte autorităţi cu privire la aplicarea măsurilor identificate potrivit dispoziţiilor art. 95 asupra entităţilor de rezoluţie şi filialelor acestora care sunt entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) şi care fac parte din grup şi care sunt în responsabilitatea acesteia."
66. Articolul 109 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 109 În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie din România, cooperează cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie implicate, în analiza evaluării prevăzute la art. 91 în cadrul colegiului de rezoluţie, în măsura în care este relevant pentru sucursala semnificativă din România."
67. Articolul 110 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 110 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, transmite entităţilor din grup aflate în jurisdicţia sa raportul primit de la autoritatea de rezoluţie a grupului, care l-a întocmit potrivit prevederilor care au transpus art. 18 paragraful (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statului membru în care este stabilită. (2) În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluţionare a grupului este cauzat de situaţia în care se află o entitate a grupului, persoană juridică română, aşa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2), iar Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie, este consultată de către autoritatea de rezoluţie a grupului cu privire la obstacolul respectiv, Banca Naţională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competenţelor deţinute."
68. După articolul 110 se introduce un nou articol, articolul 110^1, cu următorul cuprins: "ART. 110^1 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie, evaluează eficacitatea măsurilor propuse de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (3) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statului membru în care aceasta este stabilită, pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză. (2) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează de către structura care exercită funcţia de rezoluţie după consultarea structurii care exercită funcţia de supraveghere."
69. Articolul 111 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 111 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup, după consultarea cu autorităţile competente şi cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative, depune toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluţie referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorităţi le consideră ca fiind majore şi, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România şi a măsurilor impuse de autorităţi în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ţinând cont de impactul potenţial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează."
70. Articolul 112 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 112 (1) În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă din România şi în calitate de autoritate de rezoluţie din România, cooperează cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie implicate, în vederea ajungerii la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluţie referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorităţi le consideră ca fiind majore şi, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană şi a măsurilor impuse de autorităţi în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ţinând cont de impactul potenţial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie cooperează cu structura care exercită funcţia de supraveghere."
71. Articolul 113 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 113 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluţie, depune toate diligenţele pentru a se adopta o decizie comună potrivit prevederilor art. 111, respectiv art. 112, în termenele prevăzute la art. 103. În acest sens aceasta poate solicita asistenţa Autorităţii bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010."
72. Articolul 114 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 114 (1) În absenţa unei decizii comune în termenul prevăzut la art. 113, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual pentru o filială care nu este entitate de rezoluţie, sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluţie a unui grup de rezoluţie, ia propria decizie privind măsurile adecvate care urmează să fie aplicate de filială la nivel individual sau la nivelul grupului de rezoluţie potrivit dispoziţiilor art. 95. Decizia trebuie să fie temeinic motivată şi să ţină cont de opiniile şi rezervele celorlalte autorităţi de rezoluţie. (2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, pentru o filială care nu este entitate de rezoluţie, transmite decizia filialei vizate, entităţii de rezoluţie din acelaşi grup de rezoluţie, autorităţii de rezoluţie a entităţii de rezoluţie respective şi, dacă este diferită, autorităţii de rezoluţie la nivel de grup. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unui grup de rezoluţie, transmite decizia entităţii de rezoluţie."
73. Articolul 115 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 115 (1) Dacă, în termenul aplicabil prevăzut la art. 113, oricare dintre autorităţile de rezoluţie solicită medierea Autorităţii bancare europene cu privire la măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispoziţiilor art. 96 lit. g), h) sau m), în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din acelaşi regulament. (2) Termenul aplicabil prevăzut la art. 113 se consideră perioadă de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorităţii bancare europene exprimată în termen de o lună. (4) După expirarea termenului prevăzut la art. 113 sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, nu mai poate solicita medierea Autorităţii bancare europene în legătură cu măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispoziţiilor art. 96 lit. g), h) sau m). (5) În absenţa unei decizii a Autorităţii bancare europene se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie."
74. Articolul 138 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 138 Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere remite acordurile de sprijin financiar intragrup autorizate şi orice modificări ale acestora structurii care exercită funcţia de rezoluţie, precum şi celorlalte autorităţi de rezoluţie relevante."
75. La articolul 153, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 153 (1) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, consideră că înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere, astfel cum este prevăzută la art. 152, este insuficientă pentru remedierea situaţiei sau în cazul în care funcţionarea organului de conducere al instituţiei de credit este împiedicată din motive precum vacantarea simultană a tuturor posturilor în cadrul organului de conducere ori imposibilitatea membrilor acestuia de exercitare a responsabilităţilor încredinţate, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, poate desemna unul sau mai mulţi administratori temporari ai instituţiei de credit, printre care poate fi şi Fondul de garantare a depozitelor bancare constituit potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
76. Articolul 155 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 155 Rolul şi funcţiile administratorului temporar sunt stabilite de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, la momentul desemnării acestuia şi pot include evaluarea poziţiei financiare a instituţiei de credit, conducerea activităţii sau a unei părţi a activităţii instituţiei de credit în vederea menţinerii sau restabilirii poziţiei financiare a instituţiei de credit şi adoptarea de măsuri în vederea restabilirii conducerii sănătoase şi prudente a activităţii instituţiei de credit, inclusiv, dacă este cazul, în vederea realizării evaluării prevăzute la art. 108 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, specifică, la momentul desemnării administratorului temporar, eventualele limite ale rolului şi funcţiilor acestuia."
77. La articolul 180 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) având în vedere orizontul de timp şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia starea de dificultate majoră ar putea fi împiedicată, într-o perioadă rezonabilă, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv măsuri luate de către un sistem instituţional de protecţie, sau prin acţiuni de supraveghere, inclusiv măsuri de intervenţie timpurie sau măsuri de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 359, luate în legătură cu instituţia de credit în cauză;"
78. După articolul 182 se introduce un nou articol, articolul 182^1, cu următorul cuprins: "ART. 182^1 O instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) este lichidată în mod ordonat în conformitate cu procedura de insolvenţă, dacă Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) şi b), dar că o acţiune de rezoluţie nu ar fi în interesul public în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. c)."
79. Articolul 184 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 184 Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, întreprinde o acţiune de rezoluţie în legătură cu o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d), atunci când entitatea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 180 alin. (1)."
80. La articolul 185, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 185 (1) În cazul în care instituţiile-filiale ale unei societăţi holding cu activitate mixtă sunt deţinute, direct sau indirect, de către o societate financiară holding intermediară, planul de rezoluţie trebuie să prevadă că societatea financiară holding intermediară este identificată drept entitate de rezoluţie şi acţiunile de rezoluţie vizând rezoluţia grupului se întreprind, în raport cu societatea financiară holding intermediară, de către Banca Naţională a României, atunci când este autoritate de rezoluţie a societăţii financiare holding intermediare respective."
81. După articolul 185 se introduce un nou articol, articolul 185^1, cu următorul cuprins: "ART. 185^1 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, întreprinde o acţiune de rezoluţie cu privire la casa centrală şi toate cooperativele de credit afiliate care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie, atunci când respectivul grup de rezoluţie îndeplineşte în ansamblul său condiţiile prevăzute la art. 180 alin. (1)."
82. Articolul 186 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 186 Cu respectarea dispoziţiilor art. 185 şi în pofida faptului că o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) nu îndeplineşte condiţiile stabilite la art. 180 alin. (1), Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, poate întreprinde acţiuni de rezoluţie cu privire la acea entitate atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) entitatea este o entitate de rezoluţie; b) una sau mai multe dintre filialele entităţii care sunt instituţii, dar care nu sunt entităţi de rezoluţie, îndeplinesc condiţiile stabilite la art. 180 alin. (1) sau, după caz, în legislaţia altui stat membru care transpune prevederile art. 32 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare; c) activele, datoriile şi capitalurile proprii ale filialelor prevăzute la lit. b) sunt de aşa natură, încât starea de dificultate majoră în care se află aceste filiale ameninţă grupul de rezoluţie în ansamblul său şi sunt necesare acţiuni de rezoluţie cu privire la entitatea în cauză fie pentru rezoluţia unor asemenea filiale care sunt instituţii, fie pentru rezoluţia grupului de rezoluţie în ansamblul său."
83. După articolul 186 se introduc zece noi articole, articolele 186^1-186^10, cu următorul cuprins: "ART. 186^1 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa să suspende orice obligaţii de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) este parte, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) s-a determinat că instituţia de credit sau entitatea intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a); b) nu există nicio măsură disponibilă imediat a sectorului privat prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b), care ar putea împiedica intrarea într-o stare de dificultate majoră a instituţiei de credit sau a entităţii; c) exercitarea competenţei de suspendare este considerată necesară pentru a se evita o deteriorare şi mai mare a situaţiei financiare a instituţiei de credit sau a entităţii; d) exercitarea competenţei de suspendare este necesară: (i) fie pentru a efectua determinarea prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. c); (ii) fie pentru a alege acţiunile de rezoluţie corespunzătoare sau pentru a asigura aplicarea eficientă a unuia sau a mai multor instrumente de rezoluţie. (2) Banca Naţională a României se asigură că exercitarea competenţei de suspendare prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere. În procesul de consultare structura care exercita funcţia de supraveghere trebuie să răspundă cu promptitudine la cererea de consultare. (3) Competenţa de suspendare prevăzută la alin. (1) nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate următoarelor: a) sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu legislaţia altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE; b) contrapărţilor centrale (CPC) autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi contrapărţilor centrale (CPC) stabilite în state terţe şi recunoscute de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (AEVMP) în conformitate cu prevederile art. 25 din regulamentul respectiv; c) băncilor centrale. ART. 186^2 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte sfera de aplicare a competenţei prevăzute la art. 186^1 alin. (1) în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. (2) În sensul alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează cu atenţie dacă este adecvată extinderea sferei de aplicare a competenţei de suspendare şi la depozitele eligibile, aşa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, în special în ceea ce priveşte depozitele garantate deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii. (3) În sensul alin. (1) şi (2), atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţa de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în ceea ce priveşte depozitele garantate, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015. (4) În cazul exercitării competenţei de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în ceea ce priveşte depozitele eligibile, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective. (5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabileşte de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de la caz la caz, în funcţie de situaţia specifică a instituţiei de credit supuse rezoluţiei şi de condiţiile economice şi financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv. ART. 186^3 (1) Perioada de suspendare, prevăzută la art. 186^1 alin. (1), este cât mai scurtă posibil şi nu depăşeşte perioada minimă pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, o consideră necesară pentru scopurile art. 186^1 alin. (1) lit. c) şi d) şi, în orice caz, nu depăşeşte perioada dintre data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 186^6, şi ora 24,00, ora oficială a României, de la finalul zilei lucrătoare următoare celei de publicare. (2) Suspendarea încetează să producă efecte la expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1). ART. 186^4 (1) Atunci când îşi exercită competenţa prevăzută la art. 186^1 alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ţine cont de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare şi ia în considerare legislaţia naţională care protejează drepturile creditorilor şi egalitatea de tratament a creditorilor în procedura de insolvenţă. (2) În sensul alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere, în special, aplicarea potenţială a procedurilor de insolvenţă în ceea ce priveşte instituţia de credit sau entitatea, ca urmare a determinării prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. c), şi ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autorităţile administrative sau judiciare naţionale. ART. 186^5 (1) În cazul în care obligaţiile de plată sau de livrare care rezultă dintr-un contract sunt suspendate în conformitate cu prevederile art. 186^1 alin. (1), obligaţiile de plată sau de livrare ale oricărei contrapărţi la acel contract se suspendă pentru aceeaşi perioadă. (2) O obligaţie de plată sau de livrare care ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării devine scadentă imediat după expirarea perioadei de suspendare. ART. 186^6 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, notifică fără întârziere instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) şi autorităţile prevăzute la art. 444 alin. (1) lit. a)-g) atunci când îşi exercită competenţa prevăzută la art. 186^1 alin. (1). (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează după ce s-a determinat că instituţia de credit intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a), şi înainte de luarea deciziei de rezoluţie. ART. 186^7 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, publică actul prin care obligaţiile sunt suspendate în conformitate cu prevederile art. 186^1-186^10, precum şi condiţiile şi perioada de suspendare, prin mijloacele prevăzute la art. 446. ART. 186^8 (1) Prevederile art. 186^1-186^10 nu aduc atingere dispoziţiilor naţionale care acordă competenţe de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor de credit şi ale entităţilor prevăzute la art. 186^1 alin. (1) înainte de determinarea că respectivele instituţii de credit sau entităţi intră sau sunt susceptibile de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a), sau de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor de credit sau ale entităţilor care urmează să fie lichidate în cadrul procedurii de insolvenţă şi care depăşesc sfera de aplicare şi perioada prevăzută la art. 186^1-186^10. (2) Competenţele de suspendare prevăzute la alin. (1) se exercită în conformitate cu sfera de aplicare, perioada şi condiţiile prevăzute în legislaţia naţională relevantă. (3) Prevederile art. 186^1-186^10 nu aduc atingere condiţiilor legate de competenţele de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare prevăzute la alin. (1) şi (2). ART. 186^9 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are dreptul să exercite, pe perioada suspendării prevăzute la art. 186^1 alin. (1), următoarele competenţe: a) restricţionarea punerii în executare a garanţiilor reale deţinute de creditorii garantaţi ai respectivei instituţii de credit sau entităţi în legătură cu oricare dintre activele instituţiei de credit sau entităţii respective, pentru aceeaşi perioadă, situaţie în care se aplică prevederile art. 410 alin. (2), art. 411 şi 412; b) suspendarea dreptului de încetare a oricărei părţi la un contract încheiat cu instituţia de credit sau entitatea respectivă, pentru aceeaşi perioadă, situaţie în care se aplică prevederile art. 414-419. ART. 186^10 În cazul în care, după ce s-a determinat că o instituţie de credit sau o entitate intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi-a exercitat competenţa de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în condiţiile prevăzute la art. 186^1 alin. (1) şi (2) sau la art. 186^9 şi, dacă ulterior sunt întreprinse acţiuni de rezoluţie în legătură cu instituţia de credit sau entitatea respectivă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu îşi mai exercită competenţele prevăzute la art. 406 alin. (1), la art. 410 alin. (1) sau la art. 413 în legătură cu respectiva instituţie de credit sau entitate."
84. Articolul 187 se abrogă. 85. La articolul 188, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) creditorii instituţiei supuse rezoluţiei suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea inversă a priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii de insolvenţă, cu excepţia cazului în care în prezenta lege se prevede în mod expres altfel;"
86. Articolul 201 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 201 Înainte de a întreprinde vreo acţiune de rezoluţie sau de a exercita competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367, în legătură cu o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de Banca Naţională a României şi de respectiva instituţie de credit sau entitate, efectuează o evaluare corectă, prudentă şi realistă a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale instituţiei de credit sau entităţii respective. Cu respectarea prevederilor art. 213 şi ale art. 453-455, în cazul în care sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de prezentul articol şi de art. 202-212, evaluarea se consideră a fi definitivă."
87. Articolul 202 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 202 Dacă o evaluare în conformitate cu prevederile art. 201 nu este posibilă, Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, poate efectua o evaluare provizorie a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale respectivei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în conformitate cu prevederile art. 209."
88. Articolul 204 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 204 Scopurile evaluării sunt: a) să sprijine evaluarea modului în care sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie sau condiţiile de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367; b) în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, să contribuie la fundamentarea deciziei privind acţiunea de rezoluţie adecvată de întreprins în legătură cu instituţia de credit sau cu entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d); c) în cazul exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care sunt anulate sau diluate acţiunile sau alte instrumente de proprietate, precum şi măsura în care are loc reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367; d) în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care are loc reducerea valorii sau conversia datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne; e) în cazul aplicării instrumentului instituţiei-punte sau instrumentului de separare a activelor, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi a deciziei privind valoarea oricăror contraprestaţii ce trebuie plătite instituţiei supuse rezoluţiei sau, după caz, proprietarilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate; f) în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a afacerii, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi să furnizeze informaţii care să permită Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, să determine care sunt condiţiile comerciale în sensul art. 223-235; g) în toate situaţiile, să asigure că orice pierderi privind activele instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) sunt recunoscute în întregime în momentul aplicării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367."
89. Articolul 205 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 205 Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii Europene privind ajutorul de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce priveşte ratele de nerambursare şi mărimea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potenţială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar sau asigurare de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale sau orice formă de asigurare de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate non-standard instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) din momentul în care se întreprinde acţiunea de rezoluţie sau în care se exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367. În plus, evaluarea ţine seama de faptul că, în cazul aplicării oricărui instrument de rezoluţie: a) Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluţie bancară, acţionând potrivit prevederilor art. 536 şi 537, pot recupera, de la instituţia supusă rezoluţiei, orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat, în conformitate cu prevederile art. 220; b) Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluţie bancară, poate percepe dobânzi, taxe şi comisioane, după caz, în legătură cu orice împrumuturi sau garanţii furnizate instituţiei supuse rezoluţiei, în conformitate cu prevederile art. 536 şi 537."
