Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 303 din 28 iunie 2004 (*republicata*) privind statutul judecatorilor si procurorilor
----------- *) Republicatã în temeiul art. XII al titlului XVII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare. Legea nr. 303/2004 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004 şi a mai fost modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.168 din 9 decembrie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 71/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 11 aprilie 2005.
TITLUL I Dispoziţii generale
CAP. I Noţiuni şi principii
ART. 1 Magistratura este activitatea judiciarã desfãşuratã de judecãtori în scopul înfãptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apãrãrii intereselor generale ale societãţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. ART. 2 (1) Judecãtorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile prezentei legi. (2) Judecãtorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevãzute de prezenta lege. (3) Judecãtorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie sã fie imparţiaţi. (4) Orice persoanã, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare sã respecte independenţa judecãtorilor. ART. 3 (1) Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucurã de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii. (2) Procurorii care se bucurã de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor. Ei pot fi delegaţi, suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevãzute de prezenta lege. ART. 4 (1) Judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, sã asigure supremaţia legii, sã respecte drepturile şi libertãţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi sã asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, sã respecte Codul deontologic al judecãtorilor şi procurorilor şi sã participe la formarea profesionalã continuã. (2) Judecãtorii nu pot refuza sã judece pe motiv cã legea nu prevede, este neclarã sau incompletã.
CAP. II Incompatibilitãţi şi interdicţii
ART. 5 (1) Funcţiile de judecãtor, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii. (2) Judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi sã se abţinã de la orice activitate legatã de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfãptuire a justiţiei sau de apãrare a intereselor generale ale societãţii, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţã, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducãtorului parchetului şi s-a considerat cã existenţa conflictului de interese nu afecteazã îndeplinirea imparţialã a atribuţiilor de serviciu. (3) Judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi sã dea, anual, o declaraţie pe propria rãspundere în care sã menţioneze dacã soţul, rudele sau afinii pânã la gradul al IV-lea inclusiv exercitã o funcţie sau desfãşoarã o activitate juridicã ori activitãţi de investigare sau cercetare penalã, precum şi locul de muncã al acestora. Declaraţiile se înregistreazã şi se depun la dosarul profesional. ART. 6 (1) Judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridicã asimilat magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi sã facã o declaraţie autenticã, pe propria rãspundere potrivit legii penale, privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politicã. (2) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii verificã declaraţiile prevãzute la alin. (1). Rezultatele verificãrilor se ataşeazã la dosarul profesional. (3) Dispoziţiile Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securitãţii ca poliţie politicã se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 7 (1) Judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridicã asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrãtori operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) completeazã, anual, o declaraţie autenticã, pe propria rãspundere potrivit legii penale, din care sã rezulte cã nu sunt lucrãtori operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. (3) Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii verificã, din oficiu sau la sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii ori a ministrului justiţiei, realitatea declaraţiilor prevãzute la alin. (2). (4) Încãlcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinutã, inclusiv cea de judecãtor sau procuror. ART. 8 (1) Judecãtorilor şi procurorilor le este interzis: a) sã desfãşoare activitãţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse; b) sã desfãşoare activitãţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altã naturã; c) sã aibã calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societãţi civile, societãţi comerciale, inclusiv bãnci sau alte instituţii de credit, societãţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societãţi naţionale sau regii autonome; d) sã aibã calitatea de membru al unui grup de interes economic. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c), judecãtorii şi procurorii pot fi acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masã. ART. 9 (1) Judecãtorii şi procurorii nu pot sã facã parte din partide sau formaţiuni politice şi nici sã desfãşoare sau sã participe la activitãţi cu caracter politic. (2) Judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor sã se abţinã de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice. ART. 10 (1) Judecãtorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfãşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. (2) Judecãtorii şi procurorii nu pot sã dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacã procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cãrora îşi exercitã funcţia şi nu pot îndeplini orice altã activitate care, potrivit legii, se realizeazã de avocat. (3) Judecãtorilor şi procurorilor le este permis sã pledeze, în condiţiile prevãzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însã judecãtorilor şi procurorilor nu le este îngãduit sã se foloseascã de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecatã sau a parchetului şi trebuie sã evite a se crea aparenţa cã ar putea influenţa în orice fel soluţia. ART. 11 (1) Judecãtorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora articole, studii de specialitate, lucrãri literare ori ştiinţifice şi pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic. (2) Judecãtorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale. (3) Judecãtorii şi procurorii pot fi membri ai societãţilor ştiinţifice sau academice, precum şi ai oricãror persoane juridice de drept privat fãrã scop patrimonial.
TITLUL II Cariera judecãtorilor şi procurorilor
CAP. I Admiterea în magistraturã şi formarea profesionalã iniţialã a judecãtorilor şi procurorilor
ART. 12 Admiterea în magistraturã a judecãtorilor şi procurorilor se face prin concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii. ART. 13 Admiterea în magistraturã şi formarea profesionalã iniţialã în vederea ocupãrii funcţiei de judecãtor şi procuror se realizeazã prin Institutul Naţional al Magistraturii. ART. 14 (1) Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face cu respectarea principiilor transparenţei şi egalitãţii, exclusiv pe bazã de concurs. (2) La concursul pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii: a) are cetãţenia românã, domiciliul în România şi capacitate deplinã de exerciţiu; b) este licenţiatã în drept; c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal; d) cunoaşte limba românã; e) este aptã, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei. Comisia medicalã se numeşte prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sãnãtãţii. ART. 15 (1) Concursul de admitere se organizeazã anual la data şi locul stabilite de Institutul Naţional al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul, modul de desfãşurare a concursului de admitere şi numãrul de locuri scoase la concurs se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilitã pentru concurs. (2) Datele prevãzute la alin. (1) se aduc la cunoştinţã şi printr-un comunicat care se publicã în trei cotidiene centrale. (3) Pentru înscrierea la concursul prevãzut la alin. (1), candidatul plãteşte o taxã al cãrei cuantum se stabileşte prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii, în funcţie de cheltuielile necesare pentru organizarea concursului. (4) Consiliul Superior al Magistraturii stabileşte în fiecare an numãrul de cursanţi, în funcţie de posturile de judecãtori şi procurori vacante, precum şi de cele care vor fi înfiinţate. (5) Comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidaţilor şi îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 14 alin. (2) se realizeazã de comisia de admitere. (6) Rezultatele concursului se afişeazã la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publicã pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. (7) Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de 3 zile de la afişare la comisia de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le va soluţiona în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilã, dispoziţiile alin. (6) fiind aplicabile în mod corespunzãtor. ART. 16 (1) Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie. (2) Formarea profesionalã iniţialã în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii constã în pregãtirea teoreticã şi practicã a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecãtori sau procurori. (3) Durata cursurilor de formare profesionalã a auditorilor de justiţie este de 2 ani. Dupã primul an de cursuri, auditorii de justiţie opteazã, în ordinea mediilor şi în raport cu numãrul posturilor, pentru funcţia de judecãtor sau procuror. (4) În perioada cursurilor, auditorii de justiţie efectueazã stagii de practicã în cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor, asistã la şedinţele de judecatã şi la activitatea de urmãrire penalã, pentru a cunoaşte în mod direct activitãţile pe care le desfãşoarã judecãtorii, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate. (5) Programul de formare profesionalã a auditorilor de justiţie se aprobã de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. ART. 17 (1) Auditorii de justiţie beneficiazã de o bursã având caracterul unei indemnizaţii lunare corespunzãtoare funcţiei de judecãtor stagiar şi procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori. (2) Bursa auditorilor de justiţie prevãzutã la alin. