Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Parlamentul României adoptã prezenta lege. ART. 1 Se ratificã Convenţia europeanã pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, adoptatã la Strasbourg la 18 martie 1986, intratã în vigoare la 1 ianuarie 1991 şi semnatã de România la 15 februarie 2006. ART. 2 Se ratificã Protocolul de amendare a Convenţiei europene pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, adoptat la Strasbourg la 22 iunie 1998, semnat de România la 15 februarie 2006. Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicatã. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU Bucureşti, 12 iulie 2006. Nr. 305. CONVENŢIA EUROPEANĂ pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice, adoptatã la Strasbourg la 18 martie 1986*)_____________ *) Traducere PREAMBUL Reamintind cã scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai bunã unitate între membrii sãi şi cã statele membre ale Consiliului Europei, care au semnat prezenta convenţie, doresc sã coopereze cu celelalte state în ceea ce priveşte protecţia animalelor vii utilizate în experimente sau în alte scopuri ştiinţifice, recunoscând cã omul are obligaţia moralã de a respecta toate animalele şi de a lua în consideraţie capacitatea acestora de suferinţã şi memoria lor, acceptând în egalã mãsurã cã omul are nevoie, în cãutãrile sale pentru dobândirea de cunoştinţe în domeniul sãnãtãţii şi siguranţei, sã foloseascã animale, în cazul în care acest lucru se face în condiţii rezonabile, având ca rezultat o extindere a cunoştinţelor sau orice alte beneficii pentru om ori animale, chiar în condiţiile în care omul foloseşte aceste animale pentru hranã, îmbrãcãminte şi ca animale de povarã, încercând sã limiteze folosirea animalelor în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice, sã caute înlocuirea acestor utilizãri practice cu mãsuri alternative şi sã încurajeze folosirea acestor mãsuri alternative, dorind sã adopte prevederi comune în scopul de a proteja animalele folosite în astfel de proceduri care pot cauza durere, suferinţã, disconfort sau rãniri de duratã şi de a asigura, în situaţia în care acestea sunt inevitabile, o reducere la minimum, s-au convenit urmãtoarele: PARTEA I Principii generale ART. 1 1. Prezenta convenţie se aplicã în cazul oricãror animale folosite sau care se intenţioneazã a fi folosite în orice procedurã experimentalã ştiinţificã, în situaţia în care acea procedurã poate cauza durere, suferinţã, disconfort sau rãniri de duratã. 2. În textul prezentei convenţii: a) animal, dacã nu poate fi altfel calificat, reprezintã orice vertebrat viu, excluzând omul, inclusiv formele larvare sau formele reproducãtoare care pot trãi liber, dar excluzând din aceastã categorie alte forme fetale ori embrionare; b) intenţionat a fi folosit înseamnã crescut sau pãstrat în scopul de a fi vândut, înstrãinat ori folosit în orice proceduri experimentale sau ştiinţifice; c) procedurã reprezintã orice folosire în scopuri experimentale sau ştiinţifice a unui animal, cãruia îi poate cauza durere, suferinţã, disconfort sau rãniri de duratã, inclusiv orice desfãşurare a unei acţiuni intenţionate sau susceptibile sã aibã ca rezultat naşterea unui animal în oricare asemenea condiţii, dar excluzând cele mai puţin dureroase metode acceptate în practica modernã (acestea fiind metodele "umane") de omorâre sau de marcare a unui animal. O procedurã începe atunci când un animal este mai întâi pregãtit pentru utilizarea lui şi se încheie când nu se mai efectueazã observaţii ulterioare (în scopul efectuãrii acelei proceduri); eliminarea durerii, suferinţei, disconfortului sau rãnirilor de duratã prin folosirea cu succes a anesteziei ori analgeziei sau a altor metode care nu plaseazã animalul folosit în afara scopului acestei definiţii; d) persoanã competentã înseamnã orice persoanã care este consideratã de o parte semnatarã a convenţiei a fi competentã pe teritoriul sãu pentru a desfãşura funcţia descrisã în prezenta convenţie; e) autoritate responsabilã reprezintã, pe teritoriul unei pãrţi, orice autoritate, organism sau persoanã desemnatã pentru scopurile prezentei convenţii; f) amplasament reprezintã orice facilitate mobilã sau fixã, orice clãdire, grup de clãdiri sau orice alte incinte, inclusiv locurile care nu sunt în întregime împrejmuite ori acoperite; g) amplasament pentru reproducere reprezintã orice amplasament unde animalele sunt reproduse în scopul de a fi folosite în diferite proceduri; h) amplasament de stocare reprezintã orice amplasament, altul decât cel de reproducere, în care animalele sunt ţinute în scopul de a fi folosite în diverse proceduri; i) amplasament de folosinţã reprezintã orice amplasament unde animalele sunt folosite în proceduri; j) metodã umanã de sacrificare reprezintã sacrificarea unui animal cu un minim de suferinţã fizicã şi mentalã, corespunzãtoare speciei. ART. 2 O procedurã poate fi realizatã în unul sau mai multe dintre urmãtoarele scopuri: a) (i) evitarea sau prevenirea bolilor, îmbolnãvirilor ori altor anomalii sau a efectelor lor la om, animale vertebrate sau nevertebrate şi plante, inclusiv producerea unor medicamente de calitate, eficiente şi testate în condiţii de siguranţã, sau a altor substanţe ori produse; (ii) diagnosticarea sau tratamentul bolilor, îmbolnãvirilor ori al altor anomalii sau al efectelor acestora la om, animale vertebrate şi nevertebrate sau plante; b) detectarea, evaluarea, reglarea sau modificarea condiţiilor fiziologice la om, animale vertebrate şi nevertebrate ori plante; c) protecţia mediului; d) cercetarea ştiinţificã; e) educaţia şi instruirea; f) anchetele medico-legale. ART. 3 Fiecare parte încearcã sã urmeze toţi paşii necesari pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii şi sã se asigure de existenţa unui sistem efectiv de control şi supraveghere, cât mai rapid cu putinţã şi în toate situaţiile, într-o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a acesteia. ART. 4 Nicio prevedere a prezentei convenţii nu afecteazã libertatea pãrţilor de a adopta mãsuri stricte de protecţie a animalelor folosite în diverse proceduri sau mãsuri de control şi restricţie a utilizãrii animalelor în diverse proceduri. PARTEA a II-a Îngrijirea generalã şi acomodarea ART. 5 1. Oricãrui animal care este folosit sau se intenţioneazã a fi folosit într-o procedurã trebuie sã îi fie asigurate acomodarea la condiţiile de mediu, cel puţin un grad minim de libertate şi mişcare, hranã, apã şi îngrijire, potrivite pentru sãnãtatea şi bunãstarea sa. Orice restricţie faţã de mãsurile prin care un animal poate sã îşi satisfacã propriile necesitãţi fiziologice şi de comportament trebuie sã fie limitatã cât mai rapid posibil. În implementarea acestor prevederi, atenţia trebuie sã fie îndreptatã asupra ghidului care conţine reguli pentru acomodarea şi îngrijirea animalelor, descris în anexa A la convenţie. 2. Condiţiile de mediu în care fiecare animal este crescut, menţinut sau folosit trebuie sã fie verificate zilnic. 3. Bunãstarea şi starea de sãnãtate a animalelor trebuie sã fie observate îndeaproape şi periodic pentru a preveni durerea sau suferinţa care poate fi evitatã, disconfortul ori rãnirea de duratã. 4. Fiecare parte trebuie sã stabileascã toate mãsurile pentru a se asigura cã orice defect sau suferinţã descoperitã este corectatã cât mai curând posibil. PARTEA a III-a Modul de desfãşurare a procedurii ART. 6 1. O procedurã nu trebuie sã vizeze unul dintre scopurile prezentate în art. 2 dacã existã o altã metodã ştiinţificã satisfãcãtoare, care sã fie rezonabilã şi disponibilã a fi folositã şi care nu necesitã utilizarea animalului. 2. Fiecare parte trebuie sã încurajeze cercetarea ştiinţificã în sensul dezvoltãrii metodelor care pot furniza aceleaşi informaţii ca şi cele obţinute prin proceduri. ART. 7 Când se executã o procedurã trebuie sã fie aleasã cu grijã specia, iar acolo unde este necesar trebuie sã fie exemplificatã autoritãţii responsabile; trebuie sã fie aleasã procedura astfel încât sã fie selectatã aceea care foloseşte un numãr minim de animale, cauzându-le cât mai puţinã durere, suferinţã, disconfort sau rãniri de duratã şi care este cea mai în mãsurã sã furnizeze rezultate satisfãcãtoare. ART. 8 O procedurã trebuie sã se execute sub anestezie localã sau analgezie ori prin alte metode desemnate sã elimine cât mai rapid posibil durerea, suferinţa, disconfortul sau rãnirile de duratã, în situaţiile în care: a) durerea cauzatã prin procedurã este mai micã decât efectele negative asupra animalelor pe care le-ar avea folosirea anesteziei ori analgeziei; sau b) folosirea anesteziei sau analgeziei este incompatibilã cu scopul procedurii. În astfel de situaţii trebuie sã fie luate mãsuri legislative şi/sau administrative pentru a se asigura cã asemenea proceduri sunt absolut necesare. ART. 9 1. În cazul în care este planificat ca o procedurã sã aibã drept subiect un animal şi în aceastã situaţie va avea sau va putea avea loc un experiment în care animalul va suferi o durere severã, procedura trebuie sã fie declaratã în mod specific şi justificatã sau special autorizatã de autoritatea responsabilã. 