90. Articolul 212 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 212 Fără a aduce atingere prevederilor art. 201, evaluarea provizorie efectuată în conformitate cu prevederile art. 209 şi 210 constituie temei pentru ca Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, să întreprindă acţiuni de rezoluţie, inclusiv să preia controlul unei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care intră într-o stare de dificultate majoră, sau să îşi exercite competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367."
91. Articolul 213 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 213 Evaluarea face parte integrantă din decizia de aplicare a unui instrument de rezoluţie sau de exercitare a unei competenţe de rezoluţie sau din decizia de exercitare a competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367. Evaluarea în sine nu poate fi contestată separat, dar poate fi contestată împreună cu decizia luată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453-455."
92. Articolul 215 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 215 În cazul în care Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, decide să aplice un instrument de rezoluţie unei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), iar acţiunea de rezoluţie respectivă ar duce la suportarea unor pierderi de către creditori sau la conversia creanţelor acestora, Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 imediat înainte sau odată cu aplicarea instrumentului de rezoluţie."
93. La articolul 221, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalităţi, la absorbţia pierderilor şi recapitalizarea instituţiei supuse rezoluţiei, cu cel puţin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii ale instituţiei respective, contribuţie evaluată, la momentul întreprinderii acţiunii de rezoluţie, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213;"
94. La articolul 231 alineatul (1), partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 231 (1) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, nu a finalizat evaluarea achiziţiei deţinerii calificate prevăzute la art. 230, de la data transferului de acţiuni sau de alte instrumente de proprietate, aferent aplicării instrumentului de vânzare a afacerii de către Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, se aplică următoarele dispoziţii:"
95. La articolul 231 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: "c) în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit potrivit lit. b), atunci Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, poate impune cumpărătorului sancţiunile şi măsurile sancţionatoare pentru încălcarea cerinţelor privind notificarea achiziţiei, respectiv a cedării unei deţineri calificate, prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. b)-d) şi f) şi alin. (2) lit. a) şi c), la art. 229^1 lit. a) şi b) şi la art. 234 alin. (4)-(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Respectivele sancţiuni şi/sau măsuri sancţionatoare sunt impuse cu acordul membrului conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcţia de rezoluţie."
96. La articolul 251 alineatul (1), literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "d) Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, aprobă strategia şi profilul de risc ale instituţiei-punte; e) instituţia-punte este autorizată, dacă este cazul, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu reglementările emise de Banca Naţională a României în aplicarea acesteia sau cu legislaţia privind piaţa de capital, şi deţine autorizaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor sau furnizarea serviciilor aferente elementelor preluate în urma unui transfer efectuat conform prevederilor art. 383 şi 384;"
97. La articolul 251, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) În cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluţiei, instituţia-punte poate fi constituită şi autorizată fără ca aceasta să respecte, pentru o perioadă scurtă, la începutul funcţionării sale, cerinţele cuprinse în actele normative prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f). În acest sens, membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naţionale a României care exercită funcţia de rezoluţie transmite o cerere către membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naţionale a României care exercită funcţia de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizaţie, Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituţia-punte este scutită de respectarea cerinţelor respectivelor prevederi legale."
98. Articolul 261 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 261 Îndeplinirea de către acţionarii instituţiei de credit-punte, autorităţi publice şi/sau Fondul de garantare a depozitelor bancare, a criteriilor prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, este prezumată."
99. Articolul 262 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 262 Prin derogare de la prevederile art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, se pronunţă cu privire la autorizarea instituţiei de credit-punte în cel mai scurt timp posibil de la transmiterea de către membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcţia de rezoluţie a documentaţiei la care se face referire la art. 264 şi având în vedere decizia sa, în calitate de autoritate de rezoluţie, privind aprobarea elementelor referitoare la funcţionarea instituţiei-punte prevăzute la art. 251 alin. (1) lit. a)-d)."
100. Articolul 263 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 263 (1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o instituţie-punte sau o instituţie de credit-punte se poate constitui ca societate pe acţiuni cu acţionar unic. (2) Dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în cazul instituţiei-punte sau al instituţiei de credit-punte. Dispoziţiile art. 12 alin. (2) şi ale art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător instituţiei-punte."
101. Articolul 266 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 266 Începerea desfăşurării activităţii de către instituţia de credit-punte autorizată în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării instituţiei de credit-punte în registrul comerţului."
102. Articolul 267 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 267 (1) În cazul în care vânzarea instituţiei de credit-punte autorizate în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează prin vânzarea acţiunilor, de la momentul vânzării acestora, instituţia de credit care a funcţionat ca instituţie de credit-punte trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de aceeaşi ordonanţă de urgenţă şi de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru funcţionarea unei instituţii de credit. În aplicarea prevederilor art. 93 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, capitalul iniţial minim ce trebuie avut în vedere este cel prevăzut pentru categoria corespunzătoare din cele enumerate la art. 3 dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, căreia îi aparţine instituţia de credit în cauză. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) valabilitatea autorizaţiei instituţiei de credit care a funcţionat ca instituţie de credit-punte nu încetează de drept, autorizaţia respectivă producând în continuare efecte, pe o perioadă nedeterminată."
103. La articolul 282, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) conversia în titluri de capital sau reducerea valorii principalului creanţelor sau al instrumentelor de datorie care sunt transferate: (i) către o instituţie de credit-punte, în vederea realizării unui aport de capital la respectiva instituţie-punte; sau (ii) cadrul instrumentului de vânzare a afacerii sau al instrumentului de separare a activelor."
104. La articolul 286 alineatul (1), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins: "f) datorii cu o scadenţă reziduală mai mică de 7 zile faţă de sistemele sau operatorii de sisteme desemnaţi în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu prevederile legislaţiei altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE sau faţă de participanţii la astfel de sisteme şi care rezultă din participarea la un astfel de sistem sau faţă de contrapărţi centrale autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, şi faţă de contrapărţi centrale din state terţe recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP) în temeiul art. 25 din regulamentul respectiv;"
105. La articolul 286 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins: "h) datorii către instituţii sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie, fără a fi ele însele entităţi de rezoluţie, indiferent de scadenţa lor, cu excepţia cazului în care aceste datorii au un rang de prioritate inferior rangului pe care îl au datoriile negarantate obişnuite potrivit prevederilor procedurii de insolvenţă, în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi; în cazul în care se aplică excepţia prevăzută anterior, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluţie, evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu prevederile art. 295^28 este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate."
106. La articolul 286, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(7) Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind expunerile mari din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi din cadrul reglementărilor în materie emise de Banca Naţională a României, pentru a se asigura posibilităţi de soluţionare a instituţiilor de credit şi a grupurilor, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, limitează, în conformitate cu prevederile art. 96 lit. b) din prezenta lege, măsura în care alte instituţii deţin datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, cu excepţia datoriilor care sunt deţinute la entităţi care fac parte din acelaşi grup."
107. La articolul 287, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează cu atenţie dacă datoriile faţă de instituţiile sau entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie, fără a fi ele însele entităţi de rezoluţie, şi care nu sunt excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în temeiul art. 286 alin. (1) lit. h), trebuie excluse total sau parţial, în temeiul alin. (1) lit. a)-d), pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei de rezoluţie."
108. La articolul 287, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne în temeiul alin. (1), nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne poate fi crescut pentru a ţine seama de excluderile respective, cu condiţia ca nivelul reducerii valorii sau conversiei aplicate altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne să respecte principiul prevăzut la art. 188 lit. g)."
109. Articolul 288 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 288 În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide să excludă, integral sau parţial, o datorie care poate face obiectul recapitalizării interne sau o categorie de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne cu respectarea art. 285-295, iar pierderile care ar fi fost suportate de datoriile respective nu au fost transferate complet altor creditori, fondul de rezoluţie bancară poate contribui cu un aport în beneficiul instituţiei supuse rezoluţiei pentru atingerea unuia sau ambelor dintre următoarele scopuri: a) de a acoperi orice pierderi care nu au fost absorbite de datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne şi de a restabili la zero valoarea activului net al instituţiei supuse rezoluţiei în conformitate cu prevederile art. 311 lit. a); b) de a achiziţiona acţiuni sau alte instrumente de proprietate sau de capital în instituţia supusă rezoluţiei, pentru a recapitaliza instituţia de credit respectivă, în conformitate cu prevederile art. 311 lit. b)."
110. La articolul 289, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) acţionarii şi deţinătorii de alte instrumente de proprietate, precum şi deţinătorii de instrumente de capital relevante şi de alte instrumente de datorie care pot face obiectul recapitalizării interne au contribuit, prin reducerea valorii acestor instrumente, prin conversie sau prin alte modalităţi, la absorbţia pierderilor şi recapitalizarea instituţiei supuse rezoluţiei, cu cel puţin 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale instituţiei respective, contribuţie evaluată, la momentul întreprinderii acţiunii de rezoluţie, în conformitate cu evaluarea prevăzută la art. 201-213; şi"
111. După articolul 295 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^1 „Vânzarea datoriilor eligibile subordonate către clienţii de tip retail“, cuprinzând articolele 295^1-295^4, cu următorul cuprins: "5.1^1. Vânzarea datoriilor eligibile subordonate către clienţii de tip retail ART. 295^1 O persoană juridică română, vânzător de datorii eligibile care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepţia celor prevăzute la art. 72a alin. (1) lit. b) şi la art. 72b alin. (3)-(5) din regulamentul respectiv, vinde aceste datorii unui client de tip retail, astfel cum este definit la art. 3 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, numai în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 295^2. ART. 295^2 În aplicarea prevederilor art. 295^1 trebuie îndeplinite condiţiile următoare pentru vânzarea către clienţi de tip retail din România: a) sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 87 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare; b) cuantumul nominal minim al unor astfel de instrumente de datorie este de cel puţin 50.000 euro. ART. 295^3 Prevederile art. 295^1 şi 295^2 nu se aplică datoriilor prevăzute la respectivele articole, emise înainte de data de 28 decembrie 2020. ART. 295^4 Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Banca Naţională a României îşi comunică reciproc constatările cu privire la posibilele încălcări ale Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte vânzările de instrumente prevăzute la art. 295^1, aflate în aria de competenţă a Autorităţii de Supraveghere Financiară sau a Băncii Naţionale a României conform prevederilor art. 2 alin. (1)-(3) din Legea nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare."
112. După articolul 295^4 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^2 „Aplicarea şi calcularea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile“, cuprinzând articolul 295^5, cu următorul cuprins: "5.1^2. Aplicarea şi calcularea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile ART. 295^5 (1) Instituţiile de credit şi entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc, în permanenţă, cerinţa privind fondurile proprii şi datoriile eligibile în conformitate cu prevederile prezentului articol şi ale art. 295^6-295^45. (2) Cerinţa prevăzută la alin. (1) se calculează în conformitate cu prevederile art. 295^18, 295^19 sau 295^21, după caz, drept sumă a fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile şi se exprimă ca procent din: a) valoarea totală a expunerii la risc a entităţii prevăzute la alin. (1), calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; şi b) indicatorul de măsurare a expunerii totale, al entităţii relevante prevăzute la alin. (1), calculat în conformitate cu prevederile art. 429 şi 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. (3) Instituţiile de credit şi entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) îndeplinesc simultan nivelurile care rezultă din cele două baze de măsurare."
113. După articolul 295^5 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^3 „Exceptare de la cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile“, cuprinzând articolul 295^6, cu următorul cuprins: "5.1^3. Exceptare de la cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile ART. 295^6 (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 295^5 alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, acordă exceptare băncilor de credit ipotecar finanţate prin obligaţiuni garantate şi care nu au permisiunea de a atrage depozite, de la obligaţia de a îndeplini, în permanenţă, cerinţa privind fondurile proprii şi datoriile eligibile, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) aceste instituţii de credit vor fi lichidate prin aplicarea procedurii de insolvenţă sau prin alte tipuri de proceduri stabilite pentru acestea şi puse în aplicare în conformitate cu prevederile art. 223-235, art. 239-250, precum şi ale art. 268-280; şi b) procedura prevăzută la lit. a) asigură suportarea pierderilor de către creditorii acestor instituţii de credit, inclusiv de către deţinătorii de obligaţiuni garantate, dacă este cazul, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei. (2) Instituţiile de credit exceptate de la cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) nu se includ în consolidarea prevăzută la art. 295^26 alin. (1)."