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept salarial şi se stabileşte pe baza indemnizaţiei brute prevãzute de lege pentru judecãtorii şi procurorii stagiari, la care se vor calcula reţinerile pentru obţinerea indemnizaţiei nete, urmând a se vira obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor la asigurãrile sociale de stat, precum şi obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor privind contribuţia la asigurãrile sociale de sãnãtate. Auditorii de justiţie beneficiazã de indemnizaţie şi în perioada vacanţelor. (3) Indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plãtesc din fondul prevãzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Auditorii de justiţie beneficiazã de drepturile prevãzute de art. 79 alin. (4) şi (5), care se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Perioada în care o persoanã a avut calitatea de auditor de justiţie, dacã a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de judecãtor sau procuror. (6) Prevederile alin. (1)-(3) şi (5) se aplicã şi auditorilor de justiţie proveniţi din alte ţãri, pe baza înţelegerilor încheiate cu ministerele de justiţie din ţãrile respective. ART. 18 (1) Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiţie de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau Regulamentului Institutului Naţional al Magistraturii se sancţioneazã disciplinar. (2) Constituie abateri disciplinare: a) desfãşurarea de activitãţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor ce le revin; b) atitudinile ireverenţioase faţã de colegi, personalul de instruire şi de conducere al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi faţã de persoanele cu care intrã în contact în perioada efectuãrii stagiului; c) absenţele nemotivate de la cursuri, dacã acestea depãşesc 8 ore într-o lunã. (3) Sancţiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiţie sunt: a) avertismentul; b) diminuarea bursei cu pânã la 15% pe o perioadã de la o lunã la 3 luni; c) diminuarea bursei proporţional cu numãrul absenţelor nemotivate, dacã acestea depãşesc 8 ore într-o lunã; d) exmatricularea din Institutul Naţional al Magistraturii. (4) Avertismentul se aplicã, în scris, de directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi poate fi contestat la consiliul ştiinţific al institutului. (5) Sancţiunile prevãzute la alin. (3) lit. b), c) şi d) se apicã de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. (6) Hotãrârile consiliului ştiinţific prevãzute la alin. (5) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentã. (7) În cazul exmatriculãrii din Institutul Naţional al Magistraturii, cel sancţionat este obligat sã restituie indemnizaţia şi cheltuielile de şcolarizare. (8) Procedura de constatare a abaterilor şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare se stabileşte prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii. ART. 19 (1) Dupã încheierea cursurilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie susţin un examen de absolvire, constând în probe teoretice şi practice, prin care se verificã însuşirea cunoştinţelor necesare exercitãrii funcţiei de judecãtor sau de procuror. (2) Auditorii de justiţie care au promovat examenul prevãzut la alin. (1) vor fi numiţi, potrivit legii, de regulã, în funcţiile pentru care au optat dupã primul an de cursuri în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii. (3) Auditorii de justiţie care nu promoveazã examenul de absolvire se pot prezenta încã o datã pentru susţinerea acestuia la urmãtoarea sesiune organizatã de Institutul Naţional al Magistraturii. În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintã, în mod nejustificat, la examen sau nu promoveazã examenul în a doua sesiune, el nu poate fi numit ca judecãtor sau procuror şi este obligat sã restituie bursa şi cheltuielile de şcolarizare. ART. 20 (1) Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt obligaţi sã îndeplineascã timp de 6 ani funcţia de judecãtor sau de procuror. (2) În cazul în care un absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii este eliberat din funcţie înainte de expirarea perioadei de 6 ani, din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat sã restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate cu formarea sa, proporţional cu timpul rãmas pânã la împlinirea termenului prevãzut la alin. (1).
CAP. II Judecãtorii stagiari şi procurorii stagiari
ART. 21 (1) Judecãtorii stagiari şi procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza mediei generale, obţinutã prin însumarea celor trei medii de la sfârşitul fiecãrui an de studiu şi de la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. (2) Judecãtorii stagiari şi procurorii stagiari pot fi numiţi în funcţie numai la judecãtorii sau, dupã caz, la parchetele de pe lângã acestea. (3) Judecãtorii stagiari se bucurã de stabilitate. ART. 22 (1) Durata stagiului este de 1 an. (2) În perioada stagiului, judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi sã continue formarea profesionalã, sub coordonarea unui judecãtor sau procuror anume desemnat de preşedintele judecãtoriei sau, dupã caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângã aceastã instanţã. (3) Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligatã sã asigure toate condiţiile pentru buna desfãşurare a stagiului. ART. 23 (1) Judecãtorii stagiari judecã: a) cererile privind pensiile de întreţinere, cererile privind înregistrãrile şi rectificãrile în registrele de stare civilã, cererile privind popririle, încuviinţarea executãrii silite, învestirea cu formulã executorie şi luarea unor mãsuri asigurãtorii; b) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depãşeşte 100 milioane lei (10 mii lei RON); c) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale; d) somaţia de platã; e) reabilitarea; f) constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii; g) infracţiunile prevãzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedurã penalã. (2) Procurorii stagiari au dreptul sã punã concluzii în instanţã, sã efectueze şi sã semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucurã de stabilitate. (3) Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordoneazã. ART. 24 (1) Judecãtorul sau procurorul care rãspunde de coordonarea judecãtorilor stagiari sau, dupã caz, a procurorilor stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare individualã privind însuşirea cunoştinţelor practice specifice activitãţii de judecãtor sau de procuror. (2) În vederea prezentãrii la examenul de capacitate, ultimul referat de evaluare individualã cuprinde avizul consultativ al preşedintelui curţii de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângã aceasta. ART. 25 (1) Dupã încheierea perioadei de stagiu, judecãtorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi sã se prezinte la examenul de capacitate. În cazul în care judecãtorul stagiar sau procurorul stagiar este respins la examenul de capacitate, el este obligat sã se prezinte la sesiunea urmãtoare. (2) Lipsa nejustificatã de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la douã sesiuni atrage pierderea calitãţii de judecãtor stagiar sau de procuror stagiar. În aceastã situaţie, judecãtorul sau procurorul stagiar este obligat sã restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate pentru formarea sa profesionalã. (3) Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate susţine acest examen dacã de la încheierea stagiului pânã la data fixatã pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. Dispoziţiile alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor. (4) Dupã trecerea termenului de 2 ani, persoanele prevãzute la alin. (3) sunt obligate sã efectueze din nou stagiul, potrivit legii. ART. 26 (1) Examenul de capacitate al judecãtorilor stagiari şi al procurorilor stagiari se organizeazã anual de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii. (2) Data, locul şi modul de desfãşurare a examenului de capacitate se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, precum şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii şi se comunicã instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea, cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilitã pentru examenul de capacitate. (3) Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoţite de referatele de evaluare şi de celelalte acte necesare potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecãtorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului. ART. 27 (1) Comisia pentru examenul de capacitate al judecãtorilor şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcãtuite din judecãtori de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecãtori de la curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. (2) Comisia pentru examenul de capacitate al procurorilor şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcãtuite din procurori de la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori de la parchetele de pe lângã curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. ART. 28 (1) Examenul de capacitate constã în verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale. (2) Probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele constituţionale ale statului de drept, instituţiile de bazã ale dreptului, organizarea judiciarã şi Codul deontologic al judecãtorilor şi procurorilor. La susţinerea probelor orale participã cel puţin 3 membri ai comisiilor prevãzute la art. 27. (3) Probele cu caracter practic constau în soluţionarea de speţe şi întocmirea de acte judiciare, distincte pentru judecãtori şi procurori, în funcţie de specificul activitãţii acestora. ART. 29 (1) Rezultatele examenului de capacitate se înscriu în tabelul de clasificare a candidaţilor, care se afişeazã la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publicã pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii. (2) Contestaţiile pentru examenul de capacitate cu privire la probele scrise se trimit la Institutul Naţional al Magistraturii, în termen de 72 de ore de la afişarea rezultatelor, de cãtre candidaţi, curţile de apel sau parchetele de pe lângã acestea. Contestaţiile se soluţioneazã în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilã, dispoziţiile alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzãtor. (3) Notarea la probele orale este definitivã. (4) Dupã întocmirea tabelului de clasificare a candidaţilor, Consiliul Superior al Magistraturii valideazã examenul de capacitate, în prima şedinţã care urmeazã afişãrii rezultatelor. (5) Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constatã cã nu au fost respectate condiţiile prevãzute de lege sau de regulament privind organizarea examenului sau cã existã dovada sãvârşirii unor fraude. ART. 30 (1) Dupã validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecãtorii şi parchetele de pe lângã aceste instanţe se publicã de îndatã, separat pentru judecãtori şi procurori, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi se afişeazã la sediile instanţelor şi parchetelor, prin grija Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate au dreptul, în ordinea mediilor, sã-şi aleagã posturile, în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. (3) Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevãzut la alin. (2) i se propune, din oficiu, un post de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie. (4) La medii egale are prioritate la alegerea postului, în urmãtoarea ordine, candidatul care funcţioneazã la instanţa sau parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai mare în magistraturã. (5) Repartizarea pe posturi se afişeazã la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, al instanţelor şi al parchetelor, se comunicã persoanelor interesate şi se publicã pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii. (6) În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţionalã are o pondere de cel puţin 50% din numãrul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidaţii cunoscãtori ai limbii acelei minoritãţi.
