Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
LEGE nr. 306 din 28 iunie 2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 30 iunie 2004
LEGE nr. 306 din 28 iunie 2004
privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 30 iunie 2004
Parlamentul României adopta prezenta lege.
CAP. I
Exercitarea profesiei de medic
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Profesia de medic se exercita, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de cãtre persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina. Acestea pot fi:
a) cetãţeni ai statului roman;
b) cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;
c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetãţean al unuia dintre statele prevãzute la lit. b), care desfãşoarã legal activitãţi salariate sau nesalariate pe teritoriul României, indiferent de cetãţenia acestora;
d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de cãtre unul dintre statele prevãzute la lit. b).
ART. 2
(1) În sensul prezentei legi, termenul de medici cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene desemneazã, prin asimilare, şi medicii aflaţi în situaţiile prevãzute la art. 1 lit. c) şi d).
(2) În mod exclusiv, prin termenul de stat membru de origine sau de provenienta sau, dupã caz, stat membru gazda se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederatia Elvetiana.
(3) Prin titlu oficial de calificare în medicina se înţelege:
a) diploma de medic, eliberata de cãtre o instituţie de învãţãmânt superior medico-farmaceutic acreditata din România;
b) certificatul de medic specialist, eliberat de Ministerul Sãnãtãţii;
c) certificatul de medic primar, eliberat de Ministerul Sãnãtãţii;
d) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicina, eliberate conform normelor Uniunii Europene de cãtre statele membre ale Uniunii Europene, statele aparţinând Spaţiului Economic European sau de cãtre Confederatia Elvetiana;
e) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicina, dobândite într-un stat terţ şi recunoscute de unul dintre statele membre enumerate la lit. d) ori echivalate în România.
ART. 3
Titlurile oficiale de calificare în medicina obţinute în afarã României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederatiei Elvetiene se echivaleaza potrivit legii. Excepţie de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicina care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.
ART. 4
Controlul şi supravegherea exercitãrii profesiei de medic se realizeazã de cãtre Colegiul Medicilor din România şi de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, denumite în continuare autoritãţi competente romane.
ART. 5
(1) Profesia de medic are ca principal scop asigurarea stãrii de sãnãtate prin prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sãnãtãţii individului şi a colectivitãţii.
(2) În vederea realizãrii acestui scop, pe tot timpul exercitãrii profesiei, medicul trebuie sa dovedeascã disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate şi respect fata de fiinta umanã.
(3) Deciziile şi hotãrârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienti, respectarea demnitãţii umane, principiile eticii şi deontologiei medicale, grija fata de sãnãtatea pacientului şi sãnãtatea publica.
ART. 6
(1) În scopul asigurãrii în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitãrii sale independenta şi libertatea profesionalã a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotãrârilor cu caracter medical.
(2) Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau, medicul nu este funcţionar public.
(3) În legatura cu exercitarea profesiei şi în limita competentelor profesionale, medicului nu-i pot fi impuse îngrãdiri privind prescripţia şi recomandãrile cu caracter medical, având în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect fata de fiinta umanã şi de loialitate fata de pacientul sau, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.
(4) Timpul de munca este în conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii.
ART. 7
(1) Cu excepţia cazurilor de forta majorã, de urgenta ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima vointa sau consimţãmântul, medicul acţioneazã respectând vointa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza sau de a opri o intervenţie medicalã.
(2) Responsabilitatea medicalã înceteazã în situaţia în care pacientul nu respecta prescripţia sau recomandarea medicalã.
ART. 8
(1) Profesia de medic, indiferent de forma de exercitare, salariata şi/sau independenta, se exercita numai de cãtre medicii membri ai Colegiului Medicilor din România.
(2) Pentru accesul la una dintre activitãţile de medic sau exerciţiul acesteia, medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi, în caz de prestare temporarã de servicii medicale, de la obligativitatea înscrierii în Colegiul Medicilor din România.
ART. 9
(1) La primirea în randurile Colegiului Medicilor din România, medicul va depune jurãmântul lui Hipocrate în formularea moderna adoptatã de Asociaţia Medicalã Mondialã în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975:
"O data admis printre membrii profesiunii de medic,
Ma angajez solemn sa-mi consacru viata în slujba umanitãţii.
Voi pãstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţã care le sunt datorate,
Voi exercita profesiunea cu constiinta şi demnitate,
Sãnãtatea pacientilor va fi pentru mine obligaţia sacrã,
Voi pãstra secretele încredinţate de pacienti, chiar şi dupã decesul acestora,
Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic,
Colegii mei vor fi fraţii mei,
Nu voi îngãdui sa se interpuna între datoria mea şi pacient consideratii de naţionalitate, rasa, religie, partid sau stare socialã,
Voi pãstra respectul deplin pentru viata umanã de la inceputurile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanitãţii.
Fac acest jurãmânt în mod solemn, liber, pe onoare!"
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi:
a) medicilor cetãţeni romani stabiliţi în strãinãtate;
b) medicilor cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliţi în România;
c) medicilor cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliţi în unul dintre aceste state şi care solicita intrarea în profesie în România.
(3) Medicii prevãzuţi la alin. (2) lit. b) şi c) pot depune jurãmântul în limba romana sau în una dintre limbile de circulaţie din Uniunea Europeanã.
ART. 10
(1) Profesia de medic se exercita pe teritoriul României de cãtre persoanele prevãzute la art. 1, care îndeplinesc urmãtoarele condiţii:
a) deţin un titlu oficial de calificare în medicina;
b) nu se gãsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevãzute de prezenta lege;
c) sunt membri ai Colegiului Medicilor din România sau sunt înregistraţi temporar la Colegiul Medicilor din România;
d) sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic.
(2) Medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi pe teritoriul României, exercita profesia de medic cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi medicii cetãţeni romani membri ai Colegiului Medicilor din România.
ART. 11
(1) Profesia de medic se exercita în România cu titlul profesional corespunzãtor calificãrii profesionale însuşite, dupã cum urmeazã:
a) medic de medicina generalã;
b) medic specialist în una dintre specialitatile clinice sau paraclinice prevãzute de Nomenclatorul de specialitãţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenta medicalã;
c) medic primar în una dintre specialitatile clinice sau paraclinice prevãzute de Nomenclatorul de specialitãţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenta medicalã.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica şi cetãţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care deţin un titlu oficial de calificare în medicina şi care exercita profesia în România.
(3) Medicii care au obţinut certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România pot desfasura activitãţi medicale conform pregãtirii profesionale în sistemul public de sãnãtate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoana fizica independenta pe baza de contract. În condiţiile legii, medicii pot infiinta cabinete de practica medicalã.