2. Mãsurile legislative şi/sau administrative potrivite trebuie sã fie luate asigurându-se cã procedura este absolut necesarã. Aceste mãsuri trebuie sã includã: - o autorizaţie specialã a autoritãţii responsabile; sau - o declaraţie specialã privind asemenea proceduri cãtre autoritatea responsabilã şi acţiuni juridice şi administrative ale acestei autoritãţi, dacã respectiva autoritate nu este satisfãcutã, în mãsura în care procedura are o importanţã suficientã pentru atingerea unor nevoi esenţiale ale omului sau ale animalului, cuprinzând soluţia problemelor ştiinţifice. ART. 10 Animalul folosit în timpul procedurii trebuie sã fie manipulat astfel încât sã se respecte prevederile art. 5, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi sunt incompatibile cu obiectivele procedurii. ART. 11 1. La sfârşitul procedurii trebuie sã se decidã dacã animalul trebuie sã fie menţinut în viaţã sau omorât prin metode "umane". Un animal nu trebuie sã fie pãstrat în viaţã dacã nu poate reveni la starea normalã de sãnãtate sau continuã sã resimtã durere ori disconfort. 2. Decizia menţionatã la paragraful 1 trebuie sã fie luatã de o persoanã competentã, în particular de un medic veterinar, sau de o altã persoanã care, în acord cu prevederile art. 13, este responsabilã pentru sau îndeplineşte procedura. 3. Când la sfârşitul unei proceduri: a) un animal este menţinut în viaţã, el trebuie sã primeascã îngrijire corespunzãtoare stãrii sale de sãnãtate, sã fie pus sub observaţia unui medic veterinar sau a altei persoane competente şi sã fie pãstrat în condiţii corespunzãtoare cerinţelor prevãzute la art. 5. Se poate renunţa la condiţiile prevãzute în prezentul subparagraf dacã, în opinia unui medic veterinar, animalul nu suferã; b) un animal nu este ţinut în viaţã sau nu poate beneficia de prevederile art. 5 pentru buna sa stare de sãnãtate va fi omorât printr-o metodã "umanã" cât mai rapid posibil. 4. Un animal care a fost folosit într-o procedurã ce a avut drept consecinţã o durere sau suferinţã severã, fãrã a ţine seama dacã anestezia sau analgezia a fost utilizatã, trebuie sã fie folosit într-o procedurã viitoare doar dacã şi-a revenit la o stare bunã de sãnãtate şi la o stare generalã bunã, în oricare dintre urmãtoarele douã situaţii: a) procedura viitoare este una în care animalul este subiectul unei anestezii generale care se menţine pânã când animalul este omorât; sau b) procedura viitoare va implica doar intervenţii minore. ART. 12 În ciuda prevederilor prezentei convenţii, acolo unde este necesar pentru proceduri efectuate în scopuri legitime, autoritatea responsabilã poate permite ca animalul în cauzã sã fie eliberat, asigurându-se de faptul cã s-au luat mãsuri privind acordarea unei atenţii maxime pentru siguranţa şi bunãstarea acestuia. Procedurile care implicã eliberarea animalului nu vor fi permise decât în scopuri educaţionale şi de instruire. PARTEA a IV-a Autorizarea ART. 13 O procedurã utilizatã pentru unul dintre scopurile menţionate la art. 2 poate fi realizatã de cãtre o persoanã autorizatã sau poate sã intre sub directa responsabilitate a unei persoane autorizate ori dacã are în vedere un experiment sau alt proiect ştiinţific care este autorizat în concordanţã cu prevederile legislaţiei naţionale. Autorizaţia va fi acordatã doar persoanelor considerate competente de cãtre autoritatea responsabilã. PARTEA a V-a Amplasamentele pentru reproducere şi stocare ART. 14 Amplasamentele pentru reproducere şi stocare trebuie sã fie înregistrate cu acordul autoritãţii responsabile, cu excepţiile prevãzute la art. 21 şi 22. Aceste amplasamente înregistrate trebuie sã se supunã cerinţelor de la art. 5. ART. 15 Înregistrãrile prevãzute la art. 14 trebuie sã specifice persoana consideratã competentã sã administreze sau sã planifice, pentru o îngrijire corespunzãtoare a animalelor, speciile crescute ori menţinute în amplasament. ART. 16 1. Înregistrãrile ce vor fi fãcute la amplasamentele de reproducere vor specifica animalele corespunzãtoare care se reproduc acolo, numãrul şi speciile unor astfel de animale care sunt expediate, datele când pleacã, precum şi numele şi adresa celui care primeşte aceste animale. 2. Înregistrãrile ce vor fi fãcute la amplasamentele de menţinere vor specifica numãrul şi speciile acelor animale care intrã şi pleacã, datele acestor transferuri, locul de unde au fost achiziţionate animalele în cauzã, precum şi numele şi adresa celui care primeşte aceste animale. 3. Autoritatea responsabilã prescrie înregistrãrile care vor fi fãcute şi vor fi puse la dispoziţie de persoana însãrcinatã din cadrul amplasamentelor menţionate la paragrafele 1 şi 2. Aceste înregistrãri vor fi pãstrate minimum 3 ani de la data ultimei înregistrãri. ART. 17 1. Fiecare câine şi fiecare pisicã dintr-un amplasament vor fi marcaţi individual şi permanent, în cea mai puţin dureroasã manierã posibilã, înainte de a fi înţãrcaţi (separaţi de mamã). 2. În cazul în care un câine sau o pisicã nemarcatã este adusã într-un amplasament pentru prima datã dupã ce a fost separatã de mamã (înţãrcatã), aceasta va fi marcatã cât mai rapid posibil. 3. În cazul în care un câine sau o pisicã este transferatã de la un amplasament la altul înainte de a fi înţãrcatã (separatã de mamã) şi nu este practic sã fie marcatã înainte, o înregistrare complet documentatã, cu referire în special la mamã, va fi pãstratã pânã când va fi marcatã. 4. Particularitãţile identitãţii şi originii fiecãrui câine sau fiecãrei pisici vor fi introduse în înregistrãrile amplasamentului. PARTEA a VI-a Amplasamentele de folosinţã ART. 18 Amplasamentele de folosinţã vor fi înregistrate sau altfel aprobate de autoritatea responsabilã şi vor satisface condiţiile menţionate la art. 5. ART. 19 Achiziţiile vor fi fãcute la amplasamentele de folosinţã pentru instalaţiile şi echipamentele potrivite speciilor de animale folosite şi nivelului de performanţã al procedurilor. Proiectarea, construcţia şi funcţionarea unor astfel de instalaţii şi echipamente se vor face astfel încât sã se asigure faptul cã procedurile sunt urmate cu cât mai mare exactitate, cu scopul de a obţine rezultate efective cu un numãr minim de animale şi cu un grad minim de durere, suferinţã, disconfort şi rãniri de duratã. ART. 20 În amplasamentele de folosinţã: a) se va/vor identifica persoana sau persoanele care este/sunt responsabilã/responsabile administrativ cu îngrijirea animalelor şi cu funcţionarea echipamentelor; b) se va asigura personal suficient instruit; c) îngrijirea se va face cu consultarea, aportul şi tratamentul unui medic veterinar; d) un medic veterinar sau o altã persoanã competentã va fi însãrcinatã cu supravegherea, în scopul asigurãrii bunãstãrii animalelor. ART. 21 1. Animalele din speciile enumerate mai jos, destinate procedurilor, vor fi achiziţionate direct sau vor fi obţinute de la amplasamentele de reproducere. Pot exista excepţii generale sau speciale obţinute cu acordul pãrţilor: - şoarece (Mus musculus) - şobolan (Rattus norvegicus) - cobai (Cavia porcellus) - hamster auriu (Mesocricetus auratus) - iepure (Oryctolagus cuniculus) - câine (Canis familiaris) - pisicã (Felis catus) - prepeliţã (Coturnix coturnix) 2. Fiecare parte îşi asumã extinderea prevederilor paragrafului 1 la alte specii, în particular la ordinul primatelor, imediat ce apare o cercetare justificabilã privind furnizarea suficientã de animale crescute în scopul reproducerii din speciile în discuţie. 3. Animalele fãrã stãpân aparţinând unor specii domesticite nu vor fi folosite în proceduri. O excepţie generalã fãcutã în condiţiile paragrafului 1 se referã la pisicile şi câinii fãrã stãpân. ART. 22 În amplasamentele de folosinţã vor fi utilizate numai animalele procurate din amplasamentele de reproducere şi din cele de menţinere, cu excepţia cazului în care existã diverse înţelegeri între pãrţi. ART. 23 Procedurile vor fi, în cazul în care sunt autorizate de autoritatea responsabilã, aplicate în afara amplasamentului de folosinţã. ART. 24 Amenajãrile vor fi fãcute la amplasamentul de folosinţã, pentru a menţine înregistrãri spre a fi puse la dispoziţie dupã cum sunt solicitate de autoritatea responsabilã. În particular, aceste înregistrãri vor fi la un nivel suficient care sã satisfacã cerinţele art. 27 şi suplimentar, vor preciza numãrul şi speciile tuturor animalelor achiziţionate, locul de unde au fost achiziţionate şi data sosirii. PARTEA a VII-a Învãţãmânt şi instruire ART. 25 1. Procedurile desfãşurate în scop educativ, de instruire sau de perfecţionare ori altele cu caracter ocupaţional, inclusiv îngrijirea animalelor folosite sau care vor fi folosite în proceduri, trebuie comunicate autoritãţii responsabile şi vor fi efectuate de cãtre sau sub supravegherea unei persoane competente, care va fi responsabilã de asigurarea faptului cã procedurile sunt în conformitate cu legislaţia naţionalã şi în termenii prezentei convenţii. 