CAP. III Numirea judecãtorilor şi procurorilor
ART. 31 (1) Judecãtorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validãrii examenului de capacitate. (3) Preşedintele României poate refuza o singurã datã numirea judecãtorilor şi procurorilor prevãzuţi la alin. (1). Refuzul motivat se comunicã de îndatã Consiliului Superior al Magistraturii. (4) În situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii susţine propunerea iniţialã, are obligaţia sã motiveze opţiunea şi sã o comunice de îndatã Preşedintelui României. (5) În perioada dintre data validãrii examenului de capacitate şi data intrãrii în vigoare a actului de numire de cãtre Preşedintele României, judecãtorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzãtor funcţiei imediat superioare celei de judecãtor sau procuror stagiar. ART. 32 Poate fi numitã judecãtor sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege pentru intrarea în magistraturã, dupã dobândirea calitãţii de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale. ART. 33 (1) Pot fi numiţi în magistraturã, pe bazã de concurs, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 14 alin. (2), persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor, procuror şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridicã prevãzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridicã în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadrele didactice din învãţãmântul juridic superior acreditat, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani, precum şi magistraţii-asistenţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o vechime de cel puţin 5 ani şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile. (2) Concursul prevãzut la alin. (1) se organizeazã anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecãtorii şi parchetele de pe lângã acestea. (3) În termen de cel mult 30 de zile de la data validãrii concursului prevãzut la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de judecãtor sau, dupã caz, de procuror a candidaţilor admişi. (4) Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor sau procuror cel puţin 10 ani şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite, fãrã concurs, în funcţia de judecãtor sau procuror. (6) Persoanele prevãzute la alin. (5) pot fi numite la instanţe sau parchete de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (7) Persoanele care au îndeplinit funcţia de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cel puţin 10 ani şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, precum şi avocaţii cu o vechime în profesie de cel puţin 10 ani pot fi numite, fãrã concurs, la judecãtorii sau parchetele care funcţioneazã pe lângã acestea. (8) Persoanele care îndeplinesc condiţia de la alin. (5) şi (7) prin cumularea vechimii în funcţia de judecãtor, procuror sau în profesia de avocat pot fi numite judecãtor sau procuror, fãrã concurs, la instanţe sau parchete de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat, cu excepţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (9) În vederea numirii în funcţia de judecãtor sau procuror, persoanele prevãzute la alin. (5), (7) şi (8) vor susţine un interviu în faţa secţiei corespunzãtoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. (10) Pentru a fi numite în funcţia de judecãtor sau procuror, persoanele prevãzute la alin. (5), (7) şi (8) trebuie sã îndeplineascã şi condiţiile prevãzute de art. 14 alin. (2). (11) Preşedintele României poate refuza o singurã datã numirea judecãtorilor şi procurorilor prevãzuţi la alin. (1). Refuzul motivat se comunicã de îndatã Consiliului Superior al Magistraturii. (12) În situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii susţine propunerea iniţialã, are obligaţia sã motiveze opţiunea şi sã o comunice de îndatã Preşedintelui României. (13) Dupã numirea în funcţia de judecãtor sau procuror, persoanele prevãzute la alin. (1), (5), (7) şi (8) sunt obligate sã urmeze, pe o perioadã de 6 luni, un curs de formare profesionalã în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar. (14) Persoanele prevãzute la alin. (5), (7) şi (8) vor susţine, la finalizarea cursului prevãzut la alin. (13), un examen pentru verificarea cunoştinţelor. Nepromovarea examenului atrage eliberarea din funcţie, cu obligaţia restituirii indemnizaţiilor primite în perioada în care au urmat cursurile. (15) Judecãtorii Curţii Constituţionale care, la data numirii, aveau funcţia de judecãtor sau de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, sã revinã la postul deţinut anterior. ART. 34 (1) Înainte de a începe sã-şi exercite funcţia, judecãtorii şi procurorii depun urmãtorul jurãmânt: "Jur sã respect Constituţia şi legile ţãrii, sã apãr drepturile şi libertãţile fundamentale ale persoanei, sã-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţã şi fãrã pãrtinire. Aşa sã-mi ajute Dumnezeu!" Referirea la divinitate din formula jurãmântului se schimbã potrivit credinţei religioase a judecãtorilor şi procurorilor şi este facultativã. (2) Refuzul depunerii jurãmântului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie. (3) Jurãmântul se depune în şedinţã solemnã, în faţa judecãtorilor instanţei sau, dupã caz, a procurorilor parchetului la care a fost numit judecãtorul sau procurorul, dupã citirea actului de numire. (4) Depunerea jurãmântului se consemneazã într-un proces-verbal, care se semneazã de conducãtorul instanţei sau, dupã caz, al parchetului şi de 2 dintre judecãtorii sau procurorii prezenţi, precum şi de cel care a depus jurãmântul. (5) Depunerea jurãmântului nu este necesarã în cazul transferului sau al promovãrii judecãtorului ori procurorului în altã funcţie.
CAP. IV Formarea profesionalã continuã şi evaluarea periodicã a judecãtorilor şi procurorilor
ART. 35 (1) Formarea profesionalã continuã a judecãtorilor şi procurorilor constituie garanţia independenţei şi imparţialitãţii în exercitarea funcţiei. (2) Formarea profesionalã continuã trebuie sã ţinã seama de dinamica procesului legislativ şi constã, în principal, în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne, a documentelor europene şi internaţionale la care România este parte, a jurisprudenţei instanţelor judecãtoreşti şi a Curţii Constituţionale, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene, a dreptului comparat, a normelor deontologice, în abordarea multidisciplinarã a instituţiilor cu caracter de noutate, precum şi în cunoaşterea şi aprofundarea unor limbi strãine şi operarea pe calculator. ART. 36 Responsabilitatea pentru formarea profesionalã continuã a judecãtorilor şi procurorilor revine Institutului Naţional al Magistraturii, conducãtorilor instanţelor sau parchetelor la care aceştia îşi desfãşoarã activitatea, precum şi fiecãrui judecãtor şi procuror, prin pregãtire individualã. ART. 37 (1) Judecãtorii şi procurorii participã, cel puţin o datã la 3 ani, la programe de formare profesionalã continuã organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţii de învãţãmânt superior din ţarã sau din strãinãtate ori la alte forme de perfecţionare profesionalã. (2) Judecãtorii şi procurorii au obligaţia de a urma în cadrul programelor de formare profesionalã continuã un curs intensiv pentru învãţarea sau aprofundarea unei limbi strãine şi un curs intensiv pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de operare pe calculator organizate de Institutul Naţional al Magistraturii sau de instanţele judecãtoreşti sau parchete, de instituţii de învãţãmânt superior din ţarã sau din strãinãtate, precum şi de alte instituţii de specialitate. (3) Consiliul Superior al Magistraturii aprobã anual, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, programul de formare profesionalã continuã a judecãtorilor şi procurorilor. (4) Formarea profesionalã continuã a judecãtorilor şi procurorilor se realizeazã ţinând seama de necesitatea specializãrii lor. ART. 38 (1) În cadrul fiecãrei curţi de apel şi în cadrul fiecãrui parchet de pe lângã curtea de apel se organizeazã periodic activitãţi de formare profesionalã continuã, constând în consultãri, dezbateri, seminarii, sesiuni sau mese rotunde, cu participarea Institutului Naţional al Magistraturii. Tematica acestora se aprobã de Consiliul Superior al Magistraturii. (2) Preşedintele curţii de apel sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel desemneazã judecãtorii, respectiv procurorii, care rãspund de organizarea activitãţii de formare profesionalã continuã a judecãtorilor şi procurorilor de la curtea de apel şi instanţele din circumscripţia acesteia, respectiv de la parchetul de pe lângã curtea de apel şi parchetele subordonate. ART. 39 (1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţã profesionalã şi de performanţã judecãtorii şi procurorii sunt supuşi la fiecare 3 ani unei evaluãri privind eficienţa, calitatea activitãţii şi integritatea, obligaţia de formare profesionalã continuã şi absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul judecãtorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale. (2) Prima evaluare a judecãtorilor şi procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcţie. (3) Evaluarea prevãzutã la alin. (1) se face de comisii constituite prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii, separat pentru judecãtori şi procurori, formate din preşedintele instanţei sau, dupã caz, conducãtorul parchetului, secţiei sau direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetului Naţional Anticorupţie, precum şi din 2 judecãtori sau procurori desemnaţi de colegiul de conducere. (4) Din comisiile pentru evaluarea procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi Parchetului Naţional Anticorupţie fac parte şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie care rãspund direct de performanţele acestor structuri. (5) Criteriile de evaluare a activitãţii profesionale a judecãtorilor şi procurorilor sunt prevãzute în anexa*) care face parte integrantã din prezenta lege. ------------ *) Potrivit art. III al titlului XVII din Legea nr. 247/2005, la împlinirea termenului prevãzut la art. II alin. (2), anexa la Legea nr. 303/2004, cu modificãrile ulterioare, se abrogã.
