Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: LEGE nr. 315 din 10 noiembrie 2005 privind acceptarea Codului pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezolutia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979, a amendamentelor la Codul MODU 1979 adoptate de Organizatia Maritima Internationala prin anexa 18 din Raportul Comitetului Securitatii Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, precum si a Codului din 1989 pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1989) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale prin Rezolutia A.649 (16) la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin anexa 17 din Raportul Comitetului Securitatii Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, si prin Rezolutia MSC.38 (63) a Comitetului Securitatii Maritime la Londra la 19 mai 1994 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

LEGE nr. 315 din 10 noiembrie 2005 privind acceptarea Codului pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezolutia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979, a amendamentelor la Codul MODU 1979 adoptate de Organizatia Maritima Internationala prin anexa 18 din Raportul Comitetului Securitatii Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, precum si a Codului din 1989 pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1989) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale prin Rezolutia A.649 (16) la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin anexa 17 din Raportul Comitetului Securitatii Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, si prin Rezolutia MSC.38 (63) a Comitetului Securitatii Maritime la Londra la 19 mai 1994

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.059 din 26 noiembrie 2005
Comenteaza legea

Parlamentul României adopta prezenta lege.

ART. 1
Se accepta Codul pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979, aplicabil unitãţilor mobile de foraj marin construite pana la 1 mai 1991.
ART. 2
Se accepta amendamentele la Codul MODU 1979 adoptate de Organizaţia Maritima Internationala prin anexa 18 din Raportul Comitetului Securitãţii Maritime la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991.
ART. 3
Se accepta Codul din 1989 pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1989) adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.649 (16) la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin anexa 17 din Raportul Comitetului Securitãţii Maritime la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991 şi prin Rezoluţia MSC.38 (63) a Comitetului Securitãţii Maritime la Londra la 19 mai 1994, aplicabil unitãţilor mobile de foraj marin construite la 1 mai 1991 sau dupã aceasta data.
ART. 4
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va lua mãsurile necesare în vederea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi.

Aceasta lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
TEODOR VIOREL MELESCANU

Bucureşti, 10 noiembrie 2005.
Nr. 315.

Codul pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale prin Rezoluţia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979*)
*) Traducere.

INTRODUCERE

1. Prezentul Cod este elaborat în vederea furnizarii unei norme internaţionale aplicabilã unitãţilor mobile de foraj marin nou construite, astfel încât aplicarea ei va facilita deplasarea şi exploatarea în ape internaţionale a acestor unitãţi şi va avea ca rezultat un nivel de siguranta pentru astfel de unitãţi şi pentru personalul de la bord, echivalent celui cerut de Convenţia internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare şi Convenţia internationala din 1966 asupra liniilor de încãrcare pentru navele convenţionale, care efectueazã voiaje internaţionale.
2. Pe parcursul elaborãrii Codului s-a convenit ca acesta sa se bazeze pe principii corecte de arhitectura şi mecanicã navala precum şi pe experienta acumulatã în timpul exploatãrii unor asemenea unitãţi; mai mult decât atât s-a admis ca tehnica în materie de proiectare a unitãţilor mobile de foraj marin este nu numai complexa dar şi ca ea evolueaza rapid. Din acest motiv Codul, nu trebuie sa fie imuabil ci va fi reevaluat şi revizuit ori de câte ori este nevoie. În acest scop Organizaţia va reexamina periodic Codul ţinând cont atât de experienta cat şi de viitoarea evoluţie în acest domeniu.
3. Orice unitate existenta care îndeplineşte cerinţele prezentului Codul trebuie sa fie consideratã legal indreptatita pentru a i se elibera un certificat în conformitate cu acest Cod.
4. Codul nu vizeazã interzicerea utilizãrii unei unitãţi existente numai pentru ca proiectul, construcţia şi echipamentul nu sunt conforme cu cerinţele sale. Multe unitãţi mobile de foraj marin existente au fost exploatate cu succes şi în deplina siguranta pe perioade lungi şi trebuie sa se ţinã cont de experienta lor în materie de exploatare pentru a evalua dacã sunt adecvate pentru operaţii la scara internationala.
5. Un Stat riveran poate permite, ţinând seama de condiţiile locale de mediu, exploatarea oricãrei unitãţi conceputã conform unor norme mai puţin severe decât cele prevãzute în Cod. Totuşi orice unitate de acest fel trebuie sa satisfacã cerinţele de siguranta care, în opinia Statului riveran, sunt corespunzãtoare pentru exploatarea prevãzutã şi garanteazã siguranta generalã a unitãţii şi a personalului de la bord.
6. Codul nu conţine cerinţe privind forajul şi nici proceduri de control a sondelor submarine. Operaţiile de foraj sunt supuse controlului Statului riveran.

CUPRINS

CAPITOLUL 1
GENERALITATI

1.1. - Scop
1.2. - Domeniul de aplicare
1.3. - Definiţii
1.4. - Scutiri
1.5. - Echivalente
1.6. - Inspecţii şi certificare
1.7. - Control
1.8. - Accidente
1.9. - Revizuirea Codului

CAPITOLUL 2
CONSTRUCŢIE, REZISTENTA ŞI MATERIALE

2.1. - Generalitati
2.2. - Sarcini de calcul
2.3. - Analiza structuralã
2.4. - Consideratii speciale pentru unitãţile de suprafata
2.5. - Consideratii speciale pentru unitãţile autoridicatoare
2.6. - Consideratii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.7. - Materiale
2.8. - Dosar de construcţie
2.9. - Sudarea
2.10. - Probe

CAPITOLUL 3
COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

3.1. - Proba de inclinari
3.2. - Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de inclinare
3.3. - Criterii de stabilitate în stare intactã
3.4. - Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
3.5. - Extinderea avariei
3.6. - Integritatea etanseitatii la apa
3.7. - Bord liber

CAPITOLUL 4
INSTALAŢII DE MAŞINI PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

4.1. - Generalitati (aplicabile capitolelor de la 4 la 8)
4.2. - Cerinţe pentru maşini
4.3. - Caldari de aburi şi instalaţii de alimentare a caldarilor
4.4. - Instalaţiile pentru tubulaturi de aburi
4.5. - Comenzi maşini
4.6. - Instalaţii de aer comprimat
4.7. - Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile
4.8. - Instalaţii de santina

CAPITOLUL 5
INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

5.1. - Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.2. - Sursa principala de energie electrica
5.3. - Sursa de energie electrica de avarie
5.4. - Instalatia de pornire a generatoarelor de avarie
5.5. - Mãsuri impotriva electrocutarii, incendiului şi altor pericole de origine electrica
5.6. - Comunicaţii interioare

CAPITOLUL 6
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

6.1. - Zone
6.2. - Clasificarea zonelor periculoase
6.3. - Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influentand extinderea zonelor periculoase
6.4. - Ventilatia spaţiilor
6.5. - Situaţii de urgenta datorate operaţiilor de foraj
6.6. - Instalaţii electrice în zonele periculoase
6.7. - Instalaţii de maşini în zonele periculoase

CAPITOLUL 7
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU UNITĂŢILE AUTOPROPULSATE

7.1. - Generalitati
7.2. - Marsul înapoi
7.3. - Caldari de abur şi instalaţii de alimentare a caldarilor
7.4. - Comenzi maşini
7.5. - Instalatia de guvernare
7.6. - Instalatia de guvernare electrica şi electrohidraulica
7.7. - Comunicaţii între puntea de navigaţie şi compartimentul de maşini
7.8. - Instalatia de alarma pentru mecanici
7.9. 'ad Sursa principala de energie electrica
7.10. - Sursa de energie electrica de avarie

CAPITOLUL 8
ÎNCĂPERI DE MAŞINI PERIODIC NESUPRAVEGHEATE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

8.1. - Generalitati
8.2. - Protecţia contra incendiului
8.3. - Protecţia contra inundarii
8.4. - Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.5. - Comunicaţii
8.6. - Instalatia de alarma
8.7. - Cerinţe speciale pentru maşini, caldari şi instalaţii electrice
8.8. - Dispozitive de siguranta
8.9. - Alte unitãţi
8.10. - Încãperi de maşini utilizate în scopuri de foraj

CAPITOLUL 9
PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI

9.1. - Protecţia constructivã contra incendiului
9.2. - Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comanda
9.3. - Mijloace de evacuare
9.4. - Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranti şi furtunuri
9.5. - Instalaţii de stingere a incendiului în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere
9.6. - Stingatoare de incendiu portabile în încãperile de locuit, de serviciu şi spaţii de producţie
9.7. - Instalaţii pentru detectia incendiului şi de alarma
9.8. - Instalaţii pentru detectia gazului şi de alarma
9.9. - Echipamente de pompieri
9.10. - Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.11. - Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.12. - Depozitarea buteliilor de gaz
9.13. - Dispoziţii diverse

CAPITOLUL 10
MIJLOACE ŞI DISPOZITIVE DE SALVARE

10.1. - Ambarcatiuni de salvare
10.2. - Barci de urgenta
10.3. - Veste de salvare
10.4. - Colaci de salvare
10.5. - Amarare, manevra şi lansare
10.6. 'ad Instrucţiuni în caz de urgenta
10.7. - Aparate de radio portabile
10.8. - Avertizare de urgenta
10.9. - Necesarul farmaceutic de prim-ajutor
10.10. - Balustrade şi parapete
10.11. - Mijloace de imbarcare

CAPITOLUL 11
INSTALAŢII DE RADIOCOMUNICATII

11.1. - Domeniul de aplicare
11.2. - Generalitati
11.3. - Unitãţi autopropulsate în deplasare
11.4. - Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta
11.5. - Unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţii de foraj
11.6. - Comunicaţii cu elicopterele
11.7. - Specificaţii tehnice de echipament
11.8. - Pericol de explozia gazului
11.9. - Încãperi de locuit pentru personalul de serviciu radio
11.10 - Inspecţia statiei de radio

CAPITOLUL 12
INSTALAŢII DE RIDICARE

12.1. - Macarale
12.2. - Ascensoare pentru personal
12.3. - Turle de foraj

CAPITOLUL 13
AMENAJĂRI PENTRU ELICOPTERE

13.1. - Generalitati
13.2. - Construcţie
13.3. - Dotãri
13.4. - Mijloace vizuale

CAPITOLUL 14
REGULI DE EXPLOATARE

14.1. - Manualul de Exploatare
14.2. - Mãrfuri periculoase
14.3. - Prevenirea poluarii
14.4. - Remorcaj
14.5. - Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.6. - Instalaţii de scufundare
14.7. - Siguranta navigaţiei
Apendice - Formular model al Certificatului de siguranta pentru unitatea mobila de foraj marin


CODUL PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL UNITĂŢILOR MOBILE DE FORAJ MARIN

CAP. 1
GENERALITATI

1.1. Scop
Scopul Codului pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin, numit mai departe Cod, este sa recomande criterii de proiectare, norme de construcţii şi alte mãsuri de siguranta pentru unitãţile mobile de foraj marin, astfel încât sa reducã la minimum riscurile la care sunt supuse aceste unitãţi, personalul de bord şi mediul înconjurãtor,
1.2. Domeniul de aplicare
1.2.1. Codul se aplica unitãţilor mobile de foraj marin definite în paragrafele de la 1.3.1. la 1.3.4.
1.2.2. Statul riveran poate impune condiţii suplimentare privitoare la exploatarea instalaţiilor industriale netratate de Cod.
1.3. Definiţii
Pentru aplicarea prezentului Cod, dacã nu se prevede în mod expres altfel, termenii folosiţi au semnificatiile definite în paragrafele urmãtoare:
1.3.1. Unitate mobila de foraj marin sau unitate înseamnã o nava capabilã sa efectueze operaţii de foraj pentru explorarea sau exploatarea resurselor subsolului marin, cum ar fi hidrocarburile lichide sau gazoase, sulful sau sarea.
1.3.2. Unitate de suprafata înseamnã o unitate construitã cu corp de deplasament de tip nava sau barja, cu corp unic sau multiplu, destinatã sa fie exploatatã în regim de plutire.
1.3.3. Unitate autoridicatoare înseamnã o unitate cu picioare mobile capabilã sa-şi ridice corpul deasupra suprafeţei marii.
1.3.4. Unitate stabilizata prin coloane înseamnã o unitate a carei punte principala este legatã de un corp imersat sau de talpile de rezemare prin coloane sau chesoane.
1.3.5.
.1 Administraţie înseamnã Guvernul Statului al cãrui pavilion unitatea este autorizata sa-l arboreze.
.2 Stat riveran înseamnã Guvernul Statului care exercita controlul administrativ al operaţiilor de foraj ale unitãţii.
1.3.6. Organizaţia înseamnã Organizaţia Maritima Consultativa Inter-guvernamentalã (IMCO).
1.3.7. Certificat înseamnã Certificat de Siguranta pentru Unitatea Mobila de Foraj Marin.
1.3.8. Convenţia SOLAS din 1974 înseamnã Convenţia Internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare.
1.3.9. Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare înseamnã Convenţia internationala din 1966 asupra liniilor de încãrcare.
1.3.10. Mod de exploatare înseamnã o condiţie sau maniera în care o unitate poate opera sau funcţiona atunci când se afla în locatie sau în tranzit. Modurile de exploatare ale unei unitãţi includ urmãtoarele:
.1 Condiţii de exploatare - situaţii în care unitatea se gãseşte în locatie pentru operaţii de foraj şi când este supusã în timpul solicitãrilor de mediu şi exploatare la sarcini al cãror total este în limitele corespunzãtoare stabilite în proiectare pentru aceste operaţiuni conform proiectului unitãţii. Unitatea poate fi în plutire sau rezemata pe fundul marii, dupã caz.
.2 Condiţii de furtuna puternica - situaţie în care unitatea poate fi supusã în timpul solicitãrilor de mediu, la cele mai mari sarcini pentru care ea a fost proiectata. Operaţiile de foraj sunt presupuse întrerupte datoritã solicitãrilor puternice provocate de mediul înconjurãtor. Unitatea poate fi în condiţii de plutire sau rezemata pe fundul marii, dupã caz.
.3 Condiţii de tranzit - situaţia în care unitatea este în deplasare de la o locatie geograficã la alta.
1.3.11. Bord liber este distanta masurata pe verticala în jos la mijlocul navei, între marginea superioarã a liniei puntii şi marginea superioarã a liniei de încãrcare corespunzãtoare.
1.3.12. Lungime (L) înseamnã o lungime egala cu 96% din lungimea totalã a plutirii situata la o distanta deasupra chilei egala cu 85% din înãlţimea de construcţie minima, masurata de la fata superioarã a chilei, sau cu distanta între muchia prova a etravei şi axul carmei la aceasta plutire, dacã aceasta valoare este mai mare. La unitãţile proiectate pentru a naviga cu chila inclinata, plutirea la care se mãsoarã lungimea trebuie sa fie paralela cu plutirea din proiect.
1.3.13. Etans la intemperii înseamnã ca oricare ar fi condiţiile intalnite pe mare, apa nu va pãtrunde în unitate.
1.3.14. Condiţii normale de exploatare şi locuit înseamnã:
.1 Condiţiile în care unitatea în ansamblul sau, maşinile şi serviciile, mijloacele şi dispozitivele destinate sa asigure siguranta navigaţiei când unitatea este în deplasare, siguranta când unitatea este în serviciul industrial, protecţia contra incendiului şi inundarii, semnalele şi comunicaţiile interioare şi exterioare, mijloacele de evacuare, vinciurile barcilor de urgenta precum şi confortul corespunzãtor condiţiilor minimale de locuit, sunt la capacitatea de lucru în stare de funcţionare normalã; şi
.2 Operaţiunile de foraj.
1.3.15. Usa etansa la gaze înseamnã o usa solida, bine ajustata şi compacta, conceputã sa reziste trecerii gazelor în condiţii atmosferice normale.
1.3.16. Sursa principala de energie electrica înseamnã o sursa destinatã sa alimenteze cu energie electrica toate serviciile necesare menţinerii unitãţii în condiţii normale de exploatare şi de locuit.
1.3.17. Nava lipsitã de energie înseamnã situaţia în care maşinile principale de propulsie, caldarile şi maşinile auxiliare nu sunt în funcţiune datoritã lipsei de energie.
1.3.18. Tabloul principal de distribuţie înseamnã tabloul de distribuţie alimentat direct de la sursa principala de energie electrica şi destinat sa distribuie energia electrica serviciilor unitãţii.
1.3.19. Tablou de distribuţie de avarie înseamnã tabloul de distribuţie care, în cazul întreruperii sistemului principal de alimentare cu energie electrica, este alimentat direct de la sursa de energie electrica de avarie şi/sau de la sursa tranzitorie de energie de avarie şi care este destinat sa distribuie energia electrica serviciilor de avarie ale unitãţii.
1.3.20. Sursa de energie electrica de avarie înseamnã o sursa de energie electrica destinatã sa alimenteze serviciile necesare în cazul întreruperii sursei principale de energie electrica.
1.3.21. Instalatia de guvernare principala înseamnã maşinile, agregatele de forta, dacã exista, şi accesoriile instalaţiei de guvernare ca şi mijloacele utilizate pentru transmiterea momentului la axul carmei, cum ar fi echea sau sectorul de eche, care sunt necesare pentru a realiza deplasarea carmei şi guvernarea unitãţii în condiţii normale de serviciu.
1.3.22. Instalatia de guvernare auxiliara înseamnã echipamentul care este prevãzut pentru a realiza deplasarea carmei şi guvernarea unitãţii în cazul avariei instalaţiei de guvernare principala.
1.3.23. Agregatul de forta al instalaţiei de guvernare înseamnã în cazul unei:
.1 maşini de carma electrice, un motor electric şi echipamentul electric asociat;
.2 maşini de carma electrohidrauloca, un motor electric cu echipamentul electric asociat şi pompa la care motorul este cuplat;
.3 alte maşini de carma hidraulica, un motor de antrenare şi pompa la care este cuplat.
1.3.24. Viteza maxima de serviciu la mars înainte înseamnã cea mai mare viteza pe care unitatea este proiectata sa o menţinã în serviciu pe mare, la cel mai mare pescaj de exploatare.
1.3.25. Viteza maxima la mars înapoi înseamnã viteza estimatã pe care unitatea o poate atinge la puterea maxima de mars înapoi prevãzutã în proiect şi la pescajul maxim de exploatare.
1.3.26. Încãperi de maşini de categoria A sunt toate încãperile care conţin maşini cu combustie interna utilizate fie:
.1 pentru propulsia principala; fie
.2 pentru alte scopuri dacã puterea lor totalã este de cel puţin 375 kilowati; sau conţin vreo caldare cu combustibil lichid sau vreo instalatie de combustibil lichid, precum şi puturile care ajung duc la aceste încãperi.
1.3.27. Încãperi de maşini sunt toate încãperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încãperi care conţin maşini de propulsie, caldari sau alte maşini cu combustie, instalaţii de combustibil lichid, maşini cu aburi şi motoare cu combustie interna, generatoare şi motoare electrice importante, staţii de ambarcare a combustibilului, instalaţii de ventilaţie şi aer condiţionat, instalaţii frigorifice sau dispozitive de stabilizare şi toate încãperile similare împreunã cu puturile aferente acestor încãperi.
1.3.28. Posturi de comanda sunt acele spaţii unde se gãsesc aparatele radio ale unitãţii, aparatele principale de navigaţie ori sursa de energie electrica de avarie sau în care sunt centralizate instalaţiile de detectie şi stingerea incendiului sau instalatia de comanda şi pozitionare dinamica a unitãţii. Totuşi la aplicarea capitolului 9, spaţiul în care se gãseşte sursa de energie electrica de avarie nu este considerat ca fiind un post de comanda.
1.3.29. Zonele periculoase sunt toate acele zone în care, datoritã eventualei prezente a unei atmosfere inflamabile rezultatã din operaţiile de foraj, utilizarea imprudenta a maşinilor sau echipamentului electric poate conduce la pericol de incendiu sau explozie.
1.3.30.
.1 Spaţii închise sunt spaţiile delimitate de planşee, pereţi şi/sau punti care pot avea usi şi/sau ferestre.
.2 Amplasamente semiinchise sunt amplasamente unde condiţiile naturale de ventilaţie sunt semnificativ deosebite fata de acelea de pe puntile deschise, datoritã prezentei de structuri ca rufuri, paravanturi şi pereţi care sunt dispuse astfel încât sa nu se poatã produce dispersarea gazelor.
1.3.31. Maşini şi echipamente tip industrial sunt maşinile şi echipamentele care sunt utilizate în legatura cu operaţiunile de foraj.
1.3.32.
.1 Material imcombustibil este un material care nu arde şi nici nu emite vapori inflamabili în cantitate suficienta ca sa se aprinda spontan când este adus la temperatura de aproape 750°C, aceasta proprietate fiind determinata cu ajutorul unei metode de încercare stabilitã, acceptate de cãtre Administraţie. Orice alt material este considerat material combustibil.
.2 Încercarea standard a rezistentei la foc este o proba definitã prin regula 3.b) a capitolului II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
.3 Construcţii de tip A sunt construcţii definite prin regula 3.b) a capitolului II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
.4 Construcţii de tip B sunt construcţii definite prin regula 3.b) a capitolului II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
.5 Construcţii de tip C sunt construcţii realizate din materiale incombustibile aprobate de Administraţie. Ele nu sunt obligate sa satisfacã cerinţele referitoare la trecerea fumului şi flacarilor şi nici cerinţele privind limitarea creşterii temperaturii.
.6 Oţel sau alt material echivalent înseamnã oţel sau orice material care, el însuşi sau datoritã izolatiei prevãzute, poseda proprietãţi echivalente otelului din punct de vedere al rezistentei şi integritãţii, la sfârşitul aplicabilei încercãri standard a rezistentei la foc (de exemplu un aliaj de aluminiu corespunzãtor izolat).
1.3.33. Spaţiile de lucru sunt spaţii deschise sau închise conţinând echipamente şi procese tehnologice, asociate operaţiilor de foraj, care nu sunt cuprinse în 1.3.27.
1.3.34. Încãperile de locuit cuprind spaţii sociale, coridoare, spalatoare, cabine, birouri, infirmerii, cinema, sali de jocuri şi de recreere, oficii fãrã instalaţii de gãtit şi spaţii similare. Spaţiile sociale sunt încãperile de locuit constituite din vestibule, sali de mese, saloane şi alte spaţii de aceeaşi natura permanent închise.
1.3.35. Încãperile de serviciu cuprind bucãtãriile, oficiile conţinând instalaţii de gãtit dulapuri de serviciu şi spaţii pentru depozitare, ateliere - altele decât cele care fac parte din încãperile de maşini şi spaţii de aceeaşi natura ca şi puturile aferente acestora.
1.3.36. Instalatia de combustibil este echipamentul pentru prepararea combustibilului lichid destinat alimentarii unei caldari sau echipamentul pentru preincalzirea combustibilului lichid destinat unui motor cu combustie interna şi include orice pompe, filtre şi incalzitoare aducând combustibilul la o presiune mai mare de 0,18 N/mmp.
1.3.37. Ambarcatiuni de salvare sunt ambarcatiuni apte pentru evacuarea persoanelor de pe o unitate care va fi abandonatã şi care pot sa menţinã în viata aceste persoane, pana la completa lor recuperare.
1.3.38. Barca de urgenta este o barca cu motor uşor de manevrat, capabilã sa poatã fi lansata rapid la apa şi adecvatã recuperãrii rapide a unui om cãzut peste bord în mare şi sa poatã remorca o pluta de salvare pentru a o feri de un pericol imediat.
1.3.39. Instalatia de scufundare este instalatia şi echipamentul necesare pentru dirijarea în siguranta a operaţiunilor de scufundare efectuate de pe o unitate mobila de foraj marin.
1.4. Scutiri
O Administraţie poate scuti orice unitate care incorporeaza caracteristici noi, de la aplicarea oricãrei cerinţe din Cod care risca sa împiedice cercetãrile vizând perfecţionarea acestor caracteristici. Totuşi, orice astfel de unitate trebuie sa îndeplineascã cerinţele de siguranta pe care Administraţia, ţinând seama de serviciul intentionat, le considera ca asigura siguranta generalã a unitãţii. Administraţia care acorda o astfel de scutire trebuie sa înscrie menţiunile corespunzãtoare în certificat şi sa comunice amãnuntele şi motivele cãtre Organizaţie, pentru ca aceasta sa le poatã transmite Guvernelor contractante pentru informarea funcţionarilor lor.
1.5. Echivalente
1.5.1. Acolo unde Codul cere ca la bordul unei unitãţi sa fie montat sau prevãzut un material, o instalatie, un aparat oarecare, un element de echipament, sau un anumit tip al acestora, sau ca o anumitã dispoziţie sa fie luatã ori o anumitã procedura sau dotare sa fie îndeplinitã, Administraţia poate admite ca oricare alt material, instalatie, aparat, element de echipament sau un tip acestora, sa fie montat sau prevãzut la bord, ori o alta dispoziţie sa fie luatã sau alta procedura sau dotare sa fie efectuatã la bordul unitãţii, dacã este stabilit ca urmare unor probe sau de o alta maniera, ca aceste materiale, instalaţii, aparate, elemente de echipament sau tip al acestora, sau ca dispoziţia, procedura sau dotarea, au o eficacitate cel puţin egala cu aceea prescrisã de Cod.
1.5.2. Când o Administraţie autorizeaza astfel înlocuirea unui material, instalatie, aparat, un element de echipament, sau tip al acestora, ori o dispoziţie, procedura, dotare, o conceptie sau o noua utilizare, trebuie sa comunice caracteristicile cãtre Organizaţie, cu un raport asupra ratiunilor avansate, pentru ca aceasta sa le poatã transmite altor Guverne pentru informarea funcţionarilor lor.
1.6. Inspecţii şi certificare
1.6.1. Orice unitate trebuie sa fie supusã inspectiilor specificate mai jos:
.1 Unei inspecţii iniţiale înaintea intrãrii în serviciu sau înainte ca certificatul prescris de prezenta secţiune a Codului sa-i fi fost eliberat pentru prima data, care va cuprinde inspecţia completa a structurii, echipamentului, accesoriilor, amenajãrilor şi materialelor acolo unde Codul se aplica unitãţii. Aceasta inspecţie trebuie sa fie astfel încât sa se asigure ca structura, echipamentul, accesoriile, amenajãrile şi materialele îndeplinesc pe deplin cerinţele aplicabile ale Codului;
.2 Inspectiilor periodice la intervalele specificate de Administraţie, dar nedepasind 5 ani, care sa permitã sa asigure ca structura, echipamentul, accesoriile, amenajãrile şi materialele îndeplinesc pe deplin cerinţele aplicabile ale Codului;
.3 Inspectiilor intermediare la intervalele specificate de Administraţie, dar nedepasind 30 de luni, care permit sa se asigure ca structura, accesoriile, amenajãrile, dispozitivele de siguranta şi alte echipamente care îndeplinesc pe deplin cerinţele adecvate ale Codului şi sunt în stare buna de funcţionare. Aceste inspecţii intermediare trebuie sa fie înscrise în certificatul eliberat în virtutea cerinţelor prezentei secţiuni;
.4 Inspectiilor statiei radio conform cerinţelor de la secţiunea 11.10;
.5 O inspecţie generalã sau parţialã în funcţie de circumstanţe, se va face de fiecare data când se constata o defectiune sau un accident care afecteazã siguranta unitãţii sau oricând se fac reparaţii sau modificãri importante. Inspecţia trebuie sa fie efectuatã astfel încât sa asigure ca reparaţiile sau modificãrile au fost eficient efectuate şi ca ele îndeplinesc în toate privintele şi în deplina conformitate cerinţele aplicabile ale Codului.
1.6.2. Aceste inspecţii trebuie efectuate de cãtre funcţionari ai Administraţiei. Administraţia poate totuşi sa încredinţeze aceste inspecţii fie unor inspectori desemnaţi în acest scop, sau unor organisme recunoscute de ea. În orice caz Administraţia respectiva, trebuie sa garanteze în totalitate efectuarea în întregime şi eficienta inspectiilor.
1.6.3. Dupã încheierea oricãrei inspecţii prevãzutã în aceasta secţiune, nu trebuie facuta fãrã autorizaţia Administraţiei, nici o modificare importanta la structura, echipamentul, accesoriile, amenajãrile şi materialele care au fãcut obiectul inspectiilor, cu excepţia înlocuirii unui astfel de echipament sau accesoriu, în scopul reparaţiilor sau întreţinerii curente.
1.6.4. În urma inspecţiei efectuate în conformitate cu cerinţele prezentei secţiuni, un certificat poate fi eliberat fie de cãtre functionarii Administraţiei, fie de cãtre un agent sau un organism, oficial autorizat de Administraţie. În orice caz, Administraţia îşi asuma intreaga responsabilitate asupra certificatului.
1.6.5. Certificatul trebuie întocmit în limba oficialã a tarii care îl emite, conform modelului prezentat în Apendicele la Cod. Când limba utilizata nu este nici engleza, nici franceza, certificatul trebuie însoţit de o traducere într-una din aceste doua limbi.
1.6.6. Toate scutirile acordate în baza secţiunii 1.4 trebuie sa fie indicate clar în certificat.
1.6.7. Un certificat trebuie sa fie eliberat pentru o perioada precizatã de Administraţie, dar care sa nu depãşeascã 5 ani de la data eliberãrii.
1.6.8. Nu este permisã nici o prelungire a perioadei de valabilitate, de 5 ani, a unui certificat.
1.6.9. Un certificat înceteazã de a mai fi valabil dacã construcţia, echipamentul, accesoriile, amenajãrile sau materialele specificate în Cod au suferit, fãrã acordul Administraţiei, modificãri importante, de alta natura decât o simpla înlocuire de echipament sau de accesorii în scop de reparatie de întreţinere sau dacã inspectiile cerute de Administraţie în conformitate cu cerinţele de la paragraful 1.6.1 n-au fost efectuate.
1.6.10. Certificatul eliberat unei unitãţi trebuie sa-şi înceteze valabilitatea în cazul transferului unitãţii sub pavilionul altei tari.
1.6.11. Privilegiile Codului nu pot fi revendicate în favoarea unei unitãţi care nu poseda un certificat valabil.
1.7. Control
1.7.1. Orice unitate ce poseda un certificat eliberat în virtutea secţiunii 1.6 este supusã, atât timp cat este sub jurisdicţia altor Guverne, controlului inspectorilor autorizaţi, în conformitate cu prevederile legale ale acestor Guverne, în mãsura în care acest control are ca obiect sa verifice ca la bord exista un certificat valabil. Acest certificat va trebui sa fie acceptat numai dacã nu exista motive suficiente de a crede ca starea unitãţii sau a echipamentului sau nu corespunde în fond indicaţiilor acestui certificat şi Manualului de Exploatare. În acest caz, inspectorul care exercita controlul poate lua anumite mãsuri în etape necesare astfel încât sa permitã unitãţii sa opereze cu titlu temporar fãrã pericol excesiv pentru unitate şi nici pentru personalul de la bord, în cazul în care controlul duce la o intervenţie oarecare, inspectorul care efectueazã controlul, va trebui sa informeze imediat, în scris, Administraţia sau Consulul tarii unde unitatea este înmatriculatã, asupra tuturor circumstanţelor care au fãcut necesarã aceasta intervenţie iar faptele trebuie raportate Organizaţiei.
1.7.2. Fãrã a tine seama de dispoziţiile paragrafului 1.7.1., dispoziţiile secţiunii 1.6 nu afecteazã cu nimic dreptul Statului riveran conform dreptului internaţional sa aplice propriile cerinţe în ce priveşte reglementarea, supravegherea şi inspecţia unitãţilor angajate sau care intenţioneazã sa se angajeze în explorarea sau exploatarea resurselor naturale din acele pãrţi ale solului şi subsolului marin, asupra cãruia acest Stat este în drept sa-şi exercite drepturile sale suverane.
1.8. Accidente
Fiecare Administraţie trebuie sa transmitã Organizaţiei toate informaţiile adecvate privind concluziile anchetelor asupra oricãror accidente survenite la oricare dintre unitãţile sale supuse cerinţelor Codului. Rapoartele sau recomandãrile stabilite de Organizatie pe baza acestor informaţii nu trebuie sa dezvaluie identitatea sau naţionalitatea unitãţilor în cauza, nici sa impute în nici o maniera responsabilitatea acestui accident unei unitãţi sau unei persoane sau sa se poatã prezuma responsabilitatea lor.
1.9. Revizuirea Codului
1.9.1. Codul va fi revizuit de cãtre Organizaţie ori de câte ori se considera necesarã modificarea cerinţelor existente şi formularea de cerinţe pentru noile dezvoltãri în tehnicile de proiectare, echipare sau tehnologie.
1.9.2. Când o Administraţie considera credibila o inovaţie în domeniul proiectãrii, echipamentului sau tehnologiei, ea poate comunica informaţii detaliate asupra acestui element nou Organizaţiei, pentru ca aceasta sa examineze dacã aceasta va fi inclusã în Cod.

CAP. 2
CONSTRUCŢIE, REZISTENTA ŞI MATERIALE

2.1. Generalitati
2.1.1. Administraţiile trebuie sa ia mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura implementarea şi folosirea uniforma a cerinţelor prezentului capitol.
2.1.2. Examinarea şi aprobarea proiectului fiecãrei unitãţi trebuie sa fie efectuatã de cãtre functionarii Administraţiei. Totuşi, Administraţia poate incredinta aceasta funcţie unor organizaţii de certificare nominalizate în acest scop sau unor organizaţii recunoscute de ea. În toate cazurile Administraţia în cauza trebuie sa garanteze ca proiectul a fost examinat în întregime şi de o maniera competenta.
2.2. Sarcini de calcul
2.2.1.
.1 Modurile de exploatare ale fiecãrei unitãţi trebuie sa fie cercetate în funcţie de condiţii de încãrcare realiste, cuprinzând sarcinile gravitationale şi cele date de mediul înconjurãtor în care va avea loc exploatarea. Trebuie sa se ţinã seama, dupã caz, de urmãtoarele elemente ale mediului înconjurãtor:
.1 - Vant
.2 'ad Val
.3 - Curent
.4 - Gheaţa
.5 - Proprietãţile fundului marii
.6 - Temperatura
.7 - Depuneri biologice
.8 - Seisme
.2 În fiecare caz posibil, condiţiile de mediu de mai sus utilizate pentru proiectarea unitãţii, trebuie sa fie stabilite pe baza unor date semnificative cu o perioada de aparitie de minimum 50 de ani pentru cele mai defavorabile condiţii de mediu anticipate.
.3 Pentru argumentarea calculelor sau pentru extinderea lor, pot fi utilizate rezultatele încercãrilor pe modele adecvate
.4 Limitele impuse prin proiect pentru fiecare mod de exploatare, trebuie sa fie indicate în Manualul de Exploatare.

Sarcini datorate vantului
2.2.2. Pentru determinarea sarcinilor datorate vantului trebuie sa se ia în consideraţie vitezele medii a vantului şi a rafalei, dupã caz. Presiunile şi forţele ce rezulta trebuie calculate conform metodei indicate la paragraful 3.2 sau prio oricare alte metode acceptate de cãtre Administraţie.

Sarcini datorate valurilor
2.2.3.
.1 Caracteristicile valului de calcul trebuie sa fie determinate pe baza spectrului energetic al valului de calcul sau pe baza valurilor deterministice de calcul având forme şi dimensiuni corespunzãtoare. Trebuie ţinut cont de valurile cu înãlţime mai mica, care datoritã frecvenţei, pot avea efecte considerabile asupra elementelor structurii.
.2 Forţele valurilor, utilizate în calculele de proiectare, trebuie sa includã efectele imersiunii, inclinarii şi acceleratiei provocate de mişcare. Teoriile folosite pentru calculul forţelor valurilor şi alegerea coeficienţilor trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.

Sarcini datorate curentilor
2.2.4. Trebuie ţinut cont de interactiunea curentului şi valurilor. Dacã este necesar se vor suprapune cele doua miscari combinand vectorial viteza curentului şi viteza punctuala a valului. Viteza rezultanta se va folosi pentru calcularea forţei cu care curentul şi valurile solicita structura.

Sarcini datorate curentilor turbionari
2.2.5. Se va tine cont de sarcinile induse în elementele structurii de forţele curentilor turbionari.

Sarcini pe punti
2.2.6. Trebuie elaborat un plan de încãrcare, acceptat de cãtre Administraţiei, care sa indice sarcinile maxime de calcul, uniforme şi concentrate, pentru fiecare zona a puntilor şi pentru fiecare mod de exploatare.

Alte sarcini
2.2.7. Alte sarcini importante trebuie determinate printr-o metoda, acceptatã de cãtre Administraţie.
2.3. Analiza structuralã
2.3.1. Pentru toate modurile de exploatare se vor analiza suficient de multe condiţii de încãrcare pentru a permite stabilirea cazurilor de calcul critice ale tuturor elementelor structurale principale. Aceasta analiza din cadrul proiectului trebuie sa fie acceptatã de cãtre Administraţiei.
2.3.2. Esantionajul trebuie determinat pe baza criteriilor ce combina în mod raţional, componentele individuale ale tensiunilor care solicita fiecare element structural. Valorile tensiunilor admisibile trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.3.3. Tensiunile locale, inclusiv cele cauzate de sarcini circumferentiale asupra elementelor tubulare, trebuie cumulate cu tensiunile primare pentru stabilirea nivelurilor de tensiune combinata.
2.3.4. Rezistenta la flambaj a elementelor de structura trebuie evaluatã, dupã caz.
2.3.5. Când Administraţia considera necesar, trebuie elaborata o analiza a rezistentei la oboseala bazatã pe detalii despre zonele de locatie sau mediul înconjurãtor în care este preconizata exploatarea.
2.3.6. La proiectarea elementelor principale de structura trebuie ţinut cont de efectul de crestatura, de concentrarile locale de tensiuni şi de alţi factori care maresc tensiunile.
2.3.7. Unde este posibil, nodurile structurale nu trebuie sa fie concepute astfel încât sa transmitã tensiunile primare de întindere, pe direcţia grosimii tablelor la nod. Când aceste imbinari sunt inevitabile, proprietãţile materialelor tablelor şi metodele de inspecţie alese pentru prevenirea destramarii lamelare, trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.4. Consideratii speciale pentru unitãţile de suprafata
2.4.1. Rezistenta cerutã unitãţii de suprafata trebuie menţinutã la nivelul putului de foraj şi o atentie specialã trebuie acordatã continuitãţii elementelor longitudinale. Tablele putului trebuie, de asemenea, sa fie judicios întãrite pentru prevenirea oricãrei avarii când unitatea este în deplasare.
2.4.2. Trebuie acordatã atentie esantionajului pentru menţinerea rezistentei la nivelul gurilor mari de magazii.
2.4.3. Elementele de structura în zona componentelor instalaţiei de manevra de pozitionare, precum somare sau vinciuri, trebuie sa fie proiectate pentru a rezista la solicitarile ce apar când parama de legare este solicitatã pana la limita sa de rupere.
2.5. Consideratii speciale pentru unitãţile autoridicatoare
2.5.1.
.1 Rezistenta corpului trebuie evaluatã în poziţia ridicatã, pentru condiţiile de mediu specificate, cu sarcinile gravitationale maxime la bord şi suportate de toate picioarele. Repartizarea acestor sarcini în structura corpului trebuie determinata printr-o metoda de analiza raţionalã. Calculele de esantionaj trebuie efectuate în funcţie de aceasta analiza, dar nu trebuie sa fie inferioare celor cerute pentru alte moduri de exploatare.
.2 Unitatea trebuie proiectata în asa fel încât corpul sa rãmânã deasupra celor mai înalte valuri de calcul incluzând efectul combinat cu mareele astronomice şi de furtuna. Distanta minima între aceste valuri şi corp poate fi de 1,2 metri sau 10% din suma mareei astronomice, a mareei de furtuna şi înãlţimea valului de calcul deasupra nivelului mediu al apei calme, care din cele doua valori este mai mica.
2.5.2.
.1 Picioarele trebuie proiectate astfel încât sa reziste sarcinilor dinamice la care pot fi expuse tronsoanele lor nesustinute în timpul coborarii pe fund şi sa reziste, de asemenea, socului la contactul cu fundul, datorat acţiunii valului asupra corpului. Miscarile maxime de calcul, starea marii şi caracteristicile fundului pentru operaţiile de ridicare sau coborare ale corpului, trebuie prevãzute cu claritate în Manualul de Exploatare.
.2 Pentru evaluarea rezistentei picioarelor când unitatea este în poziţie ridicatã, trebuie sa se ţinã seama de momentul de rasturnare maxim ce se exercita asupra unitãţii datorat celei mai defavorabile combinatii posibile, dintre sarcinile gravitationale şi cele datorate mediului înconjurãtor.
.3 Picioarele trebuie proiectate sa reziste condiţiilor de mediu cele mai defavorabile prevãzute în timpul deplasarii unitãţii, ţinând cont de vant, de momentul dat de sarcinile gravitationale şi acceleratiile apãrute din miscarile unitãţii. Trebuie furnizate Administraţiei calculele sau o analiza pe baza încercãrilor pe model sau o combinatie a acestora. În Manualul de Exploatare trebuie prevãzute condiţiile de deplasare acceptabile. Pentru anumite condiţii de deplasare poate fi necesarã ranforsarea picioarelor, susţinerea lor, sau demontarea lor, pentru a le asigura integritatea structuralã.
2.5.3. Elementele structurale care transmit sarcini între picioare şi corp trebuie dimensionate pentru sarcinile maxime transmise şi dispuse astfel încât sa difuzeze sarcinile în structura corpului.
2.5.4.
.1 Dacã este prevãzut un tanc auxiliar pentru rezemarea pe fund, trebuie acordatã atentie fixãrii picioarelor în asa fel încât sarcinile sa fie distribuite în interiorul tancului auxiliar.
.2 Dacã în interiorul unui tanc auxiliar sunt prevãzute chesoane care nu sunt în legatura cu marea (închise) acestea vor fi esantionate la o presiune corespunzãtoare adancimii maxime şi efectului mareei.
.3 Tancurile auxiliare trebuie sa fie esantionate astel încât sa reziste sarcinilor apãrute în timpul manevrei de coborare, inclusiv socului la contactul cu fundul datorat acţiunii valurilor asupra corpului.
.4 Trebuie ţinut cont de efectul unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fund). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta, dacã sunt prevãzute.
2.5.5. Cu excepţia acelor unitãţi care utilizeazã un tanc auxiliar, posibilitatea de preincarcare a fiecãrui picior trebuie sa fie prevãzutã pana la sarcina maxima combinata aplicabilã dupã pozitionarea iniţialã pe locatie. Aceste proceduri de preincarcare trebuie incluse în Manualul de Exploatare.
2.5.6. Pentru rufurile situate aproape de bordajul exterior al unitãţii poate fi cerut un esantionaj similar cu cel pentru pereţii frontali expusi. Esantionajul altor rufuri trebuie sa fie adaptat dimensiunilor, funcţiilor şi amplasamentului.
2.6. Consideratii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.6.1.
.1 Cu excepţia cazului când structurile puntii sunt concepute sa reziste impactului valurilor, trebuie sa se menţinã o distanta acceptatã de cãtre Administraţie, între creasta valurilor şi structura puntii. Trebuie furnizate Administraţiei rezultatele probelor pe modele, informaţii din experienta exploatãrii recente a unor unitãţi concepute de maniera similarã sau calcule indicând ca s-au luat mãsuri adecvate pentru ca aceasta distanta sa fie respectata.
.2 Pentru unitãţile rezemate pe fundul marii în timpul exploatãrii, distanta cerutã trebuie sa fie aceeaşi cu cea indicatã la aliniatul 2.5.1.2.
2.6.2.
.1 Esantionajul structurii superioare nu trebuie sa fie inferior celui cerut pentru sarcinile indicate în planul de încãrcare a puntii.
.2 Când structura superioarã intra în plutire într-un mod de exploatare aprobat sau într-o situaţie de avarie conformã cu cerinţele de stabilitate, trebuie acordatã o atentie deosebita sarcinilor care solicita structura din aceasta cauza.
2.6.3.
.1 Esantionajul coloanelor, pãrţilor inferioare ale corpului şi talpilor de rezemare trebuie sa se bazeze pe o evaluare a sarcinilor datorate presiunii hidrostatice şi a sarcinilor combinate incluzând cele datorate malurilor şi curentilor.
.2 Când o coloana, partea inferioarã a corpului sau o talpa de rezemare face parte din cadrul structural general al unitãţii, trebuie sa se ţinã seama în plus, de tensiunile rezultate din deformatiile datorate aplicãrii incarcarilor combinate.
.3 Trebuie sa se ţinã cont în mod deosebit de detaliile şi legãturile structurale în zonele supuse unor sarcini locale ridicate rezultate, de exemplu, din avarii exterioare, impactul valurilor, umplerea parţialã a tancurilor sau de operaţii de rezemare pe fundul marii.
.4 Când o unitate este proiectata sa fie exploatatã fiind rezemata pe fundul marii, picioarele trebuie proiectate astfel încât sa reziste socurilor la contactul cu fundul produse de acţiunea valurilor asupra corpului. Pentru aceste unitãţi trebuie de asemenea evaluate efectele unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fundul marii). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta dacã acestea sunt prevãzute.
.5 Elementele de structura în zona componentelor instalaţiei de manevra-legare de pozitionare, cum ar fi somare şi vinciuri, trebuie sa fie concepute sa reziste la solicitarile ce apar când parama de legare este tensionata pana la limita de rupere.
2.6.4.
.1 Elementele de contravantuire trebuie concepute astfel ca sa facã structura sa reziste în mod eficient la efectul combinat al sarcinilor aplicabile şi, când unitatea este asezata pe fundul marii, la o posibila repartiţie inegala a sarcinilor din rezemarea pe fund. Dupã caz, elementele de contravantuire trebuie, de asemenea, sa fie studiate în cazul eforturilor combinate cuprinzând solicitãri de incovoiere localã datoritã flotabilitatii, forţelor din valuri şi forţelor din curenţi.
.2 Dupã caz, trebuie ţinut cont de tensiunile locale cauzate de impactul valurilor.
.3 Când contravantuirile sunt etanse, acestea trebuie proiectate astfel ca sa previnã deformatiile datorate presiunii hidrostatice.
.4 Trebuie studiata necesitatea prevederii de coaste inelare la contravantuirile tubulare pentru menţinerea rigiditatii şi formei.
2.7. Materiale
Unitãţile trebuie construite din oţel sau alt material adecvat având proprietãţi acceptate de cãtre Administraţie.
2.8. Dosar de construcţie
Trebuie pregãtit un dosar de construcţie iar o copie se va gãsi la bordul unitãţii. Acest dosar trebuie sa conţinã în special planurile indicând amplasamentul şi extinderea aplicãrii diferitelor grade şi rezistente a materialelor, ca şi descrierea materialelor şi procedurilor de sudare folosite şi orice alte informaţii importante privind construcţia unitãţii. Dosarul trebuie sa conţinã, de asemenea, restrictii sau interdicţii referitoare la reparaţii sau modificãri.
2.9. Sudarea
Procedurile de sudare utilizate în timpul construcţiei trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie. Sudorii trebuie sa fie calificaţi pentru tehnologia şi procedurile de sudare utilizate. Alegerea sudurilor pentru probe şi procedurile utilizate trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.10. Probe
La finalul construcţiei pereţii tancurilor trebuie supuşi unor probe acceptate de cãtre Administraţie.

CAP. 3
COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

3.1. Proba de inclinari
3.1.1. Pentru prima unitate dintr-o serie de acelaşi tip trebuie cerutã o proba de inclinari, la o data cat mai apropiatã posibil de finalizarea sa, pentru a determina cat mai corect greutatea navei goale şi poziţia centrului sau de greutate. Proba trebuie efectuatã în prezenta unui inspector al Administraţiei, al unei persoane oficial autorizata sau a reprezentantului unei organizaţii autorizate.
3.1.2. Pentru unitãţile urmãtoare de acelaşi tip care sunt identice din punct de vedere al formei corpului şi al amenajãrii cu excepţia unor diferenţe minore la maşini sau dotare, vor fi suficiente calcule detaliate ale diferenţelor de greutate şi poziţie a centrelor de greutate, cu condiţia ca exactitatea calculelor sa fie confirmatã printr-o verificare a deadweight.
3.1.3. Rezultatele probei de ioclinari sau probei de deadweight şi a probei de inclinari corectate pentru a tine seama de diferenţele de greutate, trebuie sa fie menţionate în Manualul de Exploatare.
3.2. Curbele momentelor de redresare şi ale momentelor de inclinare
3.2.1.
.1 Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de inclinare datorate vantului similare celor din figura 1 însoţite, de calculele corespunzãtoare, trebuie sa fie determinate pentru toatã gama de pescaje de exploatare, inclusiv pentru pescajele corespunzãtoare situaţiei de deplasare, luând în consideraţie cantitatea maxima de incarcatura şi materiale pe punte, în poziţia cea mai defavorabila aplicabilã. Curbele momentelor de redresare şi de inclinare datoritã vantului trebuie sa fie raportate la axele cele mai critice. Trebuie ţinut cont de efectul suprafeţelor libere în tancurile parţial umplute.
.2 Când echipamentul este de asa natura încât sa permitã coborârea lui şi arimarea, pot fi cerute curbe suplimentare pentru momentele de inclinare datorate vantului, iar aceste date trebuie sa indice clar poziţia acestui echipament.
3.2.2.
.1 Curbele momentelor de inclinare datorate vantului trebuie determinate pentru forta vantului calculatã cu formula urmãtoare:
F = 'bdC(s)C(H)[ro]V²A (newtoni) în care:
F = forta vantului (newtoni)
C(s) = coeficient de forma care depinde de forma elementului de structura expus la vant (vezi tabelul 1)
C(H) = coeficient de înãlţime care depinde de înãlţimea deasupra nivelului marii a elementului de structura expus la vant (vezi tabelul 2)
[ro] = densitatea masei de aer (1,222 Kg/mc)
V = viteza vantului (m/sec)
A = aria proiectata a tuturor suprafeţelor expuse, când unitatea este în poziţie dreapta sau inclinata (m²)

TABELUL 1
VALORILE COEFICIENTULUI C(s)


 ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
 │ Forma                                                           │  C(s)    │
 ├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
 │ Sferica                                                         │   0,4    │
 │ Cilindrica                                                      │   0,5    │
 │ Suprafeţe plane mari (corp, ruf, suprafeţe netede sub punte)    │   1,0    │
 │ Turla de foraj                                                  │   1,25   │
 │ Cabluri                                                         │   1,2    │
 │ Traverse şi grinzi expuse sub punte                             │   1,3    │
 │ Piese marunte                                                   │   1,4    │
 │ Elemente izolate (macara, traversa, etc.)                       │   1,5    │
 │ Rufuri grupate sau structuri similare                           │   1,1    │
 └─────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



TABELUL 2
VALORILE COEFICIENTULUI C(H)


 ┌─────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
 │Înãlţimea deasupra nivelului marii (metri)                       │  C(H)    │
 ├─────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
 │        0 -  15,3                                                │   1,00   │
 │     15,3 -  30,5                                                │   1,10   │
 │     30,5 -  46,0                                                │   1,20   │
 │     46,0 -  61,0                                                │   1,30   │
 │     61,0 -  76,0                                                │   1,37   │
 │     76,0 -  91,5                                                │   1,43   │
 │     91,5 - 106,5                                                │   1,48   │
 │    106,5 - 122,0                                                │   1,52   │
 │    122,0 - 137,0                                                │   1,56   │
 │    137,0 - 152,5                                                │   1,60   │
 │    152,5 - 167,5                                                │   1,63   │
 │    167,5 - 183,0                                                │   1,67   │
 │    183,0 - 198,0                                                │   1,70   │
 │    198,0 - 213,5                                                │   1,72   │
 │    213,5 - 228,5                                                │   1,75   │
 │    228,5 - 244,0                                                │   1,77   │
 │    244,0 - 256,0                                                │   1,79   │
 │    peste 256                                                    │   1,80   │
 └─────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



.2 Forta vantului trebuie sa fie consideratã din orice direcţie, în raport cu unitatea, iar viteza vantului trebuie sa fie urmãtoarea:
.1 În general, în larg, pentru condiţii normale de exploatare trebuie folositã viteza minima a vantului de 36 m/s (70 noduri) iar pentru condiţiile unei furtuni puternice trebuie folositã o viteza minima a vantului de 51,5 m/sec (100 noduri).
.2 Când exploatarea unei unitãţi este limitatã la zone adapostite (ape interioare adapostite ca: lacuri, golfuri, mlastini, râuri, etc) trebuie luatã în consideraţie o viteza redusã a vantului, egala cu cel puţin 25,8 m/s (50 noduri) pentru condiţii de exploatare normale.
.3 În calculul suprafeţelor proiectate în plan vertical aria suprafeţelor expuse vantului în funcţie de banda şi asieta, cum ar fi suprafeţele de sub punti etc., trebuie inclusã folosind factorul de forma potrivit. Aria elementelor zabrelite se poate aproxima luând-o egala cu 30% din aria proiectata a conturului de gabarit frontala şi posterioarã, adicã 60% din aria proiectata a conturului de gabarit dintr-o singura parte.
3.2.3. Pentru calculul momentului de inclinare dat de vant bratul de rasturnare a forţei vantului trebuie luat vertical între centrul de presiune al tuturor suprafeţelor velice şi centrul de aplicare a forţelor hidrodinamice a unitãţii. Se considera ca unitatea pluteste liber, fãrã sa fie împiedicatã de legãturi.
3.2.4. Curba momentului de inclinare datoratã vantului trebuie calculatã pentru un numãr suficient de unghiuri de inclinare pentru a determina traseul curbei. În cazul unitãţilor având un corp de forma analoagã cu acela al unei nave, se poate considera ca curba momentului de inclinare datorat vantului variaza cosinusoidal funcţie de inclinarea navei.
3.2.5. Momentele de inclinare date de vant derivate din incercarile efectuate în tunele de vant pe un model reprezentativ al unitãţii, pot fi considerate ca alternative la paragrafele 3.2.2 la 3.2.4. Determinarea acestor momente de inclinare, trebuie sa includã efectul de portanta şi de frecare care se manifesta la diverse unghiuri de inclinare aplicabile.

NOTA(CTCE)
Figura 1 - Curbele momentului de redresare şi momentului de inclinare - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1059 bis din 26 noiembrie 2005, pag. 23. (A se vedea imaginea asociata).

3.3. Criterii de stabilitate în stare intactã
3.3.1. Stabilitatea unei unitãţi în fiecare mod de exploatare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele criterii (vezi şi figura 1):
.1 Pentru unitãţile de suprafata şi unitãţile autoridicatoare, aria de sub curba momentului de redresare pana la a doua intersectie sau pana la unghiul de inundare, care este mai mic, trebuie sa fie mai mare cu cel puţin 40% fata de aria de sub de curba momentului de inclinare dat de vant, pana la acelaşi unghi limita.
.2 Pentru unitãţile stabilizate prin coloane aria de sub curba momentului de redresare pana la unghiul de inundare, trebuie sa fie mai mare cu cel puţin 30% fata de aria de sub curba momentului de inclinare dat de vant pana la acelaşi unghi limita.
.3 Curba momentului de redresare trebuie sa fie pozitiva pentru toate unghiurile cuprinse între poziţia dreapta şi a doua intersectie.
3.3.2. Fiecare unitate trebuie sa poatã fi adaptatã la condiţiile de furtuna puternica într-un termen care corespunde condiţiilor meteorologice. Procedurile recomandate şi timpul aproximativ necesar, atât pentru condiţiile de exploatare cat şi în timpul deplasarii trebuie sa fie menţionate în Manualul de Exploatare.
3.3.3. Criterii de stabilitate alternative pot fi luate în considerare de cãtre Administraţie, de exemplu, criterii bazate pe probe în tunel de vant şi teste de comportament pe valuri a unui model reprezentativ al unitãţii, cu condiţia pãstrãrii unui nivel echivalent de siguranta.
3.4. Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
3.4.1. Unitatea trebuie sa aibã un bord liber suficient şi sa fie compartimentata prin punti şi pereţi etansi la apa în asa fel încât sa aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficiente pentru a rezista, ca regula generalã, la inundarea oricãrui compartiment în orice condiţii de exploatare sau de deplasare, compatibile cu ipotezele de avarie enunţate în secţiunea 3.5.
3.4.2. Unitatea trebuie sa posede o rezerva de stabilitate suficienta dupã avarie pentru a putea rezista momentului de inclinare dat de vant, viteza vantului fiind de 25,8 m/sec (50 noduri) şi vantul sufland din orice direcţie. În aceste circumstanţe plutirea finala dupã inundare, ţinând cont de spartura, de asieta şi de inclinare, trebuie sa se gãseascã sub marginea inferioarã a oricãrei deschideri prin care s-ar putea produce o inundare progresiva.
3.4.3.
.1 Se va verifica satisfacerea prescripţiilor paragrafelor 3.4.1 şi 3.4.2 cu ajutorul calculelor care vor tine cont de proportiile şi caracteristicile proiectului unitãţii precum şi amenajarea şi configuraţia încãperilor deteriorate. În aceste calcule se va considera ipoteza ca unitatea se gãseşte în cea mai rea condiţie de serviciu posibila, din punctul de vedere al stabilitatii şi ca este în plutire libera, fãrã legãturile de ancorare.
.2 Capacitatea de reducere a unghiurilor de inclinare printr-o drenare cu pompe sau balastarea altor încãperi sau aplicãrii forţelor de ancorare etc., nu trebuie sa fie consideratã ca justificând o relaxare a cerinţelor.
3.5. Extinderea avariei
3.5.1. Unitãţi de suprafata
.1 Pentru determinarea stabilitatii dupã avarie a unitãţilor de suprafata trebuie sa se presupunã ca urmãtoarea extindere a avariei apare între pereţii eficienti etansi la apa:
.1 penetratia orizontala: 1,50 metri; şi
.2 extinderea verticala: pornind de la linia de baza, în sus, fãrã limita superioarã.
.2 Distanta dintre pereţii eficienti etansi la apa, sau dintre pãrţile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele presupuse ale penetrarii orizontale nu trebuie sa fie mai mica de 3,0 metri; dacã aceasta distanta este mai mica, nu se va tine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenti.
.3 Dacã o avarie având extinderea mai mica decât cea indicatã la paragraful 3.5.1.1, genereazã situaţie mai grava, o astfel de avarie trebuie sa fie adoptatã ca ipoteza de calcul.
.4 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţuri tec, situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.1.1 trebuie sa fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etans la apa pentru împiedicarea oricãrei inundari progresive a altor spaţii destinate sa rãmânã intacte.
3.5.2 Unitãţi autoridicatoare
.1 Pentru determinarea stabilitatii dupã avarie a unitãţilor autoridicatoare trebuie sa se considere ca urmãtoarea extindere ipotetica a avariei apare între pereţii eficienti etansi la apa:
.1 penetratia orizontala: 1,5 metri; şi
.2 extindere verticala: pornind de la linia de baza în sus, fãrã limita superioarã.
.2 Distanta dintre pereţii etansi eficienti sau dintre pãrţile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele penetratiei orizontale ipotetice, nu trebuie sa fie mai mica de 3 metri; dacã aceasta distanta este mai mica nu se va tine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenti.
.3 Dacã o avarie cu extinderea mai mica decât cea indicatã la paragraful 3.5.2.1 genereazã o situaţie mai grava, o astfel de avarie mai mica trebuie sa fie adoptatã ca ipoteza de calcul.
.4 Dacã exista un tanc auxiliar, trebuie considerat ca platforma şi tancul auxiliar suporta avaria având dimensiunile menţionate mai sus, dar nu simultan, cu excepţia cazului când Administraţia considera necesar din cauza vecinatatii imediate.
.5 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puturile, etc., situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.2.1 trebuie sa fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etans la apa pentru împiedicarea oricãrei inundari progresive a altor spaţii destinate sa rãmânã intacte.
3.5.3. Unitãţi stabilizate prin coloane
Pentru evaluarea stabilitatii dupã avarie a unitãţilor stabilizate prin coloane trebuie sa se considere urmãtoarele situaţii ipotetice de avarii:
.1 Numai acele coloane situate la periferia unitãţii se considera a fi avariate, iar avaria se considera a fi situata în pãrţile expuse ale coloanelor.
.2 Coloanele care sunt subimpartite în încãperi etanse prin platforme orizontale etanse, trebuie în general considerate ca vor fi avariate în limitele oricãrui singur compartiment cuprins între doua platforme etanse. Trebuie considerat ca, coloanele sunt inundate ca urmare a unei avarii având extinderea verticala de 3 metri, producandu-se la un nivel oarecare între 5 metri deasupra şi 3 metri dedesubtul pescajelor specificate în Manualul de Exploatare. Distanţe inferioare deasupra sau dedesubtul pescajelor pot fi utilizate cu acordul Administraţiei, ţinând cont de condiţiile de exploatare reale. Totuşi avaria având dimensiunile prescrise trebuie sa se producã într'ado zona de cel puţin 1,50 metri deasupra sau dedesubtul pescajelor specificate în Manualul de Exploatare şi, când o platforma orizontala etansa se gãseşte în aceste limite, trebuie presupus ca ambele încãperile situate de o parte şi de alta a platformei în chestiune, sunt afectate de avarie.
.3 Nici un perete vertical nu trebuie considerat avariat cu excepţia cazului când distanta care separa pereţii este inferioarã unei optimi din perimetrul coloanei, mãsurat la periferia nivelului pescajului considerat, caz în care unu sau mai mulţi pereţi nu vor fi luati în considerare.
.4 Trebuie presupusa o penetratie orizontala a avariei de 1,50 metri.
.5 Talpile de rezemare ale unitãţii trebuie considerate avariate când aceasta este exploatatã în situaţie de nava goala sau este în deplasare asa cum este arãtat în paragrafele 3.5.3.1 pana la 3.5.3.4 sau la paragraful 3.5.2 ţinând cont de forma lor.
.6 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puturile etc, situate în limitele avariei trebuie presupuse avariate. Trebuie prevãzute mijloace eficace de închidere la nivelul conturului etans pentru împiedicarea oricãrei inundari progresive a altor spaţii destinate sa rãmânã intacte.
3.6. Integritatea etanseitatii la apa
3.6.1. Numãrul deschiderilor practicate în pereţii etansi trebuie redus la un minimum compatibil cu proiectul şi buna funcţionare a unitãţii. Când este necesar sa se practice deschideri în punti şi pereţii etansi la apa pentru a permite accesul sau trecerea tubulaturilor, canalelor de ventilaţie, cablurilor electrice etc, trebuie luate mãsuri pentru menţinerea etanseitatii la apa a încãperilor închise.
3.6.2.
.1 Dacã pe conturul etans la apa sunt prevãzute valvule pentru asigurarea etanseitatii, acestea trebuie sa poatã fi acţionate dintr-un compartiment de pompe sau alt spaţiu supravegheat normal, o punte deschisã sau o punte situata deasupra plutirii finale dupã inundare. În postul de comanda la distanta trebuie sa fie prevãzute indicatoare ale poziţiei valvulelor.
.2 La bordul unitãţii autoridicatoare supapele cerute pe circuitul de ventilaţie pentru asigurarea etanseitatii la apa trebuie ţinute închise când unitatea este în plutire. În acest caz ventilatia necesarã trebuie sa fie asigurata prin alte metode alternative aprobate.
3.6.3. Deschideri interioare
.1 Dispozitivele care asigura etanseitatea la apa a deschiderilor interioare utilizate în timpul exploatãrii, atunci când unitatea este în plutire, trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Uşile trebuie sa fie acţionate de la distanta dintr-un amplasament central situat pe puntea de deasupra plutirii finale dupã inundare şi trebuie, de asemenea, sa poatã fi acţionate local de fiecare parte a peretelui. În postul de comanda trebuie prevãzute dispozitive care sa arate dacã usile sunt deschise sau închise.
.2 Dispozitivele de comanda la distanta prescrise la paragraful 3.6.3.1.1 pot fi omise pentru uşile şi capacele care sunt normal închise când unitatea este în plutire, cu condiţia ca sa fie prevãzutã o instalatie de alarma (de ex. semnale luminoase) pentru a semnala personalului local şi din amplasamentul central, dacã uşile în chestiune sunt deschise sau închise. Trebuie afişat un avertisment pe toate aceste usi sau capace pentru a arata ca ele nu trebuie lãsate deschise când unitatea este în plutire.
.2 Dispozitivele care asigura etanseitatea la apa a deschiderilor interioare care sunt menţinute închise în permanenta în timpul exploatãrii, trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii când unitatea este în plutire:
.1 Pe toate aceste dispozitive trebuie afişat un avertisment pentru a arata ca ele trebuie menţinute închise când unitatea este în plutire; acest avertisment nu este necesar în cazul gurilor de vizita a cãror închidere se face prin capace cu suruburi fixate la intervale reduse.
.2 Pentru unitãţile autoridicatoare trebuie menţionat în jurnalul de bord sau în raportul de cart, dupã caz, ca s-a verificat şi ca toate aceste deschideri au fost închise înainte ca unitatea sa între în plutire.
3.6.4. Deschideri exterioare
.1 Când etanseitatea la apa depinde de deschiderile exterioare care sunt utilizate în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire, aceste deschideri trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Deschiderile ale cãror margine inferioarã nu trebuie sa fie imersata inclusiv aerisirile (oricare ar fi dispozitivele lor de închidere), canalele de ventilaţie, orificiile de aspiratie şi refulare ale instalaţiei de ventilaţie şi uşile neetanse care nu sunt prevãzute cu dispozitive de închidere etansa; şi
.2 Deschiderile cum sunt gurile de vizita prevãzute cu capace fixate cu suruburi la intervale apropiate, gurile mici de magazie*) şi hublourile de tip fix pot fi imersate.
--------
*) Gurile mici de magazie, care pot fi imersate în caz de avarie sunt acelea care permit accesul personalului în condiţii normale. Aceste deschideri vor fi închise prin aprobarea rapida de folosirea diverselor materiale de etansare cum ar fi acoperirea ce oţel sau alte astfel de materiale. Un sistem de alarma (ex.: semnalele luminoase) va trebui pus în aplicare pentru a anunta personalul, atât pe cei aflaţi în preajma, cat şi pe cei aflaţi într-o poziţie centrala, pentru a se putea observa dacã aceste guri mici de magazie sunt deschise sau închise în plus, este necesarã instalarea unui avizier în vederea verificãrii periodice a respectãrii normelor de închidere atâta timp cat nava este pe mare. Aceste deschideri nu trebuie considerate iesiri de urgenta.
.2 Cerinţele paragrafului 3.6.3.2. trebuie aplicate când etanseitatea la apa depinde de deschiderile exterioare care sunt închise în permanenta în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire.
3.7. Bord liber
3.7.1. Generalitati
.1 Dispoziţiile Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, inclusiv dispoziţiile privitoare la certificare, trebuie sa se aplice la toate unitãţile iar certificatele trebuie eliberate în condiţii corespunzãtoare. Când nu este posibila calcularea bordului liber minim al unei unitãţi cu ajutorul metodelor prevãzute de aceasta Convenţie, bordul liber minim trebuie determinat pe baza prescripţiilor aplicabile în materie de stabilitate în stare intactã, de stabilitate dupã avarie şi de construcţie pentru condiţii normale de deplasare sau de foraj când unitatea este în plutire. Bordul liber nu trebuie sa fie inferior celui calculat conform dispoziţiilor Convenţiei când acestea sunt aplicabile.
.2 Cerinţele Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare cu privire la etanseitatea la apa şi intemperii a puntilor, suprastructurilor, rufurilor, uşilor, capacelor de magazii, alte deschideri, aerisiri, canale de ventilaţie, scurgeri, prize de apa şi de descãrcare etc., vor fi luate de baza pentru toate unitãţile în situaţia de plutire.
3.7.2. Unitãţi de suprafata
.1 Liniile de încãrcare, calculate conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, trebuie sa fie atribuite unitãţilor de suprafata şi trebuie sa satisfacã toate condiţiile de atribuire prevãzute în Convenţie.
.2 Când este necesar sa se atribuie un bord liber superior bordului liber minim pentru a îndeplini cerinţele în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea oricãrei alte restrictii impuse de Administraţie, se vor aplica cerinţele de la Regula 6(6) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când un astfel de bord liber este atribuit, mãrcile sezoniere de deasupra centrului marcii nu se vor aplica şi se vor aplica toate mãrcile sezoniere de sub centrul marcii. Dacã la cererea armatorului unitãţii, acesta doreşte atribuirea unui bord liber superior bordului liber minim, nu este necesarã aplicarea cerinţelor din Regula 6(6).
.3 Dacã în corp sunt practicate puţuri de foraj, volumul puţurilor trebuie scãzute din volumul deplasamentului unitãţii utilizat pentru calculul coeficientului de fîneţe bloc. Bordul liber trebuie sa fie suplimentat cu o mãrime egala cu volumul putului împãrţit la suprafata plutirii pentru a compensa pierderea de flotabilitate.
.4 Procedura descrisã la paragraful 3.7.2.3 trebuie aplicatã la fel şi în cazul micilor degajari sau ingustarilor relative de la pupa unitãţii decupari.
.5 Prelungirile exterioare ingustate din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendice şi trebuie excluse din determinarea lungimii (L) şi din calculul de bord liber. Administraţia trebuie sa determine efectul acestor prelungiri exterioare asupra cerinţelor privitoare la rezistenta unitãţii bazatã pe lungimea (L).
3.7.3. Unitãţi autoridicatoare
.1 Unitãţilor autoridicatoare trebuie atribuit, bordul liber calculat conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când ele sunt în plutire şi când sunt în tranzit dintr-o zona de exploatare în alta, aceste unitãţi trebuie supuse tuturor condiţiilor de atribuire definite în Convenţie, exceptând cazul când unitatea face obiectul unei scutiri precise. Totuşi, aceste unitãţi nu trebuie sa fie supuse cerinţelor Convenţiei când se sprijinã pe fundul marii sau când sunt în procesul de ridicare sau coborare a picioarele lor.
.2 Când unitãţile au o configuratie astfel încât nu li se poate calcula bordul liber minim conform metodelor normale definite în Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare, acest bord liber trebuie determinat pe baza cerinţelor relative la stabilitatea în stare intactã, stabilitatea dupã avarie şi structura construcţiei, aplicabile acestor unitãţi când sunt în plutire.
.3 Când este necesarã atribuirea unui bord liber mai mare decât bordul liber minim pentru îndeplinirea cerinţelor în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea altor restrictii impuse de Administraţie, se vor aplica cerinţele Regulii 6(6) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când este atribuit un astfel de bord liber mãrcile sezoniere de deasupra centrului marcii nu se vor aplica iar mãrcile sezoniere de sub centrul marcii rãmân. Dacã la cererea armatorului unitãţii, se atribuie un bord liber mai mare decât bordul liber minim, nu este necesarã aplicarea cerinţelor Regulii 6(6).
.4 Dacã în corp sunt practicate puţuri precum cele de foraj, volumul putului trebuie scãzut din volumul deplasamentului unitãţii utilizat pentru calculul coeficientului de fîneţe bloc. Bordul liber trebuie sa fie suplimentat cu o mãrime egala cu volumul putului împãrţit la suprafata plutirii pentru a compensa pierderea de flotabilitate.
.5 Procedura descrisã la paragraful 3.7.3.4 trebuie aplicatã la fel şi în cazul micilor decupari şi decuparilor relativ inguste de la pupa unitãţii.
.6 Prelungirile exterioare din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendici şi nu trebuie sa între în determinarea lungimii (L) şi în calculul de bord liber. Administraţia trebuie sa determine efectul acestor prelungiri exterioare asupra cerinţelor privitoare la rezistenta unitãţii bazatã pe lungime (L).
.7 Unitãţile autoridicatoare pot sa aibã personal la bord când sunt remorcate. În acest caz ele sunt supuse unei cerinţe referitoare la înãlţimea etravei, care este posibil sa nu fie întotdeauna în mãsura sa fie respectata. În aceste condiţii Administraţia trebuie atunci sa stabileascã mãsura în care cerinţele din Regula 39(3) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare sunt aplicabile la aceste unitãţi, ţinând seama de caracterul ocazional al acestor voiaje pe o ruta predeterminata ca şi de condiţiile dominante, de vreme.
.8 Unele unitãţi autoridicatoare utilizeazã tancuri auxiliare mari sau structuri de sprijin similare care contribuie la flotabilitate când unitatea este în plutire. În acest caz nu se va tine seama de tancul auxiliar sau de structuri de sprijinire similare pentru calculul de bord liber. Totuşi tancurile auxiliare sau structurile de sprijin similare, trebuie întotdeauna luate în consideraţie la evaluarea stabilitatii unitãţii când este în plutire, dat fiind ca poziţia pe verticala a tancului în raport cu corpul superior poate fi periculoasa.
3.7.4. Unitãţi stabilizate prin coloane
.1 Forma corpului acestui tip de unitãţi face imposibil calculul bordului liber geometric conform cerinţelor capitolului III al Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. În consecinta bordul liber minim al fiecãrei unitãţi stabilizata prin coloane trebuie determinat pe baza respectãrii prescripţiilor aplicabile privind:
.1 rezistenta structurii unitãţii;
.2 distanta minima dintre creasta valului şi structura puntii (vezi paragraful 2.6.1); şi
.3 regulile de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie.
.2 Bordul liber minim trebuie inscripţionat în locuri potrivite, pe structura. Când este practic posibil, mãrcile trebuie sa fie vizibile pentru persoana insarcinata cu legarea unitãţii, de coborârea unitãţii sau orice alta operaţie a unitãţii.
.3 Puntea adapostita a fiecãrei unitãţi stabilizata prin coloane trebuie facuta etansa la intemperii.
.4 În general inaltimile ramelor şi soclurilor deschiderilor în punti, a trombelor şi a canalelor de ventilaţie, a pragurilor uşilor etc, în locurile expuse ca precum şi dispozitivelor lor de închidere, trebuie sa fie determinate de cerinţele de stabilitate atât în stare intactã cat şi dupã avarie. În mod deosebit toate deschiderile care pot fi imerse înainte de unghiul de inclinare, la care aria cerutã de sub curba bratului de redresare în stare intactã este atinsa, trebuie prevãzute cu dispozitive de închidere etanse la intemperii. Dispozitive de închidere etanse la intemperii trebuie instalate deopotrivã la deschiderile care duc la spaţiile al cãror volum este inclus în calculul curbelor de stabilitate, precum şi la scurgerile sanitare provenind din aceste spaţii şi trecând prin bordaj. În ceea ce priveşte stabilitatea dupã avarie, trebuie aplicate cerinţele paragrafului 3.6.4.1.
.5 Administraţiile trebuie sa acorde o atentie aparte amplasamentelor deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, cum sunt prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ţinând cont de curbele bratelor de redresare în stare intactã şi de plutirea finala dupã avaria ipotetica.