2. Procedurile ce includ un scop educaţional, de instruire sau de perfecţionare, altele decât cele menţionate la paragraful 1, nu vor fi permise. 3. Procedurile menţionate la paragraful 1 vor fi limitate la cele absolut necesare scopului educaţional sau de instruire în discuţie şi vor fi permise numai dacã obiectivul lor nu poate fi atins prin metode audio-vizuale efective comparabile sau prin orice altã metodã potrivitã. ART. 26 Persoanele care duc la îndeplinire procedurile sau iau parte la acestea ori care îngrijesc animalele folosite în proceduri, incluzând şi supravegherea, vor trebui sã aibã pregãtire sau instruire adecvatã. PARTEA a VIII-a Informaţii statistice ART. 27 1. Fiecare parte va culege informaţii statistice despre utilizarea animalelor în proceduri şi aceastã informaţie va fi fãcutã publicã, în cazurile în care legea prevede astfel. 2. Informaţia va fi colectatã, respectându-se: a) efectivele şi tipurile de animale folosite în proceduri; b) efectivele de animale din categoriile selectate, folosite în proceduri, direct implicate în medicinã, precum şi în educaţie şi instruire; c) efectivele animalelor din categoriile selectate, folosite în proceduri având ca scop protecţia omului şi a mediului; d) efectivele animalelor din categoriile selectate, folosite în proceduri specificate de lege. ART. 28 1. Ca obiect al cerinţelor legislaţiei naţionale legate de secret şi confidenţialitate, fiecare parte va comunica anual secretarului general al Consiliului Europei informaţiile referitoare la cele menţionate în paragraful 2 al art. 27, prezentate în forma prevãzutã în anexa B la prezenta convenţie. 2. Secretarul general al Consiliului Europei va publica informaţia statisticã primitã de la pãrţi, respectând cele menţionate în paragraful 2 al art. 27. 3. Fiecare parte este invitatã sã comunice secretarului general al Consiliului Europei adresa propriei autoritãţi naţionale, la care informaţiile vor fi obţinute la cerere. Aceste adrese vor fi cuprinse în publicaţiile statistice fãcute de secretarul general al Consiliului Europei. PARTEA a IX-a Recunoaşterea procedurilor efectuate pe teritoriul altor pãrţi ART. 29 1. În situaţia în care nu este necesar, pentru evitarea repetãrii procedurilor cerute de lege referitor la sãnãtate şi securitate, fiecare parte, acolo unde este aplicabil, va recunoaşte rezultatele procedurilor efectuate pe teritoriul altei pãrţi. 2. În acest scop, în situaţia în care este practicabil şi legiferat, pãrţile îşi acordã asistenţã mutualã, în particular prin furnizarea informaţiilor legate de propria legislaţie şi de practicile administrative referitoare la cerinţele procedurilor ce urmeazã sã fie efectuate, sprijinind înregistrarea rezultatelor, precum şi a informaţiilor practice legate de aceste proceduri pe propriile teritorii şi de autorizare sau de orice altã mãsurã administrativã specialã ce are legãturã cu aceste proceduri. PARTEA a X-a Consultãri multilaterale ART. 30 În termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi la fiecare 5 ani dupã aceastã datã sau mai frecvent, dacã o majoritate a pãrţilor o cere, pãrţile susţin consultãri multilaterale în cadrul Consiliului Europei pentru a examina aplicarea prezentei convenţii şi solicitarea revizuirii ei sau extinderii procedurilor. Aceste consultãri au loc în cadrul întâlnirilor convenite de secretarul general al Consiliului Europei. Pãrţile comunicã secretarului general al Consiliului Europei numele reprezentanţilor cu cel puţin douã luni înaintea întâlnirilor. PARTEA a XI-a Prevederi finale ART. 31 Prezenta convenţie este deschisã pentru semnare de cãtre statele membre ale Consiliului Europei şi de cãtre Comunitatea Europeanã. Ea face obiectul ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la secretarul general al Consiliului Europei. ART. 32 1. Prezenta convenţie intrã în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 6 luni dupã data la care 4 state membre ale Consiliului Europei şi-au exprimat consimţãmântul de a fi legate prin aceastã convenţie, potrivit prevederilor art. 31. 2. În acord cu un semnatar care ulterior îşi exprimã consimţãmântul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii celor 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare. ART. 33 1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate invita orice stat care nu este membru al Consiliului sã adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luatã de majoritatea prevãzutã la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de a fi reprezentate în Comitet. 2. Pentru orice stat care va adera la prezenta convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 6 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. ART. 34 1. Oricare semnatar, la momentul semnãrii sau la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, poate face una sau mai multe rezerve. Nu poate fi fãcutã nicio rezervã la art. 1-14 sau 18-20. 2. Oricare parte care a fãcut o rezervã în virtutea paragrafului anterior va putea sã o retragã parţial sau integral, prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte la data primirii unei astfel de notificãri de cãtre secretarul general. 3. O parte care a fãcut o rezervã faţã de prevederile prezentei convenţii nu poate solicita aplicarea prevederii de cãtre orice altã parte; în orice caz, dacã aceastã rezervã este parţialã sau condiţionalã, respectiva parte poate solicita aplicarea acelei prevederi atât timp cât ea însãşi a acceptat-o. ART. 35 1. Oricare semnatar, la data semnãrii sau la depunerea propriului instrument de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, va specifica teritoriul sau teritoriile unde prezenta convenţie se aplicã. 2. Oricare parte poate, la orice datã ulterioarã, sã extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Pentru orice asemenea teritoriu, convenţia va intra în vigoare din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 6 luni de la data primirii unei asemenea declaraţii de cãtre secretarul general. 3. Orice declaraţie fãcutã conform celor douã paragrafe anterioare, pentru orice teritoriu specificat într-o asemenea declaraţie, poate fi retrasã printr-o notificare adresatã secretarului general. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 6 luni de la data primirii unei asemenea notificãri de cãtre secretarul general. ART. 36 1. Oricare parte poate oricând sã denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general al Consiliului Europei. 2. O asemenea denunţare va produce efecte din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 6 luni de la data primirii unei asemenea notificãri de cãtre secretarul general. ART. 37 Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statele membre ale Consiliului Europei, Comunitãţile Europene şi orice stat care a aderat, în ceea ce priveşte: a) orice semnare; b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare; c) orice datã a intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, în acord cu art. 32, 33 şi 35; d) orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie. Semnatarii, fiind împuterniciţi în mod corespunzãtor, au semnat prezenta convenţie. Întocmitã la Strasbourg la 18 martie 1986, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depozitat în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite copii certificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, Comunitãţilor Europene şi oricãrui stat invitat sã adere. ANEXA A REGULI PENTRU ACOMODAREA ŞI ÎNGRIJIRE A ANIMALELOR (art. 5 din Convenţie) Introducere 1. Statele membre ale Consiliului Europei au decis cã este important sã protejeze animalele vii utilizate pentru experimente şi alte scopuri ştiinţifice şi sã se asigure cã orice posibilã durere, suferinţã, disconfort sau rãnire de duratã asupra acestora, ca o consecinţã a procedurilor efectuate asupra lor, trebuie menţinutã la minimum. 2. Este foarte adevãrat cã anumite proceduri sunt efectuate în teren, în condiţiile de viaţã ale animalelor sãlbatice care trãiesc liber şi se autoîntreţin, dar asemenea proceduri sunt relativ puţine la numãr. Marea majoritate a animalelor utilizate în proceduri trebuie, pentru motive practice, sã fie pãstrate sub un anumit control fizic în ceea ce priveşte condiţiile din afara împrejmuirilor cuştilor pentru animalele mici din cãsuţele pentru animale de laborator. Aceasta este o situaţie în care se pot întâlni grave conflicte de interese. Pe de o parte, acestor animale nu trebuie sã le fie reduse condiţiile de mişcare, relaţiile sociale şi alte manifestãri, pe de altã parte experimentatorii şi asistenţii acestora trebuie sã aibã controlul complet asupra animalelor şi asupra condiţiilor de mediu. În aceastã confruntare de interese animalele pot uneori sã fie luate în considerare în mod secundar. 