ART. 12
(1) Certificatele eliberate de autoritãţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederatiei Elvetiene, care atesta ca medicul posesor, cetãţean al acestora, este titular de drept câştigat, sunt recunoscute de autoritãţile competente romane, permitand exercitarea activitãţilor de medic şi, respectiv, de medic de familie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurãri sociale de sãnãtate, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(2) Prin drept câştigat se înţelege dreptul cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene de a exercita activitãţile de medic, precum şi cele de medic generalist, inclusiv în cadrul sistemului de protecţie socialã al statului membru de origine sau de provenienta, în cazul în care aceştia beneficiau de drept de libera practica a profesiei şi erau stabiliţi în statul membru respectiv, anterior implementarii Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE .
SECŢIUNEA a 2-a
Nedemnitati şi incompatibilitãţi
ART. 13
Este nedemn de a exercita profesia de medic:
a) medicul care a fost condamnat definitiv pentru sãvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanitãţii sau vieţii în împrejurãri legate de exercitarea profesiei de medic şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;
b) medicul cãruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilitã, prin hotãrâre judecãtoreascã sau disciplinarã.
ART. 14
(1) Exercitarea profesiei de medic este incompatibilã cu:
a) calitatea de angajat ori colaborator al unitãţilor de producţie ori de distribuţie de produse farmaceutice sau materiale sanitare;
b) calitatea de comerciant;
c) orice ocupaţie de natura a aduce atingere demnitãţii profesionale de medic sau bunelor moravuri, conform Codului de deontologie medicalã;
d) starea de sãnãtate fizica sau psihicã necorespunzãtoare pentru exercitarea profesiei medicale.
(2) Pe timpul stãrii de incompatibilitate se suspenda de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România şi dreptul de exerciţiu al profesiei.
(3) În termen de 10 zile de la apariţia situaţiei de incompatibilitate, medicul este obligat sa anunţe colegiul al cãrui membru este.
(4) La solicitarea medicului, la sesizarea oricãrei persoane ori instituţii interesate, preşedintele colegiului din care face parte medicul poate constitui o comisie specialã, pentru fiecare caz în parte, alcãtuitã din 3 medici primari, pentru a confirma sau infirma situaţia de incompatibilitate.
SECŢIUNEA a 3-a
Autorizarea exercitãrii profesiei de medic
ART. 15
(1) Exercitarea profesiei de medic se face, dupã obţinerea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România, pe baza autorizaţiei de libera practica acordate de Ministerul Sãnãtãţii, pana la aderarea României la Uniunea Europeanã, dupã care aceasta competenta trece în responsabilitatea Colegiului Medicilor din România.
(2) Certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România se obţine pe baza urmãtoarelor acte:
a) titlurile oficiale de calificare în medicina prevãzute de lege;
b) certificatul de cazier judiciar;
c) certificatul de sãnãtate;
d) declaraţie pe propria rãspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 13 şi 14.
(3) Colegiul Medicilor din România va comunica, din oficiu, în termen de 5 zile, Ministerului Sãnãtãţii o copie a certificatului eliberat.
(4) Medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în România, exercita profesia pe baza documentelor emise conform art. 21 şi în condiţiile prevãzute la art. 35.
(5) În caz de prestare temporarã de servicii pe teritoriul României, medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, precum şi a autorizaţiei de libera practica a profesiei de medic. Accesul la activitãţile de medic pe durata prestãrii serviciilor se face conform prevederilor art. 25.
ART. 16
(1) Medicii au dreptul la pensie pentru limita de varsta la împlinirea vârstei de 60 de ani femeile şi 65 de ani bãrbaţii, cu excepţia doctorilor în medicina, care pot rãmâne în activitate pana la varsta de 65 de ani femeile şi 70 de ani bãrbaţii.
(2) Academicienii, profesorii, conferentiarii universitari şi cercetatorii ştiinţifici gradul I şi II care desfãşoarã activitãţi medicale pot continua, la cerere, activitatea medicalã pana la varsta de 65 de ani femeile şi 70 de ani bãrbaţii. Menţinerea în activitatea medicalã, dupã împlinirea acestor varste, se face cu acordul Colegiului Medicilor din România şi aprobarea Ministerului Sãnãtãţii.
(3) Persoanele prevãzute la alin. (1) şi (2) pot cere pensionarea la varsta de 60 de ani bãrbaţii şi 55 de ani femeile, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de legislaţia de asigurãri sociale de stat.
(4) Medicii care au depãşit varstele prevãzute la alin. (1) şi (2) pot profesa în continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, numai în sectorul privat, pe baza autorizaţiei anuale a Colegiului Medicilor din România, eliberat în urma examenului medical.
(5) Medicii care au împlinit varsta de pensionare - 60 de ani femeile şi 65 de ani bãrbaţii - nu pot deţine funcţia de director general, director general adjunct, în cadrul Ministerului Sãnãtãţii şi al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitarã proprie, al direcţiilor de sãnãtate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate şi al caselor judeţene de asigurãri de sãnãtate, precum şi funcţiile de director general şi director general adjunct de spital, cu excepţia funcţiilor de director general şi director general adjunct de spital clinic universitar şi institute de cercetare, pentru persoanele prevãzute la alin. (2).
(6) Medicii deţinuţi sau internati din motive politice, aflaţi în situaţiile prevãzute la <>art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pot fi mentinuti, la cerere, în activitatea profesionalã, pe baza certificatului anual de sãnãtate. Aceste prevederi se aplica şi medicilor care, din motive politice, au fost obligaţi sa îşi intrerupa studiile o anumitã perioada, obtinandu-şi licenta cu întârziere, ori celor care au fost împiedicaţi sa îşi reia activitatea profesionalã.
(7) Prin derogare de la prevederile alin. (4), medicii de familie stabiliţi în mediul rural îşi pot continua activitatea dupã împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sãnãtãţii şi Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sãnãtate.
ART. 17
(1) În cazul în care un medic îşi întrerupe activitatea profesionalã sau se afla într-o situaţie de incompatibilitate pe o perioada mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România va reatesta competenta profesionalã a acestuia, în vederea reluarii activitãţii medicale.
(2) Procedura privind modalitãţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabileşte de cãtre Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.
(3) Prevederile alin. (1) se aplica şi medicilor cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în România.
ART. 18
(1) Practicarea profesiei de medic de cãtre o persoana care nu are aceasta calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.
(2) Colegiul Medicilor din România, prin preşedintele colegiului teritorial, este în drept sa exercite acţiunea civilã sau sa sesizeze, dupã caz, organele judiciare sau autoritãţile competente, pentru urmãrirea şi trimiterea în judecata a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţeazã fãrã drept titlul ori calitatea de medic sau care practica în mod nelegal medicina.
(3) Acţiunea penalã impotriva unui membru al Colegiului Medicilor din România cu privire la fapte ce au legatura cu exercitarea profesiei de medic se pune în mişcare cu înştiinţarea prealabilã a colegiului al cãrui membru este medicul respectiv.