CAP. 4
INSTALAŢII DE MAŞINI PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

4.1. Generalitati (Aceasta secţiune se aplica capitolelor de la 4 la 8)
4.1.1. Cerinţele referitoare la maşini şi instalaţii electrice care figureazã în capitolele 4 pana la 8 asigura personalului un grad acceptabil de protecţie contra incendiului, electrocutarii sau altor accidente. Cerinţele se aplica atât echipamentului naval cat şi echipamentului industrial.
4.1.2. Regulile şi normele practice aplicate cu eficacitate de industria de foraj marin, care nu sunt în contradictie cu prezentul Cod şi care sunt acceptate de cãtre Administraţie, pot fi aplicate suplimentar la prezentele cerinţe.
4.1.3. Toate maşinile, echipamentul electric, caldarile şi alte recipiente sub presiune precum şi tubulaturile, armaturile şi cablurile asociate, trebuie proiectate şi construite astfel încât sa fie corespunzãtoare serviciului cãruia îi sunt destinate iar ele trebuie sa fie instalate şi protejate astfel ca sa reducã la minimum orice pericol pentru personalul de bord, o atentie deosebita trebuie acordatã pieselor mobile, suprafeţelor fierbinti şi altor surse de risc. La proiectare trebuie ţinut cont de materialele folosite la construcţie, utilizarile maritime şi industriale pentru care materialul şi echipamentul este destinat cat şi de condiţiile de exploatare şi condiţiile de mediu înconjurãtor la care vor fi supuse.
4.2. Cerinţe pentru maşini
4.2.1. Toate caldarile, toate elementele maşinilor, toate circuitele de aburi, dispozitivele hidraulice, pneumatice şi alte instalaţii şi armaturile lor asociate, care suporta presiuni interne, înainte de punerea în funcţionare pentru prima oara, trebuie supuse unor probe de presiune corespunzãtoare.
4.2.2. Trebuie luate mãsurile corespunzãtoare pentru uşurarea curatirii, inspecţiei şi întreţinerii maşinilor, inclusiv caldarilor şi recipientelor sub presiune.
4.2.3. Maşinile care prezintã un risc de supraturare trebuie echipate cu dispozitive care sa împiedice depãşirea turatiei de siguranta.
4.2.4. Maşinile, inclusiv recipientele sub presiune sau orice element al acestor maşini care sunt supuse unor presiuni interne şi care pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase, trebuie echipate, dupã caz, cu dispozitive care sa permitã protecţia lor contra presiunilor excesive.
4.2.5. Toate angrenajele şi toate axele şi cuplajele folosite la transmiterea puterii la maşinile esenţiale pentru siguranta unitãţii sau persoanelor de la bord, trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa reziste solicitãrilor maxime de serviciu la care pot fi supuse în toate condiţiile de exploatare.
4.2.6. Motoarele cu combustie interna având un alezaj de cel puţin 200 milimetri sau un carter de cel puţin 0,6 metri cubi trebuie sa fie prevãzute cu supape de siguranta de un tip aprobat, având o secţiune de descãrcare suficienta pentru a preveni orice explozie în carter. Aceste supape trebuie dispuse în asa fel sau prevãzute cu mijloace care sa asigure ca evacuarea este directionata astfel încât sa reducã la minim posibilitatea de ranire a personalului.
4.2.7. Maşinile, dupã caz, trebuie sa fie prevãzute cu dispozitive de oprire automatã sau de alarma în caz de defectiune cum ar fi oprirea alimentarii cu ulei de ungere, care pot conduce rapid la o pana generalã, o avarie sau o explozie. Administraţia poate autoriza mãsuri pentru scoaterea din funcţiune a dispozitivelor de oprire automatã.
4.2.8. Trebuie prevãzute mijloace prin care sa se asigurare sau sa se restabileasca funcţionarea normalã a instalaţiilor esenţiale, cum ar fi instalaţiile de balast la bordul unitãţilor semi-submersibile, instalaţiile de ridicare a corpului unitãţilor autoridicatoare sau comanda obturatoarelor antieruptie, chiar în cazul defectarii unuia dintre dispozitivele auxiliare esenţiale.
4.2.9. Trebuie prevãzute mijloace prin care sa se asigure pornirea maşinilor fãrã ajutor din exterior când unitatea este în starea de "nava lipsitã de energie".
4.3. Caldari de aburi şi instalaţii de alimentare a caldarilor
4.3.1. Toate caldarile de aburi şi toate generatoarele de aburi incalzite fãrã flacara trebuie echipate cu cel puţin doua supape de siguranta de o capacitate suficienta. Totuşi Administraţia poate, luând în consideraţie randamentul sau orice alta caracteristica a caldarii sau generatorului de aburi încãlzit fãrã flacara, sa autorizeze instalarea unei singure supape de siguranta dacã ea considera ca este prevãzutã o protecţie adecvatã impotriva riscului de suprapresiune.
4.3.2. Toate caldarile cu combustibil lichid cu arzator care sunt prevãzute sa funcţioneze fãrã supraveghere umanã trebuie dotate cu dispozitive de siguranta care sa permitã întreruperea alimentarii cu combustibil lichid şi care sa declanseze o alarma la un post cu personal în cazul scaderii nivelului apei, defectiunii la alimentarea cu aer sau stingere a flacarii.
4.3.3. Toate generatoarele de aburi care pot deveni periculoase în cazul întreruperii alimentarilor cu apa trebuie prevãzute cu cel puţin doua instalaţii de alimentare cu apa independente inclusiv pompele de alimentare; se poate totuşi admite ca sa existe o singura intrare în colectorul de aburi. În cazul instalaţiilor care nu sunt esenţiale pentru siguranta unitãţii se cere o singura instalatie de alimentare cu apa dacã este prevãzut un dispozitiv de oprire automatã a producţiei de aburi în cazul întreruperii alimentarii cu apa. Trebuie prevãzute dispozitive care sa previnã suprapresiunea în orice punct al instalaţiei de alimentare cu apa.
4.3.4. Caldarile trebuie prevãzute cu echipamente care sa permitã supravegherea şi controlul calitãţii apei de alimentare. În mãsura posibilului trebuie prevãzute dispozitive care permit împiedicarea patrunderii hidrocarburilor sau a altor agenţi contaminanti care ar putea avea un efect nedorit asupra caldarilor.
4.3.5. Caldarile care sunt esenţiale pentru siguranta unitãţii şi care sunt concepute sa aibã un nivel de apa trebuie echipate cu cel puţin doua indicatoare de nivel din care cel puţin unul trebuie sa fie cu sticla cu citire directa.
4.4. Instalaţii pentru tubulaturi de aburi
4.4.1. Toate tubulaturile de aburi şi armaturile lor conectate la acestea prin care poate trece aburul trebuie sa fie concepute, constiuite şi instalate astfel încât sa reziste solicitãrilor maxime la care pot fi supuse.
4.4.2. Trebuie sa se prevadã dispozitive eficace de purjare a tuturor tevilor de abur în care s-ar putea produce lovituri de berbec periculoase.
4.4.3. Dacã o teava de aburi sau o armatura este susceptibilã sa primeascã aburi dintr-o sursa oarecare la o presiune superioarã celei la care a fost proiectata, teava sau armatura trebuie echipate cu un reductor de presiune eficace, o supapa de refulare şi un manometrul
4.5. Comenzi maşini
4.5.1. Maşinile care sunt esenţiale pentru siguranta unitãţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru exploatare şi comanda.
4.5.2. Instalaţiile de pornire automatã, de funcţionare şi de comanda a maşinilor esenţiale pentru siguranta unitãţii trebuie, în general, sa cuprindã dispozitive pentru comanda manualã care sa permitã scoaterea din funcţiune a comenzilor automate. O defectiune a unui element oarecare din instalatia de comanda automatã şi la distanta nu trebuie sa împiedice folosirea comenzii manuale.
4.6. Instalaţii de aer comprimat
4.6.1. La bordul oricãrei unitãţi se vor prevedea mijloace prin care sa se evite presiuni excesive în oricare element al instalaţiei de aer comprimat şi de fiecare data când camasile de rãcire cu apa şi carcasele compresoarelor de aer sau frigorifice pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase datorate unor scurgeri în acestea, din elementele ce conţin aer comprimat. Toate circuitele trebuie prevãzute cu armãturi corespunzãtoare de reglaj al presiunii.
4.6.2. Dispozitivele de pornire cu aer a motoarelor cu ardere interna trebuie protejate în mod adecvat contra efectului de retur al flacarii şi al exploziilor interne în tubulatura de aer de lansare.
4.6.3. Tubulatura de aer de lansare care leagã buteliile de aer cu motoarele cu combustie interna, trebuie sa fie complet separatã de tubulatura de descãrcare a compresoarelor.
4.6.4. Trebuie luate mãsuri pentru reducerea la minim a patrunderii de ulei în instalaţiile de lansare cu aer comprimat şi de golire a acestor instalaţii.
4.7. Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile.
4.7.1. Mãsurile luate pentru depozitare, distribuire şi folosire a combustibilului lichid trebuie sa fie astfel încât sa asigure siguranta unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.2. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuirea şi folosirea uleiului utilizat în instalaţiile de ungere sub presiune trebuie sa fie astfel încât sa asigure siguranta unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.3. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea altor hidrocarburi inflamabile destinate a fi folosite sub presiune în instalaţii de transmitere a puterii, sisteme de comanda şi de actionare şi în instalaţiile de transfer a caldurii, trebuie sa fie astfel încât sa asigure siguranta unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.4. În compartimentele de maşini, tubulatura, accesoriile şi armaturile lor pentru hidrocarburi inflamabile trebuie sa fie dintr-un material aprobat de Administraţie, ţinând cont de riscul de incendiu.
4.8. Instalaţii de santina
4.8.1. Orice unitate trebuie sa fie dotatã cu o instalatie de santina eficace ca sa permitã golirea şi drenarea oricãrui compartiment etans, în toate condiţiile intalnite în practica, indiferent dacã unitatea este dreapta sau inclinata. Dacã sunt necesare, în acest scop se vor prevedea şi aspiratii laterale. Dacã Administraţia considera ca siguranta unitãţii nu este afectatã, ea poate scuti de obligaţia de a instala mijloace de drenaj în unele încãperi.
4.8.2. Unitãţile trebuie sa aibã cel puţin doua pompe acţionate de la o sursa de energie şi cuplate la magistrala de santina.

CAP. 5
INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI (vezi, de asemenea, secţiunea 4.1)

5.1. Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.1.1. Instalaţiile electrice trebuie sa fie astfel încât:
.1 toate serviciile electrice necesare pentru menţinerea unitãţii în condiţii de exploatare şi de locuit normale sa fie asigurate fãrã sa se recurgã la sursa de energie de avarie;
.2 serviciile electrice esenţiale siguranţei sa fie asigurate în cazul avariei sursei principale de energie electrica; şi
.3 siguranta unitãţii şi a personalului sa fie asigurata contra accidentelor de origine electrica.
5.1.2. Administraţiile trebuie sa ia mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura implementarea şi aplicarea în mod uniform a prevederilor acestor cerinţe privitoare la instalaţiile electrice*).
----------
*) Se face referire la recomandãrile publicate de Comisia Internationala de Electrotehnica
5.2. Sursa principala de energie electrica
5.2.1.
.1 Orice unitate trebuie sa fie prevãzutã cu o sursa principala de energie electrica cuprinzând cel puţin doua grupuri generatoare.
.2 Puterea acestor grupuri trebuie sa fie astfel încât sa asigure serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 cu excepţia celor menţionate la paragraful 1.3.14.2 în cazul opririi oricãruia dintre aceste grupuri.
.3 Când transformatoarele sau convertizoarele constituie o parte esenţialã a instalaţiei de alimentare, instalatia trebuie sa fie dispusã în asa fel încât continuitatea alimentarii sa fie asigurata conform cerinţelor paragrafului 5.2.1.2.
5.2.2.
.1 Un circuit principal de iluminat electric care asigura iluminatul tuturor pãrţilor unitãţii accesibile şi utilizate în mod normal de personal, trebuie sa fie alimentat de la sursa principala de energie.
.2 Amplasarea circuitului principal de iluminat trebuie sa fie conceputã astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa principala de energie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã exista, sa nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat de avarie prescris la paragraful 5.3.
.3 Amplasarea circuitului de iluminat de avarie trebuie sa fie conceputã astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa de energie de avarie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã exista, sa nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat principal prescris în prezentul paragraf.
5.3. Sursa de energie electrica de avarie
5.3.1.
.1 Toate unitãţile trebuie prevãzute cu o sursa autonomã de energie electrica de avarie.
.2 Sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie trebuie sa fie instalate pe, sau deasupra, celei mai de sus punti continue sau pe o punte echivalenta, determinata de Administraţie şi sa fie uşor accesibila de pe o punte deschisã. Ele nu trebuie sa fie plasate în prova peretelui de coliziune, dacã exista, afarã de cazul în care Administraţia autorizeaza aceasta în circumstanţe excepţionale.
.3 Poziţia sursei de energie de avarie, sursei tranzitorii de energie de avarie şi tabloului de distribuţie de avarie în raport cu sursa principala de energie trebuie sa fie astfel încât Administraţia sa poatã considera ca un incendiu sau orice alt accident survenit în spaţiul conţinând sursa principala de energie electrica sau în oricare compartiment de maşini de categoria A nu afecteazã alimentarea cu energie de avarie sau distribuţia sa. Trebuie evitat atât cat este practic posibil ca spaţiul conţinând sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sa fie adiacente încãperilor de maşini de categoria A sau spaţiilor conţinând sursa principala de energie electrica. Când spaţiul care conţine sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sunt adiacente compartimentului de maşini de categoria A, spaţiilor care conţin sursa principala de energie electrica sau spaţiilor din Zona 1 sau Zona 2, separatiile spaţiilor adiacente trebuie sa fie conforme cerinţelor paragrafului 9.1.
.4 Condiţionat de luarea de mãsuri corespunzãtoare pentru asigurarea în toate circumstanţele a functionarii independente a serviciilor de avarie, tabloul de distribuţie de avarie poate fi utilizat pentru alimentari de circuite altele decât circuitele de avarie iar generatorul de avarie poate fi folosit în mod excepţional şi pentru perioade de scurta durata pentru alimentarea de circuite, altele decât circuitele de avarie.
5.3.2. Energia disponibilã trebuie sa fie suficienta pentru alimentarea tuturor serviciilor care sunt esenţiale pentru siguranta în caz de avarie, ţinând cont de serviciile care pot sa funcţioneze simultan. Sursa de energie de avarie trebuie sa poatã alimenta simultan cel puţin serviciile urmãtoare pentru perioadele specificate mai departe, dacã funcţionarea lor depinde de o sursa de energie electrica, ţinând cont de curentii de pornire şi de natura tranzitorie a unor sarcini:
.1 Timp de 18 ore, iluminat de avarie:
.1 la fiecare post de ambarcare, pe punte şi în afarã bordului;
.2 pe toate scarile, coridoarele şi ieşirile din încãperile de serviciu şi de locuit, în ascensoare şi puturile ascensoarelor:
.3 în încãperile de maşini şi în posturile generatoarelor principale inclusiv în locurile lor de comanda;
.4 în toate posturile de siguranta şi în toate posturile de comanda a maşinilor;
.5 în toate spaţiile din care se efectueazã comanda operaţiilor de foraj şi în care se gãsesc comenzile maşinilor indispensabile execuţiei acestor operaţiuni sau echipamente ce permit întreruperea alimentarii instalaţiilor energetice în caz de situaţie critica;
.6 în locul sau locurile unde sunt depozitate echipamentele de pompieri;
.7 la pompa pentru sprinklere, dacã exista, la pompa de incendiu menţionatã la paragraful 5.3.2.4, la pompa de santina de avarie, dacã exista, precum şi la locurile comenzilor lor de pornire; şi
.8 pe puntile de apuntare elicoptere;
.2
.1 Timp de 18 ore luminile de navigaţie, şi alte lumini şi semnale sonore cerute de Regulamentul Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare;
.2 Timp de 4 zile:
- toate luminile de semnalizare sau
- semnalele sonore care pot fi cerute pentru semnalizarea structurilor platformelor în mare;
.3 Timp de 18 ore:
.1 toate echipamentele de comunicaţii interioare care sunt necesare în caz de avarie;
.2 instalaţiile de detectie a incendiului şi de alarma;
.3 funcţionare cu intermitenta a avertizoarelor de incendiu cu comanda manualã şi toate semnalele interioare cerute în caz de avarie şi
.4 posibilitatea de închidere a obturatoarelor antieruptie şi izolarea unitãţii de gura sondei, dacã are comanda electrica, afarã de cazul când aceste echipamente dispun de o alimentare independenta furnizatã de o baterie de acumulatori amplasata convenabil în asa fel sa poatã fi utilizata în caz de avarie pentru o perioada de 18 ore;
.4 Timp de 18 ore una dintre pompele de incendiu, dacã aceasta depinde de generatorul de avarie, pentru alimentarea sa;
.5 Timp de 18 ore cel puţin, echipamentul de scufundare instalat permanent, dacã el depinde de unitate pentru alimentarea cu energie electrica.
5.3.3. Sursa de energie de avarie poate fi ori un generator ori o baterie de acumulatori.
.1 Când sursa de energie de avarie este un generator acesta trebuie:
.1 sa fie acţionat de un motor de antrenare corespunzãtor cu alimentare independenta cu combustibil, al carei punct de inflamabilitate sa nu fie mai puţin de 43°C;
.2 sa porneascã automat în cazul caderii alimentarii electrice normale, dacã nu exista o sursa de energie tranzitorie, conform paragrafului 5.3.3.3. Când generatorul de avarie este pornit automat acesta trebuie sa fie conectat automat la tabloul de distribuţie de avarie; serviciile menţionate la paragraful 5.3.4 trebuie atunci sa fie cuplate automat la generatorul de avarie. În afarã de cazul când nu exista un al doilea sistem independent de pornire a generatorului de avarie sursa unica de energie acumulatã, trebuie sa fie protejata pentru a evita descãrcarea sa completa de cãtre instalatia de pornire automatã; şi
.3 sa fie prevãzut cu o sursa tranzitorie de energie de avarie conform cerinţelor de la paragraful 5.3.4, afarã de cazul dacã generatorul de avarie este capabil sa alimenteze serviciile menţionate la paragraful 5.3.4, sa fie pornit automat şi sa furnizeze sarcinile cerute cat mai repede posibil în deplina siguranta dar fãrã ca acest timp sa depãşeascã 45 de secunde.
.2 Când sursa de energie de avarie este o baterie de acumulatori, aceasta trebuie sa poatã:
.1 sa suporte sarcina de avarie fãrã sa aibã nevoie de reîncãrcare iar variatiile de tensiune din perioada de descãrcare sa nu depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã;
.2 sa se cupleze automat la tabloul de distribuţie de avarie în cazul caderii alimentarii principale; şi
.3 sa asigure imediat cel puţin serviciile menţionate la paragraful 5.3.4.
5.3.4. Acolo unde sursele tranzitorii de energie de avarie, menţionate la paragraful 5.3.3.1.3 trebuie sa fie construite dintr-o baterie de acumulatori plasata convenabil în asa fel sa poatã fi folositã în caz de avarie; aceasta baterie trebuie sa funcţioneze fãrã sa aibã nevoie de reîncãrcare şi fãrã ca variatiile de tensiune în timpul perioadei de descãrcare sa depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã şi sa fie cu o capacitate suficienta şi astfel conceputã încât trebuie sa-i permitã în cazul caderii sursei principale de energie sau sursei de energie de avarie, sa alimenteze automat timp de o jumãtate de ora cel puţin urmãtoarele servicii dacã ele depind în funcţionare de o sursa de energie electrica:
.1 Iluminatul cerut la paragrafele 5.3.2.1 şi 5.3.2.2. Pentru aceasta faza de tranzitie, iluminatul de avarie cerut în încãperile de maşini şi spaţiile de locuit şi de serviciu poate fi asigurat de lampi individuale cu acumulatori, instalate permanent care se incarca şi funcţioneazã automat;
.2 Întregul echipament esenţial de comunicaţii interioare cerut de paragrafele 5.3.2.3.1 şi 5.3.2.3.2; şi
.3 Cu intermitenta serviciile cerute la paragrafele 5.3.2.3.3 şi 5.3.2.3.4,
afarã numai dacã în sensul paragrafelor 5.3.4.2 şi 5.3.4.3 aceste servicii dispun de o alimentare independenta furnizatã de o baterie de acumulatori situata astfel încât sa poatã fi folositã în caz de avarie şi suficienta pentru perioada indicatã.
5.3.5.
.1 Tabloul de distribuţie de avarie trebuie instalat cat mai aproape posibil de sursa de energie de avarie iar, când acesta este un generator, tabloul de avarie trebuie, de preferinta, sa fie plasat în aceeaşi încãpere.
.2 Nici o baterie de acumulatori instalata ca urmare a prezentelor cerinţe ca sursa de energie de avarie sau tranzitorie nu trebuie plasata în aceeasi încãpere cu tabloul de distribuţie de avarie, cu excepţia cazului când s-au luat mãsuri corespunzãtoare aprobate de Administraţie pentru evacuarea gazelor degajate de aceste baterii. Pe tabloul principal de distribuţie sau în postul de comanda maşini într-un loc adecvat, se va instala un avertizor pentru a indica când sunt în descãrcare bateriile menţionate la paragraful 5.3.3.2 sau la paragraful 5.3.4 şi constituind fie sursa de energie de avarie fie sursa tranzitorie de energie.
.3 În exploatarea normalã, alimentarea tabloului de distribuţie avarie trebuie sa se facã de la tabloul principal de distribuţie printr-un cablu de interconectare care trebuie sa fie protejat convenabil contra suprasarcinilor şi scurt-circuitelor la nivelul tabloului principal de distribuţie. Instalatia tabloului de distribuţie de avarie trebuie sa fie astfel încât cablul de interconectare sa fie decuplat automat de la tabloul de distribuţie de avarie în cazul caderii sursei principale de energie. Când sistemul este conceput în asa fel sa permitã alimentarea inversa, cablul de interconectare trebuie, de asemenea, protejat cel puţin la scurt circuit, în tabloul de distribuţie de avarie.
.4 Pentru a se asigura ca alimentarea de avarie va fi disponibilã rapid, se vor lua mãsuri, de fiecare data când este necesar, pentru a deconecta automat din tabloul de distribuţie de avarie, circuitele altele decât cele de avarie astfel încât energia sa fie automat furnizatã circuitelor de avarie.
5.3.6. Generatorul de avarie şi motorul sau de antrenare precum şi orice baterie de acumulatori de avarie trebuie concepute astfel încât sa poatã funcţiona la sarcina maxima nominalã când unitatea este în poziţie dreapta şi când unghiul sau de inclinare este egal cu unghiul de inclinare maxim în stare intactã şi dupã avarie determinat conform cerinţelor capitolului 3. Totuşi nu se cere ca ele sa funcţioneze când unitatea este inclinata mai mult de 22,5 grade în raport cu axa longitudinala şi/sau când este inclinata cu 10 grade în raport cu axa transversala.
5.3.7. Se vor lua mãsuri pentru verificarea periodicã a functionarii tuturor instalaţiilor de avarie. O astfel de verificare trebuie sa includã şi echipamentele de pornire automatã.
5.4. Instalatia de pornire a generatoarelor de avarie
5.4.1. Generatoarele de avarie trebuie sa poatã fi pornite imediat, la rece, la o temperatura de 0°C. Dacã acest lucru este imposibil sau dacã se asteapta temperaturi mai coborate, trebuie prevãzute instalarea şi întreţinerea de echipamente de încãlzire, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, ca sa asigure o pornire rapida.
5.4.2. Fiecare generator de avarie conceput sa porneascã automat, trebuie prevãzut cu echipamente de pornire acceptate de cãtre Administraţiei şi având suficienta energie acumulatã pentru cel puţin trei porniri consecutive. O a doua sursa de energie de rezerva trebuie prevãzutã pentru alte trei porniri în timp de 30 de minute, afarã numai dacã se poate face proba eficacitatii unui dispozitiv de pornire manualã.
5.4.3. Se vor lua mãsuri pentru menţinerea continua a energiei acumulate la nivelul cerut.
.1 Instalaţiile electrice şi hidraulice de pornire trebuie sa fie alimentate permanent de la tabloul de distribuţie de avarie.
.2 Instalatia de pornire cu aer comprimat poate fi menţinutã în sarcina de cãtre buteliile de aer comprimat principale şi auxiliare, prin intermediul unei valvule cu reţinere adecvatã sau printr-un compresor de aer de avarie acţionat de la tabloul de distribuţie de avarie.
.3 Toate aceste echipamente de pornire, de reîncãrcare şi de energie acumulatã trebuie amplasate în încãperea generatorului de avarie; ele nu pot fi folosite în alte scopuri decât pentru pornirea grupului generator de avarie. Aceasta cerinta nu interzice alimentarea buteliilor de aer comprimat ale grupului generator de avarie de la circuitele de aer comprimat principale sau auxiliare prin intermediul unei valvule cu reţinere instalata în încãperea generatorului de avarie.
5.4.4.
.1 Când pornirea automatã nu este cerutã de prescripţiile prezente şi când se poate proba eficacitatea, este autorizata pornirea manualã; dispozitive de pornire manualã pot fi manivelele, demaroarele inertiale, acumulatoarele hidraulice manuale sau cartusele explozive.
.2 Când pornirea manualã nu este posibila în practica trebuie sa fie îndeplinite cerinţele prevãzute la paragrafele 5.4.2 şi 5.4.3, cu excepţia startului care poate fi comandat manual.
5.5. Mãsuri impotriva electrocutarii, incendiului şi altor pericole de origine electrica
5.5.1.
.1 Toate pãrţile metalice descoperite ale maşinilor şi echipamentului electric care nu sunt destinate sa fie sub tensiune, dar sunt susceptibile sa devinã ca urmare a unui defect, trebuie legate la pãmânt dacã:
.1 tensiunea lor de alimentare nu depãşeşte 55 volti în curent continuu sau 55 volti în valoare eficace între conductori; nu se vor folosi autotransformatoare pentru obţinerea acestei din urma tensiuni a curentului alternativ; sau
.2 dacã ele sunt alimentate la o tensiune egala sau care nu depãşeşte 250 volti prin transformatoare de izolatie de siguranta care alimenteazã numai un singur consumator; sau
.3 ele sunt construite conform priricipiului dublei izolaţii.
.2 Administraţia poate cere mãsuri de precautie suplimentare pentru echipamentul portabil. Trebuie acordatã o atentie deosebita echipamentului de acest tip dacã este prevãzut a fi utilizat în spaţii umede având mari suprafeţe conductoare.
.3 Orice aparat electric trebuie construit şi montat astfel încât sa nu producã accidente personalului în timpul manipulãrii sau prin atingere în condiţii normale de folosire.
.4 Se vor lua mãsuri ca maşinile instalate permanent, structurile metalice ale turlei de foraj, catargele şi puntile elicopterelor sa fie impamantate, dacã aceasta nu este realizatã din construcţie.
5.5.2. Tablourile de distribuţie trebuie sa fie instalate astfel încât sa ofere în caz de nevoie, un acces uşor, la aparate şi echipamente pentru a reduce la minim riscurile la care este supus personalul. Pãrţile laterale, spatele şi, dacã e cazul, partea frontala a acestor tablouri, trebuie sa fie protejate corespunzãtor. Piesele sub tensiune, expuse, a cãror tensiune în raport cu masa (impamantarea) depãşeşte o tensiune care trebuie sa fie precizatã de Administraţie, nu trebuie sa fie instalate pe partea frontala a acestor tablouri. În fata şi în spate în locurile necesare se vor pune covoare sau gratare izolatoare.
5.5.3. Nu se vor instala reţele de distribuţie cu retur prin corpul unitãţii, dar aceasta nu exclude instalarea în condiţii aprobate de Administraţie a urmãtoarelor echipamente:
.1 Instalaţii de protecţie catodica cu curent impus;
.2 Instalaţii limitate şi locale impamantate (de exemplu, instalaţii pentru pornirea motoarelor);
.3 Instalaţii de sudare limitate şi locale impamantate; când Administraţia este convinsa ca este asigurat în mod satisfãcãtor caracterul echipotential al structurii, instalaţiile de sudare cu conductor de întoarcere prin corp pot fi instalate fãrã aceasta restrictie; şi
.4 Echipamente de control a gradului de izolare, cu condiţia ca intensitatea curentului sa nu depãşeascã 3 miliamperi în cele mai defavorabile condiţii.
5.5.4. În cazul utilizãrii fãrã impamantare a unei reţele de distribuţie primara sau secundarã pentru energie, încãlzire sau iluminat, se va prevedea un dispozitiv care sa poatã mãsura în permanenta gradul de izolare în raport cu masa şi sa dea o alerta sonora sau luminoasa când gradul de izolare este anormal de scãzut.
5.5.5.
.1 În afarã unor circumstanţe excepţionale aprobate de Administraţie, toate armaturile şi tresele metalice ale cablurilor trebuie sa fie continue (din punct de vedere electric) şi impamantate.
.2 Toate cablurile electrice trebuie sa fie cel puţin, de un tip cu întârziere a flacarii şi trebuie astfel instalate încât sa nu li se afecteze proprietãţile lor iniţiale de întârziere a propagarii flacarii. Administraţiile pot autoriza folosirea de tipuri speciale de cabluri când aceasta este necesarã în unele cazuri particulare, cum ar fi cablurile pentru radiofrecventa care nu îndeplinesc cerinţele precedente.
.3 Cablurile şi traseele de cabluri care deservesc sursa de energie principala sau de avarie, iluminatul comunicaţiile interioare sau semnalizarile nu trebuie, în mãsura posibilului, sa traverseze bucãtãriile, încãperile de maşini de categoria A şi sahturile lor, nici alte zone cu risc ridicat de incendiu. Cablurile de conectare a pompelor de incendiu la tabloul de distribuţie de avarie vor fi de un tip rezistent la foc dacã ele traverseaza zone cu risc ridicat de incendiu. Când aceasta este posibila, ele trebuie instalate astfel ca sa nu devinã inutilizabile prin încãlzirea pereţilor datoritã unui incendiu în spaţiul adiacent.
.4 Traseele de cabluri trebuie pozate în asa fel încât sa se evite uzarea lor prin frecare sau orice alta deteriorare.
.5 Extremitatile şi jonctiunile tuturor conductorilor trebuie sa fie realizate astfel ca sa conserve proprietãţile iniţiale ale cablului din punct de vedere electric, mecanic al nepropagarii flacarii şi, dacã este necesar proprietãţile de rezistenta la foc.
5.5.6.
.1 Fiecare circuit separat trebuie sa fie protejat contra scurt circuitelor. Fiecare circuit trebuie, de asemenea, sa fie protejat contra suprasarcinilor, cu excepţia prevederilor din paragraful 7.6 sau unde Administraţia permite în mod excepţional altfel.
.2 Calibrul sau reglajul corespunzãtor al dispozitivului de protecţie la suprasarcina trebuie sa fie indicat în mod permanent în amplasamentul dispozitivului de protecţie.
5.5.7. Aparatele de iluminat trebuie dispuse în asa fel încât sa se evite ca o creştere a temperaturii sa poate deteriora traseele de cabluri şi sa împiedice ca materialele din apropiere sa se incalzeasca în mod exagerat.
5.5.8.
.1 Bateriile de acumulatori trebuie sa fie adapostite în mod convenabil iar încãperile destinate în principal sa le conţinã trebuie sa fie construite corect şi ventilate în mod eficace.
.2 Instalarea echipamentului electric precum şi a altor echipamente care pot constitui sursa de aprindere a vaporilor inflamabili nu trebuie permisã în aceste încãperi, cu excepţia cazului prevãzut la paragraful 5.5.10.
.3 Bateriile de acumulatori, cu excepţia bateriilor pentru lampi de iluminat autonome funcţionând pe baterie, nu trebuie instalate în cabine sau dormitoare. Administraţia poate autoriza o derogare de la aceasta cerinta când bateriile instalate sunt închise ermetic.
5.5.9. În magaziile de pituri, spaţiile de depozitare a acetilenei şi spaţii analoage, unde este posibil sa se acumuleze amestecurile inflamabile, precum şi în toate încãperile destinate în principal sa conţinã baterii de acumulatori, nu trebuie instalat nici un echipament electric în afarã de cazul în care Administraţia considera ca acest echipament:
.1 este indispensabil în procesul exploatãrii;
.2 este de un tip care nu va aprinde amestecului considerat;
.3 este de un tip corespunzãtor pentru spaţiul considerat; şi
.4 este de un tip certificat pentru folosire în deplina siguranta într-o atmosfera conţinând vaporii sau gazele susceptibile sa se acumuleze.
5.5.10. Aparatura şi cablurile electrice trebuie sa fie excluse, când acest lucru este posibil, din toate încãperile unde sunt depozitate materiale şi obiecte explozive. Când este necesar iluminatul, acesta trebuie sa provinã din exterior prin pereţii compartimentului. Dacã nu este posibila excluderea echipamentului electric dintr-un astfel de compartiment, acest echipament trebuie conceput şi utilizat asa fel ca sa se reducã la minimum pericolele de incendiu sau de explozie.
5.6. Comunicaţii interioare
Trebuie prevãzute mijloace de comunicaţie interioarã pentru transferul informaţiilor între toate încãperile în care poate fi necesar sa se acţioneze în caz de avarie.

CAP. 6
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI (vezi şi 4.1)

6.1. Zone
Zonele periculoase sunt împãrţite astfel:
Zona 0: zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer este prezent în permanenta sau pe perioade indelungate.
Zona 1: zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer poate apare în cursul exploatãrii normale.
Zona 2: zona în care este puţin probabil ca un amestec de gaz şi aer sa apara sau dacã apare un astfel de amestec, va exista numai pentru scurt timp.
6.2. Clasificarea zonelor periculoase*)
---------
*) Identificarea şi extinderea zonelor periculoase din acest capitol au fost determinate luându-se în considerare practica curenta.
6.2.1. Din punctul de vedere al maşinilor şi instalaţiilor electrice, zonele periculoase sunt clasificate conform cerinţelor paragrafelor 6.2.2 la 6.2.4. Zonele periculoase care nu sunt menţionate în prezentul paragraf trebuie clasificate conform cerinţelor din paragraful 6.1.
Zone periculoase - Zona 0
6.2.2. Interiorul tancurilor închise şi a tubulaturilor pentru noroiul activ de foraj precum şi pentru produse extrase din gaz şi petrol şi anume tubulaturile de degajarea gazului sau locurile în care un amestec de petrol gaz şi aer este prezent în permanenta sau pe durata unor lungi perioade de timp.
Zone periculoase - Zona 1
6.2.3.
.1 Spaţii închise conţinând orice parte din instalatia de circulaţie a noroiului de foraj care are o deschidere în aceste încãperi şi se gãseşte între sonda şi evacuarea finala de degazare.
.2 Spaţii închise sau amplasamente semiinchise care se gãsesc sub podul sondei şi cuprinde o sursa posibila de scapari, ca partea superioarã a unui racord clopot.
.3 Spaţii închise care se gãsesc pe podul sondei şi care nu sunt separate de spaţiile menţionate la paragraful 6.2.3.2 printr-o punte solida.
.4 În exterior sau în amplasamente semiinchise, cu excepţia celor prevãzute în paragraful 6.2.3.2, zona situata la mai puţin de 1,50 metri de limitele oricãrei deschideri spre un echipament care este parte a instalaţiei de foraj menţionatã la paragraful 6.2.3.1, de oricare dintre orificiile de ventilaţie a spaţiilor din Zona 1 sau unul dintre accesele în spaţiile din Zona 1
.5 Puturile, canale sau construcţii similare, situate în amplasamente care ar putea fi clasate în Zona 2 dar care sunt dispuse astfel încât gazele nu se pot dispersa.
Zone periculoase - Zona 2
6.2.4.
.1 Spaţii închise conţinând portiunile deschise ale instalaţiei de circulaţie a noroiului de foraj dintre orificiul final de evacuare a instalaţiei de degazare şi racordul de aspiratie a pompei de noroi de foraj la haba de evacuare noroi.
.2 Spaţii deschise în limita turlei de foraj pana la o înãlţime de pana la 3 metri deasupra podului sondei.
.3
.1 Amplasamente semiinchise aflate sub podul sondei şi adiacent acestuia în limitele turlei de foraj sau extensia oricãrei incinte în interiorul cãreia sunt susceptibile acumulari de gaze.
.2 Spaţii deschise sub podul sondei în limitele unui spaţiu sferic cu raza de 3 metri fata de locul posibil de aparitie a amestecului de gaz 'ad aer, ca partea superioarã unui racord de clopot.
.4 Spaţiile ce se extind la 1,50 metri dincolo de Zona 1 specificatã la paragraful 6.2.3.4 şi dincolo de amplasamentele semiinchise specificate la paragraful 6.2.3.2.
.5 Spaţiile deschise în limitele unei sfere cu raza de 1.50 metri fata de orice evacuari de ventilaţie provenind dintr-un spaţiu din zona 2 sau de la un acces în acest spaţiu.
.6 Turlele de foraj semiinchise pana la înãlţimea închiderii lor deasupra podului sondei sau pana la o înãlţime de 3 metri deasupra acesteia în funcţie de care dintre aceste înãlţimi este mai mare.
6.3. Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influentand extinderea zonelor periculoase
6.3.1. Cu excepţia cazurilor justificate de motive de exploatare uşile de acces sau alte deschideri nu trebuie prevãzute între:
- un spaţiu fãrã pericol şi o zona periculoasa;
- un spaţiu din Zona 2 şi un spaţiu din Zona 1.
Când sunt prevãzute astfel de usi de acces sau alte deschideri, orice spaţiu închis nespecificat de cerinţele paragrafelor 6.2.3 şi 6.2.4 şi care comunica direct cu un amplasament oarecare din Zona 1 sau din Zona 2 aparţine aceleiaşi categorii ca amplasamentul în chestiune, cu excepţia cazurilor urmãtoare:
.1 Un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 1 poate fi consideratã ca aparţinând Zonei 2 dacã:
.1 accesul este prevãzut cu o usa etansa la gaze care se deschide spre Zona 2; şi
.2 ventilatia este astfel încât, circulaţia aerului cu usa deschisã, se face din spaţiul Zonei 2 spre spaţiul din Zona 1; şi
.3 orice diminuare a ventilatiei declanseaza o alarma la un post de comanda cu cart permanent;
.2 Un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 2 nu este considerat periculos dacã:
.1 accesul este prevãzut cu o usa cu autoinchidere etansa la gaze, care se deschide în Zona fãrã pericol;
.2 ventilatia este astfel încât circulaţia aerului cu usa deschisã se face din spaţiul fãrã pericol spre amplasamentul din Zona 2; şi
.3 orice diminuare a ventilatiei declanseaza o alarma la un post de comanda cu cart permanent;
.3 Un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 1 nu este considerat periculos dacã:
.1 accesul este prevãzut cu usi cu autoinchidere, etanse la gaze, formind o ecluza de aer; şi
.2 spaţiul este ventilat cu suprapresiune în raport cu spaţiul cu pericol; şi
.3 orice diminuare a suprapresiunii declanseaza o alarma la un post de comanda cu supraveghere permanenta.
Când Administraţia considera ca instalaţiile de ventilaţie ale incaperii care se intenţioneazã sigura, sunt suficiente pentru a impiedica orice intrare de gaz începând cu spaţiul din Zona 1, cele doua usi cu autoinchidere care constitue ecluza (sasul) de aer pot fi înlocuite printr-o singura usa etansa la gaze, cu autoinchidere, cu deschidere spre spaţiul fãrã pericol, şi care sa nu aibã dispozitiv de reţinere.
6.3.2. Instalaţiile cu tubulaturi trebuie astfel concepute încât sa împiedice comunicaţiile directe între zonele periculoase de categorii diferite precum şi între zonele periculoase şi zonele fãrã pericol.
6.4. Ventilatia spaţiilor
6.4.1. Spaţiile închise periculoase trebuie sa fie ventilate. Când ventilatia se face cu mijloace mecanice, ea trebuie sa fie astfel încât spaţiile închise periculoase sa fie menţinute la o presiune inferioarã celei a spaţiilor sau zonelor mai puţin periculoase, iar spaţiile închise fãrã pericol sa fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu spaţiile adiacente periculoase.
6.4.2. Toate admisiile de aer ale spaţiilor închise periculoase trebuie sa provinã din zone fãrã pericol. Când conductele de aer trec printr-o zona cu pericol mai mare, ele trebuie sa fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu aceasta zona.
6.4.3. Toate ieşirile de aer trebuie amplasate în zone exterioare care, în absenta acestor iesiri, ar fi la acelaşi pericol sau la unul mai mic decât spaţiul ventilat.
6.5. Situaţii de urgenta datorate operaţiilor de foraj
6.5.1. Ţinând seama de condiţiile excepţionale în care pericolul se poate extinde dincolo de zonele menţionate mai sus, trebuie prevãzute dotãri speciale care sa înlesneascã decuplarea sau oprirea selectiva a urmãtoarelor:
.1 instalaţiile de ventilaţie:
.2 echipamentul electric care nu este esenţial;
.3 echipamentul electric esenţial;
.4 echipamentul de avarie cu excepţia bateriilor care alimenteazã iluminatul şi echipamentul radio;
.5 maşinile de antrenare a generatoarelor.
6.5.2. Instalaţiile electrice de oprire prevãzute în conformitate cu paragraful 6.5.1 trebuie sa fie concepute în asa fel încât pericolul de oprire involuntara datorat unei defectiuni în instalatia de oprire precum şi pericolul de declansare accidentala a instalaţiei de oprire sa fie reduse la minimum.
6.6. Instalaţii electrice în zonele periculoase*)
------------
*) Echipamentul specificat în Grupa IIA Clasa T.1 din nr. 92 al publicatiei Comisiei de electrotehnica este considerat adecvat.
6.6.1. În zonele periculoase nu se vor utiliza decât echipamente şi trasee de cabluri necesare exploatãrii. Nu se vor instala decât cabluri şi tipurile de echipament descrise în prezentul capitol.
6.6.2. De fiecare data când în cele ce urmeazã este folosit termenul de echipament certificat de tip acest echipament trebuie sa fie certificat ca fiind corespunzãtor pentru un amestec inflamabil de gaz şi aer, care poate apare.
6.6.3. Cablurile şi tipurile de echipamente electrice permise în zonele periculoase sunt urmãtoarele:
.1 Zona 0
Circuite sau echipament şi trasee de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinseca.
.2 Zona 1
.1 Circuite sau echipament şi traseele de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinseca.
.2 Echipament certificat pentru execuţie antiexploziva.
.3 Echipament certificat pentru siguranta marita; în cazul motoarelor cu siguranta marita se va acorda o atentie deosebita protecţiei contra supracurentilor.
.4 Echipament de tip cu capsulare presurizata care este certificat fãrã pericol sau care este acceptat de Administraţie.
.5 Echipament într-o capsula umpluta cu dielectric şi care este acceptat de conform cu cerinţele Administraţie.
.6 Trecerile de cabluri.
.3 Zona 2
.1 Circuite sau echipament şi traseele de cabluri conexe, certificate pentru execuţie cu protecţie intrinseca.
.2 Echipament certificat pentru execuţie antiexploziva.
.3 Echipament certificat pentru siguranta marita, în cazul motoarelor cu siguranta marita se va acorda o atentie deosebita protecţiei contra supracurentilor.
.4 Echipamentul de tip cu capsulare presurizata, acceptat de cãtre Administraţie.
.5 Echipament într-o capsula umpluta cu dielectric şi care este acceptat de cãtre Administraţie.
.6 Orice echipament de un tip pentru care asigura absenta, în serviciu normal, a scanteilor, a arcului şi a punctelor fierbinti şi care este acceptat de cãtre Administraţie.
.7 Trecerile de cabluri.
6.6.4 Cablurile fixe instalate permanent, care trec prin Zona 1 trebuie sa fie prevãzute cu o acoperire conductiva cu infasurare sau invelis pentru impamantare. Cablurile flexibile care trec prin asemenea zone trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
6.7. Instalaţii de maşini în zonele periculoase
6.7.1. Echipamentul mecanic trebuie sa fie limitat la minimum necesar pentru scopurile de exploatare.
6.7.2. Echipamentul mecanic şi maşinile care se gãsesc în zonele periculoase trebuie sa fie construite şi instalate în asa fel încât sa reducã pericolul de aprindere prin scanteie datoritã generarii electricitatii statice sau frecarii între pãrţile mobile sau urmare a temperaturilor ridicate a pãrţilor expuse provocate de esapamente sau alte emisii.
6.7.3. Instalarea de maşini cu combustie interna poate fi permisã în Zonele periculoase 1 şi 2, dacã Administraţia considera ca au fost luate suficiente precautii contra pericolului de aprindere.
6.7.4. Instalarea de echipamente cu combustie poate fi permisã în Zonele periculoase 2 dacã Administraţia considera ca au fost luate suficiente precautii contra riscului de aprindere.

CAP. 7
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU UNITĂŢILE AUTOPROPULSATE (vezi şi 4.1)

7.1. Generalitati
7.1.1. Cerinţele prezentului capitol se aplica unitãţilor concepute pentru a se propulsa prin propriile lor mijloace fãrã asistenta exterioarã şi nu sunt aplicabile unitãţilor care sunt dotate numai cu mijloace necesare pentru fixarea pe locatie sau pentru ajutor în operaţiile de remorcaj. Aceste cerinţe sunt suplimentare celor din capitolele 4, 5 şi 6.
7.1.2. Trebuie sa fie prevãzute mijloace prin care sa se asigure sau sa se restabileasca funcţionarea normalã a maşinilor de propulsie chiar în cazul în care una din maşinile auxiliare esenţiale devine inoperantã. O atentie specialã trebuie acordatã defectarii:
.1 unui grup generator care constituie o sursa principala de energie electrica;
.2 surselor de alimentare cu aburi;
.3 instalaţiilor de alimentare cu apa a caldarilor;
.4 instalaţiilor care alimenteazã cu combustibil lichid caldarile sau motoarele;
.5 surselor de ulei de ungere sub presiune;
.6 surselor de apa sub presiune;
.7 unei pompe de comprimare şi a instalaţiilor care permit menţinerea vidului în condensoare;
.8 instalaţiilor mecanice de alimentare cu aer a caldarilor;
.9 unui compresor de aer şi buteliei folosite pentru lansare sau comenzi; şi
.10 instalaţiilor hidraulice, pneumatice sau electrice pentru comanda masinii principale, inclusiv elicele cu pas variabil,
cu condiţia ca Administraţia, ţinând cont de consideratii de siguranta globale, sa poatã admite o reducere parţialã de randament în raport cu funcţionarea normalã, la intreaga capacitate.
7.1.3. Masina principala de propulsie şi toate echipamentele auxiliare esenţiale propulsiei şi siguranţei unitãţii, trebuie sa poatã funcţiona asa cum au fost instalate la bord, când unitatea este în poziţie dreapta sau când ea are o inclinare mai mica sau egala cu 15 grade într-un bord sau altul în condiţii statice şi cu 22'bd grade în condiţii dinamice (ruliu) într-un bord sau altul, simultan cu o inclinare de 7'bd grade spre prova sau spre pupa în condiţii dinamice (tangaj). Administraţia poate permite o modificare a acestor unghiuri ţinând cont de tipul, dimensiunile şi condiţiile de funcţionare ale unitãţii.
7.1.4. Trebuie acordatã o atentie deosebita proiectãrii, construcţiei şi instalãrii maşinilor de propulsie în asa fel ca vibratiile lor, de orice mod, sa nu producã solicitãri excesive asupra masinii de propulsie în condiţii normale de funcţionare.
7.2. Marsul înapoi
7.2.1. Energia la mars înapoi a unitãţii, trebuie sa fie suficienta pentru comanda unitãţii în toate condiţiile normale.
7.2.2. Trebuie probat ca instalatia de propulsie permite inversarea sensului impingerii elicei într-un interval convenabil, în asa fel încât sa opreascã unitatea pe o distanta rezonabila, când aceasta este în deplasare la mars înainte cu viteza maxima de serviciu.
7.2.3. Timpii de oprire traiectoriile navei şi distanţele înregistrate la probe împreunã cu rezultatele probelor pentru determinarea capacitãţii unitãţii având mai multe elice, pentru navigaţie şi manevre, când una sau mai multe elice sunt scoase din funcţiune, trebuie sa fie disponibile la bord pentru a fi utilizate de comandantul navei sau personalul desemnat pentru aceasta.*)
-------
*) Se referã la recomandãrile privind informaţiile ce trebuie incluse în folosirea jurnalelor de bord adoptatã de Organizaţie prin Rezoluţia A.209 (VII).
7.2.4. Când unitatea este echipata cu mijloace suplimentare pentru manevra sau oprire, acestea trebuie supuse la probe şi se vor consemna rezultatele probelor conform indicaţiilor din paragrafele 7.2.2 şi 7.2.3.
7.3. Caldari de abur şi instalaţii de alimentare a caldarilor
7.3.1. Caldarile acvatubulare care deservesc maşinile de propulsie cu turbine trebuie echipate cu alarma de nivel maxim de apa.
7.3.2. Toate instalaţiile de generare a aburului care asigura serviciile esenţiale pentru propulsia unitãţii trebuie prevãzute cu cel puţin doua circuite independente de alimentare cu apa, fiecare având pompele de alimentare; se admite totuşi, ca sa fie o singura intrare în colectorul de aburi. Trebuie prevãzute mijloace pentru împiedicarea apariţiei suprapresiunilor în oricare punct al circuitelor.
7.4. Comenzi maşini
7.4.1. Maşinile principale şi auxiliare esenţiale pentru propulsia unitãţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru exploatarea şi comanda lor. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzut un indicator de pas pentru elicele cu pas variabil eiicace penirn exploatarea şi pentru elicele cu pas variabil
7.4.2. Când maşinile de propulsie sunt comandate de pe puntea de navigaţie şi încãperile de maşini au personal permanent de supraveghere, trebuie aplicate urmãtoarele:
.1 în toate condiţiile de navigaţie, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sa se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie turatia, sensul impingerii şi, dupã caz, pasul elicei;
.2 comanda de la distanta trebuie sa se facã independent, pentru fiecare elice, cu un dispozitiv conceput şi construit în asa fel încât actionarea lui sa nu necesite o atentie deosebita a datelor referitoare la funcţionarea masinii. Când mai multe elice sunt concepute sa funcţioneze simultan, ele pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comanda;
.3 masina de propulsie principala trebuie prevãzutã cu un echipament de oprire de avarie pe puntea de navigaţie, independent fata de sistemul de comanda al puntii de navigaţie;
.4 comenzile masinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sa fie semnalizate, dupã caz, în postul de comanda al maşinilor principale sau pe platforma de manevra;
.5 comanda de la distanta a masinii de propulsie trebuie sa fie posibila numai dintr-un singur post odatã; instalarea de echipamente de comanda interconectate este autorizata în interiorul aceluiaşi post. Fiecare post trebuie prevãzut cu un echipament care sa indice postul care comanda masina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperi de maşini trebuie sa fie posibil numai din încãperea masinii sau din compartimentul de comanda al masinii;
.6 trebuie sa fie posibila comanda localã a maşinilor de propulsie chiar în cazul defectarii unei pãrţi oarecare a instalaţiei de comanda la distanta;
.7 echipamentul de comanda la distanta trebuie sa fie conceput în asa fel încât în caz de defectare sa dea o alarma iar turatia şi sensul impingerii sa rãmânã cele existente înaintea acestei defectari pana în momentul în care comanda localã intra în acţiune, afarã numai dacã Administraţia considera aceste dispoziţii imposibile în practica;
.8 pe puntea de navigaţie trebuie sa fie prevãzute aparate care sa indice:
.1 turatia şi sensul de rotaţie ale elicei, când aceasta are pas fix;
.2 turatia şi pasul elicei când elicea are pas variabil;
.9 pe puntea de navigaţie şi în copartimentul de maşini trebuie sa fie prevãzutã o alarma care sa indice presiunea joasa a aerului de pornire, la un nivel care sa permitã încã operaţiunile de pornire a motorului principal. Dacã sistemul de comanda la distanta a motorului de propulsie este conceput pentru pornirea automatã, trebuie limitat numãrul tentativelor consecutive ratate de pornire automatã pentru a menţine un nivel suficient al presiunii de aer necesar pornirii locale a motorului.
7.4.3. Când masina principala de propulsie şi maşinile asociate, indusiv sursele principale de alimentare cu energie electrica, sunt echipate cu dispozitive de comanda automatã sau de la distanta, de diferite grade şi care sunt supravegheate în permanenta de personal dintr-un post de comanda, acest post de comanda trebuie conceput, echipat şi instalat în asa fel ca exploatarea masinii sa fie asa de sigura şi eficace ca şi cum ar fi sub supraveghere directa; în acest scop se aplica în mod corespunzãtor paragrafele 8.2 pana la 8.5. Trebuie sa se acorde o atentie deosebita protecţiei contra incendiului şi inundarii.
7.5. Instalatia de guvernare
7.5.1.
.1 Exceptând cerinţele paragrafului 7.5.2 unitãţile trebuie sa fie echipate cu o instalatie de guvernare principala şi o instalatie de guvernare auxiliara acceptate de cãtre Administraţie. Instalatia de guvernare principala şi instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie, pe cat posibil şi rezonabil în practica, dispuse în asa fel încât o singura defectiune a uneia dintre ele nu o facã pe cealaltã inutilizabila.
.2 Instalatia de guvernare principala trebuie sa fie de o construcţie suficient de solida pentru a permite sa guverneze unitatea la viteza maxima de serviciu ceea ce va fi demonstrat la probe. Instalatia de guvernare principala şi axul carmei trebuie sa fie concepute în asa fel încât sa nu fie deteriorate la viteza maxima la mars înapoi dar totuşi aceasta cerinta nu trebuie demonstrata prin probe la viteza maxima de mars înapoi şi la unghiul maxim de banda a carmei.
.3 Când unitatea este la pescajul sau maxim şi la mars înainte cu viteza maxima de serviciu, instalatia de guvernare trebuie sa poatã manevra carma din poziţia de 35 grade dintr-un bord la poziţia de 35 grade în celãlalt bord. Timpul necesar pentru trecerea carmei de la 35 grade dintr-un bord oarecare la 30 grade în celãlalt bord nu trebuie sa depãşeascã 28 secunde în aceleaşi condiţii.
.4 Instalatia de guvernare principala trebuie actionata de o sursa de energie când aceasta este necesarã pentru îndeplinirea cerinţelor de la paragraful 7.5.1.3 şi în toate cazurile în care Administraţia cere un ax de carma al cãrui diametru la nivelul echei sa fie mai mare de 120 milimetri.
.5 Agregatul sau agregatele de forta ale instalaţiei de guvernare trebuie sa fie concepute astfel încât sa porneascã automat, când, dupã o întrerupere de curent, s-a restabilit alimentarea cu energie.
.6 Instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie de o construcţie suficient de solida şi trebuie sa permitã guvernarea unitãţii la o viteza de navigaţie acceptabilã şi trebuie sa poatã fi pusã rapid în acţiune în caz de avarie.
.7 Instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie capabilã sa roteasca carma de la poziţia de 15 grade într-un bord la 15 grade în celãlalt bord în cel mult 60 de secunde, unitatea fiind la pescajul sau maxim, şi la mars înainte cu o viteza egala cu jumãtate din viteza maxima de serviciu sau la o viteza de 7 noduri oricare dintre acestea este mai mare.
.8 Instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie actionata de o sursa de energie când aceasta este necesarã pentru satisfacerea cerinţelor de la paragraful 7.5.1.7 şi în toate cazurile în care Administraţia cere un ax de carma al cãrui diametru la nivelul echei sa fie mai mare de 230 milimetri.
.9 Când instalatia de guvernare principala are doua sau mai multe grupuri de actionare identice, nu este necesar sa se prevadã instalatia de guvernare auxiliara dacã instalatia de guvernare principala poate acţiona carma în condiţiile cerute la paragraful 7.5.1.3, când toate grupurile de actionare sunt în funcţiune. În mãsura în care este rezonabil şi posibil în practica, instalatia de guvernare principala trebuie sa fie dispusã în asa fel încât o singura defectiune în oricare dintre tubulaturile sale sau grupurile sale de actionare sa nu compromita integritatea restului instalaţiei.
.10
.1 Instalatia de guvernare principala trebuie sa poatã fi comandata de pe puntea de navigaţie şi din compartimentul masinii de carma. Când echipamentul de comanda a instalaţiei de guvernare care este acţionat de pe puntea de navigaţie, este electric, el trebuie alimentat din circuitul de forta al instalaţiei de guvernare, dintr-un punct situat în compartimentul masinii de carma.
.2 Când instalatia de guvernare principala este dispusã conform cerinţelor din paragraful 7.5.1.9, trebuie prevãzute doua echipamente de comanda independente fiecare dintre ele fiind acţionate de pe puntea de navigaţie. Când echipamentul de comanda cuprinde un motor hidraulic cu telecomanda, Administraţia poate renunţa la aplicarea cerintei referitoare la cel de-al doilea echipament de comanda independent.
.3 Când instalatia de guvernare auxiliara este actionata de o sursa de energie, ea trebuie prevãzutã cu un echipament de comanda acţionat de pe puntea de navigaţie şi care sa fie independent de echipamentul de comanda al instalaţiei de guvernare principala.
.4 În compartimentul masinii de carma se vor prevedea mijloace care sa permitã deconectarea echipamentului de comanda de circuitul de actionare.
.11 Trebuie prevãzut un mijloc de comunicare între puntea de navigaţie şi compartimentul masinii de carma.
.12
.1 Când carma este actionata de o sursa de energie, poziţia sa unghiulara exactã trebuie sa fie indicatã, pe puntea de navigaţie. Indicatorul unghiului carmei trebuie sa fie independent de echipamentul de comanda al instalaţiei de guvernare.
.2 Poziţia unghiului carmei trebuie sa fie identificabila în compartimentul masinii carmei.
.13 Trebuie prevãzutã o alimentare cu energie de rezerva care sa între în acţiune automat într-un termen de 45 secunde şi care sa fie suficienta pentru a alimenta cel puţin un grup motor al instalaţiei de guvernare conform cerinţelor paragrafului 7.5.1.7, precum şi echipamentul sau de comanda şi indicatorul unghiului carmei; aceasta sursa de alimentare cu energie de rezerva trebuie sa fie sursa de energie de avarie, fie alta sursa de energie independenta situata în compartimentul masinii de carma. Aceasta sursa de energie independenta trebuie sa fie utilizata numai pentru acest scop şi trebuie sa aibã o capacitate suficienta pentru 10 minute de funcţionare continua.
7.5.2. Dacã este instalata o carma neconventionala, Administraţia trebuie sa acorde o atentie deosebita instalaţiei de guvernare a unitãţii astfel încât sa se asigure gradul de fiabilitate şi eficacitate acceptabil conform cerinţelor de la paragraful 7.5.1.
7.6. Instalatia de guvernare electrica şi electrohidraulica
7.6.1. Se vor prevedea indicatoare a stãrii de funcţionare a motoarelor tuturor instalaţiilor de guvernare electrice sau electrohidraulice pe puntea de navigaţie şi într-un post corespunzãtor de comanda maşini.
7.6.2.
.1 Fiecare instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica cuprinzând unu sau mai multe grupuri de actionare trebuie sa fie alimentate de cel puţin doua circuite din tabloul principal de distribuţie. Unul dintre circuite poate sa treacã prin tabloul de distribuţie de avarie. Orice instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica auxiliara asociata la o instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica principala poate sa fie cuplata la unul dintre circuitele alimentand aceasta din urma. Circuitele care deservesc o instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica trebuie sa aibã o capacitate nominalã suficienta penttu alimentarea tuturor motoarelor care pot fi cuplate simultan şi pot sa funcţioneze simultan.
.2 Circuitele şi motoarele trebuie sa fie protejate contra scurtcircuitelor şi echipate cu alarma de suprasarcina. Echipamentele de protecţie la supracurenti dacã exista, trebuie sa între în acţiune când curentul este cel puţin egal cu dublul curentului la plinã sarcina a motorului sau circuitului protejat şi sa fie concepute în asa fel încât sa lase sa treacã curentii de pornire corespunzatori. Când se foloseşte o alimentare trifazata trebuie prevãzutã o alarma care sa indice avarierea oricãrei faze de alimentare. Alarmele cerute în prezentul subparagraf trebuie sa fie alarme sonore şi vizuale instalate pe puntea de navigaţie într-o poziţie de unde pot fi observate cu usurinta.
7.7. Comunicaţii între puntea de navigaţie şi compartimentul de maşini
Unitãţile trebuie sa fie prevãzute cu cel puţin doua mijloace independente care sa permitã transmiterea ordinelor de la puntea de navigaţie la poziţia din compartimentul de maşini sau în postul de comanda din care maşinile sunt comandate în mod normal. Unul dintre aceste mijloace trebuie sa fie constituit dintr-un telegraf maşini asigurând o reproducere vizuala a ordinelor şi a raspunsurilor schimbate între compartimentul de maşini şi puntea de navigaţie. Trebuie luatã în consideraţie prevederea de mijloace de comunicare cu toate celelalte poziţii din care pot fi comandate maşinile.
7.8. Instalatia de alarma pentru mecanici
Se va prevedea o instalatie de alarma pentru mecanici care sa fie actionata din postul de comanda maşini sau de pe platforma de manevra, dupã caz, şi care sa fie auzitã clar ie cabinele mecanicilor.
7.9. Sursa principala de energie electrica
7.9.1. Suplimentar cerinţelor paragrafului 5.2, sursa principala de energie electrica trebuie sa îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Sursa principala de energie a unitãţii trebuie sa fie proiectata astfel încât serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 sa poatã fi asigurate oricare ar fi viteza şi sensul de rotaţie ale maşinilor de propulsie sau ale axelor principale.
.2 Centrala electrica trebuie sa fie proiectata astfel încât sa asigure ca în cazul în care oricare dintre generatoare sau sursa sa de energie principala iese din funcţiune, generatorul (generatoarele) rãmas poate asigura alimentarea serviciilor electrice necesare pornirii masinii principale de propulsie când unitatea este în stare de lipsa de energie. Generatorul de avarie poate fi utilizat pentru pornire când unitatea este în stare de lipsa de energie, dacã puterea sa, singura sau combinata cu a unuia dintre generatoare este suficienta pentru asigurarea simultanã a serviciilor menţionate la paragrafele 5.3.2.1 pana la 5.3.2.3.
.3 Pentru unitãţile cu propulsie electrica autonomã aplicarea paragrafului 5.2.1.2 se poate limita numai la furnizarea unei puteri suficiente care sa permitã unitãţii sa se deplaseze în deplina siguranta.,
7.9.2. Tabloul principal de distribuţie trebuie sa fie plasat în raport cu un post de generator principal în asa fel, pentru cat este cu putinta, încât integritatea alimentarii normale sa nu poatã fi afectatã decât de un incendiu sau alta deteriorare care s-ar produce într-o încãpere. Orice incinta inconjuratoare conţinând tabloul principal de distribuţie, cum ar fi un post de comanda maşini situat în limitele compartimentului, nu este consideratã ca separand tablourile de distribuţie de generatoare.
7.9.3. La bordul tuturor unitãţilor ale cãror generatoare principale au o putere electrica instalata de peste 3 megawati, barele principale trebuie divizate în cel puţin doua pãrţi, în mod normal cuplate prin conexiuni separate sau orice alt mijloc aprobat; generatoarele şi orice alt echipament duplicat trebuie, în mãsura posibilului, sa fie legate cu jumãtate din fiecare parte. Sunt permise amenajãri alternative echivalente.
7.10. Sursa de energie electrica de avarie
În afarã serviciilor menţionate la secţiunea 5.3, sursa de energie de avarie trebuie sa poatã alimenta serviciile urmãtoare:
.1 timp de 18 ore, iluminatul de avarie al instalaţiei de guvernare;
.2 timp de 18 ore:
.1 echipamentul de navigaţie cerut de Regula 12 din capitolul V al Convenţiei SOLAS din 1974;
.2 funcţionarea cu intermitenta a lampii de semnalizare de zi şi a sirenei unitãţii; în afarã de cazul când aceste servicii dispun de o alimentare independenta furnizatã de o baterie de acumulatori situata convenabil în asa fel încât sa poatã fi folositã în caz de situaţie de avarie şi suficienta pentru o perioada de 18 ore;
.3 timp de 10 minute instalatia de guvernare când aceasta trebuie astfel alimentata în condiţiile paragrafului 7.5.1.3.