(6) Regulamentul privind evaluarea activitãţii profesionale a judecãtorilor şi procurorilor se aprobã prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii. ART. 40 (1) Prin raportul de evaluare a activitãţii profesionale a judecãtorului sau procurorului întocmit de comisiile prevãzute la art. 39 alin. (3) sau (4), se poate acorda unul dintre calificativele: "foarte bine", "bine", "satisfãcãtor" sau "nesatisfãcãtor". (2) Judecãtorii sau procurorii nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la secţia corespunzãtoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicare. (3) În soluţionarea contestaţiei, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii pot cere conducãtorului instanţei sau parchetului ori comisiilor sau persoanelor prevãzute la art. 39 alin. (3) sau (4) orice informaţii pe care le considerã necesare, iar citarea judecãtorului sau procurorului pentru a fi audiat este obligatorie. (4) Hotãrârile secţiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Hotãrârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţã de judecatã, sunt definitive şi irevocabile. ART. 41 (1) Judecãtorii şi procurorii care primesc calificativul "nesatisfãcãtor" sunt obligaţi sã urmeze pentru o perioadã cuprinsã între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Naţional al Magistraturii. (2) Judecãtorii şi procurorii care primesc calificativul "satisfãcãtor" în urma a douã evaluãri consecutive sunt obligaţi sã urmeze pentru o perioadã cuprinsã între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Naţional al Magistraturii. (3) Cursurile prevãzute la alin. (1) şi (2) se încheie prin susţinerea unui examen, în condiţiile prezentei legi. (4) Judecãtorul sau procurorul care primeşte în urma a douã evaluãri consecutive calificativul "nesatisfãcãtor" sau care nu a promovat examenul prevãzut la alin. (3) este eliberat din funcţie pentru incapacitate profesionalã de cãtre Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. ART. 42 (1) Evoluţia carierei de judecãtor sau procuror se consemneazã în fişa din dosarul profesional, care se întocmeşte şi se pãstreazã de Consiliul Superior al Magistraturii. (2) Datele conţinute în dosarul profesional sunt confidenţiale, în condiţiile prevãzute de lege. (3) Judecãtorii şi procurorii au acces la propriul dosar profesional şi pot obţine copii ale actelor existente în dosar.
CAP. V Promovarea judecãtorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere
SECŢIUNEA 1 Promovarea la tribunale, curţi de apel şi la parchete
ART. 43 (1) Promovarea judecãtorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, dupã caz, la parchete. (2) Concursul pentru promovarea judecãtorilor şi procurorilor se organizeazã, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii. (3) Comisia pentru promovarea judecãtorilor este alcãtuitã din judecãtori de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecãtori de la curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. (4) Comisia pentru promovarea procurorilor este alcãtuitã din procurori de la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori de la parchetele de pe lângã curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. (5) Data, locul, modul de desfãşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se organizeazã concurs se comunicã tuturor judecãtorilor şi procurorilor, prin curţile de apel şi parchete, şi se publicã pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Naţional al Magistraturii, a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în trei cotidiene centrale, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilitã pentru concurs. ART. 44 (1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecãtorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc urmãtoarele condiţii minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcţia de judecãtor sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecãtor de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângã tribunal sau la parchetul de pe lângã tribunalul specializat; b) 6 ani vechime în funcţia de judecãtor sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecãtor de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângã aceasta; c) 8 ani vechime în funcţia de judecãtor sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (2) La calcularea vechimii prevãzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecãtorul sau procurorul a fost avocat. (3) Consiliul Superior al Magistraturii verificã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1). ART. 45 Judecãtorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovãrii pe loc, în limita numãrului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii. ART. 46 (1) Concursul de promovare constã în probe scrise, cu caracter teoretic şi practic. (2) Probele constau în: a) în funcţie de specializare, una dintre urmãtoarele materii: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internaţional privat; b) jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale; c) jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene; d) procedura civilã sau procedura penalã, în funcţie de specializarea judecãtorului sau procurorului. (3) Procedura de desfãşurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevãzutã în Regulamentul privind organizarea şi desfãşurarea concursului de promovare a judecãtorilor şi procurorilor. (4) Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 47 În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotãrâre, promovarea judecãtorilor şi procurorilor declaraţi admişi.
SECŢIUNEA a 2-a Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecãtoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi parchetelor corespunzãtoare
ART. 48 (1) Numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecãtorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii. (2) Pot participa la concurs sau examen judecãtorii care au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevãzute de lege. (3) Judecãtorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Naţional al Magistraturii. (4) Concursul sau examenul constã în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi în probe scrise privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma rãspunderea, rezistenţa la stres şi un test psihologic. (5) Comisia de examinare este numitã de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi este formatã din 2 judecãtori de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 judecãtori de la curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţionalã. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, judecãtorii care au urmat cursuri de management. (6) Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobã de Consiliul Superior al Magistraturii şi se afişeazã pe pagina de Internet a Institutului Naţional al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii şi la sediile instanţelor judecãtoreşti, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfãşurãrii acestuia. (7) Consiliul Superior al Magistraturii valideazã rezultatul concursului sau examenului şi numeşte judecãtorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişãrii rezultatelor finale. Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplicã în mod corespunzãtor. (8) Numirea judecãtorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, dupã caz, au fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singurã datã, în condiţiile prevãzute la alin. (1). (9) Numirea judecãtorilor în celelalte funcţii de conducere se face pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea preşedintelui instanţei. (10) Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecãtorii care au fãcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecãtorii care au un interes personal, ce influenţeazã sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevãzute de lege. (11) Judecãtorii care participã la concurs sau examen, precum şi cei propuşi pentru o funcţie de conducere sunt obligaţi sã dea o declaraţie pe proprie rãspundere din care sã rezulte cã nu au fãcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea, precum şi o declaraţie de interese care se actualizeazã anual sau în termen de 15 zile de la apariţia unei schimbãri sau de la data la care judecãtorul a luat cunoştinţã despre aceasta. (12) Înainte de numirea în funcţiile de conducere, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii verificã şi comunicã, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacã judecãtorul a fãcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea. (13) Evidenţa posturilor vacante de conducere de la instanţele judecãtoreşti este publicã şi disponibilã permanent pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, precum şi prin afişare la sediile instanţelor judecãtoreşti. (14) Numirea în funcţii de conducere potrivit prezentului articol se face în termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin vacante. ART. 49 (1) Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângã curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângã tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângã tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângã judecãtorie şi de adjuncţi ai acestora se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii. (2) Pot participa la concurs sau examen procurorii care au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevãzute de lege. (3) Procurorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Naţional al Magistraturii. (4) Dispoziţiile art. 48 alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Comisia de examinare este numitã de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi este formatã din 2 procurori de la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 procurori de la parchetele de pe lângã curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare instituţionalã. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, procurorii care au urmat cursuri de management. (6) Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobã de Consiliul Superior al Magistraturii şi se afişeazã pe pagina de Internet a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Institutului Naţional al Magistraturii, a Consiliului Superior al Magistraturii, a Ministerului Justiţiei şi la sediile parchetelor, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfãşurãrii acestuia. (7) Consiliul Superior al Magistraturii valideazã rezultatul concursului sau examenului şi numeşte procurorii în funcţiile de conducere în termen de 15 zile de la data afişãrii rezultatelor finale. Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplicã în mod corespunzãtor. (8) Numirea procurorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, dupã caz, au fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singurã datã, în condiţiile prevãzute la alin. (1). (9) Numirea în celelalte funcţii de conducere la parchete se face pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (10) Pentru numirea în funcţiile de conducere prevãzute la alin. (9) este necesarã recomandarea conducãtorului parchetului unde urmeazã sã fie numit procurorul. (11) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) şi (14) se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul numirii procurorilor în funcţiile de conducere. (12) Evidenţa posturilor vacante de conducere de la parchete este publicã şi disponibilã permanent pe paginile de Internet ale Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, precum şi prin afişare la sediile parchetelor. ART. 50 (1) Pentru numirea în funcţii de conducere, sunt necesare urmãtoarele condiţii minime de vechime: a) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de judecãtorie, prim-procuror al parchetului de pe lângã judecãtorie şi adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani în funcţia de judecãtor sau procuror; b) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de tribunal sau tribunal specializat, precum şi preşedinte de secţie la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângã tribunal sau al parchetului de pe lângã tribunalul pentru minori şi familie, adjunct al acestuia şi procuror şef secţie al parchetului de pe lângã tribunal sau al parchetului de pe lângã tribunalul pentru minori şi familie, o vechime de 6 ani în funcţia de judecãtor sau procuror; c) pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte de secţie la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe lângã curtea de apel şi adunct al acestuia, procuror şef secţie al parchetului de pe lângã curtea de apel, o vechime de 8 ani în funcţia de judecãtor sau procuror. (2) La calcularea vechimii prevãzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecãtorul sau procurorul a fost avocat. (3) Pentru numirea în funcţii de conducere, judecãtorul şi procurorul trebuie sã aibã dreptul sã funcţioneze la instanţa sau, dupã caz, parchetul la care urmeazã sã fie numit în funcţia de conducere. ART. 51 (1) La încetarea mandatului funcţiei de conducere judecãtorii sau procurorii pot ocupa, în condiţiile prevãzute de art. 48, 49 şi 50, o funcţie de conducere la aceeaşi instanţã sau la acelaşi parchet ori la altã instanţã sau parchet ori revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţã sau parchet unde au dreptul sã funcţioneze potrivit legii. (2) Revocarea din funcţia de conducere a judecãtorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunãrii generale ori a preşedintelui instanţei, pentru urmãtoarele motive: a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere; b) în cazul exercitãrii necorespunzãtoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientã, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilitãţilor şi aptitudinile manageriale; c) în cazul aplicãrii uneia dintre sancţiunile disciplinare. (3) La verificarea organizãrii eficiente a activitãţii vor fi avute în vedere, în principal, urmãtoarele criterii: folosirea adecvatã a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesitãţilor, gestionarea situaţiilor de crizã, raportul resurse investite - rezultate obţinute, gestionarea informaţiilor, organizarea pregãtirii şi perfecţionãrii profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor. (4) La verificarea comportamentului şi comunicãrii vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul şi comunicarea cu judecãtorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii, persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de conducere. (5) La verificarea asumãrii responsabilitãţii vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuţiilor prevãzute de lege şi regulamente, implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei şi respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, dupã caz, al repartizãrii pe criterii obiective a cauzelor. (6) La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidã de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analizã, sintezã, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativã şi capacitatea de adaptare rapidã. (7) Revocarea din funcţia de conducere a procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunãrii generale ori a conducãtorului parchetului, pentru motivele prevãzute la alin. (2) care se aplicã în mod corespunzãtor.
SECŢIUNEA a 3-a Promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numirea în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie
ART. 52 (1) Promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesionalã şi au o vechime în funcţia de judecãtor sau procuror de cel puţin 12 ani. (2) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplicã în mod corespunzãtor. (3) Evidenţa posturilor vacante de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este publicã şi disponibilã permanent pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (4) Judecãtorii care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1) îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însoţite de orice înscrisuri considerate relevante, în termen de 30 de zile de la publicarea postului vacant, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care le analizeazã şi le înainteazã Consiliului Superior al Magistraturii, însoţite de un raport consultativ asupra promovãrii, în termen de 10 zile de la primire. ART. 53 (1) Preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de cãtre Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la aceastã instanţã cel puţin 2 ani. (2) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile de conducere prevãzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului. (3) Numirea în funcţiile prevãzute la alin. (1) se face pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã. (4) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1) îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori preşedinte de secţie, la Consiliul Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte, vicepreşedinte sau preşedinte de secţie a devenit vacantã. (6) Revocarea din funcţie a preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de cãtre Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care se poate sesiza din oficiu, la cererea unei treimi din numãrul membrilor sau la cererea adunãrii generale a instanţei, pentru motivele prevãzute la art. 51 alin. (2) care se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 54 (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimã de 10 ani în funcţia de judecãtor sau procuror, pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã. (2) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplicã în mod corespunzãtor. (3) Preşedintele României poate refuza motivat numirea în funcţiile de conducere prevãzute la alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului. (4) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevãzute la alin. (1) se face de cãtre Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunãrii generale sau, dupã caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevãzute la art. 51 alin. (2) care se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 55 (1) Numirea în celelalte funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al Parchetului Naţional Anticorupţie se face pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã, de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, dupã caz. (2) Pentru numirea în funcţiile de conducere prevãzute la alin. (1) este necesarã recomandarea conducãtorului secţiei ori, dupã caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetului Naţional Anticorupţie, unde urmeazã sã fie numit procurorul. (3) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplicã în mod corespunzãtor. (4) Revocarea din funcţiile de conducere a procurorilor numiţi potrivit alin. (1) se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, dupã caz, a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, pentru motivele prevãzute la art. 51 alin. (2) care se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Propunerea prevãzutã la alin. (4) poate fi formulatã din oficiu sau la sesizarea adunãrilor generale ori a conducãtorilor secţiilor ori, dupã caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetului Naţional Anticorupţie. ART. 56 La încetarea mandatului pentru funcţiile de conducere prevãzute la art. 53, 54 şi 55, judecãtorii sau procurorii revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o instanţã sau parchet unde au dreptul sã funcţioneze potrivit legii.
CAP. VI Delegarea, detaşarea şi transferul
ART. 57 (1) În cazul în care o judecãtorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcţiona normal din cauza absenţei temporare a unor judecãtori, existenţei unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, preşedintele curţii de apel, la propunerea preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia acelei curţi de apel, poate delega judecãtori de la alte instanţe din circumscripţia menţionatã, cu acordul scris al acestora. (2) Delegarea judecãtorilor de la judecãtorii, tribunale şi tribunale specializate în circumscripţia altei curţi de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de apel în circumscripţia cãreia se cere delegarea şi cu avizul preşedintelui curţii de apel unde aceştia funcţioneazã. (3) Delegarea judecãtorilor curţilor de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de apel. (4) Delegarea în funcţii de conducere a judecãtorilor de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecãtorii se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, pânã la ocuparea funcţiei prin numire în condiţiile prezentei legi. (5) Delegarea în funcţiile de conducere de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecãtorilor de la aceastã instanţã se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, cu acordul scris al acestora, la propunerea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (6) Delegarea judecãtorilor se poate face pe o perioadã de cel mult 90 de zile într-un an şi poate fi prelungitã, cu acordul scris al acestora, cel mult încã 90 de zile. (7) În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, de cãtre procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioadã de cel mult 90 de zile într-un an. (8) Delegarea procurorilor poate fi prelungitã, cu acordul scris al acestora, cel mult încã 90 de zile. (9) Pe perioada delegãrii judecãtorii şi procurorii beneficiazã de toate drepturile prevãzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi. Când salariul şi celelalte drepturi bãneşti prevãzute pentru funcţia în care este delegat judecãtorul sau procurorul sunt inferioare, acesta îşi pãstreazã indemnizaţia de încadrare lunarã şi celelalte drepturi bãneşti. ART. 58 (1) Consiliul Superior al Magistraturii dispune detaşarea judecãtorilor şi procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instanţe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei sau la unitãţile subordonate acestuia ori la alte autoritãţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publicã numite, la solicitarea acestor instituţii. (2) Durata detaşãrii este cuprinsã între 6 luni şi 3 ani. Detaşarea se prelungeşte o singurã datã, pentru o duratã de pânã la 3 ani, în condiţiile prevãzute la alin. (1). (3) În perioada detaşãrii, judecãtorii şi procurorii îşi pãstreazã calitatea de judecãtor sau procuror şi beneficiazã de drepturile prevãzute de lege pentru personalul detaşat. Când salariul şi celelalte drepturi bãneşti prevãzute pentru funcţia în care este detaşat judecãtorul sau procurorul sunt inferioare, acesta îşi pãstreazã indemnizaţia de încadrare lunarã şi celelalte drepturi bãneşti. (4) Perioada detaşãrii constituie vechime în funcţia de judecãtor sau procuror. (5) Dupã încetarea detaşãrii, judecãtorul sau procurorul revine în funcţia deţinutã anterior. ART. 59 Detaşarea nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecãtorul sau procurorul are dreptul sã funcţioneze potrivit legii. ART. 60 Transferul judecãtorilor şi procurorilor de la o instanţã la altã instanţã sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publicã se aprobã, la cererea celor în cauzã, de Consiliul Superior al Magistraturii. ART. 61 (1) La cererea motivatã, judecãtorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecãtor, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevãzute în prezenta lege. (2) Pentru numirea în funcţiile prevãzute la alin. (1), candidaţii vor susţine un interviu în faţa secţiei pentru judecãtori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicitã numirea ca judecãtori şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecãtorilor care solicitã numirea ca procuror. (3) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile prevãzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţã Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.