(4) Instanţele de judecata civile sau penale, din oficiu, vor comunica Colegiului Medicilor din România hotãrârile judecãtoreşti rãmase definitive, prin care s-au pronunţat cu privire la fapte exercitate în timpul şi în legatura cu profesia de cãtre medici pe teritoriul României.
CAP. II
Dispoziţii privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României de cãtre medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire
ART. 19
La intrarea în profesie, medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene vor prezenta autoritãţilor romane competente certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienta sau, în lipsa acestuia, un document echivalent emis de acel stat.
ART. 20
(1) Pentru accesul la una dintre activitãţile medicale sau pentru exerciţiul acesteia, medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene vor prezenta autoritãţilor competente romane certificatul de sãnãtate fizica şi psihicã eliberat de statul membru de origine sau de provenienta.
(2) În situaţia în care, pentru accesul şi exerciţiul activitãţii prevãzute la alin. (1), statul membru de origine sau de provenienta nu impune o astfel de cerinta şi, în consecinta, nu emite cetãţenilor sãi un astfel de document, autoritãţile competente romane accepta din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sãnãtate.
ART. 21
(1) Cererile medicilor cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul în România la una dintre activitãţile medicale se soluţioneazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de cãtre cel interesat.
(2) Dosarul prevãzut la alin. (1) trebuie sa cuprindã urmãtoarele documente:
a) documentul de identitate;
b) diploma de medic obţinutã în România, diploma de medic obţinutã sau, dupã caz, recunoscuta într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederatia Elvetiana, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii în cazul diplomelor de medic obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;
c) în situaţia medicilor specialişti, şi diploma, certificatul sau titlul care atesta specializarea în una dintre specialitatile clinice sau paraclinice prevãzute de Nomenclatorul de specialitãţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenta medicalã sau de normele Uniunii Europene, dupã caz;
d) certificatul de sãnãtate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de provenienta;
e) certificatul de cazier judiciar, emis de statul membru de origine sau de provenienta, în cazul în care intrarea în profesie se face în România, iar în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.
(3) Deciziile autoritãţilor competente romane în aceste cazuri pot fi atacate la instanta de contencios administrativ.
(4) În situaţia prevãzutã la art. 22, cererea de reexaminare suspenda termenul legal de soluţionare. Autoritãţile competente romane vor continua procedura prevãzutã la alin. (1) dupã primirea rãspunsului din partea statului membru consultat sau dupã expirarea termenului de 3 luni prevãzut de normele Uniunii Europene pentru formularea rãspunsului de cãtre statele membre consultate în aceste situaţii.
ART. 22
(1) Atunci când autoritãţile competente romane au cunostinta de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activitãţii profesionale sau asupra exercitãrii profesiei de medic în România, comise de medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România şi în afarã teritoriului sau, acestea informeazã statul membru de origine sau de provenienta al celor în cauza.
(2) Autoritãţile competente romane comunica statului membru gazda informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natura profesionalã sau administrativã, precum şi cu privire la sancţiunile penale interesand exerciţiul profesiei de medic, aplicate medicilor pe durata exercitãrii profesiei în România.
(3) Autoritãţile competente romane analizeazã informaţiile transmise de statul membru gazda cu privire la faptele grave şi precise comise de medicii cetãţeni romani sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazda şi în afarã teritoriului, sau fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activitãţii profesionale sau asupra exercitãrii profesiei de medic în acel stat.
(4) Autoritãţile competente romane decid asupra naturii şi amplorii investigatiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunica statului membru gazda, în termen de 3 luni de la primirea solicitãrii acestuia, consecinţele care rezulta cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective.
(5) Autoritãţile competente romane asigura confidenţialitatea informaţiilor transmise.
ART. 23
Documentele prevãzute la art. 19, 20 şi 22 sunt valabile 3 luni de la data emiterii.
SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor medicale
ART. 24
(1) Medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligaţia înscrierii în Colegiul Medicilor din România, precum şi de la plata cotizatiei de membru, atunci când solicita accesul la una dintre activitãţile de medic, în vederea prestãrii temporare de servicii medicale în România.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) sunt înregistrate automat la Colegiul Medicilor din România pe durata prestãrii temporare de servicii medicale, în vederea aplicãrii prevederilor art. 28, pe baza informãrii Ministerului Sãnãtãţii.
(3) Exercitarea activitãţilor de medic în aceste situaţii se face cu drepturile şi respectarea celorlalte obligaţii prevãzute de lege pentru medicii cetãţeni romani.
(4) Atunci când, pe durata prestãrii temporare de servicii în România, persoanele enumerate la alin. (1) incalca dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevãzute de lege, autoritãţile competente romane informeazã statul membru în care cei în cauza sunt stabiliţi.
ART. 25
(1) Prestarea temporarã de servicii medicale pe teritoriul României de cãtre cetãţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în unul dintre aceste state se face pe baza urmãtoarelor documente:
a) declaraţia prealabilã adresatã autoritãţilor competente romane de cãtre solicitant, declaraţie în care se precizeazã durata de prestare a activitãţii medicale, natura şi locul de desfãşurare a acestor activitãţi. În cazuri urgente, declaraţia poate fi facuta în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestãrii acestor activitãţi;
b) dovezi prin care autoritãţile competente ale statului membru în care este stabilit atesta ca solicitantul exercita legal activitãţile respective pe teritoriul acelui stat;
c) dovezi prin care autoritãţile competente ale statului membru de origine sau de provenienta atesta ca solicitantul este posesor al diplomelor, certificatelor sau altor titluri de medic prevãzute de normele Uniunii Europene pentru prestarea activitãţilor în cauza.
(2) Documentele prevãzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor.
ART. 26
(1) În caz de prestare temporarã a serviciilor care antreneaza deplasarea prestatorului în România, medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevãzutã de legislaţia asigurãrilor sociale de sãnãtate.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Nationala de Asigurãri de Sãnãtate asupra serviciilor pe care urmeazã sa le presteze pe teritoriul României, iar în caz de urgenta, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.
ART. 27
Începând cu data aderãrii la Uniunea Europeanã, autoritãţile competente romane vor retrage, dupã caz, temporar sau definitiv, dovezile prevãzute la art. 25 alin. (1) lit. b) eliberate medicilor cetãţeni romani, precum şi medicilor care întrunesc condiţiile prevãzute la art. 1 lit. b)-d), stabiliţi în România, în cazul în care acestora li se aplica sancţiunile prevãzute de lege cu ridicarea dreptului de libera practica a profesiei.
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii medicale
ART. 28
Medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care, în timpul exercitãrii profesiei în România, incalca dispoziţiile, legile şi regulamentele profesiei, rãspund potrivit legii.
ART. 29
(1) Medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene care exercita profesia de medic în România au dreptul de a ataşa la titlul profesional prevãzut la art. 11 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienta, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu. Titlul de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent.