CAP. 8
ÎNCĂPERI DE MAŞINI PERIODIC NESUPRAVEGHEATE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI (vezi şi 4.1)

8.1 Generalitati
8.1.1. Cerinţele din prezentul capitol sunt suplimentare celor din capitolele 4 pana la 7 şi se aplica încãperi de maşini exploatate fãrã prezenta permanenta a personalului, indicate în cele de fata. Mãsurile luate trebuie sa asigure unitãţii funcţionând ca o nava, inclusiv în timpul manevrei şi în încãperi de maşini de categoria A în timpul operaţiilor de foraj, dupã caz, un grad de siguranta echivalent celui unei unitãţi ale cãrui încãperi de maşini sunt supravegherate de personal.
8.1.2. Cerinţele paragrafelor 8.1 pana la 8.8 se aplica unitãţilor concepute sa se propulseze prin propriile mijloace fãrã ajutor exterior şi nu sunt aplicabile unitãţilor care nu sunt dotate decât cu mijloacele necesare pentru fixare pe locatie sau pentru a ajuta operaţiile de remorcaj.
8.1.3. Trebuie luate mãsuri acceptate de cãtre Administraţie pentru a asigura buna funcţionare a echipamentului la bordul fiecãrei unitãţi şi sa se prevadã inspecţii regulate şi probe de rutina pentru a se asigura ca acest echipament continua sa funcţioneze în mod corect.
8.1.4. Unitãţile trebuie sa aibã documente, care sunt acceptate de cãtre Administraţie şi care atesta ca acestea pot fi exploatate atunci când au încãperi de maşini periodic nesupravegheate.
8.2. Protecţia contra incendiului
8.2.1. Prevenirea incendiului
.1 Când este necesar, tubulaturile de combustibil lichid şi ulei de ungere trebuie sa fie prevãzute cu ecrane sau protejate corespunzãtor în asa fel încât sa se evite atât cat este posibil ca hidrocarburile sa nu curgã sau sa nu fie pulverizate pe suprafeţe fierbinti sau în prizele de aer ale maşinilor. Numãrul imbinarilor tubulaturilor de la aceste instalaţii trebuie redus la minimum. Trebuie acordatã o atentie deosebita tubulaturilor de combustibil lichid sub presiune; când este posibil în practica scurgerile din aceste instalaţii de tubulaturi trebuie sa fie colectate şi sa se declanseze o alarma.
.2 Tancurile de serviciu de combustibil lichid care se umplu automat trebuie sa fie echipate cu dispozitive care sa permitã eliminarea riscului de deversare. Trebuie luate precautii similare pentru toate celelalte aparate care trateazã automat lichidele inflamabile, cum sunt de exemplu separatoarele de combustibil lichid, care trebuie, de fiecare data când este posibil în practica, sa fie instalate într-un spaţiu special rezervat separatoarelor şi incalzitoarelor.
.3 Când tancurile de serviciu de combustibil lichid sau tancurile de decantare sunt prevãzute cu echipament de încãlzire, trebuie prevãzut un avertizor care sa dea alarma în caz de temperatura excesiva, dacã risca sa fie depãşit punctul de inflamabilitate al combustibilului.
8.2.2. Detectarea incendiului
.1 În încãperile de maşini periodic nesupravegheate trebuie instalata, o instalatie aprobatã pentru detectarea incendiului care se bazeazã pe principiul autocontrolului şi sa includã facilitãţi pentru testãri periodice.
.2 Aceasta instalatie de detectie a incendiului trebuie sa fie astfel proiectata iar detectoarele trebuie sa fie astfel dispuse încât sa descopere rapid începutul unui incendiu în orice parte a acestor încãperi şi în toate condiţiile normale de exploatare a maşinilor şi de variatie a ventilaţie pe care le cere gama posibila de temperaturi ambiante. Instalaţiile de detectie care folosesc numai detectoare termice nu trebuie permise, cu excepţia spaţiilor cu înãlţime limitatã şi când utilizarea lor este în mod deosebit de corespunzãtoare. Instalatia de detectie trebuie sa declanseze alarme sonore şi vizuale distincte de cele ale sistemelor care nu indica un incendiu, în locuri suficient de numeroase pentru a asigura ca aceste semnale de alarma sunt vazute şi auzite pe puntea de navigaţie, de cãtre un ofiţer mecanic responsabil. Când puntea de navigaţie este periodic nesuparvegheata, alarma sonora trebuie data într-un loc unde nu este de serviciu o persoana responsabilã. Dupã ce instalatia a fost montata, ea trebuie supusã probelor în condiţii diferite de ventilaţie şi de exploatare a maşinilor. Când instalatia de detectie a incendiului este electrica, trebuie sa fie alimentata automat de la o sursa de energie de avarie prin intermediul unei alimentari separate, în cazul caderii sursei principale de energie.
.3 Trebuie sa fie prevãzute instalaţii care descoperã inceputurile de incendiu în colectoarele de baleiaj al motorului principal de propulsie şi care sa dea alarma, cu excepţia situaţiilor în care Administraţia considera ca aceste instalaţii nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
.4 Motoarele cu combustie interna a cãror putere este mai mare sau egala cu 2,25 megawati sau ale cãror cilindri au un alezaj mai mare de 300 milimetri trebuie sa fie echipate cu detectoare de ceata de ulei sau dispozitive echivalente destinate sa evite riscurile de explozie în carter.
.5 Trebuie sa se prevadã instalaţii care descoperã incendiile în conductele de alimentare cu aer şi esapamentele caldarilor şi care sa dea alarma, cu excepţia cazului când Administraţia considera ca acestea nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
8.2.3. Combaterea incendiului
.1 Trebuie prevãzutã o instalatie fixa de stingere a incendiului aprobatã, la bordul unitãţilor cãrora nu li se aplica prevederile paragrafului 9.5.
.2 Trebuie luate mãsuri pentru garantarea unei alimentari imediate de la magistrala de incendiu la presiunea corespunzãtoare, ţinând seama de riscul de inghet, fie;
.1 printr-o instalatie de comanda a pornirii la distanta a uneia dintre pompele de incendiu principale. Una dintre aceste comenzi trebuie instalata pe puntea de navigaţie şi alta în postul de control incendiu, dacã acesta exista; sau
.2 prin menţinerea sub presiune în permanenta, a magistralei de incendiu printr-o pompa de incendiu principala.
.3 Administraţia trebuie sa acorde atentie deosebita menţinerii integritãţii la foc a încãperilor de maşini, la alegerea amplasamentului şi la centralizarea comenzilor instalaţiei de stingere a incendiului, a instalaţiei de oprire cerute (ventilaţie, pompe de combustibil etc.) şi poate cere mijloace suplimentare de stingere a incendiului, alte echipamente de combatere a incendiului şi aparate de respirat.
8.3. Protecţia contra inundarii
8.3.1. Puturile de santina din încãperile de maşini trebuie sa fie situate şi supravegheate astfel ca orice acumulare de lichide sa poatã fi descoperitã la unghiuri normale de asieta şi de banda; ele trebuie sa aibã o capacitate suficienta pentru a colecta lichidele care se acumuleaza în mod normal în timpul perioadei de funcţionare fãrã supravegherea personalului.
8.3.2. Când pompele de santina se pun în funcţiune automat trebuie prevãzute dispozitive de avertizare care sa indice dacã afluxul de lichide este superior debitului pompei sau dacã aceasta din urma funcţioneazã mai des decât este normal prevãzut. În aceste cazuri, se pot autoriza puţuri mai mici, utilizabile în timpul unei perioade rezonabile. Dacã exista pompe de drenaj cu pornire automatã trebuie sa se acorde o atentie deosebita regulilor de prevenirea poluarii cu hidrocarburi.
8.3.3. Comenzile oricãrei valvule care deserveste o priza de apa de mare, o descãrcare situata sub linia de plutire sau un ejector de santina trebuie sa fie plasate astfel ca sa se dispunã de un timp suficient pentru operare în cazul inundarii compartimentului, ţinând cont de timpul necesar pentru a ajunge şi a acţiona aceste comenzi. Trebuie luat în consideraţie nivelul care va putea fi atins de inundare în cazul unei unitãţi în situaţia de sarcina maxima şi prin urmare necesitatea unei comenzi situate deasupra acestui nivel.
8.4. Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.4.1. În modul de funcţionare ca o nava, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sa se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie turatia, sensul impingerii şi, dupã caz, pasul elicei.
8.4.2. Comanda la distanta menţionatã la paragraful 8.4.1 trebuie sa se efectueze prin intermediul unui singur dispozitiv pentru fiecare elice independenta, cu funcţionare automatã a ansamblului de aparate conexe, incluzând, dacã este necesar, dispozitive de protecţie a masinii de propulsie contra suprasarcinilor. Totuşi, când mai multe elice sunt concepute sa funcţioneze simultan, aceste elice pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comanda.
8.4.3. Masina principala de propulsie trebuie prevãzutã, cu un dispozitiv de oprire a masinii în caz de avarie pe puntea de navigaţie şi care sa fie independent de instalatia de comanda de pe puntea de navigaţie menţionat la paragraful 8.4.2.
8.4.4. Comenzile dispozitivului de comanda a masinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sa fie indicate, dupã caz, în postul de comanda al maşinilor sau pe platforma de manevra.
8.4.5. Comanda de la distanta a masinii de propulsie trebuie sa poatã sa fie posibila numai dintr-un singur post odatã; instalarea de sisteme de comanda interconectate este autorizata în interiorul unui singur post. Fiecare post trebuie sa fie prevãzut cu un dispozitiv care sa indice postul care comanda aparatul de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperea masinii trebuie sa fie posibil numai din încãperea masinii sau din postul de comanda al maşinilor.
8.4.6. Trebuie sa fie posibila comanda localã a maşinilor esenţiale şi a masinii de propulsie chiar în cazul avariei unei pãrţi oarecare a dispozitivelor automate sau de comanda la distanta.
8.4.7. Instalatia automatã de comanda la distanta trebuie conceputã de asa maniera ca în caz de avarie sa fie data alanna iar turatia şi sensul de rotaţie fixat pentru elice sa poatã fi menţinute pana în momentul în care comanda localã intra în acţiune, afarã numai dacã Administraţia nu considera aceste cerinţe imposibile în practica.
8.4.8. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzute aparate care sa indice:
.1 Turatia şi sensul de rotaţie al elicei, când aceasta este cu pas fix;
.2 Turatia şi pasul elicei, când aceasta este cu pas variabil.
8.4.9. Trebuie limitate numãrul tentativelor consecutive de pornire automatã ratate, pentru a menţine presiunea aerului necesar pornirii, la im nivel suficient. Trebuie prevãzutã o alarma de presiune joasa a aerului de pornire, stabilitã la un nivel care sa permitã încã continuarea operaţiunilor de pornire a masinii principale.
8.5. Comunicaţii
Trebuie prevãzut un mijloc fiabil de comunicare vocal, între sala maşinilor, postul de comanda sau platforma de manevra, dupã caz, puntea de navigaţie şi cabinele ofiţerilor mecanici.
8.6. Instalatia de alarma
8.6.1. Trebuie prevãzutã o instalatie de alarma pentru a indica orice defect de funcţionare care trebuie sa fie remediat.
8.6.2.
.1 Instalatia de alarma trebuie sa fie cuplata la încãperile sociale şi la toate cabinele mecanicilor. Administraţia poate aproba şi alte dotãri.
.2 Instalatia de alarma trebuie cuplata la încãperile sociale ale mecanicilor, ca şi la fiecare cabina a mecanicilor prin intermediul unui comutator care sa asigure legatura cu cel puţin una dintre aceste cabine. Administraţia poate aproba şi alte dotãri echivalente.
.3 Alarma trebuie sa fie data pe puntea de navigaţie prin semnale sonore şi vizuale în toate cazurile care necesita intervenţia ofiţerului de cart sau care trebuie sa-i atragã acestuia atenţia.
.4 Instalatia de alarma trebuie, pe cat posibil, sa fie conceputã în asa fel încât sa fie de siguranta intrinseca.
.5 În cazul în care nu s-a luat nici o mãsura pentru remedierea defectiunii într-o perioada de timp determinata, instalatia va trebui sa declanseze alarma pentru mecanici, conform paragrafului 7.8.
8.6.3.
.1 Instalatia de alarma trebuie sa fie alimentata în permanenta şi dotatã cu un echipament de cuplare automatã la o sursa de energie de rezerva în cazul caderii sursei normale de energie.
.2 Orice cadere a sursei normale de energie a instalaţiei de alarma trebuie sa declanseze o alarma.
8.6.4
.1 Instalatia de alarma trebuie sa poatã semnala simultan mai mult de o singura defectiune iar acceptarea unui semnal de alarma nu trebuie sa anuleze o alta alarma.
.2 Receptionarea în amplasamentul menţionat în paragraful 8.6.2.1 a oricãrei alarme trebuie indicatã la poziţiile unde a fost data. Echipamentele avertizoare trebuie sa continue sa funcţioneze pana ce semnalul lor a fost luat în consideraţie iar semnalele vizuale trebuie menţinute pana în momentul remedierii defectiunii. Instalatia de alarma trebuie atunci sa se repuna automat în poziţia de funcţionare normalã.
8.7. Cerinţe speciale pentru maşini, caldari şi instalaţii electrice
8.7.1. Cerinţele speciale aplicabile maşinilor, caldarilor şi instalaţiilor electrice trebuie sa fie conforme cerinţelor prevãzute de Administraţie şi trebuie sa cuprindã cel puţin ceea ce urmeazã.
8.7.2. Sursa principala de energie electrica
.1 La bordul unitãţilor unde energia electrica poate în mod normal sa fie furnizatã de un singur generator, trebuie prevãzute mãsuri adecvate de reducere a sarcinii pentru garantarea continuitãţii alimentarii serviciilor necesare propulsiei şi guvernarii unitãţii astfel încât sa se asigure siguranta sa. Pentru a remedia cazul caderii generatorului în funcţiune, trebuie prevãzutã pornirea şi cuplarea automatã la tabloul principal de distribuţie a unui generator de rezerva având o capacitate suficienta pentru a permite unitãţii sa se deplaseze în deplina siguranta şi sa asigure repornirea automatã a auxiliarelor esenţiale, inclusiv dacã este necesar dupã un program secvential de funcţionare. Administraţia poate scuti unitãţile de aceasta cerinta când energia necesarã pentru asigurarea serviciilor menţionate la paragraful 5.1.1.1, exceptând serviciile menţionate la paragraful 1.3.14.2 este mai mica sau egala cu 250 kilowati.
.2 Când energia electrica este furnizatã în mod normal de mai multe generatoare funcţionând simultan în paralel, trebuie prevãzute mãsuri (de exemplu reducerea sarcinii) care sa garanteze ca în cazul caderii unui generator, celelalte continua sa funcţioneze fãrã suprasarcina pentru a permite unitãţii sa se deplaseze în deplina siguranta.
8.7.3. Funcţia de transfer
Când alte maşini auxiliare indispensabile propulsiei necesita instalarea de maşini de rezerva, trebuie prevãzute aparate de transfer automat. Transferul trebuie sa antreneze declanşarea unei alarme.
8.7.4. Comanda automatã şi instalaţii de alarma
.1 Instalatia de comanda trebuie sa fie conceputã astfel încât serviciile necesare exploatãrii masinii principale de propulsie şi a maşinilor sale auxiliare sa fie asigurate prin intermediul dispozitivelor automate necesare.
.2 Trebuie sa se prevadã mijloace care sa permitã menţinerea la un nivel suficient a presiunii de aer pentru pornire când motoarele ce asigura propulsia principala sunt cu combustie interna.
.3 Trebuie prevãzutã o instalatie de alarma care sa satisfacã cerinţele paragrafului 8.6 pentru toate nivelurile importante ale fluidelor, presiunilor, temperaturilor etc.
.4 Tablourile de alarma precum şi instrumentele destinate sa indice defecţiunile care au declansat o alarma tebuie sa fie instalate într-un amplasament central corespunzãtor.
8.8. Dispozitive de siguranta
Trebuie prevãzut un dispozitiv de siguranta care antreneaza automat oprirea partii afectate a instalaţiei în cazul unui defect grav de funcţionare a maşinilor sau caldarilor prezentând un pericol imediat şi care sa declanseze o alarma. Masina de propulsie nu trebuie sa se opreascã automat, afarã de cazul când exista un risc de distrugere completa, de avarie grava sau de explozie. Când exista un dispozitiv care sa permitã trecerea peste oprirea masinii principale de propulsie el trebuie conceput astfel încât sa nu fie acţionat din neatentie. În cazul folosirii acestui dispozitiv, trebuie sa funcţioneze un indicator vizual.
8.9. Alte unitãţi
Unitãţile, altele decât cele care sunt proiectate pentru a fi propulsate prin propriile lor mijloace, care au încãperi periodic nesupravegheate în care se gãsesc maşini asociate corespunzãtoare sistemului naval trebuie sa respecte pãrţile aplicabile ale paragrafelor 8.2, 8.3, 8.6, 8.7, şi 8.8.
8.10. Încãperi de maşini utilizate în scopuri de foraj
Dacã, la bordul unei unitãţi oarecare, încãperile de maşini de categoria A trebuie sa fie exploatate periodic nesupravegheate, aplicarea paragrafelor 8.2 şi 8.8 la încãperile de maşini de categoria A trebuie sa fie examinata de Administraţie, o atentie cu totul specialã fiind acordatã caracteristicilor maşinilor respective şi supravegherii preconizate pentru a asigura siguranta.

CAP. 9
PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI

9.1. Protecţia constructivã contra incendiului
9.1.1. Aceste cerinţe se aplica în principal unitãţilor a cãror corp de suprastructura, pereţi structurali, punti şi rufuri sunt din oţel.
9.1.2. Unitãţile construite din alte materiale pot fi acceptate, cu condiţia ca acestea sa asigure, cu avizul Administraţiei, un nivel de siguranta echivalent.
9.1.3. Rezistenta la foc a pereţilor şi puntilor
.1 Rezistenta minima la foc a puntilor şi pereţilor trebuie sa fie conformã nu numai cerinţelor specifice din prezenta secţiune şi de la secţiunea 9.2, dar şi celor din tabelele 3 şi 4 din prezenta secţiune.
.2 La aplicarea cerinţelor tabelelor trebuie ţinut cont de principiile urmãtoare:
.1 Tabelele 3 şi 4 trebuie sa se aplice pereţilor şi puntilor respective care separa spaţii adiacente.
.2 Pentru determinarea normelor de rezistenta la foc aplicabile construcţiilor care separa spaţiile adiacente, aceste spaţii au fost clasificate în funcţie de riscul de incendiu pe care-l prezintã, în categoriile (1) la (10) de mai jos. Titlul fiecãrei categorii are un caracter general mai degraba decât restrictiv. Numãrul din paranteze care precede titlul fiecãrei categorii se referã la coloana sau rândul corespunzãtor din tabele:
(1) "Posturile de comanda" sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.28.
(2) "Coridoare" înseamnã coridoare şi holuri.
(3) "Încãperi de locuit" sunt spaţiile definite de paragraful 1.3.34, excluzând coridoarele.
(4) "Scarile" înseamnã scarile interioare, ascensoarele şi scarile mecanice (altele decât cele care sunt în întregime în încãperile de maşini) precum şi casele lor. În aceasta privinta o scara care este închisã numai la un singur nivel trebuie consideratã ca fãcând parte din spaţiul de care nu este separatã printr-o usa de incendiu.
(5) "Încãperi de serviciu (pericol redus)" înseamnã dulapuri de serviciu şi magaziile a cãror suprafata este mai mica de 2 metri patrati, uscatoriile şi spãlãtoriile.
(6) "Încãperi de maşini de categoria A" sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.26.
(7) "Alte încãperi de maşini" sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.27 cu excepţia încãperilor de maşini de categoria A.
(8) "Zonele periculoase" sunt zone definite la paragraful 1.2.29.
(9) "Încãperi de serviciu (pericol ridicat)" înseamnã bucatarii, oficiile conţinând aparate de gãtit, magaziile de pituri, lampisteriile, dulapurile de serviciu şi magaziile având o suprafata egala sau mai mare de 2 metri patrati şi atelierele, altele decât cele situate în încãperile de maşini.
(10) "Punti deschise" sunt spaţiile descoperite, cu excepţia zonelor periculoase.


TABELUL NR. 3
REZISTENTA LA FOC A PEREŢILOR CARE SEPARA SPAŢII ADIACENTE



┌───────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┐
│Spaţii             │ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │ (5) │ (6) │ (7) │ (8) │ (9) │(10)│
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Posturi de         │A-O  │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│comanda         (1)│   d/│ A-0 │A-60 │A-0  │A-15 │A-60 │A-15 │A-60 │A-60 │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Coridoare       (2)│     │C    │B-0  │B-O  │B-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
│                   │     │     │     │A-0  │     │     │     │     │     │    │
│                   │     │     │     │   b/│     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de        │     │     │C    │B-0  │B-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│locuit          (3)│     │     │     │A-0  │     │     │     │     │     │    │
│                   │     │     │     │   b/│     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Scãri           (4)│     │     │     │B-0  │B-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│                   │     │     │     │A-0  │A-0  │     │     │     │     │    │
│                   │     │     │     │   b/│   b/│     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de        │     │     │     │     │C    │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│redus)          (5)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de maşini │     │     │     │     │     │*    │A-0  │A-60 │A-60 │ *  │
│de categoria A  (6)│     │     │     │     │     │ a/  │   a/│     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Alte încãperi de   │     │     │     │     │     │     │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│maşini          (7)│     │     │     │     │     │     │   a/│     │     │    │
│                   │     │     │     │     │     │     │   c/│     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Zone periculoase   │     │     │     │     │     │     │     │ -   │A-0  │ -  │
│                (8)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de        │     │     │     │     │     │     │     │     │A-0  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │   c/│    │
│ridicat)        (9)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Punti deschise (10)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │ -  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
└───────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┘



TABELUL NR. 4
REZISTENTA LA FOC A PUNTILOR CARE SEPARA SPAŢII ADIACENTE



┌───────────────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┐
│Spaţii     Spaţii  │ (1) │ (2) │ (3) │ (4) │ (5) │ (6) │ (7) │ (8) │ (9) │(10)│
│dedesubt   deasupra│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│   ↓         ─→    │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Posturi de         │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│comanda         (1)│A-0  │ A-0 │A-0  │A-0  │A-0  │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Coridoare       (2)│A-0  │ *   │ *   │A-0  │ *   │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de        │A-60 │A-0  │ *   │A-0  │ *   │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│locuit          (3)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Scãri           (4)│A-0  │A-0  │A-0  │ *   │A-O  │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de        │A-15 │A-0  │A-0  │A-0  │ *   │A-60 │A-0  │A-0  │A-O  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
│redus)          (5)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de maşini │A-60 │A-60 │A-60 │A-60 │A-60 │*    │A-60 │A-60 │A-60 │ *  │
│de categoria A  (6)│     │     │     │     │     │ a/  │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Alte încãperi de   │A-15 │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │ *   │A-0  │A-O  │ *  │
│maşini          (7)│     │     │     │     │     │ a/  │ a/  │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Zone periculoase   │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-60 │A-0  │ -   │A-0  │ -  │
│                (8)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Încãperi de        │A-60 │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │A-0  │ *  │
│serviciu (pericol  │     │     │     │     │     │     │     │     │   c/│    │
│ridicat)        (9)│     │     │     │     │     │     │     │     │     │    │
├───────────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┤
│Punti deschise (10)│ *   │ *   │ *   │ *   │ *   │ *   │ *   │ -   │ *   │ -  │
└───────────────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┘

    Note:
    Notele de mai jos se aplica tabelelor nr. 3 şi nr. 4 dupã caz.
    a/  Când spaţiul conţine o sursa de energie de avarie sau elemente ale
unei surse de energie de avarie adiacente unui spaţiu ce conţine un generator
de serviciu al navei sau elemente ale unui generator de serviciu al navei,
peretele sau puntea de separaţie dintre aceste spaţii trebuie sa fie de tip
"A-60".
    b/  Pentru clarificare în ceea ce priveşte aplicarea notei, vezi
paragrafele 9.2.1 şi 9.2.3.
    c/  Când spaţiile aparţin aceleiaşi categorii numerice şi apare
indicele c/, un perete sau o punte de tIpul indicat în tabele este necesar
numai când spaţiile adiacente servesc unor scopuri diferite, de exemplu la
categoria (9), o bucatarie situata alãturi de alta bucatarie nu necesita
un perete, dar o bucatarie situata alãturi de o magazie de pituri trebuie
prevãzutã cu perete de tip "A-0".
    d/  Pereţii care separa puntea de navigaţie, camera hartilor şi cabina
radio una de alta pot fi de tip "B-0".
    * Când apare un asterisc în tabele, construcţiile trebuie sa fie din
oţel sau din alt material echivalent dar nu este necesar sa fie de tip "A".



9.1.4. Ferestrele şi hublourile, cu excepţia ferestrelor de pe puntea de navigaţie trebuie sa fie fãrã posibilitate de deschidere. Ferestrele de la puntea de navigaţie pot fi cu posibilitate de deschidere cu condiţia sa fie concepute ca sa poatã fi închise rapid. Administraţia poate autoriza ca ferestrele şi hublourile din afarã zonelor periculoase sa fie cu posibilitate de deschidere.
9.1.5. Uşile exterioare ale suprastructurilor şi rufurilor trebuie sa fie construite conform normelor "A-0" şi sa fie, dacã este posibil, cu autoinchidere.
9.2. Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comanda
9.2.1. Pereţii culoarelor, inclusiv uşile, trebuie sa fie construcţii de tip "A" sau de tip "B" şi sa se extindã din punte în punte. Cînd se folosesc plafoane sau captuseli continue de tip "B" de o parte şi de alta a peretelui, peretele se poate opri la plafonul sau captuseala continua. Uşile cabinelor şi ale încãperilor de adunare montate în aceşti pereţi pot fi prevãzute cu deschideri de aerisire practicate în jumãtatea lor inferioarã. Uşile instalate într-un perete de tip "A" sau "B" care constituie casa scãrii nu trebuie sa aibã asemenea deschideri.
9.2.2. Scarile trebuie construite din oţel sau alt material echivalent.
9.2.3. Pentru a evita ca un incendiu sa se propage rapid de la o punte la alta, scarile care deservesc o singura punte trebuie sa fie protejate cel puţin la un nivel cu pereţi de tip "A" sau "B" şi cu usi cu autoinchidere. Puturile ascensoarelor de personal trebuie sa fie protejate cu construcţii de tip "A". Scarile şi puturile ascensoarelor care traverseaza mai mult de o punte trebuie sa fie inconjurate cu construcţii de tip "A" şi protejate cu usi din oţel cu autoinchidere la toate nivelurile. Uşile cu autoinchidere nu trebuie sa aibã dispozitive de reţinere. Totuşi se pot utiliza dispozitive de reţinere manevrabile de la distanta în execuţie cu protecţie intrinseca.
9.2.4. Spaţiile goale care se gãsesc în spatele plafoanelor, lambriurilor şi captuselilor trebuie sa fie divizate prin ecrane bine ajustate pentru a evita tirajul. Ecartamentul acestor ecrane nu va depãşi 14 metri.
9.2.5. Plafoanele, captuselile, pereţii şi izolatiile, cu excepţia izolatiilor compartimentelor frigorifice, trebuie sa fie din materiale incombustibile. Ecranele anticondens şi produsele adezive folosite la materialele izolante, precum şi izolatiile tubulaturilor şi armaturilor frigorifice, nu trebuie sa fie neapãrat incombustibile; totuşi ele trebuie sa fie folosite în cantitãţi minimum posibile iar suprafata lor aparenta trebuie sa aibã o rezistenta la propagarea flacarii acceptatã de cãtre Administraţie.
9.2.6. Scheletul, inclusiv grinzile şi piesele de asamblare ale pereţilor, captuselilor, plafoanelor şi ecranelor antitiraj trebuie sa fie din materiale incombustibile.
9.2.7. Toate suprafeţele aparente ale coridoarelor şi ale caselor scarilor şi cele ale spaţiilor ascunse sau inaccesibile trebuie sa aibã caracteristici de propagare lenta a flacarii.
9.2.8. Pereţii, captuselile şi plafoanele pot avea placaje combustibile, cu condiţia ca grosimea lor sa nu depãşeascã 2 mm în interiorul oricãrui spaţiu altul decât coridoare, case de scãri şi posturi de comanda unde ele sa nu depãşeascã 1,5 mm.
9.2.9. Invelisurile nedemontabile ale puntilor, dacã sunt folosite, trebuie sa fie din materiale aprobate care nu sunt uşor inflamabile.
9.2.10. Vopselele, lacurile şi alte produse folosite la finisare pe suprafeţele interioare aparente trebuie sa fie de asa natura ca sa nu prezinte un risc excesiv de incendiu şi nu trebuie sa degajeze mari cantitãţi de fum sau alte substanţe toxice.
9.2.11. Canalele destinate ventilatiei încãperilor de maşini de categoria A şi zonelor periculoase nu trebuie sa treacã prin încãperile de locuit, încãperile de serviciu sau posturile de comanda. Totuşi, Administraţia poate autoriza o derogare la aceasta cerinta în urmãtoarele cazuri:
.1 canalele sunt din oţel şi izolate conform normei "A-60"
.2 canalele sunt din oţel, prevãzute cu un clapet antifoc de tip cu autoinchidere lângã peretele pe care-l traverseaza şi izolat conform normei "A-60" de la încãperea de maşini de categoria A pana la un punct situat la cel puţin 5 metri dupã clapeta antifoc.
9.2.12. Canalele destinate ventilatiei încãperilor de locuit, încãperilor de serviciu sau posturilor de comanda nu trebuie, ca regula generalã, sa traverseze încãperile de maşini de categoria A, nici zonele cu pericol de explozie. Totuşi, Administraţia poate autoriza o derogare la aceasta cerinta când canalele sunt din oţel şi un clapet antifoc cu autoinchidere, este instalat în apropierea portiunilor de separaţie traversate.
9.2.13. Ferestrele şi hublourile orientate spre podul sondei, cu excepţia ferestrelor de pe puntea de navigaţie, trebuie dotate cu obloane interioare din oţel, sau din alt material echivalent. Aceste obloane pot fi înlocuite prin perdele de apa protejand ferestrele şi hublourile în discuţie.
9.3. Mijloace de evacuare
9.3.1. În interiorul încãperilor de locuit, încãperilor de serviciu şi posturilor de comanda trebuie aplicate urmãtoarele cerinţe:
.1 În orice zona în care este posibil ca personalul sa poate fi de serviciu în mod regulat sau în care este cazat, trebuie sa existe cel puţin doua cai de evacuare, cat mai depãrtate posibil una de alta, pentru a oferi mijloace de evacuare rapida pana la puntile deschise şi pana la posturile de imbarcare. Administraţia poate, cu titlu excepţional, sa permitã un singur mijloc de evacuare ţinând cont de natura şi de amplasamentul încãperilor precum şi de numãrul de persoane care, în mod normal ar putea sa locuiascã sau sa fie angajaţi la bord.
.2 În mod normal, pentru evacuarile verticale trebuie folosite scãri; totuşi, se poate folosi o scara verticala pentru una dintre mijloacele de evacuare atunci când dispunerea unei scãri este practic imposibila.
.3 Toate rutele de evacuare trebuie sa fie uşor accesibile şi degajate iar toate uşile tuturor iesirilor care se gãsesc pe parcurs trebuie sa fie uşor de manevrat. Nu trebuie sa fie admise coridoarele fãrã ieşire cu o lungime mai mare de 7 metri.
9.3.2. Toate încãperile de maşini de categoria A trebuie sa fie prevãzut cu doua mijloace de evacuare fiecare conţinând una din urmãtoarele:
.1 doua ansambluri de scãri verticale din oţel, cat mai depãrtate una de alta care duc la uşile, la fel de distantate una fata de alta, care sunt situate în partea superioarã a incaperii şi permit accesul la puntea deschisã. În general, una dintre aceste scãri trebuie sa asigure un adapost permanent contra incendiului de la partea inferioarã a incaperii pana într-un loc sigur situat în exteriorul incaperii. Totuşi, Administraţia poate sa nu ceara existenta unui astfel de adapost dacã, din cauza amenajãrilor speciale sau a dimensiunilor speciale ale incaperii de maşini, exista o cale de evacuare sigura de la partea inferioarã a acestei încãperi. Acest adapost trebuie sa fie din oţel, izolat, dacã e cazul, într-un mod considerat satisfãcãtor de cãtre Administraţie şi la partea inferioarã sa fie prevãzut cu o usa de oţel cu autoinchidere;
.2 o scara verticala din oţel care duce la o usa situata în partea superioarã a incaperii din care este prevãzut accesul şi permitand sa se acceada la puntea deschisã şi în partea inferioarã a incaperii într-un loc suficient de departat de scara verticala menţionatã, o usa de oţel manevrabila din ambele pãrţi, care constituie o cale de evacuare sigura din partea inferioarã a incaperii pana la puntea expusã. În mod excepţional, Administraţia poate, permite un mijloc de evacuare, ţinând cont de natura şi amplasamentul incaperii precum şi de numãrul de persoane în mod normal ar putea sa locuiascã sau sa fie angajaţi la bord.
9.3.3. În toate încãperile de maşini altele decât cele de categoria A trebuie prevãzute cai de evacuare care sa fie acceptate de cãtre Administraţie, ţinând cont de natura şi amplasamentul incaperii şi dacã acolo în mod normal sunt persoane în serviciu sau nu.
9.3.4. Ascensoarele nu trebuie sa fie considerate ca fiind unul din mijloacele de evacuare cerute.
9.3.5. Administraţia trebuie sa ia în consideraţie ca suprastructurile şi rufurile sa fie dispuse astfel ca în cazul unui incendiu la podul de foraj, cel puţin o cale de evacuare spre postul de ambarcare şi ambarcatiunile de salvare, sa fie protejata, dacã este posibil, de radiatiile flacarilor la incendiu.
9.4. Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranti şi furtunuri
9.4.1.
.1 Trebuie sa se prevadã cel puţin doua pompe acţionate independent, amplasate fiecare astfel ca sa aspire apa direct din mare şi sa alimenteze o magistrala fixa de incendiu. Totuşi la bordul unitãţilor cu înãlţime mare de aspiratie se pot instala pompe cu supra-compresiune şi tancuri de stocare, cu condiţia ca aceste mãsuri sa satisfacã cerinţele prezentului paragraf.
.2 Cel puţin una din pompele cerute trebuie sa fie rezervatã combaterii incendiului şi sa fie disponibilã în permanenta acestui scop.
.3 Pompele, prizele de apa de mare şi sursele de energie ale pompelor trebuie sa fie dispuse astfel ca un incendiu ce s-ar declara într-o încãpere oarecare nu va scoate din funcţiune ambele pompe.
.4 Debitul pompelor menţionate trebuie sa fie suficient pentru echipamentul de combatere a incendiului alimentat prin magistrala de incendiu. Totuşi, nu este necesar ca debitul total al pompelor sa depãşeascã 180 metri cubi pe ora. Când numãrul pompelor instalate este superior numãrului cerut, debitul lor trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
.5 Fiecare pompa trebuie sa fie asa de puternica astfel încât sa fie capabilã sa asigure alimentarea simultanã a cel puţin câte un jet provenind din doi hidranti oarecare, furtunuri şi ajutaje de 19 mm, mentinand o presiune minima de 0,35 newtoni pe milimetru patrat la fiecare hidrant de incendiu. Pe lângã acesta, când este prevãzutã o instalatie de stingere cu spuma pentru protejarea puntii elicopterelor, pompa trebuie sa poatã menţine la nivelul instalaţiei cu spuma, o presiune de 0,7 newtoni pe milimetru patrat.
.6 Dacã una din pompele menţionate se gãseşte într-un spaţiu care în mod obişnuit este exploatat periodic nesupravegheat şi care, cu acordul Administraţiei, este considerat relativ îndepãrtat de zonele de lucru, trebuie ca sa se prevadã echipamente corespunzãtoare pentru comanda la distanta a pornirii pompei şi actionarea valvelor de aspiratie şi refulare.
.7 Sub rezerva cerinţelor paragrafului 9.4.1.2, pompele sanitare, pompele de balast şi de santina sau pompele de servicii generale pot fi considerate ca pompe de incendiu cu condiţia ca ele sa nu fie în mod normal folosite pentru pomparea combustibilului.
.8 Toate pompele centrifuge conectate la magistrala de incendiu trebuie sa fie prevãzute cu valvule de reţinere.
.9 Trebuie ca toate pompele conectate la magistrala de incendiu sa fie prevãzute cu supape de siguranta dacã ele pot refula sub o presiune superioarã presiunii admise pentru calculul magistralei de incendiu, a hidrantilor şi furtunurilor. Dispunerea şi reglajul acestor supape trebuie sa fie astfel ca ele sa împiedice presiunea excesiva în magistrala de incendiu.
9.4.2.
.1 Trebuie prevãzutã o magistrala de incendiu fixa, echipata şi dispusã astfel ca sa poatã îndeplini cerinţele prezentului paragraf şi ale paragrafului 9.4.3.
.2 Diametrul tevilor magistralei de apa de serviciu şi de incendiu trebuie sa fie suficient pentru a asigura folosirea eficace a debitului total cerut al pompelor de incendiu funcţionând simultan.
.3 Când pompele de incendiu necesare funcţioneazã simultan, presiunea menţinutã în magistrala trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie şi suficienta pentru a permite funcţionarea sigura şi eficace a întregului echipament pe care îl alimenteazã.
.4 Pe cat este posibil, magistrala trebuie sa treacã la o distanta cat mai mare de zonele periculoase şi sa fie astfel amplasata ca sa beneficieze la maximum de toatã protecţia termica şi fizica oferitã de structura unitãţii.
.5 Magistrala trebuie sa fie prevãzutã cu valvule de izolare dispuse în asa fel ca sa permitã o folosire optima în caz de deteriorare survenitã în orice parte a ei.
.6 Magistrala nu trebuie sa aibã alte racorduri decât cele necesare pentru combaterea incendiului.
.7 În scopul menţinerii aprovizionarii cu apa trebuie luate toate precautiile practice pentru protejarea magistralei de incendiu contra inghetului.
.8 Pentru magistralele de incendiu şi hidranti nu se vor folosi materiale ce devin rapid ineficace datoritã caldurii, afarã de cazul când sunt protejate în mod adecvat. Ţevile şi hidrantii de incendiu trebuie sa fie amplasate astfel ca furtunurile sa se cupleze cu usurinta.
.9 Trebuie prevãzutã o valvula sau un robinet pentru fiecare furtun de incendiu, în asa fel ca un furtun oarecare sa poatã fi debransat în timp ce pompele de incendiu sunt în funcţiune.
9.4.3.
.1 Numãrul şi repartiţia hidrantilor de incendiu trebuie sa fie astfel încât cel puţin doua jeturi de apa, neprovenind de la acelaşi hidrant, din care unul produs printr-un furtun de incendiu dintr-o singura lungime, poate fi dirijat asupra unui punct oarecare al unitãţii de foraj, accesibil în mod normal persoanelor ce se gãsesc la bord când unitatea de foraj se deplaseaza sau efectueazã operaţii de foraj. Trebuie prevãzut un furtun pentru fiecare hidrant de incendiu.
.2 Furtunurile de incendiu trebuie fabricate din materiale aprobate de Administraţie şi trebuie sa fie de o lungime suficienta pentru a permite sa dirijeze un jet de apa asupra oricãrui spaţiu unde utilizarea lor poate sa fie necesarã. Lungimea lor maxima trebuie sa fie acceptatã de Aministratie. Fiecare furtun de incendiu trebuie prevãzut cu un ajutaj combinat şi cu racordurile necesare. Furtunurile de incendiu precum şi uneltele şi accesoriile necesare trebuie sa fie în mod constant gata de folosire şi trebuie sa fie amplasate la vedere în apropierea hidrantilor sau racordurilor de incendiu.
9.4.4. Ajutajele de refulare trebuie sa îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Ajutajele de refulare trebuie sa aibã diametre standardizate de 12 milimetri, 16 milimetri şi 19 milimetri, sau diametre pe cat posibil apropiate acestor valori. Folosirea de ajutaje de refulare cu un diametru superior poate fi autorizata la aprecierea Administraţiei.
.2 Nu este necesarã utilizarea ajutajelor de refulare cu diametrul mai mare de 12 milimetri în încãperile de locuit şi de serviciu.
.3 Pentru încãperile de maşini şi în locurile deschise, diametrul ajutajelor de refulare trebuie sa fie acela care permite obţinerea celui mai mare debit posibil cu doua jeturi furnizate de la cea mai mica pompa, la presiunea menţionatã la paragraful 9.4.1.5 cu condiţia sa nu depãşeascã 19 milimetri.
9.4.5.
.1 Unitatea de foraj trebuie prevãzutã cu cel puţin un racord internaţional de legatura cu uscatul conform cerinţelor din Regula 5(h) a capitolului II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974.
.2 Dotãrile trebuie sa fie disponibile astfel încât sa permitã folosirea acestui racord în orice bord al unitãţii.
9.5. Instalaţii de stingere a incendiului în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere
9.5.1. În spaţiile caldarilor principale sau auxiliare cu combustibil lichid şi ale altor instalaţii de ardere cu o putere termica echivalenta, sau în spaţii conţinând instalaţii de combustibil lichid sau tancuri de decantare, unitatea trebuie sa fie dotatã cu urmãtoarele:
.1 Una dintre urmãtoarele instalaţii fixe de stingere a incendiului:
.1 o instalatie cu apa pulverizata sub presiune conformã cu cerinţele Regulii 11, Capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974;
.2 o instalatie de stins incendiul conformã cerinţelor Regulii 8, Capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974;
.3 o instalatie cu hidrocarburi halogenate spre satisfactia Administraţiei;
.4 o instalatie fixa de stingere cu spuma cu coeficient mare de spumare conformã cu cerinţele Regulii 10, capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974.
Dacã încãperea de maşini nu este complet separatã de spaţiile conţinând instalaţii de ardere ori când combustibilul lichid se poate scurge din aceste spaţii în încãperea de maşini, ansamblul format de încãperea de maşini şi spaţiul conţinând instalaţii de ardere trebuie considerate ca formând un singur compartiment;
.2 Cel puţin doua stingatoare cu spuma portabile de un tip aprobat, sau dispozitive echivalente, în fiecare spaţiu incluzând o instalatie de ardere şi în fiecare spaţiu conţinând o parte a instalaţiei de combustibilului lichid. În plus orice spaţiu trebuie sa aibã cel puţin un stingator de acelaşi tip având o capacitate de 9 litri pentru fiecare arzator; totuşi nu este necesarã o capacitate totalã a stingatorului sau stingatoarelor mai mare de 45 de litri într-un spaţiu.
.3 Un recipient conţinând nisip, rumegus de lemn impregnat cu soda sau orice alta materie uscata aprobatã, în cantitate consideratã satisfãcãtoare de cãtre Administraţie. Un stingator portabil de un model aprobat constituie un echivalent acceptabil.
9.5.2. Încãperile conţinând maşini cu combustie interna folosite fie pentru propulsia principala fie în alte scopuri, când puterea totalã a acestor maşini este de cel puţin 750 kilowati, trebuie sa fie prevãzute cu urmãtoarele echipamentele:
.1 una dintre instalaţiile fixe menţionate la paragraful 9.5.1.1; şi
.2 un stingator cu spuma de un model aprobat având o capacitate de cel puţin 45 litri sau un echipament echivalent în fiecare compartiment de maşini şi un stingator portabil cu spuma de un model agreat, pentru fiecare transa de 750 kilowati putere de ieşire, dezvoltata de masina sau pentru o parte a acestei transe. Numãrul total de stingator astfel prevãzute nu poate fi inferior de doua, dar nu este necesar sa fie mai multe de 6.
9.5.3. Administraţia trebuie sa acorde o atentie specialã echipamentelor de stingerea incendiului prevãzute în încãperile fãrã instalaţii fixe de stingerea incendiului care conţin turbine cu aburi separate de compartimentul caldari prin pereţi etansi.
9.5.4. Când în opinia Administraţiei exista un pericol de incendiu în orice încãpere de maşini pentru care nu exista nici o cerinta specialã în paragrafele 9.5.1 pana la 9.5.3, relativ la un echipament de stingerea incendiului, trebuie prevãzute la interior sau în imediata apropiere a acestei încãperi, un numãr de stingatoare portabile de un tip aprobat sau orice alte mijloace de stingerea incendiului acceptate de cãtre Administraţie.
9.6. Stingatoare de incendiu portabile în încãperi de locuit, de serviciu şi spaţii de producţie
Încãperile de locuit, încãperile de serviciu şi spaţiile de producţie trebuie sa fie dotate cu stingatoare de incendiu portabile de un model agreat, acceptate de cãtre Administraţie. Stigatoarele aprobate trebuie sa fie conforme cerinţelor Regulii 7, Capitolul II-2 din Convenţia SOLAS din 1974.
9.7. Instalaţii pentru detectia incendiului şi de alarma
9.7.1. Trebuie prevãzutã o instalatie automatã de detectie a incendiului şi de alarma în toate încãperile de locuit şi de serviciu. Aceasta instalatie trebuie sa fie acceptatã de cãtre Administraţie.
9.7.2. Trebuie instalate, în amplasamente adecvate, repartizate pe ansamblul unitãţii un numãr suficient de posturi de avertizare manualã.
9.8. Instalaţii pentru detectia gazului şi de alarma
9.8.1. Trebuie sa fie prevãzutã, o instalatie automatã fixa de detectie a gazului şi de alarma, acceptatã de cãtre Administatie, dispusã în asa fel ca sa supravegheze în permanenta toate zonele închise ale unitãţii în care este posibil sa se producã o acumulare de gaz inflamabil şi capabilã sa indice în postul de comanda principal, prin semnale sonore şi luminoase, prezenta şi localizarea unei acumulari de gaze.
9.8.2. Trebuie sa se prevadã cel puţin doua echipamente portabile, de control al gazelor, capabile sa masoare în mod independent şi cu precizie, o concentrare de gaze inflamabile.
9.9. Echipamente de pompieri
9.9.1. Trebuie sa se prevadã cel puţin doua echipamente de pompier conforme cerinţelor paragrafelor a) şi b) ii), de la Regula 14 din capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974.
9.9.2. Pentru fiecare echipament de respiratie trebuie sa existe piese de schimb, acceptate de cãtre Administraţie.
9.9.3. În general echipamentele de pompieri trebuie depozitate în locuri uşor accesibile astfel încât sa fie gata de folosit iar dupã caz, unul dintre echipamente trebuie depozitat într-un loc uşor accesibil de pe o punte pentru elicopter.
9.10. Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.10.1. Trebuie prevãzute mijloace pentru oprirea ventilatoarelor ce deservesc încãperile de maşini şi spaţiile de lucru şi pentru închiderea tuturor uşilor, canalelor de ventilaţie, spaţiilor inelare în jurul coşurilor de fum şi altor deschideri cãtre spaţiile menţionate. În caz de incendiu, aceste mijloace trebuie sa poatã fi comandate din exteriorul acestor spaţii.
9.10.2. Motoarele ventilatoarelor cu tiraj fortat şi ale ventilatoarelor de tiraj indus, ale ventilatoarelor pentru presurizare motoarelor electrice, pompele de transfer combustibil lichid, pompele şi echipamentele instalaţiilor de combustibil lichid şi alte pompe de combustibil similare trebuie prevãzute cu mijloace de comanda la distanta situate în exteriorul spaţiilor considerate, pentru ca ele sa poatã fi oprite dacã se declara un incendiu în interiorul spaţiilor în care sunt situate.
9.10.3. Toate tubulaturile de aspiratie de combustibil lichid provenind dintr-un tanc de rezerva, dintr-un tanc de decantare sau dintr'adun tanc de serviciu, care se gãsesc deasupra dublului fond, trebuie prevãzute cu un robinet sau o valvula care sa poatã fi închisã din exteriorul spaţiilor considerate, în cazul apariţiei unui incendiu în interiorul spaţiului în care sunt situate aceste tancuri. În cazul particular al tancurilor situate într-un tunel de linie de axe sau de tubulaturi, valvulele trebuie fixate pe tancuri, dar în caz de incendiu ele trebuie sa poatã fi comandate printr-o valvula adiţionalã situata pe canalizarea sau tubulatura instalata în afarã tunelului sau tunelelor.
9.11. Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.11.1. Puntile elicopterelor trebuie construite din oţel sau alt material echivalent rezistent la incendiu. Dacã spaţiul situat sub puntea elicopterelor este un spaţiu cu risc ridicat de incendiu, norma de izolatie trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
9.11.2. Pe toate puntile elicopterelor trebuie prevãzut şi depozitat materialul urmãtor, în imediata apropiere a mijloacelor de acces la punte:
.1 stingatoare cu praf de capacitate totalã minima de 45 kilograme;
.2 un echipament cu spuma adecvat compus din tunuri sau ţevi de derivatie care pot proiecta soluţie spumanta în regim de 6 litri pe minut timp de 5 minute pe fiecare metru patrat de arie cuprinsã în interiorul unui cerc de diametru "D", unde "D" este distanta în metri între rotorul principal şi rotorul de coada, între extremitati, mãsurat în axa longitudinala a unui elicopter având rotor principal unic şi între doua rotoare, în cazul unui elicopter cu doua rotoare;
.3 stingatoare cu bioxid de carbon cu o capacitate totalã minima de 18 kilograme, din care unul sa fie echipat astfel ca sa poatã ajunge în zona motorului oricãrui elicopter ce foloseşte puntea; şi
.4 cel puţin doua ajutaje de tip combinat şi furtunuri suficiente pentru a ajunge într-un punct oarecare al puntii elicopterelor.
9.11.3. În timpul sosirilor şi plecarilor elicopterelor trebuie instituitã o procedura prestabilita pentru adunarea unui personal care a fost instruit corespunzãtor în vederea prevenirii incendiului.
9.11.4.
.1 Se va desemna o zona specialã pentru depozitarea de tancuri de combustibil care trebuie sa fie:
.1 cat mai îndepãrtatã posibil de încãperile de locuit, de cãile de evacuare şi posturile de imbarcare; şi
.2 izolata adecvat de zonele conţinând o sursa de vapori inflamabili.
.2 Zona de depozitare a combustibilului trebuie sa dispunã de instalaţii pentru recuperarea şi dirijarea spre o zona sigura, a combustibilului rãspândit oriunde, ca urmare a unei scurgeri.
.3 Tancurile şi echipamentul conex trebuie sa fie protejate contra deteriorarilor materiale şi contra unui eventual incendiu survenit într-o zona sau într-un spaţiu adiacent.
.4 În cazul utilizãrii de tancuri mobile de depozitare a combustibilului, trebuie acordatã o atentie deosebita urmãtoarelor:
.1 proiectãrii tancului pentru scopul care îi este destinat;
.2 amplasarii şi mijloacele de fixare;
.3 impamantarii şi
.4 procedurilor de inspecţie.
.5 Robinetele de ieşire de pe tancurile de depozitare combustibil trebuie sa fie prevãzute cu un mijloc care sa le permitã închiderea în caz de incendiu.
.6 Instalatia de pompare a combustibilului trebuie sa fie protejata contra oricãrei deteriorãri, cuplata la un singur tanc odatã iar conductele situate între tancuri şi instalatia de pompare trebuie sa fie cat mai scurte posibil, confectionate din oţel sau dintr-un material echivalent.
.7 Echipamentele de stingere a incendiului destinate sa protejeze zona desemnatã, trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
9.11.5.
.1 Instalaţiile de pompare a combustibilului şi echipamentul de comanda conex funcţionând cu electricitate trebuie sa fie de un tip corespunzãtor ţinând cont de amplasament şi de pericolul potenţial.
.2 Instalaţiile de pompare a combustibilului trebuie sa fie prevãzute cu un echipament care sa împiedice o suprapresiune în teava de aspiratie sau teava de refulare.
.3 Procedura de urmat şi precautiile de luat în timpul operaţiunii de aprovizionare cu carburant trebuie sa fie conformã practicilor admise ca satistacatoare.
.4 Trebuie atrasa atenţia necesarã asupra impamantarii întregului echipament folosit pentru operaţiunile de aprovizionare cu carburant.
.5 În locuri adecvate, trebuie afişate panouri cu "FUMATUL INTERZIS".
9.12. Depozitarea buteliilor de gaz
9.12.1. Când o unitate are simultan la bordul mai mult de o butelie de oxigen şi o butelie cu acetilena, aceste butelii trebuie amplasate în conformitate cu urmãtoarele:
.1 Instalaţiile permanente cu tubulaturi pentru oxiacetilena sunt admisibile dacã ele rãspund urmãtoarelor condiţii:
.1 toate ţevile fixe sunt din oţel şi prevãzute cu noduri de imbinare adecvate;
.2 în instalatie nu se va folosi material conţinând mai mult de 80% cupru, cu excepţia sudarii capetelor sau tãierii;
.3 s-a ţinut cont de dilatarea tevilor;
.4 tubulaturile trebuie sa corespundã presiunilor prevãzute.
.2 Dacã doua sau mai multe butelii din fiecare gaz trebuie sa fie transportate în spaţii închise, trebuie sa se prevadã spaţii de depozitare distincte.
.3 Compartimentele de depozitare trebuie sa fie din oţel bine ventilate şi sa aibã acces de pe puntea deschisã.
.4 Buteliile trebuie sa poatã fi mutate rapid şi uşor în caz de incendiu.
.5 În depozitul buteliilor de gaz sa fie instalate panouri cu "FUMATUL INTERZIS".
.6 Dacã buteliile sunt depozitate sub cerul liber trebuie prevãzute mijloace pentru:
.1 evitarea deteriorarii buteliilor şi tubulaturilor aferente;
.2 reducerea la minimum a contactului cu hidrocarburile; şi
.3 asigurarea unui drenaj corespunzãtor.
9.12.2. Echipamentele de stingere a incendiului destinate protejãrii zonelor sau spaţiilor în care sunt depozitate aceste butelii trebuie sa fie spre satisfactia Administraţiei.
9.13. Dispoziţii diverse
9.13.1. Conform cerinţelor Regulii 4 din Capitolul II-2 al Convenţiei SOLAS din 1974 trebuie afişat în permanenta un plan de combatere a incendiului.
9.13.2. În timpul operaţiilor de foraj sau în deplasare, echipamentele de stingerea incendiului trebuie menţinute în buna stare de funcţionare şi sa fie disponibile imediat în orice moment.

CAP. 10
MIJLOACE ŞI DISPOZITIVE DE SALVARE

10.1. Ambarcatiuni de salvare
10.1.1. La bordul fiecãrei unitãţi trebuie sa se prevadã ambarcatiuni de salvare de o capacitate totalã suficienta pentru a primi de doua ori numãrul persoanelor de la bordul unitãţii, incluzând:
.1 ambarcatiuni cu motor rigide, în întregime închise, protejate la foc şi de o capacitate suficienta pentru a primi totalitatea persoanelor de la bord; şi
.2 ambarcatiuni capabile sa pluteasca şi de a se degaja dacã unitatea este scufundata şi de o capacitate suficienta pentru a primi totalitatea persoanelor de la bord.
10.1.2. În cadrul aplicãrii cerinţelor de mai sus, trebuie sa se gãseascã la bord cel puţin doua ambarcatiuni de salvare.
10.1.3. Ambarcatiunile de salvare trebuie construite şi echipate astfel încât sa fie conforme cerinţelor Regulilor 5, 6, 7 şi 11 sau 15, 16 şi 17 din Capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974 pentru barcile şi respectiv plutele de salvare. Aceste reguli nu trebuie sa interzicã utilizarea de proiecte şi tehnologii noi, dacã acestea sunt spre satisfactia Administraţiilor. Când, în opinia Administraţiei, unele elemente de echipamente prevãzute în regulile 11 şi 17 nu sunt necesare, Administraţia poate scuti unitatea de ele.
10.1.4. Ambarcatiunile de salvare trebuie sa fie marcate astfel încât sa fie identificabile exact şi uşor.
10.2. Barci de urgenta
10.2.1. Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu o barca de urgenta, de un tip aprobat de Administraţie, care sa fie disponibilã în orice moment. În plus ea trebuie sa rãspundã urmãtoarelor condiţii:
.1 sa aibã o suficienta rezerva de flotabilitate;
.2 sa fie de o construcţie robusta;
.3 sa fie de dimensiuni suficiente pentru a permite sa imbarce, fãrã sa se rastoarne, o persoana fãrã cunostinta;
.4 sa fie dotatã cu un motor de propulsie care poate fi pus în funcţiune cu usurinta în orice condiţii previzibile.
10.2.2. Una dintre ambarcatiunile de salvare cu motor, rigida şi în întregime închisã poate fi acceptatã ca barca de urgenta cu condiţia sa satisfacã cerinţele paragrafului 10.2.1.
10.3. Veste de salvare
Unitãţile trebuie prevãzute cu veste de salvare de un tip aprobat, satisfacand cerinţele Regulii 22 din capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974, în numãrul necesar pentru toate persoanele de la bord, plus un numãr de veste de salvare de rezerva de 5% din numãrul de persoane de la bord.
10.4. Colaci de salvare
10.4.1. Fiecare unitate trebuie sa fie prevãzutã cu cel puţin 8 colaci de salvare de un tip aprobat satisfacand cerinţele Regulii 21 din capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974. Numãrul şi amplasamentul colacilor trebuie sa fie astfel încât colacul de salvare sa fie accesibil cu usurinta din locurile expuse, mai ales la posturile de imbarcare şi debarcare.
10.4.2. Doi dintre aceşti colaci trebuie prevãzuţi cu lumini cu aprindere automatã şi alţi doi trebuie sa fie echipati cu lumini cu aprindere automatã şi semnale fumigene cu declansare automatã. Luminile cu aprindere automatã trebuie sa fie cu baterie electrica aprobatã de tip. Colacii prevãzuţi cu lumini cu aprindere automatã şi cu semnal fumigen cu declansare automatã trebuie sa fie plasati lângã puntea de navigaţie, lângã postul de comanda principal sau în orice alt punct unde sunt la indemana personalului însãrcinat cu exploatarea.
10.4.3. Cel puţin doi colaci ai unitãţii, situati în amplasamente cat mai depãrtate, trebuie prevãzuţi cu saule de salvare plutitoare de o lungime egala cu cel puţin o data şi jumãtate distanta între puntea de fixare a colacului şi plutirea la cel mai mic pescaj, sau 30 de metri, care din aceste lungimi este mai mare.
10.5. Amarare, manevra şi lansare
Mijloacele şi dispozitivul de salvare trebuie sa fie amplasate sau amarate într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, astfel încât:
.1 sa fie repartizate în locuri accesibile rapid şi uşor ţinând seama de caracteristicile, forma şi configuraţia specialã a unitãţii. Repartiţia trebuie sa fie astfel ca un incendiu sau alt accident într-o parte a unitãţii nu risca sa imobilizeze toate mijloacele (vezi 9.3.5);
.2 în caz de avarie, fiecare dispozitiv şi articol care compune dispozitivul trebuie sa poatã fi utilizat rapid şi în siguranta;
.3 persoanele de la bord sa poatã fi adunate la posturile de imbarcare;
.4 instalaţiile de lansare la apa trebuie sa permitã lansarea la apa a ambarcatiunilor de salvare în caz de avarie. Trebuie prevãzute dispozitive pentru declanşarea mecanismului de lansare la apa dintr-un amplasament situat la bordul ambarcatiunii de salvare. De asemenea, trebuie prevãzute dispozitive pentru a permite degajarea dinamica a ambarcatiunilor rigide şi pentru degajarea automatã de alte ambarcatiuni.
10.6. Instrucţiuni în caz de urgeata
10.6.1. Persoana responsabilã
.1 La bordul fiecãrei unitãţi se va desemna o persoana sub ale carei ordine va fi plasat restul personalului, în caz de urgenta. Aceasta persoana trebuie sa fie desemnatã, cu indicarea titlului sau, de cãtre proprietarul sau operatorul unitãţii, sau de cãtre un împuternicit al unuia dintre ei.
.2 Persoana trebuie sa fie familiarizata cu caracteristicile, posibilitãţile şi limitele unitãţii şi sa cunoascã în totalitate responsabilitãţile ce-i revin cat priveşte organizarea şi mãsurile în caz de urgenta, pentru conducerea instruirii şi exerciţiilor în caz de urgenta cat şi ţinerea unor înregistrãri ale acestor exercitii.
10.6.2. Rolul de apel
.1 Fiecare unitate trebuie sa aibã un rol de apel ţinut la zi şi corectat când este necesar, pentru a tine cont de modificarea ordinelor. Rolul de apel trebuie sa fie stabilit în asa fel ca sa acopere cazurile de urgenta care ar putea apare incluzând: explozia, incendiu, coliziunea, furtuna puternica, om la apa şi abandonul.
.2 Trebuie sa fie stabilite sarcinile speciale de îndeplinit într-un loc determinat, funcţiile esenţiale fiind alocate personalului conform nevoilor. Rolul de apel trebuie sa reflecte toate aceste sarcini şi sa indice postul spre care fiecare om trebuie sa se ducã şi funcţiile pe care la va avea de îndeplinit. Aceste funcţii trebuie, dacã este posibil, sa fie comparabile cu cele care sunt îndeplinite în mod obişnuit de fiecare persoana.
.3 Rolul de apel trebuie deopotrivã sa ţinã seama de toate celelalte persoane prezente la bord şi sa indice posturile unde aceştia trebuie sa se ducã ca şi funcţiile pe care vor fi chemaţi sa le îndeplineascã, dupã caz. Vizitatorii trebuie sa fie solicitati sa citeascã rolul de apel şi sa ateste în scris ca l-au înţeles.
10.6.3. Exercitii pentru caz de urgenta
.1 Trebuie efectuate exercitii la intervale regulate simuland condiţiile de urgenta enumerate în rolul de apel. Toate persoanele trebuie sa se ducã la posturile lor şi sa fie gata sa îndeplineascã funcţiile care le-au fost repartizate. Instrucţiunile necesare trebuie sa fie date astfel încât toţi membrii personalului sa fie familiarizati cu semnalele de alarma precum şi cu posturile şi funcţiile lor.
.2 Exerciţiile trebuie sa fie conduse astfel încât persoanele care nu pot participa la o anume data sa poatã participa la acelaşi tip de exercitii ţinut la urmãtoarea data de efectuare a exerciţiilor. Exerciţiile trebuie sa aibã loc în asa fel ca toţi membrii personalului sa participe cel puţin o data pe luna iar aceasta trebuie sa fie indicat în jurnalul de bord oficial sau în raportul de cart, dupã caz.
.3 Când exerciţiile implica ambarcatiuni de salvare rigide, acestea trebuie sa fie lansate la apa cel puţin o data la 4 luni, dacã aceasta este posibil şi rezonabil cu avizul persoanei responsabile. Trebuie verificat în mod regulat dacã echipamentul ambarcatiunilor de salvare este complet.
10.6.4. Semnale de urgenta
.1 Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu un sistem de alarma generalã, astfel instalata încât sa poatã fi auzit pe intreaga unitate. Posturile de declansare a alarmei trebuie sa fie instalate într-un mod acceptat de cãtre Administraţie. Numãrul semnalelor folosite trebuie sa fie limitat la semnalul de urgenta generalã, la semnalul de incendiu şi la semnalul de abandon al unitãţii. Aceste semnale trebuie sa fie descrise în rolul de apel.
.2 Semnalele de avertizare emise prin sistemul de alarma generalã trebuie sa fie completate prin instrucţiuni date prin intermediul sistemului prevãzut pentru a se adresa tuturor persoanelor de la bord.
10.7. Aparate de radio portabile
Pentru ambarcatiunea de salvare, fiecare unitate trebuie sa aibã la bord un aparat de radio portabil de un tip aprobat, indeplinind cerinţele Regulii 13 din capitolul III al Convenţiei SOLAS din 1974. Acest aparat radio trebuie sa fie plasat într-un loc convenabil, astfel ca sa poatã fi pus uşor la bordul unei ambarcatiuni de salvare în caz de urgenta.
10.8. Avertizare de urgenta
Fiecare unitate trebuie dotatã, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, cu mijloace care sa-i permitã sa dea avertizari de urgenta, pe timp de zi şi pe timp de noapte, cuprinzând cel puţin 12 rachete parasuta, capabile sa producã la mare înãlţime o lumina roşie stralucitoare.
10.9. Necesarul farmaceutic de prim ajutor
Trebuie prevãzute, truse de prim ajutor în amplasamentele uşor accesibile, acceptate de cãtre Administraţie. Fiecare unitate trebuie, de asemenea, sa dispunã de o targa care sa permitã ridicarea unui rãnit la bordul unui elicopter.
10.10. Balustrade şi parapete
În vederea împiedicãrii caderii persoanelor în apa, perimetrul neprotejat al tuturor puntilor şi platformelor precum şi al deschiderilor, trebuie inconjurat cu balustrade, parapete sau alte mijloace, acceptate de cãtre Administraţie.
10.11. Mijloace de imbarcare
10.11.1. Trebuie prevãzute mijloace care sa permitã dupã caz, accesul în ambarcatiunile de salvare sau în alte ambarcatiuni. Aceste mijloace trebuie stabilite în funcţie de forma şi configuraţia unitãţii, de metodele de lansare la apa şi de imbarcarea în mijloacele de salvare. Imbarcarea trebuie sa solicite un efort fizic minim. Mijloacele de imbarcare trebuie sa cuprindã:
.1 când este posibil, cel puţin doua schele sau scãri metalice înclinate, fixe şi separate la distanta mare una de alta, pornind de la punte pana la suprafata apei; şi
.2 pontoane pentru imbarcare în deplina siguranta. Dacã din ratiuni de caracteristici constructive deosebite nu este posibil sa se prevadã pontoane, unitãţile trebuie prevãzute cu alte mijloace potrivite pentru imbarcare în deplina siguranta, acceptate de cãtre Administraţie.
1.11.2. Când sunt instalate pontoane, ele trebuie prevãzute cu mijloace de iluminat eficace. De asemenea, trebuie sa fie iluminata suprafata apei din vecinãtate.

CAP. 11
INSTALAŢII DE RADIOCOMUNICATII

11.1. Domeniul de aplicare
11.1.1. Obiectul prezentului capitol este de a prevedea cerinţele minime pentru radiocomunicatii de sinistru şi de siguranta între unitãţile mobile de foraj marin şi staţiile de coasta, navele şi aeronavele de sprijin, din cadrul Serviciului Maritim Mobil.
11.1.2. Cerinţele care urmeazã sunt aplicabile unitãţilor mobile de foraj marin în condiţiile de exploatare de mai jos:
.1 unitãţi autopropulsate în deplasare;
.2 unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta; şi
.3 unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţiuni de foraj.
11.2. Generalitati
Statele riverane din zonele de interes comun trebuie sa stabileascã, în mãsura posibilului, cerinţe analoage în materie de radiocomunicatii, pentru a evita confuziile într-o situaţie critica, când oricare ar fi ambarcatiunea auxiliara, trebuie sa fie dirijata cãtre un alt stat riveran.
11.3. Unitãţi autopropulsate, în deplasare
Orice unitate pe timpul deplasarii în mare trebuie sa respecte dispoziţiile aplicabile privind staţiile de radio ale navelor de mãrfuri enunţate în capitolul IV al Convenţiei SOLAS din 1974 şi în rezoluţiile A.335 (IX) şi A.336 (IX) ale Adunãrii IMCO.
11.4. Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta
11.4.1. Orice unitate cu personal la bord şi în remorcare trebuie sa fie prevãzutã:
.1 cu o statie radiotelefonica care satisface cerinţele paragrafelor a), c), d), e) şi f) ale Regulii 15 şi paragrafele b), c), d), e), f), h), i), j), l) şi m) ale regulii 16 din Capitolul IV al Convenţiei SOLAS din 1974 precum şi cerinţele rezoluţiei A.334 (IX) a Adunãrii IMCO;
.2 cu un mijloc de comunicare eficace între staţiile radiotelefonice şi postul de comanda al unitãţii;
.3 cu o statie radiotelefonica VHF (care satisface cerinţele rezoluţiei A.336 (IX) a Adunãrii IMCO);
.4 cel puţin o radiobaliza pentru localizarea sinistrelor (EPIRB) adaptatã zonei de exploatare; şi
.5 cu un mijloc adecvat de comunicare cu navele remorchere.
11.4.2. Orice unitate autopropulsata însoţite de una sau mai multe nave de escorta trebuie sa respecte cerinţele paragrafului 11.3.
11.5. Unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţii de foraj
Orice unitate stationara pe locatie sau efectuand operaţii de foraj trebuie sa respecte cerinţele paragrafelor 11.4.1 pana la 11.4.1.4 precum şi orice cerinţe suplimentare ale Statului riveran în materie de radiocomunicatii.
11.6. Comunicaţii cu elicopterele
Orice unitate deservita de elicoptere trebuie prevãzutã cu echipament de radiocomunicatii necesar siguranţei de zbor, asa cum este stabilit de Statul riveran.
11.7. Specificaţii tehnice de echipament
Echipamentul statiei de radio trebuie sa facã obiectul unei aprobãri de tip corespunzand specificatiei tehnice a Administraţiei care emite licenta. În cazul existenţei acordului recunoaşterii reciproce, echipamentul astfel acceptat de o Administraţie trebuie sa fie acceptat şi de alta Administraţie.
11.8. Pericol de explozia gazului
Orice echipament radio instalat într-o zona ca aceea definitã la paragraful 6.1 trebuie sa respecte cerinţele partii C din Capitolul IV al Convenţiei SOLAS din 1974.
11.9. Încãperi de locuit pentru personalul de serviciu radio
La bordul fiecãrei unitãţi, cel puţin cabina unuia dintre operatorii radio trebuie sa fie situata cat mai aproape posibil de poziţia de lucru radiotelefonic.
11.10. Inspecţia statiei de radio
11.10.1. Statia de radio a unei unitãţi trebuie supusã inspectiilor specificate mai jos:
.1 înainte de intrarea în serviciu a statiei, inspecţia efectuatã de Administraţia care elibereazã licenta sau de cãtre reprezentantul sau autorizat;
.2 când unitatea este deplasata şi transferata sub controlul administrativ al altui Stat riveran, inspecţia efectuatã de acest stat sau de cãtre reprezentantul sau autorizat;
.3 la fiecare 12 luni, inspecţie efectuatã de Administraţie şi/sau de Administraţia Statului riveran sau de cãtre reprezentantul lor autorizat.
11.10.2. Administraţia poate recunoaşte Statul riveran ca fiind reprezentantul sau autorizat.
11.10.3. De fiecare data când un reprezentant autorizat al Statului riveran efectueazã o inspecţie, el trebuie sa elibereze un raport şi sa-l anexeze la documentele de serviciu radio iar o copie al acestui raport trebuie transmis la cerere, cãtre Administraţie.

CAP. 12
INSTALAŢII DE RIDICARE

12.1. Macarale
12.1.1.
.1 Orice macara, inclusiv structura de rezemare, care este folositã pentru transferul materialelor, echipamentelor sau personalului între unitate şi navele care o deservesc, trebuie sa fie proiectata şi construitã într-un mod acceptat de cãtre Administraţie şi adaptatã serviciului cãreia îi este destinatã, conform cerinţelor stabilite de o societate de clasificare recunoscuta sau de standardele şi regulile naţionale sau internaţionale.
.2 Macaralele trebuie sa fie amplasate şi protejate în asa fel încât sa se reducã la minimum orice pericol pentru personal, ţinând seama în special de elementele mobile şi alte pericole. La proiectarea lor trebuie sa se ţinã seama de materialele utilizate la construcţia lor, condiţiile de exploatare la care sunt supuse şi condiţiilor de mediu. Se vor elabora instrucţiuni adecvate pentru uşurarea curatirii, inspecţiei şi întreţinerii.
12.1.2. Pentru fiecare macara trebuie examinat modul de oprire al functionarii în cazul unei suprasarcini extreme, astfel ca macaragiul sa fie expus unui pericol minim.
12.1.3. Instalarea fiecãrei macarale trebuie supravegheatã de cãtre un inspector al Administraţiei sau o alta persoana sau organism oficial autorizat, acordand o atentie deosebita structurii de sustinere a sa.
12.1.4. Dupã montarea la bord a tuturor macaralelor unitãţii şi înaintea punerii lor în funcţiune, trebuie procedat la proba de funcţionare şi de sarcina. Aceste probe trebuie fãcute în prezenta şi cu supravegherea unui inspector al Administraţiei sau a unei persoane sau unui organism oficial autorizat. Raportul acestor probe şi celelalte informaţii privind certificarea iniţialã trebuie sa fie uşor disponibile.
12.1.5. Toate macaralele trebuie inspectate la intervale care sa nu depãşeascã 12 luni. Ulterior, macaralele vor fi supuse la probe şi certificare la intervale de maxim 4 ani ori dupã modificãri sau reparaţii importante. Aceste probe trebuie sa fie efectuate în prezenta şi cu supravegherea unui inspector al Administraţiei sau a unei persoane sau organism oficial autorizat. Dosarul cu raportul acestor inspecţii şi probe precum şi certificatele trebuie sa fie disponibile prompt.
12.1.6. Într-un loc uşor vizibil de cãtre macaragiu se vor prevedea un tabel de sarcini (pe un material durabil) şi un indicator al unghiului flesei macaralei.
12.1.7. În afarã cazurilor când sarcinile sunt determinate şi au fost marcate înainte sa fie ridicate, fiecare macara trebuie sa fie echipata, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie, cu un dispozitiv de siguranta care sa dea macaragiului o indicaţie continua a sarcinii din carlig şi a sarcinii nominale corespunzãtoare fiecãrei deschideri. Indicatorul trebuie sa emita un semnal de avertizare clar şi continuu când sarcina este aproape de capacitatea nominalã a macaralei.
12.1.8. Administraţia trebuie sa ia în consideraţie instalarea de limitatoare de cursa în vederea asigurãrii functionarii în deplina siguranta a macaralei.
12.1.9. Pentru fiecare macara trebuie prevãzut un manual de utilizare, uşor accesibil. Acest manual trebuie sa conţinã informaţii detaliate, referitoare la:
.1 standarde de proiectare, funcţionare, de montaj, de demontare şi de transport;
.2 toate limitarile aplicabile atât în exploatarea normalã cat şi în caz de avarie, referitoare la sarcina de lucru în siguranta, momentului de lucru în siguranta, viteza maxima a vantului, banda şi asieta maxime, temperaturi de proiectare şi instalaţii de franare;
.3 toate dispozitivele de siguranta;
.4 schemele echipamentului şi instalaţiilor electrice, hidraulice şi pneumatice;
.5 materialele folosite la construcţie, procedurile de sudare şi volumul probelor nedistructive; şi
.6 instrucţiuni de întreţinere şi verificãri periodice.
12.2. Ascensoare pentru personal
12.2.1. Ascensoarele destinate personalului trebuie sa aibã un proiect acceptat de cãtre Administraţie şi adecvat pentru serviciul prevãzut.
12.2.2. Construcţia şi instalarea trebuie supravegheatã de un inspector al Administraţiei sau de o persoana sau organism oficial autorizat. Inspectiile trebuie sa fie fãcute în momentul instalãrii, apoi la intervale care sa nu depãşeascã 12 luni, iar certificatele şi rapoartele trebuie sa fie disponibile prompt.
12.2.3. Fiecare cabina de ascensor situata într-o coloana a unei unitãţi stabilizata prin coloane trebuie sa aibã o ieşire de avarie, având acces la o scara de avarie în putul ascensorului.
12.3. Turle de foraj
Fiecare turla de foraj şi elementele structurale de suport trebuie sa aibã un proiect spre satisfactia Administraţiei. Sarcina nominalã a fiecãrui palan trebuie indicatã în Manualul de Exploatare.