CAP. VII Suspendarea din funcţie şi încetara funcţiei de judecãtor şi procuror
ART. 62 (1) Judecãtorul sau procurorul este suspendat din funcţie în urmãtoarele cazuri: a) când a fost pusã în mişcare acţiunea penalã împotriva sa prin ordonanţã sau rechizitoriu; b) când suferã de o boalã psihicã, care îl împiedicã sã-şi exercite funcţia în mod corespunzãtor. (2) Suspendarea din funcţie a judecãtorilor şi procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii. (3) În perioada suspendãrii din funcţie, judecãtorului şi procurorului nu i se plãtesc drepturile salariale. Aceastã perioadã nu constituie vechime în magistraturã. (4) În perioada suspendãrii din funcţie, judecãtorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilitãţile prevãzute la art. 5 şi 8. ART. 63 (1) În cazul prevãzut la art. 62 alin. (1) lit. a), Consiliul Superior al Magistraturii comunicã de îndatã judecãtorului sau procurorului şi conducerii instanţei sau parchetului unde acesta funcţioneazã hotãrârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie. (2) Dacã se dispune scoaterea de sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal faţã de judecãtor sau procuror, suspendarea din funcţie înceteazã, iar acesta este repus în situaţia anterioarã, i se plãtesc drepturile bãneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendãrii din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în magistraturã pentru aceastã perioadã. ART. 64 (1) În cazul prevãzut la art. 62 alin. (1) lit. b), boala psihicã se constatã printr-o expertizã de specialitate, la sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducãtorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandatã de comisia medicalã de specialitate, numitã în condiţiile art. 14 alin. (2) lit. e). (2) Dupã expirarea perioadei prevãzute la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza unei noi expertize, poate hotãrî încetarea suspendãrii şi repunerea în funcţie a judecãtorului sau procurorului, prelungirea acesteia sau, dacã boala este ireversibilã, propune eliberarea din funcţie potrivit legii. (3) În perioada suspendãrii, judecãtorului sau procurorului i se plãtesc drepturile de asigurãri sociale de sãnãtate, potrivit legii. ART. 65 (1) Judecãtorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în urmãtoarele cazuri: a) demisie; b) pensionare, potrivit legii; c) transfer într-o altã funcţie, în condiţiile legii; d) incapacitate profesionalã; e) ca sancţiune disciplinarã; f) condamnarea definitivã a judecãtorului sau procurorului pentru o infracţiune; g) încãlcarea dispoziţiilor art. 7; h) nepromovarea examenului prevãzut la art. 33 alin. (14); i) neîndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) şi e). (2) Eliberarea din funcţie a judecãtorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. (3) Trecerea în rezervã sau în retragere a judecãtorilor şi procurorilor militari se face în condiţiile legii, dupã eliberarea din funcţie de cãtre Preşedintele României. În caz de pensionare sau de transfer, eliberarea din funcţie se face dupã trecerea în rezervã sau, dupã caz, în retragere. (4) Eliberarea din funcţie a judecãtorilor stagiari şi a procurorilor stagiari se face de Consiliul Superior al Magistraturii. (5) În cazul în care judecãtorul sau procurorul cere eliberarea din funcţie prin demisie, Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia sã devinã efectivã, dacã prezenţa judecãtorului sau procurorului este necesarã. (6) Judecãtorul sau procurorul eliberat din funcţie din motive neimputabile îşi pãstreazã gradul profesional dobândit în ierarhia instanţelor sau a parchetelor.
CAP. VIII Magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
ART. 66 (1) Prim-magistratul-asistent, magistraţii-asistenţi şefi şi magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se bucurã de stabilitate. (2) Magistraţii-asistenţi sunt numiţi şi promovaţi în funcţie de Consiliul Superior al Magistraturii, pe bazã de concurs. (3) Condiţiile generale de numire a magistraţilor-asistenţi sunt cele prevãzute pentru funcţia de judecãtor şi procuror. (4) Dispoziţiile prezentei legi privind incompatibilitãţile şi interdicţiile, formarea profesionalã continuã şi evaluarea periodicã, drepturile şi îndatoririle, precum şi rãspunderea disciplinarã a judecãtorilor şi procurorilor se aplicã în mod corespunzãtor şi magistraţilor-asistenţi. ART. 67 (1) Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistraţii-asistenţi şefi cu o vechime de cel puţin 4 ani în aceastã funcţie. (2) Magistraţii-asistenţi şefi gradul III sunt promovaţi dintre magistraţii-asistenţi cu cel puţin 3 ani vechime în aceastã funcţie. Dupã o perioadã de 2 ani ca magistraţi-asistenţi şefi pot fi trecuţi în gradul II şi dupã alţi 5 ani în gradul I. (3) Magistraţii-asistenţi gradul III sunt numiţi fãrã concurs dintre judecãtorii sau procurorii cu o vechime în magistraturã de cel puţin 4 ani. Dupã o perioadã de 3 ani în aceastã funcţie, magistraţii-asistenţi pot fi trecuţi în gradul II, iar dupã alţi 3 ani în gradul I. (4) Magistraţii-asistenţi gradul III pot fi numiţi, prin concurs, şi dintre avocaţi, notari, precum şi grefieri cu studii superioare juridice de la curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime de cel puţin 5 ani. ART. 68 (1) Prim-magistratul-asistent are urmãtoarele atribuţii: a) coordoneazã activitatea magistraţilor-asistenţi din secţii şi a funcţionarilor din Cancelaria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; b) ia parte la şedinţele Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale Completului de 9 judecãtori, ca instanţã disciplinarã. (2) Prim-magistratul-asistent are şi alte atribuţii stabilite prin Regulamentul privind organizarea administrativã şi funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ART. 69 Magistraţii-asistenţi şefi au urmãtoarele atribuţii: a) participã la şedinţele de judecatã ale secţiilor şi ale Completului de 9 judecãtori; b) repartizeazã magistraţii-asistenţi care participã la şedinţele de judecatã; c) asigurã ţinerea în bune condiţii a evidenţelor secţiilor şi realizarea la timp a tuturor lucrãrilor. ART. 70 Magistraţii-asistenţi participã la şedinţele de judecatã ale secţiilor. ART. 71 Magistraţii-asistenţi care participã la şedinţele de judecatã ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie redacteazã încheierile, participã cu vot consultativ la deliberãri şi redacteazã hotãrâri, conform repartizãrii fãcute de preşedinte pentru toţi membrii completului de judecatã. ART. 72 Magistraţii-asistenţi aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredinţate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de vicepreşedinte sau de preşedintele secţiei.