(2) Dacã titlul respectiv de formare desemneazã în România o pregãtire complementara neinsusita de beneficiar, acesta va utiliza în exerciţiul profesiei forma corespunzãtoare a titlului, indicatã de autoritãţile competente romane.
ART. 30
(1) Medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi şi care exercita profesia de medic în România, au obligaţia de a se informa la autoritãţile competente cu privire la legislaţia din domeniul sãnãtãţii, domeniul securitãţii sociale, precum şi cu privire la Codul de deontologie medicalã.
(2) În vederea furnizarii informaţiilor prevãzute la alin. (1), autoritãţile romane competente vor organiza, la nivelul structurilor teritoriale şi centrale, birouri de informare legislativã.
CAP. III
Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 31
(1) Colegiul Medicilor din România se organizeazã şi funcţioneazã ca organizaţie profesionalã a corpului medical, de interes public, apolitica şi fãrã scop patrimonial, având ca principal obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitãrii profesiei de medic.
(2) Colegiul Medicilor din România are autonomie institutionala şi îşi exercita atribuţiile fãrã posibilitatea vreunei imixtiuni.
ART. 32
(1) Colegiul Medicilor din România se organizeazã şi funcţioneazã pe criterii teritoriale, la nivel naţional şi judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti.
(2) Între Colegiul Medicilor din România şi colegiile teritoriale exista raporturi de autonomie funcţionalã, organizatoricã şi financiarã.
(3) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucureşti.
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile Colegiului Medicilor din România
ART. 33
(1) Colegiul Medicilor din România are urmãtoarele atribuţii:
a) asigura aplicarea legilor, regulamentelor şi normelor care organizeazã şi reglementeazã exercitarea profesiei de medic;
b) apara demnitatea şi promoveazã drepturile şi interesele membrilor sãi în toate sferele de activitate; apara onoarea, libertatea şi independenta profesionalã a medicului, precum şi dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului medical;
c) asigura respectarea de cãtre medici a obligaţiilor ce le revin fata de bolnav şi de sãnãtatea publica;
d) elaboreazã şi adopta Statutul Colegiului Medicilor din România şi Codul de deontologie medicalã;
e) controleazã şi supravegheazã modul de exercitare a profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitarã în care se desfãşoarã, precum şi aplicarea legilor şi regulamentelor specifice;
f) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la formarea, specializarea şi perfecţionarea pregãtirii profesionale a medicilor;
g) acţioneazã, atât singur, cat şi împreunã cu autoritãţi/instituţii publice cu atribuţii în domeniu, în vederea asigurãrii calitãţii actului medical în unitãţile medicale;
h) elaboreazã ghiduri şi protocoale de practica medicalã, criteriile şi condiţiile privind asigurarea calitãţii actului medical, pe care le propune, spre aprobare, Ministerului Sãnãtãţii;
i) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional şi tematica de concurs;
j) organizeazã forme de educaţie medicalã continua şi de ridicare a gradului de competenta profesionalã a membrilor sãi;
k) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practica medicalã independenta;
l) stabileşte şi reglementeazã regimul de publicitate a activitãţilor medicale;
m) asigura cadrul necesar desfãşurãrii unei concurente loiale bazate exclusiv pe promovarea competentei profesionale;
n) controleazã modul în care sunt respectate de cãtre angajatori independenta profesionalã a medicilor şi dreptul acestora de decizie în exercitarea actului medical;
o) promoveazã şi stabileşte relaţii pe plan extern cu instituţii şi organizaţii similare;
p) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea reglementãrilor din domeniul medical sau al asigurãrilor sociale de sãnãtate;
q) reprezintã medicii cu practica independenta care desfãşoarã activitãţi medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate; în acest sens, se va organiza o comisie care va negocia condiţiile şi raporturile juridice ale acestei categorii de medici cu sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate;
r) organizeazã judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesionalã, de deontologie medicalã şi de la regulile de buna practica profesionalã, în calitate de organ de jurisdicţie profesionalã;
s) stabileşte, în funcţie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurãrilor de rãspundere civilã profesionalã pentru membrii sãi;
t) sprijinã instituţiile şi acţiunile de prevedere şi asistenta medico-socialã pentru medici şi familiile lor;
u) participa, împreunã cu Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii şi Ministerul Sãnãtãţii, la stabilirea numãrului anual de locuri în facultãţile de medicina acreditate, precum şi a numãrului de locuri în rezidentiat;
v) organizeazã centre de pregãtire lingvistica, necesare pentru exercitarea activitãţii profesionale de cãtre medicii cetãţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;
x) participa la elaborarea contractului-cadru, în condiţiile legii;
y) participa, alãturi de Ministerul Sãnãtãţii, în mod egal, la constituirea comisiilor paritare de acreditare a medicilor.
(2) Colegiul Medicilor din România avizeazã înfiinţarea cabinetelor medicale private indiferent de forma lor juridicã şi participa, prin reprezentanţi anume desemnaţi, la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor din unitãţile sanitare publice.
ART. 34
În exercitarea atribuţiilor prevãzute de prezenta lege, Colegiul Medicilor din România, prin structurile naţionale sau teritoriale, are dreptul de a formula acţiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor sãi.
SECŢIUNEA a 3-a
Membrii Colegiului Medicilor din România
ART. 35
(1) În vederea exercitãrii profesiei de medic, medicii cetãţeni romani şi medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în România, au obligaţia sa se înscrie în Colegiul Medicilor din România.
(2) Calitatea de membru este doveditã prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România, care se elibereazã la înscrierea în corpul profesional.
(3) Înscrierea în Colegiul Medicilor din România şi eliberarea certificatului de membru se face numai pentru medicii care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi au depus jurãmântul prevãzut la art. 9.
(4) Depunerea jurãmântului se va mentiona în certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România.
(5) Pot deveni, la cerere, membri ai Colegiului Medicilor din România şi medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în unul din aceste state şi care presteazã temporar servicii medicale în România, cu respectarea prevederilor alin. (3).
(6) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România o pot pãstra, la cerere, şi medicii pensionari care au practicat profesia de medic.
(7) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, au de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România toţi medicii înscrişi pana la aceasta data.
(8) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt înscrişi într-un registru, care se face public anual de cãtre Colegiul Medicilor din România.
(9) Evidenta şi identificarea membrilor Colegiului Medicilor din România se vor putea face şi prin folosirea codului numeric personal.
ART. 36
(1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor din România care, din motive obiective, întrerup pe o durata de pana la 5 ani exercitarea profesiei de medic, pot solicita suspendarea calitãţii de membru pe acea durata.
(2) Pe durata suspendãrii la cerere a calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România se suspenda obligaţiile şi drepturile ce decurg din prezenta lege.
(3) Întreruperea exercitãrii profesiei de medic pe o durata mai mare de 5 ani atrage, de drept, pierderea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România.