CAP. 13
AMENAJĂRI PENTRU ELICOPTERE

13.1. Generalitati
Fiecare punte pentru elicopter de la bordul unei unitãţi trebuie sa aibã dimensiuni suficiente şi sa fie situata în asa fel încât accesul sa fie degajat pentru a permite celui mai mare elicopter care foloseşte puntea sa opereze în cele mai nefavorabile condiţii prevãzute pentru exploatarea elicopterului.
13.2. Construcţie
13.2.1. Puntea elicopterelor trebuie sa aibã un proiect şi o construcţie adecvatã pentru serviciul prevãzut, acceptat de cãtre Administraţie.
13.2.2.
.1*) În general puntea elicopterelor trebuie sa aibã dimensiuni suficiente pentru a cuprinde un cerc cu diametrul cel puţin egal cu diametrul rotorului celui mai mare elicopter preconizat sa foloseascã puntea. Puntea trebuie sa aibã un sector de decolare şi de apropiere în întregime degajat de cel puţin 180°.
Baza acestui sector trebuie sa fie tangenta la periferia cercului descris mai sus şi reprodus în figura 2. În exteriorul sectorului de decolare şi apropiere, obstacolele situate la o distanta de pana la o treime din diametrul palelor rotorului de cercul descris mai sus, nu trebuie sa depãşeascã în înãlţime, în raport cu marginea puntii, jumãtatea distantei orizontale care le separa de cercul descris mai sus.
.2*) În zonele unde predomina condiţiile climaterice defavorabile, ca în Marea Nordului, un Stat riveran poate cere, pentru unitãţile în exploatare în apele sale teritoriale sau pe platoul continental, o punte pentru elicopter de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc cu diametrul egal cu cel puţin lungimea maxima a celui mai mare elicopter ce va folosi puntea. Partea degajata a sectorului de decolare şi apropiere nu trebuie sa fie mai mica de 210° iar varful acestuia trebuie sa se gãseascã pe cercul descris mai sus şi reprodus în figura 2. În exteriorul sectorului de decolare şi apropiere, obstacolele situate la o distanta de la periferia cercului descris mai sus, inferioarã unei treimi din lungimea maxima a elicopterului, nu tebuie sa depãşeascã în înãlţime, în raport cu nivelul puntii elicopterelor, a doua zecea parte din lungimea maxima a elicopterului. Lungimea maxima a elicopterului înseamnã distanta cuprinsã între extremitatea palelor rotorului principal şi extremitatea rotorului din coada când palele rotorului se gãsesc în axul longitudinal al elicopterului.
-----------
* Se face referire la orice reguli a autoritãţilor de aviatie civilã în zonele de operare ale unitãţilor.
Dimensiunea puntii, asa cum este descrisã în 13.2.2, este aplicabilã elicopterelor cu un singur rotor principal. Administraţia poate specifica diferite cerinţe dacã se va utiliza elicopter cu rotorul în tandem.

13.2.3. Puntea elicopterelor trebuie sa aibã o suprafata antiderapanta.
13.2.4. Puntea elicopterelor trebuie sa aibã un sistem de drenaj care sa împiedice lichidele sa stagneze, sa se raspandeasca în alte pãrţi ale unitãţii şi sa cada peste acestea, ţinând seama de folosirea materialului de lupta contra incendiului şi carburantul care se poate rãspândi.
13.3. Dotãri
13.3.1. Puntea elicopterelor trebuie sa fie fãrã nici un fel de proeminente, cu excepţia luminilor de aterizare sau alte proeminente esenţiale care pot fi instalate la periferia puntii, cu condiţia ca ele sa nu depãşeascã nivelul puntii cu mai mult de 15 centimetri.
13.3.2. Punctele de ancoraj destinate asigurãrii elicopterului trebuie sa fie retrase în puntea elicopterelor.
13.3.3. Puntea elicopterelor trebuie protejata cu o plasa de siguranta de cel puţin 1,5 metri latime. Bordul exterior al plasei nu trebuie sa se ridice cu mai mult de 15 centimetri deasupra puntii.
13.3.4. Puntea elicopterelor trebuie sa aibã pentru personal o cale de acces principala cat şi una de avarie, situate cat mai departe posibil una de alta.
13.4. Mijloace vizuale
13.4.1. Trebuie prevãzut un indicator de vant situat într-un loc degajat şi uşor vizibil pentru elicopterele care se apropie de puntea elicopterelor.
13.4.2. Puntea elicopterelor trebuie sa cuprindã marcajul urmãtor (vezi figura 2) într-o culoare contrastanta, dupã cum urmeazã:
.1 perimetrul cu o linie continua de 40 centimetri latime;
.2 identificarea unitãţii; şi
.3 cercuri tinta, ţinând cont de configuraţia puntii, tipul elicopterului şi cerinţele operationale.
13.4.3. Fiecare punte de elicoptere trebuie dotatã cu lumini albastre şi galbene alternative, care permit recunoaşterea uşoarã a suprafeţei de apuntare pe timp de noapte. Aceste lumini trebuie sa fie plasate pe conturul puntii, la intervale care sa nu depãşeascã 3 metri.

NOTA(CTCE)
Figura 2- Exemplu de marcare a puntii - se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1059 bis din 26 noiembrie 2005, pag. 81. (A se vedea imaginea asociata).

Note:
1. Sectorul de decolare/apropiere şi aria de limitare a obstacolelor


definitã în paragraful 13.2.2.1 vizibila prin linie solida ──────────
    2. Sectorul de decolare/apropiere şi aria de limitare a obstacolelor


3. Cu toate ca se arata o punte pentru elicoptere de forma patrata,
în mod obişnuit sunt utilizate şi alte configuratii.

CAP. 14
REGULI DE EXPLOATARE

14.1. Manual de Exploatare
14.1.1. La bord, trebuie sa se gãseascã, la dispoziţia tuturor persoanelor interesate un Manual de Exploatare, cu instrucţiuni de exploatare în siguranta a unitãţii în condiţii normale şi în caz de avarie, acceptat de cãtre Administraţie.
14.1.2. Manualul de Exploatare trebuie sa conţinã dupã caz, urmãtoarele informaţii:
.1 o descriere generalã a unitãţii;
.2 limitele impuse în proiectare pentru fiecare mod de exploatare, incluzând sarcina, înãlţimea valului, perioada valului, vantul, curentul, pescajul, temperatura, starea presupusa a fundului marii şi alţi factori ale mediului înconjurãtor;
.3 un plan general indicând compartimentele etanse, închiderile, aerisirile, balastul permanent şi sarcinile admisibile pe punti;
.4 date asupra "navei goale" şi curbele hidrostatice sau echivalentele lor;
.5 un plan de capacitãţi indicând capacitatea tancurilor, centrul lor de greutate şi corectiile pentru suprafeţele libere lichide;
.6 instrucţiuni privind exploatarea unitãţii, mai ales a preparativelor şi timpii aproximativ necesari pentru a face fata condiţiilor de furtuna puternica, procedurile în cazul schimbãrii modului de exploatare şi a tuturor limitelor inerente exploatãrii;
.7 informaţii asupra stabilitatii indicând înãlţimea maxim admisibilã a centrului de greutate în funcţie de pescaj sau alţi parametri pe baza conformitatii cu criteriilor de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie;
.8 exemple pentru condiţii de încãrcare pentru fiecare mod de exploatare şi instrucţiuni pentru stabilirea altor condiţii de încãrcare acceptabile;
.9 planuri şi instrucţiuni privind exploatarea instalaţiei de balast;
.10 schemele sursei principale de energie de avarie, precum şi ale instalaţiilor electrice;
.11 schemele instalaţiilor de transfer şi depozitare a combustibilului lichid;
.12 un plan indicând zonele cu pericol de explozie;
.13 un plan de combatere a incendiului cu indicarea tipului şi amplasamentului echipamentelor de combatere a incendiului şi rutele de evacuare din toate compartimentele;
.14 prevederi de siguranta, în ce priveşte amplasamentul şi procedurile de folosire a mijloacelor de salvare precum şi metoda de evacuare a personalului de pe unitate;
.15 sarcina nominalã pentru fiecare palan din turla de foraj; şi
.16 identificarea elicopterului folosit pentru proiectarea puntii elicopterelor.
14.2. Mãrfuri periculoase
14.2.1. Mãrfurile periculoase trebuie depozitate de o maniera adecvatã şi sigura, ţinând cont de natura lor. Mãrfurile incompatibile trebuie separate unele de altele.
14.2.2. Explozibilele prezentând un pericol mare, trebuie depozitate într-o magazie adecvatã care trebuie sa fie ţinuta închisã în siguranta. Explozibilele trebuie separate de detonatoare. Aparatele electrice şi cablurile din oricare compartiment în care trebuie depozitati explozibili, trebuie proiectate şi folosite astfel încât sa se reducã pericolele de incendiu sau de explozie.
14.2.3. Lichidele inflamabile care degaja vapori periculosi şi gaze inflamabile trebuie depozitate într-un spaţiu bine ventilat sau pe punte.
14.2.4. Substantele predispuse la încãlzire sau inflamare spontana nu trebuie admise la bord decât dacã s-au luat toate precautiile necesare pentru evitarea declansarii unui incendiu.
14.2.5. Substantele radioactive trebuie depozitate şi manipulate respectând condiţiile de siguranta.
14.3. Prevenirea poluarii
Trebuie sa se asigure ca unitatea poate sa respecte cerinţele convenţiilor internaţionale în vigoare.
14.4. Remorcaj
Echipamentele de remorcare trebuie sa fie instalate astfel încât sa reducã la minimum orice pericol pentru personal în cursul operaţiilor de remorcare. Proiectarea şi dotarea acestor echipamente trebuie sa fie compatibile atât pentru condiţii normale cat şi pentru condiţii de avarie.
14.5. Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.5.1. Operaţiile de transfer, inciusiv greutatile sarcinilor de manevrat şi procedurile de urmat în caz de avarie, trebuie examinate şi aprobate de personalul de la bordul unitãţii şi de cel aflat la bordul navelor care o deservesc, înainte de începutul operaţiunilor. În tot timpul acestor operaţiuni se vor menţine comunicaţii directe cu macaragiul.
14.5.2. Unitatea trebuie sa posede cel puţin doua mijloace de legare independente pentru navele care o deservesc. Poziţiile de legare trebuie sa fie calculate astfel încât capacitatea de ridicare şi deschiderea bratului macaralei sa fie suficiente pentru asigurarea manipulãrii sarcinilor în condiţii de siguranta.
14.5.3. Dispunerea echipamentului de legare de la bordul unitãţii pentru uşurarea operaţiunilor de transfer, trebuie sa fie hotãrâtã ţinând seama de pericolul de avarie în cazul unde nava de deservire va intra în contact cu unitatea.
14.5.4. În mãsura posibilului, paramele (cablurile) de legare dintre unitate şi nava de aprovizionare trebuie sa fie dispuse în asa fel încât sa reducã la minimum pericolul pentru echipajul navei de deservire şi pentru cel al unitãţii, în cazul ruperii uneia dintre ele.
14.5.5. La bordul unitãţii evacuarile provenind, de exemplu, din instalatia de evacuare a apelor uzate sau de la ventilatia tancurilor de depozitare, trebuie sa fie dispuse astfel ca sa reducã la minimum pericolul pentru personalul care lucreazã pe puntea navelor auxiliare.
14.6. Instalaţii de scufundare
14.6.1. Dacã sunt prevãzute instalaţii de scufundare, acestea trebuie instalate, protejate şi întreţinute astfel încât sa se reducã la minimum, în mãsura în care este posibil în practica, orice pericol la care este expus personalul sau unitatea, ţinând seama de pericolele de incendiu, de explozie şi altele.
14.6.2. Instalaţiile de scufundare trebuie sa fie proiectate, construite, întreţinute şi certificate conform unui standard sau unei reguli naţionale sau internaţionale într-un mod acceptat de cãtre Administraţie.
14.7. Siguranta navigaţiei
14.7.1. Cerinţele Convenţiei asupra Regulamentului Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare, trebuie sa se aplice fiecãrei unitãţi cu excepţia când ea stationeaza şi este angrenata în operaţiuni de foraj.
14.7.2. Orice unitate care este stationara şi angrenata în operaţiuni de foraj trebuie sa satisfacã regulile de siguranta navigaţiei ale statului riveran în ale cãrui ape teritoriale sau pe al cãrui platou continental opereazã unitatea.

Apendice

Formular model al Certificatului de siguranta pentru unitatea mobila de foraj marin




         CERTIFICAT DE SIGURANTA PENTRU UNITATEA MOBILA DE FORAJ MARIN
                                (Sigla oficialã)

                        Eliberat în virtutea cerinţelor

                CODULUI IMCO PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL
                        UNITĂŢILOR MOBILE DE FORAJ MARIN

    Sub autoritatea Guvernului
    ......................................................
    (numele oficial complet al tarii)

    de ..........................................................
      (titlul oficial complet al persoanei sau organizaţiei competente
                  autorizate de cãtre Administraţie)

 ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
 │Numele sau numerele      │       Tipul             │Portul de               │
 │distinctive ale unitãţii │(secţiunea 1.3 din Cod)  │înmatriculare           │
 ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 │                         │                         │                        │
 └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘

    Data la care a fost pusã chila sau data la care construcţia
    unitãţii se gãsea într-un stadiu echivalent sau la care
    au început lurarile de transformare majorã ................


    SE CERTIFICA PRIN PREZENTUL:

    1. Ca unitatea susmentionata a fost inspectata oficial în conformitate
cu cerinţele aplicabile ale Codului pentru Construcţia şi Echipamentul
Unitãţilor Mobile de Foraj Marin;
    2. Ca aceasta inspecţie arata ca structura, echipamentul, dotãrile,
echipamentele statiei radio, materialele unitãţii, cat şi starea lor,
sunt satisfãcãtoare din toate punctele de vedere şi ca unitatea este
în conformitate cu cerinţele relevante ale Codului;
    3. Ca mijloacele de salvare sunt prevãzute pentru un numãr total
de ......... persoane maximum, şi anume:
    4. Ca, în conformitate cu secţiunea 1.4 a Codului, cerinţele Codului
au fost modificate cu privire la unitate în felul urmãtor:

    Prezentul certificat este valabil pana la ... ziua ..... 19....

    Eliberat la ................................. ziua ..... 19....
               (locul eliberãrii certificatului)

    Subsemnatul declar ca sunt autorizat oficial de cãtre susnumitul
Guvern pentru a elibera prezentul certificat.


                                      ..............................
                                      (Semnatura persoanei oficiale
                                       şi/sau ştampila autoritãţii
                                      care elibereazã certificatul)



    (Sigla sau ştampila autoritãţii
      care elibereazã certificatul,
           dupã caz)



                                   INSPECŢII

    Se certifica prin prezentul ca în urma unei inspecţii cerute în
  secţiunea 1.6 din Cod, s-a constatat ca unitatea a fost gasita în
  conformitate cu cerinţele relevante ale Codului.

    Inspecţii intermediare

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnatura şi ştampila autoritãţii care elibereazã
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnatura şi ştampila autoritãţii care elibereazã
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnatura şi ştampila autoritãţii care elibereazã
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnatura şi ştampila autoritãţii care elibereazã
    certificatul

    Locul ..............................................      Data ..........
    Semnatura şi ştampila autoritãţii care elibereazã
    certificatul




AMENDAMENT
la Codul MODU 1979 adoptate de Organizaţia Maritima Internationala prin Anexa 18 din Raportul Comitettului Securitãţii Maritime la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991*)
--------
*) Traducere.

CAP. 10
MIJLOACE DE SALVARE

Fãrã modificãri, cu excepţia paragrafului "10.7. Aparate de radio portabile" care trebuie înlocuit astfel:
"10.7. Mijloace de salvare radio
Aparate radiotelefonice VHF de emisie - recepţie
10.7.1. Toate barcile de salvare trebuie sa aibã un aparat radiotelefonic VHF de emisie - recepţie. În plus, cel puţin doua asemenea aparate vor fi prevãzute pe unitate (MODU), depozitate în asa fel încât sa poatã fi plasate rapid în oricare pluta de salvare. Toate aparatele radiotelefonice VHF de emisie - recepţie vor fi în conformitate cu standardele de performanta, care nu vor fi inferioare celor adoptate de Organizaţie.
Transponder radar
10.7.2 Toate barcile de salvare trebuie dotate cu un transponder radar. În plus, cel puţin doua transpondere radar vor fi disponibile pe unitate, depozitate astfel încât sa poatã fi plasate rapid în oricare pluta de salvare. Toate transponderele radar vor fi conforme standardelor de performanta, care nu vor fi inferioare celor adoptate de Organizaţie."

CAP. 11
INSTALAŢII DE RADIOCOMIMICATII

Textul capitolului 11 se va înlocui cu:
"11.1. Domeniul de aplicare
11.1.1. Obiectul prezentului Capitol este sa prevadã cerinţe minime pentru radiocomunicatii de sinistru şi de siguranta între unitãţile mobile de foraj marin şi stabile de coasta, navele şi aeronavele de sprijin din cadrul Serviciului Maritim Mobil.
11.1.2. Cerinţele care urmeazã sunt aplicabile unitãţilor mobile de foraj marin în condiţiile de exploatare de mai jos:
.1 unitãţi autopropulsate în deplasare;
.2 unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta ; şi
.3 unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţii de foraj.
11.2. Generalitati
În zonele de interes comun Statele riverane trebuie, în mãsura posibilului, sa fixeze cerinţe analoage în materie de radiocomunicatii, pentru a evita confuziile când într-o situaţie de urgenta orice nava şi aeronava auxiliara, trebuie sa fie dirijata spre un alt Stat riveran.
11.3. Unitãţi autopropulsate în deplasare
Orice unitate, în deplasare pe mare, trebuie sa îndeplineascã cerinţele aplicabile privitoare la radiocomunicatii pentru nave, prevãzute în Capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS*.
--------
* Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie în care MODU este navigat normal".

11.4. Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta
11.4.1. Cerinţele pentru unitãţile fãrã propulsie proprie, remorcate, având personal la bord, sunt condiţionate de instalaţiile de radio existente pe nava remorcher, din paragrafele 11.4.2 şi 11.4.3.
11.4.2. În cazul când nava remorcher satisface pe deplin toate cerinţele aplicabile privind comunicaţiile radio pentru nave, menţionate în capitolul IV al amendamentelor 1988 la SOLAS, unitatea fãrã propulsie proprie, remorcata, cu personal la bord trebuie:
.1 sa fie echipata cu o instalatie de radio VHF conform cerinţelor regulii IV/7.1.1** şi IV/7.1.2 din amendamentele 1988 la SOLAS şi cu o instalatie de radio MF conform regulii IV/9.1.1 şi 9.1.2;
---------
** Toate conditiiie capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie de manevrare continua şi de control al MODU în timpul remorcarilor".

.2 sa fie echipata cu radiobaliza prin satelit EPIRB sau EPIRB cerutã de regula IV/7.1.6, dupã cum este necesar pentra aria în care unitatea (MODU) va fi remorcata; şi
.3 sa fie dotatã cu echipament de recepţie automatã a avertizarilor de navigaţie şi meteorologice în conformitate cu regula IV/7.1.4 şi IV/7.1.5, dupã caz, din amendamentele 1988 la SOLAS.
11.4.3. În cazurile în care nava remorcher nu îndeplineşte în întregime cerinţele aplicabile privind radiocomunicatiile pentru nave prevãzute în Capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS, unitãţile (MO0U) remorcate, dacã sunt cu personal la bord, trebuie sa îndeplineascã cerinţele aplicabile privind radiocomunicatiilor prevãzute în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS**.
---------
** Toate conditiiie capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie de manevrare continua şi de control al MODU în timpul remorcarilor".

11.4.4. Orice unitate autopropulsata însoţitã de una sau mai multe nave de escorta trebuie sa îndeplineascã cerinţele de la 11.3.
11.5. Unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţii de foraj
11.5.1. Orice unitate stationara pe locatie, inclusiv dacã efectueazã operaţii de foraj, trebuie sa îndeplineascã toate cerinţele cuprinse în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS, care sunt aplicabile navelor care traverseaza aceeaşi zona***.
---------
*** Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie (sau din poziţia) de manevrare continua şi de control al MODU în timpul stationarilor inclusiv operaţiunile sale de foraj (ex. normal cabina de control)".

11.5.2. Luând în considerare diferitele tipuri de accidente ce se pot produce pe unitãţi (MODU), trebuie instalat un echipament radio suplimentar într-o încãpere sau loc, care ar putea fi puntea de navigaţie sau un post de comanda de avarie, situat cat mai departe posibil de echipamentul radio instalat conform paragrafului 11.5.1, astfel ca un accident singular, în oricare parte a unitãţii (MODU), sa nu poatã lipsi unitatea de toate facilitãţile de radiocomnnicatie.
Echipamentul radio suplimentar trebuie sa respecte urmãtoarele reguli din amendamentele 1988 la SOLAS pentru unitãţile MODU forand în:
.1 aria maritima A1, echipamentul prevãzut în regula IV/7.1.1;
.2 aria maritima A2, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/9.1.1;
.3 aria maritima A3, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/10.1.1, plus 10.1.2; sau ca alternativa conform cerinţelor regulilor IV/7.1.1 şi IV/10.2.1;
.4 aria maritima A4, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/10.2.1.
11.5.3. Dacã nivelul de zgomot într-o încãpere în care sunt montate comenzile operative pentru echipamentul radio este atât de ridicat sau poate fi atât de ridicat în timpul unor condiţii speciale de exploatare, încât sa deranjeze sau sa împiedice folosirea propriu-zisa a echipamentului radio, atunci se vor prevedea mijloace mecanice sau de alta natura, adecvate pentru protecţia impotriva zgomotului, în asociere cu comanda echipamentului radio.
11.6. Comunicaţii cu elicopterele
Pentru asigurarea comunicaţiilor cu elicopterele, unitãţile (MODU) deservite de elicoptere trebuie sa aibã la bord o statie de radiotelefon VHF care sa îndeplineascã cerinţele corespunzãtoare ale ICAO.
11.7. Comunicaţii interioare
Toate tipiuile de unitãţi (MODU) trebuie prevãzute cu mijloace eficiente de comunicaţii între postul de comanda, puntea de navigaţie (dacã exista) şi orice poziţie sau poziţii dotate cu facilitãţi pentru operarea echipamentului radio.
11.8. Standarde de performanţe
11.8.1. Întregul echipament radio trebuie sa fie aprobat de tip, de cãtre Administraţia care emite licenta. Ţinând cont de prevederile paragrafului 11.8.2, astfel de echipament trebuie sa fie conform cu standardele adecvate de performanţe, care sa nu fie inferioare celor adoptate de Organizaţie.*
---------
* Se face referire la standardele de performanţe adoptate de cãtre Organizaţie prin rezoluţiile indicate:
.1 - Echipament de imprimare directa pe banda ingusta pentru receptionarea avertizorilor de navigaţie şi meteorologice şi informaţiilor urgente cãtre nave (rezoluţia A.525 (13));
.2 - Cerinţele generale pentru echipamentul radio de bord fãcând parte din Sistemul mondial pentru caz de sinistru şi siguranta navigaţiei pe mare (rezoluţia A. 694(17));
.3 - Standarde de performanţe pentru staţii capabile de comunicãri bilaterale nava-uscat (rezoluţia A.698 (17));
.4 - Instalaţii de radio VHF capabile de comunicãri în fonie şi apel selectiv numeric (rezoluţia A.609 (15));
.5 'ad Instalaţii de radio de bord MF capabile de comunicãri în fonie şi apel selectiv numeric (rezoluţia A.610 (15));
.6 - Instalaţii de radio de bord MP/ HF capabile de comunicãri în fonie, imprimare directa pe banda ingusta şi apel selectiv numeric (rezoluţia A.613 (15));
.7 - Standarde de performanţe pcntru radiobalize cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor prin satelit care funcţioneazã pe 406 MHz (rezoluţia A.695 (17));
.8 - Standardele de performanţe pentru transponderele radar ale ambarcatiunilor de salvare utilizate în operaţiunile de cãutare şi salvare (rezoluţia A.697 (17));
.9 - Standarde de performanta pentru radiobalize VHF cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor (rezoluţia A.612 (15));
.10 - Standarde de performanta pentru Staţiile terestre de nava Inmarsat - C ce pot transmite şi receptiona comunicaţii cu imprimare directa (rezoluţia A.663 (16));
.11 - Echipamentul de apel în grup largit (rezoluţia A.664 (16));
.12 - Radiobalize cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor prin satelit care funcţioneazã prin sistemul de sateliti geostationari Inmarsat pe 1,6 GHz (rezoluţia A.661 (16));
.13 - Instalaţii de eliberare şi activare, cu plutire libera, pentru echipamentele radio destinate situaţiilor de urgenta (rezoluţia A.662 (16)).

11.8.2. Echipamentul instalat înainte de 1 februarie 1992 poate fi exceptat de la completa îndeplinire a performantelor adecvate din standarde la aprecierea Administraţiei având atenţia îndreptatã spre criteriile pe care Organizaţia le poate adopta în legatura cu astfel de standarde, cu condiţia ca echipamentul sa fie compatibil cu echipamentul care este conform standardelor de performanta.
11.9. Pericol de explozia gazului
Orice echipament de radio instalat într-o zona asa cum este definitã în paragraful 6.1. trebuie sa fie conform cu regula IV/l4 din amendamentele 1988 la SOLAS.
11.10. Inspecţia statiei de radio
11.10.1. Statia de radio a unei unitãţi trebuie supusã inspecţiei asa cum este specificat mai jos:
.1 de cãtre Administraţia care a emis licenta sau reprezentanţii sãi autorizaţi, înainte de intrarea în serviciu a statiei de radio;
.2 când unitatea este deplasata şi trece sub controlul administrativ al altui Stat riveran, poate fi facuta o inspecţie de cãtre acel stat sau de cãtre reprezentanţii sãi autorizaţi;
.3 o data la 12 luni, se efectueazã, de cãtre un inspector al Administraţiei şi / sau Statului riveran sau respectivii reprezentanţi ai sãi.
11.10.2. Administraţia poate recunoaşte Statul riveran ca pe reprezentantul sau autorizat.
11.10.3. În toate cazurile când un reprezentant autorizat al Statului riveran efectueazã o inspecţie, se va emite un raport care va fi pãstrat cu documentele radio iar la cerere, o copie, trebuie remisã Administraţiei."

Codul pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1989) adoptat de Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale prin Rezoluţia A.649(16) la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin Anexa 17 din Raportul Comitetului Securitãţii Maritime la a cincizeci şi noua sa sesiune la Londra la 13 - 24 mai 1991 şi prin Rezoluţia MSC.38(63) a Comitetului Securitãţii Maritime la Londra la 19 mai 1994*)
---------
*) Traducere.



Introducere

Capitolul 1. - Generalitati
1.1. - Scop
1.2. - Domeniul de aplicare
1.3. - Definiţii
1.4. - Scutiri
1.5. - Echivalente
1.6. - Inspecţii şi certificare
1.7. - Control
1.8. - Accidente
1.9. - Revizuirea codului

Capitolul 2. - Construcţie, rezistenta şi materiale
2.1. - Generalitati
2.2. - Sarcini de calcul
2.3. - Analiza structuralã
2.4. - Consideratii speciale pentru unitãţile de suprafata
2.5. - Consideratii speciale pentru unitãţile autoridicatoare
2.6. - Consideratii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.7. - Analiza la oboseala
2.8. - Materiale
2.9. - Dosar de construcţie
2.10. - Sudarea
2.11. - Probe

Capitolul 3 - Compartimentare, stabilitate şi bord liber
3.1. - Proba de inclinari
3.2. - Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de inclinare
3.3. - Criterii de stabilitate în stare intactã
3.4. - Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
3.5. - Extinderea avariei
3.6. - Integritatea etanseitatii la apa
3.7. - Bord liber

Capitolul 4 - Instalaţii de maşini pentru toate tipurile de unitãţi
4.1. - Generalitati
4.2. - Cerinţe pentru maşini
4.3. - Caldari de aburi şi instalaţii de alimentare a caldarilor
4.4. - Tubulaturi de aburi
4.5. - Comenzi maşini
4.6. - Instalaţii de aer comprimat
4.7. - Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile
4.8. - Instalaţii de santina
4.9 - Instalaţii de pompare a balastului la unitãţile stabilizate prin coloane
4.10. - Protecţia impotriva inundarii
4.11. - Instalaţiile de ancorare la unitãţile de suprafata şi la unitãţile stabilizate prin coloane
4.12. - Instalaţii de pozitionare dinamica

Capitolul 5 - Instalaţiile electrice pentru toate tipurile de unitãţi
5.1. - Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.2. - Sursa principala de energie electrica
5.3. - Sursa de energie electrica de avarie
5.4. - Instalatia de pornire a generatoarelor de avarie
5.5. - Mãsuri impotriva electrocutarii, incendiului şi altor pericole de origine electrica
5.6. - Comumcatii interioare

Capitolul 6 - Instalaţii de maşini şi instalaţii electrice în zonele periculoase pentru toate tipinile de unitãţi
6.1. - Zone
6.2. - Clasificarea zonelor periculoase
6.3. - Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influentand extinderea zonelor periculoase
6.4. - Ventilatia spaţiilor
6.5. - Situaţii de urgenta datorate operaţiilor de foraj
6.6. - Instalaţii electrice în zonele periculoase
6.7. - Instalaţii de maşini în zonele periculoase

Capitolul 7 - Instalaţii de maşini şi instalaţii electrice pentru unitãţile autopropulsate
7.1. - Generalitati
7.2. - Marsul înapoi
7.3. - Caldari de abur şi instalaţii de alimentare a caldarilor
7.4. - Comenzi maşini
7.5. - Instalatia de guvernare
7.6. - Instalatia de guvernare electrica şi electrohidraulica
7.7. - Comunicaţii între puntea de navigaţie şi încãperea de maşini
7.8. - Instalatia de alarma pentra mecanici
7.9. - Sursa principala de energie electrica
7.10. - Sursa de energie electrica de avarie

Capitolul 8 - Încãperi de maşini periodic nesupravegheate pentru toate tipurile de unitãţi
8.1. - Generalitati
8.2. - Domeniul de aplicare
8.3. - Protecţia contra incendiului
8.4. - Protecţia contra inundarii
8.5. - Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.6. - Comunicaţii
8.7. - Instalatia de alarma
8.8. - Cerinţe speciale pentru maşini, caldari şi instalaţii electrice
8.9. - Dispozitive de siguranta

Capitolul 9 - Protecţia contra incendiului
9.1. - Protecţia constructivã contra incendiului
9.2. - Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comanda
9.3. - Mijloace de evacuare
9.4. - Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranti şi furtunuri
9.5. - Instalaţii de stins incendiu în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere
9.6. - Stingatoare de incendiu portabile în încãperile de locuit, de serviciu şi spaţii de lucru
9.7. - Instalaţii pentru detectia incendiului şi de alarma
9.8. - Instalaţii pentru detectia gazului şi de alarma
9.9. - Echipamente de pompieri
9.10. - Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.11. - Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.12. - Depozitarea buteliilor de gaz
9.13. - Dispoziţii diverse

Capitolul 10 - Mijloace şi dispozitive de salvare
10.1. - Generalitati
10.2. - Ambarcatiuni şi plute de salvare
10.3. - Amenajarea locurilor pentru apel şi imbarcare în ambarcatiuni de salvare
10.4. - Posturi de lansare la apa a ambarcatiunilor de salvare
10.5. - Amararea ambarcatiunilor de salvare
10.6. - Instalaţii de lansare la apa şi de recuperare a ambarcatiunilor de salvare
10.7. - Barci de urgenta
10.8. - Amararea barcilor de urgenta
10.9. - Dispozitive de imbarcare, lansare la apa şi de recuperare pentru barcile de urgenta
10.10. - Veste de salvare
10.11. - Costume hidrotermice
10.12. - Colaci de salvare
10.13. - Mijloace de salvare radio
10.14. - Facle de semnalizare a sinistrului
10.15. - Aparate de lansare a bandulei
10.16. - Avertizare de urgenta
10.17. - Instrucţiuni de exploatare
10.18. - Pregãtire operationala, întreţinere şi inspecţii

Capitolul 11 - Instalaţii de radiocomunicatii
11.1. - Domeniul de aplicare
11.2. - Generalitati
11.3. - Unitãţi autopropulsate în deplasare
11.4. - Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta
11.5. - Unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţii de foraj
11.6. - Comunicaţii cu elicopterele
11.7. - Comunicaţii interioare
11.8. - Standarde de performanta
11.9. - Pericol de explozia gazului
11.10. - Inspecţia statiei de radio

Capitolul 12 - Instalaţii de ridicare
12.1. - Macarale
12.2. - Ascensoare pentru personal
12.3. - Turle de foraj

Capitolul 13 - Amenajãri pentru elicoptere
13.1. - Generalitati
13.2. - Definiţii
13.3. - Construcţie
13.4. - Dotãri
13.5. - Mijloace vizuale

Capitolul 14 - Reguli de exploatare
14.1. - Manuale de exploatare
14.2. - Mãrfuri periculoase
14.3. - Prevenirea poluarii
14.4. - Remorcaj
14.5. - Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.6. - Instalaţii de scufundare
14.7. - Siguranta navigaţiei
14.8. - Proceduri în caz de urgenta
14.9. - Instrucţiuni în caz de urgenta
14.10. - Manuale de instruire
14.11. 'ad Apeluri şi exercitii
14.12. - Instruirea şi formarea la bord
14.13. - Înregistrãri


Apendice

Introducere

1. Prezentul Cod are ca obiect sa ofere o norma internationala aplicabilã unitãţilor mobile de foraj marin nou construite, astfel încât aplicarea ei va facilita deplasarea şi exploatarea în ape internaţionale a acestor unitãţi şi va avea ca rezultat un nivel de siguranta pentru astfel de unitãţi şi pentru personalul de la bord, echivalent celui cerut de Convenţia internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare şi Convenţia internationala din 1966 asupra liniilor de încãrcare pentru navele convenţionale, care efectueazã voiaje internaţionale.
2. Pe parcursul elaborãrii Codului s-a convenit ca acesta sa se bazeze pe principii corecte de arhitectura şi mecanicã navala precum şi pe experienta acumulatã în timpul exploatãrii unor asemenea unitãţi mai mult decât atât s-a admis ca tehnologia de proiectare a unitãţilor mobile de foraj marin este nu numai complexa, dar şi ca evolueaza rapid. Din acest motiv Codul nu trebuie sa fie imuabil ci va fi reevaluat şi revizuit ori de câte ori este nevoie. În acest scop Organizaţia va reexamina periodic Codul ţinând cont atât de experienta şi de viitoarea evoluţie în acest domeniu.
3. Orice unitate existenta care îndeplineşte cerinţele prezentului Cod trebuie sa fie consideratã legal indreptatita pentru a i se elibera un certificat în conformitate cu acest Cod.
4. Codul nu vizeazã interzicerea utilizãrii unei unitãţi existente nmnai pentru ca proiectul, construcţia şi echipamentul nu sunt conforme cerinţelor sale. Multe unitãţi mobile de foraj marin existente au fost exploatate cu succes şi în deplina siguranta pe perioade lungi şi trebuie sa se ţinã cont de experienta lor în materie de exploatare pentru a evalua dacã sunt adecvate pentru operaţii la scara internationala.
5. Un Stat riveran poate permite, ţinând seama de condiţiile locale de mediu, sa autorizeze exploatarea oricãrei unitãţi conceputã conform unor norme mai puţin severe decât cele prevãzute în Cod. Totuşi orice unitate de acest fel trebuie sa îndeplineascã cerinţele de siguranta care, în opinia Statului riveran, sunt corespunzãtoare pentru exploatarea prevãzutã şi garanteazã siguranta generalã a unitãţii şi a personalului de la bord.
6. Codul nu conţine cerinţe pentru foraj şi nici proceduri de control a sondelor submarine. Operaţiunile de foraj sunt supuse controlului Statului riveran.

CAP. 1
GENERALITATI

1.1. Scop
Scopul Codului pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin, numit mai departe Cod, este sa recomande criterii de proiectare, norme de construcţii şi alte mãsuri de siguranta pentru unitãţile mobile de foraj marin, astfel încât sa reducã la minimum riscurile la care sunt supuse aceste unitãţi, personalul de la bord şi mediul înconjurãtor.
1.2. Domeniul de aplicare
1.2.1. Codul se aplica unitãţilor mobile de foraj marin definite la paragrafele de la 1.3.1 la 1.3.4, a cãror chila a fost pusã, sau a carei construcţie se gãseşte într-un stadiu echivalent, la 1 mai 1991 sau dupã aceasta data.
1.2.2. Statul riveran poate impune condiţii suplimentare privitoare la exploatarea industriala netratata de Cod.
1.3. Definiţii
Pentru aplicarea prezentului Cod, dacã nu se prevede în mod expres altfel, termenii folosiţi au semnificatiile definite în paragrafele care urmeazã.
1.3.1. Unitate mobila de foraj marin sau unitate este o nava capabilã sa efectueze operaţii de foraj pentru explorarea sau exploatarea resurselor subsolului marin, cum ar fi hidrocarburile lichide sau gazoase, sulful sau sarea.
1.3.2. Unitate de suprafata este o unitate constituitã cu un corp de deplasament de tip nava sau barja, cu corp unic sau multiplu, destinatã sa fie exploatatã în regim de plutire.
1.3.3. Unitate autoridicatoare este o unitate cu picioare mobile capabilã sa-şi ridice corpul deasupra suprafeţei marii.
1.3.4. Unitate stabilizata prin coloane este o unitate a carei punte principala este legatã de un corp imersat sau de talpile de rezemare prin coloane sau chesoane.
1.3.5. Administraţie înseamnã Guvernul Statului al cãrui pavilion unitatea este autorizata sa-1 arboreze.
1.3.6. Stat riveran înseamnã Guvernul Statului care exercita controlul administrativ al operaţiilor de foraj ale unitãţii.
1.3.7. Organizaţia înseamnã Organizaţia Maritima Internationala (IMO).
1.3.8. Certificatui înseamnã Certificatul de Siguranta pentru Unitatea Mobila de Foraj Marin.
1.3.9. Convenţia SOLAS din 1974 înseamnã Convenţia Internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare, asa cum a fost amendata.
1.3.10. Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare înseamnã Convenţia internationala din 1966 asupra liniilor de încãrcare.
1.3.11. Modul de exploatare înseamnã o condiţie sau maniera în care o unitate poate fi exploatatã sau poate funcţiona în locatie sau când este în tranzit. Modurile de exploatare ale unei unitãţi includ uimatoarele:
.1 Condiţii de exploatare - situaţii în care unitatea se gãseşte în locatie pentru operaţii de foraj şi când este supusã în timpul solicitãrilor de mediu şi exploatare la sarcini al cãror total este în limitele corespunzãtoare stabilite în proiectare pentru aceste operaţiuni conform proiectului unitãţii. Unitatea poate fi în plutire sau rezemata pe fundul marii, dupã caz.
.2 Condiţii de furtuna puternica - situaţii în care unitatea poate fi supusã în timpul solicitãrilor de mediu la cele mai mari sarcini pentru care unitatea a fost proiectata. Operaţiile de foraj sunt presupuse întrerupte datoritã solicitãrilor puternice provocate de mediul înconjurãtor. Unitatea poate fi în condiţii de plutire sau rezemata pe fundul marii, dupã caz.
.3 Condiţii de tranzit - situaţii în care unitatea este în deplasare de la o locatie geograficã în alta.
1.3.12. Bordul liber este distanta masurata pe verticala în jos, la mijlocul navei, între marginea superioarã a liniei puntii şi marginea superioarã a liniei de încãrcare corespunzãtoare.
1.3.13. Lungime (L) înseamnã o lungime egala cu 96% din lungimea totalã a plutirii situata la o distanta deasupra chilei egala cu 85% din înãlţimea de construcţie minima, masurata de la fata superioarã a chilei, sau cu distanta între muchia prova a etravei şi axul carmei la aceasta plutire, dacã aceasta valoare este mai mare. La unitãţile proiectate pentru a naviga cu chila inclinata, plutirea la care se mãsoarã lungimea trebuie sa fie paralela cu plutirea din proiect.
1.3.14. Etans la intemperii înseamnã ca oricare ar fi condiţiile intalnite pe mare, apa nu va pãtrunde în unitate.
1.3.15. Etans la apa înseamnã capacitatea de a impiedica pãtrunderea apei prin structura în orice direcţie, sub presiunea apei la care structura inconjuratoare a fost proiectata.
1.3.16. Inundare prin deschideri superioare înseamnã orice inundare a interiorului unei pãrţi oarecare a structurii unei unitãţi care asigura flotabilitatea, prin deschideri care nu pot fi închise etans la apa sau la intemperii, dupã caz, pentru îndeplinirea criteriilor de stabilitate în stare intactã sau de avarie, sau care, din ratiuni de exploatare trebuie sa rãmânã deschise.
1.3.17. Condiţii normale de exploatare şi locuit înseamnã:
.1 condiţiile în care unitatea în ansamblul sau, maşinile, serviciile, mijloacele şi dispozitivele destinate sa garanteze siguranta navigaţiei în timpul deplasarii, siguranta când unitatea este în serviciul industrial, protecţia contra incendiului şi inundarii, semnalele şi comunicaţiile interioare şi exterioare, mijloacele de evacuare, vinciurile barcilor de urgenta ca şi mijloacele de asigurarea unor condiţii minime de confort şi locuit sunt în stare de funcţionare normalã; şi
.2 operaţiunile de foraj.
1.3.18. Usa etansa la gaze este o usa solida, bine ajustata şi compacta conceputã sa reziste trecerii gazelor în condiţii atmosferice normale.
1.3.19. Sursa principala de energie electrica este o sursa destinatã sa alimenteze cu energie electrica toate serviciile necesare menţinerii unitãţii în condiţii normale de exploatate şi de locuit.
1.3.20. Nava lipsitã de energie este situaţia în care maşinile principale de propulsie, caldarile şi maşinile auxiliare nu sunt în funcţiune datoritã lipsei de energie.
1.3.21. Tabloul principal de distribuţie este tabloul de distribuţie care este alimentat direct de la sursa principala de energie electrica şi care este destinat sa distribuie energia electrica serviciilor unitãţii.
1.3.22. Tabloul de distribuţie de avarie este tabloul de distribuţie care, în cazul întreruperii sistemului principal de alimentare cu energie electrica, este alimentat direct de la sursa de energie electrica de avarie şi/sau de la sursa tranzitorie de energie de avarie şi care este destinat sa distribuie energie electrica serviciilor de avarie.
1.3.23. Sursa de energie electrica de avarie este o sursa de energie electrica destinatã sa alimenteze serviciile necesare în cazul întreruperii sursei principale de energie electrica.
1.3.24. Instalatia de guvernare principala cuprinde maşinile, agregatele de forta, dacã exista şi accesoriile instalaţiei de guvernare ca şi mijloacele utilizate pentru transmiterea momentului la axul carmei, cum ar fi echea sau sectorul de eche, care sunt necesare pentru a realiza deplasarea carmei şi guvernarea unitãţii în condiţii normale de serviciu.
1.3.25. Instalatia de guvernare auxiliara este echipamentul prevãzut pentru a realiza deplasarea carmei şi guvernarea unitãţii în cazul avariei instalaţiei de guvernare principala.
1.3.26. Agregatul de forta al instalaţiei de guvernare înseamnã în cazul unei:
.1 maşini de carma electrica, un motor electric şi materialul electric asociat;
.2 maşini de carma electrohidraulica, un motor electric şi echipamentul electric asociat şi pompa la care motorul este cuplat;
.3 altor maşini de carma hidraulice, un motor de antrenare şi pompa la care este cuplat.
1.3.27. Viteza maxima de serviciu la mars înainte înseamnã cea mai mare viteza pe care unitatea este proiectata sa o menţinã în serviciu pe mare, la cel mai mare pescaj de exploatare.
1.3.28. Viteza maxima la mars înapoi este viteza estimatã pe care unitatea o poate atinge la puterea maxima de mars înapoi, prevãzutã prin proiect şi la pescajul maxim de exploatare.
1.3.29. Încãperi de maşini de categoria A sunt toate încãperile care conţin maşini cu combustie interna utilizate fie:
.1 la propulsia principala; ori
.2 pentru alte scopuri când puterea lor este de cel puţin 375 KW; sau care conţin vreo caldare cu combustibil lichid sau vreo instalatie de combustibil lichid precum şi puturile care duc la aceste încãperi
1.3.30. Încãperi de maşini sunt toate încãperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încãperi care conţin maşini de propulsie, caldari sau alte maşini cu combustie, instalaţii de combustibil lichid, maşini cu aburi şi motoare cu combustie interna, generatoare şi motoare electrice importante, staţii de ambarcare a combustibilului, instalaţii de ventilaţie şi aer condiţionat, instalaţii frigorifice sau dispozitive de stabilizare şi toate încãperile similare împreunã cu puturile aferente acestor încãperi.
1.3.31. Posturi de comanda sunt acele spaţii în care se gãsesc echipamentele radio, aparatele principale de navigaţie, sursa de energie electrica de avarie, instalaţiile centrale de detectia şi stingerea incendiului, sistemul central de comanda şi pozitionare dinamica a unitãţii sau o instalatie de stingerea incendiului acoperind diferite amplasamente. În cazul unitãţilor stabilizate prin coloane postul central de comanda a balastului constituie un "post de comanda". Totuşi, conform capitolul 9, spaţiul unde se gãseşte sursa de energie de avarie nu este considerat ca fiind un post de comanda.
1.3.32. Zonele periculoase sunt toate acele zone în care, datoritã eventualei prezente a unei atmosfere inflamabile rezultatã din operaţiile de foraj, utilizarea imprudenta a maşinilor sau echipamentului electric poate conduce la pericol de incendiu sau explozie.
1.3.33. Spaţii închise sunt spaţiile delimitate de planşee, pereţi şi/sau punti care pot avea usi sau ferestre.
1.3.34. Amplasamente semiinchise sunt amplasamente unde condiţiile naturale de ventilaţie sunt semnificativ deosebite fata de acelea de pe puntile deschise, datoritã prezentei de structuri ca rufuri, paravanturi şi pereţi care sunt dispuse astfel încât sa nu se poatã produce dispersarea gazelor.
1.3.35. Maşini şi echipamente de tip industrial sunt maşinile şi echipamentele utilizate în legatura cu operaţiunile de foraj.
1.3.36. Material incombustibil* înseamnã un material care nu arde şi nici nu emite vapori inflamabili în cantitate suficienta ca sa se aprinda spontan când este adus la o temperatura de 750° C, aceasta proprietate fiind determinata printr-o metoda de încercare stabilitã conform cerinţelor Administraţiei. Orice alt material este considerat combustibil.
---------
* Dacã un material trece testul specificat în anexa nr. 1, partea I a Codului Internaţional pentru Aplicarea procedurilor de testare a focului (FTP) va fi considerat ca incombustibil chiar dacã este compus dintr-o mixtura de substanţe anorganice şi organice.

1.3.37. Încercarea standard a rezistentei la foc este o proba definitã în regula II-2/3.2. a Convenţiei SOLAS 1974.
1.3.38. Construcţii de tip "A" sunt construcţii definite în regula II-2/3.3. a Convenţiei SOLAS 1974.
1.3.39. Construcţii de tip "B" sunt construcţii definite în regula II-2/3.4. a Convenţiei SOLAS 1974.
1.3.40. Construcţii de tip "C" sunt construcţii realizate din materiale incombustibile aprobate. Ele nu sunt obligate sa îndeplineascã cerinţele referitoare la trecerea fumului şi flacarilor, şi nici pe cele cu privire la limita de creştere a temperaturii.
1.3.41. Oţel sau material echivalent. Unde apar cuvintele "oţel sau material echivalent" trebuie înţeles prin "material echivalent" orice material incombustibil care, el însuşi sau datoritã izolatiei prevãzute, poseda proprietãţi echivalente otelului din punctul de vedere al rezistentei mecanice şi de integritate confirmatã la sfârşitul aplicabilei încercãri standard la foc (de exemplu, un aliaj de aluminiu corespunzãtor izolat).
1.3.42. Propagarea lenta a flacarii arata ca suprafata astfel descrisã, va limita în mod adecvat propagarea flacarii, aceasta fiind determinata dupã o metoda de încercare stabilitã într-un mod acceptat de cãtre Administraţie.
1.3.43. Plafoane sau captuseli continui de tip "B" sunt plafoanele sau captuselile de tip "B" care se termina numai la construcţii de tip "A" sau "B".
1.3.44. Spaţii de lucru sunt acele spaţii deschise sau închise conţinând echipamente şi procese tehnologice, asociate cu operaţiile de foraj, care nu sunt incluse în 1.3.30. sau 1.3.32.
1.3.45. Încãperi de locuit cuprind spaţii folosite ca încãperi sociale, coridoare, spalatoare, cabine, birouri, infirmerii, cinema, sali de jocuri şi de recreere, oficii fãrã instalaţii de gãtit şi spaţii similare. Încãperile sociale sunt acele pãrţi din amenajãrile de locuit care sunt folosite ca vestibule, sali de mese, saloane şi alte spaţii similare permanent închise.
1.3.46. Încãperi de serviciu sunt acele spaţii utilizate pentru bucatarii, oficii care conţin instalaţii de gãtit, dulapuri de serviciu, spaţii pentru depozitare, ateliere - altele decât cele care fac parte din încãperile de maşini şi spaţii de aceeaşi natura, ca şi puturile aferente acestora.
1.3.47. Instalatie de combustibil lichid este echipamentul pentru prepararea combustibilului lichid destinat alimentarii unei caldari, echipamentul pentru preincalzirea combustibilului lichid destinat unui motor cu combustie interna şi include orice pompe, filtre şi incalzitoare aducând combustibilul la o presiune mai mare de 0,18 N/mmp.
1.3.48. Ambarcatiunile de salvare sunt ambarcatiuni apte pentru evacuarea persoanelor de pe o unitate care va fi abandonatã şi de a menţine aceste persoane în viata pana la completa lor recuperare.
1.3.49. Barca de urgenta este o barca cu motor uşor de manevrat, putând fi lansata rapid la apa şi adecvatã recuperãrii rapide a unui om cãzut peste bord în mare şi sa poatã remorca o pluta de salvare pentru a o feri de un pericol imediat.
1.3.50. Instalatie de scufundare este instalatia şi echipamentul necesare pentru dirijarea în siguranta a operaţiunilor de scufundare efectuate de pe o unitate mobila de foraj marin.
1.3.51. Data aniversara înseamnã ziua şi luna fiecãrui an care va corespunde datei expirãrii certificatului.
1.4. Scutiri
O Administraţie poate scuti orice unitate care incorporeaza unele caracteristici noi de la aplicarea oricãrei cerinţe din Cod care risca sa împiedice cercetãrile vizând perfecţionarea acestor caracteristici. Totuşi orice astfel de unitate trebuie sa îndeplineascã cerinţele de siguranta pe care Administraţia, ţinând seama de serviciul intentionat, le considera ca asigura siguranta generalã a unitãţii. Administraţia care acorda o astfel de scutire trebuie sa înscrie menţiuni corespunzãtoare în certificat şi sa comunice Organizaţiei caracteristicile şi motivele, pentru ca aceasta sa le poatã comunica celorlalte guverne pentru informarea funcţionarilor lor.
1.5. Echivalente
1.5.1. Acolo unde Codul cere ca la bordul unei unitãţi sa fie montat sau prevãzut un material, o instalatie, un aparat oarecare, un element de echipament, sau un anumit tip al acestora, sau ca o anumitã dispoziţie sa fie luatã ori o anumitã procedura sau dotare sa fie îndeplinitã, Administraţia poate admite ca oricare alt material, instalatie, aparat, element de echipament sau un tip acestora, sa fie montat sau prevãzut la bord, ori o alta dispoziţie sa fie luatã sau alta procedura sau dotare sa fie efectuatã la bordul unitãţii, dacã este stabilit ca urmare unor probe sau de o alta maniera, ca aceste materiale, instalaţii, aparate, elemente de echipament sau tip al acestora, sau ca dispoziţia, procedura sau dotarea, au o eficacitate cel puţin egala cu aceea prescrisã de Cod.
1.5.2. Când o Administraţie autorizeaza astfel înlocuirea unui material, instalatie, aparat, un element de echipament, sau tip al acestora, ori o dispoziţie, procedura, dotare, o conceptie sau o noua utilizare, trebuie sa comunice caracteristicile cãtre Organizaţie, cu un raport asupra ratiunilor avansate, pentru ca aceasta sa le poatã transmite altor Guverne pentru informarea funcţionarilor lor.
1.6. Inspecţii şi certificare
1.6.1. Orice unitate trebuie sa fie supusã inspectiilor precizate mai jos:
.1 o inspecţie iniţialã înainte de punerea sa în exploatare sau înaintea eliberãrii certificatului pentru prima oara;
.2 o inspecţie de reinnoire efectuate la intervale de timp precizate de Administraţie, dar nedepasind 5 ani, cu excepţia când se aplica paragrafele 1.6.11.2.1 ori 1.6.11.5 sau 1.6.11.6;
.3 o inspecţie intermediara efectuatã într-un termen de 3 luni înainte sau dupã a doua data aniversara, sau într-un termen de 3 luni înainte sau dupã a treia data aniversara a Certificatului, care trebuie sa înlocuiascã o inspecţie anuala precizatã la paragraful 1.6.1.4;
.4 o inspecţie anuala efectuatã într-un termen de 3 luni înainte sau dupã fiecare data aniversara a Certificatului;
.5 cel puţin doua inspecţii cu andocare în timpul fiecãrei perioade de 5 ani, cu excepţia aplicãrii paragrafului 1.6.11.5. Când se aplica paragraful 1.6.11.5, aceasta perioada de 5 ani poate fi prelungitã pentru a coincide cu prelungirea valabilitãţii Certificatului. În toate cazurile intervalul dintre doua inspecţii de acest tip nu trebuie sa depãşeascã 36 de luni;
.6 inspectiile statiei radio, în conformitate cu secţiunea 11.10;
.7 inspecţii suplimentare, dacã vor avea loc.
1.6.2 Inspectiile precizate la paragraful 1.6.1 trebuie sa fie efectuate dupã cum urmeazã:
.1 inspecţia iniţialã trebuie sa cuprindã o verificare completa a structurii, echipamentului de siguranta şi alte echipamente, dispozitive, amenajãri şi materiale care sa permitã sa se asigure ca ele îndeplinesc cerinţele prezentului Cod, sunt în stare satisfãcãtoare şi sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.2 inspecţia de reinnoire trebuie sa cuprindã o verificare a structurii, a echipamentului de siguranta şi echipamentului menţionat la paragraful 1.6.2.1, şi care sa permitã sa se asigure ca ele îndeplinesc cerinţele prezentului Cod, ca sunt în stare satisfãcãtoare şi ca sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.3 inspecţia intemiediara trebuie sa cuprindã o verificare a structurii, a dispozitivelor, amenajãrilor şi echipamentului de siguranta, şi sa permitã sa se asigure ca ele rãmân satisfãcãtoare serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.4 inspecţia anuala trebuie sa cuprindã o verificare generalã a structurii, a echipamentului de siguranta şi a altor echipamente menţionate la paragraful 1.6.2.1 şi sa permitã sa se asigure ca ele au fost menţinute în condiţiile prevãzute la paragraful 1.6.6.1 şi ca ele rãmân satisfãcãtoare serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.5 inspecţia cu andocare şi verificarea elementelor examinate în acelaşi timp trebuie sa permitã sa se asigure ca acestea rãmân satisfãcãtoare serviciului pentru care unitatea este destinatã. O Administraţie poate autoriza o inspecţie subacvatica în locul unei inspecţii cu andocare cu condiţia ca acesta sa considere ca o asemenea inspecţie este echivalenta cu cea de andocare;
.6 inspecţia statiei radio trebuie sa includã verificarea completa a instalaţiei radio şi sa permitã sa se asigure ca ea îndeplineşte cerinţele prezentului Cod, ca este în stare satisfãcãtoare şi ca este adaptatã serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.7 o inspecţie suplimentarã generalã sau parţialã, dupã caz, trebuie efectuatã ca urmare a unei reparaţii rezultatã din investigaţiile cerute la paragraful 1.6.6.3 sau de fiecare data când unitatea suferã reparaţii sau reinnoiri importante. Inspecţia trebuie sa permitã sa se asigure ca reparaţiile sau reinnoirile necesare au fost eficient efectuate, ca materialele folosite pentru aceste reparaţii sau reinnoiri şi execuţia lucrãrilor sunt din toate punctele de vedere suficiente şi ca unitatea îndeplineşte în toate privintele cerinţele prezentului Cod.
1.6.3. Inspectiile anuale, intermediare şi cu andocare menţionate la paragrafele 1.6.2.3, 1.6.2.4 şi 1.6.2.5 trebuie sa fie înscrise în certificat.
1.6.4. Ca alternativa la inspectiile de reinnoire şi intermediare menţionate respectiv la paragrafele 1.6.2.2 şi 1.6.2.3, Administraţia poate, la cererea armatorului, sa aprobe un program de inspecţii continue, cu condiţia ca, conţinutul şi frecventa acestor inspecţii sa fie aceleaşi cu cele ale inspectiilor de reinnoire şi intermediare. O copie a programului pentru inspecţii continue ca şi un registru de inspecţii trebuie sa fie pãstrat la bordul unitãţii iar certificatul sa aibã înscrisurile corespunzãtoare.
1.6.5.1. Verificarea şi inspecţia unitãţilor în ceea ce priveşte aplicarea cerinţelor prezentului Cod şi acordarea de scutiri ce pot fi acordate, trebuie efectuate de funcţionari ai Administraţiei. Totuşi Administraţia poate incredinta verificãrile şi inspectiile unitãţilor sale fie unor inspectori desemnaţi în acest scop, fie unor organizaţii recunoscute de ea.
.2 Administraţia care desemneazã inspectori sau organizaţii recunoscute pentru efectuarea de verificãri şi inspecţii conform paragrafului 1.6.5.l trebuie sa imputerniceasca orice inspector desemnat sau organizaţii recunoscute cel puţin pentru:
.2.1 sa solicite ca unitatea sa fie supusã reparaţiilor;
.2.2 sa efectueze verificãri şi inspecţii la solicitarea autoritãţilor competente ale Statului portului.
Administraţia trebuie sa notifice Organizaţiei responsabilitãţile specifice încredinţate inspectorilor desemnaţi sau organizaţiilor recunoscute şi condiţiile în care le-a fost delegatã autoritatea.
.3 Când un inspector desemnat sau o organizaţie recunoscuta stabileşte ca starea unitãţii sau a echipamentului sau nu corespunde într-o mãsura de substanta caracteristicilor din certificat sau ca unitatea nu poate ieşi în mare fãrã sa fie în pericol pentru unitatea însãşi sau personalul de la bord, inspectorul sau organizaţia trebuie sa intervinã pentru luarea de mãsuri de corectie şi sa informeze Adiministratia în timp util. Dacã mãsurile de corectie nu sunt luate, certificatul trebuie retras şi Administraţia informatã imediat; iar dacã unitatea se gãseşte într-o zona aflatã sub jurisdicţia altui guvern, autoritãţile competente ale Statului portului vor fi, de asemenea, informate imediat. Când un funcţionar al Administraţiei, un inspector desemnat sau o organizaţie recunoscuta a informat autoritãţile competente ale Statului portului, guvernul Statului portului interesat trebuie sa acorde funcţionarului, inspectorului sau organizaţie în chestiune tot ajutorul necesar pentru a-i permite sa se achite de obligaţiile sale în virtutea prezentului Cod. Dacã este cazul, guvernul Statului portului interesat trebuie sa împiedice unitatea sa continue sa opereze pana ce aceasta sa o poatã face fãrã pericol pentru unitate sau pentru persoanele de la bord.
.4 În toate cazurile Administraţia trebuie sa fie garantul deplin al execuţiei complete, eficacitatii, verificãrii şi inspecţiei şi trebuie sa se angajeze sa ia mãsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii.
1.6.6.1. Starea unitãţii şi a echipamentului sau trebuie sa fie menţinute în conformitate cu cerinţele prezentului Cod astfel ca siguranta unitãţii sa rãmânã din toate punctele de vedere satisfãcãtoare şi ca unitatea poate opera fãrã pericol pentru unitate sau pentru persoanele de la bord.
.2 Dupã o inspecţie oarecare prevãzutã în prezentul Cod, nu trebuie efectuatã nici o modificare importanta asupra structurii, echipamentului, dispozitivelor, amenajãrilor şi materialelor care fac obiectul inspecţiei, fãrã autorizaţia Administraţiei.
.3 Ori de câte ori un accident survenit la o unitate sau un defect constatat la bord compromite siguranta unitãţii sau eficacitatea sau integritatea structurii, echipamentului, dispozitivelor, amenajãrilor şi materialelor, persoana responsabilã sau armatorul trebuie sa facã raport cãtre Administraţie, inspectorului desemnat sau organismului recunoscut, în cel mai scurt timp posibil, care trebuie sa declanseze o investigatie pentru a determina dacã este necesarã o inspecţie în conformitate cu cerinţele prezentului Cod. Dacã unitatea se afla într-o zona care se gãseşte sub jurisdicţia altui Guvern, persoana responsabilã sau armatorul trebuie de asemenea, sa facã un raport imediat cãtre autoritãţile competente ale Statului portului iar inspectorul desemnat sau organizaţia recunoscuta şi sa se asigure ca un asemenea raport a fost fãcut.
1.6.7. Un certificat numit Certificat de Siguranta pentru Unitatea Mobila de Foraj Marin (1989) poate fi eliberat dupã o inspecţie iniţialã sau o inspecţie de reinnoire, unei unitãţi care îndeplineşte cerinţele prezentului Cod. Certificatul trebuie eliberat sau având aplicatã o viza, fie de cãtre Administraţie, fie de orice persoana sau organism autorizate de ea. În oricare caz, Administraţia îşi asuma intreaga responsabilitate a certificatului.
1.6.8. Orice scutire acordatã în baza secţiunii 1.4 trebuie sa fie indicatã explicit în certificat.
1.6.9. Un Guvern Contractant în acelaşi timp parte la Convenţia SOLAS 1974 şi la Convenţia 1966 asupra liniilor de încãrcare poate, la cererea Administraţiei sa inspecteze o unitate iar dacã considera ca cerinţele prezentului Cod sunt îndeplinite, trebuie sa elibereze un certificat pentru unitate sau sa autorizeze eliberarea sa şi, dacã e cazul, sa vizeze sau sa autorizeze aplicarea vizei pe certificatul în posesia unitãţii, în conformitate cu prezentul Cod. Orice certificat astfel eliberat trebuie sa conţinã o declaraţie care sa explice ca a fost eliberat la cererea Guvernului Statului de pavilion, iar el are aceeaşi valoare şi trebuie acceptat în aceleaşi condiţii ca un certificat eliberat în baza paragrafului 1.6.7.
1.6.10. Certificatul trebuie sa aibã forma conform modelului care figureazã în Apendicele la prezentul Cod. Dacã limba utilizata nu este nici engleza nici franceza, textul trebuie sa cuprindã o traducere într-una din aceste limbi.
16.11.1. Certificatul de siguranta pentru Unitatea Mobila de Foraj Marin (1989) trebuie sa fie eliberat pentru o perioada a carei durata este fixatã de Administraţie, fãrã ca aceasta durata sa poatã depãşi 5 ani;
.2.1 netinand seama de cerinţele paragrafului 1.6.11.1, când inspecţia de reinnoire este încheiatã într-un termen de 3 luni înaintea datei de expirare a certificatului existent, noul certificat trebuie sa fie valabil calculand de la data de încheiere a inspecţiei de reinnoire pana la o data care sa nu depãşeascã 5 ani de la data de expirare a certificatului existent;
.2.2 Când inspecţia de reinnoire este încheiatã dupã data de expirare a certificatului existent noul certificat trebuie sa fie valabil calculand de la data încheierii inspecţiei de reinnoire pana la o data care sa nu depãşeascã 5 ani de la data de expirare a certificatului existent;
.2.3 Când inspecţia de reinnoire este încheiatã cu mai mult de 3 luni înainte de data expirãrii a certificatului existent, noul certificat trebuie sa fie valabil calculand de la data încheierii inspecţiei de reinnoire pana la o data care sa nu depãşeascã 5 ani de la data încheierii inspecţiei de reinnoire;
.3 Când un certificat este eliberat pe o durata mai mica de 5 ani. Administraţia poate prelungi valabilitatea certificatului peste data expirãrii pana la concurenta perioadei maxime prevãzutã la paragraful 1.6.11.1, cu condiţia ca sa fie efectuate inspectiile care trebuie sa aibã loc când certificatul este eliberat pentru 5 ani;
.4 Dacã, dupã încheierea inspecţiei de reinnoire, nu poate fi eliberat sau furnizat unitãţii un nou certificat înaintea datei de expirare a certificatului existent, persoana sau organizaţia autorizata de Administraţie poate aplica o viza pe certificatul existent iar acest certificat trebuie sa fie acceptat ca valabil pentru o perioada care sa nu depãşeascã 5 luni calculand de la data expirãrii;
.5 Dacã la data expirãrii certificatului unitatea nu se gãseşte în locul unde trebuie sa fie inspectata, Administraţia poate prelungi valabilitatea certificatului, dar o astfel de prelungire nu trebuie sa fie acordatã decât pentru a permite unitãţii sa ajungã în locul unde ea trebuie sa fie inspectata şi aceasta numai în cazul unde aceasta mãsura apare ca oportuna şi rezonabila. Nici un certificat nu trebuie prelungit astfel pentru o perioada de mai mult de 3 luni şi o unitate cãreia aceasta prelungire i-a fost acordatã nu trebuie sa fie autorizata, în baza acestei prelungiri, dupã sosirea sa la locul unde ea trebuie sa fie inspectata, sa pãrãseascã acest loc fãrã sa obţinã un nou certificat. Când inspecţia de reinnoire este încheiatã, noul certificat este valabil pana la data care nu depãşeşte 5 ani de la data de expirare a certificatului existent înainte ca prelungirea sa fie acordatã;
.6 În diverse cazuri particulare stabilite de Administraţie, nu este necesar ca valabilitatea unui nou certificat sa înceapã de la data expirãrii certificatului existent conform cerinţelor paragrafului 1.6.11.2.2 sau 1.6.11.5. În aceste cazuri particulare, noul certificat este valabil pana la o data care sa nu depãşeascã 5 ani de la data încheierii inspecţiei de reinnoire;
.7 Dacã o inspecţie anuala sau intermediara este încheiatã într-un termen inferior celui specificat în regula corespunzãtoare, atunci:
.7.1 data aniversara care figureazã pe certificatul în cauza trebuie amendata printr-o viza cu o data care sa nu depãşeascã cu 3 luni data la care a avut loc încheierea inspecţiei;
.7.2 inspecţia anuala sau intermediara urmãtoare, cerutã de regulile corespunzãtoare trebuie sa fie încheiatã la intervalele stipulate prin prezenta regula, calculatã pornind de la noua data aniversara;
.7.3 data de expirare poate rãmâne neschimbata, cu condiţia ca una sau mai multe inspecţii anuale sau intermediare, dupã caz, sa fie efectuate în asa fel ca intervalele maxime dintre inspecţii, cerute de paragrafele 1.6.1.3 şi 1.6.1.4, sa nu fie depasite.
.8 Un certificat eliberat în virtutea paragrafului 1.6.7 sau 1.6.9 înceteazã sa mai fie valabil într-unul dintre cazurile urmãtoare:
.8.l dacã inspectiile corespunzãtoare nu sunt încheiate la termenele precizate la paragraful 1.6.1;
.8.2 dacã vizele prevãzute la paragraful 1.6.3 n-au fost puse pe certificat;
.8.3 dacã o unitate trece sub pavilionul altui Stat. Un nou certificat nu trebuie eliberat decât dacã Guvernul care elibereazã noul certificat are certitudinea ca unitatea îndeplineşte cerinţele paragrafelor 1.6.6.1 şi 1.6.6.2. În cazul unui transfer de pavilion între Guverne care sunt pãrţi Contractante în acelaşi timp la Convenţia SOLAS 1974 şi la Convenţia 1966 asupra liniilor de încãrcare, dacã cererea este facuta într-un termen de 3 luni calculand de la transfer, Guvernul Statului a cãrui pavilionul, unitatea era autorizata anterior sa-l arboreze, trebuie sa adreseze îndatã ce este posibil Administraţiei, o copie a certificatului existent la unitate înaintea transferului, ca şi copii dupã rapoartele de inspecţie, dupã caz.
1.6.12. Privilegiile Codului nu pot fi revendicate în favoarea unei unitãţi decât dacã poseda un certificat valabil
1.7. Control
1.7.1. Fiecare unitate aflatã într-o zona sub jurisdicţia altui Guvern este subiectul unui control al funcţionarilor oficial autorizaţi de acest Guvern, în mãsura în care acest control are ca obiect verificarea ca certificatul eliberat în virtutea secţiunii 1.6 este în vigoare.
1.7.2. Acest certificat, dacã este în vigoare, trebuie sa fie acceptat dacã nu exista motive temeinice sa se creadã ca starea unitãţii sau a echipamentului sau nu corespunde substanţial indicaţiilor din certificat sau ca unitatea şi echipamentul sau nu îndeplinesc cerinţele paragrafelor 1.6.6.1 şi 1.6.6.2.
1.7.3. În circumstanţele menţionate la paragraful 1.7.2 şi în cazul în care certificatul este expirat sau şi-a încetat valabilitatea, funcţionarul care exercita controlul trebuie sa ia mãsuri în etape necesare pentru a opri unitatea sa continue sa opereze (dupã caz, cu titlu temporar) sau sa pãrãseascã zona pentru a se indrepta într-o zona unde ea trebuie sa fie supusã reparaţiilor, fãrã pericol pentru unitate sau pentru persoanele de la bord.
1.7.4. În cazul în care controlul va da loc unei intervenţii oarecare, funcţionarul care exercita controlul trebuie sa informeze imediat în scris Consulul sau în absenta acestuia cel mai apropiat reprezentant diplomatic de Stat a cãrui pavilion unitate este autorizata sa-1 arboreze, asupra tuturor circumstanţelor care au fãcut sa se considere aceasta intervenţie ca necesarã. În plus, inspectorii desemnaţi sau organizaţiile recunoscute care sunt însãrcinate cu eliberarea certificatelor trebuie, de asemenea, sa fie informati. Trebuie sa se întocmeascã un raport cãtre Organizaţie, în legatura cu motivele intervenţiei.
1.7.5. În exercitarea controlului în virtutea prezentei reguli, trebuie sa se evite pe cat este posibil, întreruperea sau întârzierea neoficiala a exploatãrii unitãţii. Orice unitate a carei exploatare a fost întreruptã sau intarziata nelegal ca urmare a exercitãrii controlului, are dreptul la compensaţii pentru pierderile sau pagubele suportate.
1.7.6. Fãrã a tine seama de paragrafele 1.7.1 şi 1.7.2, dispoziţiile secţiunii 1.6 nu afecteazã cu nimic dreptul Statului riveran, conform dreptului internaţional, sa aplice propriile cerinţe în ce priveşte reglementarea, verificarea şi inspecţia unitãţilor angajate sau care sunt destinate a fi angajate în prospectarea sau exploatarea resurselor naturale ale fundului marii sau subsolului asupra cãruia acest Stat este în drept sa-şi exercite drepturile suverane.
1.8. Accidente
Fiecare Administraţie trebuie sa transmitã la Organizaţiei toate informaţiile adecvate privind concluziile anchetelor asupra oricãror accidente survenite la oricare dintre unitãţile sale supuse cerinţelor Codului. Rapoartele sau recomandãrile stabilite de Organizaţie pe baza acestor informaţii nu trebuie sa dezvaluie identitatea sau naţionalitatea unitãţilor în cauza, nici sa impute în nici o maniera responsabilitatea acestui accident al unei unitãţi sau unei persoane sau sa se poatã prezuma responsabilitatea lor.
1.9. Revizuirea Codului
1.9.1. Codul va fi revizuit de cãtre Organizaţie ori de câte ori se considera necesarã modificarea cerinţelor existente şi formularea de cerinţe pentru noile dezvoltãri în tehnicile de proiectare, echipare sau tehnologie.
1.9.2. Când o Administraţie considera credibila o inovaţie în domeniul proiectãrii, echipamentului sau tehnologiei, ea poate comunica informaţii detaliate asupra acestui element nou Organizaţiei, pentru ca aceasta sa examineze dacã aceasta va fi inclusã în Cod.