TITLUL III Drepturile şi îndatoririle judecãtorilor şi procurorilor
ART. 73 Stabilirea drepturilor judecãtorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de rãspunderea şi complexitatea funcţiei de judecãtor şi procuror, de interdicţiile şi incompatibiliţile prevãzute de lege pentru aceste funcţii şi urmãreşte garantarea independenţei şi imparţialitãţii acestora. ART. 74 (1) Pentru activitatea desfãşuratã, judecãtorii şi procurorii au dreptul la o remuneraţie stabilitã în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinutã, cu vechimea în magistraturã şi cu alte criterii prevãzute de lege. (2) Drepturile salariale ale judecãtorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevãzute de prezenta lege. Salarizarea judecãtorilor şi procurorilor se stabileşte prin lege specialã. (3) Salarizarea judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se stabileşte prin legea privind indemnizaţiile pentru persoanele care ocupã funcţii de demnitate publicã. (4) Judecãtorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceastã calitate. (5) Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecãtorilor şi procurorilor militari se asigurã de Ministerul Apãrãrii Naţionale, în concordanţã cu prevederile legislaţiei privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti şi cu reglementãrile referitoare la drepturile materiale şi bãneşti specifice calitãţii de militar activ şi, respectiv, de salariat civil al acestui minister. (6) Acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecãtorilor şi procurorilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apãrãrii Naţionale. ART. 75 (1) Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apãra judecãtorii şi procurorii împotriva oricãrui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. (2) Judecãtorii sau procurorii care considerã cã independenţa şi imparţialitatea le sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesionalã se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune mãsurile necesare, conform legii. ART. 76 Judecãtorii şi procurorii sunt liberi sã organizeze sau sã adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apãrãrii intereselor lor profesionale, precum şi la cele prevãzute de art. 11 alin. (3). ART. 77 (1) Judecãtorii şi procurorii în funcţie sau pensionari au dreptul de a li se asigura mãsuri speciale de protecţie împotriva ameninţãrilor, violenţelor sau a oricãror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor. (2) Mãsurile speciale de protecţie, condiţiile şi modul de realizare a acestora se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor. ART. 78 (1) Judecãtorii şi procurorii beneficiazã de asigurare pentru risc profesional, realizatã din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau, în cazul judecãtorilor şi procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apãrãrii Naţionale, pentru viaţã, sãnãtate şi bunuri, dacã sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legãturã cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate. (2) La eliberarea din funcţie, asigurarea prevãzutã la alin. (1) înceteazã. (3) Asigurarea prevãzutã la alin. (1) se realizeazã în condiţiile stabilite prin hotãrâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Judecãtorii şi procurorii se pot asigura pentru risc profesional peste limita prevãzutã la alin. (1). (5) Prin hotãrâre a Guvernului, se poate înfiinţa Casa de asigurãri a judecãtorilor şi procurorilor. ART. 79 (1) Judecãtorii şi procurorii beneficiazã anual de un concediu de odihnã plãtit de 35 de zile lucrãtoare. (2) Judecãtorii şi procurorii au dreptul la concedii de studii de specialitate plãtite pentru participarea la cursuri sau alte forme de specializare organizate în ţarã sau în strãinãtate, pentru pregãtirea şi susţinerea examenului de capacitate şi de doctorat, precum şi la concedii fãrã platã, potrivit Regulamentului privind concediile judecãtorilor şi procurorilor. (3) Judecãtorii şi procurorii au dreptul la concedii medicale şi la alte concedii, în conformitate cu legislaţia în vigoare. (4) În perioada concediului de creştere a copilului în vârstã de pânã la 2 ani, judecãtorii sau procurorii au dreptul la o indemnizaţie în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordã acest concediu. (5) Judecãtorii şi procurorii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiazã în mod gratuit de asistenţã medicalã, medicamente şi proteze, în condiţiile respectãrii dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei la asigurãrile sociale. (6) Judecãtorii şi procurorii au dreptul la închirierea locuinţelor de serviciu. Locuinţele de serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiţiei şi unitãţilor subordonate, precum şi cele aflate în proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi cumpãrate de judecãtori, procurori sau orice alţi salariaţi ai acestor instituţii. (7) În cazul pensionãrii pentru limitã de vârstã, titularul contractului de închiriere prevãzut la alin. (6) şi, dupã caz, soţul ori soţia acestuia îşi pãstreazã drepturile locative pe tot parcursul vieţii. ART. 80 Judecãtorii şi procurorii beneficiazã anual de 6 cãlãtorii în ţarã dus-întors, gratuite, la transportul pe calea feratã clasa I, auto, naval şi aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 cãlãtorii în ţarã dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectueazã cu autoturismul. ART. 81 (1) Judecãtorii şi procurorii cu vechime continuã în magistraturã de 20 de ani beneficiazã, la data pensionãrii sau a eliberãrii din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egalã cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impoziteazã potrivit legii. (2) Indemnizaţia prevãzutã la alin. (1) se acordã o singurã datã în decursul carierei de judecãtor sau procuror şi se înregistreazã, potrivit legii. (3) Modul de calcul al vechimii continue în magistraturã se stabileşte prin hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Prevederile alin. (1) se aplicã şi în cazul decesului judecãtorului sau procurorului aflat în activitate. În acest caz, de indemnizaţie beneficiazã soţul/soţia şi copiii care se aflã în întreţinerea acestuia la data decesului. ART. 82 (1) Judecãtorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistraturã beneficiazã, la împlinirea vârstei prevãzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionãrii. (2) Judecãtorii şi procurorii sunt pensionaţi la cerere înainte de împlinirea vârstei prevãzute de lege şi beneficiazã de pensia prevãzutã la alin. (1), dacã au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în aceste funcţii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecãtorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fãrã ca ponderea acestora sã poatã fi mai mare de 10 ani. (3) Pentru fiecare an care depãşeşte vechimea de 25 de ani în funcţia de judecãtor sau procuror, la cuantumul pensiei se adaugã câte 1%, fãrã a se putea depãşi venitul brut avut la data pensionãrii. (4) De pensia de serviciu beneficiazã şi judecãtorii şi procurorii cu o vechime în magistraturã între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei prevãzut la alin. (1) fiind micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integralã. (5) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevãzute la alin. (1) şi (3) numai în funcţia de judecãtor sau procuror beneficiazã de pensie de serviciu, chiar dacã la data pensionãrii au o altã ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte pe baza drepturilor salariale pe care le are un judecãtor sau procuror în funcţie în condiţii identice de vechime şi nivel al instanţei sau parchetului. (6) De prevederile alin. (5) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţia de judecãtor sau procuror din motive neimputabile. (7) Judecãtorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu sau pensia militarã de serviciu. (8) Judecãtorii şi procurorii care beneficiazã de pensie de serviciu potrivit alin. (1), (2) şi (4) pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionalã, indiferent de nivelul veniturilor respective. ART. 83 Judecãtorii şi procurorii de la toate instanţele, precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridicã prevãzut la art. 87 alin. (1) nu pot fi menţinuţi în funcţie dupã împlinirea vârstei de pensionare prevãzute de lege. ART. 84 Soţul supravieţuitor şi copiii judecãtorilor şi procurorilor care au dreptul la pensie de serviciu potrivit art. 82 beneficiazã de pensie de urmaş dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute pentru aceasta de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 85 (1) Partea din pensia de serviciu care depãşeşte nivelul pensiei din sistemul public al asigurãrilor sociale se suportã din bugetul de stat. (2) Pensiile de serviciu ale judecãtorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevãzute la art. 84 se actualizeazã anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecãtorilor şi procurorilor în activitate. (3) Dispoziţiile alin. (2) se aplicã şi judecãtorilor sau procurorilor pensionari, precum şi persoanelor care beneficiazã de pensia de urmaş prevãzutã la art. 84. ART. 86 Constituie vechime în magistraturã perioada în care judecãtorul, procurorul, personalul de specialitate juridicã prevãzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecãtor, procuror, personal de specialitate juridicã în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecãtor financiar, judecãtor financiar inspector, procuror financiar şi consilier în secţia jurisdicţionalã a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridicã prevãzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcţii de specialitate juridicã în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ. ART. 87 (1) Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridicã din Ministerul Justiţiei, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Naţional de Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat judecãtorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activitãţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, dispoziţiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzãtor, cu excepţia dreptului prevãzut de art. 82 alin. (2). (2) Stabilirea faptelor care constituie abateri disciplinare, precum şi a procedurii de cercetare şi aplicare a sancţiunilor disciplinare se face prin ordin al conducãtorilor autoritãţilor prevãzute la alin. (1). ART. 88 (1) Pentru merite deosebite în activitate, judecãtorii şi procurorii pot fi distinşi cu Diploma Meritul judiciar. (2) Diploma Meritul judiciar se acordã de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pentru judecãtori, şi la propunerea ministrului justiţiei, pentru procurori. ART. 89 Modelul diplomei şi modul de confecţionare a acesteia se stabilesc, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, de cãtre ministrul justiţiei. ART. 90 (1) Judecãtorii şi procurorii sunt datori sã se abţinã de la orice acte sau fapte de naturã sã compromitã demnitatea lor în profesie şi în societate. (2) Relaţiile judecãtorilor şi procurorilor la locul de muncã şi în societate se bazeazã pe respect şi bunã-credinţã. ART. 91 (1) Judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi sã rezolve lucrãrile în termenele stabilite şi sã soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, şi sã respecte secretul profesional. (2) Judecãtorul este obligat sã pãstreze secretul deliberãrilor şi al voturilor la care a participat, inclusiv dupã încetarea exercitãrii funcţiei. ART. 92 (1) Judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi sã aibã, în timpul şedinţelor de judecatã, ţinuta vestimentarã corespunzãtoare instanţei la care funcţioneazã. (2) Ţinuta vestimentarã se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, şi se asigurã în mod gratuit. ART. 93 Judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi sã prezinte, în condiţiile şi la termenele prevãzute de lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interese.