ART. 37
(1) Medicii cetãţeni romani şi medicii cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliţi în România, care doresc sa exercite profesia, se înscriu ca membri ai Colegiului Medicilor din România la colegiul teritorial în raza cãruia se afla unitatea la care urmeazã sa îşi desfãşoare activitatea sau la colegiul teritorial în raza cãruia îşi au domiciliul sau resedinta.
(2) Medicii luati în evidenta unui colegiu teritorial, dacã exercita activitãţi medicale şi pe raza altui colegiu teritorial, sunt obligaţi sa anunţe şi acest colegiu.
SECŢIUNEA a 4-a
Drepturile şi obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România
ART. 38
Membrii Colegiului Medicilor din România au urmãtoarele drepturi:
a) sa aleagã şi sa fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau naţionale ale Colegiului Medicilor din România;
b) sa se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Medicilor din România şi sa primeascã informaţiile solicitate;
c) sa participe la orice acţiune a Colegiului Medicilor din România şi sa fie informati în timp util despre aceasta;
d) sa foloseascã, împreunã cu membrii lor de familie, toate dotãrile sociale, profesionale, culturale şi sportive ale Colegiului Medicilor din România şi ale colegiilor teritoriale;
e) sa poarte însemnele Colegiului Medicilor din România;
f) sa conteste sancţiunile primite;
g) sa solicite ajutoare materiale pentru situaţii deosebite, atât personal, cat şi prin membrii lor de familie;
h) sa beneficieze de asistenta medicalã gratuita şi medicamente gratuite, atât personal, cat şi pentru membrii lor de familie.
ART. 39
Obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România sunt urmãtoarele:
a) sa facã dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesionalã şi a celor care reglementeazã organizarea şi funcţionarea corpului profesional; modalitatea de testare a cunoştinţelor de deontologie şi a legislaţiei profesionale se stabileşte de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România;
b) sa respecte dispoziţiile Statutului Colegiului Medicilor din România, ale Codului de deontologie medicalã, hotãrârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România şi regulamentele profesiei;
c) sa rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau de reprezentanţi ai corpului profesional;
d) sa participe la manifestãrile iniţiate de organele de conducere, la activitãţile profesionale ori de pregãtire profesionalã iniţiate ori organizate de cãtre organele de conducere naţionale sau locale;
e) sa participe la şedinţele ori adunãrile la care au fost convocaţi;
f) sa execute cu buna-credinţa sarcinile ce decurg din hotãrârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România;
g) sa se abţinã de la deliberãrile organelor de conducere în care sunt aleşi, în cazul în care, în îndeplinirea unor atribuţii ale acestor organe, au un interes propriu;
h) sa pãstreze secretul profesional;
i) sa pãstreze, în cadrul profesiei, confidenţialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în organele de conducere;
j) sa respecte normele, principiile şi îndatoririle deontologiei medicale;
k) sa aibã un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România;
l) sa achite, în termenul stabilit, cotizatia datoratã în calitate de membru al Colegiului Medicilor din România;
m) sa rezolve litigiile cu alţi membri, în primul rând prin mediere de cãtre comisiile organizate în acest scop în cadrul Colegiului Medicilor din România;
n) sa execute cu buna-credinţa atribuţiile ce le revin în calitate de reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, în colegiile judeţene sau în Colegiul Medicilor Municipiului Bucureşti.
ART. 40
Obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România, ce decurg din calitatea lor specialã de medici, sunt:
a) sa respecte şi sa aplice, în orice împrejurare, normele de deontologie medicalã;
b) sa nu aducã prejudicii reputaţiei corpului medical sau altor membri, respectând statutul de corp profesional al Colegiului Medicilor din România;
c) sa acorde, cu promptitudine şi necondiţionat, ingrijirile medicale de urgenta, ca o îndatorire fundamentalã profesionalã şi civicã;
d) sa acţioneze, pe toatã durata exercitãrii profesiei, în vederea creşterii gradului de pregãtire profesionalã;
e) sa aplice parafa, cuprinzând numele, prenumele, gradul, specialitatea şi codul, pe toate actele medicale pe care le semneazã;
f) sa respecte drepturile pacientilor.
ART. 41
(1) În vederea creşterii gradului de pregãtire profesionalã şi asigurãrii unui nivel ridicat al cunoştinţelor medicale, medicii sunt obligaţi sa efectueze un numãr de cursuri de pregãtire şi alte forme de educaţie medicalã continua şi informare în domeniul stiintelor medicale, pentru cumularea numãrului de credite stabilit în acest sens de cãtre Colegiul Medicilor din România. Sunt creditate programele, precum şi celelalte forme de educaţie medicalã continua avizate de cãtre Colegiul Medicilor din România.
(2) Medicilor care nu realizeazã pe parcursul a 5 ani numãrul minim de credite de educaţie medicalã continua, stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, li se suspenda dreptul de libera practica pana la realizarea numãrului de credite respectiv.
SECŢIUNEA a 5-a
Organizare şi funcţionare
A. Organizarea la nivel teritorial
ART. 42
(1) La nivelul fiecãrui judeţ, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, se organizeazã câte un colegiu al medicilor, format din toţi medicii cu drept de libera practica din unitatea administrativ-teritorialã respectiva, denumit în continuare colegiul teritorial.
(2) Colegiile teritoriale ale medicilor au personalitate juridicã, patrimoniu şi buget propriu. Patrimoniul se constituie din bunuri mobile şi imobile, dobândite în condiţiile legii.
(3) Sediul colegiului teritorial al medicilor este în oraşul de resedinta a judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti, pentru Colegiul Medicilor Municipiului Bucureşti.
(4) Nici un colegiu teritorial nu poate funcţiona în afarã Colegiului Medicilor din România.
ART. 43
Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt:
a) adunarea generalã;
b) consiliul;
c) biroul consiliului;
d) preşedintele.
ART. 44
(1) Adunarea generalã este formatã din membrii colegiului teritorial.
(2) Adunarea generalã se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului, şi adopta hotãrâri cu majoritate simpla în prezenta a 2/3 din numãrul membrilor sãi. Dacã la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de 2/3, dupã 10 zile se organizeazã o noua şedinţa, cu aceeaşi ordine de zi, care va adopta hotãrâri cu majoritate simpla, indiferent de numãrul membrilor prezenţi.
(3) Adunarea generalã are urmãtoarele atribuţii:
a) aproba proiectul de buget al colegiului şi, în baza raportului cenzorilor, descarca de gestiune consiliul pentru anul fiscal încheiat;
b) stabileşte indemnizaţia de şedinţa a membrilor comisiei de disciplina;
c) alege comisia de cenzori a colegiului.