114. După articolul 295^6 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^4 „Datorii eligibile pentru entităţile de rezoluţie“, cuprinzând articolele 295^7-295^15, cu următorul cuprins: "5.1^4. Datorii eligibile pentru entităţile de rezoluţie ART. 295^7 (1) Datoriile se includ în suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile ale unei entităţi de rezoluţie numai dacă acestea îndeplinesc condiţiile din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prevăzute la art. 72a, 72b, cu excepţia lit. d) de la alin. (2), şi art. 72c. (2) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul în care prezenta lege se referă la cerinţele prevăzute la art. 92a sau 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru scopul respectivelor articole, datoriile eligibile sunt cele definite la art. 72k din regulamentul anterior menţionat şi determinate în conformitate cu partea a doua titlul I cap. 5a din acelaşi regulament. ART. 295^8 (1) Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 295^7 alin. (1), cu excepţia celei prevăzute de art. 72a alin. (2) lit. l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se includ în suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile doar dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii: a) valoarea principalului obligaţiei care provine din instrumentul de datorie este cunoscută la momentul emiterii, este fixă sau în creştere şi nu este afectată de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar valoarea totală a obligaţiei care provine din instrumentul de datorie inclusiv instrumentul derivat încorporat, poate fi evaluată zilnic prin referinţă la o piaţă bidirecţională activă şi lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu prevederile art. 104 şi 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; sau b) instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanţei în caz de insolvenţă sau de rezoluţie a emitentului este fixă sau în creştere şi nu depăşeşte suma plătită iniţial. (2) Instrumentele de datorie prevăzute la alin. (1), inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, trebuie să nu facă obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente trebuie să nu facă obiectul art. 327. (3) Datoriile prevăzute la alin. (1) sunt incluse în suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile doar în ceea ce priveşte partea datoriei care corespunde valorii principalului prevăzut la alin. (1) lit. a) ori valorii fixe sau în creştere prevăzute la alin. (1) lit. b). ART. 295^9 Atunci când datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniunea Europeană a unei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, către unul dintre acţionarii existenţi care nu face parte din acelaşi grup de rezoluţie şi respectiva filială face parte din acelaşi grup de rezoluţie ca şi entitatea de rezoluţie, persoană juridică română, datoriile respective se includ în suma fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile ale respectivei entităţi de rezoluţie, inclusiv a instrumentelor eligibile subordonate, cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe: a) datoriile sunt emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (2) sau cu prevederile din legislaţia altui stat membru care transpune prevederile art. 45f alin. (2) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare; b) exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau art. 375-382 sau cu prevederile din legislaţia altui stat membru care transpune prevederile art. 59 sau 62 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluţie asupra filialei; c) datoriile respective nu depăşesc o valoare determinată prin scăderea: (i) sumei datoriilor emise către şi achiziţionate de entitatea de rezoluţie, persoană juridică română, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entităţi din cadrul aceluiaşi grup de rezoluţie şi al fondurilor proprii emise în conformitate cu prevederile art. 295^28 alin. (3) din (ii) valoarea cerinţei prevăzute la art. 295^27 sau în cadrul prevederilor care transpun art. 45f alin. (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia altor state membre. ART. 295^10 (1) Fără a aduce atingere cerinţei minime prevăzute la art. 295^19 sau la art. 295^25 alin. (1) lit. a), după caz, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că entităţile de rezoluţie, persoane juridice române, care sunt entităţi din categoria G-SII sau entităţi de rezoluţie care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20, îndeplinesc o parte a cerinţei prevăzute la art. 295^26, egală cu 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9. (2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate permite ca un nivel mai mic de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât valoarea rezultată din aplicarea formulei (1-(X1/X2)) x 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entităţile de rezoluţie, persoane juridice române, care sunt instituţii de tip GSII sau entităţi de rezoluţie care fac obiectul art. 295^19 sau 295^20, folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9, cu condiţia ca toate condiţiile prevăzute la art. 72b alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, să fie îndeplinite, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul art. 72b alin. (3) din regulamentul menţionat: X1 = 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; şi X2 = suma dintre 18% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi valoarea cerinţei amortizorului combinat. (3) În cazul entităţilor de rezoluţie, persoane juridice române, care fac obiectul prevederilor art. 295^19, atunci când aplicarea prevederilor alin. (1) conduce la o cerinţă mai mare de 27% din valoarea totală a expunerii la risc, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, limitează acea parte a cerinţei prevăzute la art. 295^26 care urmează să fie îndeplinită prin utilizarea de fonduri proprii, de instrumente eligibile subordonate sau de datorii prevăzute la art. 295^9, la o valoare egală cu 27% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă aceasta a estimat că: a) accesul la Fondul de rezoluţie bancară nu este avut în vedere în planul de rezoluţie ca o opţiune pentru soluţionarea respectivei entităţi de rezoluţie; şi b) în cazul în care lit. a) nu se aplică, cerinţa prevăzută la art. 295^26 îi permite respectivei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 289 sau 292, după caz. (4) Atunci când efectuează analiza prevăzută la alin. (3), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare şi riscul unui impact disproporţionat asupra modelului de afaceri al entităţii de rezoluţie în cauză. (5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul entităţilor de rezoluţie care fac obiectul art. 295^20. ART. 295^11 (1) În cazul entităţilor de rezoluţie, persoane juridice române, care nu sunt nici instituţii de tip G-SII, nici entităţi de rezoluţie care fac obiectul prevederilor art. 295^19 sau 295^20, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate decide ca o parte a cerinţei prevăzute la art. 295^26, până la maximul dintre nivelul de 8% din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii şi nivelul rezultat din aplicarea formulei prevăzute la art. 295^13, să fie îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) datoriile nesubordonate prevăzute la art. 295^7 şi 295^8 au acelaşi rang în ordinea de plată a creanţelor prevăzută la art. 161 sau, după caz, la art. 234 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, ca şi anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287; b) există riscul ca, în urma exercitării planificate a competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în legătură cu datoriile nesubordonate care nu sunt excluse de la exercitarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287, creditorii ale căror creanţe rezultă din respectivele obligaţii să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvenţă; c) suma fondurilor proprii şi a altor datorii subordonate nu depăşeşte valoarea necesară pentru a asigura că, creditorii prevăzuţi la lit. b), nu suportă pierderi al căror nivel îl depăşeşte pe cel pe care l-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri de insolvenţă. (2) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287, se ridică în total la peste 10% din categoria respectivă, aceasta trebuie să evalueze riscul prevăzut la alin. (1) lit. b). (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate evalua riscul prevăzut de alin. (1) lit. b) şi în cazul în care pragul de 10% prevăzut la alin. (2) nu este depăşit. ART. 295^12 (1) În aplicarea prevederilor art. 295^10, 295^11 şi 295^13, datoriile care provin din instrumente financiare derivate se includ în totalul datoriilor în condiţiile recunoaşterii depline a drepturilor contractuale de compensare ale contrapărţii. (2) Fondurile proprii ale unei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, luate în calcul pentru îndeplinirea cerinţei amortizorului combinat, sunt eligibile pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 295^10, 295^11 şi 295^13. ART. 295^13 Prin excepţie de la art. 295^10, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate decide ca o entitate de rezoluţie, persoană juridică română, care este o instituţie de tip G-SII sau o entitate de rezoluţie care face obiectul prevederilor art. 295^19 sau 295^20, să îndeplinească cerinţa prevăzută la art. 295^26 folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9, în măsura în care, ca urmare a obligaţiei entităţii de rezoluţie de a se conforma cerinţei amortizorului combinat, cerinţei prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi cerinţelor prevăzute la art. 295^19 şi la 295^26 din prezenta lege, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente şi datorii nu depăşeşte valoarea cea mai mare dintre: a) 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii ale entităţii; sau b) valoarea care rezultă din aplicarea formulei Ax2 + Bx2 + C, unde A, B şi C au următoarele valori: A = valoarea rezultată din cerinţa prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; B = valoarea rezultată din cerinţa prevăzută la art. 226^2-226^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; C = valoarea rezultată din cerinţa amortizorului combinat. ART. 295^14 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate exercita competenţa prevăzută la art. 295^13 cu privire la toate entităţile de rezoluţie, persoane juridice române, care sunt instituţii de tip G-SII sau cărora li se aplică prevederile art. 295^19 sau 295^20 şi care îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la alin. (2), pentru care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină cerinţa prevăzută la art. 295^26. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare următoarele condiţii: a) în cursul evaluării posibilităţii de soluţionare din ciclurile anterioare de planificare au fost identificate obstacole semnificative şi, fie: (i) nu a fost luată nicio măsură de remediere în urma aplicării măsurilor prevăzute la art. 96, în termenul impus de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie; fie (ii) obstacolele semnificative identificate nu pot fi abordate folosind una dintre măsurile prevăzute la art. 96, iar exercitarea competenţei prevăzute la art. 295^13 ar compensa parţial sau total impactul negativ al obstacolelor semnificative asupra posibilităţii de soluţionare; b) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, apreciază că fezabilitatea şi credibilitatea strategiei de rezoluţie preferate aferente entităţii de rezoluţie sunt limitate, având în vedere dimensiunea entităţii, gradul său de interconectare, natura, amploarea, riscurile şi complexitatea activităţilor sale, statutul său juridic şi structura acţionariatului său; sau c) cerinţa prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, reflectă faptul că entitatea de rezoluţie, persoană juridică română, care este o instituţie de tip G-SII sau care face obiectul cerinţei prevăzute la art. 295^19 sau 295^20 se numără printre primele 20% cele mai riscante dintre instituţiile pentru care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1). (3) În scopul stabilirii procentului prevăzut la alin. (2) lit. c), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, rotunjeşte numărul care rezultă din calcul în sus până la cel mai apropiat număr întreg. ART. 295^15 (1) Banca Naţională a României se asigură că deciziile prevăzute la art. 295^11 şi 295^13 se iau după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. (2) În vederea luării deciziilor prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie ia în considerare şi următoarele aspecte: a) dimensiunea pieţei pentru instrumentele de fonduri proprii şi instrumentele eligibile subordonate ale entităţii de rezoluţie, preţul unor astfel de instrumente, în cazul în care există, şi timpul necesar pentru a executa eventualele tranzacţii necesare în vederea respectării deciziei; b) valoarea instrumentelor de datorie eligibile care întrunesc toate condiţiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu o scadenţă reziduală mai mică de un an începând de la data deciziei, cu scopul de a face ajustări cantitative la cerinţele prevăzute la art. 295^11 şi 295^13; c) disponibilitatea şi valoarea instrumentelor care întrunesc toate condiţiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. d) din regulamentul respectiv; d) dacă, în comparaţie cu fondurile proprii şi datoriile eligibile ale entităţii de rezoluţie, valoarea datoriilor care sunt excluse de la exercitarea competenţelor de reducere a valorii şi de conversie în conformitate cu prevederile art. 286 sau 287 şi care, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, au un rang de preferinţă egal sau inferior datoriilor eligibile având cel mai înalt rang de preferinţă, este semnificativă. În cazul în care valoarea datoriilor excluse nu depăşeşte 5% din valoarea fondurilor proprii şi a datoriilor eligibile ale entităţii de rezoluţie, se consideră că aceasta este nesemnificativă. Dacă pragul anterior menţionat este depăşit, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează dacă valoarea datoriilor excluse este semnificativă; e) modelul de afaceri, modelul de finanţare şi profilul de risc ale entităţii de rezoluţie, precum şi stabilitatea şi capacitatea acesteia de a contribui la economia naţională; şi f) impactul unor eventuale costuri de restructurare asupra recapitalizării entităţii de rezoluţie."
115. După articolul 295^15 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^5 „Determinarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile“, cuprinzând articolele 295^16-295^24, cu următorul cuprins: "5.1^5. Determinarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile ART. 295^16 Banca Naţională a României se asigură că cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se determină după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere, pe baza următoarelor criterii: a) necesitatea de a asigura faptul că grupul de rezoluţie poate fi soluţionat prin aplicarea instrumentelor de rezoluţie asupra entităţii de rezoluţie, persoană juridică română, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluţiei; b) necesitatea de a asigura, după caz, faptul că entitatea de rezoluţie, persoană juridică română şi filialele sale care sunt instituţii sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), dar care nu sunt entităţi de rezoluţie, deţin suficiente fonduri proprii şi datorii eligibile pentru a se asigura că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau, dacă este cazul, în situaţia exercitării competenţelor de reducere a valorii şi de conversie, pierderile pot fi absorbite, iar rata fondurilor proprii totale şi, după caz, indicatorul efectului de levier aferente entităţilor, pot fi restabilite la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condiţiile de autorizare şi să desfăşoare activităţile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea acesteia, sau în temeiul Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, sau al legislaţiei din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE; c) necesitatea de a asigura faptul că, în cazul în care planul de rezoluţie anticipează posibilitatea ca anumite categorii de datorii eligibile să fie excluse, în temeiul art. 287, de la recapitalizarea internă sau să fie transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parţial, entitatea de rezoluţie, persoană juridică română, deţine fonduri proprii şi alte datorii eligibile suficiente pentru a acoperi pierderile şi pentru a restabili rata fondurilor proprii totale şi, după caz, indicatorul efectului de levier, la nivelul care să îi permită acesteia să respecte în continuare condiţiile de autorizare şi să desfăşoare activităţile pentru care este autorizată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea acesteia sau al Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare; d) dimensiunea, modelul de afaceri, modelul de finanţare şi profilul de risc ale entităţii; e) măsura în care intrarea în dificultate a entităţii ar avea un efect negativ asupra stabilităţii financiare, inclusiv prin efect de contagiune asupra altor instituţii sau entităţi, ca urmare a interconexiunii entităţii cu acestea ori cu restul sistemului financiar. ART. 295^17 (1) Atunci când planul de rezoluţie prevede soluţionarea printr-o strategie de rezoluţie sau prin exercitarea competenţei de reducere a valorii şi de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367, potrivit scenariului relevant dintre scenariile prevăzute la art. 51, cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este egală cu valoarea necesară asigurării faptului că: a) pierderile pe care le-ar putea suporta entitatea sunt acoperite în întregime («acoperirea pierderilor»); b) entitatea de rezoluţie, persoană juridică română şi filialele acesteia care sunt instituţii sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), dar care nu sunt entităţi de rezoluţie, sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condiţiile de autorizare şi să desfăşoare activităţile pentru care sunt autorizate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, al reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea acesteia sau în temeiul Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al legislaţiei din alte state membre prin care se transpun prevederile Directivei 2013/36/UE sau ale Directivei 2014/65/UE sau un act legislativ echivalent, pentru o perioadă adecvată, care nu depăşeşte un an («recapitalizare»). (2) Atunci când planul de rezoluţie prevede soluţionarea prin lichidarea entităţii în conformitate cu procedura de insolvenţă sau cu altă procedură echivalentă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează dacă este justificată limitarea cerinţei prevăzute la art. 295^5 pentru entitatea respectivă, la valoarea necesară acoperirii pierderilor, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a). (3) În evaluarea realizată potrivit alin. (2), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, analizează respectiva limitare, în special din perspectiva oricărui posibil impact asupra stabilităţii financiare şi asupra riscului de contagiune în cadrul sistemului financiar. ART. 295^18 (1) În cazul entităţilor de rezoluţie, persoane juridice române, valoarea prevăzută la art. 295^17 alin. (1) este: a) în scopul calculării cerinţei prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a), suma dintre: (i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluţie, care corespunde cerinţelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 226^2-226^4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, aplicabile entităţii de rezoluţie, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie; şi (ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluţie rezultat în urma aplicării rezoluţiei să se conformeze din nou cu cerinţa privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi cu cerinţa prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate; şi b) în scopul calculării cerinţei prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b), suma dintre: (i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite în rezoluţie, care corespunde cerinţei privind indicatorul efectului de levier prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entităţii de rezoluţie, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie; şi (ii) valoarea necesară recapitalizării care permite grupului de rezoluţie rezultat în urma aplicării rezoluţiei să se conformeze din nou cu cerinţa privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate. (2) În aplicarea art. 295^5 alin. (2) lit. a), cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) şi valoarea totală a expunerii la risc. (3) În aplicarea art. 295^5 alin. (2) lit. b), cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) şi indicatorul de măsurare a expunerii totale. (4) La determinarea cerinţei individuale prevăzute la alin. (1) lit. b), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare cerinţele prevăzute la art. 221, 289 şi 292. (5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie: a) utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau pentru indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acţiunilor de rezoluţie stabilite în planul de rezoluţie, luând în considerare strategia de rezoluţie preferată; şi b) ajustează valoarea care corespunde cerinţei aplicabile prevăzute la art. 226^2-226^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul scăderii sau creşterii, pentru a stabili cerinţa care ar urma să fie aplicată entităţii de rezoluţie, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie preferate. Banca Naţională a României se asigură că ajustarea anterior menţionată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. (6) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate majora cerinţa prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma aplicării unui instrument de rezoluţie, entitatea este în măsură să menţină un grad suficient de încredere a pieţei pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluţie dar care nu poate depăşi un an. (7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6), valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerinţa amortizorului combinat care urmează să fie aplicată după aplicarea instrumentelor de rezoluţie, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei de credit. (8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii, în cazul în care, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină că ar fi fezabil şi credibil că o valoare mai mică este suficientă pentru a menţine încrederea pieţei şi pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcţii critice de către instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât şi accesul la finanţare, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluţie, fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 şi 537. (9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creşterii, în cazul în care, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menţine un grad suficient de încredere a pieţei pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluţie, dar care nu poate depăşi un an şi pentru a asigura atât continuarea furnizării de funcţii critice de către instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât şi accesul acesteia la finanţare fără recurgerea la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 şi 537. (10) Banca Naţională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) şi (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. ART. 295^19 (1) Pentru entităţile de rezoluţie, persoane juridice române, care nu fac obiectul prevederilor art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare şi care fac parte dintr-un grup de rezoluţie a cărui valoare totală a activelor depăşeşte 100 de miliarde EUR, nivelul cerinţei care trebuie respectată potrivit prevederilor art. 295^18 este cel puţin egal cu: a) 13,5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a); şi b) 5%, atunci când este calculat în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b). (2) Prin excepţie de la prevederile art. 295^7-295^15, entităţile de rezoluţie prevăzute la alin. (1) îndeplinesc cerinţa prevăzută la alin. (1) care este egală cu 13,5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a) şi cu 5%, atunci când este calculată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b), folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii prevăzute la art. 295^9. ART. 295^20 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate decide să aplice cerinţele prevăzute la art. 295^19 unei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, care nu face obiectul prevederilor art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi care face parte dintr-un grup de rezoluţie a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR şi pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, a evaluat-o ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic în cazul intrării acesteia în dificultate. (2) Banca Naţională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (1) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. (3) La adoptarea deciziei prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare: a) preponderenţa depozitelor şi absenţa instrumentelor de datorie în modelul de finanţare; b) măsura în care accesul la pieţele de capital pentru datoriile eligibile este limitat; c) măsura în care entitatea de rezoluţie se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerinţa prevăzută la art. 295^26. (4) Absenţa unei decizii în temeiul alin. (1) nu aduce atingere niciunei decizii adoptate în temeiul art. 295^11. ART. 295^21 (1) În cazul entităţilor, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, valoarea prevăzută la art. 295^17 alin. (1) reprezintă: a) în scopul calculării cerinţei prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. a), suma dintre:valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerinţelor prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la (ii) valoarea necesară recapitalizării, care îi permite entităţii să se conformeze din nou cu cerinţa privind rata fondurilor proprii totale prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi cu cerinţa prevăzută la art. 226^2-226^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, după exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluţia grupului de rezoluţie; şi b) în scopul calculării cerinţei prevăzute la art. 295^5 alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2) lit. b), suma dintre: (i) valoarea pierderilor care urmează să fie acoperite, care corespunde cerinţei privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aplicabilă entităţii; şi (ii) valoarea necesară recapitalizării, care permite entităţii să se conformeze cu cerinţa privind indicatorul efectului de levier prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi după exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluţia grupului de rezoluţie. (2) În aplicarea prevederilor art. 295^5 alin. (2) lit. a), cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a) şi valoarea totală a expunerii la risc. (3) În aplicarea prevederilor art. 295^5 alin. (2) lit. b), cerinţa prevăzută la 295^5 alin. (1) se exprimă în termeni procentuali ca raport între valoarea calculată în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) şi indicatorul de măsurare a expunerii totale. (4) La determinarea cerinţei individuale prevăzute la alin. (1) lit. b), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare cerinţele prevăzute la art. 221, 289 şi 292. (5) La determinarea sumelor necesare recapitalizării, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie: a) utilizează cele mai recente valori raportate pentru valoarea totală a expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru a lua în considerare eventuale modificări rezultate în urma acţiunilor de rezoluţie stabilite în planul de rezoluţie; şi b) ajustează valoarea care corespunde cerinţei aplicabile prevăzute la art. 226^2-226^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul scăderii sau creşterii, pentru a stabili cerinţa care ar urma să fie aplicată entităţii respective, după exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 358-367 sau după rezoluţia grupului de rezoluţie. Banca Naţională a României se asigură că ajustarea anterior menţionată se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. (6) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate majora cerinţa prevăzută la alin. (1) lit. a) subpct. (ii) cu o valoare care să asigure că, în urma exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367, entitatea este în măsură să menţină un nivel suficient de încredere a pieţei pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluţie care nu poate depăşi un an. (7) În cazul în care se aplică prevederile alin. (6), valoarea prevăzută la respectivul alineat este egală cu cerinţa amortizorului combinat care urmează să se aplice după exercitarea competenţei prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluţia grupului de rezoluţie, din care se scade valoarea aferentă amortizorului anticiclic de capital specific instituţiei de credit. (8) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul scăderii în cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină că ar fi fezabil şi credibil ca o valoare mai mică să fie suficientă pentru a menţine încrederea pieţei şi a asigura atât continuarea furnizării de funcţii critice de către instituţia de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât şi accesul la finanţare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 şi 537, după exercitarea competenţei prevăzute la art. 358-367 sau după rezoluţia grupului de rezoluţie. (9) Valoarea prevăzută la alin. (6) se ajustează în sensul creşterii, în cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină că este necesară o valoare mai mare pentru a menţine un grad suficient de încredere a pieţei pentru o perioadă considerată adecvată de către autoritatea de rezoluţie, dar care nu poate depăşi un an şi pentru a asigura atât continuarea furnizării funcţiilor critice de către instituţia de credit sau de către entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), cât şi accesul acesteia la finanţare, fără a recurge la sprijin financiar public extraordinar, altul decât utilizarea resurselor fondului de rezoluţie bancară, efectuată în conformitate cu prevederile art. 289, 292 şi 537. (10) Banca Naţională a României se asigură că determinările realizate potrivit alin. (8) şi (9) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. ART. 295^22 Atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse, în totalitate sau parţial, de la recapitalizare internă, în temeiul art. 287, sau că acestea ar putea fi transferate integral unui destinatar, în cadrul unui transfer parţial, cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile care sunt suficiente pentru: a) a acoperi valoarea datoriilor excluse, identificate în conformitate cu prevederile art. 287; b) a asigura îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 295^17. ART. 295^23 (1) Orice decizie a Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a impune o cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile în temeiul art. 295^16-295^24 trebuie să fie motivată şi să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la art. 295^17-295^22. (2) Decizia prevăzută la alin. (1) se revizuieşte fără întârzieri nenecesare, de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinţei prevăzute de art. 226^2-226^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 295^24 În aplicarea prevederilor art. 295^18 şi 295^21, cerinţele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, aplică dispoziţiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 şi 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum şi în legislaţia naţională prin care au fost implementate opţiunile acordate autorităţilor competente prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare."