3. Pentru aceasta, Convenţia europeanã pentru protecţia animalelor vertebrate utilizate în experimente şi alte scopuri ştiinţifice (Convenţia) prevede la art. 5 cã: "Oricãrui animal care se foloseşte sau se intenţioneazã a fi folosit într-o procedurã trebuie sã îi fie asigurate acomodarea la condiţiile de mediu, cel puţin un grad minim de libertate şi mişcare, hranã, apã şi îngrijire, potrivite pentru sãnãtatea şi bunãstarea sa. Orice restricţie faţã de mãsurile prin care un animal poate sã îşi satisfacã propriile necesitãţi fiziologice şi de comportament trebuie sã fie limitatã cât mai rapid posibil." 4. Prezenta anexã schiţeazã un ghid de bazã cuprinzând cunoştinţe şi practici prezente pentru menţinerea şi îngrijirea animalelor. Acesta explicã şi suplimenteazã prevederile de bazã ale art. 5. Obiectul acestuia este de a ajuta autoritãţile, instituţiile şi persoanele individuale în urmãrirea scopurilor Consiliului Europei în aceastã problemã. 5. Îngrijirea este un termen care, când este folosit în legãturã cu animalele care se intenţioneazã a fi folosite sau care sunt folosite în proceduri, acoperã toate aspectele relaţiilor dintre om şi animale. Aceasta reprezintã suma resurselor materiale şi nemateriale mobilizate de om în sensul de a obţine şi menţine un animal într-un stadiu fizic şi mental în care acesta sã sufere cât mai puţin şi sã se comporte cât mai bine în proceduri. Aceasta începe în momentul în care animalul este destinat utilizãrii în proceduri şi continuã pânã la uciderea prin metode "umane" sau prin altã modalitate de eliminare din amplasament, în concordanţã cu art. 11 din Convenţie, dupã închiderea procedurilor. 6. Prezenta anexã are scopul de a furniza recomandãri în legãturã cu proiectarea corespunzãtoare a locuinţelor pentru animale. Existã totuşi câteva metode de reproducere şi pãstrare a animalelor de laborator, mai ales în sensul controlului microbiologic al condiţiilor de mediu. Personalul de îngrijire va trebui câteodatã sã decidã caracterul şi condiţiile pentru animalele pentru care standardele de spaţiu recomandate nu sunt suficiente, în special pentru animalele agresive. În aplicarea ghidului descris în prezenta anexã trebuie sã fie luate în considerare cerinţele pentru fiecare dintre aceste situaţii. Mai mult decât atât, este necesar sã fie foarte clar statutul acestui ghid. Spre deosebire de prevederile Convenţiei înseşi, prevederile acestui ghid nu sunt obligatorii; acestea sunt recomandãri ce vor fi folosite cu discreţie, proiectate ca un ghid de practici şi standarde pe care toţi cei interesaţi trebuie sã se strãduiascã sã le îndeplineascã. Pentru acest motiv termenul "ar trebui" este de preferat termenului "trebuie". De exemplu, este mai mult decât evident cã hrana şi apa trebuie sã fie furnizate (vezi pct. 3.7.2 şi 3.8). 7. În final, pentru motive practice şi financiare, echipamentele existente ale locuinţelor animalelor nu este necesar sã fie înlocuite înainte de a se uza sau înainte de a deveni nefolosibile. Reamplasãrile nedotate cu echipamente în conformitate cu prezentul ghid trebuie sã fie completate şi ajustate cât mai rapid posibil, corespunzãtor numãrului şi mãrimii animalelor plasate în cuşti şi ţarcuri. Definiţii În prezenta anexã, în acelaşi sens cu definiţiile conţinute în paragraful 2 al art. 1 din Convenţie: a) camere de pãstrare înseamnã camerele în care animalele sunt în mod normal ţinute, atât pentru reproducere, cât şi pentru pãstrare sau în timpul desfãşurãrii procedurii; b) cuşcã reprezintã un container fixat permanent sau mobil, care este închis prin pereţi solizi şi, cel puţin pe o laturã, prezintã gratii sau plasã de sârmã ori, acolo unde este potrivit, plasã şi în care unul sau mai multe animale sunt pãstrate sau transportate; în funcţie de densitatea stocului şi de mãrimea containerului, libertatea de mişcare a animalelor este relativ restricţionatã; c) ţarc reprezintã o suprafaţã închisã, de exemplu cu pereţi, gratii sau plase de sârmã, în care unul sau mai multe animale sunt pãstrate; în funcţie de mãrimea spaţiului închis şi de densitatea stocului, libertatea de mişcare a animalelor este în mod obişnuit mai puţin restricţionatã decât într-o cuşcã; d) staul reprezintã o suprafaţã închisã, de exemplu cu gard din lemn, pereţi, grilaje sau plase din sârmã şi situatã în mod obişnuit în exteriorul clãdirilor fixe permanente în care animalele pãstrate în cuşti sau ţarcuri pot sã se deplaseze liber în timpul anumitor perioade, în acord cu nevoile lor comportamentale şi fiziologice, cum ar fi exerciţiile; e) grajd reprezintã un spaţiu închis, relativ mic, cu 3 pereţi, în mod obişnuit cu iesle pentru mâncare şi separãri laterale, în care unul sau douã animale pot fi pãstrate legate. 1. Facilitãţile fizice 1.1. Funcţiile şi proiectarea generalã 1.1.1. Orice facilitate trebuie sã fie astfel construitã încât sã ofere condiţii de mediu propice pentru speciile pãstrate. Ele trebuie, de asemenea, sã fie proiectate astfel încât sã previnã accesul persoanelor neautorizate. Facilitãţile sunt parte a unui complex de clãdiri mari care trebuie sã fie protejat prin mãsuri specifice clãdirilor şi planuri care sã limiteze numãrul celor care intrã, prevenindu-se trecerea persoanelor neautorizate. 1.1.2. Este recomandat sã existe un program de întreţinere a acestor facilitãţi în scopul de a preveni orice defecţiune a echipamentelor. 1.2. Camerele de pãstrare 1.2.1. Trebuie sã fie luate toate mãsurile necesare pentru a asigura curãţarea regulatã şi eficientã a camerelor şi întreţinerea unor standarde de igienã satisfãcãtoare. Plafoanele şi pereţii trebuie sã fie rezistenţi, cu o suprafaţã netedã, impenetrabilã şi uşor de spãlat. O atenţie specialã trebuie sã fie acordatã joncţiunii cu uşile, canalizãrile, ţevile şi cablurile. Uşile şi ferestrele trebuie sã fie construite sau protejate astfel încât sã pãstreze în exterior animalele nedorite. Unde este posibil, trebuie sã fie prevãzutã pe uşã o fereastrã de observare. Podelele trebuie sã fie netede, impenetrabile şi sã aibã o suprafaţã nealunecoasã, uşor de spãlat, care sã poatã menţine greutatea rafturilor sau a altor echipamente grele fãrã a produce pagube. Canalele de scurgere trebuie sã fie acoperite adecvat şi prevãzute cu o barierã care sã previnã accesul animalelor. 1.2.2. Camerele în care animalelor le este permis sã se mişte liber vor avea pereţii şi podelele dintr-un material cu suprafaţã deosebit de rezistentã la uzura provocatã de animale sau din cauza procesului de curãţare. Materialele nu trebuie sã afecteze starea de sãnãtate a animalelor ori sã le rãneascã. Canalele de scurgere, de preferat, trebuie sã fie în aceeaşi camerã. Protecţia suplimentarã trebuie sã priveascã orice echipament sau accesoriu fix, astfel încât acesta sã nu fie distrus de animale sau sã rãneascã animalele. În suprafeţele exterioare pentru exerciţii trebuie sã fie luate mãsuri speciale pentru a preveni accesul publicului şi al animalelor. 1.2.3. Camerele folosite pentru pãstrarea animalelor de fermã (bovine, oi, capre, porci, cai, pãsãri domestice etc.) trebuie sã fie cel puţin conforme cu standardele impuse de Convenţia europeanã pentru protecţia animalelor pãstrate în condiţii de fermã şi de autoritatea veterinarã naţionalã sau de alte autoritãţi. 1.2.4. Majoritatea camerelor de pãstrare sunt în mod obişnuit proiectate ca adãposturi pentru rozãtoare. În mod frecvent asemenea camere pot fi, de asemenea, folosite ca adãposturi pentru speciile mai mari. Ar trebui sã se acorde o atenţie specialã ca sã nu fie ţinute împreunã specii care sunt incompatibile. 1.2.5. Camerele de pãstrare trebuie sã fie prevãzute cu facilitãţi pentru îngrijire şi sã îndeplineascã condiţiile minime pentru realizarea procedurilor şi manipulare, acolo unde este necesar. 1.3. Laboratoarele şi camerele pentru proceduri generale şi speciale 1.3.1. Amplasamentele pentru reproducere şi menţinere trebuie sã aibã disponibile facilitãţi pentru expedierea animalelor. 1.3.2. Toate amplasamentele trebuie sã aibã, de asemenea, disponibil un minim de facilitãţi de laborator pentru realizarea unor teste simple de diagnostic de laborator, examinãri post-mortem şi/sau colectarea de probe pentru realizarea unor investigaţii extinse de laborator. 