CAP. 2
CONSTRUCŢIE, REZISTENTA ŞI MATERIALE

2.1. Generalitati
2.1.1. Administraţiile trebuie sa ia mãsuri corespunzãtoare pentru garantarea implementarii şi folosirii uniforme a cerinţelor prezentului capitol.
2.1.2. Examinarea şi aprobarea proiectului fiecãrei unitãţi trebuie facuta de cãtre reprezentanţii Administraţiei. Totuşi Administraţia poate incredinta aceasta funcţie unei autoritãţi însãrcinate sa elibereze certificatele corespunzãtoare acestui scop sau unui organism recunoscut de ea. În toate cazurile Administraţia interesatã trebuie sa garanteze pe deplin ca proiectul a fost examinat în fond şi de o maniera competenta.
2.2. Sarcini de calcul
2.2.1. Modurile de exploatare ale fiecãrei unitãţi trebuie sa fie cercetate în funcţie de condiţii de încãrcare realiste, cuprinzând sarcinile gravitationale şi cele date de mediul înconjurãtor în care va avea loc exploatarea. Trebuie sa se ţinã seama, dupã caz, de urmãtoarele elemente ale mediului înconjurãtor: vant, val, curenţi, gheaţa, proprietãţile fundului marii, temperatura, depuneri biologice, seisme.
2.2.2. În fiecare caz posibil, condiţiile de mediu de mai sus utilizate pentru proiectarea unitãţii, trebuie sa fie stabilite pe baza unor date semnificative cu o perioada de aparitie de minimum 50 de ani pentru cele mai defavorabile condiţii de mediu anticipate.
2.2.3. Pentru argumentarea calculelor sau pentru extinderea lor pot fi utilizate rezultatele încercãrilor pe modele adecvate.
2.2.4. Limitele impuse prin proiect pentru fiecare mod de exploatare va trebui sa fie indicate în manualul de exploatare.
Sarcini datorate vantului
2.2.5. Pentru determinarea sarcinilor datorate vantului trebuie sa se ia în consideraţie vitezele medii a vantului şi a rafalei, dupã caz. Presiunile şi forţele ce rezulta trebuie calculate conform metodei indicate la paragraful 3.2 sau prin oricare alte metode acceptate de cãtre Administraţie.
Sarcini datorate valurilor
2.2.6. Caracteristicile valului de calcul trebuie sa fie determinate pe baza spectrului energetic al valului de calcul sau pe baza valurilor deterministice de calcul având forme şi dimensiuni corespunzãtoare. Trebuie ţinut cont de valurile cu înãlţime mai mica, care datoritã perioadei, pot avea efecte considerabile asupra elementelor structurii.
2.2.7. Forţele valurilor care intra în calculele de proiect trebuie sa includã efectele imersiunii, inclinarii şi acceleratia provocatã de mişcare. Teoriile folosite pentru calculul forţelor provocate de valuri şi alegerea coeficienţilor trebuie sa fie considerate acceptabile de cãtre Administraţie.
Sarcini datorate curentilor
2.2.8. Trebuie ţinut cont de interactiunea curentului şi valurilor. Dacã este necesar se vor suprapune cele doua miscari combinand vectorial viteza curentului şi viteza punctuala a valului. Viteza rezultanta se va folosi pentru calcularea forţei cu, care curentul şi valurile solicita structura.
Sarcini datorate curentilor turbionari
2.2.9. Se va tine cont de sarcinile induse în elementele structurii de forţele curentilor turbionari.
Sarcini pe punti
2.2.10. Trebuie elaborat un plan de încãrcare, acceptat de cãtre Administraţie, care sa indice sarcinile maxime de calcul, uniforme şi concentrate, pentru fiecare zona a puntilor şi pentru fiecare mod de exploatare.
Alte sarcini
2.2.11. Alte sarcini importante trebuie determinate printr-o metoda, acceptatã de Administraţie.
2.3. Analiza structuralã
2.3.1. Pentru toate modurile de exploatare se vor analiza suficient de multe condiţii de încãrcare pentru a permite stabilirea cazurilor de calcul critice ale tuturor elementelor structurale principale. Aceasta analiza din cadrul proiectului trebuie sa fie acceptatã de cãtre Administraţie.
2.3.2. Esantionajul trebuie determinat pe baza criteriilor ce combina în mod raţional, componentele individuale ale tensiunilor care solicita fiecare element structural. Valorile tensiunilor admisibile trebuie sa fie conform cerinţelor Administraţiei.
2.3.3. Tensiunile locale, inclusiv cele cauzate de sarcini circumferentiale asupra elementelor tubulare, trebuie cumulate cu tensiunile primare pentru stabilirea nivelurilor de tensiune combinata.
2.3.4. Rezistenta la flambaj ale elementelor de structura trebuie evaluatã, dupã caz.
2.3.5. Când Administraţia considera necesar, trebuie elaborata o analiza a rezistentei la oboseala bazatã pe detalii despre zonele de locatie ori medii inconjuratoare în care este preconizata exploatarea.
2.3.6. La proiectarea elementelor principale de structura trebuie ţinut cont de efectul de crestatura, de concentrarile locale de tensiuni şi de alţi factori care maresc tensiunile.
2.3.7. Unde este posibil, nodurile structurale nu trebuie sa fie concepute astfel încât sa transmitã tensiunile primare de întindere, pe direcţia grosimii tablelor la nod. Când aceste imbinari sunt inevitabile, proprietãţile materialelor tablelor şi metodele de inspecţie alese pentru prevenirea destramarii lamelare, trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.4. Consideratii speciale pentru unitãţile de suprafata
2.4.1. Rezistenta cerutã unitãţii de suprafata trebuie menţinutã la nivelul putului de foraj şi o atentie specialã trebuie acordatã continuitãţii elementelor longitudinale. Tablele putului trebuie, de asemenea, sa fie judicios întãrite pentru prevenirea oricãrei avarii când unitatea este în deplasare.
2.4.2. Trebuie acordatã atentie esantionajului pentru menţinerea rezistentei la nivelul gurilor mari de magazii.
2.4.3. Elementele de structura în zona componentelor instalaţiei de manevra de pozitionare, precum somare sau vinciuri, trebuie sa fie proiectate pentru a rezista la solicitarile ce apar când parama de legare este tensionata pana la limita sa de rupere.
2.5. Consideratii speciale pentru unitãţile autoridicatoare
2.5.1. Rezistenta corpului trebuie evaluatã în poziţia ridicatã, pentru condiţiile de mediu specificate, cu sarcinile gravitationale maxime la bord şi suportate de toate picioarele. Repartizarea acestor sarcini în structura corpului trebuie determinata printr-o metoda, de analiza raţionalã. Calculele de esantionaj trebuie efectuate în funcţie de aceasta analiza, dar nu trebuie sa fie inferioare celor cerute pentru alte moduri de exploatare.
2.5.2. Unitatea trebuie proiectata în asa fel încât corpul sa rãmânã deasupra celor mai înalte valuri de calcul incluzând efectul combinat cu mareele astronomice şi de furtuna. Distanta minima între aceste valuri şi corp poate fi de 1,2 metri sau 10% din suma mareei astronomice, a mareei de furtuna şi înãlţimea valului de calcul deasupra nivelului mediu al apei calme, care din cele doua valori este mai mica.
2.5.3. Picioarele trebuie proiectate astfel încât sa reziste sarcinilor dinamice la care pot fi expuse tronsoanele lor nesustinute în timpul coborarii pe fund şi sa reziste, de asemenea, socului la contactul cu fundul, datorat acţiunii valului, asupra corpului. Miscarile maxime de calcul, starea marii şi caracteristicile fundului pentru operaţiile de ridicare sau coborare ale corpului, trebuie prevãzute cu claritate în manualul de exploatare.
2.5.4. Pentru evaluarea rezistentei picioarelor când unitatea este în poziţie ridicatã, trebuie sa se ţinã seama de momentul de rasturnare maxim ce se exercita asupra unitãţii datorat celei mai defavorabile combinatii posibile, dintre sarcinile gravitationale şi cele datorate mediului înconjurãtor.
2.5.5. Picioarele trebuie proiectate sa reziste condiţiilor de mediu cele mai defavorabile prevãzute în timpul deplasarii unitãţii, ţinând cont de vant, de momentul dat de sarcinile gravitationale şi acceleratiile apãrute din miscarile unitãţii. Trebuie furnizate Administraţiei calculele sau o analiza pe baza încercãrilor pe model sau o combinatie a acestora. În Manualul de Exploatare trebuie prevãzute condiţiile de deplasare acceptabile. Pentru anumite condiţii de deplasare poate fi necesarã ranforsarea picioarelor, susţinerea lor, sau demontarea lor, pentru a le asigura integritatea structuralã.
2.5.6. Elementele structurale care transmit sarcini între picioare şi corp trebuie proiectate pentru sarcinile maxime transmise şi dispuse astfel încât sa difuzeze sarcinile în structura corpului.
2.5.7. Dacã este prevãzut un tanc auxiliar pentru rezemarea pe fund, trebuie acordatã atentie fixãrii picioarelor în asa fel încât sarcinile sa fie distribuite în interiorul tancului auxiliar.
2.5.8. Dacã în interiorul unui tanc auxiliar sunt prevãzute chesoane care nu sunt în legatura cu marea (închise) acestea vor fi esantionate la o presiune corespunzãtoare adancimii maxime şi efectului mareei.
2.5.9. Tancurile auxiliare trebuie sa fie esantionate sa reziste sarcinilor apãrute în timpul manevrei de coborare, inclusiv socului la contactul cu fundul datorat acţiunii valurilor asupra corpului.
2.5.10. Trebuie ţinut cont de efectul unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fund). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta, dacã sunt prevãzute.
2.5.11. Cu excepţia unitãţilor prevãzute cu tanc auxiliar, dupã pozitionarea iniţialã pe locatie, trebuie prevãzutã capabilitatea de preincarcare a fiecãrui picior pana la sarcina maxima combinata aplicabilã. Aceste proceduri de preincarcare trebuie induse în manualul de exploatare.
2.5.12. Pentru rufurile situate aproape de bordajul exterior al unitãţii poate fi cerut un esaotionaj similar cu cel pentru pereţii frontali expusi. Esantionajul altor rufuri trebuie sa fie adaptat dimensiunilor, funcţiilor şi amplasamentului.
2.6. Consideratii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.6.1. Cu excepţia cazului când structurile puntii sunt concepute sa reziste impactului valurilor, trebuie sa se menţinã o distanta acceptatã de cãtre Administraţie, între creasta valurilor şi structura puntii. Trebuie remise Administraţiei rezultatele probelor pe modele, informaţii din experienta exploatãrii recente a unor unitãţi concepute de maniera similarã sau calcule indicând ca s-au luat mãsuri, adecvate pentru ca aceasta distanta sa fie respectata.
2.6.2 Pentru unitãţile rezemate pe fundul marii în timpul exploatãrii, distanta cerutã trebuie sa fie aceeaşi cu aceea cerutã la paragraful 2.5.2.
2.6.3. Asamblarea structuralã a partii superioare a corpului trebuie luatã în consideraţie din punctul de vedere al integritãţii structurale a unitãţii, dupã o ipotetica deteriorare a oricãrei grinzi primar. Administraţia poate cere o analiza a structurii care sa dovedeascã o protecţie satisfãcãtoare impotriva unei prabusiri generale a unitãţii, ca urmare a unei deteriorãri ipotetice când structura este expusã unor sarcini rezultate din mediul înconjurãtor care corespunde pentru un an statistic din zona de exploatare prevãzutã.
2.6.4. Esantionajul structurilor superioare nu trebuie sa fie inferior celui cerut pentru sarcinile indicate pe planul încãrcãrii puntii.
2.6.5. Când structura superioarã intra în plutire într-un mod de exploatare aprobat sau într-o situaţie de avarie conformã cu cerinţele de stabilitate, trebuie acordatã o atentie deosebita sarcinilor care solicita structura din aceasta cauza.
2.6.6. Esantionajul coloanelor, pãrţilor inferioare ale corpului şi talpilor de rezemare trebuie sa se bazeze pe o evaluare a sarcinilor datorate presiunii hidrostatice şi a sarcinilor combinate inclusiv cele datorate valurilor şi curentilor.
2.6.7. Când o coloana, partea inferioarã a corpului sau o talpa de rezemare face parte din cadrul structural general al unitãţii, trebuie sa se ţinã seama în plus, de tensiunile rezultate din deformatiile datorate aplicãrii incarcarilor combinate.
2.6.8. Trebuie sa se ţinã cont în mod deosebit de detaliile şi legãturile structurale în zonele supuse unor sarcini locale ridicate rezultate, de exemplu, din avarii exterioare, impactul valurilor, umplerea parţialã a tancurilor sau de operaţii de rezemare pe fundul marii.
2.6.9. Când o unitate este conceputã sa fie exploatatã fiind rezemata pe fundul marii, picioarele trebuie concepute sa reziste socurilor la contactul cu fundul produse de acţiunea valurilor asupra corpului. Pentru aceste unitãţi trebuie de asemenea evaluate efectele unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fundul marii). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta dacã acestea sunt prevãzute.
2.6.10. Elementele de structura în zona componentelor instalaţiei de manevra-legare de pozitionare, cum ar fi somare şi vinciuri, trebuie sa fie concepute sa reziste la solicitarile ce apar când parama de legare este tensionata pana la limita de rupere.
2.6.11. Elementele de contravantuire trebuie concepute astfel ca sa facã structura sa reziste în mod eficace la efectul combinat al sarcinilor aplicabile şi, când unitatea este asezata pe fundul marii, la o posibila repartiţie inegala a sarcinilor din rezemarea pe fund. Dupã caz, elementele de contravantuire trebuie, de asemenea, sa fie studiate în cazul eforturilor combinate cuprinzând solicitãri de incovoiere localã datoritã flotabilitatii, forţelor din valuri şi forţelor din curenţi.
2.6.12. Structura unitãţii trebuie sa fie capabilã sa reziste la pierderea oricãrui element de contravantuire zvelt, fãrã sa sufere o prabusire totalã când este expusã solicitãrilor de mediu care corespund unei perioade de revenire de un an, pentru zona de exploatare prevãzutã.
2.6.13. Dupã caz, trebuie ţinut cont de tensiunile locale cauzate de impactul valurilor.
2.6.14. Când contravantuirile sunt etanse la apa, acestea trebuie concepute astfel ca sa împiedice deformatiile datorate presiunii hidrostatice. Contravantuirile imersate trebuie, în mod normal sa fie etanse la apa şi sa fie prevãzute cu un sistem de detectie a infiltratiilor care sa permitã detectarea în faza incipienta a fisurilor datorate oboselii.
2.6.15. Trebuie studiata necesitatea prevederii de coaste inelare la contravantuirile tubulare pentru menţinerea rigiditatii şi formei.
2.7. Analiza la oboseala
2.7.1. Posibilitatea de avarii datorate oboselii provocate de sarcinile ciclice trebuie luate în considerare la proiectarea unitãţilor autoridicatoare şi stabilizate prin coloane.
2.7.2. Analiza comportamentului la oboseala trebuie sa se bazeze pe modul de operare şi zona de exploatare prevãzute care trebuie luate în considerare la proiectarea unitãţii.
2.7.3. Analiza comportamentului la oboseala trebuie sa ţinã seama de durata de viata proiectata şi de accesibilitatea pentru inspecţie a fiecãrui element.
2.8. Materiale
Unitãţile trebuie construite din oţel sau alt material adecvat având calitãţi acceptate de cãtre Administraţie.
2.9. Dosar de construcţie
Trebuie pregãtit un dosar de construcţie iar o copie se va gãsi la bordul unitãţii. Acest dosar trebuie sa conţinã în special planurile indicând amplasamentul şi extinderea aplicãrii diferitelor grade şi rezistente a materialelor, ca şi descrierea materialelor şi procedurilor de sudare folosite şi orice alte informaţii importante privind construcţia unitãţii. Dosarul trebuie sa conţinã, de asemenea, restrictii sau interdicţii referitoare la reparaţii sau modificãri.
2.10. Sudarea
Procedurile de sudare utilizate în timpul construcţiei trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie. Sudorii trebuie sa fie calificaţi pentru tehnologia şi procedurile de sudare utilizate. Alegerea sudurilor pentru probe şi procedurile utilizate trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.11. Probe
La finalul construcţiei pereţii tancurilor trebuie supuşi unor probe acceptate de cãtre Administraţie.

CAP. 3
COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

3.1. Proba de inclinari
3.1.1. Pentru prima unitate dintr-o serie de acelaşi tip trebuie cerutã o proba de inclinari, la o data cat mai apropiatã posibil de finalizarea sa, pentru a determina cat mai corect datele navei goale (greutatea şi poziţia centrului de greutate).
3.1.2. Pentru unitãţile urmãtoare din serie, datele privitoare la "nava goala" a unitãţii cap de serie pot fi acceptate de Administraţie în locul probei de inclinari, cu condiţia ca diferenţele înregistrate la deplasementul "navei goale" sau la poziţia centrului de greutate datoritã unor mici diferenţe de greutate la maşini, dotare sau echipament, confirmate de proba de deadweight, sa fie inferioare lui 1% din valoarea deplasamentului "navei goale" şi principalelor dimensiuni orizontale determinate la prima unitate. O atentie aparte trebuie acordatã, calculelor de greutãţi amanuntite şi comparãrii cu prima unitate dintr-o serie de unitãţi stabilizate prin coloane de tip semisubmersibile, deoarece cu toate ca proiectele sunt identice sunt putine sanse de a avea o greutate şi un centru de greutate comparabile, pentru a justifica scutirea de proba de inclinari.
3.1.3. Rezultatele probei de inclinari sau probei de deadweight şi a probei de inclinari corectate pentru a tine seama de diferenţele de greutate trebuie sa figureze în manualul de exploatare.
3.1.4. Toate modificariie maşinilor, structurii, dotãrilor şi echipamentului putând sa influenteze datele privitoare la "nava goala" trebuie sa fie menţionate în manualul de exploatare sau în jurnalul de date privitoare la "nava goala" şi luate în consideraţie pentru operaţiile zilnice.
3.1.5. Pentru unitãţile stabilizate prin coloane trebuie efectuatã o proba de deadweight la intervale nedepasind 5 ani. Când deplasamentul navei goale dupã proba de deadweight diferã cu mai mult de 1% în raport cu deplasamentul de exploatare, trebuie efectuatã o proba de inclinari.
3.1.6. Proba de inclinari sau proba de deadweight trebuie efectuatã în prezenta inspectorului Administraţiei, a unei persoane autorizate de ea sau reprezentantului unei organizaţii aprobate.
3.2. Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de inclinare
3.2.1. Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de inclinare datorate vantului similare celor din figura 1 însoţite, de calculele corespunzãtoare, trebuie sa fie determinate pentru toatã gama de pescaje de exploatare, inclusiv pentru pescajele corespunzãtoare situaţiei de deplasare, luând în consideraţie cantitatea maxima de incarcatura şi materiale pe punte, în poziţia cea mai defavorabila aplicabilã. Curbele momentelor de redresare şi de inclinare datoritã vantului trebuie sa fie raportate la axele cele mai critice. Trebuie ţinut cont de efectul suprafeţelor libere în tancurile parţial umplute.
3.2.2. Când echipamentul este de asa natura încât sa permitã coborârea lui şi arimarea, pot fi cerute curbe suplimentare pentru momentele de inclinare datorate vantului, iar aceste date trebuie sa indice clar poziţia acestui echipament.
3.2.3. Curbele momentelor de inclinare datorate vantului trebuie determinate pentru forta vantului calculatã cu formula urmãtoare:

F = 0,5 C(s)C(H)roV^2 A în care:

F = forta vantului (N)
C(s) = Coeficient de forma care depinde de forma elementului de structura expus la vant (vezi tabelul 3-1)
C(H) = Coeficient de înãlţime, care depinde de înãlţimea deasupra nivelului marii a elementului de structura expus la vant (vezi tabelul 3-2)
ro = densitatea masei de aer (1,222 Kg/mc)
V = viteza vantului, m/sec
A = aria proiectata a tuturor suprafeţelor expuse când unitatea este în poziţie dreapta şi inclinata (mp)

Tabelul 3-1 - Valorile coeficientului C(s)


┌─────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│                          Forma                              │     C(s)     │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│Sferica                                                      │     0,4      │
│Cilindrica                                                   │     0,5      │
│Suprafeţe plane mari (corp, ruf, suprafeţe netede sub punte) │     1,0      │
│Turla de foraj                                               │     1,25     │
│Cabluri                                                      │     1,2      │
│Traverse şi grinzi expuse sub punte                          │     1,3      │
│Piese marunte                                                │     1,4      │
│Elemente izolate (macara, traversa etc.)                     │     1,5      │
│Rufuri grupate sau structuri similare                        │     1,1      │
└─────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────┘



Tabelul 3-2 - Valorile coeficientului C(H)


┌─────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────┐
│  Înãlţimea deasupra nivelului marii (metri)         │        C(H)         │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────┤
│                  0   -  15,3                        │          1,00       │
│                 15,3 -  30,5                        │          1,10       │
│                 30,5 -  46,0                        │          1,20       │
│                 46,0 -  61,0                        │          1,30       │
│                 61,0 -  76,0                        │          1,37       │
│                 76,0 -  91,5                        │          1,43       │
│                 91,5 - 106,5                        │          1,48       │
│                106,5 - 122,0                        │          1,52       │
│                122,0 - 137,0                        │          1,56       │
│                137,0 - 152,5                        │          1,60       │
│                152,5 - 167,5                        │          1,63       │
│                167,5 - 183,0                        │          1,67       │
│                183,0 - 198,0                        │          1,70       │
│                198,0 - 213,5                        │          1,72       │
│                213,5 - 228,5                        │          1,75       │
│                228,5 - 244,0                        │          1,77       │
│                244,0 - 256,0                        │          1,79       │
│                peste 256                            │          1,80       │
└─────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────┘



3.2.4. Forta vantului trebuie sa fie consideratã din orice direcţie, în raport cu unitatea, iar viteza vantului trebuie sa fie urmãtoarea:
.1 în general, în larg, pentru condiţii normale de exploatare trebuie folositã viteza minima a vantului de 36 m/s (70 noduri) iar pentru condiţiile unei furtuni puternice trebuie folositã o viteza minima a vantului de 51,5 m/sec (100 noduri).
.2 Când exploatarea unei unitãţi este limitatã la zone adapostite (ape interioare adapostite ca: lacuri, golfuri, mlastini, râuri, etc.) trebuie luatã în consideraţie o viteza redusã a vantului, egala cu cel puţin 25,8 m/s (50 noduri) pentru condiţii de exploatare normale.
3.2.5. În calculul suprafeţelor proiectate în plan vertical aria suprafeţelor expuse vantului în funcţie de banda şi asieta, cum ar fi suprafeţele de sub punti etc., trebuie inclusã folosind factorul de forma potrivit. Aria elementelor zabrelite se poate aproxima luând-o egala cu 30% din aria proiectata a conturului de gabarit frontala şi posterioarã, adicã 60% din aria proiectata a conturului de gabarit dintr-o singura parte.
3.2.6. Pentru calculul momentului de inclinare dat de vant bratul de rasturnare a forţei vantului trebuie luat vertical între centrul de presiune al tuturor suprafeţelor velice şi centrul de aplicare a forţelor hidrodinamice a unitãţii. Se considera ca unitatea pluteste liber, fãrã sa fie împiedicatã de legãturi.
3.2.7. Curba momentului de inclinare datoratã vantului trebuie calculatã pentru un numãr suficient de unghiuri de inclinare pentru a determina traseul curbei. În cazul unitãţilor având un corp de forma analoagã cu acela al unei nave, se poate considera ca curba momentului de inclinare datorat vantului variaza cosinusoidal funcţie de inclinarea navei.
3.2.8. Momentele de inclinare date de vant derivate din incercarile efectuate în tunele de vant pe un model reprezentativ al unitãţii, pot fi considerate ca alternative la paragrafele 3.2.3 la 3.2.7. Determinarea acestor momente de inclinare, trebuie sa includã efectul de portanta şi de frecare care se manifesta la diverse unghiuri de inclinare aplicabile.

Figura 3-1 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de inclinare

NOTA(CTCE)
Figura 3-1 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de inclinare, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 Bis, din 26.11.2005, la pagina 115 (a se vedea imaginea asociata).


3.3. Criterii de stabilitate în stare intactã
3.3.1. Stabilitatea unei unitãţi în fiecare mod de exploatare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele criterii (vezi, şi fig. 3-1):
.1 Pentru unitãţile de suprafata şi unitãţile autoridicatoare, aria de sub curba momentului de redresare pana la a doua intersectie sau pana la unghiul de inundare, care este mai mic, trebuie sa fie mai mare cu cel puţin 40% fata de aria de sub de curba momentului de inclinare dat de vant, pana la acelaşi unghi limita.
.2 Pentru unitãţile stabilizate prin coloane* aria de sub curba momentului de redresare pana la unghiul de inundare, trebuie sa fie mai mare cu cel puţin 30% fata de aria de sub curba momentului de inclinare dat de vant pana la acelaşi unghi limita.
----------
* Se referã la rezoluţia A.650(16) - Un exemplu de criterii de stabilitate intactã alternativa pentru unitãţile semisubmersibile stabilizate prin coloane a pontoanelor gemene.

.3 Curba momentului de redresare trebuie sa fie pozitiva pentru toate unghiurile cuprinse între poziţia dreapta şi a doua intersectie.
3.3.2. Fiecare unitate trebuie sa poatã fi adaptatã la condiţiile de furtuna puternica într-un termen care corespunde condiţiilor meteorologice. Procedurile recomandate şi timpul aproximativ necesar, atât pentru condiţiile de exploatare cat şi în timpul deplasarii trebuie sa fie menţionate în manualul de exploatare. Trebuie sa fie posibil de a realiza condiţiile pentru furtuna puternica fãrã ridicari sau deplasãri de produse consumabile solide sau alte sarcini variabile. Totuşi Administraţia poate autoriza încãrcarea unei unitãţi trecând peste punctul referitor la care produsele consumabile sub forma solida sa fie inlaturate sau deplasate pentru obţinerea condiţiilor de furtuna puternica în condiţiile de mai jos, sub rezerva de a nu depãşi valorile admisibile pentru înãlţimea centrului de greutate (KG):
.1 într-un amplasament geografic unde condiţiile meteorologice anuale sau sezoniere nu sunt atât de aspre ca sa impunã trecerea la condiţiile de furtuna puternica, sau
.2 când unitatea trebuie sa suporte o incarcatura suplimentarã pe punte într-un interval scurt de timp pentru care previziunile meteorologice sunt favorabile.
Amplasamentui geografic, condiţiile meteorologice şi condiţiile de încãrcare pentru care aceasta autorizaţie este valabilã trebuie sa fie specificatã în manualul de exploatare.
3.3.3. Administraţia poate aproba criterii de stabilitate alternative cu condiţia de a se pãstra un nivel echivalent de siguranta dacã este demonstrat ca asigura o stabilitate iniţialã pozitiva. Pentru determinarea acceptabilitatii acestor criterii Administraţia trebuie sa aibã în vedere cel puţin urmãtoarele consideratii şi sa ţinã seama de elementele urmãtoare, dupã caz:
.1 condiţii de mediu corespunzand unor vanturi (inclusiv rafale) şi valuri realiste corespunzãtoare unui serviciu mondial pentru diverse moduri de exploatare;
.2 rãspunsul dinamic al unei unitãţi. Analiza trebuie sa cuprindã rezultatele probelor în tunele de vant, probele de comportament pe valuri în bazin de încercãri şi simularea neliniara, dupã caz. Oricare spectru al vantului şi valului utilizat trebuie sa corespundã gamei de frecvente suficiente pentru a garanta ca rãspunsurile obţinute corespund unor miscari critice;
.3 riscul de inundare ţinând cont de rãspunsul dinamic pe val;
.4 riscul de scufundare ţinând cont de energia de redresare a unitãţii şi de inclinarea statica datoritã vantului cu viteza medie şi cu rãspuns dinamic maxim;
.5 o marja de siguranta pentru a tine cont de incertitudini.
3.4. Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
Nave de foraj şi unitãţi autoridicatoare
3.4.1. Unitatea trebuie sa aibã un bord liber suficient şi sa fie compartimentata prin punti şi pereţi etansi la apa în asa fel încât sa aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficiente pentru a rezista, ca regula generalã, la inundarea oricãrei încãperi în orice condiţii de exploatare sau de deplasare, compatibile cu ipotezele de avarie enunţate în secţiunea 3.5.
3.4.2. Unitatea trebuie sa posede o rezerva de stabilitate suficienta dupã avarie pentru a putea rezista momentului de inclinare dat de vant, viteza vantului fiind de 25,8 m/sec (50 noduri) şi vantul sufland din orice direcţie. În aceste circumstanţe plutirea finala dupã inundare trebuie sa se gãseascã sub marginea inferioarã a oricãrei deschideri prin care sa se producã o inundare prin deschideri superioare.
Unitãţi stabilizate prin coloane
3.4.3. Unitatea trebuie sa aibã un bord liber suficient şi sa fie compartimentata prin punti şi pereţi etansi la apa în asa fel încât sa aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficienta pentru a rezista la un moment de inclinare dat de un vant având viteza de 25,8 m/sec (50 noduri) şi sufland din orice direcţie în toate condiţiile de exploatare sau de deplasare, ţinând cont de urmãtoarele consideratii:
.1 unghiul de inclinare dupã avaria descrisã la paragraful 3.5.10.2 nu trebuie sa fie mai mare de 17°;
.2 toate deschiderile situate sub linia de plutire finala trebuie sa fie fãcute etanse la apa, în timp ce deschiderile situate la cel puţin 4 m deasupra plutirii finale trebuie fãcute etanse la intemperii;
.3 curba momentului de redresare dupã avaria descrisã mai sus, trebuie sa aibã un arc de 7° cel puţin între prima intersectie şi extinderea etanseitatii la intemperii descrisã la paragraful 3.4.3.2 sau la a doua intersectie dacã aceasta valoare este inferioarã. În interiorul acestui arc curba momentului de redresare trebuie sa aibã o valoare care sa fie cel puţin dubla fata de cea a curbei momentului de inclinare dat de vant, ambele fiind mãsurate la acelaşi unghi*. Vezi fig. 3-2 de mai jos.
---------
* Se referã la rezoluţia A.651(16) - Un exemplu de criterii de stabilitate alternativa pentru o categorie de stabilitate pozitiva dupã avarie sau inundare a unitãţilor semisubmersibile stabilizate prin coloane.


Figura 3-2 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de inclinare dat de vant

NOTA(CTCE)
Figura 3-2 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de inclinare dat de vant, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 159 Bis, din 26.11.2005 (a se vedea imaginea asociata).


3.4.4. În orice condiţii de exploatare sau de deplasare, unitatea trebuie sa aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficiente pentru a rezista la inundarea oricãrei încãperi etans la apa situat în totalitate sau parţial sub plutirea în discuţie, cum ar fi, o încãpere al pompelor, o încãpere de maşini prevãzute cu un sistem de rãcire cu apa de mare sau o încãpere vecina cu marea, ţinând cont de urmãtoarele consideratii:
.1 unghiul de inclinare dupã inundare nu trebuie sa depãşeascã 25°;
.2 toate deschiderile situate sub linia de plutire finala trebuie sa fie fãcute etanse la apa;
.3 se va prevedea un arc de stabilitate* pozitiva de cel puţin 7° peste unghiul de inclinare calculat pentru aceste condiţii.
-----------
* Se referã la rezoluţia A.651(16) - Un exemplu de criterii de stabilitate alternativa pentru o categorie de stabilitate pozitiva dupã avarie sau inundare a unitãţilor semisubmersibile stabilizate prin coloane.

Toate tipurile de unitãţi
3.4.5. Se va verifica îndeplinirea prescripţiilor paragrafelor 3.4.1 şi 3.4.2 cu ajutorul calculelor care vor tine cont de proportiile şi caracteristicile proiectului unitãţii precum şi amenajarea şi configuraţia încãperilor deteriorate. În aceste calcule se va considera ipoteza ca unitatea se gãseşte în cea mai rea condiţie de serviciu posibila, din punctul de vedere al stabilitatii şi ca este în plutire libera, fãrã sa fie împiedicatã de legãturi în cea mai rea condiţie de serviciu posibil, din punctul de vedere al stabilitatii şi ca este în plutire libera, fãrã legãturile de ancorare.
3.4.6. Aptitudinea de a reduce unghiurile de inclinare printr-o drenare cu pompe sau balastare a altor încãperi sau aplicãrii forţelor de ancorare etc., nu trebuie sa fie considerat ca justificând o relaxare a cerinţelor.
3.4.7. Administraţia poate lua în considerare aprobarea altor criterii de compartimentare şi de stabilitate dupã avarie cu condiţia menţinerii unui grad de siguranta echivalent. Pentru obţinerea acceptabilitatii acestor criterii, Administraţia trebuie sa examineze cel puţin urmãtoarele consideratii şi sa ţinã cont:
.1 extinderea avariei, ca aceea descrisã la secţiunea 3.5;
.2 în cazul unitãţilor stabilizate prin coloane, inundarea unei încãperi oarecare, ca cel descris la paragraful 3.4.4;
.3 prevederi pentru o marja de siguranta adecvatã contra rasturnarii.
3.5. Extinderea avariei
Unitãţi de suprafata
3.5.1. Pentru determinarea stabilitatii dupã avarie a unitãţilor de suprafata trebuie sa se presupunã ca urmãtoarea extindere a avariei apare între pereţii eficienti etansi la apa:
.1 penetratia orizontala: 1,5 m; şi
.2 extinderea verticala: pornind de la linia de baza fãrã limita superioarã.
3.5.2. Distanta dintre pereţii eficienti etansi la apa sau dintre pãrţile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele presupuse a penetrarii orizontale nu trebuie sa fie mai mica de 3,0 m: dacã aceasta distanta este mai mica, nu se va tine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenti.
3.5.3. Dacã o avarie având extinderea mai mica decât cel indicat la paragraful 3.5.1 genereazã o situaţie mai grava, o astfel de avarie trebuie sa fie adoptatã ca ipoteza de calcul.
3.5.4. Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţuri tec, situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.1.1 trebuie sa fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etans la apa pentru împiedicarea oricãrei inundari progresive a altor spaţii destinate sa rãmânã intacte.
Unitãţi autoridicatoare
3.5.5. Pentru evaluarea stabilitatii dupã avarie a unitãţilor autoridicatoare trebuie presupus ca urmãtoarea extindere a avariei apare între pereţii etansi eficienti:
.1 penetratia orizontala: 1,5 m; şi
.2 extinderea verticala: pornind de la linia de baza fãrã limita superioarã.
3.5.6. Distanta dintre pereţii eficienti etansi la apa, sau dintre pãrţile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele presupuse ale penetrarii orizontale nu trebuie sa fie mai mica de 3,0 metri; dacã aceasta distanta este mai mica, nu se va tine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenti.
3.5.7. Dacã o avarie având extinderea mai mica decât cel indicat la paragraful 3.5.5. genereazã condiţii mai grave, o astfel de avarie mai mica trebuie sa fie adoptatã ca ipoteza de calcul.
3.5.8. Dacã exista un tanc auxiliar, trebuie considerat ca platforma şi tancul auxiliar suporta avaria având dimensiunile menţionate mai sus, dar nu simultan, cu excepţia cazului când Administratia considera necesar din cauza vecinatatii imediate.
3.5.9. Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puturile, etc., situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.5 trebuie sa fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etans la apa pentru împiedicarea oricãrei inundari progresive a altor spaţii destinate sa rãmânã intacte.
Unitãţi stabilizate prin coloane
3.5.10. Pentru evaluarea stabilitatii dupã avarie a unitãţilor stabilizate prin coloane trebuie sa se utilizeze urmãtoarele situaţii ipotetice de avarii:
.1 Trebuie presupus ca numai coloanele, corpul imers şi contravantuirile situate la periferia unitãţii sunt deteriorate şi ca avaria se produce în pãrţile expuse ale coloanelor, corpului imersat şi ale contravantuirilor.
.2 Trebuie presupus ca coloanele şi contravantuirile sunt inundate ca urmare unei avarii având o extindere verticala de 3,0 m producandu-se la un nivel oarecare între 5,0 m deasupra şi 3,0 m dedesubtul pescajului specificat în manualul de exploatare. Dacã o platforma orizontala etansa la apa se gãseşte între aceste limite, trebuie presupus ca încãperile situate de o parte şi de alta a platformei în chestiune sunt afectate de avarie. Unele distanţe inferioare deasupra sau dedesubtul pescajului pot fi utilizate, conform cerinţelor Administraţiei, ţinând cont de condiţiile reale de exploatare. Totuşi, avaria având dimensiunile prescrise trebuie sa se producã într-o zona a carei limita se situeaza la 1,5 m mai puţin deasupra sau dedesubtul pescajului specificat în manualul de exploatare.
.3 Nici un perete vertical nu trebuie considerat avariat cu excepţia cazului când distanta care separa pereţii este inferioarã unei optimi din perimetrul coloanei, mãsurat la periferia nivelului pescajului considerat, caz în care unu sau mai mulţi pereţi nu vor fi luati în considerare.
.4 Trebuie presupus ca penetratia orizontala a avariei este de 1,5 m.
.5 Corpul imers şi talpile de rezemare ale unitãţii trebuie sa fie considerate avariate când aceasta este operata în regim de traversare în modul expus în paragrafele 3.5.10.1, 3.5.10.2, 3.5.10.4 fie 3.5.10.3, sau 3.5.6, ţinând cont de forma lor.
.6 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţuri etc., situate în limitele avariei trebuie presupus ca sunt avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etans la apa pentru împiedicarea oricãrei inundari progresive a altor spaţii destinate sa rãmânã intacte.
3.6. Integritatea etanseitatii la apa
3.6.1. Numãrul de deschideri practicate în pereţii etansi trebuie redus la un minim compatibil cu proiectul şi buna funcţionare a unitãţii. Când este necesar sa se practice deschideri în punti şi pereţii etansi la apa pentru a permite accesul sau trecerea tubulaturilor, canalelor de ventilaţie, cablurilor electrice etc. trebuie luate mãsuri pentru menţinerea etanseitatii la apa a încãperilor închise.
3.6.2. Dacã pe conturul etans la apa sunt prevãzute valvule pentru asigurarea etanseitatii, acestea trebuie sa poatã fi acţionate dintr-o încãpere de pompe sau alt spaţiu supravegheat normal, o punte deschisã sau o punte situata deasupra plutirii finale dupã inundare. În cazul unei unitãţi stabilizate prin coloane, acel loc va fi postul central de comanda a balastului. În postul de comanda la distanta trebuie sa se prevadã indicatoare ale poziţiei valvulelor.
3.6.3. La bordul unitãţilor autoridicatoare supapele cerute pe circuitul de ventilaţie pentru asigurarea etanseitatii la apa trebuie sa fie ţinute închise când unitatea este în plutire. În acest caz ventilatia necesarã va trebui asigurata prin alte metode aprobate.
Deschideri interioare
3.6.4. Dispozitivele care asigura etanseitatea la apa a deschiderilor interioare trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Uşile şi capacele tambuchiurilor utilizate în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire, trebuie sa fie acţionate de la distanta din postul central de comanda al balastului şi trebuie de asemenea sa poatã fi acţionate local din ambele pãrţi. În postul de comanda trebuie sa fie instalat un dispozitiv care sa indice dacã uşile şi capacele sunt deschise sau închise.
.2 Uşile şi capacele tambuchiurilor care sunt normal închise când unitatea este în plutire trebuie sa fie prevãzute cu un sistem de alarma (de exemplu un semnal luminos) pentru a semnaliza personalul din apropiere şi din postul central de comanda dacã uşile capacele şi tambuchiurilor sunt deschise sau închise. Pe toate aceste usi şi capace de tambuchiuri trebuie afişat un avertisment care sa interzicã lãsarea lor deschisã când unitatea este în plutire.
3.6.5. Dispozitivele care asigura etanseitatea la apa a deschiderilor interioare care sunt menţinute închise în permanenta în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Pe toate aceste dispozitive de închidere trebuie afişat un avertisment care sa indice ca trebuie ţinute închise când unitatea este în plutire; totuşi acest avertisment nu este necesar în cazul gurilor de vizita a cãror închidere se face prin capace cu suruburi fixate la intervale reduse.
.2 Pentru unitãţile autoridicatoare trebuie menţionat în jurnalul de bord sau în raportul de cart dupã caz, ca s-a verificat şi ca toate deschiderile au fost închise înainte ca unitatea sa între în plutire.
Deschideri exterioare
3.6.6. Toate deschiderile superioare prin care se poate produce o inundare, a cãror margine inferioarã este imersata când inclinarea unitãţii atinge unghiul primei intersectii dintre curba momentului de redresare şi cea a momentului de inclinare dat de vant, în stare intactã sau dupã avarie, trebuie sa fie prevãzute cu un dispozitiv de închidere etans la apa, ca de exemplu prin capace cu suruburi fixate la intervale reduse.
3.6.7. Când se poate produce inundarea puţurilor de lant şi a altor spaţii care asigura flotabilitatea, deschiderile acestor spaţii trebuie sa fie considerate ca puncte de inundare prin deschideri superioare.
3.7. Bord liber
Generalitati
3.7.1. Dispoziţiile Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, inclusiv dispoziţiile privitoare la certificare, trebuie sa se aplice la toate unitãţile iar certificatele trebuie eliberate în condiţii corespunzãtoare. Când nu este posibila calcularea bordului liber minim al unei unitãţi cu ajutorul metodelor prevãzute de aceasta Convenţie, bordul liber va trebui determinat pe baza prescripţiilor aplicabile în materie de stabilitate în stare intactã, de stabilitate dupã avarie şi de construcţie pentru condiţii normale de deplasare sau de foraj când unitatea este în plutire. Bordul liber nu trebuie sa fie inferior celui calculat conform dispoziţiilor Convenţiei când acestea sunt aplicabile.
3.7.2. Cerinţele Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare cu privire la etanseitatea la apa şi intemperii a puntilor, suprastructurilor, rufurilor, uşilor, capacelor de magazii, alte deschideri, aerisiri, canale de ventilaţie, scurgeri, prize de apa şi de descãrcare etc, vor fi luate de baza pentru toate unitãţile în situaţia de plutire.
3.7.3. În general înãlţimea pragurilor tambuchiurilor, aerisirilor, canalelor de ventilaţie, uşilor etc. în locuri expuse, ca şi dispozitivele lor de închidere trebuie sa corespundã prescripţiilor aplicabile în materie de stabilitate atât în stare intactã cat şi dupã avarie.
3.7.4. Toate deschiderile superioare prin care se poate produce o inundare şi care pot fi imersate înainte ca sa se ajungã la unghiul de inclinare la care este satisfacuta prescripţia privind aria subintinsa de curba bratelor de redresare, trebuie sa fie prevãzute cu dispozitive de închidere etanse la intemperii.
3.7.5. În ce priveşte stabilitatea dupã avarie se vor aplica prescripţiile paragrafelor 3.4.3.2, 3,4.4 şi 3.6.6.
3.7.6. Administraţiile trebuie sa acorde o atentie deosebita la amplasarea deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, cum ar fi prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ţinând cont de curbele bratelor de redresare în stare intactã şi de plutirea finala dupã avaria ipotetica.
Unitãţi de suprafata
3.7.7. Liniile de încãrcare calculate conform dispoziţiilor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, trebuie sa fie atribuite unitãţilor de suprafata şi trebuie sa fie supuse tuturor condiţiilor de atribuire prevãzute în Convenţie.
3.7.8. Când este necesar sa se atribuie un bord liber superior bordului liber minim pentru a îndeplini prescripţiile aplicabile în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea altor restrictii impuse de Administraţie, se vor aplica dispoziţiile regulii 6(6) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când un astfel de bord liber este atribuit, mãrcile sezoniere de deasupra centrului marcii nu se vor aplica şi toate mãrcile sezoniere de sub centrul marcii se vor aplica. Dacã la cererea armatorului unitãţii acesta doreşte atribuirea unui bord liber superior bordului liber minimal, nu este necesarã aplicarea dispoziţiilor regulii 6(6).
3.7.9. Când este practicat în corp, un put de foraj care comunica direct cu marea, volumul sau nu trebuie luat în consideraţie în calculele hidrostatice. Când putul are o secţiune transversala deasupra plutirii corespunzãtoare la 0,85 D, superioarã secţiunii de sub aceasta plutire, bordul liber geometric trebuie sa facã obiectul unei mariri pentru a compensa pierderea de flotabilitate. Aceasta marire pentru partea situata deasupra plutirii corespunzand la 0,85 D trebuie sa fie aplicatã în maniera descrisã mai jos pentru puţuri sau porţiuni în trepte. Dacã o suprastructura închisã conţine o parte din putul de foraj, lungimea efectivã a suprastructurii trebuie sa facã obiectul unei reduceri. Când puţuri sau porţiuni în trepte deschise sunt practicate în puntea de bord liber, bordul liber obţinut dupã aplicarea celorlalte corectii, cu excepţia corectiei legate de înãlţimea etravei, trebuie sa facã obiectul unei corectii egale cu volumul putului sau a porţiunii în trepte pana la puntea de bord liber împãrţit prin suprafata plutirii corespunzãtoare la 0,85 D. În calculele de stabilitate trebuie sa se ţinã cont de efectele suprafeţei libere de lichid din putul inundat sau din partea în trepte inundata.
3.7.10. Procedura descrisã la paragraful 3.7.9. trebuie aplicatã de asemenea în cazul micilor degajari sau ingustarilor relative de la pupa unitãţii.
3.7.11. Prelungirile exterioare ingustate din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendici şi trebuie excluse din determinarea lungimii (L) şi din calculul de bord liber. Administraţia trebuie sa determine efectul acestor prelungiri exterioare ţinând seama de prescripţiile relative la rezistenta unitãţii bazatã pe lungimea (L).
Unitãţi autoridicatoare
3.7.12. Unitãţilor autoridicatoare trebuie atribuit, bordul liber calculat conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când ele sunt în plutire şi când sunt în tranzit dintr-o zona de exploatare în alta, aceste unitãţi trebuie supuse tuturor condiţiilor de atribuire definite în Convenţie, exceptând cazul când unitatea face obiectul unei scutiri precise. Totuşi, aceste unitãţi nu trebuie sa fie supuse cerinţelor Convenţiei când se sprijinã pe fundul marii sau când sunt în procesul de ridicare sau coborare a picioarele lor.
3.7.13. Când unitãţile au o configuratie încât nu li se poate calcula bordul liber minim conform metodelor normale definite în Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare, acest bord liber trebuie sa fie determinat pe baza respectãrii prescripţiilor relative la stabilitatea în stare intactã, stabilitatea dupã avarie şi structura construcţiei aplicabile acestor unitãţi când sunt în plutire.
3.7.14. Când este necesarã atribuirea unui bord liber superior bordului liber minim pentru îndeplinirea cerinţelor în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea altor restrictii impuse de Administraţie, se vor aplica dispoziţiile regulii 6(6) din Convenţia din 1966 asnpra liniilor de încãrcare. Când este atribuit un astfel de bord liber mãrcile sezoniere de deasupra centrului marcii nu se vor aplica iar mãrcile sezoniere de sub centrul marcii rãmân. Dacã la cererea armatorului unitãţii acesta doreşte atribuirea unui bord liber superior bordului liber minim, nu este necesarã aplicarea dispoziţiilor regulii 6(6).
3.7.15. Când este practicat în corp, un put de foraj care comunica direct cu marea, volumul sau nu trebuie luat în consideraţie în calculele hidrostatice. Când putul are o secţiune transversala deasupra plutirii corespunzãtoare la 0,85 D, superioarã secţiunii de sub aceasta plutire, bordul liber geometric trebuie sa facã obiectul unei mariri pentru a compensa pierderea de flotabilitate. Aceasta marire pentru partea situata deasupra plutirii corespunzand la 0,85 D trebuie sa fie aplicatã în maniera descrisã mai jos pentru puţuri sau porţiuni în trepte. Dacã o suprastructura închisã conţine o parte din putul de foraje lungimea efectivã a suprastructurii trebuie sa facã obiectul unei reduceri. Când puţuri sau porţiuni în trepte deschise sunt practicate în puntea de bord liber, bordul liber obţinut dupã aplicarea celorlalte corectii, cu excepţia corectiei legate de înãlţimea etravei, trebuie sa facã obiectul unei corectii egale cu volumul putului sau a porţiunii în trepte pana la puntea de bord liber împãrţit prin suprafata plutirii corespunzãtoare la 0,85 D. În calculele de stabilitate trebuie sa se ţinã cont de efectele suprafeţei libere de lichid din putul inundat sau din partea în trepte inundata liber împãrţit prin suprafata plutirii corespunzãtoare la 0,85 D.
3.7.16. Procedura descrisã la paragraful 3.7.9 trebuie aplicatã de asemenea în cazul micilor degajari sau ingustarilor relative de la pupa unitãţii.
3.7.17. Prelungirile exterioare ingustate din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendice şi trebuie excluse din determinarea lungimii (L) şi din calculul de bord liber. Administraţia trebuie sa determine efectul acestor prelungiri exterioare ţinând seama de prescripţiile relative la rezistenta unitãţii bazatã pe lungimea (L).
3.7.18. Unitãţile autoridicatoare pot sa aibã personal la bord când sunt remorcate. În acest caz ele sunt supuse unei cerintei referitoare la înãlţimea etravei, care este posibil sa nu fie întotdeauna în mãsura sa fie respectata. În aceste condiţii Administraţia trebuie atunci sa stabileascã mãsura în care cerinţele din Regula 39(3) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare sunt aplicabile la aceste unitãţi, ţinând seama de caracterul ocazional al acestor voiaje pe o ruta predeterminata ca şi de condiţiile dominante, de vreme.
3.7.19. Unele unitãţi autoridicatoare utilizeazã tancuri auxiliare mari sau structuri de sprijin similare care contribuie la flotabilitate când unitatea este în plutire. În acest caz nu se va tine seama de tancul auxiliar sau de structuri de sprijinire similare pentru calculul de bord liber. Totuşi tancurile auxiliare sau structurile de sprijin similare trebuie întotdeauna luate în consideraţie la evaluarea stabilitatii unitãţii când este în plutire, dat fiind ca poziţia pe verticala a tancului în raport cu corpul superior poate fi periculoasa.
Unitãţi stabilizate prin coloane
3.7.20. Forma corpului acestui tip de unitãţi face imposibil calculul bordului liber geometric conform cerinţelor capitolului III al Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. În consecinta bordul liber minim al fiecãrei unitãţi stabilizata prin coloane trebuie determinat pe baza respectãrii prescripţiilor aplicabile privind:
.1 rezistenta structurii unitãţii;
.2 distanta minima dintre creasta valului şi structura puntii (vezi paragrafele 2.6.1 la 2.6.3);şi
.3 regulile de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie.
3.7.21. Bordul liber minim trebuie indicat printr-o marca plasata într-un loc corespunzãtor pe structura.
3.7.22. Puntea adapostita a fiecãrei unitãţi stabilizate prin coloane trebuie sa fie facuta etansa la intemperii.
3.7.23. Nici o fereastra sau hublou, inclusiv de tip fix, nici o alta deschidere similarã nu trebuie sa fie situata sub structura puntii unitãţilor stabilizate prin coloane.
3.7.24. Administraţiile trebuie sa acorde o atentie aparte amplasamentelor deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, precum prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ţinând cont de curbele bratelor de redresare în stare intactã şi de plutirea finala dupã avaria ipotetica

CAP. 4
INSTALAŢII DE MASINl PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

4.1. Generalitati*
---------
* Se referã la MSC/Circ. 834, Linii directoare pentru amenajarea camerei maşinilor, proiectere şi aşezare.


4.1.1. Cerinţele referitoare la maşini şi instalaţii electrice care figureazã în capitolele 4 pana la 8 asigura personalului un grad acceptabil de protecţie contra incendiului, electrocutarilor sau altor accidente. Cerinţele se aplica atât echipamentului naval cat şi echipamentului industrial.
4.1.2. Regulile şi normele practice aplicate cu eficacitate de industria de foraj marin, care nu sunt în contradictie cu prezentul Cod şi care sunt acceptate de cãtre Administraţie, pot fi aplicate suplimentar la prezentele cerinţe.
4.1.3. Toate maşinile, echipamentul electric, caldarile şi alte recipiente sub presiune precum şi tubulaturile, armaturile şi cablurile asociate trebuie proiectate şi construite astfel încât sa fie corespunzãtoare serviciului cãruia îi sunt destinate; ele trebuie sa fie instalate şi protejate astfel ca sa reducã la minimum orice pericol pentru personalul de bord, o atentie deosebita trebuie acordate pieselor mobile, suprafeţelor fierbinti şi altor surse de risc. La proiectare trebuie ţinut cont de materialele folosite la construcţie, utilizarile maritime şi industriale pentru care materialul şi echipamentul este destinat cat şi de condiţiile de exploatare şi condiţiile de mediu înconjurãtor la care vor fi supuse. Trebuie ţinut cont de consecinţele unei defectari a sistemelor şi echipamentelor care sunt esenţiale pentru siguranta unitãţii.
4.1.4. Toate maşinile, componentele şi instalaţiile esenţiale pentru siguranta în exploatare a unei unitãţi trebuie proiectate ca sa poatã funcţiona în condiţiile de inclinare statica de mai jos:
.1 când unitãţile stabilizate prin coloane sunt în poziţie dreapta şi înclinate la un unghi mai mic sau egal cu 15° în orice direcţie;
.2 când unitãţile autoridicatoare sunt în poziţie dreapta şi înclinate la un unghi mai mic sau egal cu 10° în orice direcţie;
.3 când unitãţile de suprafata sunt în poziţie dreapta cu asieta nulã şi înclinate la un unghi mai mic sau egal cu 15° într-un bord sau altul, simultan cu o inclinare longitudinala mai mica sau egala cu 5°, spre prova sau spre pupa.
Administraţia poate pemiite sau solicita modificãri ale acestor unghiuri ţinând cont de tipul, dimensiunile şi condiţiile de serviciu ale unitãţii.
4.1.5. Mecanismele de ridicare ale corpului unitãţilor autoridicatoare trebuie, ca regula generalã sa fie dublate, pentru ca defectarea unui element oarecare sa nu ducã la coborârea necontrolata a corpului unitãţii.
4.2. Cerinţe pentru maşini
4.2.1. Toate caldarile, toate elementele maşinilor, toate circuitele de aburi, dispozitivele hidraulice, pneumatice şi alte instalaţii şi armaturile lor asociate, care suporta presiuni interne, înainte de punerea în funcţionare pentru prima oara, trebuie supuse unor probe de presiune corespunzãtoare.
4.2.2. Trebuie luate mãsurile corespunzãtoare pentru uşurarea curatirii, inspecţiei şi întreţinerii maşinilor, inclusiv caldarilor şi recipientelor sub presiune.
4.2.3. Maşinile care prezintã un risc de supraturatie trebuie echipate cu dispozitive care sa împiedice depãşirea turatie de siguranta.
4.2.4. Maşinile inclusiv recipientele sub presiune sau orice element al acestor maşini care sunt supuse unor presiuni interne şi pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase, trebuie echipate, dupã caZ, cu dispozitive care sa permitã protecţia lor contra presiunilor excesive.
4.2.5. Toate angrenajele şi toate axele şi cuplajele folosite la transmiterea puterii la maşinile esenţiale pentru siguranta unitãţii sau persoanelor de la bord trebuie sa fie proiectate şi construite astfel ca sa reziste solicitãrilor maxime de serviciu la care pot fi supuse în toate condiţiile de exploatare.
4.2.6. Motoarele cu combustie interna având un alezaj de cel puţin 200 mm sau un volum de carter de cel puţin 0,6 mc trebuie sa fie prevãzute cu supape de siguranta de un tip aprobat, având o secţiune de descãrcare suficienta pentru a preveni orice explozie în carter. Aceste supape trebuie dispuse în asa fel sau prevãzute cu mijloace care sa asigure ca evacuarea este directionata astfel încât sa reducã la minim posibilitatea de ranire a personalului.
4.2.7. Maşinile, dupã caz, trebuie prevãzute cu dispozitive de oprire automatã sau alarma în caz de defectiune cum ar fi oprirea alimentarii cu ulei de ungere, care poate conduce rapid la o pana generalã, o avarie sau o explozie. Administraţia poate autoriza mãsuri pentru scoaterea din funcţiune a dispozitivelor de oprire automatã.
4.2.8. Trebuie prevãzute mijloace care sa se asigurare sau sa se restabileasca funcţionarea normalã a instalaţiilor esenţiale, cum ar fi instalaţiile de balast la bordul unitãţilor semisubmersibile, instalaţiile de ridicare a corpului la unitãţile autoridicatoare sau comanda obturatoarelor antieruptie, chiar în caz de defectarea unuia dintre dispozitivele auxiliare esenţiale.
4.2.9. Trebuie prevãzute mijloace prin care sa se permitã pornirea maşinilor fãrã ajutor din exterior când unitatea este în starea de "nava lipsitã de energie".
4.3. Caldari de aburi şi instalaţii de alimentare a caldarilor
4.3.1. Toate caldarile de aburi şi toate generatoarele de aburi incalzite fãrã flacara trebuie echipate cu cel puţin doua supape de siguranta de o capacitate suficienta. Totuşi Administraţia poate, luând în consideraţie randamentul sau orice alta caracteristica a caldarii sau generatorului de aburi încãlzit fãrã flacara, sa autorizeze instalarea unei singure supape de siguranta dacã ea considera ca este prevãzutã o protecţie adecvatã impotriva riscului de suprapresiune.
4.3.2. Toate caldarile cu combustibil lichid cu arzator prevãzute sa funcţioneze fãrã supraveghere de personal trebuie sa fie dotate cu dispozitive de siguranta care sa permitã întreruperea alimentarii cu combustibil lichid şi care declanseaza o alarma la un post cu personal în cazul scaderii nivelului de apa, defectiune de alimentare cu aer sau stingerea flacarii.
4.3.3. Toate generatoarele de aburi care pot deveni periculoase în cazul întreruperii alimentarilor cu apa trebuie prevãzute cu cel puţin doua instalaţii de alimentare cu apa independente cuprinzând fiecare o pompa de alimentare; se poate totuşi admite ca sa existe o singura intrare în colectorul de aburi. În cazul instalaţiilor care nu sunt esenţiale pentru siguranta unitãţii se cere o singura instalatie de alimentare cu apa, condiţionat de existenta unui dispozitiv de oprire automatã a producţiei de aburi. În cazul întreruperii alimentarii cu apa. Trebuie prevãzute mijloace care sa previnã suprapresiunile în orice punct al instalaţiei de alimentare cu apa.
4.3.4. Caldarile trebuie prevãzute cu echipamente care sa pennita supravegherea şi controlul calitãţii apei de alimentare. În mãsura posibilului trebuie prevãzute dispozitive care permit împiedicarea patrunderii hidrocarburilor sau altor agenţi contaminanti care ar putea avea un efect nedorit asupra caldarilor.
4.3.5. Caldarile care sunt indispensabile siguranţei unitãţii şi care sunt concepute cu nivel de apa trebuie echipate cu cel puţin doua indicatoare de nivel din care cel puţin unul trebuie sa fie cu sticla cu citire directa.
4.4. Tubulaturi de aburi
4.4.1. Toate tubulaturile de aburi şi armaturile lor conectate la acestea prin care poate trece aburul trebuie sa fie concepute, construite şi instalate astfel încât sa reziste solicitãrilor maxime la care pot fi supuse.
4.4.2. Trebuie sa se prevadã dispozitive eficace de purjare a tuturor tevilor de abur în care s-ar putea produce lovituri de berbec periculoase.
4.4.3. Dacã o teava pentru aburi sau o armatura sunt susceptibile sa primeascã aburi dintr-o sursa oarecare la o presiune superioarã celei la care a fost proiectata, teava sau armatura trebuie echipate cu un reductor de presiune eficace, o supapa de refulare şi un manometru.
4.5. Comenzi maşini
4.5.1. Maşinile care sunt esenţiale pentru siguranta unitãţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru exploatare şi comanda.
4.5.2. Instalaţiile de pornire automatã, de funcţionare şi de comanda a maşinilor esenţiale pentru siguranta unitãţii trebuie, în general, sa cuprindã dispozitive pentru comanda manualã care sa permitã scoaterea din funcţiune a comenzilor automate. O defectiune a unui element oarecare din instalatia de comanda automatã şi la distanta nu trebuie sa împiedice folosirea comenzii manuale. Se va prevedea un indicator vizual pentru a arata dacã a fost sau nu comanda manualã cuplata.
4.6. Instalaţii de aer comprimat
4.6.1. La bordul oricãrei unitãţi se vor prevedea mijloace prin care sa se evite presiuni excesive în oricare element al instalaţiei de aer comprimat şi de fiecare data când camasile de rãcire cu apa şi carcasele compresoarelor de aer sau frigorifice pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase datorate unor scurgeri în acestea, din elementele ce conţin aer comprimat. Toate circuitele trebuie prevãzute cu armãturi corespunzãtoare de reglaj al presiunii.
4.6.2. Dispozitivele de pornire cu aer a motoarelor cu ardere interna trebuie protejate în mod adecvat contra efectului de retur al flacarii şi al exploziilor interne în tubulatura de aer pentru lansare.
4.6.3. Tubulatura de aer de lansare care leagã buteliile de aer cu motoarele cu combustie interna trebuie sa fie complet separatã de tubulatura de descãrcare a compresoarelor.
4.6.4. Trebuie luate mãsuri pentru reducerea la minim a patrunderii de ulei în instalaţiile de lansare cu aer comprimat şi de golire a acestor instalaţii.
4.7. Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile
4.7.1. Mãsurile luate pentru depozitare, distribuire şi folosire a combustibilului lichid trebuie sa fie astfel încât sa nu compromita siguranta unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.2. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea uleiului utilizat în instalaţiile de ungere sub presiune trebuie sa fie astfel încât sa nu compromita siguranta unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.3. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea altor hidrocarburi inflamabile destinate a fi folosite sub presiune în instalaţii de transmiterea puterii, sistemelor de comanda şi actionare şi în instalaţiile de transfer al caldurii trebuie sa fie astfel încât sa nu compromita siguranta unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.4. În încãperile de maşini, tubulatura, accesoriile şi armaturile lor pentru hidrocarburi inflamabile trebuie sa fie dintr-un material aprobat de Administraţie, ţinând cont de riscul de incendiu.
4.8. Instalaţii de santina
4.8.1. Trebuie prevãzutã o instalatie de pompare eficace permitand, în toate situaţiile, când unitatea este fie dreapta sau inclinata cum este precizat în paragraful 4.1.4, sa aspire din încãperile etanse la apa şi sa le dreneze, cu excepţia spaţiilor afectate în permanenta transportului de apa dulce, apa de balast, combustibil lichid sau incarcatura lichidã şi pentru care sunt prevãzute alte mijloace de pompare eficace. În încãperile mari şi în încãperile care nu sunt de forma uzualã trebuie prevãzute sorburi suplimentare, dacã Administraţia le considera necesare. Trebuie luate mãsurile necesare pentru asigurarea scurgerii apei cãtre sorburile din încãpere. Apa din încãperile care nu sunt prevãzute cu sorburi de drenaj poate fi evacuata spre alte spaţii prevãzute cu sorburi de drenaj. Trebuie prevãzute mijloace de detectie a prezentei apei în încãperile vecine cu marea, sau alãturate tancurilor conţinând lichide şi în încãperile goale traversate de ţevi vehiculand lichide. Totuşi Administraţia poate accepta ca în unele încãperi sa nu se prevadã instalatie de drenaj şi mijloace de detectie a prezentei apei dacã estimeaza ca siguranta unitãţii nu este compromisa.
4.8.2. Trebuie prevãzute cel puţin doua pompe autoamorsabile acţionate printr-o sursa de energie şi cuplate la fiecare colector principal de drenaj. Pompele sanitare şi pompele de balast sau de serviciu general pot fi considerate ca pompe de santina independente acţionate de la o sursa de energie dacã au racordurile necesare la instalatia de santina.
4.8.3. Toate ţevile de santina trebuie sa fie din oţel sau dintr-un material apropiat având calitãţi considerate ca acceptabile de cãtre Administraţie. Trebuie acordatã o atentie deosebita la proiectarea conductelor de santina care traverseaza tancurile de balast, ţinând cont de efectele coroziunii şi a altor riscuri de degradare.
4.8.4. Dispunerea instalaţiei de santina trebuie sa fie astfel încât apa sa nu poatã pãtrunde din mare în spaţii goale, nici, din neatentie, dintr-o încãpere în alta.
4.8.5. Toate casetele de distribuţie şi toate valvulele acţionate manual care fac parte din instalatia de santina trebuie sa fie amplasate în locuri accesibile în condiţii normale. Dacã aceste acţionari se gãsesc în încãperi situate sub linia de încãrcare reglementatã şi fãrã personal permanent şi care nu sunt prevãzute cu alarme de nivel de apa ridicat în santine, trebuie sa poatã fi acţionate din exteriorul incaperii.
4.8.6. Trebuie prevãzutã o modalitate de indicare dacã o valvula este închisã sau deschisã, la fiecare amplasament şi în locul de unde se acţioneazã. Indicatorul trebuie sa fie acţionat de tija valvulei.
4.8.7. Trebuie luate precautii deosebite la drenarea zonelor cu pericol de explozie (vezi paragraful 6.3.2).
4.8.8. La unitãţile stabilizate prin coloane sunt aplicabile urmãtoarele reglementãri suplimentare:
.1 Puturile de lant care dacã sunt inundate, pot sa aibã efecte substanţiale asupra stabilitatii unitãţii trebuie prevãzute cu un dispozitiv care sa detecteze de la distanta inundarea şi cu o instalatie de drenaj fixa, inundare. În postul central de comanda al balastului trebuie prevãzut un indicator la distanta pentru inundare.
.2 Cel puţin una din pompele menţionate la paragraful 4.8.2 şi un sorb din camera pompelor trebuie sa poatã fi comandate atât de la distanta cat şi local.
.3 Încãperile maşinilor de propulsie şi ale pompelor situate în corpurile inferioare trebuie prevãzute cu doua sisteme independente de detectie a nivelului ridicat de apa din santina cu alarma sonora şi vizuala în postul central de comanda al balastului.
4.9. Instalaţii de pompare a balastului la unitãţile stabilizate prin coloane
Pompe şi tubulaturi de balast
4.9.1. Unitãţile trebuie prevãzute cu o instalatie de pompare eficace permitand balastarea şi debalastarea unui tanc oarecare în condiţii normale de exploatare şi de deplasare. Totuşi, cu titlu de varianta, Administraţiile pot aproba o balastare gravitationala controlatã.
4.9.2. Instalatia de balast trebuie sa permitã trecerea unitãţii fiind în stare intactã, în timp de trei ore, de la pescajul maxim de exploatare normalã la pescajul necesar situaţiei de furtuna puternica sau la un pescaj superior specificat de cãtre Administraţie.
4.9.3. Instalatia de balast trebuie conceputã cu minim doua pompe independente pentru a putea continua sa funcţioneze în caz de defectare a oricãrei dintre aceste pompe. Pompele prevãzute pot sa nu fie pompe de balast exclusive, dar ele trebuie, în orice moment sa poatã fi utilizate rapid în acest scop.
4.9.4. Instalatia de balast trebuie sa poatã funcţiona dupã avariile specificate la paragraful 3.5.10 şi trebuie sa poatã aduce unitatea pe asieta nulã şi la un pescaj corespunzãtor condiţiilor de siguranta fãrã sa fie necesarã ambarcarea de balast suplimentar, când oricare dintre pompe nu funcţioneazã. Administraţia poate aproba echilibrarea prin inundare cu titlu de metoda de exploatare.
4.9.5. Instalatia de balast trebuie conceputã şi exploatatã în asa fel încât sa nu se transfere, din neatentie, apa de balast dintr-un tanc sau corp în altul, putând sa antreneze modificarea momentului de inclinare şi sa provoace unghiuri excesive de inclinare transversale şi longitudinale.
4.9.6. Fiecare dintre pompele de balast menţionate la paragraful 4.9.3 trebuie sa poatã fi alimentata de la sursa de energie de avarie. Instalatia trebuie sa fie conceputã astfel ca unitatea, având inclinarea precizatã la paragraful 4.1.4.1, sa poatã fi adusã pe asieta nulã şi la pescajul corespunzãtor condiţiilor de siguranta dupã defectarea unui singur element oarecare din sistemul de alimentare cu energie.
4.9.7. Toate ţevile de balast trebuie sa fie din oţel sau alt material apropiat având calitãţi considerate ca acceptabile de cãtre Administraţie. Trebuie acordatã o atentie deosebita conductelor de balast care traverseaza tancurile de balast, ţinând cont de efectele coroziunii şi a altor riscuri de degradare.
4.9.8. Toate valvulele şi toate comenzile trebuie sa fie marcate astfel ca sa indice clar funcţia lor. Se vor prevedea mijloace locale care sa indice dacã valvulele sunt închise sau deschise.
4.9.9. Pentru fiecare tanc de balast se vor prevedea ţevi de aerisire al cãror numãr şi secţiune sa fie suficienta pentru, o funcţionare eficace a instalaţiei de pompare balast în condiţiile specificate la paragrafele 4.9.1 la 4.9.9. Pentru a permite debalastarea tancurilor de balast destinate sa fie folosite la redresarea la pescaj normal şi asieta nulã, a unitãţii dupã avarie, capetele aerisirilor acestor tancuri trebuie amplasate deasupra celei mai grave plutirii de avarie specificatã în capitolul 3. Aceste ţevi de aerisire trebuie instalate în afarã limitelor avariei definitã în capitolul 3.
Instalaţii de control şi indicare
4.9.10. Trebuie prevãzut un post central de comanda a balastului. Acest post trebuie amplasat deasupra celei mai grave plutiri de avarie şi într-un spaţiu în afarã limitelor avariei ipotetice precizatã în capitolul 3 şi sa fie protejat satisfãcãtor contra intemperiilor. El trebuie prevãzut dupã caz, cu instalaţiile de comanda şi indicare de mai jos:
.1 instalatie de comanda a pompelor de balast;
.2 indicator de stare a pompelor de balast;
.3 instalatie de comanda valvulelor de balast;
.4 instalatie de indicare a poziţiei valvulelor de balast;
.5 instalatie de indicare a nivelului din tancuri;
.6 instalatie de indicare a pescajului;
.7 indicator de inclinare (transversal, longitudinal);
.8 instalatie de indicare a disponibilitatii de alimentare cu energie (principala şi avarie);
.9 instalatie de indicare a presiunii hidraulic/pneumatic din instalatia de balast.
4.9.11. În afarã comenzii la distanta din postul central de comanda a balastului, pompele de balast şi valvulele trebuie sa aibã şi comanda localã independenta, care sa fie operabila în cazul defectarii instalaţiei de comanda la distanta. Comanda localã independenta a fiecãrei pompe de balast şi a valvulelor tancurilor de balast aferente trebuie sa se gãseascã în acelaşi loc.
4.9.12. Instalaţiile de comanda şi indicare enumerate la paragraful 4.9.10 trebuie sa funcţioneze independent unele de altele sau sa fie prevãzute cu dubluri, astfel ca în cazul defectarii unei instalaţii sa nu se compromita funcţionarea oricãror alte instalaţii.
4.9.13. Fiecare valvula de balast actionata printr-o sursa de energie trebuie sa se inchida automat în cazul întreruperii energiei ce o comanda. La restabilirea alimentarii cu energie, fiecare valvula trebuie sa rãmânã închisã pana ce operatorul însãrcinat cu comanda balastului a luat controlul instalaţiei repusã în funcţiune. Administraţia poate accepta instalaţii cu valvule de balast care nu se inchid automat la întreruperea energiei, dacã nu se compromite siguranta unitãţii, conform cerinţelor Administraţiei.
4.9.14. Instalaţiile de indicare a nivelului în tancuri cerute la aliniatul 4.9.10.5 trebuie sa prevadã mijloace pentru:
.1 indicarea nivelului lichidului din toate tancurile de balast. Trebuie prevãzut un dispozitiv secundar pentru determinarea nivelului în tancurile de balast, acesta putând fi o teava de sonda. Detectoarele de nivel ale tancurilor nu trebuie instalate în interiorul tevilor de aspiratie ale tancurilor.
.2 sa indice nivelul lichidelor în celelalte tancuri, precum tancurile de combustibil lichid, de apa dulce, apa de foraj sau depozit de lichide, a cãror umplere sau golire poate în opinia Administraţiei, sa afecteze stabilitatea unitãţii. Detectoarele de nivel din tancuri nu trebuie instalate pe ţevile de aspiratie din tancuri.
4.9.15. Instalatia de indicare a pescajului trebuie sa arate valorile pescatulul în fiecare colt al unitãţii sau în poziţii reprezentative cerute de Administraţie.
4.9.16. Carcasele componentelor electrice ale instalaţiei de balast trebuie sa îndeplineascã cerinţele de la paragraful 5.5.21 pentru a preveni defecţiunile ce pot apare ca urmare a patrunderii apei în carcase, şi care ar putea compromite siguranta functionarii instalaţiei de balast.
4.9.17. Trebuie prevãzut un mijloc de indicare, dacã o valvula este deschisã sau închisã, la fiecare amplasament de unde valvula poate fi comandata. Indicatorul trebuie sa fie acţionat de miscarea tijei valvulei.
4.9.18. În postul central de comanda al balastului trebuie prevãzut un mijloc de izolare sau decuplare a instalaţiilor de comanda a pompelor de balast şi a valvulelor de balast de sursele lor de energie electrica, pneumatica sau hidraulica.
Comunicaţii interioare
4.9.19. Trebuie prevãzute mijloace de comunicare permanent instalate, care sa nu fie alimentate de la sursa principala de energie a unitãţii, între postul central de comanda a balastului şi locurile unde se gãsesc pompele sau valvulele de balast sau alte locuri unde se pot gãsi echipamente necesare functionarii instalaţiei de balast.
4.10. Protecţia impotriva inundarii
4.10.1. Fiecare priza de apa de mare şi scurgere din spaţiile situate sub linia de încãrcare reglementatã trebuie sa fie prevãzute cu o valvula actionabila dintr-un amplasament accesibil din exteriorul acestor spaţii de la bord:
.1 la toate unitãţile stabilizate prin coloane;
.2 la toate celelalte tipuri de unitãţi unde spaţiul în care se afla valvula este exploatat normal fãrã prezenta permanenta a personalului şi nu este echipat cu un detector de nivel ridicat de apa în santina.
4.10.2. Instalaţiile de comanda şi indicatoarele prevãzute la paragraful 3.6.4.1 trebuie sa poatã fi acţionate atât în condiţii normale cat şi în cazul avarierii sursei principale de energie. Dacã pentru acest scop este prevãzutã o energie acumulatã, capacitatea acesteia trebuie sa fie conform cerinţelor Administraţiei.
4.11. Instalaţiile de ancorare la unitãţile de suprafata şi la unitãţile stabilizate prin coloane
4.11.1. Instalaţiile de ancorare, când constituie singurul mijloc de menţinere a unitãţii pe poziţie trebuie sa dispunã de coeficienţi de siguranta adecvati şi sa fie concepute astfel încât sa menţinã unitatea pe poziţie în toate condiţiile, de proiectare. Aceste instalaţii trebuie sa fie astfel încât avarierea unui element oarecare sa nu provoace o avarie progresiva a celorlalte componente ale instalaţiei.
4.11.2. Ancorele, lanţurile, zalele şi alte elemente de imbinare trebuie sa fie construite, fabricate şi supuse încercãrilor conform unor norme recunoscute. Trebuie sa poatã fi oricând prezentat un document, acceptat de Administraţie, care sa ateste ca echipamentele au fost supuse probelor şi aprobate. La bord trebuie date dispoziţii pentru ca orice modificare a echipamentelor ca şi rezultatele inspecţiei lor sa fie consemnate.
4.11.3. Lanţurile de ancora pot fi constituite din cabluri, parame, lanturi ori combinatii dintre ele.
4.11.4. Se vor prevedea mijloace care sa permitã lansarea lantului de ancora a unitãţii în caz de avarie a sursei principale de energie.
4.11.5. Urechile şi rolele de ghidare trebuie astfel concepute ca sa împiedice orice indoire sau uzura excesiva a lantului de ancora. Elementele ataşate corpului ori structurii trebuie sa reziste la solicitarile ce apar când lantul este supus unei sarcini corespunzãtoare ruperii sale.
4.11.6. Se vor prevedea mijloace corespunzãtoare de arimare a ancorelor la bord ca sa se evite deplasarea lor la miscarea unitãţii pe valuri.
4.11.7. Fiecare vinci de ancora trebuie sa aibã doua frane independente acţionate dintr-o sursa de energie. Fiecare frana trebuie sa poatã retine o sarcina statica aplicatã pe lantul de ancora corespunzãtoare la 50% din sarcina de rupere a lantului. Cu avizul Administraţiei una din frane poate fi înlocuitã cu o frana de mana.
4.11.8. Vinciurile de ancora trebuie sa fie conceput ca sa aibã capacitatea de franare dinamica suficienta pentru a stãpâni combinatiile normale de sarcini provenind de la ancora, lantul de ancora şi de la nava de manevra pentru ancore, când ancorele se desfãşoarã cu viteza maxima permisã de vinciul de ancora.
4.11.9. În caz de avarie a alimentarii cu energie a vinciului de ancora sistemul de franare trebuie sa între în funcţiune automat şi sa poatã retine o sarcina corespunzand la 50% din capacitatea de franare statica totalã a vinciului de ancora.
4.11.10. Fiecare vinci de ancora trebuie sa poatã fi comandat dintr-un loc care sa ofere o vedere buna a operatiei.
4.11.11. La postul de comanda al vinciului de ancora trebuie prevãzute mijloace care sa permitã cunoaşterea tensiunii din lanturi şi puterea utilizata de vinciuri şi pentru indicarea lungimii de lant filata.
4.11.12. Un post de comanda cu personal trebuie echipat cu mijloace de indicare a tensiunii din lant, a vitezei şi direcţiei vantului.
4.11.13. Trebuie prevãzute mijloace fiabile de comunicare între posturile importante în derularea operatiei de ancorare.
4.11.14. Trebuie acordatã o atentie deosebita amenajãrilor care permit folosirea instalaţiilor de ancorare prevãzute în acelaşi timp cu propulsoare pentru menţinerea pe poziţie a unitãţii.
4.12. Instalaţii de pozitionare dinamica
Instalaţiile de pozitionare dinamica utilizate ca singurul mijloc de menţinere pe poziţie trebuie sa ofere o siguranta echivalenta cu cel prescris pentru instalaţiile de ancorare acceptate de cãtre Administraţie*.
------------
* Se referã la Liniile directoare pentru navele cu sisteme de pozitionare dinamica aprobate de Comitetul de Securitate Maritima la cea de-a 36 sesiune şi difuzatã de MSC/Circ. 645.