116. După articolul 295^24 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^6 „Determinarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile pentru entităţile de rezoluţie ale instituţiilor de tip G-SII şi filialele semnificative din Uniune ale instituţiilor de tip G-SII din afara UE“, cuprinzând articolul 295^25, cu următorul cuprins: "5.1^6. Determinarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile pentru entităţile de rezoluţie ale instituţiilor de tip G-SII şi filialele semnificative din Uniune ale instituţiilor de tip G-SII din afara UE ART. 295^25 (1) Pentru o entitate de rezoluţie, persoană juridică română, care este o instituţie de tip G-SII sau care face parte dintr-o instituţie de tip G-SII, cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) cuprinde: a) cerinţele prevăzute la art. 92a şi art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; şi b) orice cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile care a fost determinată de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3). (2) Pentru o entitate, persoană juridică română, care este filială semnificativă din Uniune, a unei instituţii de tip G-SII din afara UE, cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) cuprinde: a) cerinţele prevăzute la art. 92b şi art. 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; şi b) orice cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile care a fost stabilită de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, cu privire la respectiva entitate, în conformitate cu prevederile alin. (3), şi care trebuie să fie îndeplinită folosind fonduri proprii şi datorii care respectă condiţiile prevăzute la art. 295^27-295^31 şi art. 465. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, impune o cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile, în baza prevederilor alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b), doar: a) în măsura în care cerinţa prevăzută la alin. (1) lit. a) sau la alin. (2) lit. a) nu este suficientă pentru a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 295^16-295^24; şi b) în limita necesară asigurării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 295^16-295^24. (4) În aplicarea prevederilor art. 295^34, în cazul în care mai mult de o entitate G-SII, aparţinând aceleiaşi instituţii de tip GSII, sunt entităţi de rezoluţie, dintre care cel puţin una este persoană juridică română, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, calculează cuantumul prevăzut la alin. (3): a) pentru fiecare entitate de rezoluţie, persoană juridică română; b) pentru întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, atunci când aceasta este persoană juridică română, ca şi cum ar fi singura entitate de rezoluţie din cadrul instituţiei de tip G-SII. (5) Orice decizie a Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a impune o cerinţă suplimentară de fonduri proprii şi datorii eligibile în temeiul alin. (1) lit. b) sau alin. (2) lit. b) trebuie să fie motivată şi să cuprindă o analiză a elementelor prevăzute la alin. (3). (6) Decizia prevăzută la alin. (5) se revizuieşte fără întârzieri nenecesare, de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, astfel încât să reflecte orice modificări ale nivelului cerinţei prevăzute de art. 226^2-226^6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, aplicabilă entităţii de rezoluţie, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie sau entităţii, persoană juridică română, filială semnificativă din Uniune a unei instituţii de tip GSII din afara UE."
117. După articolul 295^25 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^7 „Aplicarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile în cazul entităţilor de rezoluţie“, cuprinzând articolul 295^26, cu următorul cuprins: "5.1^7. Aplicarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile în cazul entităţilor de rezoluţie ART. 295^26 (1) Entităţile de rezoluţie, persoane juridice române, respectă cerinţele prevăzute la art. 295^7-295^25, pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluţie. (2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină pentru o entitate de rezoluţie, persoană juridică română, la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie, în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40, cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1), pe baza cerinţelor prevăzute la art. 295^7-295^25 şi a tratamentului filialelor grupului din state terţe, respectiv dacă acestea urmează să facă obiectul unei soluţionări separate în conformitate cu planul de rezoluţie. (3) Pentru grupurile de rezoluţie identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67^2 lit. b), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide, în funcţie de caracteristicile mecanismului de solidaritate şi ale strategiei de rezoluţie preferate, care dintre entităţile din grupul de rezoluţie urmează să se conformeze cu cerinţele prevăzute la art. 295^18, 295^19 şi art. 295^25 alin. (1), pentru a se asigura că grupul de rezoluţie, în ansamblul său, respectă dispoziţiile alin. (1) şi (2), precum şi modalitatea în care entităţile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluţie."
118. După articolul 295^26 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^8 „Aplicarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile în cazul entităţilor care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie“, cuprinzând articolele 295^27-295^31, cu următorul cuprins: "5.1^8. Aplicarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile în cazul entităţilor care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie ART. 295^27 (1) Instituţiile de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei entităţi de rezoluţie sau ale unei entităţi dintr-un stat terţ, dar care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, respectă cerinţele prevăzute la art. 295^16-295^24, pe bază individuală. (2) Banca Naţională a României, în calitate autoritate de rezoluţie, poate decide să aplice cerinţa stabilită în prezentul articol în cazul unei entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), persoană juridică română, care este o filială a unei entităţi de rezoluţie, dar nu este ea însăşi o entitate de rezoluţie. (3) Banca Naţională a României se asigură că decizia prevăzută la alin. (2) este luată după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, dar sunt filiale ale unor entităţi din state terţe, respectă cerinţele prevăzute la art. 295^16-295^25, pe bază consolidată. (5) În cazul grupurilor de rezoluţie identificate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 67^2 lit. b), cooperativele de credit care sunt afiliate la casa centrală, dar care nu sunt ele însele entităţi de rezoluţie, casa centrală care nu este ea însăşi o entitate de rezoluţie, precum şi orice entitate de rezoluţie care nu face obiectul cerinţei prevăzute la art. 295^26 alin. (3) la nivelul unui grup de rezoluţie respectă dispoziţiile art. 295^21 pe bază individuală. (6) În cazul unei entităţi prevăzute la alin. (1)-(5), cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) se determină în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 şi art. 464-468, atunci când se aplică, şi pe baza cerinţelor prevăzute la art. 295^16-295^24. ART. 295^28 (1) În cazul entităţilor prevăzute la art. 295^27, cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre elementele prevăzute la alin. (2) şi (3). (2) În vederea îndeplinirii cerinţei prevăzute la alin. (1), entităţile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza datorii: (i) faţă de entitatea de rezoluţie şi care sunt achiziţionate de către aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entităţi din acelaşi grup de rezoluţie care au achiziţionat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul art. 295^27 sau sunt emise către un acţionar existent care nu face parte din acelaşi grup de rezoluţie şi sunt achiziţionate de către acesta, în măsura în care exercitarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluţie; (ii) care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepţia celor prevăzute la art. 72b alin. (2) lit. b), c), k), l) şi m) şi alin. (3)-(5); (iii) care, în ordinea de plată a creanţelor potrivit procedurii de insolvenţă, au rang de preferinţă inferior instrumentelor de datorie care nu îndeplinesc condiţia prevăzută la pct. (i) şi care nu sunt eligibile pentru îndeplinirea cerinţelor de fonduri proprii; (iv) care fac obiectul competenţelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 într-o manieră care este în concordanţă cu strategia de rezoluţie a grupului de rezoluţie, în special prin faptul că nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluţie asupra filialei, persoană juridică română; (v) a căror achiziţionare/dobândire în proprietate nu este finanţată în mod direct sau indirect de entitatea care face obiectul art. 295^27; (vi) care, potrivit dispoziţiilor sau prevederilor contractuale ce le guvernează, nu dau deţinătorului dreptul de a accelera viitoarele plăţi programate ale dobânzii sau ale principalului decât în caz de insolvenţă sau de lichidare a entităţii care face obiectul art. 295^27; şi (vii) al căror nivel al plăţilor de dobânzi sau de dividende, datorate după caz, nu este modificat pe baza calităţii creditului entităţii care face obiectul art. 295^27 sau al întreprinderii-mamă a acesteia. (3) În vederea îndeplinirii cerinţei prevăzute la alin. (1), entităţile prevăzute la respectivul alineat pot utiliza fonduri proprii, după cum urmează: a) fonduri proprii de nivel 1 de bază; şi b) alte fonduri proprii, care: (i) sunt instrumente emise către sau datorii faţă de entităţi incluse în acelaşi grup de rezoluţie şi sunt achiziţionate de către acestea; sau (ii) sunt instrumente emise către sau datorii faţă de entităţi neincluse în acelaşi grup de rezoluţie şi sunt achiziţionate de către acestea, în măsura în care exercitarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu prevederile art. 358-382 nu afectează controlul filialei, persoană juridică română, de către entitatea de rezoluţie. ART. 295^29 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluţie, poate acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea prevederilor art. 295^27, în cazul în care: a) atât filiala, cât şi entitatea de rezoluţie sunt stabilite în România şi fac parte din acelaşi grup de rezoluţie; b) entitatea de rezoluţie, persoană juridică română, respectă cerinţa prevăzută la art. 295^26; c) nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către entitatea de rezoluţie către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360, în special în situaţia în care entitatea de rezoluţie ar face obiectul unei acţiuni de rezoluţie; d) fie entitatea de rezoluţie îndeplineşte cerinţele Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei şi declară, cu consimţământul prealabil al Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative; e) procedurile de evaluare, măsurare şi control al riscurilor aplicate de entitatea de rezoluţie includ filiala; şi f) entitatea de rezoluţie deţine mai mult de 50% din drepturile de vot ataşate acţiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei. ART. 295^30 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei filiale, persoană juridică română, care nu este o entitate de rezoluţie, poate de asemenea acorda respectivei filiale o derogare de la aplicarea art. 295^27, în cazul în care: a) atât filiala, cât şi întreprinderea-mamă sunt stabilite în România şi fac parte din acelaşi grup de rezoluţie; b) întreprinderea-mamă, persoană juridică română, respectă, pe bază consolidată, la nivelul României, cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1); c) nu există niciun obstacol major, actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă către filiala cu privire la care s-a efectuat determinarea prevăzută la art. 360, în special în situaţia în care s-ar adopta o acţiune de rezoluţie sau s-ar exercita competenţele prevăzute la art. 358 în ceea ce priveşte întreprinderea-mamă; d) fie întreprinderea-mamă îndeplineşte cerinţele Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la gestionarea prudentă a filialei şi declară, cu consimţământul prealabil al Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt nesemnificative; e) procedurile de evaluare, măsurare şi control al riscurilor, aplicate de întreprinderea-mamă, includ filiala; şi f) întreprinderea-mamă deţine mai mult de 50% din drepturile de vot ataşate acţiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei. ART. 295^31 (1) Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 295^29 lit. a) şi b), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei filiale, persoană juridică română, poate permite ca cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) să fie îndeplinită integral sau parţial cu o garanţie constituită de entitatea de rezoluţie, care îndeplineşte următoarele condiţii: a) valoarea garanţiei se constituie cel puţin la o valoare egală cu cea a cerinţei pe care o substituie; b) garanţia se execută atunci când filiala este în imposibilitatea de a-şi achita datoriile exigibile sau alte obligaţii care au ajuns la scadenţă sau atunci când s-a efectuat o determinare, în conformitate cu prevederile art. 360, în ceea ce priveşte filiala, oricare dintre aceste evenimente intervine mai întâi; c) garanţia este colateralizată printr-un contract de garanţie financiară, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanţie financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un cuantum de cel puţin 50% din valoarea sa; d) colateralul care acoperă garanţia îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 197 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, în urma unor marje de ajustare prudente, este suficient pentru a acoperi cuantumul colaterizat prevăzut la lit. c); e) colateralul care acoperă garanţia este negrevat de sarcini şi nu este utilizat drept colateral pentru a acoperi orice altă garanţie; f) colateralul are o scadenţă efectivă care îndeplineşte aceeaşi condiţie referitoare la scadenţă ca cea prevăzută la art. 72c alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; şi g) nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaţionale în calea transferului colateralului de la entitatea de rezoluţie către filiala respectivă, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluţie ar face obiectul unei acţiuni de rezoluţie. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. g), la cererea Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, entitatea de rezoluţie furnizează în scris o opinie juridică independentă şi fundamentată sau demonstrează în mod satisfăcător într-un alt fel că nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaţionale în calea transferului de colateral de la entitatea de rezoluţie către filiala respectivă."
119. După articolul 295^31 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^9 „Derogări pentru casa centrală şi cooperativele de credit afiliate la aceasta“, cuprinzând articolul 295^32, cu următorul cuprins: "5.1^9. Derogări pentru casa centrală şi cooperativele de credit afiliate la aceasta ART. 295^32 Având în vedere prevederile art. 336,art. 337 alin. (1) lit. b)-e), art. 338,359,374,385 şi ale art. 392 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate acorda o derogare parţială sau totală de la aplicarea art. 295^27-295^31 în ceea ce priveşte casa centrală sau o cooperativă de credit afiliată, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) cooperativa de credit afiliată şi casa centrală sunt înfiinţate pe teritoriul României şi fac parte din acelaşi grup de rezoluţie; b) cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile ale casei centrale şi ale tuturor cooperativelor de credit sunt supravegheate în ansamblul lor pe baza situaţiilor financiare consolidate ale acestor instituţii; c) grupul de rezoluţie respectiv respectă cerinţa prevăzută la art. 295^26 alin. (3); d) în cazul rezoluţiei, nu există niciun obstacol major actual sau potenţial, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor între casa centrală şi cooperativa de credit afiliată."