1.3.3. Prevederea trebuie sã fie fãcutã pentru primirea animalelor, astfel încât animalele sosite sã nu constituie un factor de risc pentru animalele deja existente în facilitãţi, de exemplu prin carantinã. Camerele pentru proceduri în scopuri generale şi speciale trebuie sã fie disponibile pentru situaţiile în care nu este recomandat sã fie realizate procedurile sau observaţiile în camerele de pãstrare. 1.3.4. Trebuie sã se realizeze o acomodare potrivitã pentru a permite animalelor care sunt bolnave sau cu probleme sã fie pãstrate separat. 1.3.5. Acolo unde este necesar, trebuie sã existe una sau mai multe camere separate, echipate corespunzãtor pentru performanţa procedurilor chirurgicale în condiţii aseptice. Acolo unde se justificã, trebuie sã existe şi facilitãţi postoperatorii. 1.4. Camerele de întreţinere 1.4.1. Camerele de depozitare a hranei trebuie sã fie reci şi uscate, impenetrabile pentru paraziţi şi insecte. Alte materiale care pot fi contaminate sau pot prezenta risc trebuie sã fie stocate separat. 1.4.2. Trebuie sã existe disponibile camere de depozitare pentru cuşti, instrumente şi alte echipamente. 1.4.3. Camerele pentru curãţare şi spãlare trebuie sã fie suficient de mari pentru pãstrarea instalaţiilor necesare decontaminãrii şi echipamentelor de curãţare folosite. Procesul de curãţare trebuie sã fie desfãşurat astfel încât sã separe fluxul de apã curatã de cel de apã murdarã şi sã previnã contaminarea. Pereţii şi podelele trebuie sã fie acoperite cu o suprafaţã rezistentã, construitã dintr-un material potrivit, şi sã existe un sistem de ventilaţie cu o capacitate mare de a îndepãrta excesul de umiditate. 1.4.4. Prevederile trebuie sã se refere şi la stocarea în condiţii igienice şi la eliminarea carcaselor şi a deşeurilor rezultate de la animale. Dacã incinerarea la locul respectiv nu este posibilã sau de dorit, ar trebui realizate anumite aranjamente pentru eliminarea în condiţii de siguranţã a unor asemenea materiale, avându-se în vedere reglementãrile locale şi cele legale. Trebuie luate precauţii speciale în ceea ce priveşte deşeurile cu un înalt potenţial toxic sau radioactive. 1.4.5. Proiectarea şi construirea sistemelor de circulaţie a aerului trebuie sã corespundã standardelor din camerele de pãstrare. Coridoarele trebuie sã fie suficient de largi pentru a permite circulaţia cu uşurinţã a echipamentelor portabile. 2. Condiţiile de mediu în camerele de pãstrare şi controlul acestora 2.1. Ventilaţia 2.1.1. Camerele de pãstrare trebuie sã fie prevãzute cu un sistem de ventilaţie adecvat, care sã satisfacã cerinţele speciilor care se gãsesc aici. Scopul sistemului de ventilaţie este de a furniza aer curat şi de a menţine un nivel scãzut al mirosurilor, gazelor toxice, pulberilor şi agenţilor infecţioşi de orice tip. De asemenea, ajutã la îndepãrtarea cãldurii şi umiditãţii în exces. 2.1.2. Aerul în camerã trebuie sã fie reînnoit cu o anumitã frecvenţã. O ratã de ventilaţie de 15-20 pe orã este consideratã normalã. În anumite circumstanţe, când densitatea stocului este scãzutã, o ratã de ventilaţie de 8-10 pe orã poate fi suficientã sau ventilaţia mecanicã poate sã nu fie necesarã deloc. Alte circumstanţe pot necesita o ratã mai mare de circulaţie a aerului. Trebuie sã fie posibilã şi recircularea aerului netratat. În orice caz, este important de subliniat cã nici chiar cel mai eficient sistem de ventilaţie nu poate compensa o procedurã proastã de curãţare sau neglijenţa. 2.1.3. Sistemul de ventilaţie trebuie sã fie astfel proiectat încât sã evite curenţii periculoşi. 2.1.4. Fumatul în camerele în care se gãsesc animalele trebuie sã fie interzis. 2.2. Temperatura 2.2.1. Tabelul 1 cuprinde intervalul de temperaturã care este recomandat sã fie menţinut. Trebuie, de asemenea, sã se menţioneze cã figurile (graficele) se aplicã doar în cazul animalelor adulte, normale. Animalele nou-nãscute şi cele tinere vor avea cel mai adesea nevoie de un nivel al temperaturii mult mai ridicat. Temperatura în incinte trebuie sã poatã fi reglatã în acord cu posibilele schimbãri în termoreglarea animalelor, care pot sã determine condiţii fiziologice speciale sau efecte în proceduri. 2.2.2. În condiţii climatice ca cele din Europa poate fi necesar sã existe un sistem de ventilaţie care sã aibã capacitatea sã furnizeze atât aer cald, cât şi aer rece. 2.2.3. În amplasamentele de folosinţã este necesar un control exact al temperaturii în camerele de pãstrare, deoarece temperatura mediului este un factor fizic care are un efect semnificativ asupra metabolismului tuturor animalelor. 2.3. Umiditatea Variaţiile extreme ale umiditãţii relative (RH) au un efect advers asupra sãnãtãţii şi bunãstãrii animalelor. Este, de asemenea, recomandat ca nivelul RH în camerele de pãstrare sã fie potrivit pentru specia avutã în vedere şi, în mod obişnuit, sã fie menţinut la valori de 55% +/-10%. Valorile mai mici de 40% şi mai mari de 70% ale RH pentru o perioadã prelungitã trebuie sã fie evitate. 2.4. Lumina În camerele fãrã ferestre este necesar sã fie controlat gradul de iluminare atât pentru a satisface cerinţele biologice ale animalelor, cât şi pentru a furniza un mediu satisfãcãtor pentru muncã. Este, de asemenea, necesar sã existe un control asupra intensitãţii luminii şi asupra ciclului de luminã-întuneric. Când sunt pãstrate animale albinoase, trebuie luatã în considerare sensibilitatea acestora faţã de luminã (vezi, de asemenea, pct. 2.6). 2.5. Zgomotul Zgomotul poate fi un factor perturbator important pentru animale. Camerele de pãstrare şi camerele pentru proceduri trebuie sã fie izolate împotriva surselor de zgomote puternice din domeniul perceptibil şi a celor cu frecvenţã înaltã, în scopul de a evita dereglãri în comportamentul animalelor şi în manifestãrile fiziologice ale acestora. Zgomotele bruşte pot determina schimbãri considerabile în funcţionarea organelor, dar acestea sunt adesea inevitabile; este uneori recomandat sã fie întreţinut în camerele de pãstrare şi cele de proceduri un sunet continuu, de intensitate moderatã, ca o muzicã relaxantã. 2.6. Sistemele de alarmã O facilitate care pãstreazã un numãr mare de animale este vulnerabilã. Este în aceeaşi mãsurã recomandat ca facilitãţile sã fie în mod corespunzãtor protejate prin instalarea unor sisteme de detectare a focului şi a pãtrunderii persoanelor neautorizate. Defecţiunile tehnice sau defectarea sistemelor de ventilaţie constituie un alt risc care poate cauza disconfort şi chiar moartea animalelor, prin asfixiere sau supraîncãlzire ori, în cazuri mai puţin grave, pot avea anumite efecte negative asupra procedurilor, astfel cã acestea dau rezultate eronate şi trebuie sã fie repetate. Monitorizarea adecvatã a dispozitivelor se realizeazã în conexiune cu planurile de încãlzire şi ventilaţie, astfel încât sã permitã personalului sã supravegheze toate operaţiunile. Dacã se justificã, trebuie sã existe un generator care sã asigure condiţii pentru menţinerea sistemelor-suport pentru viaţa animalelor şi energia electricã pentru iluminat în cazul în care sunt defecţiuni la sistem sau este retrasã furnizarea. Trebuie sã existe instrucţiuni clare pentru proceduri în caz de urgenţã. Alarmele pentru rezervoarele cu peşti sunt recomandate în cazul unor întreruperi în furnizarea de apã. O atenţie deosebitã trebuie sã fie acordatã situaţiilor în care un sistem de alarmã cauzeazã dereglãri asupra animalelor. 3. Îngrijirea 3.1. Sãnãtatea 3.1.1. Persoanele cu responsabilitãţi în amplasamente trebuie sã asigure inspectarea cu regularitate a animalelor şi supravegherea acomodãrii şi îngrijirii de cãtre medicul veterinar şi alte persoane competente. 3.1.2. În acord cu evaluarea riscului potenţial asupra animalelor trebuie sã se acorde o atenţie corespunzãtoare igienei şi sãnãtãţii personalului. 3.2. Capturarea Animalele sãlbatice şi nedomesticite trebuie sã fie capturate doar prin metode "umane" şi de cãtre persoane experimentate, care au suficiente cunoştinţe despre speciile şi habitatele animalelor care urmeazã sã fie capturate. Dacã în operaţiunile de capturare sunt folosite anestezice sau orice alte medicamente, acestea trebuie administrate de cãtre un medic veterinar sau de altã persoanã competentã. Orice animal care este grav rãnit trebuie sã fie adus cât mai curând posibil pentru tratament la medicul veterinar. Dacã animalul, în opinia unui medic veterinar, nu se poate întoarce în mediu din cauza suferinţelor profunde sau durerii, acesta trebuie sã fie omorât prin metode "umane". În lipsa unui medic veterinar orice animal care a fost grav rãnit trebuie sã fie cel puţin omorât printr-o metodã "umanã". 