ART. 45
Membrii consiliului colegiilor teritoriale şi membrii în adunarea generalã nationala se aleg pe o perioada de 4 ani de cãtre membrii colegiului respectiv, potrivit unui regulament electoral, aprobat de cãtre Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.
ART. 46
(1) Consiliul are un numãr de membri proporţional cu numãrul medicilor înscrişi în evidenta colegiului la data organizãrii alegerilor, dupã cum urmeazã:
a) 11 membri, pentru un numãr de pana la 500 de medici înscrişi;
b) 13 membri, pentru un numãr de 501 pana la 1.000 de medici înscrişi;
c) 19 membri, pentru un numãr de 1.001 pana la 2.000 de medici înscrişi;
d) 21 de membri, pentru un numãr de peste 2.000 de medici înscrişi.
(2) Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucureşti este format din 23 de membri.
(3) Proporţional cu numãrul de membri ai Consiliului, se vor alege 3-9 membri supleanţi.
ART. 47
Consiliul colegiului teritorial exercita atribuţiile prevãzute de lege şi date în competenta sa prin Statutul Colegiului Medicilor din România sau prin hotãrârea Consiliului naţional.
ART. 48
(1) Consiliul colegiului teritorial, în prima şedinţa, organizatã în termen de maximum 5 zile de la alegere, alege biroul consiliului.
(2) Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar.
(3) Preşedintele biroului consiliului colegiului teritorial este şi preşedintele colegiului teritorial.
B. Organizarea la nivel naţional
ART. 49
(1) Colegiul Medicilor din România este format din toţi medicii înscrişi în colegiile teritoriale.
(2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridicã, patrimoniu şi buget propriu. În bugetul propriu sunt cuprinse şi contribuţiile colegiilor teritoriale în cota fixa de 20% din cuantumul cotizaţiilor. Patrimoniul poate fi folosit şi în activitãţi producãtoare de venituri, în condiţiile legii.
ART. 50
Organele de conducere, la nivel naţional, ale Colegiului Medicilor din România sunt:
a) adunarea generalã nationala;
b) consiliul naţional;
c) biroul executiv;
d) preşedintele.
ART. 51
(1) Adunarea generalã nationala este alcãtuitã din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi reprezentanţi ai fiecãrui colegiu teritorial, aleşi potrivit art. 46 alin. (1).
(2) Norma de reprezentare în adunarea generalã nationala este de 1/200 de membri.
(3) Reprezentanţii în adunarea generalã nationala sunt aleşi pe o durata de 4 ani.
(4) Proporţional cu numãrul de medici înscrişi în evidenta colegiului teritorial se va alege un numãr de 3-11 membri supleanţi.
ART. 52
Adunarea generalã nationala are urmãtoarele atribuţii:
a) adopta Statutul Colegiului Medicilor din România, precum şi Codul de deontologie medicalã;
b) aproba modificarea acestora;
c) aproba bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia celui pentru exerciţiul expirat;
d) alege, dintre membrii sãi, comisia de cenzori;
e) adopta puncte de vedere care sa reflecte poziţia Colegiului Medicilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveşte profesia de medic ori statutul medicului în societate.
ART. 53
(1) Adunarea generalã nationala adopta hotãrâri în prezenta a cel puţin 2/3 din numãrul membrilor sãi, cu majoritate simpla de voturi.
(2) Dacã la prima convocare nu se realizeazã condiţia de cvorum, dupã doua sãptãmâni se va organiza o alta şedinţa, cu aceeaşi ordine de zi, care va putea adopta hotãrâri indiferent de numãrul membrilor prezenţi, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 52 lit. a) şi b), pentru care este necesarã condiţia de cvorum prevãzutã la alin. (1).
(3) Adunarea generalã nationala se întruneşte în şedinţa ordinarã în trimestrul I al anului în curs.
ART. 54
Adunarea generalã nationala este condusã de cãtre preşedintele Colegiului Medicilor din România.
ART. 55
Adunarea generalã nationala poate fi convocatã de cãtre:
a) preşedintele Colegiului Medicilor din România;
b) 3 dintre membrii Biroului executiv;
c) 1/3 dintre membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.
ART. 56
(1) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România este alcãtuit din câte un reprezentant al fiecãrui judeţ, din 3 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti şi din câte un reprezentant al medicilor din fiecare minister şi instituţie centrala cu reţea sanitarã proprie. În afarã de aceştia, Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Ştiinţe Medicale, Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi Ministerului Justiţiei.
(2) Reprezentanţii în Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România sunt aleşi pe o perioada de 4 ani de cãtre membrii consiliilor colegiilor teritoriale şi reprezentanţii acestora în Adunarea generalã nationala, intruniti într-o şedinţa comuna.
(3) Cheltuielile cu deplasarea şi diurna reprezentanţilor în Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România vor fi suportate de cãtre colegiile ai cãror reprezentanţi sunt.
(4) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România se întruneşte legal în prezenta a cel puţin 2/3 din numãrul reprezentanţilor stabiliţi la alin. (1) şi ia decizii cu majoritate simpla de voturi.
ART. 57
Deciziile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România sunt obligatorii pentru colegiile locale şi pentru toţi medicii care practica medicina în România.
ART. 58
Atribuţiile Consiliului naţional sunt:
a) elaboreazã Statutul Colegiului Medicilor din România, precum şi proiectele de modificare a acestuia;
b) elaboreazã Codul de deontologie medicalã, precum şi proiectele de modificare a acestuia;
c) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea de norme privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;
d) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea Nomenclatorului de specialitãţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenta medicalã;
e) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea tematicilor şi a metodologiilor concursurilor şi examenelor pentru medici;
f) stabileşte sistemul de credite de educaţie medicalã continua, pe baza cãruia se evalueaza activitatea de perfecţionare profesionalã a medicilor;
g) colaboreazã cu Ministerul Sãnãtãţii la elaborarea criteriilor medicale de selecţie a pacientilor în cazul unor tipuri de tratamente disponibile în numãr limitat;
h) aproba ghidurile şi protocoalele de practica medicalã;
i) fixeazã cotizatia care trebuie plãtitã obligatoriu de cãtre fiecare medic colegiului teritorial;
j) gestioneazã bunurile Colegiului Medicilor din România şi poate sa initieze şi sa subventioneze acţiuni interesand profesia medicalã, acţiuni de întrajutorare sau de sponsorizare;
k) soluţioneazã, prin comisiile de specialitate, în termen de 30 de zile de la înregistrare, contestaţiile formulate impotriva deciziilor date de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu regulamentele proprii;
l) alege dintre membrii sãi Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România;
m) propune adunãrii generale naţionale proiectul privind bugetul de venituri şi cheltuieli al Colegiului Medicilor din România;
n) alege dintre membrii sãi pe cei care vor forma comisiile de lucru;
o) stabileşte indemnizaţiile membrilor Biroului executiv şi indemnizaţia de şedinţa a membrilor Comisiei superioare de disciplina;
p) stabileşte condiţiile privind desfãşurarea de cãtre cabinetele şi unitãţile medicale a publicitãţii, iar prin comisia de specialitate, aproba conţinutul materialului publicitar;
r) la negocierea anuala a contractului-cadru, Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România reprezintã medicii aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurãri sociale de sãnãtate.