CAP. 5
INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

5.1. Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.1.1. Instalaţiile electrice trebuie sa fie astfel încât:
.1 toate serviciile electrice necesare pentru menţinerea unitãţii în condiţii de exploatare şi locuit normale sa fie asigurate fãrã sa se recurgã la sursa de energie de avarie;
.2 serviciile electrice esenţiale siguranţei sa fie asigurate în cazul avariei sursei principale de energie electrica; şi
.3 siguranta unitãţii şi a personalului sa fie asigurata contra accidentelor de origine electrica.
5.1.2. Administraţiile trebuie sa ia mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura implementarea şi aplicarea în mod uniform a prevederilor acestor cerinţe privitoare la instalaţiile electrice**.
---------
** Se referã la recomandãrile publicate de Comisia Internationala de Electrotehnica.

5.2. Sursa principala de energie electrica
5.2.1. Orice unitate trebuie sa fie prevãzutã cu o sursa principala de energie electrica cuprinzând cel puţin doua grupuri generatoare.
5.2.2. Puterea acestor grupuri trebuie sa fie astfel încât sa asigure serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 cu excepţia celor menţionate la paragraful 1.317.2 în cazul opririi oricãruia dintre aceste grupuri.
5.2.3. Când transformatoarele sau convertizoarele constituie o parte esenţialã a instalaţiei de alimentare, instalatia trebuie sa fie dispusã în asa fel încât continuitatea alimentarii sa fie asigurata conform cerinţelor paragrafului 5.2.2.
5.2.4. Un circuit principal de iluminat electric care asigura iluminatul tuturor pãrţilor unitãţii accesibile şi utilizate în mod normal de personal, trebuie sa fie alimentat de la sursa principala de energie.
5.2.5. Amplasarea circuitului principal de iluminat trebuie sa fie conceputã astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa principala de energie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã exista, sa nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat de avarie prescris la paragraful 5.3.
5.2.6. Amplasarea circuitului de iluminat de avarie trebuie sa fie conceput astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa de energie de avarie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã exista, sa nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat principal prescris în prezenta secţiune.
5.3. Sursa de energie electrica de avarie
5.3.1. Toate unitatiie trebuie prevãzute cu o sursa autonomã de energie electrica de avarie.
5.3.2. Sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie trebuie instalate deasupra celei mai grave plutiri corespunzãtoare avariei şi într-un spaţiu necuprins în limitele avariei ipotetice menţionatã în capitolul 3 şi sa fie uşor accesibil. Acestea nu trebuie amplasate în prova peretelui de coliziune, dacã acesta exista.
5.3.3. Poziţia sursei de energie de avarie, a sursei tranzitorie de energie de avarie şi a tabloului de distribuţie de avarie în raport cu sursa principala de energie electrica trebuie sa fie astfel încât Administraţia sa poatã considera ca un incendiu sau orice alt accident survenind în spaţiul conţinând sursa principala de energie electrica sau în oricare încãperi de maşini de categoria A nu va afecta alimentarea cu energie de avarie sau distribuţia sa. Trebuie evitat atât cat este practic posibil ca spaţiul conţinând sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sa fie adiacente încãperilor de maşini de categoria A sau spaţiilor conţinând sursa principala de energie electrica. Când spaţiul care conţine sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sunt adiacente incaperii de maşini de categoria A, spaţiilor care conţin sursa principala de energie electrica sau spaţiilor din Zona 1 sau Zona 2, separatiile spaţiilor adiacente trebuie sa fie conforme cerinţelor paragrafului 9.1.
5.3.4. Condiţionat de luarea de mãsuri, corespunzãtoare pentru asigurarea în toate circumstanţele a functionarii independente a serviciilor de avarie, se poate utiliza tabloul de distribuţie de avarie şi, în mod excepţional şi pentru perioade de scurta durata, generatorul de avarie pentru alimentarea unor circuite, altele decât cele de avarie.
5.3.5. La bordul unitãţilor a cãror sursa principala de energie electrica este repartizata în doua sau mai multe spaţii, fiecare dotat cu propria instalatie incluzând cele de distribuţie şi de comanda total independente de cele din alte spaţii şi astfel instalat ca un incendiu sau alt eveniment ce ar surveni în oricare alt spaţiu oarecare nu va afecta distribuţia energiei din aceasta cauza ori alimentarea serviciilor specificate la paragraful 5.3.6, Administraţia poate considera ca sunt satisfacute cerinţele paragrafului 5.3.1. fãrã instalarea unei surse de energie electrica de avarie suplimentarã şi îşi poate da acordul condiţionat de urmãtoarele:
.1 ca exista cel puţin doua generatoare care îndeplinesc cerinţele paragrafului 5.3.15 şi permitand fiecãruia îndeplinirea prescripţiilor paragrafului 5.3.6 în fiecare din cel puţin doua spaţii;
.2 ca instalaţiile cerute la paragraful 5.3.5.1 în fiecare din aceste spaţii, echivaland cu cele cerute de paragrafele 5.3.8, 5.3,11 la 5.3.14 şi 5.4 astfel încât o sursa de energie electrica este disponibilã în orice moment pentru alimentarea serviciilor cerute în paragraful 5.3.6;
.3 ca amplasamentul fiecãruia dintre încãperile menţionate la paragraful 5.3.5.1 este în conformitate cu paragraful 5.3.2 şi ca pereţii care constituie limitele satisfacand cerinţele paragrafului 5.3.3 cu excepţia pereţilor alaturati încãperilor de categoria A, care trebuie sa fie constituiţi dintr-un perete de tip A-60 şi un coferdam sau printr-un perete de oţel izolat A-60 pe ambele pãrţi.
5.3.6. Energia disponibilã trebuie sa fie suficienta pentru alimentarea tuturor serviciilor care sunt esenţiale pentru siguranta în caz de avarie, ţinând cont de serviciile care pot sa funcţioneze simultan. Sursa de energie de avarie trebuie sa poatã alimenta simultan cel puţin serviciile urmãtoare pentru perioadele specificate mai departe, dacã funcţionarea lor depinde de o sursa de energie electrica, ţinând cont de curentii de pornire şi de natura tranzitorie a unor sarcini:
.1 Timp de 18 ore, iluminat de avarie:
.1.1 la fiecare post de ambarcare, pe punte şi în afarã bordului;
.1.2 pe toate scarile, coridoarele şi ieşirile din încãperile de serviciu şi de locuit, în ascensoare şi puturile ascensoarelor;
.1.3 în încãperile de maşini şi în posturile generatoarelor principale şi în special în locurile lor de comanda;
.1.4 în toate posturile de siguranta şi în toate posturile de comanda a maşinilor;
.1.5 în toate spaţiile în care se efectueazã comanda operaţiilor de foraj şi în care se gãsesc comenzile maşinilor indispensabile execuţiei acestor operaţiuni sau echipamente ce permit întreruperea alimentarii instalaţiilor energetice în caz de situaţie critica;
.1.6 în locul sau locurile unde sunt depozitate echipamentele de pompieri;
.1.7 la pompa pentru sprinklere, dacã exista, la pompa de incendiu menţionatã la paragraful 5.3.6.5, la pompa de santina de avarie, dacã exista, ca şi la locurile comenzilor lor de pornire; şi
.1.8 pe platformele pentru elicoptere.
.2 Timp de 18 ore, luminile de navigaţie ca şi alte lumini şi senmale sonore cerute de Regulamentul Intemational pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare;
.3 Timp de 4 zile pentru toate luminile de semnalizare sau semnale sonore care pot fi cerute pentru semnalizarea structurilor platformelor în mare;
.4 Timp de 18 ore:
.4.1 toate echipamentele de comunicaţii interioare care sunt necesare în caz de situaţie critica;
.4.2 echipamentele de detectia gazelor şi incendiilor şi echipamentele de alarma conexe;
.4.3 cu intermitenta avertizoarele de incendiu cu comanda manualã şi toate semnalele interioare cerute în caz de situaţie critica; şi
.4.4 posibilitatea de închidere a obturatoarelor antieruptie şi izolarea unitãţii de gura sondei dacã are comanda electrica, afarã de cazul când aceste echipamente dispun de o alimentare independenta furnizatã de o baterie de acumulatori plasata convenabil în asa fel încât sa poatã fi utilizata în caz de situaţie critica pentru o perioada de 18 ore;
.5 Timp de 18 ore, una dintre pompele de incendiu dacã aceasta are alimentare de la generatorul de avarie.
.6 Timp de 18 ore cel puţin, echipamentul de scufundare instalat permanent dacã el depinde de unitate pentru alimentarea cu energie electrica.
.7 La bordul unitãţilor stabilizate prin coloane timp de 18 ore:
.7.1 instalaţiile de comanda şi indicare a balastului cerute la paragraful 4.9.10; şi
.7.2 una din pompele de balast cerute la paragraful 4.9.3; este suficient ca o singura pompa sa fie în stare de funcţionare în orice moment.
.8 Timp de o jmnatate de ora:
.8.1 energia cerutã de actionarea portilor etanse la apa cum este prevãzut la paragraful 3.6.4.1 dar nu este necesar pentru toate simultan, afarã de cazul dacã este prevãzutã cu o sursa temporarã independenta de energie acumulatã;
.8.2 energia cerutã pentru alimentarea comenzilor şi indicatoarelor cerute la paragraful 3.6.4.1.
5.3.7. Sursa de energie de avarie poate fi ori un generator ori o baterie de acumulatori.
5.3.8. Când sursa de energie de avarie este un generator, acesta trebuie:
.1 sa fie acţionat de un motor de antrenare corespunzãtor prevãzut cu alimentare independenta cu un combustibil al cãrui punct de inflamabilitate sa nu fie mai mic de 43° C;
.2 sa porneascã automat în cazul caderii alimentarii electrice normale, dacã nu exista o sursa de energie tranzitorie, conform paragrafului 5.3.8.3. Când generatorul de avarie este pornit automat acesta trebuie sa fie conectat automat la tabloul de distribuţie de avarie; serviciile menţionate la paragraful 5.3.10 trebuie atunci sa fie cuplate automat la generatorul de avarie. În afarã de cazul când nu exista al doilea sistem independent de pornire a generatorului de avarie, sursa unica de energie acumulatã trebuie sa fie protejata pentru a evita descãrcarea sa completa de cãtre instalatia de pornire automatã şi
.3 sa fie dublata de o sursa tranzitorie de energie de avarie conform cerinţelor de la paragraful 5.3.10 afarã de cazul dacã generatorul de avarie este capabil sa alimenteze serviciile menţionate la paragraful 5.3.10, sa fie pornit automat şi de a furniza sarcina cerutã în timp scurt şi în deplina siguranta, dar fãrã sa depãşeascã 45 secunde.
5.3.9. Când sursa de energie de avarie este o baterie de acumulatori, aceasta trebuie sa poatã:
.1 sa suporte sarcina de avarie fãrã sa aibã nevoie de reîncãrcare iar variatiile de tensiune în timpul descãrcãrii sa nu depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã;
.2 sa se cupleze automat la tabloul de avarie în cazul caderii alimentarii principale; şi
.3 sa asigure imediat cel puţin serviciile menţionate la paragraful 5.3.10.
5.3.10. Acolo unde sursele tranzitorii de energie de avarie menţionate la paragraful 5.3.8.3 trebuie sa fie constituite dintr-o baterie de acumulatori plasata convenabil în asa fel încât sa poatã fi folositã în caz de avarie; aceasta baterie trebuie sa funcţioneze fãrã sa aibã nevoie de a fi reincarcata şi fãrã ca variatiile de tensiune în timpul descãrcãrii sa depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã şi sa fie cu o capacitate suficienta astfel conceputã încât trebuie sa-i permitã, în cazul caderii sursei principale de energie sau sursei de energie de avarie, sa alimenteze automat, timp de o jumãtate de ora urmãtoarele servicii, dacã ele depind în funcţionare de o sursa de energie electrica:
.1 iluminatul cerut la paragrafele 5.3.6.1 şi 5.3.6.2. Pentru faza de tranzitie iluminatul de avarie cerut la încãperile de maşini şi spaţiile de locuit şi de serviciu poate fi asigurat de lampi individuale cu acumulatori instalate stabil care se incarca şi funcţioneazã automat;
.2 întregul echipament esenţial de comunicaţii interioare cerut la paragrafele 5.3.6.4.1 şi 5.3.6.4.2; şi
.3 cu intermitenta serviciile cerute la paragrafele 5.3.6.4.3 şi 5.3.6.4.4, afarã numai dacã, în sensul paragrafelor 5.3.10.2 şi 5.3.10.3, aceste servicii nu dispun de o alimentare independenta de la o baterie de acumulatori plasata convenabil în asa fel sa poatã fi folositã în caz de situaţie critica şi suficienta pentru perioada indicatã.
5.3.11. Tabloul de distribuţie de avarie trebuie instalat cat mai aproape posibil de sursa de energie de avarie; când aceasta este un generator trebuie, de preferinta, sa fie plasat în aceeaşi încãpere.
5.3.12. Nici o baterie de acumulatori instalata ca urmare a prezentelor cerinţe ca sursa de energie de avarie sau tranzitorie nu trebuie amplasata în aceeaşi încãpere cu tabloul de distribuţie de avarie, cu excepţia cazului când s-au luat mãsuri corespunzãtoare aprobate de Administraţie pentru evacuarea gazelor degajate de aceste baterii. Pe tabloul principal de distribuţie sau în postul de comanda al maşinilor se va instala într-un loc adecvat un avertizor pentru a arata ca sunt în descãrcare bateriile menţionate la paragraful 5.3.9 sau paragraful 5.3.10 şi constituind fie sursa de energie de avarie fie sursa tranzitorie de energie.
5.3.13. În serviciul normal, alimentarea tabloului de distribuţie de avarie trebuie sa se facã de la tabloul principal de distribuţie printr-un cablu de interconectare care trebuie sa fie convenabil protejat contra suprasarcinilor şi scurt-circuitelor la nivelul tabloului principal de distribuţie. Instalatia tabloului de distribuţie de avarie trebuie sa fie astfel încât cablul de interconectare sa fie decuplat automat de tabloul de distribuţie avarie în cazul caderii sursei principale de energie. Când sistemul este conceput în asa fel sa permitã alimentarea inversa, cablul de interconectare trebuie, de asemenea, sa fie protejat cel puţin la scurt-circuit în tabloul de distribuţie de avarie.
5.3.14. Pentru a se asigura ca alimentarea de avarie va fi rapid disponibilã, se vor lua mãsuri, de fiecare data când este necesar, pentru a deconecta automat din tabloul de distribuţie de avarie circuitele altele decât cele de avarie în asa fel ca energia sa fie automat furnizatã circuitelor de avarie.
5.3.15. Generatorul de avarie şi motorul sau de antrenare ca şi toate bateriile de acumulatoare de avarie trebuie concepute în asa fel sa poatã funcţiona la sarcina maxima nominalã când unitatea este în poziţie dreapta şi când are o inclinare inferioarã sau egala de un unghi maxim la stare intactã şi dupã avarie determinat conform, cerinţelor din capitolul 3. Totuşi în nici un caz nu se cere ca ele sa funcţioneze când unitatea are o inclinare mai mare de:
.1 25° în oricare direcţie, pentru unitãţile stabilizate prin coloane;
.2 15° în oricare direcţie, pentru unitãţile autoridicatoare; şi
.3 22,5° în raport cu axa longitudinala şi/sau egala cu 10° în raport cu axa transversala pentru unitãţile de suprafata.
5.3.16. Se vor lua mãsuri pentru asigurarea verificãrii periodice a functionarii tuturor instalaţiilor de avarie. O astfel de verificare trebuie sa includã şi echipamentele de pornire automatã.
5.4. Instalatia de pornire a generatoarelor de avarie
5.4.1. Generatoarele de avarie trebuie sa poatã fi pornite uşor la rece, la o temperatura de 0° C. Dacã acest lucru este imposibil sau dacã se asteapta temperaturi mai coborate, se va acorda o atentie deosebita instalãrii şi întreţinerii echipamentelor de încãlzire, acceptate de cãtre Administraţie, astfel încât sa se asigure o pornire rapida.
5.4.2. Fiecare generator de avarie conceput sa porneascã automat trebuie prevãzut cu echipamente de pornire conform cerinţelor Administraţiei şi având suficienta energie acumulatã pentru cel puţin trei porniri consecutive. O a doua sursa de energie de rezerva trebuie prevãzutã pentru alte trei porniri în timp de 30 minute, afarã numai dacã se poate face proba eficacitatii unui dispozitiv de pornire manualã.
5.4.3. Se vor lua mãsuri pentru menţinerea continua a energiei acumulate la nivelul cerut.
5.4.4. Instalaţiile electrice şi hidraulice de pornire trebuie sa fie alimentate permanent de la tabloul de distribuţie de avarie.
5.4.5. Instalatia de pornire cu aer comprimat poate fi menţinutã în sarcina de cãtre buteliile de aer comprimat principale şi auxiliare, prin intermediul unei valvule cu reţinere adecvatã sau printr-un compresor de aer de avarie acţionat de la tabloul de distribuţie de avarie.
5.4.6. Toate aceste echipamente de pornire, de reîncãrcare şi de energie acumulatã trebuie amplasate în încãperea generatorului de avarie; ele nu pot fi utilizate în alte scopuri decât pornirea grupului generator de avarie. Aceasta cerinta nu interzice alimentarea buteliilor de aer comprimat ale grupului generator de avarie de la circuitele de aer comprimat principale sau auxiliare prin intermediul unei valvule cu reţinere instalata în încãperea generatorului de avarie.
5.4.7. Când pornirea automatã nu este cerutã de prescripţiile prezente şi când se poate proba eficacitatea, este autorizata pornirea manualã; dispozitive de pornire manualã pot fi manivelele, demaroarele inertiale, acumulatoarele hidraulice manuale sau cartusele explozive.
5.4.8. Când pornirea manualã nu este posibila în practica trebuie satisfacute cerinţele paragrafelor 5.4.2 şi 5.4.3 pana la 5.4.6, cu excepţia startului care poate fi comandat manual.
5.5. Mãsuri impotriva electrocutarii, incendiului şi altor pericole de origine electrica
5.5.1. Toate pãrţile metalice descoperite ale maşinilor şi echipamentului electric care nu sunt destinate sa fie sub tensiune, dar sunt susceptibile sa devinã ca urmare a unui defect, trebuie puse la masa (impamantate) în afarã de cazul dacã maşinile şi echipamentul sunt:
.1 alimentate cu o tensiune de 55V sau mai mica de curent continuu sau 55V în valoare eficace între conductori; pentru obţinerea acestei tensiuni nu trebuie folosite autotransformatoare; ori
.2 alimentate cu o tensiune de 250V sau mai mica prin transformatoare de separare care nu alimenteazã decât un singur consumator; ori
.3 construite conform principiului dublei izolaţii.
5.5.2. Administraţia poate cere precautii suplimentare pentru echipamentul electric portabil destinat sa fie utilizat în spaţii închise sau foarte umede unde poate exista riscul specific al creşterii conductibilitatii.
5.5.3. Orice aparat electric trebuie construit şi montat astfel încât sa nu producã accidente personalului în timpul manipulãrii sau prin atingere în condiţii normale de folosire.
5.5.4. Se vor lua mãsuri ca maşinile instalate permanent, structurile metalice ale turlei de foraj, catargele şi puntile elicopterelor sa fie impamantate, dacã aceasta nu este realizatã din construcţie.
5.5.5. Tablourile de distribuţie trebuie sa fie instalate astfel încât sa ofere în caz de nevoie, un acces uşor, la aparate şi echipamente pentru, a reduce la minim riscurile la care este supus personalul. Pãrţile laterale, spatele şi, dacã e cazul, partea frontala a acestor tablouri, trebuie sa fie protejate corespunzãtor. Piesele sub tensiune, expuse, a cãror tensiune în raport cu masa (impamantarea) depãşeşte o tensiune care trebuie sa fie precizatã de Administraţie, nu trebuie sa fie instalate pe partea frontala a acestor tablouri. În fata şi în spate în locurile necesare se vor pune covoare sau gratare izolatoare.
5.5.6. Nu se vor instala reţele de distribuţie cu retur prin corpul unitãţii, dar aceasta nu exclude instalarea în condiţii aprobate de Administraţie a urmãtoarelor echipamente:
.1 instalaţii de protecţie catodica cu curent impus;
.2 instalaţii limitate şi locale impamantate (de exemplu, instalaţii de pornire a motoarelor);
.3 instalaţii de sudare limitate şi locale impamantate; când Administraţia este convinsa ca echipotentialitatea structurii este asigurata în mãsura satisfãcãtoare, instalaţiile de sudare cu retur prin corp pot fi instalate fãrã aceste restrictii; şi
.4 echipamente de control a gradului de izolare cu condiţia ca intensitatea curentului sa nu depãşeascã 3 mA în cele mai defavorabile condiţii.
5.5.7. Când se utilizeazã o reţea de distribuţie primara sau secundarã fãrã impamantare, pentru energie, încãlzire sau iluminat, se va prevedea un dispozitiv care sa poatã mãsura în permanenta gradul de izolare în raport cu masa şi sa dea o alerta sonora sau luminoasa când gradul de izolare este anormal de scãzut.
5.5.8. În afarã unor circumstanţe excepţionale aprobate de Administraţie, toate armaturile şi tresele metalice ale cablurilor trebuie sa fie continui (din punct de vedere electric) şi impamantate (la structura).
5.5.9. Toate cablurile electrice trebuie sa fie cel puţin, de un tip cu întârziere a flacarii şi trebuie astfel instalate încât sa nu li se afecteze proprietãţile lor iniţiale de întârziere a propagarii flacarii. Administraţia poate autoriza folosirea de tipuri speciale de cabluri când aceasta este necesarã în unele cazuri particulare, cum ar fi cablurile pentru radiofrecventa care nu îndeplinesc cerinţele precedente.
5.5.10. Cablurile şi traseele de cabluri care deservesc sursa de energie principala sau de avarie, iluminatul, comunicaţiile interioare sau semnalizarile nu trebuie, în mãsura posibilului, sa traverseze bucãtãriile, încãperile de maşini de categoria A şi sahturile lor, nici alte zone cu risc ridicat de incendiu. Cablurile de conectare a pompelor de incendiu la tabloul de distribuţie de avarie vor fi de un tip rezistent la foc dacã ele traverseaza zone cu risc ridicat de incendiu. Când aceasta este posibila, ele trebuie instalate astfel ca sa nu devinã inutilizabile prin încãlzirea pereţilor datoritã unui incendiu în spaţiul adiacent*.
---------
* Se referã la recomandãrile publicate de Comisia Internationala de Electrotehnica privind proprietãţile de întârziere a flacarii a cablurilor manunchi şi caracteristicile cablurilor rezistente la foc.

5.5.11. Traseele de cabluri trebuie pozate în asa fel încât sa se evite uzarea lor prin frecare sau orice alta deteriorare.
5.5.12. Extremitatile şi jonctiunile tuturor conductorilor trebuie sa fie realizate astfel ca sa conserve proprietãţile iniţiale ale cablului din punct de vedere electric, mecanic al nepropagarii flacarii şi, dacã este necesar proprietãţile de rezistenta la foc.
5.5.13. Fiecare circuit separat trebuie sa fie protejat contra scurt circuitelor. Fiecare circuit trebuie, de asemenea, sa fie protejat contra suprasarcinilor, cu excepţia prevederilor din paragraful 7.6 sau unde Administraţia permite în mod excepţional altfel.
5.5.14. Calibrul sau reglajul corespunzãtor al dispozitivului de protecţie la suprasarcina trebuie sa fie indicat în mod permanent în amplasamentul dispozitivului de protecţie.
5.5.15. Aparatele de iluminat trebuie dispuse în asa fel ca sa se evite o creştere a temperaturii care poate deteriora cablurile şi cablajul şi sa împiedice ca materialele din apropiere sa se incalzeasca în mod exagerat.
5.5.16. Bateriile de acumulatori trebuie sa fie adapostite în mod convenabil iar încãperile destinate în principal sa le conţinã trebuie sa fie construite corect şi ventilate în mod eficace.
5.5.17. Instalarea echipamentului electric şi a altora care pot constitui sursa de inflamare a vaporilor inflamabili nu trebuie autorizata în aceste încãperile, cu excepţia cazului prevãzut la paragraful 5.5.19.
5.5.18. Bateriile de acumulatori, cu excepţia bateriilor de lampi de iluminat autonome funcţionând pe baterie, nu trebuie instalate în cabine sau dormitoare. Administraţia poate autoriza ca o derogare la aceste cerinţe când bateriile instalate sunt închise ermetic.
5.5.19. În magaziile de pituri, spaţiile de depozitare a acetilenei şi spaţii analoage, unde este posibil sa se acumuleze amestecurile inflamabile, precum şi în toate încãperile destinate în principal sa conţinã baterii de acumulatori, nu trebuie instalat nici un echipament electric în afarã de cazul în care Administraţia considera ca acest echipament:
.1 este indispensabil în procesul exploatãrii;
.2 este de un tip care nu va aprinde amestecului considerat;
.3 este de un tip corespunzãtor pentru spaţiul considerat; şi
.4 este de un tip certificat pentru folosirea în deplina siguranta într-o atmosfera conţinând vaporii sau gazele susceptibile sa se acumuleze.
5.5.20. Aparatura şi cablurile electrice trebuie, când acest lucru este posibil sa fie excluse din toate încãperile unde sunt depozitate materiale şi obiecte explozive. Când este necesar iluminatul, acesta trebuie sa provinã din exterior prin pereţii incaperii. Dacã nu este posibila excluderea echipamentului electric dintr-o astfel de încãpere, acest echipament trebuie conceput şi utilizat asa fel ca sa se reducã la minimum pericolele de incendiu sau de explozie.
5.5.21. Acolo unde peste un pupitru de comanda sau alarma electrica sau într-o incinta electrica analoagã esenţialã pentru siguranta unitãţii, în care se pot deversa lichide sau se raspandesc accidental, acest echipament trebuie prevãzut cu o protecţie adecvatã permitand împiedicarea patrunderii lichidelor*.
----------
* Se referã publicaţia IEC 529:1976. Un standard de cel puţin IPx2 este convenabil. Alte aranjamente pentru închiderea componentelor electrice pot fi instalale cu condiţia ca Administraţia sa considere ca este realizatã o protecţie echivalenta.

5.6. Comunicaţii interioare
Trebuie prevãzute mijloace de comunicaţie interioarã care sa permitã transmiterea de informaţii între toate încãperile în care se dovedeşte necesarã luarea de mãsuri în caz de urgenta.


CAP. 6
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

6.1. Zone
Zonele periculoase sunt împãrţite astfel:
Zona 0: Zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer este prezent în permanenta sau pe perioade indelungate.
Zona 1: Zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer poate apare în cursul exploatãrii normale.
Zona 2: Zona în care este puţin probabil ca un amestec de gaz şi aer sa apara sau dacã apare un astfel de amestec, va exista numai pentru scurt timp.
6.2. Clasificarea zonelor periculoase*
-----------
* Identificarea şi extinderea zonelor periculoase în acest capitol au fost determinate luând în considerare practica obişnuitã.

6.2.1. Din punct de vedere al maşinilor şi instalaţiilor electrice, zonele periculoase sunt clasificate conform cerinţelor paragrafelor 6.2.2 la 6.2.4. Zonele periculoase care nu sunt menţionate în prezentul paragraf trebuie clasificate conform cerinţelor de la paragraful 6.1.
6.2.2 Zone periculoase - 0
Interiorul tancurilor închise şi a tubulaturilor pentru noroiul activ de foraj precum şi pentru produse extrase din gaz şi petrol şi anume tubulaturile de degajarea gazului sau locurile în care un amestec de petrol gaz şi aer este prezent în permanenta sau pe durata unor lungi perioade de timp.
6.2.3. Zone periculoase - 1
.1 Spaţii închise conţinând închise conţinând orice parte din instalatia de circulaţie a noroiului de foraj care are o deschidere în acestor încãperi şi se gãseşte între sonda şi evacuarea finala de degazare.
.2 Spaţii închise sau amplasamente semiinchise care se gãsesc sub podul sondei, şi conţin o sursa posibila de scapari ca partea superioarã a unui racord de clopot.
.3 Spaţiile închise care se gãsesc pe podul sondei şi care nu sunt separate de spaţiile menţionate la paragraful 6.2.3.2 printr-o punte solida.
.4 În exterior sau în amplasamente semiinchise, cu excepţia celor prevãzute în paragraful 6.2.3.2, zona situata la mai puţin de 1,50 metri de limitele oricãrei deschideri spre un echipament care este parte a instalaţiei de foraj menţionatã la paragraful 6.2.3.1, de oricare dintre orificiile de ventilaţie a spaţiilor din zona 1 sau unul dintre accesele în spaţiile din zona 1.
.5 Puturile, canale sau construcţii similare, situate în amplasamente care alfel ar putea fi clasate în zona 2 dar care sunt dispuse astfel încât gazele nu se pot dispersa.
6.2.4. Zone periculoase - 2
.1 Spaţii închise conţinând portiunile deschise ale instalaţiei de circulaţie a noroiului de foraj dintre orificiul final de evacuare a instalaţiei de degazare şi racordul de aspiratiei a pompei de noroi de foraj la haba de evacuare noroi.
.2 Spaţiile deschise în limita turlei de foraj pana la o înãlţime de pana la 3m deasupra podului sondei.
.3 Amplasamente semiinchise aflate sub podul sondei şi adiacent acestuia în limitele turlei de foraj sau extensia oricãrei incinte în interiorul cãreia sunt susceptibile acumnulari de gaze.
.4 Spaţiile deschise sub podul sondei în limitele unui spaţiu sferic cu raza de 3m fata de locul posibil de aparitie a amestecului de gaz-aer, ca partea superioarã a unui racord clopot.
.5 Spaţiile ce se extind la 1,5 m dincolo de zona 1 menţionatã la paragraful 6.2.3.4 şi dincolo de amplasamentele semiinchise menţionate la paragraful 6.2.3.2.
.6 Spaţiile deschise în limitele unei sfere cu raza de 1,5 m fata de oricare deschidere a ventilatiei de aspiratie provenind dintr-un spaţiu din zona 2 sau de la un acces în acest spaţiu,
.7 Turlele de foraj semiinchise pana la înãlţimea închiderii lor deasupra podului sondei sau la o înãlţime de 3m deasupra acesteia în funcţie de care dintre aceste înãlţimi este mai mare.
.8 Sasuri (ecluze) dintre o zona 1 şi un spaţiu fãrã pericol de explozie.
6.3. Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influentand extinderea zonelor periculoase
6.3.1. Cu excepţia cazurilor justificate de motive de exploatare, uşile de acces sau alte deschideri nu trebuie prevãzute între un spaţiu fãrã pericol şi o zona cu pericol sau între un spaţiu din zona 2 şi un spaţiu din zona 1. Când sunt prevãzute astfel de usi de acces sau alte deschideri, orice spaţiu închis neafectat de cerinţele paragrafelor 6.2.3 ori 6.2.4 care comunica direct cu un amplasament oarecare din zona 1 sau din zona 2 aparţine aceleiaşi categorii ca amplasamentul în chestiune, cu excepţia cazurilor urmãtoare:
.1 un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din zona 1 poate fi considerat ca aparţinând zonei 2 dacã:
.1.1 accesul este prevãzut cu o usa etansa la gaze care se deschide înspre spaţiul zonei 2; şi
.1.2 ventilatia este astfel încât, circulaţia aerului cu usa deschisã, se face din spaţiul zonei 2 spre spaţiul din zona 1; şi
.1.3 orice diminuare a ventilatiei declanseaza o alarma la un post de comanda cu cart permanent;
.2 un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din zona 2 nu este considerat periculos dacã:
.2.1 accesul este prevãzut cu usa cu autoinchidere, etansa la gaze, care se deschid în zona fãrã pericol;
.2.2 ventilatia este astfel încât circulaţia aerului cu usa deschisã se face din spaţiul fãrã pericol spre amplasamentul din Zona 2; şi
.2.3 orice diminuare a ventilatiei declanseaza o alarma la un post de comanda cu cart permanent;
.3 un spaţiu închisã având un acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 1 nu este consideratã periculos dacã:
.3.1 accesul este prevãzut cu usi cu autoinchidere, etanse la gaze, formând o ecluza(sas) de aer;
.3.2 spaţiul este ventilat cu suprapresiune în raport cu spaţiul periculos; şi
.3.3 orice diminuare a suprapresiunii declanseaza o alarma în postul de comanda cu cart permanent.
Când Administraţia considera ca instalaţiile de ventilaţie ale incaperii care se intenţioneazã sigura, sunt suficiente pentru a impiedica orice intrare de gaz începând cu spaţiul din Zona 1, cele doua usi cu autoinchidere care constitue ecluza (sasul) de aer pot fi înlocuite printr-o singura usa etansa la gaze, cu autoinchidere, cu deschidere spre spaţiul fãrã pericol, şi care sa nu aibã dispozitiv de reţinere.
6.3.2. Instalaţiile cu tubulaturi trebuie astfel concepute încât sa împiedice comunicaţiile directe între zonele periculoase de diferite categorii precum şi între spaţiile cu pericol şi cele fãrã pericol.
6.4. Ventilatia spaţiilor
6.4.1. Spaţiile închise periculoase trebuie sa fie ventilate. Când ventilatia se face cu mijloace mecanice, ea trebuie sa fie astfel încât spaţiile închise periculoase sa fie menţinute la o presiune inferioarã celei a spaţiilor sau zonelor mai puţin periculoase, iar spaţiile închise fãrã pericol sa fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu spaţiile adiacente periculoase.
6.4.2. Toate admisiile de aer ale spaţiilor închise periculoase trebuie sa provinã din zone fãrã pericol. Când conductele de aer trec printr-o zona cu pericol mai mare, ele trebuie sa fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu aceasta zona.
6.4.3. Toate ieşirile de aer trebuie amplasate în zone exterioare care, în absenta acestor iesiri, ar fi la acelaşi pericol sau la unul mai mic decât spaţiul ventilat.
6.5. Situaţii de urgenta datorate operaţiilor de foraj
6.5.1. Ţinând seama de condiţiile excepţionale în care pericolul se poate extinde dincolo de zonele menţionate mai sus, trebuie prevãzute dotãri speciale care sa înlesneascã decuplarea sau oprirea selectiva a instalaţiilor urmãtoare:
.1 instalatia de ventilaţie, cu excepţia ventilatoarelor necesare furnizarii aerului de combustie pentru maşinile de antrenare a generatoarelor electrice;
.2 maşinile de antrenarea generatoarelor principale, inclusiv instalatia lor de ventilaţie;
.3 maşinilor de antrenarea generatoarelor de avarie.
6.5.2. Decuplarea sau oprirea trebuie sa se poatã face din cel puţin doua amplasamente strategice din care unul trebuie sa fie situat în afarã zonelor periculoase.
6.5.3. Instalaţiile electrice de oprire prevãzute în conformitate cu paragraful 6.5.1 trebuie sa fie concepute în asa fel încât pericolul de oprire involuntara datorat unei defectiuni în instalatia de oprire precum şi pericolul de declansare accidentala a instalaţiei de oprire sa fie reduse la minimum.
6.5.4. Echipamentul situat în alte spaţii decât cele închise şi care este capabil sa funcţioneze dupã oprirea menţionatã la paragraful 6.5.1 trebuie sa poatã fi instalat în amplasamente din zona 2. Trebuie sa fie demonstrat, conform cerinţelor Administraţiei, ca echipamentul situat în spaţii închise este corespunzãtor utilizãrii prevãzute. Cel puţin serviciile de mai jos trebuie sa poatã funcţiona dupã o oprire de avarie:
- iluminatul de avarie conform paragrafelor 5.3.6.1.1 la 5.3.6.1.4 timp de o jumãtate de ora;
- sistemul de comanda al prevenitorului de eruptie;
- instalatia de alarma generalã; instalatia de comunicaţie prin difuzoare; şi
- instalaţiile de radiocomunicatii alimentate de la baterii.
6.6. Instalaţii electrice în zonele periculoase
6.6.1. În zonele periculoase nu se vor utiliza decât echipamente şi trasee de cabluri electrice necesare exploatãrii. Nu se vor instala decât cabluri şi echipamente descrise în prezentul capitol.
6.6.2. De fiecare data când în cele ce urmeazã este folosit termenul de echipament certificat de tip, acest echipament trebuie sa fie certificat ca fiind corespunzãtor pentru un amestec inflamabil de gaz şi aer, care poate apare.
6.6.3. Cablurile şi tipurile de echipament electric permise în zonele periculoase sunt indicate mai jos:
.1 Zona 0
Circuite sau echipamente şi trasee de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinseca.
.2 Zona 1
.2.1 Circuite sau echipamente şi trasee de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinseca.
.2.2 Echipament certificat în execuţie antideflagranta.
.2.3 Echipament certificat în execuţie cu siguranta marita; în cazul motoarelor executate cu protecţie marita, trebuie acordatã o atentie deosebita protecţiei contra supracurentilor.
.2.4 Echipament de tip cu capsulare presurizata care este certificat fãrã pericol de explozie sau care este conform cerinţelor Administraţiei.
.2.5 Trecerile de cabluri.
.3 Zona 2
.3.1 Circuite sau echipament şi traseele de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinseca.
.3.2 Echipament certificat în execuţie antiexploziva.
.3.3 Echipament certificat în execuţie cu siguranta marita; în cazul motoarelor executate cu protecţie marita, trebuie acordatã o atentie deosebita protecţiei contra supracurentilor.
.3.4 Echipament de tip cu capsulare presurizata care este conform cerinţelor Administraţiei.
.3.5 Orice echipament de un tip pentru care asigura absenta, în serviciu normal, a scanteilor, a arcului şi a punctelor fierbinti şi care este conform cerinţelor Administraţiei.
.3.6 Trecerile de cabluri.
6.6.4. Cablurile fixe instalate permanent care trec prin Zona 1 trebuie sa fie prevãzute cu o acoperire conductiva cu infasurare sau invelis pentru impamantare. Cablurile flexibile care trec prin asemenea zone trebuie sa fie conform cerinţelor Administraţiei.
6.7. Instalaţii de maşini în zonele periculoase
6.7.1. Echipamentul mecanic trebuie sa fie limitat la minimum necesar pentru scopurile de exploatare.
6.7.2. Echipamentul mecanic şi maşinile care se gãsesc în zonele periculoase trebuie sa fie construite şi instalate în asa fei încât sa reducã pericolul de aprindere prin scanteie având în vedere generarea electricitatii statice sau frecarii între pãrţile mobile sau urmare temperaturilor ridicate a pãrţilor expuse provocate de esapamente sau alte emisii.
6.7.3. Instalarea de maşini cu combustie interna poate fi permisã în zonele periculoase 1 şi 2, dacã Administraţia considera ca au fost luate suficiente precautii contra pericolului de aprindere.
6.7.4. Instalarea de echipamente cu combustie poate fi permisã în zonele periculoase 2 dacã Administraţia considera ca au fost luate suficiente precautii riscului de aprindere.

CAP. 7
Instalaţii de maşini şi instalaţii electrice pentru unitãţile autopropulsate

7.1. Generalitati
7.1.1. Cerinţele prezentului capitol se aplica unitãţilor concepute pentru a se propulsa prin propriile lor mijloace fãrã asistenta exterioarã şi nu sunt aplicabile unitãţilor care sunt dotate numai cu mijloace necesare pentru fixare pe locatie sau pentru ajutor în operaţiile de remorcaj. Aceste cerinţe sunt suplimentare celor din capitolele 4, 5 şi 6.
7.1.2. Trebuie sa fie prevãzute mijloace prin care sa se asigure sau sa se restabileasca funcţionarea normalã a maşinilor de propulsie chiar în cazul când unul din echipamentele auxiliare esenţiale devine neoperant. O atentie specialã trebuie sa fie acordatã proastei funcţionari a echipamentelor urmãtoare:
.1 un grup generator care serveşte ca sursa principala de energie electrica;
.2 sursele de alimentare cu aburi;
.3 echipamentele de alimentare cu apa a caldarilor;
.4 echipamentele de alimentare cu combustibil lichid a caldarilor sau a motoarelor;
.5 sursele de ulei de ungere sub presiune;
.6 sursele de apa sub presiune;
.7 o pompa de condensat şi echipamentele de menţinerea vacuumului în condensatoare;
.8 alimentarea mecanicã cu aer a caldarilor;
.9 un compresor şi o butelie de aer utilizate pentru pornire sau comenzi; şi
.10 echipamentele hidraulice, pneumatice şi electrice de comanda a masinii principale de propulsie, inclusiv elicele cu pas variabil.
Totuşi, Administraţia poate, ţinând cont de consideratii globale de siguranta, sa admitã o reducere parţialã a capacitãţii de propulsie în raport cu funcţionarea normalã.
7.1.3. Masina principala de propulsie şi toate echipamentele auxiliare esenţiale pentru propulsie şi siguranta unitãţii trebuie sa poatã funcţiona, asa cum au fost instalate la bord, în condiţiile statice menţionate la paragraful 4.1.4 şi în condiţiile dinamice urmãtoare:
.1 pentru unitãţile stabilizate prin coloane, cu un unghi de 22,5° în orice direcţie;
.2 pentru unitãţile autoridicatoare, cu un unghi de 15° în orice direcţie;
.3 pentru unitãţile de suprafata, cu un unghi de 22,5° şi simultan un tangaj prova sau pupa de 7,5°.
Administraţia poate autoriza o modificare a acestor unghiuri ţinând cont de tip, dimensiune şi condiţiile de funcţionare ale unitãţii.
7.1.4. Trebuie acordatã o atentie deosebita proiectãrii, construcţiei şi instalaţiilor maşinilor de propulsie, astfel încât vibratiile lor, de orice mod, sa nu producã solicitãri excesive în aceste maşini în condiţii normale de funcţionare.
7.2. Marsul înapoi
7.2.1. Energia la mars înapoi trebuie sa fie suficienta ca sa asigure un control convenabil al unitãţii în toate circumstanţele normale.
7.2.2. Trebuie probat ca instalatia de propulsie permite inversarea sensului impingerii elicei într-un interval convenabil, în asa fel iocat sa opreascã unitatea pe o distanta rezonabila, când aceasta este în deplasare, la mars înainte cu viteza maxima de serviciu.
7.2.3. Timpii de oprire traiectoriile navei şi distanţele înregistrate la probe împreunã cu rezultatele probelor pentru determinarea capacitãţii unitãţii având mai multe elice, pentru navigaţie şi manevre, când una sau mai multe elice sunt scoase din funcţiune, trebuie sa fie disponibile la bord pentru a fi utilizate de comandantul navei sau personalul desemnat pentru aceasta*.
-----------
* Se face referire ia Recomandarea privind prevederea şi expunerea informaţiilor manevrelor la bordul navelor, adoptatã de Organizaţie prin rezoluţia A.601(15).

7.2.4. Când unitatea este echipata cu mijloace suplimentare pentru manevrare sau oprire, acestea trebuie supuse la probe şi se vor consemna rezultatele încercãrilor asa cum este indicat în paragrafele 7.2.2 şi 7.2.3.
7.3. Caldari de abur şi instalaţii de alimentare a caldarilor
7.3.1. Caldarile acvatubulare care deservesc maşinile de propulsie cu turbine trebuie echipate cu o alarma de nivel maxim de apa.
7.3.2. Toate instalaţiile de generare a aburului care asigura serviciile esenţiale pentru propulsia unitãţii trebuie prevãzute cu cel puţin doua circuite independente de alimentare cu apa, fiecare având pompele de alimentare; se admite totuşi, ca sa fie o singura intrare în colectorul de aburi. Trebuie prevãzute mijloace pentru împiedicarea apariţiei suprapresiunilor în oricare punct al circuitelor.
7.4. Comenzi maşini
7.4.1. Maşinile principale şi auxiliare esenţiale pentru propulsia unitãţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru funcţionare şi comanda. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzut un indicator de pas pentru elicele cu pas variabil.
7.4.2. Când maşinile de propulsie sunt comandate de pe puntea de navigaţie şi încãperile de maşini sunt cu personal permanent de supraveghere, trebuie aplicate urmãtoarele:
.1 în toate condiţiile de navigaţie, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sa se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie, sensul impingerii şi, dupã caz, pasul elicei;
.2 comanda de la distanta trebuie sa se facã independent, pentru fiecare elice, cu un dispozitiv conceput şi construit în asa fel încât actionarea lui sa nu necesite o atentie deosebita a datelor referitoare la funcţionarea masinii. Când mai multe elice sunt concepute sa funcţioneze simultan, ele pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comanda;
.3 masina de propulsie principala trebuie prevãzutã cu un echipament de oprire de avarie pe puntea de navigaţie, independent fata de sistemul de comanda al puntii de navigaţie;
.4 comenzile masinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sa fie semnalizate, dupã caz, în postul de comanda al maşinilor principale sau pe platforma de manevra;
.5 comanda de la distanta a masinii de propulsie trebuie sa fie posibila numai dintr-un singur post odatã; instalarea de echipamente de comanda interconectate este autorizata în interiorul aceluiaşi post. Fiecare post trebuie prevãzut cu un echipament care sa indice postul care comanda masina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperile de maşini trebuie sa fie posibil numai din încãperea de maşini sau din încãperea de comanda maşini;
.6 trebuie sa fie posibila comanda localã a maşinilor de propulsie chiar în cazul defectarii miei pãrţi oarecare a sistemului de comanda la distanta;
.7 echipamentul de comanda la distanta trebuie sa fie conceput asa fel ca în caz de defectare sa dea o alarma iar turatia şi sensul impingerii sa rãmân cele existente înaintea acestei defectari pana în momentul în care comanda localã intra în acţiune, afarã numai dacã Administraţia considera aceste dispoziţii imposibile în practica;
.8 pe puntea de navigaţie trebuie sa fie prevãzute aparate care sa indice:
.8.1 turatia şi sensul de rotaţie ale elicei, când aceasta are pas fix;
.8.2 viteza şi pasul elicei când are elice cu pas variabil;
.9 pe puntea de navigaţie şi în încãperea de maşini trebuie sa fie prevãzutã o alarma care sa indice presiunea joasa a aerului de pornire, la un nivel care sa permitã încã operaţiunile de pornire a motorului principal. Dacã sistemul de comanda la distanta a motorului de propulsie este conceput pentru pornirea automatã, trebuie limitat numãrul tentativelor consecutive ratate de pornire automatã pentru a menţine un nivel suficient al presiunii de aer necesar pornirii locale a motorului.
7.4.3. Când masina principala de propulsie şi maşinile asociate, inclusiv sursele principale de alimentare cu energie electrica, sunt echipate cu dispozitive de comanda automatã sau de la distanta, de diferite grade şi care sunt supravegheate în permanenta de personal dintr-un post de comanda, acest post de comanda trebuie conceput, echipat şi instalat în asa fel ca exploatarea masinii sa fie asa de sigura şi eficace ca şi cum ar fi sub supraveghere directa; în acest scop se aplica în mod corespunzãtor paragrafele 8.2 pana la 8.3. Trebuie sa se acorde o atentie deosebita protecţiei contra incendiului şi inundarii.
7.5. Instalatia de guvernare
7.5.1. Exceptând cerinţele paragrafului 7.5.18 unitãţile trebuie sa fie echipate cu o instalatie de guvernare principala şi o instalatie de guvernare auxiliara acceptate de cãtre Administraţie. Instalatia de guvernate principala şi instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie dispuse în asa fel încât o defectiune a uneia dintre ele nu o face pe cealaltã inutilizabila, atât cat sa fie rezonabil şi posibil în practica.
7.5.2. Instalatia de guvernare principala trebuie sa fie de o construcţie suficient de solida pentru a permite sa guverneze unitatea la viteza maxima de serviciu ceea ce va fi demonstrat la probe. Instalatia de guvernare principala şi axul carmei trebuie sa fie concepute în asa fel încât sa nu fie deteriorate la viteza maxima la mars înapoi dar totuşi aceasta cerinta nu trebuie demonstrata prin probe la viteza maxima de mars înapoi şi la unghiul maxim de banda a carmei.
7.5.3. Când unitatea este la pescajul sau maxim şi la mars înainte cu viteza maxima de serviciu, instalatia de guvernare trebuie sa poatã manevra carma din poziţia de 35 grade dintr-un bord la poziţia de 35 grade în celãlalt bord. Timpul necesar pentru trecerea carmei de la 35 grade dintr-un bord oarecare la 30 grade în celãlalt bord nu trebuie sa depãşeascã 28 secunde în aceleaşi condiţii.
7.5.4. Instalatia de guvernare principala trebuie actionata de o sursa de energie când aceasta este necesarã pentru îndeplinirea cerinţelor de la paragraful 7.5.3 şi în toate cazurile în care Administraţia va solicita un ax de carma al cãrui diametru la nivelul echei sa fie mai mare de 120 mm.
7.5.5. Agregatul sau agregatele de forta ale instalaţiei de guvernare trebuie sa fie concepute astfel încât sa porneascã automat, când, dupã o întrerupere de curent, s-a restabilit alimentarea cu energie.
7.5.6. Instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie de o construcţie suficient de solida şi sa permitã guvernarea unitãţii la o viteza de navigaţie acceptabilã; ea trebuie sa poatã fi pusã rapid în acţiune în caz de avarie.
7.5.7. Instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie capabilã sa roteasca carma de la poziţia de 15 grade într-un bord la 15 grade în celãlalt bord în cel mult 60 de secunde, unitatea fiind la pescajul sau maxim şi la mars înainte cu o viteza egala cu jumãtate din viteza maxima de serviciu sau la o viteza de 7 noduri oricare dintre aceasta este mai mare.
7.5.8. Instalatia de guvernare auxiliara trebuie sa fie actionata de o sursa de energie când aceasta este necesarã pentru îndeplinirea cerinţelor de la paragraful 7.5.7 şi în toate cazurile în care Administraţia cere un ax de carma al cãrui diametru la nivelul echei sa fie mai mare de 230 mm.
7.5.9. Când instalatia de guvernare principala are doua sau mai multe grupuri de actionare identice, nu este necesar sa se prevadã instalatie de guvernare auxiliara dacã instalatia de guvernare principala poate acţiona carma în condiţiile cerute la paragraful 7.5.3 de mai sus când toate grupurile de actionare sunt în funcţiune. În mãsura în care este rezonabil şi posibil în practica, instalatia de guvernare principala trebuie sa fie dispusã în asa fel încât o singura defectiune în oricare dintre circuitul de tubulaturi sau unul dintre grupurile de actionare sa nu compromita integritatea restului instalaţiei de guvernare.
7.5.10. Instalatia de guvernare principala trebuie sa poatã fi comandata de pe puntea de navigaţie şi din încãperea masinii de carma. Când echipamentul de comanda a instalaţiei de guvernare care este acţionat de pe puntea de navigaţie, este electric, el trebuie alimentat din circuitul de energie al instalaţiei de guvernare, dintr-un punct situat în încãperea masinii de carma.
7.5.11. Când instalatia de guvernare principala este dispusã conform cerinţelor din paragraful 7.5.1.9, trebuie prevãzute doua echipamente de comanda independente fiecare dintre ele fiind acţionate de pe puntea de navigaţie. Când echipamentul de comanda cuprinde un motor hidraulic cu telecomanda, Administraţia poate renunţa la aplicarea cerintei referitoare la cel de-al doilea echipament de comanda independent.
7.5.12. Când instalatia de guvernare auxiliara este actionata de o sursa de energie, ea trebuie echipata cu un echipament de comanda acţionat de pe puntea de navigaţie şi care sa fie independent de echipamentul de comanda al instalaţiei de guvernare principala.
7.5.13. În încãperea masinii de carma se vor prevedea mijloace care sa permitã deconectarea echipamentului de comanda al instalaţiei de guvernare de circuitul de energie.
7.5.14. Trebuie prevãzut un mijloc de comunicare între puntea de navigaţie şi încãperea masinii de carma.
7.5.15. Când carma este actionata de o sursa de energie, poziţia sa unghiulara exactã trebuie indicatã pe puntea de navigaţie. Indicatorul unghiului carmei trebuie sa fie independent de echipamentul de comanda al instalaţiei de guvernare.
7.5.16. Trebuie sa fie posibila verificarea poziţiei unghiulare a carmei în încãperea masinii de carma.
7.5.17. Trebuie prevãzutã o alimentare cu energie de rezerva care sa între în acţiune automat într-un termen de 45 secunde şi care sa fie suficienta pentru a alimenta cel puţin un grup motor al instalaţiei de guvernare conform cerinţelor paragrafului 7.5.7. precum şi echipamentul sau de comanda şi indicatorul unghiului carmei; aceasta sursa de alimentare cu energie de rezerva trebuie sa fie sursa de energie de avarie, fie alta sursa de energie independenta situata în încãperea masinii de carma. Aceasta sursa de energie independenta trebuie sa fie utilizata numai pentru acest scop şi trebuie sa aibã o capacitate suficienta pentru 10 minute de funcţionare continua.
7.5.18. Dacã este instalata o carma neconventionala, Administraţia trebuie sa acorde o atentie deosebita instalaţiei de guvernare a unitãţii astfel încât sa se asigure gradul de fiabilitate şi eficacitate acceptabil conform cerinţelor de la paragraful 7.5.1.
7.6. Instalatia de guvernare electrica şi electrohidraulica
7.6.1. Se vor prevedea indicatoare a stãrii de funcţionare a motoarelor tuturor instalaţiilor de guvernare electrice sau electrohidraulice pe puntea de navigaţie şi într-un post corespunzãtor de comanda maşini.
7.6.2. Fiecare instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica cuprinzând unul sau mai multe grupuri de actionare trebuie sa fie alimentate de cel puţin doua circuite din tabloul principal de distribuţie. Unul dintre circuite poate sa treacã prin tabloul de distribuţie de avarie. Orice instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica auxiliara asociata la o instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica principala poate sa fie cuplata la unul dintre circuitele alimentand aceasta din urma. Circuitele care deservesc o instalatie de guvernare electrica sau electrohidraulica trebuie sa aibã o capacitate nominalã suficienta pentru alimentarea tuturor motoarelor care pot fi cuplate simultan şi pot sa funcţioneze simultan.
7.6.3. Circuitele şi motoarele trebuie sa fie protejate contra scurtcircuitelor şi echipate cu alarma de suprasarcina. Echipamentele de protecţie la supracurenti dacã exista, trebuie sa între în acţiune când curentul este cel puţin egal cu dublul curentului la plinã sarcina a motorului sau circuitului protejat şi sa fie concepute în asa fel încât sa lase sa treacã curentii de pornire corespunzatori. Când se foloseşte o alimentare trifazata trebuie prevãzutã o alarma care sa indice avarierea oricãrei faze de alimentare. Alarmele cerute în prezentul subparagraf trebuie sa fie alarme sonore şi vizuale instalate pe puntea de navigaţie într-o poziţie de unde pot fi observate cu usurinta.
7.7. Comunicaţii între puntea de navigaţie şi încãperea de maşini
Unitãţile trebuie sa fie prevãzute cu cel puţin doua mijloace indepeudente care sa permitã transmiterea ordinelor de la puntea de navigaţie la poziţia din încãperea de maşini sau în postul de comanda din care maşinile sunt comandate în mod normal. Unul dintre aceste mijloace trebuie sa fie constituit dintr-un telegraf maşini asigurând o reproducere vizuala a ordinelor şi a raspunsurilor schimbate între încãperea de maşini şi puntea de navigaţie. Trebuie luatã în consideraţie prevederea de mijloace de comunicare cu toate celelalte poziţii din care pot fi comandate maşinile.
7.8. Instalatia de alarma pentru mecanici
Se va prevedea o instalatie de alarma pentru mecanici, care sa fie actionata din postul de comanda maşini sau de pe platforma de manevra, dupã caz şi care sa fie auzitã clar în cabinele mecanicilor.
7.9. Sursa principala de energie electrica
7.9.1. Suplimentar cerinţelor paragrafului 5.2, sursa principala de energie electrica trebuie sa îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Sursa principala de energie a unitãţii trebuie sa fie conceputã astfel ca serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 sa poatã rãmâne asigurate oricare ar fi turatia şi sensul de rotaţie al maşinilor de propulsie principale sau al axelor principale.
.2 Centrala electrica trebuie sa fie conceputã astfel încât sa asigure ca în cazul când oricare dintre generatoare sau sursa sa de energie principala iese din funcţiune, generatorul (generatoarele) rãmas poate asigura alimentarea serviciilor electrice necesare pornirii masinii principale de propulsie când unitatea este în stare de lipsa de energie. Generatorul de avarie poate fi utilizat pentru pornire când unitatea este în stare de lipsa de energie, dacã puterea sa, singura sau combinata cu a unuia dintre generatoare este suficienta pentru asigurarea simultanã a serviciilor menţionate la paragrafele 5.3.6.1 pana la 5.3.6.4.
.3 Pentru unitãţile cu propulsie electrica autonomã aplicarea paragrafului 5.2.2 se poate limita numai la furnizarea unei puteri suficiente care sa permitã unitãţii sa se deplaseze în deplina siguranta.
7.9.2. Tabloul principal de distribuţie trebuie sa fie plasat în raport cu un post de generator principal în asa fel, pentru cat este cu putinta, încât integritatea alimentarii normale sa nu poatã fi afectatã decât de un incendiu sau alta deteriorare care s-ar produce într-o încãpere. Orice incinta inconjuratoare conţinând tabloul principal de distribuţie, cum ar fi un post de comanda maşini situat în limitele incaperii, nu este consideratã ca separand tablourile de distribuţie de generatoare.
7.9.3. La bordul tuturor unitãţilor ale cãror generatoare principale au o putere electrica instalata de peste 3 megawati, barele principale trebuie divizate în cel puţin doua pãrţi, în mod normal cuplate prin conexiuni separate sau orice alt mijloc aprobat; generatoarele şi orice alt echipament duplicat trebuie, în mãsura posibilului, sa fie legate cu jumãtate din fiecare parte. Sunt permise amenajãri alternative echivalente.
7.10. Sursa de energie electrica de avarie
În afarã serviciilor menţionate la secţiunea 5.3, sursa de energie de avarie trebuie sa poatã alimenta urmãtoarele servicii:
.1 Timp de 18 ore, iluminatul de avarie al instalaţiei de guvernare;
.2 Timp de 18 ore:
.2.1 echipamentul de navigaţie cerut de regula V/12 a Convenţiei SOLAS din 1974;
.2.2 cu intermitenta, lampa de semnalizare de zi şi a sirenei unitãţii;
afarã de cazul când aceste servicii nu dispun de o alimentare independenta furnizatã de o baterie de acumulatori situata conveoabil în asa fel încât sa poatã fi utilizata în caz de situaţie critica şi suficienta pentru o perioada de 18 ore;
.3 Timp de 10 minute instalatia de guvernare când aceasta trebuie sa fie alimentata în condiţiile menţionate la paragraful 7.5.4.