3.3. Condiţiile de ambalare şi transport Toate operaţiunile de transport sunt indiscutabil, pentru animale, experienţe stresante, care trebuie diminuate cât mai curând posibil. Animalele trebuie sã fie într-o stare bunã de sãnãtate pentru a fi transportate şi este de datoria celor care le trimit sã se asigure de acest lucru. Animalele care sunt bolnave sau se aflã în altã situaţie decât starea normalã nu trebuie sã facã niciodatã subiectul unui transport, în afara cazurilor în care este necesar din motive terapeutice sau de diagnostic. O atenţie specialã trebuie acordatã femelelor care se alfã într-un stadiu avansat al gestaţiei. Femelele care prezintã simptome de naştere în timpul transportului sau care pot naşte în urmãtoarele 48 de ore vor fi excluse de la transport. Fiecare precauţie trebuie sã fie luatã de cel care le trimite şi supravegheazã împachetarea, evitând în timpul depozitãrii şi tranzitului suferinţa inutilã datoratã unei ventilaţii inadecvate, expunerii la temperaturi extreme, lipsa hranei şi apei, întârzierilor prelungite etc. Cei care primesc animalele trebuie sã fie corect informaţi în legãturã cu detaliile transportului şi cu documentaţia specificã pentru a asigura manipularea şi recepţia rapidã la locurile de sosire. Chiar în cazul în care statele membre nu sunt pãrţi la Convenţia europeanã privind protecţia animalelor în timpul transportului internaţional, este recomandatã o observaţie strictã în ceea ce priveşte prevederile acestei convenţii. Este recomandatã urmãrirea strictã a legilor şi reglementãrilor naţionale în egalã mãsurã cu reglementãrile privind animalele vii ale Asociaţiei de Transport Aerian Internaţional şi ale Asociaţiei de Transport Aerian al Animalelor. 3.4. Recepţia şi dezambalarea Animalele expediate trebuie sã fie primite şi dezambalate evitându-se orice întârziere. Dupã inspecţie animalele trebuie sã fie transferate în cuşti curate sau în ţarcuri şi sã fie alimentate corespunzãtor cu hranã şi apã. Animalele care sunt bolnave sau a cãror stare nu este normalã trebuie sã fie pãstrate sub observaţie atentã şi separate de alte animale. Acestea sunt examinate de cãtre un medic veterinar sau de cãtre altã persoanã competentã cât mai rapid posibil şi, în cazul în care este necesar, vor fi tratate. Animalele care nu au nicio şansã de a fi recuperate trebuie sã fie ucise cel puţin printr-o metodã "umanã". În final, toate animalele primite trebuie sã fie înregistrate şi marcate în acord cu prevederile art. 16, 17 şi 24 din Convenţie. Boxele de transport trebuie sã fie distruse imediat dacã nu poate fi posibilã o decontaminare corespunzãtoare. 3.5. Carantina, izolarea şi aclimatizarea 3.5.1. Scopurile carantinei sunt: a) de a proteja celelalte animale din amplasament; b) de a proteja omul împotriva infecţiilor zoonotice; c) de a sprijini bunele practici ştiinţifice. În afara cazurilor în care starea de sãnãtate a animalelor introduse este satisfãcãtoare, este necesar ca animalele sã treacã printr-o stare de carantinã. În anumite situaţii, de exemplu în cazul turbãrii, perioada poate fi stabilitã prin reglementãrile naţionale ale pãrţilor. În alte situaţii, aceasta poate varia şi va fi stabilitã de cãtre o persoanã competentã, în funcţie de circumstanţe, în mod obişnuit de cãtre medicul veterinar al amplasamentului [vezi, de asemenea, tabelul 2]. 3.5.2. Este recomandat ca facilitãţile sã fie scoase din funcţiune în cazul în care animalele izolate prezintã semne sau sunt suspecte de îmbolnãviri şi pot prezenta risc pentru om sau alte animale. 3.5.3. Chiar şi atunci când animalele par a fi într-o stare bunã de sãnãtate sunt necesare astfel de mãsuri pentru perioada urmãtoare de aclimatizare, înainte de a fi folosite într-o procedurã. Timpul necesar depinde de câţiva factori, cum ar fi stresul pe care animalele l-au suportat, care la rândul lui depinde de factori cum ar fi durata transportului şi vârsta animalului. Aceastã perioadã va fi decisã de cãtre o persoanã competentã. 3.6. Închiderea în cuşti 3.6.1. Este posibil sã fie fãcutã o distincţie între cele douã sisteme principale de pãstrare a animalelor. În primul rând, existã un sistem întâlnit în amplasamentele de reproducere, menţinere şi în cele pentru folosinţã în domeniul biomedical, proiectat pentru acomodarea animalelor, cum sunt rozãtoarele, iepurii, carnivorele, pãsãrile şi primatele, altele decât oamenii, uneori chiar şi rumegãtoare, porci şi cai. Regulile sugerate pentru cuşti, ţarcuri, staule şi grajduri, potrivite pentru asemenea facilitãţi, sunt prezentate în tabelele 3-13. Regulile suplimentare referitoare la suprafaţa minimã a cuştii se gãsesc în figurile 1-7. Mai mult decât atât, o ghidare corespunzãtoare pentru aprecierea densitãţii stocului în cuşti este prezentatã în figurile 8-12. În al doilea rând, existã un sistem frecvent întâlnit în amplasamentele pentru conducerea procedurilor doar pentru animalele de fermã sau alte animale similare, de dimensiuni mari. Facilitãţile în asemenea amplasamente nu trebuie sã fie reduse în comparaţie cu necesitãţile determinate de standardele veterinare curente. 3.6.2. Cuştile şi ţarcurile nu trebuie sã fie confecţionate din materiale care sã afecteze sãnãtatea animalelor, iar proiectarea acestora trebuie sã se realizeze astfel încât sã nu genereze probleme animalelor şi sã fie confecţionate din materiale rezistente, adaptate pentru curãţare şi decontaminare tehnicã. În mod special, trebuie acordatã atenţie specialã proiectãrii podelelor cuştilor şi ţarcurilor, care trebuie sã varieze în funcţie de specia şi vârsta animalelor şi sã fie proiectatã astfel încât sã faciliteze îndepãrtarea excrementelor. 3.6.3. fiarcurile trebuie sã fie astfel proiectate încât sã asigure bunãstarea speciilor. Acestea vor permite satisfacerea anumitor nevoi de comportament (de exemplu nevoia de cãţãrare, ascundere sau refugiu temporar) şi vor fi proiectate pentru a permite o curãţare eficientã şi libertatea de a avea contact cu alte animale. 3.7. Hrãnirea 3.7.1. În selectarea, producerea şi prepararea hranei trebuie luate anumite precauţii pentru a evita contaminarea chimicã, fizicã şi microbiologicã. Hrana trebuie împachetatã în pungi închise etanş, ştampilate cu data producerii. Împachetarea, transportul şi stocarea trebuie sã se realizeze astfel încât sã se evite contaminarea, deteriorarea sau distrugerea. Camerele de depozitare trebuie sã fie reci, întunecoase, uscate şi impenetrabile pentru paraziţi şi insecte. Hrana uşor perisabilã, cum sunt verdeţurile, legumele, fructele, carnea, peştele etc., trebuie sã fie depozitatã în camere reci, refrigerate sau congelate. Toate magaziile pentru hranã, recipientele din care mãnâncã animalele, precum şi celelalte ustensile folosite pentru hrãnire trebuie sã fie curãţate în mod regulat şi, dacã este necesar, sterilizate. Dacã este folositã hranã umedã sau hrana este uşor contaminatã cu apã, urinã etc., este necesarã o curãţare zilnicã. 3.7.2. Procesul de distribuire a hranei trebuie sã varieze în funcţie de specie, dar va fi necesar sã satisfacã nevoile fiziologice ale animalului. Aprovizionarea trebuie sã se facã astfel încât fiecare animal sã aibã acces la hranã. 3.8. Apa 3.8.1. Apa decontaminatã pentru bãut trebuie sã fie întotdeauna disponibilã pentru toate animalele. În timpul transportului este acceptabil sã fie furnizatã apã, ca parte a unei diete umede. Apa fiind un vehicul pentru microorganisme, este important ca aprovizionarea cu apã sã fie astfel fãcutã încât sã implice un risc minim. Sunt folosite în mod obişnuit douã metode: îmbutelierea şi sistemele automate. 3.8.2. Sticlele sunt adesea folosite pentru animalele mici, cum sunt rozãtoarele şi iepurii. Când sunt folosite sticle, acestea trebuie sã fie confecţionate din materiale transparente, cu scopul de a monitoriza conţinutul acestora. Trebuie sã fie astfel proiectate încât sã aibã orificiul mare, ca sã poatã fi uşor şi eficient curãţate, şi, dacã sunt din material plastic, nu trebuie sã fie refolosite. Capacele, dopurile şi tuburile trebuie sã fie sterilizate şi uşor de curãţat. Toate sticlele şi accesoriile trebuie sã fie curãţate şi sterilizate corespunzãtor şi la intervale regulate de timp. Este recomandat ca sticlele sã fie recuperate prin curãţare şi sterilizare înainte de a fi reumplute. 3.8.3. Sistemele automate pentru apa de bãut trebuie sã fie periodic verificate, întreţinute şi umplute, pentru a se evita accidentele şi rãspândirea unor infecţii. Dacã sunt folosite cuşti cu fundul solid, trebuie avutã o grijã specialã faţã de riscul de a fi inundate. Testarea bacteriologicã periodicã a sistemului este, de asemenea, necesarã, în scopul de a monitoriza calitatea apei. 3.8.4. Apa primitã din reţelele publice de alimentare conţine unele microorganisme care în mod obişnuit sunt considerate a fi inofensive, în afarã de cazul în care microorganismele pot avea efecte specifice asupra animalelor. În aceste situaţii apa trebuie sã fie tratatã. Apa furnizatã prin reţelele publice de alimentare este în mod obişnuit clorinatã pentru a reduce creşterea numãrului de microorganisme. Aceastã clorinare nu este întotdeauna suficientã pentru a reduce creşterea numãrului anumitor agenţi potenţial patogeni, ca de exemplu Pseudomonas. Ca o mãsurã suplimentarã, nivelul clorului în apã poate fi crescut sau apa poate fi acidifiatã pentru a se evita efectele nedorite. 