ART. 59
Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România aproba exercitarea ocazionala, cu caracter didactic, de instruire, informare şi schimb de experienta, a profesiei de medic, de cãtre medicii care nu au calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România.
ART. 60
Consiliul naţional stabileşte strategia şi planul anual de control şi supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic.
ART. 61
Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România este format dintr-un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar general, aleşi în mod individual de cãtre Consiliul naţional, dintre membrii sãi, pe o durata de 4 ani.
ART. 62
(1) Biroul executiv lucreazã legal în prezenta a cel puţin 3 dintre membrii sãi şi aproba deciziile cu votul a cel puţin 3 membri.
(2) Biroul executiv se întruneşte o data pe saptamana sau ori de câte ori este cazul, la cererea preşedintelui sau a cel puţin 2 dintre membrii sãi. În condiţiile stabilite de Statutul Colegiului Medicilor din România, votul poate fi exprimat şi prin corespondenta sau în format electronic.
ART. 63
Atribuţiile Biroului executiv sunt urmãtoarele:
a) asigura activitatea permanenta a Colegiului Medicilor din România între şedinţele Consiliului naţional;
b) aproba angajarea de personal şi asigura execuţia bugetului Colegiului Medicilor din România;
c) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune aprobãrii Consiliului naţional;
d) accepta donaţiile, legatele şi sponsorizarile fãcute Colegiului Medicilor din România;
e) executa hotãrârile adunãrii generale naţionale şi ale Consiliului naţional;
f) elaboreazã şi supune spre avizare Consiliului naţional proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, pe baza bugetelor locale;
g) informeazã Consiliul naţional cu privire la deciziile emise între şedinţele Consiliului;
h) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite de cãtre Consiliul naţional.
ART. 64
Biroul executiv coordoneazã activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.
ART. 65
În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv, precum şi membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizaţie lunarã, al carei cuantum va fi aprobat, dupã caz, de Consiliul naţional, respectiv de consiliile colegiilor teritoriale.
ART. 66
Preşedintele Biroului executiv al Consiliului naţional este preşedintele Colegiului Medicilor din România.
ART. 67
Preşedintele Colegiului Medicilor din România îndeplineşte urmãtoarele atribuţii:
a) reprezintã Colegiul Medicilor din România în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţara şi strãinãtate;
b) încheie contracte şi convenţii în numele Colegiului Medicilor din România, cu aprobarea Biroului executiv;
c) convoacã şi conduce şedinţele adunãrii generale şi ale Consiliului naţional;
d) aduce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, hotãrârile Consiliului naţional date în sarcina sa şi rezolva problemele şi lucrãrile curente;
e) angajeazã personalul de specialitate şi administrativ;
f) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite de Consiliul naţional ori de Biroul executiv, potrivit legii.
ART. 68
(1) Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România, atât la nivel naţional, cat şi teritorial, medicii care deţin funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sãnãtãţii, respectiv al ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitarã proprie, al structurilor descentralizate ale acestuia ori în cadrul Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate, precum şi al caselor de asigurãri de sãnãtate.
(2) Medicii pentru care, în timpul mandatului de membru al organelor de conducere, a survenit situaţia de incompatibilitate sunt suspendaţi din funcţie. Suspendarea dureazã pana la încetarea situaţiei de incompatibilitate sau pana la expirarea mandatului.
(3) Numãrul de mandate în organele de conducere de la nivel teritorial şi naţional nu este limitat.
SECŢIUNEA a 6-a
Rãspunderea disciplinarã
ART. 69
(1) Medicul rãspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicalã şi a regulilor de buna practica profesionalã, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum şi pentru orice fapte sãvârşite în legatura cu profesia, care sunt de natura sa prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.
(2) Rãspunderea disciplinarã a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude rãspunderea penalã, contravenţionalã, civilã sau materialã, conform prevederilor legale.
ART. 70
(1) Plângerea impotriva unui medic se depune la colegiul al cãrui membru este medicul. În cazul medicilor cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, plângerea se depune la colegiul în raza cãruia medicul îşi desfãşoarã activitatea.
(2) Biroul Consiliului dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplina.
(3) Impotriva deciziei de respingere a plângerii, persoana care a fãcut plângerea poate depune contestaţie la colegiul a cãrui decizie se contesta. Aceasta se soluţioneazã de cãtre Biroul executiv al Consiliului naţional.
(4) Plângerile impotriva unui membru al organelor de conducere de la nivel teritorial sau naţional se înainteazã Comisiei superioare de disciplina.
ART. 71
(1) În cadrul fiecãrui colegiu teritorial se organizeazã şi funcţioneazã comisia de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca în complete de 3 membri abaterile disciplinare sãvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu.
(2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizeazã şi funcţioneazã Comisia superioarã de disciplina, independenta de conducerea colegiului, care judeca în complete de 5 membri contestaţiile formulate impotriva deciziilor comisiilor de disciplina teritoriale.
(3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplina este desemnat de direcţiile de sãnãtate publica, la nivel teritorial, şi de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, la nivelul Comisiei superioare de disciplina.
(4) Procedura judecãrii abaterilor este prevãzutã în Statutul Colegiului Medicilor din România.
ART. 72
(1) Membrii comisiilor de disciplina de la nivelul colegiului teritorial sunt aleşi de cãtre adunarea generalã a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplina vor fi aleşi de cãtre adunarea generalã nationala.
(2) Membrii comisiilor de disciplina vor fi aleşi din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani şi care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.
(3) Funcţia de membru al comisiei de disciplina este incompatibilã cu orice alta funcţie în cadrul Colegiului Medicilor din România.
(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplina este de 6 ani.
(5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplina înceteazã prin deces, demisie, pierderea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România ori prin numirea unui alt reprezentant în cazul membrilor desemnaţi de cãtre Ministerul Sãnãtãţii sau direcţia de sãnãtate publica.
ART. 73
(1) Membrii comisiilor de disciplina se aleg prin vot secret şi pe baza candidaturilor depuse.
(2) La nivel teritorial se va alege un numãr de 5-9 membri, iar la nivel naţional, 10.
(3) Membrii comisiilor de disciplina îşi vor alege un preşedinte care conduce activitatea administrativã a comisiilor de disciplina.
(4) Preşedintele comisiei de disciplina prezintã adunãrii generale raportul anual al activitãţii comisiei de disciplina.