120. După articolul 295^32 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^10 „Procedura de stabilire a cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile“, cuprinzând articolele 295^33-295^40, cu următorul cuprins: "5.1^10. Procedura de stabilire a cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile ART. 295^33 (1) Banca Naţională a României, în calitate, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel individual, de autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie sau de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, împreună cu toate celelalte autorităţi de rezoluţie relevante, depune toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la: a) cuantumul cerinţei aplicate la nivelul consolidat al grupului de rezoluţie pentru fiecare entitate de rezoluţie; b) cuantumul cerinţei aplicate, la nivel individual, fiecărei entităţi care nu este o entitate de rezoluţie, din cadrul grupului de rezoluţie. (2) Decizia comună prevăzută la alin. (1) este adoptată cu respectarea prevederilor art. 295^26-295^31, este temeinic motivată şi se transmite: a) entităţii de rezoluţie, persoană juridică română, de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie; b) entităţii/entităţilor din grupul de rezoluţie care nu sunt entităţi de rezoluţie, persoane juridice române, de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual pentru filialele respective; c) întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, persoană juridică română, în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu este ea însăşi o entitate de rezoluţie din acelaşi grup de rezoluţie. (3) Decizia comună luată în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^40 sau cu prevederi din legislaţia altor state membre, care transpun art. 45h din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, poate să prevadă că, în condiţiile asigurării concordanţei cu strategia de rezoluţie, în situaţia în care entitatea de rezoluţie nu a achiziţionat direct sau indirect suficiente instrumente care respectă prevederile art. 295^28, filiala, persoană juridică română, îndeplineşte parţial cerinţele prevăzute la art. 295^21 cu instrumente emise către şi achiziţionate de către entităţi care nu aparţin grupului de rezoluţie, în conformitate cu prevederile art. 295^28. ART. 295^34 (1) În cazul în care mai mult de o entitate G-SII aparţinând aceleiaşi instituţii de tip G-SII sunt entităţi de rezoluţie, dintre care cel puţin una este persoană juridică română, autorităţile de rezoluţie prevăzute la art. 295^33 alin. (1) discută şi, atunci când este cazul şi în concordanţă cu strategia de rezoluţie a instituţiei de tip G-SII, convin asupra aplicării art. 72e din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi asupra oricărei ajustări menite să reducă la minimum sau să elimine diferenţa dintre suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislaţia altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 12a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru entităţile de rezoluţie individuale, şi suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau în cadrul prevederilor din legislaţia altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 12a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. (2) Ajustarea prevăzută la alin. (1) se poate aplica în următoarele condiţii: a) ajustarea se poate aplica în ceea ce priveşte diferenţele de calcul al valorii totale a expunerii la risc, între statele membre relevante, ajustând nivelul cerinţei; b) ajustarea nu se aplică pentru a elimina diferenţele care rezultă din expunerile între grupuri de rezoluţie. (3) Suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. a) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislaţia altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. a) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 12a dinRegulamentul (UE) nr. 575/2013,cu modificările ulterioare, pentru entităţile de rezoluţie individuale, trebuie să nu fie mai mică decât suma cuantumurilor prevăzute la art. 295^25 alin. (4) lit. b) din prezenta lege sau din cadrul prevederilor din legislaţia altor state membre care transpun art. 45d alin. (4) lit. b) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 12a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. ART. 295^35 În absenţa unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^33 şi 295^34, în termen de 4 luni, se adoptă o decizie în conformitate cu prevederile art. 295^36-295^38. ART. 295^36 (1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, pentru că există un dezacord privind o cerinţă aplicabilă pe bază consolidată unui grup de rezoluţie, potrivit art. 295^26, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, ia o decizie privind respectiva cerinţă, luând în considerare, în mod corespunzător: a) evaluarea entităţilor din grupul de rezoluţie care nu sunt entităţi de rezoluţie, efectuată, după caz, de către autorităţile de rezoluţie implicate; b) opinia autorităţii de rezoluţie la nivel de grup, în cazul în care această autoritate este diferită de Banca Naţională a României. (2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, oricare dintre autorităţile de rezoluţie implicate aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul menţionat. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorităţii bancare europene. (4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010. (5) Situaţia nu poate fi adusă în atenţia Autorităţii bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. (6) În absenţa unei decizii a Autorităţii bancare europene în termen de o lună de la sesizarea problemei, se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a entităţii de rezoluţie. (7) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup sau de autoritate de rezoluţie a unei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, nu poate aduce în atenţia Autorităţii bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, nivelul cerinţei stabilite în cazul unei filiale a entităţii de rezoluţie, dacă acesta îndeplineşte condiţii similare celor prevăzute la art. 295^37 alin. (6). (8) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, sau în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, poate sesiza ABE în cazul în care nu i s-a solicitat opinia cu privire la nivelul cerinţei aplicabile la nivel individual unei entităţi care nu este entitate de rezoluţie şi care face parte din grupul de rezoluţie al entităţii de rezoluţie anterior menţionate sau dacă apreciază că opinia şi rezervele sale exprimate în scris nu au fost luate în considerare în mod corespunzător. ART. 295^37 (1) În cazul în care nu este adoptată o decizie comună în termen de 4 luni, ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinţei prevăzute la art. 295^27-295^31, aplicabile la nivel individual unei entităţi din cadrul grupului de rezoluţie, persoană juridică română, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a respectivei entităţi, ia decizia cu privire la cerinţa respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile următoare: a) opiniile şi rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie au fost luate în considerare în mod corespunzător; şi b) în cazul în care autoritatea de rezoluţie la nivel de grup este diferită de autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie, opiniile şi rezervele exprimate în scris de autoritatea de rezoluţie la nivel de grup au fost luate în considerare în mod corespunzător. (2) În cazul în care, până la finalul perioadei de 4 luni, autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie sau autoritatea de rezoluţie a grupului aduce problema în atenţia ABE în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie responsabilă pentru filială, la nivel individual, îşi amână decizia şi aşteaptă orice decizie pe care o poate lua ABE în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din regulamentul anterior prevăzut. (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie responsabilă pentru filială, la nivel individual, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorităţii bancare europene. (4) Perioada de 4 luni se consideră perioadă de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010. (5) Situaţia nu poate fi adusă în atenţia Autorităţii bancare europene după expirarea termenului de 4 luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. (6) Nivelul stabilit de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, pentru cerinţa aplicabilă unei filiale, persoană juridică română, care nu este entitate de rezoluţie, nu poate fi adus în atenţia Autorităţii bancare europene, în vederea medierii cu caracter obligatoriu, de către autoritatea de rezoluţie a entităţii de rezoluţie sau autoritatea de rezoluţie a grupului, atunci când acesta:se încadrează în limita a 2% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, aferentă cerinţei prevăzute la art. 295^26; şi b) respectă prevederile art. 295^21. (7) Dacă Autoritatea bancară europeană nu îşi adoptă decizia în termen de o lună, se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a filialei. (8) Decizia comună şi orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite şi, în cazurile în care este relevant, actualizate periodic. ART. 295^38 În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de 4 luni ca urmare a unui dezacord privind nivelul cerinţei consolidate care se aplică grupului de rezoluţie şi nivelul cerinţei care urmează să se aplice la nivel individual entităţilor grupului de rezoluţie, se aplică următoarele dispoziţii: a) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia o decizie cu privire la nivelul cerinţei care urmează să se aplice la nivel individual unei filiale a grupului de rezoluţie, persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^37; b) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia o decizie privind nivelul cerinţei consolidate care se aplică grupului de rezoluţie a cărei entitate de rezoluţie este persoană juridică română, în conformitate cu prevederile art. 295^36. ART. 295^39 (1) Decizia comună prevăzută la art. 295^33 şi orice decizie luată în lipsa unei decizii comune, potrivit prevederilor art. 295^36, 295^37 şi 295^38, este obligatorie pentru Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi este aplicată în mod corespunzător de către aceasta. (2) Decizia comună şi orice decizie luată în lipsa unei decizii comune sunt revizuite şi, după caz, actualizate periodic. ART. 295^40 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, solicită şi verifică respectarea de către entităţile, persoane juridice române, a cerinţei prevăzute la art. 295^5 alin. (1) şi ia toate deciziile în conformitate cu prevederile art. 295^33-295^39, în paralel cu elaborarea şi actualizarea planurilor de rezoluţie. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României asigură coordonarea în privinţa exercitării funcţiei de rezoluţie şi a funcţiei de supraveghere."
121. După articolul 295^40 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^11 „Raportarea în scopuri de supraveghere şi publicarea cerinţei privind fondurile proprii şi datoriile eligibile“, cuprinzând articolele 295^41-295^45, cu următorul cuprins: "5.1^11. Raportarea în scopuri de supraveghere şi publicarea cerinţei privind fondurile proprii şi datoriile eligibile ART. 295^41 (1) Entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1), care fac obiectul cerinţei prevăzute la art. 295^5 alin. (1), prezintă Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă şi de autoritate de rezoluţie, raportări privind: a) valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 295^28 alin. (3) şi valoarea datoriilor eligibile, precum şi exprimarea valorilor respective în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2), după aplicarea oricăror deduceri, în conformitate cu prevederile art. 72e-72j din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; b) valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne; c) pentru elementele prevăzute la lit. a) şi b): (i) componenţa, inclusiv profilul de scadenţă; (ii) ordinea de prioritate în cadrul procedurii de insolvenţă; şi (iii) dacă sunt guvernate de legislaţia unui stat terţ şi, în caz afirmativ, a cărui stat terţ, precum şi dacă conţin clauzele contractuale prevăzute la art. 349 din prezenta lege, precum şi la art. 52 alin. (1) lit. p) şi q) şi la art. 63 lit. n) şi o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. (2) Entităţile care, la data raportării, deţin fonduri proprii şi datorii eligibile, calculate în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), de cel puţin 150% din cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1), nu sunt obligate să raporteze informaţii cu privire la valoarea altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit alin. (1) lit. b). ART. 295^42 (1) Entităţile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportări: a) cel puţin de două ori pe an, cu privire la informaţiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. a); şi b) cel puţin o dată pe an, cu privire la informaţiile prevăzute la art. 295^41 alin. (1) lit. b) şi c). (2) La solicitarea Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă sau de autoritate de rezoluţie, entităţile prevăzute la art. 295^41 prezintă raportările prevăzute la alin. (1) cu o frecvenţă mai mare. ART. 295^43 Cel puţin o dată pe an, entităţile prevăzute la art. 295^41 publică următoarele informaţii: a) valoarea fondurilor proprii care, acolo unde se aplică, îndeplinesc condiţiile de la art. 295^28 alin. (3), precum şi a datoriilor eligibile; b) componenţa elementelor prevăzute la lit. a), inclusiv profilul de scadenţă şi rangul acordat în cadrul procedurilor obişnuite de insolvenţă; c) cerinţa aplicabilă potrivit prevederilor art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, exprimată în conformitate cu prevederile art. 295^5 alin. (2). ART. 295^44 Prevederile art. 295^41 şi 295^43 nu se aplică entităţilor al căror plan de rezoluţie prevede că acestea urmează să fie lichidate în cadrul procedurii obişnuite de insolvenţă. ART. 295^45 Atunci când au fost implementate acţiuni de rezoluţie sau a fost exercitată competenţa de reducere a valorii sau de conversie prevăzută de art. 358-367, cerinţele de publicare a informaţiilor prevăzute la art. 295^43 se aplică de la data termenului de conformare cu cerinţele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31, aşa cum este prevăzut în cadrul art. 295^49-295^56."
122. După articolul 295^45 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^12 „Raportarea către Autoritatea bancară europeană“, cuprinzând articolul 295^46, cu următorul cuprins: "5.1^12. Raportarea către Autoritatea bancară europeană ART. 295^46 Banca Naţională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluţie, informează Autoritatea bancară europeană cu privire la cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile care a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau ale art. 295^27-295^31, pentru entităţile prevăzute la art. 3 alin. (1), respectiv art. 3 alin. (2), după caz."
123. După articolul 295^46 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^13 „Nerespectarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile“, cuprinzând articolul 295^47, cu următorul cuprins: "5.1^13. Nerespectarea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile ART. 295^47 (1) În caz de nerespectare a cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puţin una dintre următoarele: a) competenţa de a soluţiona sau de a înlătura obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare în conformitate cu prevederile art. 92-98 şi art. 99-116; b) competenţele prevăzute la art. 91^1; c) sancţiunile administrative şi alte măsuri sancţionatoare în conformitate cu prevederile art. 569, art. 570 alin. (1) şi (3), art. 571 şi 574. (2) În caz de nerespectare a cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile, prevăzută la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, procedează potrivit prevederilor referitoare la cel puţin una dintre următoarele: a) măsurile prevăzute la art. 226 alin. (3)-(3^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; b) măsurile de intervenţie timpurie, conform prevederilor art. 149-151; c) sancţiunile administrative şi alte măsuri sancţionatoare în conformitate cu prevederile art. 569, art. 570 alin. (2) şi (3), art. 571 şi 574. (3) Banca Naţională a României, poate, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să determine dacă instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) intră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180-182, art. 186^1 sau art. 183-186, după caz. (4) Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere se consultă reciproc atunci când îşi exercită competenţele prevăzute la alin. (1)-(3)."
124. După articolul 295^47 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^14 „Rapoarte“, cuprinzând articolul 295^48, cu următorul cuprins: "5.1^14. Rapoarte ART. 295^48 (1) Banca Naţională a României, cooperează cu Autoritatea bancară europeană la elaborarea de către aceasta din urmă a unui raport anual către Comisie. (2) În vederea elaborării raportului prevăzut la alin. (1) Banca Naţională a României informează Autoritatea bancară europeană cu privire la: a) modul în care a fost implementată la nivel naţional cerinţa de fonduri proprii şi datorii eligibile stabilită în conformitate cu prevederile art. 295^26 sau art. 295^27-295^31; b) modul în care a fost exercitată competenţa prevăzută la art. 295^10, 295^11 şi 295^13; c) nivelul agregat şi componenţa fondurilor proprii şi datoriilor eligibile ale instituţiilor de credit şi entităţilor, cuantumurile instrumentelor emise în perioada respectivă şi cuantumurile suplimentare necesare pentru a îndeplini cerinţele aplicabile."
125. După articolul 295^48 se introduce un nou paragraf, paragraful 5.1^15 „Dispoziţii tranzitorii şi dispoziţii postrezoluţie“, cuprinzând articolele 295^49-295^56, cu următorul cuprins: "5.1^15. Dispoziţii tranzitorii şi dispoziţii postrezoluţie ART. 295^49 (1) Prin excepţie de la prevederile art. 295^5 alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte perioade de tranziţie adecvate pentru îndeplinirea de către instituţiile de credit sau entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) a cerinţelor prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau a cerinţelor care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13, după caz. (2) Termenul-limită pentru instituţiile de credit şi entităţile prevăzute la alin. (1) de a îndeplini cerinţele prevăzute de respectivul alineat, este 1 ianuarie 2024. ART. 295^50 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte un nivel-ţintă intermediar pentru cerinţele prevăzute la art. 295^26 sau la art. 295^27-295^31 sau pentru cerinţele care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13, după caz, pe care instituţiile de credit sau entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să îl îndeplinească. (2) Nivelul-ţintă intermediar prevăzut la alin. (1) asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii şi de datorii eligibile în vederea asigurării îndeplinirii cerinţei. ART. 295^51 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate stabili o perioadă de tranziţie care depăşeşte termenul de 1 ianuarie 2024, în cazuri adecvate, justificate în mod corespunzător, pe baza criteriilor prevăzute la art. 295^55, luând în considerare: a) evoluţia situaţiei financiare a instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 295^50; b) probabilitatea ca instituţia de credit sau entitatea să fie în măsură să se conformeze într-un interval de timp rezonabil cu cerinţele prevăzute la art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau cu cele care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13; şi c) dacă entitatea este capabilă să înlocuiască instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadenţă prevăzute la art. 72b şi 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 295^7-295^15 sau 295^28 din prezenta lege şi, în caz contrar, dacă această incapacitate este de natură idiosincratică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii pieţe. ART. 295^52 (1) Entităţile de rezoluţie trebuie să se conformeze nivelului minim al cerinţelor prevăzute la art. 295^19 şi 295^20. (2) Nivelul minim al cerinţelor prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cursul primilor 2 ani: a) de la data la care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau b) de la data la care entitatea de rezoluţie a pus în aplicare o măsură alternativă a sectorului privat astfel cum este prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b), prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital şi a altor instrumente de datorie sau prin care acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau de la data la care a fost exercitată competenţa de reducere a valorii sau de conversie cu privire la respectiva entitate de rezoluţie, în conformitate cu prevederile art. 358-367, în scopul recapitalizării entităţii de rezoluţie fără aplicarea instrumentelor de rezoluţie. (3) Cerinţele prevăzute la art. 295^10, 295^13, 295^19 şi 295^20, după caz, nu se aplică în primii 3 ani de la data la care entitatea de rezoluţie a fost identificată ca fiind o instituţie de tip G-SII sau grupul din care face parte entitatea de rezoluţie a fost identificat ca fiind o instituţie de tip G-SII sau de la data la care respectiva entitate de rezoluţie începe să se regăsească în situaţia prevăzută la art. 295^19 sau 295^20. ART. 295^53 Prin excepţie de la prevederile art. 295^5 alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină o perioadă de tranziţie adecvată pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 295^26 sau art. 295^27-295^31 sau a cerinţei care rezultă din aplicarea art. 295^10, 295^11 sau 295^13, după caz, de către instituţiile de credit sau entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) în cazul cărora s-au aplicat instrumente de rezoluţie sau a fost exercitată competenţa de reducere a valorii sau de conversie prevăzută la art. 358-367. ART. 295^54 (1) În aplicarea prevederilor art. 295^49-295^53, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, comunică instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) o cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile, planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziţie, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacităţii de acoperire a pierderilor şi de recapitalizare. (2) La sfârşitul perioadei de tranziţie, cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile este egală cu valoarea determinată potrivit prevederilor art. 295^10, 295^11 sau 295^13, 295^19 sau 295^20, 295^26 sau art. 295^27-295^31, după caz. ART. 295^55 La stabilirea perioadelor de tranziţie, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare: a) prevalenţa depozitelor şi absenţa instrumentelor de datorie în modelul de finanţare; b) accesul la pieţele de capital pentru instrumentele de datorie eligibile; c) măsura în care entitatea de rezoluţie se bazează pe fondurile proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerinţa prevăzută la art. 295^26. ART. 295^56 Sub rezerva respectării art. 295^49-295^51, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate să revizuiască ulterior fie perioada de tranziţie, fie orice cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile planificată, comunicată în conformitate cu prevederile art. 295^54."