3.8.5. În cazul peştilor, amfibienilor şi reptilelor, toleranţa faţã de aciditate, clor şi alte substanţe chimice diferã foarte mult de la o specie la alta. În orice caz, trebuie avutã o grijã deosebitã la adaptarea alimentãrii cu apã pentru acvarii şi tancuri de apã, în funcţie de nevoile şi de limitele de toleranţã ale fiecãrei specii. 3.9. Culcuşul Culcuşul trebuie sã fie uscat, absorbant, fãrã praf, netoxic şi liber de agenţi infecţioşi ori patogeni sau de orice alte forme de contaminare. O atenţie specialã trebuie acordatã evitãrii utilizãrii rumeguşului sau materialelor pentru culcuş derivate din lemn care a fost tratat chimic. Pot fi folosite anumite produse rezultate din industrie sau deşeuri, cum ar fi hârtia fãrâmiţatã. 3.10. Exerciţiile şi dresarea 3.10.1. Este permis sã fie folositã orice oportunitate pentru a lãsa animalele sã facã exerciţii. 3.10.2. Performanţa unui animal în timpul procedurilor depinde foarte mult de încrederea acestuia în om, care uneori trebuie sã fie cultivatã. Animalele din sãlbãticie sau nedomesticite nu vor putea niciodatã sã devinã animale ideale pentru experimente. Aceasta spre deosebire de animalele domestice nãscute şi crescute în contact cu omul. Încrederea odatã dobânditã trebuie sã fie menţinutã. Este, de asemenea, recomandat sã fie menţinut un contact frecvent, astfel încât animalul sã se familiarizeze cu prezenţa umanã şi cu activitãţile. La momentul potrivit, animalelor trebuie sã li se vorbeascã, sã fie atinse sau ţesãlate. Personalul trebuie sã fie înţelegãtor, blând şi ferm în contactul cu animalele. 3.11. Curãţenia 3.11.1. Standardul unei facilitãţi depinde foarte mult de o bunã igienã. Trebuie stabilite instrucţiuni clare în ceea ce priveşte schimbarea culcuşurilor în cuşti şi ţarcuri. 3.11.2. Trebuie sã fie stabilitã o rutinã pentru curãţare, spãlare, decontaminare şi, când este necesar, sterilizarea cuştilor şi accesoriilor, a sticlelor şi altor echipamente. Un standard ridicat de curãţenie trebuie sã fie menţinut, de asemenea, în camerele de pãstrare, spãlare şi stocare. 3.11.3. Trebuie sã existe o procedurã de curãţare periodicã şi, când este necesar, reînnoirea materialelor care formeazã suprafaţa terenului în exteriorul ţarcurilor şi cuştilor, pentru a se evita ca acestea sã devinã surse de infecţii şi infestãri cu paraziţi. 3.12. Uciderea prin metode "umane" a animalelor 3.12.1. Toate metodele "umane" de ucidere a animalelor necesitã cunoştinţe specifice care pot fi atinse doar printr-o perfecţionare corespunzãtoare. 3.12.2. Un animal aflat într-o stare profundã de inconştienţã poate fi exsangvinat, dar medicamentele care produc paralizia muscularã înainte de a se produce starea de pierdere a cunoştinţei, cele cu efect curarizant şi electrocutarea fãrã a trece curentul electric prin creier nu trebuie folosite fãrã o antestezie prealabilã. Eliminarea carcaselor nu trebuie sã fie permisã înainte de a se instala starea de rigor mortis. TABELUL 1 Reguli pentru temperatura camerei (pãstrarea animalelor în cuşti, ţarcuri sau ferme interioare)
┌──────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐
│ Speciile sau grupurile de specii │ Intervalul optim în °C │
├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│Primatele antropoide din Lumea Nouã │ 20-28 │
├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│Şoarece │ 20-24 │
│Şobolan │ 20-24 │
│Hamster sirian │ 20-24 │
│Şoarece sãritor de deşert │ 20-24 │
│Cobai │ 20-24 │
│Primatele altele decât antropoidele din │ 20-24 │
│Lumea Veche │ │
│Prepeliţa │ 20-24 │
├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│Iepure │ 15-21 │
│Pisicã │ 15-21 │
│Câine │ 15-21 │
│Nevãstuicã │ 15-21 │
│Pãsãri domestice │ 15-21 │
│Porumbel │ 15-21 │
├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│Porc │ 10-24 │
│Caprã │ 10-24 │
│Oaie │ 10-24 │
│Vite cornute │ 10-24 │
│Cal │ 10-24 │
└──────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐
│ Speciile │ Numãrul de zile │
├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│Şoarece │ 5-15 │
│Şobolan │ 5-15 │
│Şoarece sãritor de deşert │ 5-15 │
│Cobai │ 5-15 │
│Hamster sirian │ 5-15 │
│Iepure │ 20-30 │
│Pisicã │ 20-30 │
│Câine │ 20-30 │
│Primatele altele decât antropoidele │ 40-60 │
│(neumane) │ │
└──────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
│ Specia │ Suprafaţa minimã │ Înãlţimea │
│ │ a podelei cuştii │ minimã a cuştii │
│ │ cm² │ cm │
├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
│Şoarece │ 180 │ 12 │
│Şobolan │ 350 │ 14 │
│Hamster sirian │ 180 │ 12 │
│Cobai │ 600 │ 18 │
│Iepure 1 kg │ 1400 │ 30 │
│ 2 kg │ 2000 │ 30 │
│ 3 kg │ 2500 │ 35 │
│ 4 kg │ 3000 │ 40 │
│ 5 kg │ 3600 │ 40 │
└─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘
┌─────────────────────────┬───────────────────────────────┬──────────────────┐
│ Specia │ Suprafaţa minimã a podelei │ Înãlţimea minimã │
│ │ cuştii pentru mamã şi puii │ a cuştii │
│ │ nou-nãscuţi │ │
│ │ cm² │ cm │
├─────────────────────────┼───────────────────────────────┼──────────────────┤
│Şoarece │ 200 │ 12 │
│Şobolan │ 800 │ 14 │
│Hamster sirian │ 650 │ 12 │
│Cobai │ 1200 │ 18 │
├─────────────────────────┼───────────────────────────────┼──────────────────┤
│Cobai │ 1000 │ 18 │
│în harem │ pe adult │ │
└─────────────────────────┴───────────────────────────────┴──────────────────┘
┌─────────────┬────────────────────────────┬────────────────┬────────────────┐
│ Greutatea │ Suprafaţa minimã a podelei │Înãlţimea minimã│Suprafaţa minimã│
│ iepuroaicei │ cuştii pentru iepuroaicã │ a cuştii │a podelei boxei │
│ │ şi puii nou-nãscuţi │ │ pentru cuib │
│ kg │ cm² │ cm │ m² │
├─────────────┼────────────────────────────┼────────────────┼────────────────┤
│ 1 │ 0,30 │ 30 │ 0,10 │
│ 2 │ 0,35 │ 30 │ 0,10 │
│ 3 │ 0,40 │ 35 │ 0,12 │
│ 4 │ 0,45 │ 40 │ 0,12 │
│ 5 │ 0,50 │ 40 │ 0,14 │
└─────────────┴────────────────────────────┴────────────────┴────────────────┘
┌─────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────────┬────────────────┐
│ Greutatea │ Suprafaţa │ Înãlţimea │ Suprafaţa minimã│Suprafaţa minimã│
│ pisicii │ minimã a │ minimã a │ a podelei cuştii│ a podelei │
│ │ podelei │ cuştii │ pentru mamã şi │ţarcului pentru │
│ │cuştii pentru│ │ puii nou-nãscuţi│ mamã şi puii │
│ │ pisicã │ │ │ nou-nãscuţi │
│ kg │ m² │ cm │ cm² │ m² │
├─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────────┼────────────────┤
│ 0,5-1 │ 0,2 │ 50 │ - │ - │
│ 1-3 │ 0,3 │ 50 │ 0,58 │ 2 │
│ 3-4 │ 0,4 │ 50 │ 0,58 │ 2 │
│ 4-5 │ 0,6 │ 50 │ 0,58 │ 2 │
└─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────────┴────────────────┘
┌────────────────────┬────────────────────────────┬──────────────────────────┐
│ Înãlţimea câinelui │ Suprafaţa minimã a podelei │ Înãlţimea minimã a cuştii│
│ pânã la umãr │ cuştii pentru câine │ │
│ cm │ m² │ cm │
├────────────────────┼────────────────────────────┼──────────────────────────┤
│ 30 │ 0,75 │ 60 │
│ 40 │ 1,00 │ 80 │
│ 70 │ 1,75 │ 140 │
└────────────────────┴────────────────────────────┴──────────────────────────┘
┌───────────────────┬───────────────────┬────────────────────────────────────┐
│ Greutatea │Suprafaţa minimã a │ Suprafaţa minimã adiacentã │
│ câinelui │podelei ţarcului pe│ pentru exerciţii pe câine │
│ │ câine ├──────────────────┬─────────────────┤
│ │ │ mai puţin de │ mai mult de │
│ kg │ m² │ 3 câini │ 3 câini │
│ │ │ m² │ m² │
├───────────────────┼───────────────────┼──────────────────┼─────────────────┤
│ <6 │ 0,5 │ 0,5 (1,0) │ 0,5 (1,0) │
│ 6-10 │ 0,7 │ 1,4 (2,1) │ 1,2 (2,9) │
│ 10-20 │ 1,2 │ 1,6 (2,8) │ 1,4 (2,6) │
│ 20-30 │ 1,7 │ 1,9 (3,6) │ 1,6 (3,3) │
│ >30 │ 2,0 │ 2,0 (4,0) │ 1,8 (3,8) │
└───────────────────┴───────────────────┴──────────────────┴─────────────────┘
┌─────────────────┬─────────────────────────────────┬────────────────────────┐
│ Greutatea │Suprafaţa minimã a podelei cuştii│ Înãlţimea minimã │
│ primatului │ pentru una sau douã animale │ a cuştii │
│ kg │ m² │ cm │
├─────────────────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────┤
│ <1 │ 0,25 │ 60 │
│ 1-3 │ 0,35 │ 75 │
│ 3-5 │ 0,50 │ 80 │
│ 5-7 │ 0,70 │ 85 │
│ 7-9 │ 0,90 │ 90 │
│ 9-15 │ 1,10 │ 125 │
│ 15-25 │ 1,50 │ 125 │
└─────────────────┴─────────────────────────────────┴────────────────────────┘
┌─────────────────┬─────────────────────────────────┬────────────────────────┐
│ Greutatea │ Suprafaţa minimã a podelei │ Înãlţimea minimã │
│ porcului │ cuştii per porc │ a cuştii │
│ kg │ m² │ cm │
├─────────────────┼─────────────────────────────────┼────────────────────────┤
│ 5-15 │ 0,35 │ 50 │
│ 15-25 │ 0,55 │ 60 │
│ 25-40 │ 0,30 │ 80 │
└─────────────────┴─────────────────────────────────┴────────────────────────┘