CAP. 8
Încãperi de maşini periodic nesupravegheate pentru toate tipurile de unitãţi

8.1. Generalitati
Cerinţele din prezentul capitol sunt suplimentare celor din capitolele 4 pana la 7 şi se aplica încãperilor de maşini exploatate fãrã prezenta permanenta a personalului, indicate în cele de fata. Mãsurile luate trebuie sa asigure unitãţii funcţionând ca o nava, inclusiv în timpul manevrei şi în încãperilor de maşini de categoria A în timpul operaţiilor de foraj, dupã caz, un grad de siguranta echivalent celui unei unitãţi ale carei încãperi de maşini sunt supravegheate de personal.
8.2. Domeniul de aplicare
8.2.1. Cerinţele paragrafelor 8.3 pana la 8.9 se aplica unitãţilor proiectate sa se propulseze prin propriile lor mijloace fãrã ajutor exterior.
8.2.2. Unitãţile, altele decât cele care sunt concepute pentru autopropulsie, care au iacaperi de maşini periodic nesupravegheate în care se gãsesc maşinile destinate functionarii ca o nava trebuie sa îndeplineascã cerinţele pãrţilor corespunzãtoare din paragrafele 8.3, 8.4, 8.7, 8.8 şi 8.9.
8.2.3. Când la bordul, unei unitãţi oarecare, este prevãzut ca unele încãperi de maşini de categoria A destinate operaţiilor de foraj vor fi exploatate fãrã prezenta personalului permanent, Administraţia trebuie sa preconizeze aplicarea paragrafelor 8.3 şi 8.9 încãperilor de maşini de categoria A, ţinând corespunzãtor cont de caracteristicile maşinilor respective şi supravegherea prevãzutã pentru garantarea siguranţei.
8.2.4. Trebuie luate mãsuri acceptate de cãtre Administraţie pentru a asigura buna funcţionare a echipamentului la bordul fiecãrei unitãţi şi sa se prevadã inspecţii regulate şi probe de rutina pentru a se asigura ca acest echipament continua sa funcţioneze corect.
8.2.5. Fiecare unitate trebuie sa aibã documente acceptate de cãtre Administraţie, atestând ca ele pot fi exploatate fãrã prezenta permanenta a personalului în încãperile de maşini.
8.3. Protecţia contra incendiului
Prevenirea incendiuiui
8.3.1. Când este necesar, tubulaturile de combustibil lichid şi ulei de ungere trebuie sa fie prevãzute cu ecrane sau protejate corespunzãtor în asa fel încât sa se evite atât cat este posibil ca hidrocarburile sa nu curgã sau sa nu fie pulverizate pe suprafeţe fierbinti sau în prizele de aer ale maşinilor. Numãrul imbinarilor tubulaturilor de la aceste instalaţii trebuie redus la minimum. Trebuie acordatã o atentie deosebita tubulaturilor de combustibil lichid sub presiune; când este posibil în practica scurgerile din aceste instalaţii de tubulaturi trebuie sa fie colectate şi sa se declanseze o alarma.
8.3.2. Tancurile de serviciu de combustibil lichid umplute automat sau prin comanda la distanta trebuie sa fie echipate cu dispozitive care sa elimine riscul de deversare. Celelalte echipamente care trateazã automat lichidele inflamabile, ca de exemplu separatoarele de combustibil lichid, trebuie, de fiecare data ca acest lucru este posibil în practica, sa fie instalate într-un spaţiu special rezervat separatoarelor şi incalzitoarelor, şi trebuie prevãzute cu dispozitive destinate prevenirii deversarilor.
8.3.3. Când tancurile de serviciu de combustibil lichid sau tancurile de decantare sunt prevãzute cu echipament de încãlzire, trebuie prevãzut un avertizor care sa dea alarma în caz de temperatura excesiva, dacã risca sa fie depãşit punctul de inflamabilitate al combustibilului.
Detectia incendiului
8.3.4. În încãperile de maşini periodic nesupravegheate, trebuie amplasata, o instalatie aprobatã pentru detectarea incendiului care se bazeazã pe principiul autocontrolului şi sa includã facilitãţi pentru testãri periodice.
8.3.5. Instalatia pentru detectarea incendiului cerut la paragraful 8.3.4 trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
.1 Aceasta instalatie de detectie a incendiului trebuie sa fie asttel proiectata, iar detectoarele trebuie sa fie astfel dispuse încât sa descopere rapid începutul unui incendiu în orice parte a acestor încãperi şi în toate condiţiile normale de exploatare a maşinilor şi de variatie a ventilaţie pe care le cere gama posibila de temperaturi ambiante. Instalaţiile de detectie care folosesc numai detectoare termice nu trebuie permise, cu excepţia spaţiilor cu înãlţime limitatã şi când utilizarea lor este în mod deosebit de corespunzãtoare. Instalatia de detectie trebuie sa declanseze alarme sonore şi vizuale distincte de cele ale sistemelor care nu indica un incendiu, în locuri suficient de numeroase pentru a asigura ca aceste semnale de alamra sunt vazute şi auzite în amplasamentele cerute de paragraful 8.7.1.
.2 Dupã ce instalatia a fost montata, ea trebuie supusã probelor în condiţii diferite de ventilaţie şi de exploatare a maşinilor.
.3 Când instalatia de detectie a incendiului este electrica, trebuie sa fie alimentata automat de la o sursa de energie de avarie prin intermediul unei alimentari separate, în cazul caderii sursei principale de energie.
8.3.6. Se vor prevedea mijloace pentru caz de incendiu:
.1 în conductele de alimentare cu aer şi de esapament la caldari; şi
.2 în colectoarele de baleiaj ale motorului de propulsie, pentru a se asigura detectarea şi darea alarmei la iniţierea incendiului, cu excepţia cazului când Administraţia considera ca aceste instalaţii nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
8.3.7. Motoarele cu combustie interna cu puterea mai mare sau egala cu 2250 kW sau cu diametrul cilindrilor mai mare de 300 mm trebuie sa fie echipate cu detectoare de ceata de ulei în carter, echipamente de control a temperaturii palierelor sau cu echipamente echivalente.
Combaterea incendiului
8.3.8. Trebuie prevãzutã o instalatie fixa de stingere a incendiului aprobatã, la bordul unitãţilor la care nu se aplica cerinţele paragrafului 9.5.
8.3.9. Trebuie luate mãsuri pentru garantarea unei alimentari imediate de la magistrala de incendiu la presiunea corespunzãtoare, ţinând seama de riscul de inghet, fie;
.1 printr-o instalatie de comanda a pornirii la distanta a uneia dintre pompele de incendiu principale. Una dintre aceste comenzi trebuie instalata pe puntea de navigaţie şi alta în postul de control incendiu, dacã acesta exista; sau
.2 prin menţinerea sub presiune în permanenta a magistralei de incendiu cu ajutorul fie
.2.1 printr-una din pompele principale de incendiu; fie
.2.2 printr-o pompa rezervatã în acest scop, cu pornire automatã, în cazul reducerii presiunii unei pompe principale de incendiu
8.3.10. Administraţia trebuie sa acorde atentie deosebita menţinerii integritãţii la foc a încãperilor de maşini, la alegerea amplasamentului şi la centralizarea comenzilor instalaţiei de stins incendiu, a echipamentelor de oprire cerute (ventilaţie, pompe de combustibil etc.) şi poate sa ceara dispozitive suplimentare de stins incendiul, echipamente de combatere a incendiului şi aparate de respirat.
8.4. Protecţia contra inundarii
Detectarea nivelului apelor din santina
8.4.1. Un nivel de crescut al apelor din santina incaperii maşini periodic nesupravegheat şi situat sub linia de încãrcare reglementara trebuie sa declanseze o alarma sonora şi vizuala în amplasamentele precizate la paragraful 8.7.1.
8.4.2. Încãperile de maşini periodic nesupravegheate trebuie sa fie prevãzute, în mãsura în care aceasta este posibila în practica, cu puţuri de santina de capacitate suficienta pentru colectarea lichidelor care se acumuleaza normal în timpul perioadelor de funcţionare fãrã personal. Aceste puţuri trebuie sa fie situate şi supravegheate astfel ca toatã acumularea de lichide sa fie detectata la nivelele fixate în prealabil la unghiuri normale de inclinare.
8.4.3. Când pompele de santina se pun în funcţiune automat, trebuie prevãzute mijloace care sa indice în locatiile prevãzute de 8.7.1 dacã, afluxul de lichide este superior debitului pompei sau dacã aceasta din urma funcţioneazã mai des decât este normal prevãzut. În aceste cazuri, se pot autoriza puţuri mal mici, utilizabile în timpul unei perioade rezonabile. Dacã exista pompe de drenaj cu pornire automatã trebuie sa se acorde o atentie deosebita regulilor de prevenirea poluarii cu hidrocarburi.
8.5. Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.5.1. În modul de funcţionare ca o nava, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sa se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie turatia, sensul impingerii şi, dupã caz, pasul elicei.
8.5.2. Aceasta comanda la distanta trebuie sa se efectueze prin intermediul unui singur dispozitiv pentru fiecare elice independenta, cu funcţionare automatã a ansamblului de aparate conexe, incluzând, dacã este necesar, dispozitive de protecţie a masinii de propulsie contra suprasarcinilor. Totuşi, când mai multe elice sunt concepute sa funcţioneze simultan, aceste elice pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comanda.
8.5.3. Masina principala de propulsie trebuie prevãzutã, cu un dispozitiv de oprire a masinii de pe puntea de navigaţie, în caz de avarie şi care sa fie independent de instalatia de comanda de pe puntea de navigaţie menţionat la paragraful 8.5.2.
8.5.4. Manevrele dispozitivului de comanda a masinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sa fie semnalate, dupã caz, în postul central de comanda al maşinilor principale sau în postul de comanda al maşinilor de propulsie, dupã caz.
8.5.5. Comanda de la distanta a masinii de propulsie trebuie sa poatã sa fie posibila numai dintr-un singur post odatã; instalarea de sisteme de comanda interconectate este autorizata în interiorul unui singur post. Fiecare post trebuie sa fie prevãzut cu un dispozitiv care sa indice postul care comanda aparatul de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperea masinii trebuie sa fie posibil numai din încãperea masinii sau din postul de comanda al maşinilor. Instalatia trebuie sa cuprindã mijloace care sa permitã împiedicarea unei modificãri sensibile de propulsie în timpul transferului comenzii dintr-un amplasament în altul.
8.5.6. Trebuie sa fie posibila comanda localã a tuturor maşinilor esenţiale şi pentru propulsie şi manevrare chiar în cazul avariei unei pãrţi oarecare a dispozitivelor automate sau de comanda la distanta.
8.5.7. Instalatia automatã de comanda la distanta trebuie sa fie conceputã în asa fel ca în caz de avarie, alarma sa fie data pe puntea de navigaţie şi în postul de comanda a maşinilor principale, în afarã de cazul în care Administraţia considera aceste dispoziţii imposibile în practica, turatia şi sensul impingerii trebuie sa rãmânã cele existente înaintea acestei avarii pana în momentul când comanda localã intra în acţiune.
8.5.8. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzute aparate care sa indice:
.1 Turatia şi sensul de rotaţie al elicei, când aceasta este cu pas fix; sau
.2 Turatia şi pasul elicei, când aceasta este cu pas variabil
8.3.9. Trebuie limitate numãrul tentativelor consecutive de pornire automatã ratate, pentru a menţine presiunea aerului necesar pornirii, la un nivel suficient. Trebuie prevãzutã o alarma de presiune joasa a aerului de pornire, stabilitã la un nivel care sa permitã încã operaţiunile de pornire a masinii principale.
8.6. Comumicatii
Postul central de comanda a maşinilor principale sau postul de comanda al maşinilor de propulsie, dupã caz, puntea de navigaţie, cabinele ofiţerilor mecanici şi, la bordul unitãţilor stabilizate prin coloane, postul central de comanda balastului, trebuie conectate la un mijloc fiabil de comunicare vocala.
8.7. Instalatia de alarma
8.7.1. Trebuie sa se prevadã, în postul de comanda al maşinilor principale, o instalatie de alarma sonora şi vizuala pentru a indica orice defect de funcţionare care solicita atentie, care trebuie sa:
.1 declanseze o alarma sonora şi vizuala la un alt post de comanda care, în mod normal permanent supravegheat;
.2 declanseze alarma destinatã sa previnã mecanicii cerutã la paragraful 7.8, sau o alarma echivalenta acceptatã de cãtre Administraţie, dacã nici o mãsura n-a fost luatã într-o perioada de timp determinata pentru remedierea avariei;
.3 pe cat posibil, sa fie conceput urmãrind principiul de siguranta intrinseca; şi
.4 în modul de funcţionare ca o nava, sa declanseze o alarma sonora şi vizuala pe puntea de navigaţie în toate cazurile care necesita intervenţia sau atenţia ofiţerului de cart.
8.7.2. Instalatia de alarma trebuie sa fie alimentata în permanenta şi sa fie prevãzutã cu un dispozitiv de cuplare automatã la o sursa de energie de rezerva în cazul caderii sursei normale de energie.
8.7.3. Orice avarie a sursei normale de energie a instalaţiei de alarma trebuie semnalizata printr-o alarma.
8.7.4. Instalatia de alarma trebuie sa poatã semnala simultan mai mult de o singura defectiune iar acceptarea unui semnal de alarma nu trebuie sa anuleze o alta alarma.
8.7.5. Receptionarea în amplasamentul menţionat în paragraful 8.7.1 a oricãrei alarme trebuie indicatã la poziţiile unde a fost data. Echipamentele avertizoare trebuie sa continue sa funcţioneze pana ce semnalul lor a fost luat în consideraţie iar semnalele vizuale trebuie menţinute pana în momentul remedierii defectiunii. Instalatia de alarma trebuie atunci sa se repuna automat în poziţia de funcţionare normalã.
8.8. Cerinţe speciale pentru maşini, caldari şi instalaţii electrice
8.8.1. Cerinţele speciale aplicabile maşinilor, caldarilor şi instalaţiilor electrice trebuie sa fie acceptate de cãtre Administraţie şi sa cuprindã cel puţin cerinţele din prezenta secţiune.
8.8.2. Sursa principala de energie electrica trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Când energia electrica poate fi furnizatã de un singur generator, trebuie prevãzute mãsuri adecvate de reducere a sarcinii corespunzãtoare pentru garantarea continuitãţii alimentarii serviciilor necesare propulsiei, guvernarii precum, şi pentru siguranta unitãţii. Pentru a remedia cazul caderii generatorului în funcţiune, trebuie prevãzutã pornirea şi cuplarea automatã la tabloul principal de distribuţie a unui generator de rezerva având o capacitate suficienta pentru a permite unitãţii sa se deplaseze în deplina siguranta şi sa asigure repornirea automatã a auxiliarelor esenţiale, inclusiv dacã este necesar dupã un program secvential de funcţionare. Administraţia poate scuti unitãţile de aceasta cerinta când energia necesarã pentru asigurarea serviciilor menţionate la paragraful 5.1.1.1, exceptând serviciile menţionate la paragraful 1.3.17.2 este mai mica sau egala cu 250 kilowati.
.2 Când energia electrica este în mod normal furnizatã de mai multe generatoare funcţionând simultan în paralel, trebuie prevãzute mãsuri, cum ar fi reducerea sarcinii care sa garanteze ca în cazul avarierii unui generator, celelalte sa continue sa funcţioneze în suprasarcina, pentru navigaţie sigura când unitatea este în deplasare şi pentru asigurarea siguranţei unitãţii.
Funcţia de transfer
8.8.3. Când sunt cerute maşini de rezerva pentru alte maşini auxiliare esenţiale pentru propulsie, trebuie prevãzute funcţii de transfer automate. Transferul automat trebuie sa declanseze o alarma.
Comanda automatã şi instalaţii de alarma
8.8.4. Instalatia de comanda trebuie sa fie conceputã în asa fel ca serviciile necesare functionarii maşinilor principale de propulsie şi auxiliarelor sale sa fie asigurate prin intermediul dispozitivelor automate necesare.
8.8.5. Trebuie sa se prevadã mijloace care sa permitã menţinerea la nivelul solicitat suficient al presiunii de aer pentru pornire când motoarele ce asigura propulsia principala sunt cu combustie interna.
8.8.6 Trebuie prevãzutã o instalatie de alarma care sa îndeplineascã cerinţele paragrafului 8.7 pentru toate nivelurile importante ale fluidelor, presiunilor, temperaturilor şi ale altor parametri esentiali.
8.9. Dispozittve de siguranta
Trebuie prevãzut un dispozitiv de siguranta care antreneaza oprirea automatã a partii afectate a instalaţiei în cazul unui defect de funcţionare a maşinilor sau caldarilor care prezintã un pericol imediat şi care declanseaza o alarma în amplasamentele cerute la paragraful 8.7.1. Maşinile de propulsie nu trebuie sa se opreascã automat, decât în cazurile când exista riscul unei avarii grave, de distrugere totalã sau explozie. Când exista dispozitive care sa permitã trecerea peste oprirea masinii principale de propulsie, acesta trebuie sa fie conceput în asa fel ca sa nu poatã fi activat din neatentie. Trebuie prevãzutã semnalizarea luminoasa care sa indice ca acest dispozitiv a fost activat.


CAP. 9
Protecţia contra incendiului

9.1. Protecţia constructivã contra incendiului
9.1.1. Aceste cerinţe se aplica în principal unitãţilor a cãror corp de suprastractura, pereţi structurali, punti şi rufuri sunt din oţel.
9.1.2. Unitãţile construite din alte materiale pot fi acceptate, cu condiţia ca acestea sa asigure, cu avizul Administraţiei, un nivel de siguranta echivalent.
Rezistenta la foc a pereţilor şi puntilor
9.1.3. Rezistenta minima la foc a pereţilor şi puntilor trebuie sa fie conformã nu numai cerinţelor speciale din secţiunea prezenta şi din secţiunea 9.2, dar şi celor din tabelele 9-1 şi 9-2. Pereţi exteriori ai suprastructurilor şi rufurilor care delimiteaza spaţii de locuit, inclusiv punti suspendate care susţin aceste spaţii, trebuie sa fie construiti conform normei "A-60" pe ansamblul partii vecine cu masa rotativa şi situata la mai puţin de 30 m de centrul ei. În cazul unitãţilor dotate cu o substructura mobila, distanta de 30 m trebuie masurata când substructura este în poziţia de foraj cea mai apropiatã de spaţiile de locuit. Administraţia poate accepta amenajãri echivalente.
9.1.4. Pentru aplicarea cerinţelor din tabele trebuie sa se ţinã seama de urmãtoarele principii:
.1 Tabelele 9-1 şi 9-2 trebuie aplicate pereţilor şi respectiv puntilor care separa spaţii adiacente.
.2 Pentru determinarea normelor de rezistenta la foc aplicabile pereţilor care separa spaţii adiacente, aceste spaţii sunt clasificate în funcţie de riscul de incendiu pe care-l prezintã, în categoriile (1) pana la (11) de mai jos. Titlul fiecãrei categorii are un caracter specific mai degraba decât restrictiv. Numãrul din paranteze care precede titlul fiecãrei categorii se referã la coloana sau linia corespunzãtoare din tabele.
(1) Posturile de comanda sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.3.1.
(2) Coridoare înseamnã coridoare şi holuri.
(3) Încãperi de locuit sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.45 exclusiv coridoare, toalete şi oficii care nu conţin aparate de gãtit.
(4) Scãri înseamnã scarile interioare, ascensoare şi scarile rulante (altele decât cele câte sunt în întregime situate în încãperi de maşini), ca şi casele lor. În aceasta privinta o scara care este închisã numai la un singur nivel trebuie consideratã ca fãcând parte din spaţiul de care nu este separatã printr-o usa de incendiu.
(5) Încãpere de serviciu (pericol redus de incendiu) înseamnã dulapuri, magazii, spaţii de lucru în care nu este depozitat material inflamabil, precum uscãtorii şi spãlãtorii.
(6) Încãperi de maşini de categoria A sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.29.
(7) Alte încãperi de maşini sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.30 cu excepţia încãperilor de maşini de categoria A.


Tabelul 9-1 - Rezistenta la foc a pereţilor care separa spaţii adiacente


┌────────────────┬───────┬─────┬──────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┐
│Spaţii          │  (1)  │ (2) │  (3) │  (4)  │  (5)  │  (6)  │  (7)  │  (8)  │  (9)  │  (10) │ (11)  │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Posturi de  (1) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│Comanda         │A-0(d/)│ A-0 │ A-60 │  A-0  │  A-15 │ A-60  │  A-15 │ A-60  │  A-60 │   *   │  A-0  │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Coridoare   (2) │       │  C  │ B-0  │  B-0  │  B-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  B-0  │
│                │       │     │      │A-0(b/)│       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │   C  │  B-0  │  B-0  │ A-60  │  A-60 │ A-0   │  A-0  │   *   │   C   │
│locuit      (3) │       │     │      │A-0(b/)│       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Scãri       (4) │       │     │      │ B-O   │  B-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  B-0  │
│                │       │     │      │A-0(b/)│A-0(b/)│       │       │       │       │       │A-0(b/)│
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │      │       │   C   │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  B-0  │
│serviciu    (5) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol redus) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │      │       │       │  *    │A-0(a/)│ A-60  │  A-60 │   *   │  A-0  │
│maşini de   (6) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│categoria A     │       │     │      │       │       │ a/    │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Alte spaţii     │       │     │      │       │       │       │A-0(a/)│ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
│de maşini   (7) │       │     │      │       │       │       │___o/  │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Zone            │       │     │      │       │       │       │       │   -   │  A-0  │   -   │  A-0  │
│periculoase     │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │      │       │       │       │       │       │A-0(c/)│   -   │  A-0  │
│serviciu    (9) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol ridicat)       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Punti           │       │     │      │       │       │       │       │       │       │   -   │   *   │
│deschise   (10) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi sani-  │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │   C   │
│tare şi spaţii  │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│similare   (11) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
└────────────────┴───────┴─────┴──────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘



Tabelul 9-2 - rezistenta la foc a puntilor care separa spaţii adiacente


┌────────────────┬───────┬─────┬──────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┐
│Spaţii   Spaţii │  (1)  │ (2) │  (3) │  (4)  │  (5)  │  (6)  │  (7)  │  (8)  │  (9)  │  (10) │ (11)  │
│dede- |  dea- -►│       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│subt  ▼  supra  │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Posturi de  (1) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│Comanda         │  A-0  │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Coridoare   (2) │  A-0  │  *  │  *   │  A-0  │   *   │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │   *   │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-60 │ A-0 │  *   │  A-0  │   *   │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │   *   │
│locuit      (3) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Scãri       (4) │  A-0  │ A-0 │ A-0  │   *   │  A-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-15 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │    *  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
│serviciu    (5) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol redus) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-60 │ A-60│ A-60 │  A-60 │  A-60 │   *   │  A-60 │ A-60  │  A-60 │   *   │  A-0  │
│maşini de   (6) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│categoria A     │       │     │      │       │       │ a/    │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Alte spaţii     │  A-15 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-0   │    *  │ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
│de maşini   (7) │       │     │      │       │       │ a/    │   a/  │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Zone            │  A-60 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-60  │  A-0  │  -    │  A-0  │   -   │  A-0  │
│periculoase     │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-60 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │ A-0   │A-0(c/)│   *   │  A-0  │
│serviciu    (9) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol ridicat)       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Punti           │   *   │  *  │  *   │   *   │   *   │   *   │   *   │  -    │   *   │   -   │   *   │
│deschise   (10) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Spaţii sanitare │  A-0  │ A-0 │      │  A-0  │       │ A-0   │  A-0  │ A-0   │  A-0  │       │       │
│şi spaţii       │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│similare   (11) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
└────────────────┴───────┴─────┴──────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘



Note: Notele de mai jos se aplica tabelelor nr. 3 şi nr. 4 dupã caz:
(a/) Când spaţiul conţine o sursa de energie de avarie sau elemente ale unei surse de energie de avarie adiacente unui spaţiu ce conţine un generator de serviciu al navei sau elemente ale unui generator de serviciu al navei, peretele sau puntea de separaţie dintre aceste spaţii trebuie sa fie de tip "A-60".
(b/) Pentru clarificarea notei aplicabile vezi paragrafele 9.2.1 şi 9.2.3.
(c/) Când spaţiile aparţinând aceleiaşi categorii numerice şi apare indicele "c", nu perete sau o punte de tipul indicat în tabele este necesar numai când spaţiile adiacente servesc unor scopuri diferite, de exemplu la categoria (9). 0 bucatarie situata alãturi de alta bucatarie nu necesita un perete, dar o bucatarie situata alãturi de o magazie de pituri trebuie prevãzutã cu perete de tip "A-0".
(d/) Pereţii care separa puntea de navigaţie, camera hartilor şi cabina radio una de alta pot fi de tip "B-0"
* Când apare un asterisc în tabele, construcţiile trebuie sa fie din oţel sau din alt material echivalent dar nu este necesar sa fie de tip "A". Totuşi dacã o punte este penetrata pentru trecerea cablurilor electrice, tubulaturilor şi conductelor de ventilaţie, aceste treceri trebuie fãcute etanse pentru a preveni trecerea flacarilor şi fumului.

(8) Zone periculoase sunt zonele definite la paragraful 1.3.32.
(9) Încãperi de servicu (pericol ridicat) înseamnã dulapuri, magazii şi spaţii de lucru unde sunt depozitate materiale inflamabile, bucatarii, oficii continaud aparate de gãtit, magaziile de pituri şi atelierele, altele decât cele care fac parte din încãperile de maşini.
(10) Punti deschise sunt spaţiile de punti deschise, cu excepţia zonelor periculoase.
(11) Încãperi sanitare şi alte spaţii similare sunt instalaţiile. sanitare comune, ca duşuri, bãi, toalete etc. şi oficiile izolate care nu conţin aparate de gãtit. Dotãrile sanitare care deservesc un spaţiu şi spre care nu se poate accede decât prin acest spaţiu, trebuie sa fie considerate ca fãcând parte din spaţiul în care se afla.

9.1.5. Se poate considera ca plafoanele şi captuselile de tip "B" fixate respectiv pe punti şi pereţi asigura integral sau parţial izolatia şi rezistenta cerutã.
9.1.6. Când Administraţia aproba detaliile de construcţie în vederea protecţiei contra incendiului, trebuie sa ia în consideraţie riscul transmiterii caldurii la intersectiile şi extremitatile limitelor termice cerute.
9.1.7. Ferestrele şi hublourile, cu excepţia ferestrelor de pe puntea de navigaţie trebuie sa fie fãrã posibilitate de deschidere. Ferestrele de la puntea de navigaţie pot fi cu posibilitate de deschidere cu condiţia sa fie concepute ca sa poatã fi închise rapid. Administraţia poate autoriza ca ferestrele şi hublourile din afarã zonelor cu pericol de explozie sa fie cu posibilitate de deschidere.
9.1.8. Rezistenta la foc a uşilor trebuie, în mãsura posibilului, sa fie echivalenta cu aceea a pereţilor în care sunt instalate. Uşile exterioare ale suprastructurilor şi rufurilor trebuie sa fie construite conform normelor "A-O" cel puţin, şi sa fie dacã este posibil, cu autoinchidere.
9.2. Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comanda
9.2.1. Toţi pereţii de tip "B" trebuie sa se extindã din punte în punte şi pana la peretele exterior al rufului sau alta limita, cu excepţia când instalarea nu comporta plafoane şi captuseli continui de tip "B" de o parte şi de alta a peretelui, în care caz peretele se poate opri la acest plafon sau aceasta captuseala. În pereţii coridoarelor, deschiderile de ventilaţie pot fi autorizate exclusiv în sau sub uşile cabinelor, încãperilor sociale, birourilor şi încãperilor sanitare. Deschiderile vor fi practicate numai în partea inferioarã a uşilor. Deschiderile practicate în sau sub usi trebuie sa aibã o suprafata neta totalã care sa nu depãşeascã 0,05 mp iar acea deschidere practicatã în usa trebuie prevãzutã cu o grila din material incombustibil. Astfel de deschideri nu trebuie practicate în uşile caselor de scãri.
9.2.2. Scarile trebuie construite din oţel sau un material echivalent.
9.2.3. Pentru a evita ca un incendiu sa se propage rapid de la o punte la alta, scarile care deservesc o singura punte trebuie sa fie protejate cel puţin la un nivel cu pereţi de tip "A" sau "B" şi cu usi cu autoinchidere. Puturile ascensoarelor de personal trebuie sa fie protejate cu construcţii de tip "A". Scarile şi puturile ascensoarelor care traverseaza mai mult de o punte trebuie sa fie inconjurate cu construcţii de tip "A" şi protejate cu usi cu autoinchidere la toate nivelurile. Uşile cu autoinchidere nu trebuie sa aibã dispozitive de reţinere. Totuşi se pot utiliza dispozitive de reţinere manevrabile de la distanta în execuţie cu protecţie intrinseca.
9.2.4. Spaţiile goale care se gãsesc în spatele plafoanelor, lambriurilor şi captuselilor trebuie divizate prin ecrane bine ajustate pentru evitarea tirajului. Ecranele vor fi instalate la distanţe de cel mult 14 m.
9.2.5. Cu excepţia izolatiilor încãperilor frigorifice, materialele de izolatie, izolatia termica a canalelor de ventilaţie şi a tevilor, plafoanelor, captuselilor şi a pereţilor trebuie sa fie din materiale incombustibile. Izolatia armaturilor tubulaturilor circuitelor de fluide la temperaturi joase precum şi ecranele anti-condens şi produsele adezive utilizate pentru aceste izolaţii pot sa nu fie incombustibile, dar trebuie sa fie în cantitate cat mai limitatã posibil iar suprafata lor aparenta sa aibã caracteristici pentru o lenta propagare a flacarii*. În spaţiile unde exista riscul patrunderii produselor petroliere, suprafata izolatiilor trebuie sa fie impermeabila la hidrocarburi sau la vapori de hidrocarburi.
---------
* Referitor la Rezoluţia IMO nr.A.653(16) Recomandare asupra îmbunãtãţirii procedurilor de testare la foc pentru inflamabilitatea suprafeţei pereţilor, plafoanelor şi materialelor de finisare a puntilor. În legatura cu Rezoluţia A.166(ES IV) Ghidul de evaluare a proprietãţilor materialelor cu pericol de explozie şi Anexa I, Partea I din Codul Internaţional pentru Aplicarea Procedurilor de Testare a pericolului de Incendiu (Codul FTP).

9.2.6. Scheletul inclusiv grinzile şi piesele de asamblare ale pereţilor, captuselilor, plafoanelor şi ecranelor antitiraj trebuie sa fie din materiale incombustibile.
9.2.7. Toate suprafeţele expuse ale coridoarelor şi ale caselor scarilor şi suprafeţelor spaţiilor închise sau inaccesibile în încãperile de locuit şi de serviciu şi posturilor de comanda trebuie sa aibã caracteristici pentru lenta propagare a flacarii. Suprafeţele aparente ale plafoanelor încãperilor de locuit şi de serviciu şi a posturilor de comanda trebuie sa aibã caracteristici pentru o lenta propagare a flacarii.*
-----------
* Referitor la Rezoluţia IMO nr.A.653(16) Recomandare asupra îmbunãtãţirii procedurilor de testare la foc pentru inflamabilitatea suprafeţei pereţilor, plafoanelor şi materialelor de finisare a puntilor, în legatura cu Rezoluţia A. 166(ES IV) Ghidul de evaluare a proprietãţilor materialelor cu pericol de explozie şi Anexa I, Partea I din Codul Internaţional pentru Aplicarea Procedurilor de Testare a pericolului de Incendiu (Codul FTP).

9.2.8. Pereţii, captuselile şi plafoanele pot avea placaje combustibile, cu condiţia ca grosimea acestor placaje sa nu depãşeascã 2 mm, dar cadrul oricãror spaţii altele decât; coridoarelor, al caselor scarilor şi a postului de comanda, unde aceasta grosime trebuie sa nu depãşeascã 1,5 mm. Ca alternativa aceste placaje de alte grosimi pot fi aprobate de Administraţie cu condiţia ca valoarea lor calorifica sa nu depãşeascã 45 mJ /mp.
9.2.9. Invelisurile nedemontabile ale puntilor, dacã sunt folosite, trebuie sa fie din materiale aprobate care nu sunt inflamabile uşor şi nu sunt toxice sau explozive la temperaturi ridicate**.
-------------
** Referitor la Rezoluţia MO nr.A.687(17) 'ad Procedura de testare la foc pentru inflamabilitatea invelisului puntii principale.

9.2.10. Vopselele, lacurile şi alte produse utilizate la finisare pe suprafeţele interioare expuse trebuie sa fie de asa natura încât sa nu prezinte un risc de incendiu considerat excesiv de Administraţie, şi nu trebuie sa degajeze cantitãţi foarte mari de fum.
9.2.11. Canalele de ventilaţie trebuie sa fie din material incombustibil. Totuşi, porţiuni mai scurte, nedepasind 2 m şi cu secţiunea transversala nedepasind 0,02 mp pot sa nu fie construite din material incombustibil sub rezerva urmãtoarelor condiţii:
.1 aceste lungimi de canale trebuie sa fie dintr-un material care, cu acordul Administraţiei prezintã, un risc redus de incendiu;
.2 aceste porţiuni sa fie utilizate la extremitatile instalaţiei de ventilaţie;
.3 aceste porţiuni nu trebuie sa se gãseascã la o distanta mai mica de 600 mm, masurata în lungul canalului de la punctul în care acesta traverseaza o construcţie oarecare de tip "A" sau "B", inclusiv plafoane continui de tip "B".
9.2.12. Când canalele de ventilaţie având o secţiune transversala mai mare de 0,02 mp traverseaza pereţi sau punti de tip "A" trecerile trebuie prevãzute cu un manson din tabla de oţel, în cazul când canalele nu sunt din oţel în vecinãtatea zonei unde ele penetreaza peretele sau puntea; în acest loc canalele şi mansoanele trebuie sa rãspundã urmãtoarelor condiţii:
.1 Canalele ori mansoanele trebuie sa aibã o grosime de cel puţin 3 mm şi o lungime de minim 900 mm. Pentru trecerile prin pereţi aceasta lungime minima trebuie sa fie repartizata de preferinta la 450 mm de fiecare parte a peretelui. Aceste canale sau mansoane care le reacopera trebuie sa primeascã o izolatie contra incendiului.
Rezistenta la foc a izolatiei trebuie sa fie cel puţin egala cu a peretelui sau puntii pe care canalul le traverseaza. Pentru asigurarea protecţiei trecerilor prin punte sau perete se poate folosi un dispozitiv echivalent acceptat de cãtre Administraţie;
.2 Canalele având o secţiune transversala mai mare de 0,075 mp cu excepţia celor care deservesc zonele cu pericol de explozie, trebuie sa aibã clapeti antifoc, în plus pentru îndeplinirea cerinţelor paragrafului 2.1. Clapetul antifoc trebuie sa funcţioneze automat de asemenea sa fie capabil de a fi închis manual din ambele pãrţi ale peretelui sau puntii. Clapetul trebuie sa aibã un indicator care sa arate când acesta este deschis sau este închis. Clapetii antifoc nu sunt totuşi obligatorii când canalele traverseaza, fãrã deservire, spaţiile inconjurate de construcţii de tip "A", cu condiţia ca aceste canale sa aibã aceeaşi rezistenta la foc ca şi construcţiile pe care le traverseaza. Administraţia poate, ţinând cont de consideratii speciale, sa autorizeze operarea clapetului numai dintr-o singura parte a construcţiei.
9.2.13. Canalele destinate ventilatiei încãperilor de maşini de categoria A, a bucãtãriilor şi zonelor periculoase, nu trebuie sa traverseze încãperile de locuit, încãperile de serviciu sau posturile de comanda. Totuşi Administraţia poate permite o relaxare a acestei cerinţe, cu excepţia cazului canalelor care deservesc zonele periculoase traversand încãperile de locuit, posturile de comanda şi bucatarii, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de mai jos:
.1 canalele sunt din oţel având grosimea de minim 3 mm iar largimea lor este egala sau mai mica de 300 mm, sau de minim 5 mm la largimea egala şi mai mare de 760 mm; în cazul canalelor cu largimea sau diametrul cuprinse între 300 mm şi 760 mm grosimea se obţine prin interpolare liniara;
.2 canalele sunt dotate cu clapeti antifoc de tip cu autoinchidere montate în apropierea trecerii prin construcţie; şi
.3 canalele sunt izolate conform normei "A-60" de la încãperi de maşini sau bucatarii, pana la un punct situat la cel puţin 5 m dincolo de fiecare clapet antifoc; sau
.4 canalele sunt din oţel conform paragrafului .1; şi
.5 canalele sunt izolate conform normei "A-60" peste tot în interiorul încãperilor de locuit, spaţiilor de serviciu ori posturilor de comanda.
9.2.14. Canalele de ventilaţie destinate pentru ventilatia încãperilor de locuit, spaţiilor de serviciu sau posturilor de control, nu trebuie sa traverseze încãperile de maşini de categoria A, bucãtãriile sau zonele periculoase. Totuşi Administraţia poate permite o relaxare a acestei cerinţe, cu excepţia cazului conductelor care traverseaza zonele periculoase condiţionat de:
.1 canalele care traverseaza o încãpere de maşini de categoria A, şi bucatarii sunt construite din oţel în conformitate cu 9.2.13.1
.2 canalele sunt dotate cu clapeti antifoc de tip cu autoinchidere montate în apropierea trecerilor prin construcţie; şi
.3 menţinerea integritãţii puntilor/pereţilor incaperii de maşini sau bucatariei în zona trecerilor; sau
.4 canalele acolo unde traverseaza o încãpere de maşini de categoria A sau o bucatarie, sunt confectionate din oţel în conformitate cu 9.2.13.1; şi
.5 canalele sunt izolate conform normei "A-60" în interiorul incaperii de maşini sau bucatariei.
9.2.15. Dacã în locul de trecere prin pereţii de tip "B" canalele de ventilaţie cu secţiune transversala mai mare de 0,02 mp nu sunt din oţel, atunci trecerile trebuie prevãzut cu un manson de oţel având lungimea de 900 mm, repartizat de preferinta la 450 mm de o parte şi de alta a peretelui.
9.2.16. Canalele ventilatiei de aspiratie de la maşinile de gãtit din bucatarii care trec prin încãperile de locuit sau încãperi conţinând materiale combustibile, se vor executa din construcţii echivalente normei de tip "A". Fiecare canal de aspiratie trebuie prevãzut:
.1 cu un filtru pentru grãsimi uşor demontabil pentru curatare;
.2 un clapet antifoc situat la capatul inferior al canalului;
.3 un dispozitiv situat în bucatarie pentru oprirea ventilatiei de evacuare a aerului viciat; şi
.4 o instalatie fixa pennanenta de stingerea incendiului în interiorul canalului.
9.2.17. Toate orificiile principale de aspiratie şi de refulare ale tuturor instalaţiilor de ventilaţie trebuie sa aibã posibilitatea închiderii lor din afarã spaţiilor ventilate.
9.2.18. Ventilatia mecanicã care deserveste încãperile de locuit, încãperile de serviciu, posturile de comanda, încãperile de maşini şi zonele periculoase trebuie sa poatã fi opritã dintr-un loc uşor accesibil în exteriorul spaţiului deservit. Se va acorda o atentie deosebita accesului în acest loc în cazul unui incendiu, spaţiile deservite trebuie sa beneficieze de o atentie specialã. Mijloacele prevãzute pentru oprirea ventilatiei mecanice ce deserveste încãperea de maşini sau zonele periculoase trebuie sa fie în întregime separate de cele prevãzute pentru oprirea ventilatiei celorlalte spaţii.
9.2.19. Ferestrele şi hublourile instalate în construcţii de tip "A-60" şi orientate spre platforma de foraj trebuie:
.1 sa fie construite conform normei "A-60"; sau
.2 sa fie protejate cu perdea de apa; sau
.3 sa fie prevãzute cu obturatoare de oţel sau un material echivalent.
9.2.20. Ventilatia încãperilor de locuit şi a posturilor de comanda trebuie conceputã în asa fel încât sa previnã penetrarea gazelor inflamabile, toxice, nocive sau fumului provenind din zonele inconjuratoare.
9.3. Mijloace de evacuare
9.3.1. În interiorul încãperilor de locuit, încãperilor de serviciu şi posturilor de comanda, trebuie aplicate urmãtoarele cerinţe:
.1 În orice zona în care este posibil ca personalul sa poate fi de serviciu în mod regulat sau în care este cazat, trebuie sa existe cel puţin doua cai de evacuare, cat mai depãrtate posibil una de alta, pentru a oferi mijloace de evacuare rapida pana la puntile deschise şi pana la posturile de imbarcare. Administraţia poate, cu titlu excepţional, sa permitã un singur mijloc de evacuare ţinând cont de natura şi de amplasamentul spaţiilor precum şi de numãrul de persoane care pot în mod normal sa fie cazate acolo sau angajaţi la bord.
.2 În mod normal, pentru evacuarile verticale trebuie folosite scãri; se poate totuşi folosi o scara verticala pentru unul dintre mijloacele de evacuare când instalarea unor de scãri este practic imposibila
.3 Toate cãile de evacuare trebuie sa fie uşor accesibile şi degajate iar toate uşile tuturor iesirilor care se gãsesc pe parcurs trebuie sa fie uşor de manevrat. Nu trebuie sa fie admise coridoarele fãrã ieşire cu o lungime mai mare de 7 metri.
9.3.2. Doua mijloace de maşini de categoria A trebuie sa fie prevãzut cu doua mijloace de evacuare fiecare conţinând una din urmãtoarele:
.1 doua ansambluri de scãri verticale din oţel, cat mai depãrtate una de alta care duc la uşile, la fel de distantate una fata de alta, care sunt situate în partea superioarã a incaperii şi permit accesul la puntea deschisã. În general, una dintre aceste scãri trebuie sa asigure un adapost permanent contra incendiului de la partea inferioarã a incaperii pana într-un loc sigur situat în exteriorul incaperii. Totuşi, Adininistratia poate sa nu ceara existenta unui astfel de adapost dacã, din cauza amenajãrilor speciale sau a dimensiunilor speciale ale incaperii de maşini, exista o cale de evacuare sigura de la partea inferioarã a acestei încãperi. Acest adapost trebuie sa fie din oţel, izolat, dacã e cazul, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie şi la partea inferioarã sa fie prevãzut cu o usa de oţel cu autoinchidere.
.2 o scara verticala din oţel care duce la o usa situata în partea superioarã a incaperii din care este prevãzut accesul şi permitand sa se acceada la puntea deschisã şi în partea inferioarã a incaperii într-un loc suficient de departat de scara verticala menţionatã, o usa de oţel manevrabila din ambele pãrţi, care constituie o cale de evacuare sigura din partea inferioarã a incaperii pana la puntea expusã. În mod excepţional, Administraţia poate, permite un mijloc de evacuare, ţinând cont de natura şi amplasamentul incaperii precum şi de numãrul de persoane în mod normal ar putea sa locuiascã sau sa fie angajaţi la bord.
9.3.3. În toate încãperile de maşini altele decât cele de categoria A trebuie prevãzute cai de evacuare care sa fie acceptate de cãtre Administraţie, ţinând cont de natura şi amplasamentul incaperii şi dacã acolo în mod normal sunt persoane angajate la bord.
9.3.4. Ascensoarele nu trebuie sa fie considerate ca fiind unul din mijloacele de evacuare cerute.
9.3.5. Administraţia trebuie sa ia în consideraţie ca suprastructurile şi rufurile sa fie dispuse astfel ca în cazul unui incendiu la podul de foraje cel puţin o cale de evacuare spre postul de ambarcare şi ambarcatiunile de salvare sa fie protejata, în mãsura posibilului, de radiatiile flacarilor la incendiu.
9.4. Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranti şi furtunuri
9.4.1. Trebuie sa se prevadã cel puţin doua pompe acţionate independent, amplasate fiecare astfel încât sa aspire apa direct din mare şi sa alimenteze o magistrala fixa de incendiu. Totuşi, la bordul unitãţilor unde înãlţimea de aspiratie este ridicatã, se pot instala pompe cu supra-compresiune şi tancuri de stocare, cu condiţia ca aceste mãsuri sa îndeplineascã cerinţele paragrafelor de la 9.4.1. la 9.4.9.
9.4.2. Cel puţin una dintre pompele cerute trebuie sa fie rezervatã combaterii incendiului şi sa fie disponibilã în permanenta acestui scop.
9.4.3. Pompele, prizele de apa de mare şi sursele lor de energie trebuie sa fie amplasate în asa fel încât un incendiu ce s-ar declansa într-un spaţiu oarecare nu va scoate din funcţiune ambele pompe.
9.4.4. Debitul pompelor prevãzute trebuie sa corespundã pentru echipamentele de combatere incendiului alimentate de magistrala de incendiu. Când numãrul pompelor instalate este superior numãrului cerut, debitul lor trebuie sa fie acceptat de cãtre Administraţie.
9.4.5. Fiecare pompa trebuie sa asigure alimentarea simultanã a cel puţin câte un jet provenind de la oricare doi hidranti, furtunuri cu ajutaje de 19 mm, mentinand la fiecare hidrant o presiune minima de 0,35 N/mmp. Mai mult, când este prevãzutã o instalatie de stingere cu spuma pentru protejarea puntii elicopterelor, pompa trebuie sa poatã menţine o presiune de 0,7 N/mmp la nivelul instalaţiei de stingere cu spuma. Dacã pentru orice alta protecţie impotriva incendiului sau în scopul combaterii incendiului consumul de apa depãşeşte pe cel al instalaţiei cu spuma pentru puntea elicopterelor, acest consum va fi factorul determinant în calculul debitului necesar pompelor de incendiu.
9.4.6. Dacã una din pompele menţionate se gãseşte într-un spaţiu care în mod obişnuit este exploatat periodic nesupravegheat şi care, în opinia Administraţiei, este considerat relativ îndepãrtat de zonele de lucru, trebuie ca sa se prevadã echipamente corespunzãtoare pentru comanda la distanta a pornirii pompei şi actionarea valvelor de aspiratie şi refulare.
9.4.7. Sub rezerva cerinţelor paragrafului 9.4.2, pompele sanitare, pompele de balast şi de santina sau pompele de serviciu general pot fi considerate pompe de incendiu, cu condiţia ca ele sa nu fie în mod normal utilizate pentru pomparea combustibilului.
9.4.8 Toate pompele centrifuge conectate la magistrala de incendiu trebuie sa fie prevãzute cu valvule de reţinere.
9.4.9. Trebuie ca toate pompele conectate la magistrala de incendiu sa fie prevãzute cu supape de siguranta dacã ele pot refula sub o presiune superioarã presiunii admise pentru calculul magistralei de incendiu, a hidrantilor şi furtunurilor. Dispunerea şi reglajul acestor supape trebuie sa fie astfel ca ele sa împiedice presiunea excesiva în magistrala de incendiu.
9.4.10. Trebuie prevãzutã o magistrala de incendiu fixa, echipata şi dispusã în asa fel ca sa poatã îndeplini cerinţele paragrafelor de la 9.4.10 la 9.4.20.
9.4.11. Diametrul tevilor magistralei de apa de serviciu şi de incendiu trebuie sa fie suficient pentru a asigura folosirea eficace a debitului total cerut al pompelor de incendiu funcţionând simultan.
9.4.12. Când pompele de incendiu necesare funcţioneazã simultan, presiunea menţinutã în magistrala de incendiu trebuie sa fie acceptatã de cãtre Administraţiei şi suficienta pentru a permite funcţionarea sigura şi eficace a întregului echipament pe care-1 alimenteazã.
9.4.13. Magistrala trebuie, pe cat posibil sa treacã la o distanta cat mai mare de zonele periculoase şi sa fie astfel amplasata astfel încât sa beneficieze la maximum de toatã protecţia tennica şi fizica oferitã de structura unitãţii.
9.4.14. Magistrala trebuie sa fie prevãzutã cu valvule de izolare dispuse în asa fel ca sa permitã o folosire optima în caz de deteriorare materialã survenitã în orice parte a ei.
9.4.15. Magistrala nu trebuie sa aibã alte racorduri decât cele necesare pentru combaterea incendiului.
9.4.16. În scopul menţinerii aprovizionarii cu apa, trebuie luate toate precautiile practice pentru protejarea magistralei de incendiu contra inghetului.
9.4.17. Pentru magistralele de incendiu şi hidranti nu se vor folosi materiale ce devin rapid ineficiente datoritã caldurii, afarã de cazul când sunt protejate în mod adecvat. Ţevile şi hidrantii de incendiu trebuie sa fie amplasate astfel încât furtunurile sa se cupleze cu usurinta.
9.4.18. Trebuie prevãzutã o valvula sau un robinet pentru fiecare furtun de incendiu, în asa fel ca un furtun oarecare sa poatã fi debransat în timp ce pompa de incendiu este în funcţiune.
9.4.19. Numãrul şi repartiţia hidrantilor de incendiu trebuie sa fie astfel încât cel puţin doua jeturi, neprovenind de la acelaşi hidrant, din care unul produs printr-un furtun de incendiu dintr-o singura piesa, poate fi dirijat asupra unui punct oarecare al unitãţii accesibil în mod normal persoanelor ce se gãsesc la bord când unitatea se deplaseaza sau efectueazã operaţii de foraj. Trebuie prevãzut un furtun pentru fiecare hidrant de incendiu.
9.4.20. Furtunurile de incendiu trebuie fabricate din materiale aprobate de Administraţie; ele trebuie sa fie de lungime suficienta pentru a permite sa dirijeze un jet de apa asupra oricãrui spaţiu unde utilizarea lor poate sa fie necesarã. Lungimea lor maxima trebuie sa fie acceptatã de cãtre Administraţie. Fiecare furtun de incendiu trebuie prevãzut cu un ajutaj combinat şi racordurile necesare. Furtunurile de incendiu precum şi uneltele şi accesoriile necesare trebuie sa fie în orice moment gata de folosire. Ele trebuie sa fie amplasate la vedere în apropierea hidrantilor sau racordurilor de incendiu.
9.4.21. Ajutajele trebuie sa îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Ajutajele trebuie sa aibã diametre standardizate de 12 mm, 16 mm şi 19 mm, sau diametre pe cat posibil apropiate acestor valori. Folosirea de ajutaje cu un diametru superior poate fi autorizat la aprecierea Administraţiei.
.2 Nu este necesarã utilizarea ajutajelor cu diametrul mai mare de 12 mm în încãperile de locuit şi de serviciu.
.3 Pentru încãperile de maşini şi în locurile deschise, diametrul ajutajelor trebuie sa fie acela care permite obţinerea celui mai mare debit posibil cu doua jeturi furnizate de cea mai mica pompa, la presiunea menţionatã la paragraful 9.4.5 cu condiţia sa nu depãşeascã 19 mm.
9.4.22. Unitãţile de suprafata trebuie sa fie dotate cu cel puţin un racord internaţional de legatura cu uscatul conform regulii II-2/193 şi 19.4 din Convenţia SOLAS 1974.
9.4.23. Instalaţiile trebuie sa permitã folosirea acestui racord în orice parte a unitãţii.
9.5. Instalaţii de stingere a incendiului în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere.
9.5.1. În spaţiile caldarilor principale sau auxiliare cu combustibil lichid şi ale altor instalaţii de ardere cu o putere termica echivalenta, sau în spaţii conţinând instalaţii de combustibil lichid sau tancuri de decantare, unitatea trebuie sa fie dotatã cu urmãtoarele:
.1 Una dintre urmãtoarele instalaţii fixe de stingere a incendiului:
.1.1 o instalatie fixa de stingere cu apa pulverizata sub presiune conform cerinţelor regulii II-2/10 din Convenţia SOLAS 1974;
.1.2 o instalatie fixa de stingerea incendiului conform cerinţelor regulii II-2/5 din Convenţia SOLAS 1974;
.1.3 o instalatie fixa de stingere cu spuma cu coeficient mare de spumare conform cerinţelor regulii II-2/9 din Convenţia SOLAS 1974.
Dacã încãperea masinii nu este complet separat de spaţiile conţinând instalaţii de ardere sau ca din aceste spaţii se poate scurge combustibil lichid în încãperea maşini, trebuie sa se considere ansamblul ca formând o singura încãpere.
.2 Cel puţin doua stingatoare cu spuma portabile de un tip aprobat sau dispozitive echivalente în fiecare spaţiu inchizand o instalatie de ardere şi în fiecare spaţiu conţinând o parte din instalatia de combustibil lichid. În plus orice spaţiu trebuie sa aibã cel puţin un stingator de acelaşi tip având o capacitate de 9 litri pentru fiecare arzator cu condiţia ca nu este necesarã o capacitate totalã a stingatorului sau stingatoare mai mare de 45 de litri, pentru nici un spaţiu.
.3 Un recipient conţinând nisip, rumegus de lemn impregnat cu soda sau orice alta materie uscata aprobatã, în cantitate acceptatã de cãtre Administraţie. Un stingator portabil de un tip aprobat poate constitui un echivalent.
9.5.2. Încãperile conţinând maşini cu combustie interna folositã fie pentru propulsia principala fie în alte scopuri trebuie, când puterea totalã a acestor maşini este de cel puţin 750 kW, sa fie prevãzute cu urmãtoarele echipamente:
.1 Una dintre instalaţiile fixe menţionate la paragraful 9.5.1.1; şi
.2 Un stingator cu spuma de un tip aprobat şi cu o capacitate minima de 45 l sau un echipament echivalent în fiecare încãpere de maşini şi un stingator portabil cu spuma de un tip aprobat, pentru fiecare transa de 750 kW de putere de ieşire dezvoltata de masina, sau pentru o parte a acestei transe. Numãrul total de stingatoare portabile astfel prevãzute nu poate fi mai mic de doua, dar nu este necesar sa fie mai multe de şase.
9.5.3. Administraţia trebuie sa acorde o atentie specialã echipamentelor de stingerea incendiului prevãzute în încãperi fãrã instalaţii fixe de stingerea incendiului care conţin turbine cu aburi separate de încãperea caldari prin pereţi etansi la apa.
9.5.4. Când în opinia Administraţiei exista un pericol de incendiu într-o încãpere de maşini pentru care nu exista nici o cerinta specialã în paragrafele 9.5.1 pana la 9.5.3, relativ la un echipament de stingerea incendiului, trebuie prevãzute la interior sau în imediata apropiere a acestei încãperi, un numãr de stingatoare portabile de un tip aprobat sau orice alte mijloace de stingerea incendiului acceptate de cãtre Administraţie.
9.6. Stingatoare de incendiu portabile în încãperile de locuit, de servicii şi spaţii de lucru.
Încãperile de locuit, de serviciu şi spaţiile de lucru trebuie sa fie dotate cu stingatoare de incendiu portabile de un tip aprobat, acceptat de cãtre Administraţie. Aceste stingatoare trebuie sa fie conforme regulii II-2/6 din Convenţia SOLAS 1974.
9.7. Instalaţii pentru detectia incendiului şi de alarma
9.7.1. Trebuie prevãzutã o instalatie automatã pentru detectia incendiului şi de alarma în toate încãperile de locuit şi de serviciu. Cabinele trebuie prevãzute cu detectoare de fum. Toate instalaţiile şi aparatele instalate conform prezentului paragraf trebuie sa fie conforme cu regula II-2/13 din Convenţia SOLAS 1974.
9.7.2. Trebuie sa fie instalate un numãr suficient de avertizoare cu comanda manualã în locatii adecvate repartizate pe ansamblul unitãţii.
9.8. Instalaţii pentru detectia gazului şi de alarma
9.8.l. Trebuie sa fie prevãzutã, o instalatie automatã fixa de detectie a gazului şi de alarma, acceptatã de cãtre Administraţie.
9.8.2. dispusã în asa fel ca sa supravegheze în permanenta toate zonele închise ale unitãţii în care este posibil sa se producã o acumulare de gaze inflamabile şi capabilã sa indice în postul de comanda principal, prin semnale sonore şi luminoase, prezenta şi localizarea unei acumulari de gaze. Trebuie sa se prevadã cel puţin doua instalaţii portabile de monitorizare a gazelor capabile sa masoare în mod independent şi cu precizie o concentraţie de gaze inflamabile.
9.9. Echipamente de pompieri
9.9.1. Trebuie sa se prevadã cel puţin doua echipamente de pompier cu respectarea cerinţelor regulilor I1'ad2/17.1 şi 17.2 şi doua echipamente individuale, compuse fiecare din elemente stipulate în regulile II-2/I7.1.1.1; 17.1.1.2 şi 17.1.1.3 din Convenţia SOLAS 1974.
9.9.2. Pentru fiecare echipament de respiratie trebuie sa existe piese de schimb,, acceptate de cãtre Administraţie.
9.9.3. În general echipamentele de pompieri trebuie depozitate în locuri uşor accesibile astfel încât sa fie oricând gata de folosire şi unde este cazul, unul dintre echipamente trebuie depozitat într-un loc uşor accesibil de pe o punte pentru elicopter.
9.10. Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.10.1. Trebuie prevãzute mijloace pentru oprirea ventilatoarelor ce deservesc încãperile de maşini şi spaţiile de lucru şi pentru închiderea tuturor uşilor, tuturor canalelor de ventilaţie, spaţiilor inelare în jurul coşurilor de fum şi tuturor altor deschideri ale acestor spaţii, în caz de incendiu aceste mijloace trebuie sa poatã fi comandate din exteriorul acestor spaţii.
9.10.2. Motoarele ventilatoarelor cu tiraj fortat şi cu tiraj indus, ventilatoarele pentru presurizarea motoarelor electrice, pompele de transfer combustibil lichid, pompele instalaţiilor de combustibil lichid şi a altor pompe de combustibil lichid de aceeaşi natura trebuie sa fie dotate cu echipamente de comanda la distanta situate în afarã spaţiului avut în vedere pentru a putea fi oprite dacã în interiorul spaţiului în care sunt situate se declanseaza un incendiu.
9.10.3. Toate tubulaturile de aspiratie de combustibil lichid provenind dintr-un tanc de rezerva, dintr-un tanc de decantare sau dintr-un tanc de serviciu, care se gãsesc deasupra dublului fund trebuie prevãzute cu un robinet sau o valvula care sa poatã fi închisã din exteriorul spaţiului avut în vedere în cazul apariţiei unui incendiu în interiorul spaţiului în care sunt situate aceste tancuri. În cazul particular al tancurilor de adancime situate într-un tunel de linie de axe sau de tubulaturi, valvulele trebuie fixate pe tancuri, dar în caz de incendiu, ele trebuie sa poatã fi comandate printr-o valvula adiţionalã situata pe canalizarea sau tubulatura instalata în afarã tunelului sau tunelelor.
9.11. Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.11.1. Puntile elicopterelor, din oţel, aluminiu sau alte materiale incombustibile, trebuie sa aibã o construcţie conform cerinţelor Administraţiei şi trebuie sa fie cel puţin de tip "A-0" conform paragrafului 1.3.38. Trebuie prevãzute mijloace pentru evitarea acumularii lichidelor pe puntea elicopterelor şi pentru împiedicarea rãspândirii sau caderii acestor lichide pe alte pãrţi ale unitãţii. Administraţia poate accepta un spaţiu gol de minim 1 m între acoperisul rufului şi dedesubtul puntii elicopterelor, în locul cerintei de rezistenta tip "A-0". Acoperisurile rufurilor situate imediat sub puntea elicopterelor nu trebuie sa aibã vreo deschidere.
9.11.2. Pe toate puntile elicopterelor trebuie prevãzut şi depozitat în imediata apropiere a mijloacelor de acces la punte urmãtorul echipament:
.1 minimum doua stingatoare cu pudra de capacitate totalã minima de 45 kg;
.2 un echipament de stingere cu spuma corespunzãtor compus din tunuri sau ţevi de derivatie care pot proiecta soluţie spumogena pe toate pãrţile puntii elicopterelor în regim de 6 l/min timp de 5 min pe fiecare metru patrat de arie cuprinsã în interiorul unui cerc de diametru "D" unde "D" este distanta în metri între rotorul principal şi rotorul de coada, între extremitati, mãsurat în axa longitudinala a unui elicopter având un rotor principal unic şi între cele doua rotoare în cazul unui elicopter cu doua rotoare. Administraţia poate accepta alte echipamente de combatere a incendiului a cãror eficacitate în materie de stingere a incendiului sa fie cel puţin egala cu aceea a echipamentelor de stingere cu spuma cerute;
.3 stingatoare cu bioxid de carbon cu capacitate totalã de minim 18 kg sau echivalent din care unul echipat asa fel sa poatã ajunge în zona motorului oricãrui elicopter ce foloseşte puntea; şi
.4 minim doua ajutaje de tip combinat şi furtunuri suficiente pentru a ajunge la oricare punct al puntii elicopterelor.
9.11.3. Se va desemna o zona specialã pentru depozitarea unui tanc de combustibil care trebuie sa fie:
.1 cat mai îndepãrtatã posibil de încãperile de locuit, de cãile de evacuare şi posturile de imbarcare; şi
.2 izolata adecvat de zonele conţinând o sursa de vapori inflamabili.
9.11.4. Zona de depozitare a combustibilului trebuie sa dispunã de instalaţii necesare astfel încât combustibilul rãspândit ca urmare a unei scurgeri sa poatã fi recuperat şi dirijat spre o zona unde nu prezintã nici un risc.
9.11.5. Tancurile şi echipamentul conex trebuie sa fie protejate contra deteriorarilor fizice şi contra unui eventual incendiu produs într-o zona sau într-un spaţiu adiacent.
9.11.6. În cazul utilizãrii de tancuri mobile de depozitarea combustibilului trebuie acordatã o atentie deosebita urmãtoarelor:
.1 proiectãrii tancului pentru scopul care îi este destinat;
.2 pieselor de montaj şi fixare;
.3 impamantarii electrice şi
.4 procedurilor de inspecţie.
9.11.7. Pompele tancurilor de depozitarea combustibilului trebuie sa fie dotate cu un echipament care sa permitã închiderea lor în caz de incendiu dintr-un loc de comanda sigur. În cazul când exista un echipament de alimentare prin gravitatie, trebuie prevãzute mijloace de închidere echivalente.
9.11.8. Instalatia de pompare a combustibilului trebuie cuplata la un singur tanc odatã iar conductele situate între tanc şi instalatia de pompare trebuie sa fie confectionate din oţel sau dintr-un material echivalent, sa fie cat mai scurte posibil şi trebuie sa fie protejate contra oricãrei deteriorãri.
9.11.9. Echipamentele de stingerea incendiului destinate sa protejeze zona desemnatã, trebuie sa fie conform cerinţelor Administraţiei.
9.11.10. Instalaţiile de pomparea combustibilului şi echipamentul de comanda asociat funcţionând cu electricitate trebuie sa fie de un tip corespunzãtor ţinând cont de amplasamentul şi eventualul risc de incendiu.
9.11.11. Instalaţiile de pomparea combustibilului trebuie sa fie dotate cu un echipament care sa împiedice o suprapresiune în teava de aspiratie sau teava de refulare.
9.11.12. Procedura de urmat şi precautiile de luat în timpul operaţiunii de aprovizionare cu carburant trebuie sa fie conforme cu practicile admise ca satisfãcãtoare.
9.11.13. Trebuie atrasa atenţia necesarã asupra impamantarii electrice întregului echipament folosit pentru operaţiunile de aprovizionare cu carburant.
9.11.14. Trebuie afişate panouri cu "FUMATUL INTERZIS" în locurile corespunzãtoare.
9.12. Depozitarea buteliilor de gaz
9.12.1. Dacã o unitate de foraj are simultan la bord, mai mult decât o butelie de oxigen şi mai mult decât o butelie de acetilena, aceste butelii trebuie sa fie dispuse conform indicaţiilor urmãtoare:
.1 Circuitele permanente de tubulaturi pentru oxiacetilena sunt admise dacã acestea sunt proiectate ţinând cont de norme şi reguli practice, conform cerinţelor Administraţiei.
.2 Dacã doua sau mai multe butelii din fiecare gaz trebuie sa fie transportate în spaţii închise, trebuie sa se prevadã spaţii de depozitare distincte.
.3 Spaţiile de depozitare trebuie sa fie din oţel, bine ventilate şi sa aibã acces de pe puntea deschisã.
.4 Buteliile trebuie sa poatã fi mutate rapid şi uşor în caz de incendiu.
.5 În depozitul buteliilor de gaz trebuie sa fie instalate panouri cu "FUMATUL INTERZIS".
.6 Dacã buteliile sunt depozitate sub cerul liber, se vor lua mãsuri pentru:
.6.l protejarea buteliilor şi tubulaturilor aferente impotriva deteriorarii fizice;
.6.2 reducerea la minimum a expunerii la hidrocarburi; şi
.6.3 asigurarea unui drenaj corespunzãtor.
9.12.3. Echipamentele de stingerea incendiului destinate protejãrii zonelor sau spaţiilor în care sunt depozitate aceste butelii trebuie sa corespundã cerinţelor Administraţiei.
9.13. Dispoziţii diverse
9.13.1. Conform cerinţelor regulii II-2/20 din Convenţia SOLAS 1974, trebuie sa fie afişat în permanenta un plan de combatere a incendiului.
9.13.2. Echipamentele de stingerea incendiului trebuie menţinute în buna stare de funcţionare şi sa fie imediat disponibil de a fi folosit în orice moment.


CAP. 10
Mijloace şi dispozitive de salvare

10.1. Generalitati
Definiţii
10.1.1. În sensul acestui capitol, dacã nu se prevede în mod expres altfel, definitia termenilor şi expresiile privind mijloacele de salvare care sunt utilizate sunt cele date la regula III/3*.
------------
* Fiecare referire la o regula din acest capitol se referã la o regula din Convenţia SOLAS din 1974, în vigoare la 01.07.1998. La acea data a intrat în vigoare capitolul III revizuit complet (adoptat de Rezoluţia MSC.47(66)) şi Codul Internaţional pentru Dispozitive de Salvare a Vieţii (LSA) (adoptat de Rezoluţia MSC.48(66)).

Termenul "vizitator" înseamnã personalul care nu este permanent pe unitate.
Verificarea, încercarea şi aprobarea mijloacelor de salvare
10.1.2. Mijloacele de salvare trebuie sa fie verificate, încercate şi aprobate conform prevederilor regulilor III/4 şi III/5.
Mijloace de salvare
10.1.3. Toate mijloacele de salvare trebuie sa îndeplineascã regula III/30.2.
10.2. Ambarcatiuni şi plute de salvare
Unitãţi de suprafata
10.2.1. Fiecare unitate de suprafata trebuie dotatã în fiecare bord cu una sau mai multe barci de salvare care sa corespundã cerinţelor regulii III/46 şi având capacitatea totalã suficienta pentru imbarcarea tuturor oamenilor aflaţi la bordul navei.
10.2.2. În plus fiecare unitate trebuie dotatã cu una sau mai multe plute de salvare care sa corespundã cerinţelor regulii III/39 sau regulii III/40, putând fi lansate la apa din oricare bord şi având o capacitate suficienta sa ia toate persoanele de la bord. Dacã una sau mai multe plute de salvare nu pot fi transferate rapid dintr-un bord într-altul al unitãţii pentru a fi lansate la apa, capacitatea totalã existenta în fiecare bord trebuie sa fie suficienta pentru a primi toate persoanele de la bord.
10.2.3. Când ambarcatiunile de salvare sunt amplasate într-o poziţie la mai mult de 100 m de prova sau pupa, fiecare unitate trebuie sa aibã în plus fata de plutele de salvare prevãzute la paragraful 10.2.2 o pluta de salvare amplasata cat mai în prova sau în pupa sau câte una cat mai spre prova şi alta cat mai spre pupa, în mãsura în care este rezonabil şi realizabil. Fãrã a aduce atingere cerinţelor paragrafului 10.5.6 aceasta sau aceste plute de salvare pot fi legate sigur, astfel încât sa permitã degajarea manualã.
Unitãţi autoridicatre şi semisubmersibiie
10.2.4. Fiecare unitate trebuie sa fie dotatã cu barci de salvare care sa îndeplineascã cerinţele regulii III/46, amplasate în cel puţin doua locuri la o distanta cat mai mare posibila, în borduri sau la extremitatile diferite ale unitãţii. Ambarcatiunile de salvare trebuie sa fie amplasate astfel încât sa se prevadã o capacitate suficienta pentru a primi toate persoanele dacã:
.1 toate ambarcatiunile de salvare situate într-un amplasament oarecare sunt pierdute sau devenite inutilizabile; sau
.2 toate ambarcatiiuiile de salvare situate pe un bord oricare, în oricare extremitate sau în orice colt al unitãţii, sunt pierdute sau devenite inutilizabile.
10.2.5. În plus, fiecare unitate trebuie sa fie dotatã cu plute de salvare care sa îndeplineascã cerinţele regulii III/39 sau regulii III/40, având o capacitate globalã suficienta pentru a primi toate persoanele de la bord.
10.2.6. În cazul unei unitãţi antoridicatoare ale carei dimensiuni sau configuratie nu permit instalarea de ambarcatiuni de salvare în amplasamente foarte indepartate conform paragrafului 10.2.4, Administraţia poate autoriza ca ambarcatiile de salvare sa aibã capacitatea globalã egala cu numãrul persoanelor de la bord. Totuşi plutele de salvare cerute de paragraful 10.2.5 vor fi lansate la apa cu instalaţii de lansare care sa corespundã cerinţelor regulii III/48.5 sau regulii III/48.6.
10.3. Amenajarea locurilor pentru apel şi imbarcare în ambarcatiuni de salvare
10.3.1. Dacã sunt separate, posturile de apel trebuie sa fie situate în imediata apropiere de posturile de imbarcare. Fiecare post de apel trebuie sa aibã suficient spaţiu pentru toate persoanele care i-au fost atribuite.
10.3.2. Posturile de apel şi posturile de imbarcare trebuie sa fie uşor accesibile începând de la zonele de locuit şi zonele de lucru.
10.3.3. Posturile de apel şi posturile de imbarcare trebuie sa fie iluminate corespunzãtor de la iluminatul de avarie.
10.3.4. Coridoarele, scarile şi ieşirile spre accesul spre posturile de apel şi imbarcare trebmie sa fie iluminate corespunzãtor de la iluminatul de avarie.
10.3.5. Posturile de apel şi posturile de imbarcare în ambarcatiuni şi plute de salvare care sunt lansate cu ajutorul gruilor trebuie sa fie dispuse în asa fel ca sa permitã imbarcarea de persoane pe targa în barca sau pluta de salvare.
10.3.6. Pregatirile pentru imbarcarea în ambarcatiuni de salvare trebuie concepute astfel încât:
.1 barcile de salvare sa permitã imbarcarea întregii incarcaturi în oameni într-un termen de trei minute socotind din momentul în care ordinul de imbarcare a fost dat;
.2 barcile de salvare sa poatã primi incarcatura în persoane şi sa fie lansate la apa direct din postul de amarare;
.3 plutele de salvare prevãzute cu grui sa poatã primi incarcatura în persoane şi sa fie lansate la apa dupã o amplasare imediat adiacenta postului de amarare sau dupã amplasarea unde pluta de salvare este transferata înaintea lansãrii la apa conform paragrafului 10.5.5; şi
.4 când este necesar, poate fi posibila lansarea plutei de salvare cu aducerea gruei pe lângã bordul unitãţii şi menţinerea ei pentru ca persoanele sa se poatã imbarca în deplina siguranta.
10.3.7. Trebuie prevãzute cel puţin doua scãri sau schele fixe metalice, separate larg una de alta pornind de la punte la suprafata apei. Aceste scãri ori schele precum şi aria marii din imediata vecinãtate vor trebui iluminate corespunzãtor de la iluminatul de avarie.
10.3.8. Dacã nu se pot instala scãri fixe, trebuie prevãzute mijloace alternative de evacuare cu capacitate suficienta pentru a permite tuturor persoanelor de la bord sa coboare în deplina siguranta pana la linia de plutire.
10.4. Posturi de lansare la apa a ambarcatiunilor de salvare
Posturile de lansare la apa trebuie sa fie situate în amplasamente care sa permitã lansarea la apa în deplina siguranta, departe în special de elicele neprotejate. Pe cat este posibil posturile de lansare la apa trebuie sa fie situate în asa fel ca ambarcatiunile de salvare sa poatã fi lansate în zona rectilinie a bordajului unitãţii cu excepţia:
.1 ambarcatiunilor de salvare special concepute pentru lansate prin cadere libera; şi
.2 ambarcatiunilor de salvare montate pe structuri destinate sa le ţinã departe de structurile inferioare.
10.5. Amararea ambarcatiueilor de salvare
10.5.1. Fiecare ambarcatiune de salvare trebuie sa fie amplasata astfel încât:
.1 nici o ambarcatiune de salvare, nici dispozitivele sale de amarare nu trebuie sa stânjeneascã manevra altei ambarcatiuni de salvare sau a barcii de urgenta de la oricare alt post de lansare la apa;
.2 sa fie atât de aproape de suprafata apei pe cat este posibil şi în deplina siguranta;
.3 ele trebuie sa fie ţinute permanent gata sa fie folosite în asa fel ca doi membrii din echipaj sa poatã sa facã preparativele de imbarcare şi lansare la apa în mai puţin de 5 minute;
.4 ele trebuie sa fie dotate cu întregul eehipament cerut de capitolul III al Convenţiei SOLAS 1974; totuşi în cazul unor unitãţi exploatate în zone în care, în opinia Administraţiei, unele obiecte care fac parte din acest echipament nu sunt necesare, Administraţia poate permite renunţarea la aceste obiecte;
.5 în mãsura posibilului trebuie ca ele sa fie într-un amplasament sigur şi adapostit şi sa fie protejate de avarii datorate incendiului şi exploziilor.
10.5.2. Dacã este necesar, unitatea trebuie conceputã în asa fel încât ambarcatiunile sa fie protejate în postul lor de amarare contra avariilor provocate de valurile mari.
10.5.3. Ambarcatiunile de salvare trebuie sa fie fixate pe mijloacele de lansare.
10.5.4. Plutele de salvare trebuie sa fie amarate în asa fel încât dispozitivele lor de fixare sa poatã fi eliberate manual.
10.5.5. Plutele de salvare câte se lanseaza cu ajutorul gruilor trebuie sa fie arimate în limita carligului de ridicare, în afarã de cazul când exista mijloace de transfer care nu devin inutilizabile în limitele unghiurilor de asieta şi de banda menţionate în capitolul 3 pentru orice stare de avarie sau miscari ale unitãţii sau în absenta energiei.
10.5.6. Toate plutele de salvare altele decât cele menţionate la paragraful 10.2.3 trebuie sa fie amarate cu o legatura puţin rezistenta fixatã permanent de unitate cu sistemul de barbete şi cu ajutorul unui dispozitiv de declansare ce corespunde cerinţelor regulii III/38.6 în asa fel ca ele sa pluteasca libere şi, dacã sunt gonflabile, sa se umfle automat în caz de naufragiu.
10.6. Instalaţii de lansare la apa şi de recuperare a ambarcatiunilor de salvare
10.6.1. Instalaţii de lansare la apa care sa corespundã cerinţelor regulilor III/48.1 şi III/48.2, III/48.4 sau III/48.6 dupã caz, trebuie sa fie prevãzute pentru toate ambarcatiunile şi toate plutele de salvare lansate la apa cu grui. Fãrã a tine seama de cerinţele regulii III/48.1.1, în cazul unitãţilor stabilizate prin coloane, instalaţiile de lansare la apa trebuie sa poatã funcţiona la unghiul de banda şi de asieta rezultat din orice stare de avarie prevãzutã la capitolul 3.
10.6.2. Instalaţiile de lansare şi de recuperare a ambarcatiunilor de salvare trebuie sa fie concepute în asa fel ca sa permitã operatorului acestor instalaţii de la bordul unitãţii sa observe ambarcatiunea de salvare în toate momentele din timpul lansãrii la apa şi, în privinta barcilor de salvare, în toate momentele din timpul recuperãrii.
10.6.3. Trebuie folosit un singur tip de mecanism de declansare pentru ambarcatiunile de salvare de acelaşi tip, existente pe unitate.
10.6.4. Pregatirile şi manipularile ambarcatiuiulor de salvare într-un post oarecare de lansare la apa nu trebuie sa stânjeneascã pregatirile şi manipularile rapide a nici unei ambarcatiuni de salvare, ori barci de urgenta din orice alt post.
10.6.5. Dacã mijloacele de lansare folosesc palancuri, acestea trebuie sa aibã o lungime suficienta pentru ca ambarcatiunea de salvare sa ajungã la apa când unitatea este în condiţii defavorabile, cum ar fi înãlţimea libera maxima, situaţii de deplasare sau exploatare la pescaj mic sau orice stare de avarie prevãzutã în capitolul 3.
10.6.6. Ambarcatiunile de salvare ca şi mijloacele de lansare la apa şi zona de apa în care se vor lansa trebuie iluminate corespunzãtor în timpul pregãtirilor şi lansãrii de la o sursa de avarie.
10.6.7. Se vor lua mãsuri de prevenire a oricãrei deversari de lichide peste ambarcatiuni de salvare în timpul abandonului.
10.6.8. Toate barcile de salvare necesare abandonului pentru toate persoanele admise la bord trebuie sa poatã fi lansate la apa cu intreaga incarcatura în oameni şi echipament într-un termen de 10 minute socotind din momentul când semnalul de abandon a fost dat.
10.6.9. Franele de mana trebuie sa fie instalate în asa fel încât ele sa rãmânã mereu strânse, afarã de cazul în care operatorul sau un mecanism acţionat de operator menţine comanda franei în poziţia "decuplat".
10.6.10. Fiecare ambarcatiune de salvare trebuie instalata astfel ca sa treacã la distanta de fiecare picior, coloana, talpa de rezemare, element de contravantuire, tanc auxiliar şi de fiecare structura similarã situata sub corpul unei unitãţi autoridicatoare şi sub corpul superior al unei unitãţi stabilizata prin coloane când unitatea este în stare intactã. Administraţia poate autoriza o reducere a numãrului total de ambarcatiuni de salvare indeplinind cerinţele prezentului paragraf când unitatea este în deplasare şi când numãrul de persoane la bord a fost redus. În aceste cazuri, trebuie sa fie disponibile pentru acel personalul rãmas la bord, un numãr suficient de ambarcatiuni de salvare pentru îndeplinirea cerinţelor prezentului capitol, inclusiv cele de la paragraful 10.2.
10.6.11. În toate cazurile de avarie prevãzute în capitolul 3, barcile de salvare având capacitatea globalã suficienta pentru a primi cel puţin 100% din persoanele de la bord şi indeplinind toate celelalte cerinţe din prezentul capitol în materie de lansare la apa şi amarare trebuie sa poatã fi lansate la apa la distanta de oricare obstacol.
10.6.12. Amplasamentul şi orientarea ambarcatiunilor de salvare trebuie studiate în funcţie de proiectul unitãţii mobile de foraj marin, de felul cum ele se pot degaja de unitate în mod eficace şi sigur, ţinând cont de capacitatea lor.
10.6.13. Fãrã a tine seama cerinţele regulii III/48.2.6, viteza de coborare nu trebuie sa fie mai mare de 1 metru pe secunda.
10.7. Barci de urgenta
Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu cel puţin o barca de urgenta în conformitate cu cerinţele regulii III/47. O barca de salvare poate fi acceptatã ca barca de urgenta dacã îndeplineşte şi cerinţele aplicabile barcilor de urgenta.
10.8. Amararea barcilor de urgenta
Barcile de urgenta trebuie sa fie amarate:
.1 ca în orice moment sa fie apte de lansare la apa în maximum 5 minute;
.2 într-un amplasament convenabil pentru lansare la apa şi recuperarea lor;
.3 în asa fel ca nici barca de urgenta şi nici fixarea la bord nu impiedica folosirea unei ambarcatiuni de salvare dintr-alt post de lansare la apa;
.4 în conformitate cu cerinţele paragrafului 10.5, dacã sunt şi barci de salvare.
10.9. Dispozitive de imbarcare, lansare la apa şi de recuperare pentru barcile de urgenta
10.9.1. Dispozitivele de imbarcare în barcile de urgenta şi de lansare la apa trebuie sa fie astfel ca imbarcarea în barca de urgenta şi lansarea sa la apa sa se poatã face în cel mai scurt timp posibil.
10.9.2. Dispozitivele de lansare la apa trebuie sa îndeplineascã cerinţele paragrafului 10.6.
10.9.3. Barca de urgenta trebuie sa poatã fi recuperatã rapid cu intreaga incarcatura în oameni şi echipament. Când barca de urgenta este şi ambarcatiune de salvare ea trebuie sa poatã fi recuperatã rapid cu incarcatura de echipament ca ambarcatiune de salvare şi incarcatura de minim şase persoane aprobatã pentru barcile de urgenta.
10.10. Veste de salvare
10.10.1. Trebuie prevãzutã o vesta de salvare care respecta cerinţele regulii III/32.1 sau regulii III/32.2 pentru fiecare persoana de la bord. În plus, un numãr suficient de veste de salvare trebuie prevãzute în amplasamente adecvate pentru persoanele care pot fi de serviciu în amplasamente care nu permit accesul imediat la vestele lor de salvare.
10.10.2. Fiecare vesta de salvare trebuie prevãzutã cu o lumina în conformitate cu regula III/32.3.
10.11. Costume hidrotermice
10.11.1. La bordul fiecãrei unitãţi trebuie prevãzut un costum hidrotermic care sa corespundã cerinţelor regulii III/33 pentru fiecare persoana de la bord. În plus, un numãr suficient de costume hidrotermice trebuie sa fie depozitate în amplasamente adecvate pentru persoanele care pot fi în serviciu în locuri care nu-i permit accesul imediat la costumul sau hidrotermic.
10.11.2. Aceste costume hidrotermice nu sunt cerute dacã unitatea este exploatatã în climate calde unde, cu acordul Administraţiei, costumele hidrotermice nu sunt necesare.
10.12. Colaci de salvare
10.12.1. Fiecare unitate trebuie sa fie prevãzutã cu cel puţin opt colaci de salvare care corespund cerinţelor regulii III/31. Numãrul şi amplasarea colacilor trebuie sa fie astfel încât un colac sa fie uşor accesibil din locurile expuse. Unitãţile de suprafata cu lungimea mai mare de 100 m trebuie sa aibã la bord numãrul de colaci de salvare indicat în tabelul urmãtor:



┌─────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│   Lungimea unitãţii în metri        │  Numãrul minim de colaci de salvare │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│     100 pana la l50                 │               10                    │
│     150 pana la 200                 │               12                    │
│     200 şi mal mult                 │               14                    │
└─────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘



10.12.2. Cel puţin jmnatate din numãrul total de colaci de salvare trebuie dotati cu aparate luminoase cu autoaprindere cu baterie electrica de tip aprobat, care corespunde cerinţelor regulii III/31.2. Cel puţin doi dintre aceşti colaci de salvare trebuie de asemenea sa fie dotati şi cu semnale fumigene cu declansare automatã şi corespunzand cerinţelor regulii III/31.3 şi trebuie sa poatã fi eliberaţi rapid de pe puntea de navigaţie, din postul principal de comnda sau dintr-un loc uşor accesibil pentru personalul de exploatare. Colacii de salvare dotati cu aparate luminoase şi colacii de salvare dotati cu aparate luminoase şi semnale fumigene trebuie sa fie repartizaţi de maniera egala pe cele doua borduri ale unitãţii, condiţionat ca aceşti colaci nu trebuie sa fie cei ce sunt prevãzuţi cu saula de salvare conform cerinţelor paragrafului 10.12.3.
10.12.3. Cel puţin doi colaci de pe unitate situati în locuri indepartate trebuie sa fie dotati cu o saula de salvare plutitoare cu o lungime egala cu cel puţin o data şi jumãtate din distanta dintre puntea pe care este fixat şi plutirea pescajului cel mai mic, sau 30 m care din aceste lungimi este mai mare.
10.12.4. Fiecare colac de salvare trebuie sa aibã, imprimat cu majuscule cu caractere latine numele şi portul de înregistrare ale unitãţii la bordul cãreia se afla.
10.13. Mijloace de salvare radio
Emitatoare-receptoare radiotelefonice pe unde metrice (VHF)
10.13.1. Toate barcile de salvare trebuie sa aibã un aparat radiotelefonic emisie-recepţie VHF. În plus, cel puţin doua asemenea aparate vor fi prevãzute pe unitatea mobila de foraj marin, depozitate în asa fel încât sa poatã fi plasate rapid în oricare pluta de salvare. Toate aparatele radiotelefonice emisie-recepţie VHF vor fi în conformitate cu standardele de performanta, care nu vor fi inferioare celor adoptate de Organizaţie*.
-----------
* Se face referire la standardele de performanta a aparatelor radiotelefonice de emisie-recepţie VHF de la bordul ambarcatiunilor de salvare, adoptatã de Organizaţie prin Rezoluţia A.809(19), şi regula III/6.2.1.2 din 1988 amendamentele SOLAS care pot fi aplicate unitãţilor.