126. La titlul IV capitolul IV secţiunea a 5-a, paragraful 5.2 „Cerinţa minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile“, cuprinzând articolele 296-310, se abrogă. 127. La articolul 311, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "a) după caz, valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a se asigura faptul că valoarea activului net al instituţiei supuse rezoluţiei este egală cu zero; şi b) după caz, valoarea în care datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne trebuie convertite în acţiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituţiei supuse rezoluţiei sau a instituţiei-punte."
128. Articolul 312 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 312 (1) Evaluarea prevăzută la art. 311 stabileşte valoarea cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituţiei supuse rezoluţiei sau, după caz, pentru a asigura rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază pentru instituţia-punte, ţinând seama de orice contribuţie la capital din partea fondului de rezoluţie bancară în temeiul art. 536 alin. (1) lit. d), pentru a menţine o încredere suficientă a pieţei în instituţia supusă rezoluţiei sau în instituţia-punte şi pentru a-i permite acesteia, pe o perioadă de cel puţin un an, să respecte condiţiile de autorizare şi să îşi desfăşoare în continuare activităţile pentru care a fost autorizată în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu legislaţia privind piaţa de capital. (2) Atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să folosească instrumentul de separare a activelor prevăzut la art. 268-280, valoarea cu care trebuie reduse datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne va ţine seama de o estimare prudentă a necesarului de capital al vehiculului de administrare a activelor, după caz."
129. Articolul 314 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 314 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, instituie şi menţine mecanisme care asigură faptul că procesul de verificare şi evaluare se bazează pe informaţii cât mai actualizate şi mai cuprinzătoare în mod rezonabil referitoare la activele, datoriile şi capitalurile proprii ale instituţiei supuse rezoluţiei."
130. La articolul 315, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) dacă instituţia supusă rezoluţiei înregistrează o valoare netă pozitivă conform evaluării efectuate în temeiul art. 201-213, diluarea cotei de capital deţinute de acţionarii existenţi şi deţinătorii altor instrumente de proprietate, ca urmare a conversiei în acţiuni şi alte instrumente de proprietate a instrumentelor de capital relevante, emise de instituţia de credit, în temeiul competenţei prevăzute la art. 359, sau a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne emise de instituţia supusă rezoluţiei, în temeiul competenţei prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. f)."
131. La articolul 320, literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "d) numai dacă reducerea totală a valorii acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate şi a instrumentelor de capital relevante, efectuată în temeiul lit. a)-c), este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) şi c), Banca Naţională a României reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului datoriilor subordonate care nu reprezintă instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2, în conformitate cu ordinea de plată a creanţelor din procedura de insolvenţă, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a)-c), pentru a obţine valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) şi c); e) numai dacă reducerea totală a valorii acţiunilor sau a altor instrumente de proprietate şi a instrumentelor de capital relevante, precum şi a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne, efectuată în temeiul lit. a)-d), este inferioară valorii totale a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) şi c), Banca Naţională a României reduce, în măsura în care este necesar, valoarea principalului sau suma de plată datorată, aferentă altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, inclusiv instrumente de datorie prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu ordinea de plată a creanţelor prevăzută la art. 234 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv a rangului depozitelor, cu respectarea prevederilor art. 285-295, împreună cu reducerea valorii prevăzută la lit. a)-d), pentru a obţine valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) şi c)."
132. Articolul 321 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 321 (1) La aplicarea competenţelor de reducere a valorii sau de conversie, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, alocă pierderile reprezentate de valoarea totală a sumelor prevăzute la art. 317 lit. b) şi c) în mod egal între acţiuni sau alte instrumente de proprietate şi datorii care pot face obiectul recapitalizării interne de acelaşi rang, prin reducerea valorii principalului sau a sumei de plată datorate, aferentă acţiunilor sau altor instrumente de proprietate şi datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne respective, uniform, pro rata cu valoarea acestora, cu excepţia cazului în care o repartiţie diferită a pierderilor între datoriile de acelaşi rang este permisă potrivit prevederilor art. 287. (2) Prevederile alin. (1) nu împiedică acordarea unui tratament mai favorabil datoriilor care au fost excluse de la recapitalizarea internă în conformitate cu prevederile art. 286 şi 287, în comparaţie cu datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne care au acelaşi rang de prioritate în cadrul unei proceduri de insolvenţă."
133. La articolul 342, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins: "d) listarea din nou sau readmiterea la tranzacţionare a oricăror instrumente de datorie care au fost reduse, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2017/1.129 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, şi de abrogare a Directivei 2003/71/CE, cu modificările şi completările ulterioare."
134. Articolul 343 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 343 În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, reduce integral valoarea principalului unei datorii sau suma de plată datorată în legătură cu această datorie, prin intermediul competenţei prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. e), datoria respectivă şi orice alte obligaţii sau creanţe conexe care, la momentul exercitării competenţei, ar urma să fie calculate şi acumulate până la scadenţă sunt considerate ca fiind achitate în totalitate sau stinse, după caz, şi nu sunt opozabile nici instituţiei supuse rezoluţiei, în cadrul vreunei proceduri ulterioare, nici oricărei entităţi care îi succedă acesteia, în cadrul vreunei proceduri ulterioare de lichidare."
135. La articolul 344, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) instrumentul sau acordul relevant care a dat naştere datoriei iniţiale continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală a datoriei sau a sumei de plată datorate aferentă acesteia, cu respectarea oricărei modificări a cuantumului dobânzii de plată pentru a ţine cont de reducerea valorii principalului, precum şi cu respectarea oricărei alte modificări ulterioare a clauzelor pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ar putea să o facă în virtutea competenţei prevăzute la art. 383 alin. (1) lit. j)."
136. Articolul 349 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 349 (1) Instituţiile de credit şi entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) includ în dispoziţiile contractuale o clauză în virtutea căreia creditorul sau partea la acordul sau la instrumentul care creează datoria acceptă că datoria respectivă poate face obiectul exercitării competenţelor de reducere a valorii şi de conversie şi este de acord să respecte orice măsură de reducere a valorii principalului sau a sumei de plată datorate, de conversie sau de anulare, ce poate fi impusă de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în exercitarea competenţelor sale, dacă, în legătură cu o astfel de datorie, sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a) datoria nu este exclusă în temeiul art. 286; b) datoria nu este un depozit prevăzut la art. 234 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare; c) contractul este guvernat de legislaţia unui stat terţ; şi d) datoria este emisă sau contractată după data de la care se aplică prevederile referitoare la recapitalizarea internă, respectiv 1 ianuarie 2016. (2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate excepta de la îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) instituţiile de credit sau entităţile în cazul cărora cerinţa prevăzută la art. 295^5 alin. (1) este egală cu cuantumul necesar acoperirii pierderilor, astfel cum este definit la art. 295^17 alin. (1) lit. a), dacă datoriile care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) şi în legătură cu care nu este inclusă clauza contractuală prevăzută la respectivul articol nu sunt luate în considerare pentru îndeplinirea acestei cerinţe."
137. După articolul 349 se introduc trei noi articole, articolele 349^1-349^3, cu următorul cuprins: "ART. 349^1 (1) Atunci când o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) constată că, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea clauzei prevăzute la art. 349 în dispoziţiile contractuale care guvernează o datorie este impracticabilă, în sensul regulamentelor delegate prevăzute la art. 351^1, instituţia de credit sau entitatea respectivă notifică Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, această constatare, însoţită de indicarea categoriei în care se încadrează datoria respectivă, precum şi de o justificare corespunzătoare. (2) Ca urmare a primirii notificării prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, solicită, într-un interval de timp rezonabil, furnizarea tuturor informaţiilor pe care le consideră necesare pentru a evalua efectul notificării asupra posibilităţii de soluţionare a instituţiei sau entităţii în cauză. Instituţia de credit sau entitatea furnizează, într-un interval de timp indicat, toate informaţiile pe care Banca Naţională a României i le solicită. (3) În cazul unei notificări potrivit alin. (1), obligaţia de a include în dispoziţiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 se suspendă automat din momentul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, primeşte notificarea respectivă. (4) Atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină că nu este impracticabilă, din motive de ordin legal sau de altă natură, includerea în dispoziţiile contractuale a clauzei prevăzută la art. 349, aceasta solicită instituţiei de credit sau entităţii, într-un interval de timp rezonabil după realizarea notificării prevăzute la alin. (1), includerea unei astfel de clauze contractuale, luând în considerare necesitatea de a se asigura posibilitatea de soluţionare a instituţiei de credit sau a entităţii respective, caz în care suspendarea de la alin. (3) încetează. (5) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie poate, de asemenea, să solicite instituţiei de credit sau entităţii să îşi modifice practicile privind aplicarea exceptării de la recunoaşterea contractuală a recapitalizării interne. ART. 349^2 (1) Datoriile prevăzute la art. 349^1 alin. (1) nu includ instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 şi instrumentele de datorie definite la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care respectivele instrumente de datorie sunt creanţe negarantate. (2) Datoriile prevăzute la art. 349^1 alin. (1) sunt de rang superior în raport cu datoriile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 75 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 349^3 (1) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, constată, în contextul evaluării posibilităţii de soluţionare a unei instituţii de credit sau a unei entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în conformitate cu prevederile art. 85-91, sau în orice alt context, că, într-o categorie de datorii, dintre cele prevăzute în ordinea de plată a creanţelor la art. 161 şi 161^1 şi, respectiv, la art. 234 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care, în conformitate cu prevederile art. 349^1 alin. (1) şi (2), nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349, împreună cu valoarea datoriilor care sunt excluse de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu art. 286 sau care sunt susceptibile să fie excluse în conformitate cu prevederile art. 287, se ridică la peste 10% din categoria respectivă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează fără întârziere impactul acestui fapt asupra posibilităţii de soluţionare a instituţiei de credit sau a entităţii respective, inclusiv impactul asupra posibilităţii de soluţionare datorat riscului de nerespectare a mecanismelor de siguranţă pentru creditori, prevăzute la art. 423, atunci când se aplică competenţele de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile. (2) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, determină, pe baza evaluării prevăzute la alin. (1), că datoriile care, în conformitate cu prevederile art. 349^1 alin. (1), nu includ clauza contractuală prevăzută la art. 349 creează un obstacol semnificativ în calea posibilităţii de soluţionare, aceasta aplică competenţele prevăzute la art. 92-98 în mod corespunzător pentru a elimina acest obstacol. (3) Datoriile pentru care instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) nu include în dispoziţiile contractuale clauza prevăzută la art. 349 sau pentru care, în conformitate cu prevederile art. 349^1, 349^2 şi prezentul articol, respectiva cerinţă de includere a clauzei contractuale nu se aplică nu sunt luate în calcul pentru îndeplinirea cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile."
138. La articolul 350, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 350 (1) Prevederile art. 349 alin. (1) nu se aplică în cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte că datoriile sau instrumentele prevăzute la articolul respectiv pot face obiectul competenţelor de reducere a valorii şi de conversie exercitate de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în conformitate cu legislaţia ţării terţe sau cu un acord încheiat cu ţara terţă respectivă care are caracter obligatoriu."
139. Articolul 351 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 351 Dacă o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) nu include în prevederile contractuale aplicabile unei datorii relevante ce respectă condiţiile prevăzute la art. 349 alin. (1) o clauză de tipul celei prevăzute la art. 349, aceasta nu împiedică Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, săşi exercite competenţele de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu datoria respectivă."
140. După articolul 351 se introduce un nou articol, articolul 351^1, cu următorul cuprins: "ART. 351^1 Pe baza regulamentelor delegate ale Comisiei, adoptate în temeiul art. 55 alin. (6) paragraful al 3-lea din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, decide, în măsura în care consideră necesar, categoriile de datorii în cazul cărora instituţiile de credit sau entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) pot determina că includerea clauzei contractuale prevăzută la art. 349 este impracticabilă."
141. La titlul IV, denumirea capitolului VI se modifică şi va avea următorul cuprins: " CAP. VI Reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile "
142. La titlul IV capitolul VI, denumirea secţiunii 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: " SECŢIUNEA 1 Reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile "
143. Articolul 358 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 358 Competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile poate fi exercitată: a) independent de acţiunea de rezoluţie; sau b) împreună cu o acţiune de rezoluţie, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie prevăzute la art. 180-182, art. 185^1 sau art. 183-185 şi 186."
144. După articolul 358 se introduc trei noi articole, articolele 358^1-358^3, cu următorul cuprins: "ART. 358^1 (1) În cazul în care instrumentele de capital relevante şi datoriile eligibile faţă de entitatea de rezoluţie au fost achiziţionate de către entitatea de rezoluţie, în mod indirect, prin intermediul altor entităţi din acelaşi grup de rezoluţie, exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a respectivelor instrumente de capital relevante şi datorii eligibile are loc concomitent cu exercitarea aceleiaşi competenţe la nivelul întreprinderii-mamă a entităţii în cauză sau la nivelul altor întreprinderi-mamă care nu sunt entităţi de rezoluţie, astfel încât entitatea în cauză să fie recapitalizată de către entitatea de rezoluţie, iar pierderile să fie transferate efectiv acesteia din urmă. (2) După exercitarea competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile, independent de acţiunea de rezoluţie, se efectuează evaluarea prevăzută la art. 424-426 şi se aplică prevederile art. 427. ART. 358^2 (1) Competenţa de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile poate fi exercitată independent de acţiunea de rezoluţie numai în ceea ce priveşte datoriile eligibile care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 295^28 alin. (2) din prezenta lege, cu excepţia condiţiei referitoare la scadenţa reziduală a instrumentelor de datorie, astfel cum este prevăzută la art. 72c alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. (2) Atunci când este exercitată competenţa prevăzută la alin. (1), reducerea valorii sau conversia este efectuată în conformitate cu principiul prevăzut la art. 188 lit. g). ART. 358^3 Atunci când este întreprinsă o acţiune de rezoluţie în legătură cu o entitate de rezoluţie sau, în circumstanţe excepţionale, atunci când nu este prevăzut în planul de rezoluţie, în legătură cu o entitate care nu este entitate de rezoluţie, cuantumul care este diminuat, redus ca valoare sau convertit, în conformitate cu prevederile art. 368, la nivelul entităţii respective, se ia în considerare la calcularea pragurilor prevăzute de prevederile art. 221 şi art. 289 lit. a) sau ale art. 292 lit. a), care se aplică entităţii în cauză."
145. Articolul 359 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 359 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa de a reduce sau de a converti instrumente de capital relevante şi datoriile eligibile prevăzute la art. 358^2 în acţiuni sau în alte instrumente de proprietate ale instituţiilor de credit şi entităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d)."
146. La articolul 360, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 360 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu dispoziţiile art. 368-372 fără întârziere, în ceea ce priveşte instrumentele de capital relevante şi datoriile eligibile prevăzute la art. 358^2, emise de către o instituţie de credit sau entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), atunci când este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:"
147. La articolul 360, literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "a) dacă s-a determinat faptul că toate condiţiile de declanşare a acţiunii de rezoluţie prevăzute la art. 180-182, art. 185^1 sau art. 183-185 şi art. 186 au fost îndeplinite înainte de efectuarea unei acţiuni de rezoluţie; b) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, determină că, dacă respectiva competenţă nu este exercitată în ceea ce priveşte instrumentele de capital relevante şi datoriile eligibile prevăzute la art. 358^2, instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) va înceta să mai fie viabilă;"
148. La articolul 361, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) având în vedere orizontul de timp şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea într-o situaţie de dificultate majoră a instituţiei de credit sau a entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) sau a grupului ar putea fi împiedicată în timp util prin vreo măsură, fie ea o măsură alternativă a sectorului privat, fie o măsură de supraveghere, inclusiv o măsură de intervenţie timpurie, în afara unei măsuri de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital şi a datoriilor eligibile prevăzute la art. 358^2, luată individual sau în combinaţie cu o acţiune de rezoluţie."