┌──────────┬─────────┬────────┬────────────────┬────────────────┬────────────┐
│ │ │ │ │ │ Lungimea │
│ │ │ │ │ │ minimã a │
│ Speciile │Suprafaţa│Lungimea│ Înãlţimea │Suprafaţa minimã│ suportului │
│ şi │minimã a │minimã a│ minimã a │ a podelei │ pentru │
│greutãţile│ podelei │ţarcului│compartimentelor│ţarcului pentru │ hrãnire │
│ │ţarcului │ │ ţarcului │ grupuri │ pe cap de │
│ │ │ │ │ │ animal │
│ kg │ m² │ m │ m │ m²/animal │ m │
├──────────┼─────────┼────────┼────────────────┼────────────────┼────────────┤
│Porci │ │ │ │ │ │
│ 10-30 │ 2 │ 1,6 │ 0,8 │ 0,2 │ 0,20 │
│ 30-50 │ 2 │ 1,8 │ 1,0 │ 0,3 │ 0,25 │
│ 50-100 │ 3 │ 2,1 │ 1,2 │ 0,8 │ 0,30 │
│ 100-150 │ 5 │ 2,5 │ 1,4 │ 1,2 │ 0,35 │
│ >150 │ 5 │ 2,5 │ 1,4 │ 2,5 │ 0,40 │
├──────────┼─────────┼────────┼────────────────┼────────────────┼────────────┤
│Oi │ │ │ │ │ │
│ <70 │ 1,4 │ 1,8 │ 1,2 │ 0,7 │ 0,35 │
├──────────┼─────────┼────────┼────────────────┼────────────────┼────────────┤
│Capre │ │ │ │ │ │
│ <70 │ 1,6 │ 1,8 │ 2,0 │ 0,8 │ 0,35 │
├──────────┼─────────┼────────┼────────────────┼────────────────┼────────────┤
│Bovine │ │ │ │ │ │
│ <60 │ 2,0 │ 1,1 │ 1,0 │ 0,8 │ 0,30 │
│ 60-100 │ 2,2 │ 1,8 │ 1,0 │ 1,0 │ 0,30 │
│ 100-150 │ 2,4 │ 1,8 │ 1,0 │ 1,2 │ 0,35 │
│ 150-200 │ 2,5 │ 2,0 │ 1,2 │ 1,4 │ 0,40 │
│ 200-400 │ 2,6 │ 2,2 │ 1,4 │ 1,6 │ 0,55 │
│ >400 │ 2,8 │ 2,2 │ 1,4 │ 1,8 │ 0,65 │
├──────────┼─────────┼────────┼────────────────┼────────────────┼────────────┤
│Cai │ │ │ │ │ │
│adulţi │ 13,5 │ 4,5 │ 1,8 │ - │ - │
└──────────┴─────────┴────────┴────────────────┴────────────────┴────────────┘
┌─────────────────┬─────────────────┬─────────────────┬──────────────────────┐
│ Speciile şi │ Suprafaţa minimã│ Lungimea minimã │ Compartimentul │
│ greutatea │ a grajdului │ a grajdului │ minim al grajdului │
│ kg │ m² │ m │ m │
├─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Porci │ │ │ │
│ 100-150 │ 1,2 │ 2,0 │ 0,9 │
│ >150 │ 2,5 │ 2,5 │ 1,4 │
├─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Oi │ │ │ │
│ < 70 │ 0,7 │ 1,0 │ 0,9 │
├─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Capre │ │ │ │
│ < 70 │ 0,8 │ 1,0 │ 0,9 │
├─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Bovine │ │ │ │
│ 60-100 │ 0,6 │ 1,0 │ 0,9 │
│ 100-150 │ 0,9 │ 1,4 │ 0,9 │
│ 150-200 │ 1,2 │ 1,6 │ 1,4 │
│ 200-350 │ 1,8 │ 1,8 │ 1,4 │
│ 350-500 │ 2,1 │ 1,9 │ 1,4 │
│ >500 │ 2,6 │ 2,2 │ 1,4 │
├─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼──────────────────────┤
│Cai adulţi │ 4,0 │ 2,5 │ 1,6 │
└─────────────────┴─────────────────┴─────────────────┴──────────────────────┘
┌──────────┬────────────┬────────────┬────────────┬────────────┬─────────────┐
│ │ │ │ │ │ Lungimea │
│ Speciile │ Suprafaţa │ Suprafaţa │ Suprafaţa │ Înãlţimea │ minimã a │
│ şi │ minimã │ minimã │ minimã │ minimã a │ tãvilor │
│greutãţile│ pentru o │ pentru 2 │ pentru 3 │ cuştii │ pentru │
│ │ pasãre │ pãsãri │ pãsãri │ │ hrãnire per │
│ │ │ │ │ │ pasãre │
│ g │ cm² │ cm²/pasãre│ cm²/pasãre │ cm │ cm │
├──────────┼────────────┼────────────┼────────────┼────────────┼─────────────┤
│Gãini │ │ │ │ │ │
│ 100-300 │ 250 │ 200 │ 150 │ 25 │ 3 │
│ 300-600 │ 500 │ 400 │ 300 │ 35 │ 7 │
│ 600-1200│ 1000 │ 600 │ 450 │ 45 │ 10 │
│ 1200-1800│ 1200 │ 700 │ 550 │ 45 │ 12 │
│ 1800-2400│ 1400 │ 850 │ 650 │ 45 │ 12 │
│(Masculi │ │ │ │ │ │
│adulţi) │ 1800 │ 1200 │ 1000 │ 60 │ 15 │
│ >2400 │ │ │ │ │ │
│Prepeliţe │ │ │ │ │ │
│ 120-140 │ 350 │ 250 │ 200 │ 15 │ 4 │
└──────────┴────────────┴────────────┴────────────┴────────────┴─────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────┬──────┐
│Şoarece (Mus musculus) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Şobolan (Rattus norvegicus) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Cobai (Cavia porcellus) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Alte rozãtoare (alte Rodentia) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Iepure (Oryctolagus cuniculus) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Maimuţe (Hominoidea) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Alţi simieni (Cercopithecoidea & Ceboidea) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Prosimieni (Prosimia) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Câini (Canis familiaris) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Pisici (Felis catus) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Alte carnivore (alte Carnivora) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Cai, mãgari şi asini (Equidae) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Porci (Sus) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Capre şi oi (Capra & Ovis) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Vite cornute (Bos) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Alte mamifere (alte Mammalia) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Pãsãri (Aves) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Reptile (Reptilia) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Amfibieni (Amphibia) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Peşti (Pisces) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Total │ │
└─────────────────────────────────────────────────┴──────┘
┌───────────────────────────────────────┬────────┬──────────────────────────┐
│ │ │ Speciile selectate │
│ │ Toate ├─────────┬────────┬───────┤
│ │speciile│Rozãtoare│Câini şi│Primate│
│ │ │şi iepuri│ pisici │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│1. Studii biologice fundamentale │ │ │ │ │
│ (inclusiv cele medicale) │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│2. Descoperirea, dezvoltarea şi │ │ │ │ │
│ controlul calitãţii (inclusiv │ │ │ │ │
│ evaluarea siguranţei) produselor sau│ │ │ │ │
│ aplicaţiilor pentru medicina umanã │ │ │ │ │
│ şi veterinarã │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│3. Diagnosticul bolilor │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│4. Protecţia omului, animalelor şi │ │ │ │ │
│ mediului prin evaluãri toxicologice │ │ │ │ │
│ şi alte evaluãri legate de siguranţã│ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│5. Educaţie şi formare │ │ │ │ │
└───────────────────────────────────────┴────────┴─────────┴────────┴───────┘
┌───────────────────────────────────────┬────────┬──────────────────────────┐
│ │ │ Speciile selectate │
│ Clasificarea suplimentarã │ Toate ├─────────┬────────┬───────┤
│ a punctului 4 din Tabelul 2 │speciile│Rozãtoare│Câini şi│Primate│
│ │ │şi iepuri│ pisici │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│1. Substanţe folosite sau care se │ │ │ │ │
│ intenţioneazã a fi folosite în │ │ │ │ │
│ special în agriculturã │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│2. Substanţe folosite sau care se │ │ │ │ │
│ intenţioneazã a fi folosite în │ │ │ │ │
│ special în industrie │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│3. Substanţe folosite sau care se │ │ │ │ │
│ intenţioneazã a fi folosite în │ │ │ │ │
│ special în gospodãrii │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│4. Substanţe folosite sau care se │ │ │ │ │
│ intenţioneazã a fi folosite în │ │ │ │ │
│ special ca şi cosmetice sau obiecte │ │ │ │ │
│ de toaletã │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│5. Substanţe folosite sau care se │ │ │ │ │
│ intenţioneazã a fi folosite în │ │ │ │ │
│ special ca aditivi alimentari în │ │ │ │ │
│ consumul uman │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│6. Riscul potenţial sau actual al │ │ │ │ │
│ contaminãrii în mediul înconjurãtor │ │ │ │ │
│ general │ │ │ │ │
└───────────────────────────────────────┴────────┴─────────┴────────┴───────┘
┌───────────────────────────────────────┬────────┬──────────────────────────┐
│ │ │ Speciile selectate │
│ │ Toate ├─────────┬────────┬───────┤
│ │speciile│Rozãtoare│Câini şi│Primate│
│ │ │şi iepuri│ pisici │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│1. Cancer (excluzând evaluarea │ │ │ │ │
│ riscurilor carcinogenice) │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│2. Bolile cardiovasculare │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│3. Tulburãri nervoase şi mentale │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│4. Alte boli la oameni şi animale │ │ │ │ │
└───────────────────────────────────────┴────────┴─────────┴────────┴───────┘
┌───────────────────────────────────────┬────────┬──────────────────────────┐
│ │ │ Speciile selectate │
│ │ Toate ├─────────┬────────┬───────┤
│ │speciile│Rozãtoare│Câini şi│Primate│
│ │ │şi iepuri│ pisici │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│Numai Pãrţile │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│Numai alte Pãrţi │ │ │ │ │
├───────────────────────────────────────┼────────┼─────────┼────────┼───────┤
│Ambele │ │ │ │ │
└───────────────────────────────────────┴────────┴─────────┴────────┴───────┘