Transponder radar
10.13.2. Toate barcile de salvare trebuie dotate cu un transponder radar. În plus, cel puţin douia transpondere radar vor fi disponibile pentru unitate, astfel depozitate încât sa poatã fi plasate rapid în oricare pluta de salvare. Toate transponderele radar vor fi conforme standardelor de performanta ce nu vor fi inferioare celor adoptate de Organizaţie**.
------------
** Se face referire la standardele de performanta a dispozitivelor de recepţie - emisie automatã radar de la bordul ambarcatiunilor de salvare pentru utilizarea în operaţiunile de cãutare şi de salvare adoptate de Organizaţie prin rezoluţia A.802(19).

10.14. Facle de semnalizare a sinistrului
Se vor prevedea cel puţin 12 rachete cu parasuta care sa îndeplineascã cerinţele regulii III/35 şi care vor fi depozitate pe sau lângã puntea de navigaţie. Dacã unitatea nu are punte de navigaţie faclele trebuie depozitate într-o locatie aprobatã de Administraţie.
10.15. Aparate de lansare a bandulei
Se va prevedea un aruncator de bandula care sa îndeplineascã cerinţele regulii III/49.
10.16. Semnale de urgenta
10.16.1 Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu o instalatie de alarma generalã instalata astfel încât sa poatã fi perceputã în toate pãrţile unitãţii. Posturile de comanda pentru declanşarea alarmei trebuie sa fie instalate conform cerinţelor Administraţiei. Numãrul semnalelor utilizate trebuie sa fie limitate la semnalul de alarma generalã, semnalul de alarma de incendiu şi semnalul de abandon al unitãţii. Aceste semnale trebuie descrise în rolul de apel.
10.16.2. Semnalele de avertizare emise de instalatia de alarma generalã trebuie sa fie completate prin instrucţiuni date prin intermediul unui echipament de comunicaţie publica prin difuzoare.
10.17. Instrucţiuni de exploatare
Trebuie prevãzute ilustratii şi instrucţiuni pe ambarcatiunile de salvare şi pe comenzile instalaţiilor de lansare la apa sau în imediata apropiere şi trebuie:
.1 sa ilustreze rolul comenzilor ca şi procedurile de exploatare al mijlocului şi sa furnizeze informaţii şi avertismente competente;
.2 sa fie uşor vizibile când singurul iluminat este cel de avarie; şi
.3 sa foloseascã simboluri conforme recomandãrilor Organizaţiei.
10.18. Pregãtire operationala, întreţinere şi inspecţii
Pregãtire operationala
10.18.1. Înainte ca unitatea sa pãrãseascã portul şi în orice moment când este în exploatare şi când este în deplasare, toate mijloacele de salvare trebuie sa fie în stare de serviciu şi gata de a fi folosite imediat.
Întreţinere
10.18.2. Se vor prevedea instrucţiuni pentru întreţinerea mijloacelor de salvare care trebuie facuta la bord, conform cerinţelor regulii III/52 iar întreţinerea trebuie facuta potrivit acestor instrucţiuni.
10.18.3. Administraţia poate accepta în locul instrucţiunilor prevãzute la paragraful 10.18.2, un program de întreţinere planificat dacã acesta cuprinde cerinţele regulii III/52.
10.18.4. Curentii palancurilor folosiţi la instalaţiile de lansare la apa trebuie sa fie inversati la intervale care sa nu depãşeascã 30 de luni iar aceşti curenţi trebuie sa fie înlocuiţi dacã acest lucru este necesar ca urmare a deteriorarii sau într-un termen care sa nu depãşeascã 5 ani, se va alege termenul cel mai scurt. Când un curent nu poate fi inversat el trebuie sa facã obiectul unei inspecţii minutioase dupã un termen de 24 de luni. Dacã inspecţia stabileşte ca curentul este în perfecta stare, nu este necesar ca sa fie înlocuit într-un nou termen de 24 de luni. Totuşi un curent ce nu poate fi inversat trebuie înlocuit într-un termen ce nu va depãşi 4 ani.
Piese de schimb şi materiale de reparaţii
10.18.5. Se vor prevedea piese de schimb şi materiale de reparaţii pentru mijloacele de salvare şi piesele lor care se uzeaza rapid şi trebuie înlocuite în mod regulat.
Inspecţii saptamanale
10.18.6. Inspectiile şi probele urmãtoare trebuie efectuate în fiecare saptamana:
.1 toate ambarcatiunile de salvare şi toate barcile de urgenta ca şi toate instalaţiile de lansare la apa trebuie sa facã obiectul unei inspecţii vizuale pentru a constata ca sunt gata de a fi folosite;
.2 motoarele tuturor ambarcatiunilor de salvare şi tuturor barcilor de urgenta trebuie pornite şi sa funcţioneze la mars înainte şi la mars înapoi într-un timp total de minim 3 minute;
.3 instalatia de alarma generalã va trebui sa fie probatã.
Inspecţii lunare
10.18.7. În fiecare luna mijloacele de salvare inclusiv echipamentul barcilor de salvare şi iluminatul de avarie trebuie inspectate folosind lista de control prevãzutã la regula III/52.1 pentru a constata dacã sunt complete şi în stare buna. În jurnalul de bord se va consemna raportul de inspecţie.
Întreţinerea plutelor de salvare gonflabile, vestelor de salvare gonflabiie şi barcilor de urgenta gonflabile
10.18.8. Fiecare pluta de salvare gonflabila şi fiecare vesta de salvare gonflabila trebuie sa facã obiectul unei intretineri:
.1 la intervale care nu depãşesc 12 luni. Totuşi în cazul când se considera potrivit şi rezonabil, Administraţia poate autoriza un interval mergand pana la 17 luni;
.2 într-o statie de întreţinere aprobatã şi competenta pentru întreţinere, care dispune de instalaţii de întreţinere adecvate şi foloseşte numai personal corespunzãtor format*.
------------
* Se face referire la Recomandarea condiţiilor de aprobare a statiilor de întreţinere a plutelor gonflabiie adoptate de Organizaţie prin rezoluţia A.761(18).

10.18.9. Toate reparaţiile şi întreţinerea barcilor de urgenta gonflabiie trebuie sa fie fãcute în întregime în conformitate cu instrucţiunile fabricantului. Reparaţiile urgente pot fi fãcute la bordul unitãţii, dar reparaţiile permanente trebuie fãcute într-o statie de întreţinere aprobatã.
Întreţinerea periodicã a echipamentului de declansare hidrostatica
10.18.10. Echipamentele de declansare hidrostatica trebuie sa facã obiectul unei intretineri:
.1 la intervale care nu depãşesc 12 luni. În cazul când se considera potrivit şi rezonabil, Administraţia poate autoriza un interviul mergand pana la 17 luni;
.2 într-o statie de întreţinere competenta pentin a le întreţine, dispune de instalaţii de întreţinere adecvate şi foloseşte numai personal corespunzãtor format.


CAP. 11
Instalaţii de radiocomunicatii

11.1. Domeniul de aplicare
11.1.1. Obiectul prezentului capitol este de a prevedea cerinţe minime privitor la radiocomunicatii de sinistru şi de siguranta între unitãţi mobile de foraj marin pe de o parte şi staţiile de coasta, navele şi aeronavele de sprijin din cadrul serviciului mobil maritim.
11.1.2. Ceriiiteie care urmeazã sunt aplicabile unitãţilor mobile de foraj marin în condiţiile de exploatare de mai jos:
.1 unitãţi autopropulsate în deplasare;
.2 unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta; şi
.3 unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţiuni de foraj.
11.2. Generalitati
Statele riverane în zonele de interes comun, trebuie în mãsura posibilului, sa stabileascã cerinţe analoage în materie de radiocomunicatii, pentru a evita confuziile când într'ado situaţie critica o ambarcatiune auxiliara trebuie sa fie dirijata cãtre un alt stat riveran.
11.3. Unitãţi autopropulsate, în deplasare
Orice unitate în deplasare pe mare trebuie sa îndeplineascã cerinţele aplicabile privitoare la radiocomunicatii pentru nave prevãzute în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS*.
-----------
* Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal" va avea înţelesul de "dintr~o poziţie în care MODU este navigat normal".

11.4. Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escorta
11.4.1. Cerinţele pentru unitãţile nepropulsate, remorcate, având personal la bord, sunt condiţionate de instalaţiile de radio existente pe nava remorcher, menţionate în paragrafele 11.4.2 şi 11.4.3.
11.4.2. În cazul când nava remorcher îndeplineşte pe deplin toate cerinţele aplicabile privind comunicaţiile radio pentru nave, menţionate în capitolul IV al amendamentelor 1988 la SOLAS, unitatea remorcata, cu personal la bord trebuie:
.1 sa fie echipata cu o instalatie de radio VHF conform cerinţelor regulii IV/7.1.1.** şi IV/7.1.2 din amendamentele 1988 la SOLAS şi cu o instalatie de radio MF conform regulii IV/9.1.1 şi 9.1.2;
-----------
** Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie de manevrare continua şi de control al MODU în timpul remorcarilor".

.2 sa fie echipata cu radiobaliza pentru localizarea sinistrelor prin satelit (EPIRB prin satelit) sau EPIRB cerutã de regula IV/7.1.6 dupã cum este necesar în aria în care unitatea mobila de foraj marin va fi remorcata; şi
.3 sa fie dotatã cu echipament de recepţie automatã a alarmelor de navigaţie şi meteorologice în conformitate cu regula IV/7.1.4 şi IV/7.1.5, dupã caz, din amendamentele 1988 la SOLAS.
11.4.3. În cazurile în care nava remorcher nu îndeplineşte în întregime cerinţele aplicabile privind radiocomunicatiile pentru nave prevãzute în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS, unitãţile mobile de foraj marin remorcate, dacã sunt cu personal la bord trebuie sa îndeplineascã cerinţele aplicabile privind radiocomunicatiilor prevãzute în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS**.
----------
** Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie de manevrare continua şi de control al MODU în timpul remorcarilor".

11.4.4. Orice unitate autopropulsata însoţitã de una sau mai multe nave de escorta trebuie sa respecte cerinţele paragrafului 11.3.
11.5. Unitãţi stationare pe locatie sau efectuand operaţii de foraj
11.5.1. Orice unitate stationara pe locatie sau efectuand operaţii de foraj trebuie sa respecte cerinţele cuprinse în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS, care sunt aplicabile navelor care traverseaza aceeaşi zona*.
------------
* Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigata normal va avea înţelesul de "dintr-o poziţie (sau din poziţia) de manevrare continua şi de control al MODU în timpul stationarilor inclusiv operaţiunile sale de foraj (ex. normal cabina de control)".

11.5.2. Luând în considerare diferitele tipuri de accidente ce se pot produce pe unitãţi mobile de foraj marin trebuie instalat un echipament radio suplimentar într-o încãpere sau loc, care ar putea fi puntea de navigaţie sau un post de comanda de avarie, situat cat mai departe posibil de echipamentul radio instalat conform paragrafului 11.5.1, astfel ca nici un accident singular, în oricare parte a unitãţii mobile de foraj marin, sa poatã întrerupe toate legãturile radio. Echipamentul radio suplimentar trebuie sa respecte urmãtoarele reguli din amendamentele 1988 la SOLAS pentru unitãţile mobile de foraj marin forand în:
.1 aria maritima A1, echipamentul prevãzut în regula IV/7.1.1;
.2 aria maritima A2, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/9.1.1;
.3 aria maritima A3, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/10.1.1, plus 10.1.2; sau ca alternativa conform cerinţelor regulilor IV/7.1.1 şi IV/10.2.1;
.4 aria maritima A4, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/10.2.1.
11.5.3. Dacã nivelul de zgomot într-o încãpere în care sunt montate comenzile operative pentru echipamentul radio este atât de ridicat sau poate fi atât de ridicat, în timpul unor condiţii speciale de operare, încât sa deranjeze sau sa împiedice folosirea propriu-zisa a echipamentului radio, atunci se vor prevedea mijloace mecanice sau de alta natura, adecvate pentru protecţia impotriva zgomotului, în asociere cu comanda echipamentului radio.
11.6. Comunicaţii cu elicopterele
Pentru asigurarea comunicaţiilor cu elicopterele, unitãţile mobile de foraj marin deservite de elicoptere trebuie sa aibã la bord im radiotelefon VHF mobil care sa îndeplineascã cerinţele corespunzãtoare ale ICAO.
11.7. Comunicaţii interioare
Toate tipurile de unitãţi mobile de foraj marin trebuie prevãzute cu mijloace eficiente de comunicaţii între postul de comanda, puntea de navigaţie (dacã exista) şi orice loc sau locurile unde se afla echipamentele de operare radio.
11.8. Standarde de performanta
11.8.1 Întregul echipament radio trebuie sa fie de tipul aprobat de Administraţia care emite licenta. Ţinând cont de prevederile paragrafului 11.8.2, astfel de echipament trebuie sa fie conform cu standardele adecvate de performanţe, care sa nu fie inferioare celor adoptate de Organizaţie**.
----------
** Referitor la urmãtoarele rezoluţii adoptate de cãtre Organizaţie:
.1 Rezoluţia A.525(13): Standarde de funcţionare a echipamentului cu imprimare directa pe banda ingusta pentru recepţia avertizarilor de navigaţie şi meteorologice şi a informaţiilor urgente destinate navelor.
.2 Rezoluţia A.694(17): Cerinţe generale pentru echipamentul radio de la bordul navelor, ce face parte din Sistemul mondial pentru caz de sinistru şi siguranta navigaţiei pe mare (GMDSS) şi pentru echipamente electronice de navigaţie.
.3 Rezoluţia A.808(19): Standarde de funcţionare pentru staţiile terestre de nava destinatã emisiei recepţiei şi rezoluţia A.570(14): Aprobarea de tip pentru staţiile terestre de nava.
.4 Rezoluţia A.803(19): Standarde de funcţionare a echipamentului radio VHF de la bordul navelor destinat pentru comunicaţii verbale şi apel selectiv numeric, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 1 (valabil pentru echipamentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000).
.5 Rezoluţia A.804(19): Standarde de funcţionare a echipamentului radio MF de la bordul navelor destinat pentru comunicaţii verbale şi apel selectiv numeric, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 2 (valabil pentru echipamentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000).
.6 Rezoluţia A.806(19): Standarde de funcţionare a echipamentului radio MF/HF de la bordul navelor destinat pentru comunicaţii verbale şi apel selectiv numeric, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 3 (valabil pentru echipainentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000).
.7 Rezoluţia A.810(19): Standarde de funcţionare pentru radiobalize cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor prin satelit (EPIRBs) care funcţioneazã pe 406 MHz (vem de asemenea rezoluţia A.696(17): Aprobarea de tip pentru radiobalize cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor prin satelit (EPIRBs) care funcţioneazã în sistemul COSPAS - SARSAT).
.8 Rezoluţia A.802(19): Standarde de funcţionare pentru transponderele radar ale ambarcatiunilor de salvare utilizate în operaţiunile de cãutare şi salvare.
.9 Rezoluţia A.805(19): Standarde de funcţionare pentru radiobalize VHF cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor.
.10 Rezoluţia A.807(19): Standarde de funcţionare pentru staţiile terestre de nava Inmarsat - C capabile sa transmitã şi sa receptioneze comunicaţii cu imprimare directa, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 3 (valabil pentru echipamentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000), şi rezoluţia A.570(14): Aprobarea de tip pentru staţii terestre de nava.
.11 Rezoluţia A.664(16): Standarde de funcţionare pentru echipamentul de apel în grup largit.
.12 Rezoluţia A.812(19): Standarde de funcţionare pentru radiobalize cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor prin satelit care funcţioneazã prin sistemul de sateliti geostationari Inmarsat pe 1,6 GHz.
.13 Rezoluţia A. 662(16): Standarde de funcţionare pentru instalaţii de eliberare şi activare, cu plutire libera, pentru echipamente radio destinate situaţiilor de urgenta.
.14 Rezoluţia A.699(17): Standarde de funcţionare a sistemului de promulgare şi coordonare a informaţiilor de securitate maritima care utilizeazã imprimarea directa pe banda ingusta HF.
.15 Rezoluţia A.700(17): Standarde de funcţionare pentru echipament telegrafic cu imprimare directa pe banda ingusta pentru receptionarea avertizarilor de navigaţie şi meteorologice şi a informaţiilor urgente destinate navelor (MSI) pe HF.
.16 Rezoluţia A.811(19): Standarde de funcţionare pentru echipamentul de radio comunicaţii integrat de la bordul navelor (IRCS), dacã este utilizat în GMDSS.
.17 Rezoluţia MSC.80(70), anexa nr. 1: Standarde de funcţionare pentru aparatele portabile radiotelefonice VHF de emisie-recepţie.


11.8.2. Echipamentul instalat înainte de 1 februarie 1992 poate fi exceptat de la completa îndeplinire a performantelor adecvate din standard la aprecierea Administraţiei, cu condiţia ca echipamentul sa fie compatibil cu echipamentul care este conform standardului de performanta, având atenţia îndreptatã spre criteriile pe care Organizaţia le poate adopta în legatura cu astfel de standarde.
11.9. Pericol de explozia gazului
Orice echipament radio instalat într-o zona ca aceea definitã la paragraful 6.1 trebuie sa respecte regula IV/l4 din Amendamentele SOLAS din 1988.
11.10. Inspecţia statiei de radio
11.10.1. Statia de radio a unei unitãţi trebuie supusã unor inspecţii efectuate în condiţiile specificate mai jos:
.1 de cãtre Administraţia care a emis licenta sau reprezentanţii sãi autorizaţi, înainte de intrarea în serviciu a statiei de radio;
.2 când unitatea este mutata şi trece sub controlul administrativ al altui Stat riveran, poate fi facuta o inspecţie de cãtre acel Stat sau de cãtre reprezentanţii sãi autorizaţi;
.3 o data la 12 luni, se efectueazã, de cãtre un funcţionar al Administraţiei şi / sau Statului riveran sau respectivii reprezentanţi ai sãi.
11.10.2 Administraţia poate recunoaşte statul riveran ca pe reprezentantul sau autorizat.
11.10.3. În toate cazurile când un reprezentant autorizat al statului riveran efectueazã o inspecţie, se va emite un raport care va fi pãstrat cu documentele radio iar la cerere o copie, trebuie remisã Administraţiei.


CAP. 12
Instalaţii de ridicare

12.1. Macarale
12.1.1. Orice macara, inclusiv structura de rezemare, folositã pentru transferul materialelor, echipamentelor sau personalului între unitate şi navele care o deservesc, trebuie sa fie proiectata şi construitã conform cerinţelor Administraţiei şi adaptatã serviciului cãruia îi este destinatã, conform cerinţelor stabilite de o societate de clasificare recunoscuta sau cu standardele şi codurile naţionale sau internaţionale.
12.1.2. Macaralele trebuie sa fie amplasate şi protejate în asa fel încât sa reducã la minimum orice pericol pentru personal ţinând seama în special de elementele mobile şi alte pericole. La proiectarea lor trebuie sa se ţinã cont de materialele utilizate la construcţia lor, de condiţiile de exploatare la care vor fi supuse şi de condiţiile de mediu. Se vor elabora instrucţiuni adecvate pentru uşurarea curatirii, inspecţiei şi întreţinerii.
12.1.3. Pentru fiecare macara trebuie examinat modul de oprire al functionarii în cazul unei suprasarcini extreme, în asa fel ca macaragiul sa fie expus unui pericol minim.
12.1.4. Instalarea fiecãrei macarale trebuie supravegheatã de cãtre un inspector al Administraţiei sau o alta persoana sau organism oficial autorizat, acordand o atentie deosebita structurii de sustinere a sa.
12.1.5. Dupã montarea la bord a tuturor macaralelor unitãţii şi înaintea punerii lor în funcţiune trebuie procedat la probe de funcţionare şi de sarcina. Aceste probe trebuie fãcute în prezenta şi sub controlul unui reprezentant al Administraţiei sau unei persoane sau unui organism oficial autorizat. Raportul acestor probe şi celelalte informaţii privind certificatele iniţiale trebuie sa fie disponibile cu promptitudine.
12.1.6. Fiecare macara trebuie inspectata la intervale care sa nu depãşeascã 12 luni. De asemenea macaraua va fi supusã la probe şi recertificata la intervale de maxim 5 ani sau ca urmare a unor modificãri sau reparaţii importante. Aceste probe trebuie efectuate în prezenta şi sub supravegherea unui inspector al Administraţiei sau a unei persoane sau organism oficial autorizat. Raportul acestor inspecţii şi probe ca şi certificarea iniţialã trebuie sa fie disponibile cu promptitudine.
12.1.7. Macaralele folosite pentru încãrcarea şi descãrcarea navelor de aprovizionare în mare trebuie sa dispunã de tabele sau curbe de sarcina care ţin seama de dinamica produsã de miscarile unitãţii şi navei.
12.1.8. În afarã sarcinilor determinate şi marcate înainte de a fi ridicate, fiecare macara trebuie sa fie echipata conform cerinţelor Administraţiei, cu un dispozitiv de siguranta care sa dea macaragiului o indicaţie continua asupra sarcinii din carlig, şi a sarcinii nominale corespunzãtoare fiecãrei raze. Indicatorul trebuie sa emita un semnal de avertizare clar şi continuu când sarcina este aproape de capacitatea sarcinii nominale a macaralei.
12.1.9. Administraţia trebuie sa ia în consideraţie instalarea de limitatoare de cursa în vederea asigurãrii functionarii în deplina siguranta a macaralei.
12.1.10. Pentru fiecare macara trebuie prevãzut un manual de utilizare, uşor accesibil. Acest manual trebuie sa conţinã informaţii detaliate, referitoare la:
.1 standardele de proiectare, funcţionare, de montaj, de demontare şi de transport;
.2 toate limitarile aplicabile atât în exploatarea normalã cat şi în caz de avarie referitoare la sarcini de lucru în siguranta, momente de lucru în siguranta, viteza maxima a vantului, banda şi asieta maxime, temperaturi nominale, instalaţii de franare etc;
.3 toate dispozitivele de siguranta;
.4 schemele echipamentului şi instalaţiilor electrice, hidraulice şi pneumatice;
.5 materialele folosite la construcţie, procedeele de sudura şi extinderea probelor nedistructive; şi
.6 instrucţiunile de întreţinere şi inspectiile periodice ale macaralei.
12.2. Ascensoare pentru personal
12.2.1. Ascensoarele destinate personalului trebuie sa aibã un proiect conform cerinţelor Administraţiei şi adecvat pentru serviciul prevãzut.
12.2.2. Construcţia şi instalarea trebuie sa fie supravegheatã de un inspector al Administraţiei sau de o persoana sau organism oficial autorizat. Inspectiile trebuie sa fie fãcute în momentul instalãrii, apoi la intervale care sa nu depãşeascã 12 luni, iar certificatele şi rapoartele trebuie sa fie disponibile cu promptitudine.
12.2.3. Fiecare cabina de ascensor situata într-o coloana a unei unitãţi stabilizata prin coloane, trebuie sa aibã o ieşire de urgenta având acces la o scara de evacuare în putul ascensorului.
12.3. Turle de foraj
Fiecare turla de foraj şi structura de sprijin trebuie sa aibã un proiect conform cerinţelor Administraţiei. Sarcina nominalã a fiecãrui sistem de manevra trebuie indicat în manualul de exploatare.


CAP. 13
Amenajãri pentru elicoptere*
----------
* Se referã la reglementãrile autoritãţii aviaţiei civile naţionale din aria de operare a unitãţii, standardele internaţionale aplicabile ale Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO) şi la recomandãrile practice dezvoltate în concordanta cu Memorandumul de înţelegere dintre IMO şi ICAO

13.1. Generalitati
Fiecare punte pentru elicopter trebuie sa aibã dimensiuni suficiente şi sa fie situata astfel încât aria de apropiere şi de decolare sa fie degajata, pentru a permite sa opereze celui mai mare elicopter pe care puntea pentru elicopter este destinatã sa-1 primeascã, în cele mai defavorabile condiţii pentru operaţiunile elicopterului.
13.2. Definiţii
13.2.1. Puntea pentru elicopter este o platforma special conceputã pentru aterizarea elicopterelor, care este situata pe o unitate mobila de foraj marin.
13.2.2. DR este diametrul rotorului principal al celui mai mare elicopter cu un singur rotor pe care puntea pentru elicopter este destinatã sa-1 primeascã.
13.2.3. DM este dimensiunea maxima a elicopterului când rotorul se invarteste.
13.2.4. Sector degajat de obstacol este un sector format de un arc ce porneşte din punctul de referinta pe marginea unei punti pentru elicopter şi se întinde spre exterior în plan orizontal la nivelul altitudinii puntii pentru elicopter.
13.2.5. Sector cu înãlţimea obstacolelor reglementatã este un sector care se întinde spre exterior, format de porţiunea de arc de 360° neacoperita de sectorul degajat de obstacole, al cãrui centru este punctul de referinta de la care începe sectorul degajat de obstacole. Înãlţimea obstacolelor în interiorul sectorului la înãlţimea obstacolelor reglementate este limitatã la un nivel determinat.
13.3. Construcţia
13.3.1. Proiectarea şi construcţia puntii pentru elicopter trebuie sa fie adaptate serviciului prevãzut şi condiţiilor climatice ambiante potrivite şi sa fie conform, cerinţelor Administraţiei.
13.3.2. Pentru condiţii climatice defavorabile, pe care Statul riveran le va determina ţinând seama de tipul elicopterului utilizat, condiţiilor de vant, turbulentelor, starea marii, temperattua apei şi a inghetului, puntea pentru elicopter trebuie sa îndeplineascã cerinţele urmãtoare asa cum sunt prevãzute în Anexa 14, volumul II al Convenţiei ICAO (Heliporturi):
.1 Puntea pentru elicopter trebuie sa aibã dimensiuni suficiente pentru a conţine o arie în care sa se traseze un cerc cu diametrul cel puţin egal cu DM pentru elicopterele cu un singur rotor principal şi cu 0,9 DM pentru elicopterele cu rotoare principale în tandem.
.2 Când prevederile paragrafului 13.3.2.1 nu pot fi respectate pentru elicopterele cu rotoarele principale în tandem, puntea pentru elicopter poate avea forma unui dreptunghi a carei latura mica sa fie cel puţin egala cu 0,75 DM şi latura mare nu mai puţin de 0,9 DM, dar în interiorul acestui dreptunghi, vor fi autorizate numai aterizarile bidirectionale în direcţia laturii de 0,9 DM.
Dacã în scopul proiectãrii este necesarã omiterea colturilor dreptunghiului, aceasta poate fi permisã cu condiţia ca nici una din cele doua laturi ce formeazã unghiul drept al triunghiului omis sa nu depãşeascã 5 metri lungime.
.3 Sectorul degajat de obstacole nu trebuie sa fie inferior lui 210°.
.4 Pentru elicopterele cu un singur rotor principal şi elicopterele cu doua rotoare principale alãturate, în interiorul sectorului de 150° o înãlţime reglementatã a obstacolelor, pana la o distanta de 0,62 DM masurata de la centrul puntii pentru elicopter, la care obiectele nu trebuie sa depãşeascã o înãlţime de 0,05 DM deasupra acestei punti. Dincolo de acest arc pana la o distanta totalã de 0,83 DM, suprafata cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor, trebuie sa se înalte în raportul de o unitate pe verticala pentru doua unitãţi pe orizontala (vezi figura 13-1).
.5 Pentru exploatarea omnidirectionala a elicopterelor cu rotoarele principale în tandem, în interiorul sectorului de 150° cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor, pana la o distanta de 0,62 DM masurata de la centrul puntii pentru elicopter, nu este permis nici un obstacol fix. Dincolo de acest arc, pana la o distanta totalã de 0,83 DM, înãlţimea obstacolelor este limitatã la 0,05 DM (vezi figura 13-2).
.6 Pentru exploatarea bidirectionala a elicopterelor cu rotoarele principale în tandem, în interiorul arcului de 0,62 DM din sectorul de 150° cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor, obiectele nu trebuie sa depãşeascã o suprafata orizontala situata la o înãlţime echivaland cu 1,1 m deasupra puntii pentru elicopter (vezi figura 13-3).
.7 În vecinãtatea imediata a puntii pentru elicopter, pe o arie de cel puţin 180° având originea în centrul puntii pentru elicopter, obstacole precum bigi, macarale, etc., nu trebuie sa se extindã în afarã, pornind de la marginea puntii pentru elicopter în jos, dincolo de o panta descendenta în raportul de o unitate pe orizontala pentru cinci unitãţi pe verticala.
13.3.3. Pentru condiţiile climatice moderate pe care Statul riveran le-a determinat ţinând seama de tipul elicopterelor utilizate, condiţiile de vant, turbulente, starea marii, temperatura apei şi a inghetului, punte pentru elicopter trebuie sa îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Puntea pentru elicopter trebuie sa fie de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc de diametru egal cu DR. În cazul unitãţilor mobile de foraj marin care în mod obişnuit sunt deservite de elicoptere cu rotoarele principale în tandem, puntea pentru elicopter trebuie sa fie de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc de diametru cel puţin egal cu 0,75 DM.
.2 Puntea pentru elicopter trebuie sa aibã un sector degajat de obstacole de cel puţin 180° ferit de orice blocare. Punctul de referinta al acestui sector trebuie sa fie un punct situat pe periferia cercului la care se face referinta în paragraful 13.3.3.1, cum este indicat în figura 13-4.
.3 Sectorul cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor trebuie sa se extindã spre exterior pana la o distanta de 0,83 DR în zonele de exploatare generalã. Aceasta distanta trebuie sa fie masurata de la centrul puntii pentru elicopter. Obstructiile din interiorul sectorului cu înãlţimea obstacolelor reglementatã nu trebuie sa depãşeascã deasupra unui plan mãsurat vertical pornind de la marginea platformei ridicandu-se într-o proporţie, astfel încât sa nu depãşeascã raportul de o unitate verticala la fiecare doua unitãţi orizontale, plecand din marginea puntii pentru elicopter (vezi figura 13-4).
13.3.4. Puntea pentru elicopter trebuie sa aibã o suprafata antiderapanta.
13.3.5. Când puntea pentru elicopter este constituitã sub forma de grilaj, proiectul puntii inferioare trebuie sa fie de natura sa nu reducã efectul de sol.
13.4. Dotãri
13.4.1. Puntea pentru elicopter trebuie sa fie fãrã proeminente; totuşi luminile de aterizare sau alte protuberante esenţiale pot fi instalate la periferia platformei cu condiţia ca ele sa nu depãşeascã nivelul platformei cu mai mult de 0,15 m.
13.4.2. La puntea pentru elicopter punctele de ancoraj destinate arimarii r trebuie sa fie retrase.
13.4.3. Periferia puntii pentru elicopter trebuie prevãzutã cu o plasa de siguranta, cu excepţia cazului în care exista o protecţie structuralã. Plasa trebuie inclinata în sus şi spre exterior de la marginea inferioarã a puntii pentru elicopter pana la o distanta orizontala de 1,5 m şi nu trebuie sa se ridice mai sus de 0,15 m mai sus de marginea platformei.
13.4.4. Puntea pentru elicopter trebuie sa aibã în acelaşi timp, o cale de acces principala şi una de urgenta, situate cat mai depãrtate posibil una de alta.
13.4.5. Trebuie sa se aibã în vedere paragraful 9.11.1 referitor la drenarea puntii pentru elicopter.
13.5. Mijloace vizuale
13.5.1 Unitatea trebuie sa fie prevãzutã cu un indicator al direcţiei vantului care, în mãsura posibilului, arata condiţiile de vant de deasupra puntii pentru elicopter. Unitãţile la bordul cãrora elicopterele sunt exploatate noaptea trebuie prevãzute cu mijloace care sa permitã iluminarea indicatoarelor de direcţie a vantului.
13.5.2. Puntea pentru elicopter trebuie sa cuprindã marcajele urmãtoare:
.1 perimetrul: o linie alba continua de latime 0,3 m;
.2 numele unitãţii trebuie sa fie scris pe punte pentru elicopter, pe latura cu obstacole, cu litere de cel puţin 1,2 m înãlţime şi culoare în contrast cu fondul;
.3 un cerc de tinta de culoare galbena concentric în raport cu puntea pentru elicopter, al cãrui diametru interior sa fie egal cu 0,5 DM. Lãţimea liniei trebuie sa fie de 1 m;
.4 o litera "H" de culoare alba situata în centrul ariei de aterizare, a cãrui orizontala coincide cu bisectoarea sectorului degajat de obstacole. Litera "H" trebuie sa aibã 3 m înãlţime şi 1,8 m latime cu linii de 0,4 m latime; şi
.5 marcajele sectorului degajat de obstacole al puntii pentru elicopter trebuie sa indice originea sectorului degajat de obstacole, direcţia limitelor sectorului şi dimensiunile de calcul (valoarea DM sau DR) ale puntii pentru elicopter, cum este indicat în figura 13-5.
13.5.3.1. Puntea pentru elicopter trebuie prevãzutã în toate direcţiile cu lumini de culoare galbena, care permit sa se recunoascã uşor aria de aterizare pe timp de noapte. Aceste lumini trebuie sa fie plasate uniform pe conturul platformei, la intervale care sa nu depãşeascã 3 metri. Administraţia poate autoriza înlocuirea luminilor galbene cu lumini roşii pentru indicarea amplasamentului macaralelor, şi în cazul unitãţilor autoridicatoare, amplasamentul picioarelor.
13.5.3.2. În cazul unde puntea pentru elicopter este prevãzutã cu proiectoare, acestea trebuie situate în asa fel ca ele sa nu orbeasca pilotii. Dispoziţia şi orientarea proiectoarelor trebuie sa permitã iluminatul marcajelor puntii pentru elicopter şi eliminarea la maximum a zonelor de umbra.

210° - sector liber de obstacole
pentru apropiere - decolare

Figura 13'ad1 - Sectorul liber de obstacole al puntii pentru elicoptere: cu rotor principal unic şi cu doua rotoare principale alãturate, în conditiiie de climat neprielnic.

NOTA(CTCE)
Figura 13'ad1 - Sectorul liber de obstacole al puntii pentru elicoptere: cu rotor principal unic şi cu doua rotoare principale alãturate, în conditiiie de climat neprielnic, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 187 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-2 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea peniru elicopter: elicoptere cu rotoare principale în tandem - operaţii ommdirectionale în condiţii climatice neprielnice

NOTA(CTCE)
Figura 13-2 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea peniru elicopter: elicoptere cu rotoare principale în tandem - operaţii ommdirectionale în condiţii climatice neprielnice se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 188 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-3 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea pentru elicopter: elicoptere cu rotor principal în tandem - operaţiuni bidirectionale în condiţii climatice neprielnice

NOTA(CTCE)
Figura 13-3 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea pentru elicopter: elicoptere cu rotor principal în tandem - operaţiuni bidirectionale în condiţii climatice neprielnice, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 189 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-4 - Sectorul de limitare a obstacolelor puntii pentru elicopter: 180° pentru condiţii climatice moderate

NOTA(CTCE)
Figura 13-4 - Sectorul de limitare a obstacolelor puntii pentru elicopter: 180° pentru condiţii climatice moderate, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 190 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-5 - Marcarea sectorului liber de obstacole

NOTA(CTCE)
Figura 13-5 - Marcarea sectorului liber de obstacole, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 191 (a se vedea imaginea asociata).


CAP. 14
Reguli de exploatare

14.1. Manuale de exploatare
14.1.1. Manuale de exploatare conţinând instrucţiuni asupra modului de exploatare a unitãţii în siguranta în condiţii normale cat şi în situaţiile de urgenta avute în vedere, conform cerinţelor Administraţiei, trebuie sa se gãseascã la bord şi sa poatã fi consultate imediat de cãtre toate persoanele interesate. Manuale trebuie sa furnizeze nu numai informaţii generale în legatura cu unitatea şi suplimentar sa conţinã şi instrucţiuni şi proceduri asupra operaţiilor care sunt de importanta vitala pentru siguranta personalului şi a unitãţii. Aceste manuale trebuie sa fie concise iar conţinutul lor sa poatã fi înţeles cu usurinta. Fiecare manual trebuie sa aibã o tabla de materii, un index şi, în mãsura posibilului, trimiteri la informaţii detaliate complementare care trebuie sa poatã fi consultate cu usurinta la bord.
14.1.2 Pentru condiţii normale de exploatare, manualele de exploatare trebuie sa conţinã urmãtoarele informaţii generale descriptive, dupã caz:
.1 o descriere şi caracteristicile principale ale unitãţii;
.2 ordinea ierarhica şi responsabilitãţile generale, în timpul condiţiilor normale de exploatare;
.3 limitele impuse în proiectare pentru fiecare mod de exploatare, incluzând pescajele, spaţiul liber, înãlţimea valului, perioada valului, vantul, curentul, temperaturile marii şi aerului, starea presupusa a fundului marii şi orice alt factor de mediu potrivit, cum ar fi inghetul;
.4 o descriere a limitelor de exploatare inerente fiecãrui mod de exploatare şi la fiecare schimbare a modului de exploatare;
.5 amplasamentul pereţilor etansi la apa şi la intemperii, amplasamentul şi tipul inchiderilor etanse la apa şi la intemperii şi amplasamentul punctelor de inundare prin deschideri superioare;
.6 amplasamentul, tipul şi cantitãţile de balast permanent la bordul unitãţii;
.7 o descriere a semnalelor utilizate pentru alarma generalã, comunicaţiile publice prin difuzoare, echipamentele de alarma în caz de incendiu şi de detectia gazului;
.8 pentru unitãţile autoridicatoare informaţii asupra preparativelor necesare unitãţii pentru a se evita deteriorãri de structura în timpul infigerii sau retragerii picioarelor pe sau de pe fundul marii, ori în condiţii meteorologice extreme când unitatea este în deplasare incluzând punerea la poziţie şi asigurarea picioarelor, structurilor în consola pe care se afla podul sondei şi incarcaturile grele care risca sa se deplaseze;
.9 datele despre situaţia de "nava goala" însoţite de o lista completa a echipamentului nepermanent inclus şi exclus;
.10 informaţii despre stabilitate indicând înãlţimea maxima admisibilã a centrului de greutate în funcţie de pescaj sau alţi parametri pe baza conformitatii cu criteriile de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie;
.11 un plan al capacitãţii indicând capacitatile tancurilor şi spaţiile de depozitarea de materii în vrac ca şi poziţia centrelor lor de greutate în sens vertical, longitudinal şi transversal;
.12 tabele sau curbe de sondaj ale tancurilor indicând capacitatea tancurilor, poziţia centrelor lor de greutate în sens vertical, longitudinal şi transversal la intervale gradate ca şi informaţii privind suprafeţele libere lichide pentru fiecare tanc;
.13 încãrcarea admisibilã pentru structura puntii;
.14 identificarea elicopterelor care se potrivesc cu proiectul puntii elicopterelor şi toate restricţiile impuse condiţiilor de exploatare;
.15 identificarea şi clasificarea zonelor cu pericol de explozie la bordul unitãţii;
.16 descrierea şi limitele oricãrui computer de bord folosit la operaţii ca balastare, ancorare, pozitionare dinamica şi pentru calculele de asieta şi stabilitate;
.17 descrierea echipamentelor de remorcare şi restricţiile în materie de exploatare;
.18 descrierea instalaţiei principale de alimentare cu energie şi restricţiile în materie de exploatare;
.19 o lista a planurilor şi schemelor cele mai importante.
14.1.3. Pentru condiţii normale, manualul de exploatare trebuie sa conţinã totodatã, dupã caz:
.1 instrucţiuni asupra modului de a pãstra unitãţii o stabilitate adecvatã şi de a folosi datele de stabilitate;
.2 instrucţiuni asupra înregistrãrilor de rutina, a variatiilor de greutate a "navei goale";
.3 exemple de condiţii de încãrcare pentru fiecare mod de exploatare şi instrucţiuni pentru stabilirea altor condiţii de încãrcare acceptabile, inclusiv componentele verticale ale forţelor aplicate lanturilor de ancora;
.4 pentru unitãţile stabilizate prin coloane, o descriere, o schema şi instrucţiuni privind funcţionarea instalaţiei de balast şi a altor mijloace alternative de funcţionare a instalaţiei de balast, ca şi o descriere a limitarilor sale, cum ar fi capacitatea de pompare pentru diferite unghiuri de banda şi asieta;
.5 o descriere, o schema şi instrucţiuni pentru funcţionarea instalaţiei de drenaj şi a altor mijloace alternative de funcţionare a instalaţiei de drenaj, ca şi o descriere a limitarilor, cum ar fi golirea spaţiilor care nu dispun de un racord direct la instalatia de drenaj;
.6 proceduri de depozitare şi de transfer a combustibilului lichid;
.7 procedurile de urmat pentru schimbarea modului de exploatare;
.8 instrucţiuni pentru exploatarea în condiţii meteorologice severe şi timpul necesar pentru a face fata condiţiilor de furtuna puternica ca şi informaţii asupra tuturor limitarilor inerente în exploatare;
.9 descrierea instalaţiei de ancorare şi metode de ancorare şi fixare; elemente care impun restrictii;
.10 proceduri de transfer pentru personal;
.11 proceduri de sosire, plecare şi de aprovizionare cu carburant a elicopterelor;
.12 condiţii care limiteazã exploatarea macaralelor;
.13 o descriere a instalaţiilor de pozitionare dinamica şi condiţiile care limiteazã exploatarea lor;
.14 procedurile privind garantarea ca sunt îndeplinite cerinţele codurilor internaţionale de reguli relative la fixarea şi manipularea materialelor periculoase şi radioactive;
.15 instrucţiuni privind amplasamentul şi siguranta exploatãrii echipamentului de probare a sondei. Zonele inconjuratoare surselor posibile de degajare a gazului, pe durata operatiei de probare a sondei, trebuie clasificate conform paragrafului 6.1;
.16 procedurile de urmat pentru a permite primirea navelor de-a lungul unitãţii;
.17 instrucţiuni de siguranta aplicabile operaţiunilor de remorcaj.
14.1.4. Manualul de exploatare în cazul situaţiei de urgenta trebuie sa conţinã, dupã caz:
.1 o descriere a instalaţiilor şi echipamentului de stingerea incendiului;
.2 o descriere a instalaţiilor de salvare şi a mijloacelor de evacuare;
.3 o descriere a instalaţiei de alimentare cu energie de avarie şi condiţiile care limiteazã exploatarea sa;
.4 o lista cu planuri şi scheme importante care pot fi utile în caz de urgenta;
.5 proceduri generale de debalastare sau contrainundarii şi de închidere a tuturor deschiderilor care pot favoriza o inundare progresiva în caz de avarie;
.6 instrucţiuni pentru persoanele însãrcinate sa determine cauza unei schimbãri bruste a inclinarii transversale şi a asietei şi sa evalueze incidentele mãsurilor corective asupra capacitãţii de supravietuire a unitãţii, adicã rezistenta, stabilitatea, flotabilitatea, etc;
.7 proceduri speciale de urmat în caz de scurgere incontrolabila de hidrocarburi sau de hidrogen sulfurat şi în special oprirea de urgenta;
.8 instrucţiuni asupra repunerii în funcţiune a instalaţiilor mecanice, electrice şi de ventilaţie ca urmare a unei întreruperi a sursei principale de energie sau a unei opriri de avarie;
.9 procedurile de alerta în caz de gheturi.
14.1.5. Informaţiile conţinute în manualul de exploatare trebuie, dupã caz, sa fie sprijinite de o documentaţie complementara, cuprinzând planuri, manuale de fabricant şi alte date necesare pentru exploatarea şi întreţinerea eficace a unitãţii. Informaţiile detaliate conţinute în manualele de fabricant nu trebuie menţionate din nou în manualul de exploatare. Manualul de exploatare trebuie sa conţinã trimiteri la aceasta documentaţie, care sa poatã fi uşor identificata, sa fie situata într-un loc uşor accesibil la bordul unitãţii şi sa fie disponibilã în orice moment.
14.2. Mãrfuri periculoase
14.2.1. Mãrfurile periculoase trebuie sa fie depozitate adecvat şi sigur în funcţie de proprietãţile lor. Mãrfurile incompatibile trebuie sa fie separate unele de altele.
14.2.2. Explozibilele prezentând un pericol mare trebuie depozitate într-o magazie adecvatã care trebuie sa fie ţinuta închisã în siguranta. Explozibilii trebuie separati de detonatoare. Aparatele electrice şi cablurile situate în oricare încãpere unde trebuie sa se depoziteze explozibilii trebuie proiectate şi folosite în asa fel ca sa se reducã cat mai mult posibil pericolul de incendiu sau explozie.
14.2.3. Lichidele inflamabile care degaja vapori periculosi şi gazele inflamabile trebuie depozitate într-un spaţiu bine ventilat sau pe punte.
14.2.4. Substantele predispuse la încãlzire sau inflamare spontana, nu trebuie transportate decât dacã s-au luat toate precautiile necesare pentru evitarea izbucnirii unui incendiu.
14.2.5. Substantele radioactive trebuie sa fie depozitate şi manipulate respectând condiţiile de siguranta.
14.3. Prevenirea poluarii
Trebuie sa se asigure ca unitatea este în mãsura sa respecte cerinţele convenţiilor internaţionale în vigoare.
14.4. Remorcaj
Echipamentul şi procedurile de remorcare trebuie sa fie de natura sa reducã la minimum pericolele la care personalul poate fi expus în timpul operaţiilor de remorcare. Proiectarea şi dotarea echipamentelor de remorcare trebuie sa ţinã cont atât de condiţiile normale cat şi de condiţiile de avarie.
14.5. Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.5.1. Operaţiunile de transfer, inclusiv greutatea sarcinilor de manevrat, condiţiile limita de exploatare şi procedurile de urmat în caz de avarie, trebuie sa fie examinate şi aprobate de personalul de la bordul unitãţii şi a celui de pe navele, ce o deservesc, înainte de începutul operaţiunii. Trebuie menţinute comunicaţii directe cu macaragiul pe toatã durata acestor operaţii.
14.5.2. Unitatea trebuie sa posede cel puţin doua mijloace independente de legare pentru navele care o deservesc. Poziţiile de legare trebuie sa fie calculate în asa fel încât capacitatea de ridicare şi deschiderea bratului macaralei sa fie suficiente pentru asigurarea menţinerii sarcinilor în condiţii de siguranta.
14.5.3. Dispunerea echipamentului de legare de la bordul unitãţii pentru uşurarea operaţiunilor de transfer trebuie sa ţinã seama de pericolul de avarie în cazul când nava de deservire va intra în contact cu unitatea.
14.5.4. Echipamentele şi procedurile de legare trebuie sa fie de natura sa reducã la minim pericolul la care poate fi expus personalul în timpul operaţiunilor de legare.
14.5.5. Pe cat este posibil, paramele de legare dintre unitate şi nava de deservire trebuie sa fie dispuse în asa fel încât, în cazul ruperii uneia dintre ele, sa reducã la minim pericolul pentru personalul navei de deservire şi al unitãţii.
14.5.6. Evacuarile provenind, de exemplu, de la instalatia de evacuare a apelor uzate sau de la instalaţiile de ventilaţie a tancurilor de depozitare, trebuie sa fie efectuate de cãtre unitate, astfel încât sa reducã la minimum pericolul pentru personalul care lucreazã pe puntea navelor de deservire.
14.6 Instalaţii de scufundare
14.6.1. Dacã sunt prevãzute instalaţii de scufundare, acestea trebuie instalate, protejate şi întreţinute astfel încât sa se reducã la maximum posibil pericolele la care ar putea fi expuse personalul sau unitatea, ţinând cont de pericolele de incendiu, explozie sau altele.
14.6.2. Instalaţiile de scufundare trebuie sa fie concepute, construite, întreţinute şi certificate conform unor standarde sau reguli naţionale sau internaţionale în acord cu cerinţele Administraţiei, ca de exemplu Regulile Codului de siguranta aplicabile instalaţiilor de scufundare (rezoluţia A.536 (13)) care poate fi folositã pentru instalaţiile de scufundare fixe, dacã exista.
14.7. Siguranta navigaţiei
14.7.1. Cerinţele Convenţiei asupra Regulamentului internaţional pentru prevenirea coliziunilor pe mare în vigoare trebuie sa se aplice fiecãrei unitãţi, cu excepţia cazului în care acestea stationeaza şi sunt angajate în operaţiuni de foraj.
14.7.2. Toate unitãţile care sunt stationare şi efectueazã operaţiuni de foraj trebuie sa respecte regulile relative la siguranta navigaţiei a Statului riveran în ale cãrui apele teritoriale sau pe platoul continental, în care sunt exploatate.
14.7.3. Când o unitatea este stationara şi efectueazã operaţii de foraj, Oficiul hidrografic naţional implicat, trebuie sa fie informat de poziţia sa ca latitudine şi longitudine ca şi durata aproximativã a operaţiilor pentru a usura emiterea unui aviz temporar cãtre navigatori. De asemenea trebuie comunicate Oficiilor hidrografice naţionale precizãri asupra deplasarilor viitoare a unitãţilor astfel încât avizele temporare sa poatã fi promulgate înainte de plecarea unei unitãţi.
14.8. Proceduri în caz de urgenta
Persoane responsabile
14.8.1. La bordul fiecãrei unitãţi trebuie numita o persoana în subordinea cãreia se va afla restul personaluiui în caz de urgenta. Aceasta persoana trebuie sa fie numita cu indicarea titlului sau, de cãtre proprietarul sau operatorul unitãţii, sau de cãtre agentul unuia dintre ei.
14.8.2 Persoana responsabilã trebuie sa fie familiarizata cu caracteristicile, capacitatile şi limitarile unitãţii. Aceasta persoana trebuie sa cunoascã perfect responsabilitãţile ce îi revin cat priveşte organizarea şi masuriie de luat în situaţie de urgenta, conducerea exerciţiilor şi antrenarea pentru situaţie de urgenta precum şi ţinerea evidentei acestor exercitii.
Personalul pentru ambarcatiuni de salvare şi supraveghere
14.8.3. Trebuie sa existe la bord un numãr suficient de persoane antrenate, pentru a aduna şi asista persoanele neantrenate.
14.8.4. Trebuie sa existe la bord un numãr suficient de persoane brevetate, pentru a asigura lansarea la apa şi manevra ambarcatiunilor de salvare pentru personalul desemnat.
14.8.5. Persoanele brevetate trebuie sa fie desemnate ca şef şi adjunct pentru fiecare ambarcatiune de salvare.
14.8.6. Şeful unei barci de salvare şi adjunctul trebuie sa aibã lista tuturor persoanelor repartizate pe barci şi sa se asigure ca toate aceste persoane sunt la curent cu funcţiile lor.
14.8.7. La fiecare barca de salvare trebuie sa fie repartizata o persoana care sa ştie sa opereze echipamentul radio al barcii.
14.8.8. La fiecare barca de salvare trebuie repartizata o persoana care sa ştie sa porneascã motorul şi sa opereze reglaje minore.
14.8.9. Persoana responsabilã a unitãţii trebuie sa aibã grija ca persoanele menţionate la paragrafele 14.8.3, 14.8.4 şi 14.8.5 sa fie în mod echitabil repartizate între ambarcatiunile de salvare ale unitãţii.
Rol de apel
14.8.10. În toatã unitatea inclusiv în posturi de comanda şi în încãperile de locuit trebuie afişate în locuri vizibile rolurile de apel.
14.8.11. Rolul de apel trebuie sa dea precizãri detaliate privind semnalele instalaţiei de alarma generalã ca şi mãsurile pe care fiecare persoana trebuie sa le ia oricare ar fi modul de exploatare, când aceste alarme sunt declansate, indicând postul unde fiecare persoana trebuie sa se ducã ca şi funcţiile generale care vor fi apelate sa fie îndeplinite, dupã caz.
14.8.12. Rolul de apel trebuie sa indice funcţiile urmãtoare:
.1 închiderea uşilor etanse la apa, uşile de incendiu, valvele, guri de intrare şi ieşire a aerului de ventilaţie, de scurgerea apei, hublourilor, spiraiurilor, sabordurilor şi alte deschideri analoage la bordul unitãţii;
.2 echipamentul ambarcatiunilor de salvare şi a altor mijloace de salvare;
.3 pregãtirea şi lansarea la apa a ambarcatiunilor de salvare;
.4 pregãtirea generalã a altor mijloace de salvare;
.5 apelul vizitatorilor;
.6 folosirea echipamentelor de comunicaţii;
.7 efectivele echipelor de incendiu însãrcinate sa combata incendiul;
.8 sarcini speciale privind utilizarea echipamentului şi instalaţiilor de combatere a incendiului;
.9 sarcini în caz de urgenta, pe puntea pentru elicopter;
.10 sarcini speciale atribuite în caz de scurgeri incontrolabile de hidrocarburi sau de hidrogen sulfurat inclusiv oprirea de avarie.
14.8.13. Rolul de apel trebuie sa prevadã inlocuitori pentru persoanele ocupand posturi cheie care pot fi loviti de incapacitate, având în vedere ca urgente diferite, pot cere mãsuri diferite.
14.8.14. Rolul de apel trebuie sa indice sarcinile atribuite personalului responsabil în mod regulat, de vizitatori, în caz de urgenta.
14.8.15. Fiecare unitate trebuie sa aibã rolul de apel la zi, revizuit de fiecare data dupã nevoi, pentru a tine cont de modificãrile intervenite în proceduri.
14.8.16. Pentru a decide asupra nivelului detaliilor incinse în rolul de apel trebuie sa se ia în consideraţie informaţiile obţinute din alte documente, cum ar fi de exemplu manualul de exploatare.
14.9. Instrucţiuni în caz de urgenta
14.9.1. În posturile de apel, în posturile de comanda, în încãperile de serviciu şi în încãperile de locuit, în locuri vizibile se vor afişa ilustratii şi instrucţiuni pentru a arata tuturor persoanelor de la bord:
.1 felul de a îmbracã vesta de salvare; şi
.2 felul de a îmbracã costumele hidrotermice, dupã caz.
14.9.2. Toate persoanele sosite la bordul unei unitãţi pentru prima oara, inclusiv vizitatorii, trebuie sa fie instruiti corespunzãtor, asupra punctelor de mai jos:
.1 necesitatea de a fi pregãtit pentru situaţia de urgenta;
.2 necesitatea de a tine cont strict de instrucţiunile rolului de apel şi în special, de acelea având legatura cu urmãtoarele puncte:
- funcţiile lor specifice în orice situaţie de urgenta;
- postul lor de imbarcare în ambarcatiunile de salvare;
- semnalele de alarma generalã şi de alarma de incendiu chemând toţi membrii personalului sa se îndrepte cãtre posturile care le-au fost distribuite;
- felul în care va fi dat, ordinul de abandon al unitãţii.
.3 necesitatea de a fi atent la declanşarea semnalelor de alarma şi a rãspunde lor în situaţie de urgenta;
.4 locul propriilor veste de salvare şi vestelor suplimentare ca şi, dupã caz, costumele hidrotermice şi instrucţiunile asupra imbracarii lor;
.5 pericolul care exista de a sari în apa de la oarecare înãlţime, în special dupã ce s-a imbracat o vesta de salvare şi cel mai bun mod de a sari;
.6 locul mijloacelor de evacuare, inclusiv cele care duc la posturile de imbarcare în ambarcatiunile de salvare;
.7 necesitatea de a participa la orice exercitii efectuate, atunci când se gãsesc la bord;
.8 precautii esenţiale în materie de incendiu.
14.10. Manuale de instruire
Trebuie prevãzut un manual de instruire care sa corespundã cerinţelor regulii III/51* a Convenţiei SOLAS 1974 iar informaţiile corespunzãtoare trebuie sa fie disponibile fiecãrei persoane de la bord.
---------
* De la 1 iulie 1998, cerinţele SOLAS referitoare la manualul de instruire sunt conţinute de regula 35 a noului capitol III asa cum a fost adoptat de Rezoluţia MSC.47(66)

14.11. Apeluri şi exercitii
14.11.1. În fiecare saptamana trebuie sa aibã loc un exerciţiu de abandon şi unul de incendiu. Exerciţiile trebuie sa fie organizate în asa fel încât toţi membrii personalului sa participe la un exerciţiu cel puţin o data pe luna. Un exerciţiu trebuie sa aibã loc în intervalul de 24 de ore dupã o schimbare de tura, dacã mai mult de 25 % din membrii personalului n-au participat în luna precedenta la un exerciţiu de abandon şi un exerciţiu de incendiu la bord, la unitatea în chestiune. Pentru unitãţile la care acest lucru nu este posibil, Administraţia poate admite alte mãsuri care sa fie echivalente.
14.11.2. Fiecare exerciţiu de abandon al unitãţii trebuie sa includã:
.1 apelarea tuturor persoanelor de la bord la posturile de adunare cu ajutorul semnalului de alarma generalã şi sa se asigure ca ele ştiu cum se va da semnalul de abandon al unitãţii;
.2 raportarea la posturile de apel şi efectuarea pregãtirilor în vederea îndeplinirii sarcinilor specifice din rolul de apel;
.3 sa se asigure ca fiecare persoana este imbracata corespunzãtor;
.4 sa se asigure ca vestele de salvare şi/sau costumele hidrotermice sunt corect imbracate;
.5 lansarea cel puţin a unei barci de salvare în mãsura în care aceasta este rezonabil şi posibil, dupã ce au fost efectuate toate pregatirile necesare în vederea lansãrii la apa;
.6 pornirea şi probarea functionarii motorului barcii de salvare; şi
.7 probarea functionarii gruielor de lansare la apa a plutelor de salvare.
14.11.3. În mãsura posibilului diferite barci de salvare trebuie supuse la exercitii de lansare succesive conform programului de la paragraful 14.11.2.5.
14.11.4. Exerciţiile trebuie sa se desfãşoare, în mãsura posibilului, asa cum se petrece în mod real un caz de urgenta.
14.11.5. În mãsura în care aceasta este rezonabil şi posibil, fiecare barca de salvare trebuie sa fie lansata la apa cel puţin o data la trei luni, având la bord echipajul de manevra şi sa fie manevrata pe apa.
14.11.6. În mãsura în care aceasta este rezonabil şi posibil, barcile de urgenta, inclusiv barcile de salvare care servesc ca barci de urgenta, trebuie lansate la apa în fiecare luna, având la bord echipajul atribuit şi trebuie manevrate pe apa. În toate cazurile aceasta cerinta trebuie îndeplinitã cel puţin o data la fiecare trei luni.
14.12. Instruirea şi formarea la bord
14.12.1. O instruire la bord, pentru folosirea mijloacelor de salvare ale unitãţii, inclusiv a echipamentul ambarcatiunilor de salvare, trebuie sa fie facuta oricãrei persoane nou sosita, cat mai rapid posibil şi, în orice caz, în saptamana urmãtoare ambarcari la bordul unitãţii. Totuşi, dacã persoana este repartizata unitãţii prin rotaţie la intervale regulate, aceasta instruire trebuie sa-i fie facuta în saptamana care urmeazã primei ambarcari la bordul unitãţii.
14.12.2. Instrucţiunile asupra folosirii mijloacelor de salvare ale unitãţii şi asupra supravietuirii în mare trebuie sa fie date în aceleaşi intervale ca cele prevãzute pentru exercitii. Instrucţiunile pot fi date separat pe diferite elemente ale instalaţiei de salvare a unitãţii, dar ansamblul echipamentului de salvare al unitãţii trebuie acoperit la fiecare doua luni. Fiecare persoana repartizata cu regularitate trebuie sa primeascã aceste dispoziţii care vor trebui incluse în punctele urmãtoare, fãrã ca aceasta lista sa fie limitatã:
.1 funcţionarea şi folosirea plutelor de salvare gonflabile ale unitãţii;
.2 probleme proprii hipotermiei, primul ajutor de acordat în caz de hipotermie şi în alte cazuri corespunzãtoare;
.3 instrucţiuni speciale necesare pentru folosirea mijloacelor de salvare ale unitãţii pe timp nefavorabil şi condiţii severe ale marii.
14.12.3. Instruirea la bord pentru folosirea plutelor de salvare lansate din grui trebuie sa aibã loc la bordul fiecãrei unitãţi dotate cu astfel de instalaţii, cel puţin o data la patru luni. De fiecare data când este posibil, aceasta instruire trebuie sa cuprindã gonflarea şi lansarea la apa a unei plute de salvare. Aceasta pluta poate sa fie o pluta special afectatã unica de instrucţie, care nu face parte din echipamentul de salvare al unitãţii. Pluta specialã rezervatã acestei operaţii trebuie sa fie inscriptionata foarte vizibil.
14.13. Înregistrãri
Datele la care au avut loc apelurile şi detalii ale exerciţiilor de abandon, exerciţiile cu utilizarea altor mijloace de salvare şi şedinţele de instructaj la bord trebuie consemnate în scris în jurnalul de bord asa cum poate fi cerut de Administraţie. Dacã apelul, exerciţiul sau şedinţa de instructaj n-au loc în totalitate la datele prescrise, trebuie facuta menţiune în jurnalul de bord despre condiţiile şi amploarea apelului, exerciţiului şi şedinţa câte a avut loc.


Apendice



              Formular model al Certificatuiui de Siguranta pentru
                     Unitatea Mobila de Foraj Marin (1989)

                    CERTIFICAT DE SIGURANTA PENTRU UNITATEA
                          MOBILA DE FORAJ MARIN (1989)


    (Sigla oficiaia)                                                 (Statul)

                         Eliberat în baza prevederilor
                 CODULUI IMO PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL
                     UNITĂŢILOR MOBILE DE FORAJ MARIN, 1989
                             asa cum a fost amendat

                           Sub autoritatea Guvernului

   .........................................................................
                          (numele complet ai statului)
    de
   ............................................................................
    (titlul oficial complet al persoanei sau organizaţiei competente autorizate
                          de cãtre Administraţie)

 ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
 │   Numele sau numele     │        Tipul            │      Portul de         │
 │distincte ale unitãţii   │(secţiunea 1.3 din Cod)  │    înmatriculare       │
 ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
 │                         │                         │                        │
 └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘


    Data la care s-a pus chila sau unitatea a fost IBtr-mi stadiu echivalent de
construcţie sau la care s-au început lucrãrile de transformare cu caracter major
    .................................

    SE CERTIFICA PRIN PREZENTUL CA:
    1. unitatea susmentionata a fost inspectata temeinic în conformitate cu
prevederile aplicabile ale Codului pentru construcţia şi cchipamentul unitãţilor
mobile de foraj marin, 1989.
    2. urmare acestei inspecţii s-a constatat ca structura, echipamentul, statia
radio, amenajãrile şi materialele unitãţii precum şi starea lor sunt în toate
privintele satisfãcãtoare şi ca unitatea îndeplineşte cerinţele corespunzãtoare
ale Codului.
    3. mijloacele de salvare sunt prevãzute pentru un numãr total nu mai mare
de ........ persoane şi anume:
    ...........................................................................
    4. în conformitate cu secţiunea 1.4 a Codului, prevederile Codului cu
privire la unitate au fost modificate în felul unnator:
    ...........................................................................
    5. unitatea a primit o aprobare pentru un program de inspecţii continue
conform paragrafului 1.6.4 din Cod, în locul inspectiilor de reinnoire şi
intermediare.

                Corp []                                Maşini []
        ........................                .........................
         Semnatura şi sigiliul                  Data aprobãrii programului
     autoritãţii care da aprobarea                de inspecţii continei

    Prezentul certificat este valabil pana la..............ziua............20..
    Eliberat la...........................................................
                           (locul eliberãrii certificatului)

    .....................      ...............................................
    (Data eliberãrii)         (Semnatura oficialului autorizat care elibereazã
                                               certificatul)

                            .......................
                       (Sigiliul sau ştampila, dupã caz,
                  a autoritãţii care elibereazã certificatul)


                 Vize pentru inspectiile anuale şi intermediare

    Se certifica prin prezentul ca în urma unei inspecţii cerute în secţiunea
1.6 din Cod, s-a constatat ca unitatea a fost gasita în conformitate cu
prevederile relevante ale Codului.

    Inspecţia anuala:                        semnat.......................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    Inspecţia anuala /intermediara:           semnat......................
                                              (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    Inspecţia anuala /intermediara:           semnat......................
                                              (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    Inspecţia anuala:                         semnat......................
                                              (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


          Inspecţia anuala /intermediara în conformitate cu paragraful
                               1.6.11.7.3 din Cod

    Inspecţia anuala:                        semnat......................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


                       Viza pentru inspecţia de andocare

    Se certifica prin prezentul ca în urma unei inspecţii cerute în secţiunea
1.6 din Cod, s-a constatat ca unitatea a fost gasita în conformitate cu
cerinţele relevante ale Codului.

    Prima inspecţie:                         semnat......................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    A doua inspecţie:                        semnat......................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


     Viza de prelungire a certificatului, dacã este valabil pentru o durata
      mai mica de 5 ani, în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.3 din Cod

    Aceasta unitate îndeplineşte cerinţele relevante din Cod şi prezentul
certificat, trebuie acceptat ca valabil, conform paragrafului 1.6.11.3 din Cod,
pana la..................................

                                             semnat...........................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


                  Viza dupã terminarea inspecţiei de reinnoire
                în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.4 din Cod

    Aceasta unitate îndeplineşte cerinţele relevante din Cod şi prezentul
certificat, trebuie acceptat ca valabil, conform paragrafului 1.6.11.4 din
Cod, pana la..................

                                             semnat...........................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


      Viza de prelungire a valabilitãţii certificatului pana când unitatea
                         soseste în portul de inspecţie
                în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.5 din Cod

    Prezentul certificat,trebuie acceptat ca valabil, conform paragrafului
1.6.11.5 din Cod pana la...............

                                             semnat...........................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


                     Viza pentru avansarea datei aniversare
                în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.7 din Cod

    În conformitate cu paragraful 1.6.11.7 din Cod, noua data aniversara este
..................

                                             semnat...........................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


    În conformitate cu paragraful 1.6.11.7 din Cod, noua data aniversara este
..................

                                             semnat...........................
                                             (semnatura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)



---------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Lege, Parlamentul Romaniei, LEGE nr. 315 din 10 noiembrie 2005

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016