149. Articolul 367 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 367 (1) Înainte de a-şi exercita competenţa de a reduce sau converti instrumentele de capital şi datoriile eligibile prevăzute la art. 358^2, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură de efectuarea unei evaluări a activelor, a datoriilor şi a capitalurilor proprii ale instituţiei de credit sau ale entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în conformitate cu prevederile art. 201-213. (2) În sensul alin. (1), evaluarea stă la baza calculării reducerii valorii care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante şi datoriilor eligibile prevăzute la art. 358^2, în scopul de a absorbi pierderile, şi a stabilirii nivelului conversiei care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante şi datoriilor eligibile prevăzute la art. 358^2, în scopul recapitalizării instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d)."
150. La articolul 368, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 368 Atunci când acţionează potrivit dispoziţiilor art. 358-367, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu ordinea inversă de prioritate a creanţelor din procedura de insolvenţă, în aşa fel încât ea să producă următoarele rezultate:"
151. La articolul 368, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins: "d) valoarea principalului datoriilor eligibile prevăzute la art. 358^2 este redusă şi/sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în limita necesară pentru a atinge obiectivele rezoluţiei stabilite la art. 177-179 sau în limita valorii acestor datorii, oricare dintre aceste limite este mai mică."
152. Articolul 369 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 369 Atunci când valoarea principalului unui instrument de capital relevant sau a unei datorii eligibile prevăzută la art. 358^2 este redusă: a) reducerea valorii principalului este permanentă, cu respectarea oricărei majorări în conformitate cu mecanismul prevăzut la art. 313; b) faţă de titularul instrumentului de capital relevant sau de datorie eligibilă prevăzută la art. 358^2 nu subzistă nicio datorie în limita sau în legătură cu valoarea cu care instrumentul a fost redus, cu excepţia oricăror datorii care au fost calculate şi acumulate, fără a fi ajunse la scadenţă, şi a oricăror despăgubiri, ce pot apărea ca urmare a contestării în instanţă a legalităţii exercitării competenţei de reducere a valorii; c) nicio despăgubire nu este plătită deţinătorilor de instrumente de capital relevante sau de datorii eligibile prevăzute la art. 358^2, în afara celor prevăzute la art. 370."
153. La articolul 370, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 370 Pentru a efectua, în temeiul art. 368 lit. b)-d), o conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile prevăzute la art. 358^2, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate solicita instituţiilor de credit şi entităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) să emită instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru deţinătorii instrumentelor de capital relevante şi ai unor astfel de datorii eligibile. Instrumentele de capital relevante şi datoriile eligibile anterior prevăzute pot fi convertite numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:"
154. La articolul 370, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins: "d) rata de conversie care determină numărul de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază care sunt emise pentru fiecare instrument de capital relevant sau datorie eligibilă prevăzută la art. 358^2 respectă principiile prevăzute la art. 329 şi toate ghidurile în materie elaborate de Autoritatea bancară europeană."
155. După articolul 373 se introduce un nou articol, articolul 373^1, cu următorul cuprins: "ART. 373^1 În cazul în care instrumentele de capital relevante sau datoriile eligibile prevăzute la art. 358^2 sunt luate în calcul în scopul îndeplinirii cerinţei prevăzute la art. 295^27, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, este autoritatea responsabilă cu determinările prevăzute la art. 360, pentru instituţiile de credit sau entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), autorizate în România, în conformitate cu prevederile capitolelor II şi III din titlul I al părţii I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."
156. La articolul 375, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 375 Înainte de a realiza una dintre determinările prevăzute la art. 360 lit. b)-e) sau de a constata situaţia de la art. 360 lit. f) în legătură cu o filială, persoană juridică română, care emite instrumente de capital relevante sau datorii eligibile prevăzute la art. 358^2, luate în calcul în vederea îndeplinirii, la nivel individual, a cerinţei prevăzute la art. 295^27-295^31, sau instrumente de capital relevante luate în calcul în vederea îndeplinirii cerinţelor de fonduri proprii la nivel individual sau la nivel consolidat, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, respectă următoarele cerinţe:"
157. La articolul 375, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) în cazul în care intenţionează să realizeze una dintre determinările prevăzute la art. 360 lit. b)-e) sau f), după consultarea autorităţii de rezoluţie a filialei, precum şi a entităţii de rezoluţie în cauză, notifică, în interval de 24 de ore de la consultarea respectivă: (i) supraveghetorul consolidant, dacă acesta este diferit de Banca Naţională a României, precum şi autoritatea responsabilă cu determinarea din statul membru în care se află supraveghetorul consolidant, dacă aceasta este diferită de respectivul supraveghetor consolidant; (ii) autorităţile de rezoluţie ale altor entităţi din acelaşi grup de rezoluţie care au achiziţionat direct sau indirect datorii prevăzute la art. 295^28 de la entitatea care face obiectul prevederilor art. 295^27;"
158. La articolul 378, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 378 În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, efectuează o notificare în conformitate cu prevederile art. 375, după consultarea cu autorităţile notificate potrivit prevederilor art. 375 lit. a) pct. (i) sau lit. b), trebuie să examineze următoarele aspecte:"
159. La articolul 383 alineatul (1), literele a), e), f) şi j) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "a) de a solicita oricărei persoane de a prezenta orice fel de informaţie necesară pentru luarea unei decizii privind adoptarea unei acţiuni de rezoluţie şi pentru pregătirea respectivei măsuri, inclusiv actualizări şi completări ale informaţiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluţie, precum şi informaţii care să fie furnizate prin intermediul inspecţiilor la faţa locului efectuate de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie; ............................................................................................... e) de a reduce, chiar şi în totalitate, valoarea principalului sau suma rămasă de plată aferentă datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne ale unei instituţii supuse rezoluţiei; f) de a converti datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne ale instituţiei supuse rezoluţiei în acţiuni comune sau în alte instrumente de proprietate ale instituţiei respective sau ale entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), ale instituţiei-mamă sau ale unei instituţii-punte către care sunt transferate activele, drepturile sau obligaţiile instituţiei respective sau ale entităţii respective; ............................................................................................... j) de a modifica sau ajusta scadenţa instrumentelor de datorie şi a altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne emise de o instituţie supusă rezoluţiei sau de a modifica valoarea dobânzilor de plătit aferente instrumentelor respective şi altor datorii care pot face obiectul recapitalizării interne sau data la care dobânda devine exigibilă, inclusiv prin suspendarea temporară a plăţilor, cu excepţia obligaţiilor garantate care fac obiectul prevederilor art. 286;"
160. La articolul 384, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(3) Orice transfer de acţiuni sau alte instrumente de proprietate, instrumente financiare, drepturi, active sau obligaţii, inclusiv cu privire la orice garanţii sau accesorii ale acestora, se realizează prin efectul deciziei Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi, după caz, al oricărui act subsecvent de punere în aplicare a acesteia, iar orice formalitate de înregistrare într-un registru imobiliar, registru comercial ori alt registru public se realizează în baza acestei decizii şi, după caz, a oricărui act subsecvent de punere în aplicare, fără a fi necesară forma autentică a înscrisului."
161. Articolul 394 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 394 În situaţia în care autoritatea de rezoluţie din alt stat membru exercită, în legătură cu o instituţie supusă rezoluţiei din acel stat membru, competenţa de reducere a valorii sau de conversie, inclusiv în privinţa unor instrumente de capital potrivit prevederilor din legislaţia naţională a acelui stat membru care asigură transpunerea art. 59 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, iar datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne sau instrumentele de capital relevante ale instituţiei respective includ instrumente sau datorii guvernate de legea română ori datorii faţă de creditori situaţi în România, reducerea valorii principalului acelor datorii sau instrumente ori conversia datoriilor sau instrumentelor produce efecte pe teritoriul României sau, după caz, faţă de creditorii situaţi în România, în conformitate cu decizia autorităţii de rezoluţie din acel stat membru."
162. La articolul 402, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 402 Cu condiţia ca obligaţiile contractuale esenţiale, inclusiv plata şi obligaţiile de livrare, precum şi furnizarea de garanţii reale, să fie îndeplinite în continuare, o măsură de prevenire a crizelor, o suspendare a obligaţiilor în conformitate cu prevederile art. 186^1-186^10 sau o măsură de gestionare a crizelor, inclusiv producerea oricărui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, nu conferă în sine niciunei persoane posibilitatea:"
163. Articolul 404 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 404 Suspendarea sau limitarea ca urmare a exercitării competenţelor prevăzute la art. 186^1-186^10, art. 406-409^1 sau art. 410-412 nu constituie nerespectare a unei obligaţii contractuale în sensul art. 400, 402 şi 413."
164. Articolul 408 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 408 Nicio decizie de suspendare luată potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate următoarelor: a) sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările şi completările ulterioare; b) contrapărţilor centrale (CPC) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, şi contrapărţilor centrale (CPC) stabilite în state terţe şi recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din regulamentul respectiv; c) băncilor centrale."
165. După articolul 409 se introduce un nou articol, articolul 409^1, cu următorul cuprins: "ART. 409^1 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte sfera de aplicare a competenţei prevăzute la art. 406-409 în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte. (2) În sensul alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează cu atenţie dacă este adecvată cuprinderea în sfera de aplicare a competenţei de suspendare şi a depozitelor eligibile, aşa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015, în special a depozitelor acoperite deţinute de persoane fizice, de microîntreprinderi şi de întreprinderi mici şi mijlocii. (3) În sensul alin. (1) şi (2), atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţa de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare în ceea ce priveşte depozitele acoperite, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015. (4) În cazul exercitării competenţei de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în ceea ce priveşte depozitele eligibile, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective. (5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabileşte de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de la caz la caz, în funcţie de situaţia specifică a instituţiei de credit supusă rezoluţiei şi de condiţiile economice şi financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv."
166. La articolul 410, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu impune măsura indicată la alin. (1) în cazul oricăreia dintre următoarele: a) garanţiilor reale deţinute de sisteme sau operatori de sisteme desemnaţi în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau în sensul legislaţiei altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE; b) contrapărţilor centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, şi contrapărţilor centrale (CCP) stabilite în state terţe şi recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; c) băncilor centrale, în legătură cu activele gajate sau furnizate cu titlu de marjă sau de alt tip de garanţie reală de către instituţia supusă rezoluţiei."
167. La articolul 414, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 414 (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate dispune suspendarea drepturilor de încetare ale oricărei părţi care are un contract cu o filială, persoană juridică română, a unei instituţii supuse rezoluţiei, atunci când: a) obligaţiile contractuale sunt garantate sau susţinute în alt mod de instituţia supusă rezoluţiei; b) drepturile contractuale de încetare se întemeiază exclusiv pe procedurile de insolvenţă sau pe starea financiară a instituţiei supuse rezoluţiei; şi c) în cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, a exercitat sau poate exercita competenţa de transfer în cazul instituţiei supuse rezoluţiei: (i) fie toate activele şi datoriile filialei, care fac obiectul contractului, au fost sau pot fi transferate destinatarului şi însuşite de acesta; (ii) fie Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, furnizează, prin orice alt mijloc, o protecţie adecvată pentru respectivele obligaţii;"
168. Articolul 415 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 415 Nicio suspendare impusă în conformitate cu prevederile art. 413 sau 414 nu se aplică următoarelor: a) sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnaţi în sensul art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau în sensul legislaţiei altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE; b) contrapărţilor centrale (CCP) autorizate în Uniune, în conformitate cu prevederile art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, şi contrapărţilor centrale stabilite în state terţe şi recunoscute de Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP), în conformitate cu prevederile art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; c) băncilor centrale."
169. După articolul 419 se introduc patru noi articole, articolele 419^1-419^4, cu următorul cuprins: "ART. 419^1 Instituţiile de credit şi entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) trebuie să includă în orice contract financiar la care sunt parte şi care este reglementat de legislaţia unui stat terţ clauze prin care părţile prevăd că respectivul contract financiar poate face obiectul exercitării de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, a competenţelor de suspendare sau de limitare a unor drepturi şi obligaţii, în conformitate cu prevederile art. 186^1-186^10, art. 406-409^1, art. 410-412 şi art. 413-419, şi prin care recunosc că au obligaţia de a respecta cerinţele prevăzute la art. 400-405. ART. 419^2 (1) Întreprinderile-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, trebuie să se asigure că filialele lor din state terţe prevăd, în contractele financiare prevăzute la art. 419^1, clauze care să excludă posibilitatea ca exercitarea competenţei Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a suspenda sau a limita drepturile şi obligaţiile întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană, în conformitate cu prevederile art. 419^1, să constituie un motiv întemeiat pentru încetarea anticipată, suspendarea, modificarea, exercitarea drepturilor de a stinge sau de a compensa drepturi sau obligaţii sau de a executa garanţiile reale, în cazul respectivelor contracte. (2) În sensul alin. (1), cerinţa poate fi aplicată în ceea ce priveşte filialele din state terţe care sunt: a) instituţii de credit; b) firme de investiţii (sau care ar fi firme de investiţii dacă ar avea sediul central în România); sau c) instituţii financiare. ART. 419^3 Prevederile art. 419^1 se aplică oricărui contract financiar care: a) creează o nouă obligaţie sau modifică în mod semnificativ o obligaţie existentă după intrarea în vigoare a prevederilor art. 419^1-419^4; b) prevede exercitarea unuia sau mai multor drepturi de încetare sau drepturi de executare a garanţiilor reale cărora li sar aplica prevederile art. 186^1-186^10, art. 400-405, art. 406-409^1, art. 410-412 sau art. 413-419, în cazul în care contractul financiar ar fi reglementat de legislaţia unui stat membru. ART. 419^4 În cazul în care o instituţie de credit sau o entitate nu include clauza contractuală prevăzută la art. 419^1, acest fapt nu aduce atingere exercitării de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, a competenţelor prevăzute la art. 186^1-186^10, art. 400-405, art. 406-409^1, art. 410-412 sau art. 413-419 în legătură cu respectivul contract financiar."
170. La articolul 439 alineatul (1), literele a)-d) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "a) autorităţii de rezoluţie a instituţiei sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d); b) autorităţii competente a instituţiei sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d); c) autorităţii competente din statul membru în care se află o sucursală a instituţiei sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d); d) autorităţii de rezoluţie din statul membru în care se află o sucursală a instituţiei sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d)."
171. La articolul 448, după litera a) se introduce o nouă literă, litera a^1), cu următorul cuprins: "a^1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pieţelor financiare şi a întreprinderilor de asigurare;"
172. La articolul 448, litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins: "g) Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitate de schemă de garantare a depozitelor şi de administrator al mecanismului de finanţare a rezoluţiei;"
173. Articolul 449 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 449 Pentru a asigura respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea confidenţialităţii prevăzute la art. 448 şi 450, entităţile prevăzute la art. 448 lit. a), a^1), b) şi f)-i) elaborează şi aplică norme interne în acest sens, inclusiv norme pentru a asigura caracterul secret al informaţiilor şi furnizarea de informaţii între persoanele implicate direct în procesul de rezoluţie."
174. La articolul 458, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 458 (1) Sub rezerva dispoziţiilor art. 464-art. 468, Banca Naţională României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, stabileşte colegii de rezoluţie pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute la art. 58-72, art. 88-90, art. 99-107, art. 295^5-295^40, art. 473-485, art. 498-504 şi, acolo unde este cazul, pentru a asigura cooperarea şi coordonarea cu autorităţile de rezoluţie din state terţe."
175. La articolul 458 alineatul (2), litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins: "i) stabilirea cerinţelor minime de fonduri proprii şi datorii eligibile pentru grupuri, la nivel consolidat şi la nivel de filială, prevăzute la art. 295^5-295^40."
176. Articolul 464 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 464 În cazul în care o instituţie dintr-un stat terţ sau o întreprindere-mamă dintr-un stat terţ deţine filiale stabilite în Uniunea Europeană sau întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană, stabilite în două sau mai multe state membre, printre care şi România, sau două sau mai multe sucursale în Uniune, situate în România şi în cel puţin încă un alt stat membru, care sunt considerate semnificative, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, împreună cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, şi cu autorităţi de rezoluţie din statele membre în care sunt stabilite respectivele filiale din Uniune sau în care sunt situate respectivele sucursale semnificative, instituie un singur colegiu de rezoluţie european."
177. Articolul 465 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 465 (1) Colegiul de rezoluţie european prevăzut la art. 464 va îndeplini funcţiile şi atribuţiile prevăzute la art. 458-463 în ceea ce priveşte entităţile prevăzute la art. 464 şi, în măsura în care aceste atribuţii sunt relevante, în ceea ce priveşte sucursalele acestora. (2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) includ stabilirea cerinţei prevăzute la art. 295^5-295^40. (3) La stabilirea cerinţei prevăzute la art. 295^5-295^40, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, împreună cu ceilalţi membri ai colegiului de rezoluţie european ia în considerare strategia de rezoluţie globală, în cazul în care autorităţile statelor terţe au adoptat o astfel de strategie. (4) Atunci când, în conformitate cu strategia de rezoluţie globală, filialele stabilite în Uniunea Europeană, inclusiv în România, sau o întreprindere-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, şi filialele sale, instituţii, nu sunt entităţi de rezoluţie, iar membrii colegiului de rezoluţie european, printre care şi Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, sunt de acord cu această strategie, filialele stabilite în Uniune, persoane juridice române sau, pe bază consolidată, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, respectă cerinţa prevăzută la art. 295^27 prin emiterea instrumentelor prevăzute la art. 295^28 alin. (2) şi (3) către întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang, stabilită într-un stat terţ, sau către filialele respectivei întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang, care sunt stabilite în acelaşi stat terţ, sau către alte entităţi, în condiţiile prevăzute la art. 295^28 alin. (2) lit. i) şi art. 295^28 alin. (3) lit. b)."