ART. 74
(1) Sancţiunile disciplinare sunt:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) vot de blam;
d) amenda de la 1.000.000 lei la 15.000.000 lei. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rãmânerii definitive a hotãrârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, pana la achitarea sumei;
e) interdicţia de a exercita profesia ori anumite activitãţi medicale pe o perioada de la o luna la un an;
f) retragerea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România.
(2) Retragerea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România opereazã de drept pe durata stabilitã prin hotãrâre definitiva de instanţele judecãtoreşti cu privire la interzicerea exercitãrii profesiei.
(3) La sancţiunile prevãzute la alin. (1) se poate prevedea, dupã caz, obligarea celui sancţionat la efectuarea unor cursuri de perfecţionare sau de educaţie medicalã, ori alte forme de pregãtire profesionalã.
ART. 75
(1) Decizia pronunţatã se comunica persoanei sancţionate, persoanei care a fãcut sesizarea, Ministerului Sãnãtãţii, Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România şi persoanei cu care medicul sancţionat are încheiat contractul de munca.
(2) În termen de 15 zile de la comunicare, persoana sancţionatã, persoana care a fãcut sesizarea, Ministerul Sãnãtãţii, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România pot contesta decizia pronunţatã de comisia de disciplina a colegiului teritorial.
ART. 76
(1) Acţiunea disciplinarã poate fi pornitã în termen de cel mult 6 luni de la data sãvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.
(2) Sancţiunile prevãzute la art. 74 alin. (1) lit. a)-d) se radiaza în termen de 6 luni de la data executãrii lor, iar cea prevãzutã la lit. e), în termen de un an de la data expirãrii perioadei de interdicţie.
(3) În cazul aplicãrii sancţiunii prevãzute la art. 74 alin. (1) lit. f), medicul poate face o noua cerere de redobandire a calitãţii de membru al colegiului dupã expirarea perioadei stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva de interdicţie a exercitãrii profesiei sau dupã 2 ani de la data aplicãrii sancţiunii de cãtre comisiile de disciplina. Redobandirea calitãţii de membru al Colegiului Medicilor din România se face în condiţiile prezentei legi.
(4) În situaţia în care, prin decizia comisiei de disciplina, au fost dispuse şi mãsurile prevãzute la art. 74 alin. (3), radierea sancţiunii se va face numai dupã prezentarea dovezii aducerii la îndeplinire a mãsurii dispuse de comisia de disciplina.
(5) Repetarea unei abateri disciplinare pana la radierea sancţiunii aplicate constituie o circumstanţã agravantã, care va fi avutã în vedere la aplicarea noii sancţiuni.
ART. 77
(1) Ancheta disciplinarã se exercita prin persoane desemnate în acest scop de cãtre biroul consiliului colegiului teritorial sau, dupã caz, de cãtre Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România.
(2) Unitãţile sanitare sau cele de medicina legalã au obligaţia de a pune la dispoziţia comisiilor de disciplina sau a persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare soluţionãrii cauzei.
ART. 78
Impotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplina, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza cãruia îşi desfãşoarã activitatea.
SECŢIUNEA a 7-a
Venituri şi cheltuieli
ART. 79
Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din:
a) taxa de înscriere;
b) cotizaţiile lunare ale membrilor;
c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din organizarea de cursuri şi alte forme de educaţie medicalã continua;
d) donaţii şi sponsorizãri de la persoane fizice şi juridice;
e) legate;
f) drepturi editoriale;
g) încasãri din vânzarea publicaţiilor proprii;
h) fonduri rezultate din manifestãrile culturale şi ştiinţifice;
i) alte surse.
ART. 80
(1) Cotizaţiile datorate şi neplãtite în termenul fixat de cãtre consiliul colegiului teritorial de cãtre membrii Colegiului Medicilor din România determina plata unor penalitãţi de întârziere în cuantumul prevãzut de dispoziţiile legale aplicabile instituţiilor publice.
(2) Aceeaşi penalitate se va aplica şi colegiilor teritoriale care nu vãrsa partea de cotizatie datoratã.
ART. 81
(1) Neplata cotizatiei datorate de membrii Colegiului Medicilor din România pe o perioada de 6 luni şi dupã atentionarea scrisã a consiliului colegiului local se sancţioneazã cu suspendarea calitãţii de membru pana la plata cotizatiei datorate.
(2) Sancţiunea se aplica de cãtre comisia de disciplina a colegiului teritorial, la sesizarea comisiei administrative şi financiar-contabile a colegiului teritorial.
ART. 82
Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Colegiului Medicilor din România, tarifele se stabilesc, dupã caz, de cãtre Consiliul naţional, respectiv de cãtre consiliul colegiului teritorial.
ART. 83
Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea şi funcţionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de capital, perfecţionarea pregãtirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, intrajutorarea medicilor cu venituri mici, crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific, acordarea de premii pentru membrii cu activitãţi profesionale deosebite, alte cheltuieli aprobate, dupã caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România.
CAP. IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 84
(1) În vederea facilitãrii accesului la exerciţiul profesiei de medic pe teritoriul României, Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, recunoaşte calificarile de medic dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederatia Elvetiana, de cetãţenii acestor state, iar încadrarea în munca se face conform legii.
(2) Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederatia Elvetiana cetãţenilor acestora, se elaboreazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, şi se aproba prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Nomenclatorul de specialitãţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenta medicalã se elaboreazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii şi se aproba prin ordin al ministrului sãnãtãţii.
ART. 85
Atribuţiile Colegiului Medicilor din România nu pot fi exercitate de nici o alta asociaţie profesionalã. Membrii Colegiului Medicilor din România pot face parte şi din alte asociaţii profesionale.
ART. 86
(1) Actualele organe de conducere ale Colegiului Medicilor din România de la nivel naţional şi teritorial vor rãmâne în funcţie şi îşi vor exercita mandatul pana la împlinirea duratei pentru care au fost alese.
(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a noului Statut al Colegiului Medicilor din România se vor organiza comisii de disciplina, în condiţiile prezentei legi.
ART. 87
Statutul Colegiului Medicilor din România, Codul de deontologie medicalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi deciziile Consiliului Naţional care privesc organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România sau drepturile şi obligaţiile acestora ca membri ai Colegiului Medicilor din România se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 88
Colegiul Medicilor din România, înfiinţat şi organizat potrivit prezentei legi, este continuatorul de drept al Colegiului Medicilor din România, înfiinţat potrivit legilor anterioare. Drepturile şi obligaţiile anterior nãscute vor trece în patrimoniul noii instituţii, organizate potrivit prezentei legi.
ART. 89
Medicul este obligat sa încheie o asigurare de rãspundere civilã pentru greşeli în activitatea medicalã.
ART. 90
În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, administraţia publica localã, prin consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, va da în administrare colegiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, şi Colegiului Medicilor din România spaţii corespunzãtoare pentru desfãşurarea activitãţii.
ART. 91
(1) Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se abroga <>Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 decembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucureşti, 28 iunie 2004.
Nr. 306.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