178. Articolul 466 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 466 (1) Atunci când o singură întreprindere-mamă din Uniunea Europeană deţine toate filialele din Uniune ale unei instituţii dintr-un stat terţ sau ale unei întreprinderi-mamă dintrun stat terţ şi această întreprindere-mamă din Uniunea Europeană este persoană juridică română, colegiul de rezoluţie european este prezidat de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie. (2) În cazul în care nu se aplică prevederile alin. (1), colegiul de rezoluţie european este prezidat de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană, persoană juridică română, sau a unei filiale din Uniune, persoană juridică română, dacă activele bilanţiere totale au valoarea cea mai ridicată."
179. Articolul 467 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 467 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi celelalte autorităţi implicate din România, după caz, pot renunţa, alături de autorităţi din alte state membre, pe baza unui acord reciproc al tuturor părţilor relevante, la cerinţa de a înfiinţa un colegiu de rezoluţie european dacă un alt grup sau colegiu exercită aceleaşi funcţii şi îndeplineşte aceleaşi atribuţii cu cele prevăzute la art. 464-468 şi respectă toate condiţiile şi procedurile, inclusiv pe cele care vizează componenţa şi participarea la colegiile de rezoluţie europene, stabilite la art. 464-468 şi la art. 469-472. În acest caz, toate trimiterile la colegii de rezoluţie europene din prezenta lege trebuie de asemenea înţelese ca trimiteri la aceste alte grupuri sau colegii."
180. La articolul 498, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 498 (1) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, decide că o întreprindere-mamă din Uniunea Europeană pentru care este responsabilă întruneşte condiţiile prevăzute la art. 180-182 sau la art. 183-186, aceasta notifică fără întârziere informaţiile prevăzute la art. 473 supraveghetorului consolidant, membrilor colegiului de rezoluţie al grupului în cauză."
181. La articolul 512 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) evaluarea posibilităţilor de soluţionare ale acestor instituţii şi grupuri în conformitate cu prevederile art. 85-91 şi cu cerinţe similare impuse de legislaţia statului terţ respectiv;"
182. La articolul 519, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: "c) că creditorii, inclusiv, în special, deponenţii localizaţi sau care trebuie despăgubiţi într-un stat membru, nu ar beneficia de acelaşi tratament precum cel al creditorilor şi deponenţilor din statul terţ cu drepturi legale similare, conform procedurii de rezoluţie din statul terţ de origine;"
183. La articolul 538, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 538 (1) Nivelul-ţintă pentru resursele financiare disponibile ale fondului de rezoluţie bancară este de cel puţin 1% din suma depozitelor acoperite ale tuturor instituţiilor de credit autorizate pe teritoriul României."
184. La articolul 543, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(3) În cazul prevăzut la alin. (2), Banca Naţională a României poate debita contul curent al instituţiei de credit în cauză cu sumele datorate, respectiv suma reprezentând contribuţia neplătită şi, după caz, suma reprezentând dobânzile datorate."
185. Articolul 547 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 547 Dispoziţiile art. 543-545 sunt aplicabile corespunzător în ceea ce priveşte contribuţiile extraordinare."
186. Articolul 561 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 561 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, stabileşte norme şi proceduri care să permită fondului de rezoluţie bancară să contribuie la finanţarea rezoluţiei grupului, fără a aduce atingere art. 557."
187. La articolul 569, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 569 (1) Banca Naţională a României dispune măsuri pentru asigurarea conformării la cerinţele prevăzute de prezenta lege a entităţilor pentru care este competentă potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) şi aplică sancţiuni administrative şi măsuri sancţionatoare prevăzute la art. 571 în cazul încălcării dispoziţiilor prezentei legi."
188. La articolul 569 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) competenţa de a solicita furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care revin Băncii Naţionale a României, la intervale regulate sau în termenul solicitat şi în formatele specificate;"
189. La articolul 570 alineatul (1), literele a) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "a) nerespectarea de către instituţia de credit a deciziei Băncii Naţionale a României, adoptate în calitate de autoritate de rezoluţie, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3), de trecere de la cerinţele simplificate la aplicarea integrală a cerinţelor prevăzute la art. 49-84, precum şi a termenului de conformare; .................................................................................................. d) nerespectarea de către instituţia de credit, respectiv de către entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) a obligaţiei de păstrare şi/sau de furnizare a evidenţelor contractelor financiare la care acestea sunt parte potrivit dispoziţiilor art. 56;"
190. La articolul 570 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera g^1), cu următorul cuprins: "g^1) neducerea la îndeplinire de către instituţia de credit a măsurilor care au fost propuse şi transmise de aceasta în temeiul art. 94 alin. (1) şi pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, le consideră eficace potrivit evaluării efectuate conform prevederilor art. 94 alin. (2);"
191. La articolul 570 alineatul (1), literele j), o) şi p) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "j) nerespectarea de către instituţia de credit sau entitatea în cauză a cerinţelor minime prevăzute la art. 295^5-295^56 sau a măsurilor dispuse de Banca Naţională a României pentru asigurarea conformării la respectivele cerinţe; ................................................................................................. o) nerespectarea de către instituţia de credit a obligaţiilor de raportare prevăzute la art. 543 alin. (1); p) nerespectarea de către instituţia de credit a obligaţiilor de plată a contribuţiei anuale sau extraordinare, potrivit prevederilor art. 533 şi art. 546;"
192. La articolul 570 alineatul (1), după litera p) se introduc două noi litere, literele q) şi r), cu următorul cuprins: "q) nerespectarea de către instituţia de credit a obligaţiilor şi măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 91^1; r) nerespectarea de către instituţia de credit a oricăror măsuri dispuse de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în aplicarea prezentei legi şi a actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în materia reglementată de prezenta lege."
193. La articolul 570 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) nerespectarea de către instituţia de credit a deciziei Băncii Naţionale a României, adoptate în calitate de autoritate competentă, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2), de trecere de la cerinţele simplificate la aplicarea integrală a cerinţelor prevăzute la art. 13-48, precum şi a termenului de conformare;"
194. La articolul 572, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(3) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie sau, după caz, de autoritate competentă, preconizează că circumstanţele prevăzute la alin. (2) vor înceta într-un termen rezonabil, aceasta poate amâna publicarea sancţiunilor administrative până la încetarea circumstanţelor."
195. La articolul 576 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) art. 8, art. 9-185, art. 186-259, art. 268-295^5, art. 295^7-295^31 şi art. 295^33-529;"
196. La articolul 576, partea introductivă a alineatului (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Pentru aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1), se au în vedere următoarele:"
197. La articolul 576 alineatul (2), după litera d) se introduc şase noi litere, literele e)-j), cu următorul cuprins: "e) în aplicarea art. 205 lit. a) şi b), trimiterile la art. 536 se consideră a fi făcute la art. 583; f) în aplicarea art. 205 lit. a) şi b), art. 295^18 alin. (8) şi (9) şi art. 295^21 alin. (8) şi (9), trimiterile la art. 537 se consideră a fi făcute la art. 584; g) în aplicarea art. 295^47 alin. (1) lit. c), trimiterile la art. 569, art. 570 alin. (1) şi (3), art. 571 şi 574 se consideră a fi făcute la art. 611, art. 612 alin. (1) şi (3), art. 613 şi, respectiv, 616; h) în aplicarea art. 295^47 alin. (2) lit. c), trimiterile la art. 569, art. 570 alin. (2) şi (3), art. 571 şi 574 se consideră a fi făcute la art. 611, art. 612 alin. (2) şi (3), art. 613 şi, respectiv, 616; i) în aplicarea art. 231 alin. (2) lit. c) teza a doua, referirea la membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii care exercită funcţia de rezoluţie se consideră a fi făcută la structura din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară care exercită funcţia de rezoluţie; j) în aplicarea art. 251 alin. (2) teza a doua, referirea la membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naţionale a României care exercită funcţia de rezoluţie se consideră a fi făcută la structura din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară care exercită funcţia de rezoluţie, iar referirea la membrul conducerii executive care asigură coordonarea structurii din cadrul Băncii Naţionale a României care exercită funcţia de supraveghere se consideră a fi făcută la structura din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară care exercită funcţia de supraveghere."
198. La articolul 576, alineatele (3), (4), (5), (6), (8), (12) şi (13) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate hotărî aprobarea constituirii unei firme de investiţii instituţie-punte, autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, cu un capital iniţial care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 125.000 euro. (4) Îndeplinirea de către acţionarii firmei de investiţii instituţie-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţi publice, a criteriilor prevăzute în reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară privind regulile aplicabile pentru evaluarea prudenţială a achiziţiilor şi majorărilor participaţiilor la o firmă de investiţii este prezumată. (5) La constituirea unei firme de investiţii instituţie-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu reglementările emise în aplicarea acesteia, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, numeşte persoanele care asigură conducerea structurilor care pot expune respectiva firmă de investiţii instituţie-punte unor riscuri semnificative. (6) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o firmă de investiţii instituţie-punte, autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, se poate constitui ca societate pe acţiuni cu acţionar unic. .................................................................................................. (8) Autoritatea de Supraveghere Financiară stabileşte prin reglementări condiţiile şi documentaţia în baza căreia se autorizează constituirea firmei de investiţii instituţie-punte în conformitate cu Legea nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi conţinutul hotărârii privind constituirea unei astfel de instituţii-punte. .................................................................................................. (12) Începerea desfăşurării activităţii de către firma de investiţii instituţie-punte autorizată în conformitate cu Legea nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării firmei de investiţii instituţie-punte în registrul comerţului. (13) În cazul în care vânzarea firmei de investiţii instituţie-punte autorizate în conformitate cu Legea nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează prin vânzarea acţiunilor, de la momentul vânzării acestora, firma de investiţii care a funcţionat ca instituţie-punte trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, şi de reglementările emise în aplicarea acesteia, precum şi de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, pentru funcţionarea unei firme de investiţii."
199. La articolul 618, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 618 (1) Banca Naţională a României este singura autoritate împuternicită să decidă cu privire la aplicarea unuia sau mai multor instrumente de rezoluţie şi la exercitarea competenţelor de rezoluţie cu privire la instituţiile de credit, persoane juridice române, inclusiv la sucursalele acestora stabilite în alte state membre."
200. Articolul 636 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 636 (1) În aplicarea prezentei legi şi a actelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în materia reglementată de prezenta lege, Banca Naţională a României poate emite reglementări care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi pe pagina de internet a Băncii Naţionale a României. (2) În scopul unei aplicări unitare a dispoziţiilor prezentei legi şi a reglementărilor emise în baza acesteia, Banca Naţională a României poate emite instrucţiuni şi precizări, care se publică pe pagina proprie de internet a Băncii Naţionale a României. (3) La elaborarea reglementărilor, instrucţiunilor şi precizărilor, Banca Naţională a României asigură transpunerea legislaţiei relevante adoptate la nivelul Uniunii Europene şi urmăreşte implementarea celor mai bune practici internaţionale în domeniul redresării şi rezoluţiei. (4) Banca Naţională a României are în vedere orientările şi recomandările emise de Autoritatea bancară europeană în materie de redresare şi rezoluţie şi emite, după caz, reglementări, instrucţiuni şi/sau precizări prin care stabileşte regimul aplicării respectivelor ghiduri şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice sistemului bancar din România. (5) Instituţiile de credit, persoane juridice române, precum şi entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta ghidurile şi recomandările emise de Autoritatea bancară europeană, potrivit instrucţiunilor şi/sau precizărilor pe care le emite, după caz, Banca Naţională a României, potrivit alin. (4). (6) În situaţia în care instituţiile de credit şi entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) nu asigură implementarea corespunzătoare a instrucţiunilor şi/sau precizărilor emise de Banca Naţională a României potrivit alin. (4), Banca Naţională a României poate face recomandări instituţiilor de credit şi entităţilor respective în vederea adoptării de măsuri de către acestea pentru implementarea corespunzătoare a instrucţiunilor şi/sau precizărilor Băncii Naţionale a României şi/sau poate dispune măsuri potrivit prezentei legi."
201. La anexă, secţiunea B, litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins: "f) detalii cu privire la datoriile instituţiei de credit care pot face obiectul recapitalizării interne;"
202. La anexă, secţiunea C, litera q) se modifică şi va avea următorul cuprins: "q) valoarea şi tipul datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne ale instituţiei de credit;"
203. Menţiunea referitoare la transpunerea normelor Uniunii Europene se modifică şi va avea următorul cuprins: "Prezenta lege transpune Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE,2005/56/CE,2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 173 din 12 iunie 2014, precum şi Directiva 2019/879/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce priveşte capacitatea de absorbţie a pierderilor şi de recapitalizare a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi a Directivei 98/26/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 150 din 7 iunie 2019."
ART. II Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. După articolul 161^1 se introduce un nou articol, articolul 161^2, cu următorul cuprins: "ART. 161^2 (1) În aplicarea prevederilor art. 161^1, în cazul falimentului entităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu excepţia instituţiilor de credit, toate creanţele care provin din elementele de fonduri proprii, definite potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, au un rang de prioritate inferior oricărei creanţe care nu provine dintr-un element de fonduri proprii. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), în situaţia în care un instrument este recunoscut doar parţial drept element de fonduri proprii, întregul instrument este tratat ca o creanţă care rezultă dintr-un element de fonduri proprii şi îi este atribuit un rang de prioritate inferior oricărei creanţe care nu rezultă dintr-un element de fonduri proprii."
2. După articolul 234^1 se introduce un nou articol, articolul 234^2, cu următorul cuprins: "ART. 234^2 (1) În aplicarea prevederilor art. 234, în cazul falimentului unei instituţii de credit, toate creanţele care provin din elementele de fonduri proprii, definite potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, au un rang de prioritate inferior oricărei creanţe care nu provine dintr-un element de fonduri proprii. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), în situaţia în care un instrument este recunoscut doar parţial drept element de fonduri proprii, întregul instrument este tratat ca o creanţă care rezultă dintr-un element de fonduri proprii şi îi este atribuit un rang de prioritate inferior oricărei creanţe care nu rezultă dintr-un element de fonduri proprii."
3. Menţiunea referitoare la transpunerea normelor Uniunii Europene se modifică şi va avea următorul cuprins: "Prezenta lege transpune Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 125 din 5 mai 2001, precum şi prevederile art. 1 pct. 20 lit. c) din Directiva 2019/879/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce priveşte capacitatea de absorbţie a pierderilor şi de recapitalizare a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi a Directivei 98/26/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 150 din 7 iunie 2019."
ART. III Legea nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 2 alineatul (1), punctele 3 şi 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "3. contraparte centrală (CPC) - o CPC definită la art. 2 pct. (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; .................................................................................................. 6. participant - o instituţie, o contraparte centrală, un agent de decontare, o casă de compensare, un operator de sistem sau un membru compensator al unei CPC autorizată potrivit art. 17 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; în conformitate cu regulile sistemului, participantul poate acţiona în acelaşi timp în toate sau doar în unele dintre aceste calităţi;"
2. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 17 Prezenta lege transpune Directiva nr. 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L166 din 11 iunie 1998, precum şi prevederile art. 2 din Directiva 2019/879/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce priveşte capacitatea de absorbţie a pierderilor şi de recapitalizare a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi a Directivei 98/26/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 150 din 7 iunie 2019."
ART. IV (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. I pct. 122 referitor la art. 295^43, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024. (2) Atunci când, în conformitate cu prevederile art. 295^49-295^51, Banca Naţională a României sau, după caz, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte un termen pentru îndeplinirea cerinţelor, ulterior datei de 1 ianuarie 2024, data aplicării prevederilor art. 295^43 este aceeaşi cu termenul pentru îndeplinirea cerinţelor, stabilit potrivit prevederilor art. 295^49-295^51. (3) Nivelul-ţintă intermediar prevăzut la art. 295^50 alin. (1) este îndeplinit de către instituţiile de credit sau entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d) în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (4) Termenul până la care entităţile de rezoluţie prevăzute la art. 295^52 alin. (1) trebuie să îndeplinească nivelul minim al cerinţelor prevăzute de respectivul articol este de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. V Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 11 decembrie 2015, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, ANA-MARIA CĂTĂUŢĂ PREŞEDINTELE SENATULUI FLORIN-VASILE CÎŢU
Bucureşti, 29 decembrie 2021. Nr. 320.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