TITLUL IV Rãspunderea judecãtorilor şi procurorilor
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 94 Judecãtorii şi procurorii rãspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii. ART. 95 (1) Judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. (2) În caz de infracţiune flagrantã, judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndatã de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia. ART. 96 (1) Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii şi nu înlãturã rãspunderea judecãtorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã. (3) Cazurile în care persoana vãtãmatã are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedurã penalã. (4) Dreptul persoanei vãtãmate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotãrâre definitivã, rãspunderea penalã sau disciplinarã, dupã caz, a judecãtorului sau procurorului pentru o faptã sãvârşitã în cursul judecãţii procesului şi dacã aceastã faptã este de naturã sã determine o eroare judiciarã. (5) Nu este îndreptãţitã la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la sãvârşirea erorii judiciare de cãtre judecãtor sau procuror. (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vãtãmatã se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. (7) Dupã ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotãrârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despãgubiri împotriva judecãtorului sau procurorului care, cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã, a sãvârşit eroarea judiciarã cauzatoare de prejudicii. (8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevãzute de prezentul articol este de un an. ART. 97 (1) Orice persoanã poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducãtorii instanţelor ori ai parchetelor, în legãturã cu activitatea sau conduita necorespunzãtoare a judecãtorilor sau procurorilor, încãlcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori sãvârşirea de cãtre aceştia a unor abateri disciplinare. (2) Exercitarea dreptului prevãzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotãrârile judecãtoreşti, care sunt supuse cãilor legale de atac.
CAP. II Rãspunderea disciplinarã a judecãtorilor şi procurorilor
ART. 98 (1) Judecãtorii şi procurorii rãspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afecteazã prestigiul justiţiei. (2) Rãspunderea disciplinarã a judecãtorilor şi procurorilor militari poate fi angajatã numai potrivit dispoziţiilor prezentei legi. ART. 99 Constituie abateri disciplinare: a) încãlcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilitãţi şi interdicţii privind judecãtorii şi procurorii; b) intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvãrii intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetãţenii, precum şi imixtiunea în activitatea altui judecãtor sau procuror; c) desfãşurarea de activitãţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; d) nerespectarea secretului deliberãrii sau a confidenţialitãţii lucrãrilor care au acest caracter; e) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor; f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de pãrţile din proces; g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu; h) exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã, dacã fapta nu constituie infracţiune; i) efectuarea cu întârziere a lucrãrilor, din motive imputabile; j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat; k) atitudinea nedemnã în timpul exercitãrii atribuţiilor de serviciu faţã de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili; l) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de bazã la instanţa sau parchetul la care funcţioneazã; m) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor; n) participarea directã sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asiguratã transparenţa fondurilor în condiţiile legii. ART. 100 Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecãtorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt: a) avertismentul; b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu pânã la 15% pe o perioadã de la o lunã la 3 luni; c) mutarea disciplinarã pentru o perioadã de la o lunã la 3 luni la o instanţã sau la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de pe lângã aceasta; d) excluderea din magistraturã. ART. 101 Sancţiunile disciplinare prevãzute la art. 100 se aplicã de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.
TITLUL V Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 102 (1) Judecãtorii în funcţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îşi continuã activitatea pânã la data expirãrii mandatului pentru care au fost numiţi. (2) Judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cãrora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiţi ori, dupã caz, sunt eliberaţi din motive neimputabile îşi pãstreazã gradul dobândit în ierarhie şi pot ocupa o funcţie de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pot reveni pe funcţia de magistrat deţinutã anterior sau pe o altã funcţie de judecãtor ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocaturã sau notariat, fãrã examen. ART. 103 Judecãtorii şi procurorii care au, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, norma de bazã la instituţii de învãţãmânt superior juridic au obligaţia ca, începând cu anul universitar urmãtor, sã-şi transfere norma de bazã la instanţa sau parchetul la care funcţioneazã ori sã renunţe la calitatea de judecãtor sau procuror. ART. 104 (1) Judecãtorii şi procurorii în funcţie, precum şi personalul de specialitate juridicã prevãzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistraturã potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, îşi pãstreazã aceastã vechime. (2) Salarizarea magistraţilor-asistenţi se face potrivit anexei nr. 1 la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 347/2003, cu modificãrile ulterioare, în baza coeficienţilor de multiplicare prevãzuţi la nr. crt. 19, 20, 18 pentru magistraţii-asistenţi gradul I, II, III, la nr. crt. 12, 13, 19 pentru magistraţii-asistenţi şefi gradul I, II, III şi la nr. crt. 12 pentru prim-magistratul-asistent. ART. 105 (1) Judecãtorii şi procurorii militari care îşi continuã activitatea la instanţele şi parchetele militare, redistribuiţi pe funcţii inferioare, îşi pãstreazã drepturile salariale de care beneficiazã la data redistribuirii. Celelalte dispoziţii ale prezentei legi se aplicã în mod corespunzãtor şi judecãtorilor şi procurorilor militari. (2) Transferul judecãtorilor şi procurorilor militari, la cerere sau ca urmare a reducerii posturilor, se face la instanţe şi parchete civile de grad egal, potrivit opţiunii exprimate, în limita posturilor disponibile. ART. 106 Consiliul Superior al Magistraturii aprobã, prin hotãrâre care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I: a) Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfãşurare a concursului de admitere şi a examenului de absolvire, precum şi media minimã de admitere şi de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii; b) Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii; c) Regulamentul privind examenul de capacitate al judecãtorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfãşurare şi media minimã de promovare a examenului de capacitate al judecãtorilor stagiari şi al procurorilor stagiari; d) Regulamentul privind organizarea şi desfãşurarea concursului de admitere în magistraturã; e) Regulamentul privind modul de desfãşurare a cursurilor de formare profesionalã continuã a judecãtorilor şi procurorilor şi atestare a rezultatelor obţinute; f) Regulamentul privind organizarea şi desfãşurarea concursului de promovare a judecãtorilor şi procurorilor; g) Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecãtorilor şi procurorilor; h) Regulamentul privind evaluarea activitãţii profesionale a judecãtorilor şi procurorilor; i) Regulamentul privind concediile judecãtorilor şi procurorilor. ART. 107 (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã: a) dispoziţiile art. 6, art. 12, art. 14-16, art. 36-43, art. 55, art. 58 şi art. 59-69 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; b) dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 3, art. 42-69, art. 91-120^1 şi art. 121-131^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor art. 66 privind vechimea în magistraturã necesarã pentru promovarea în funcţia de judecãtor sau procuror, care se abrogã pe data de 1 ianuarie 2005. (3) Dispoziţiile art. 13 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se abrogã pe data de 1 ianuarie 2005. NOTA: Reproducem mai jos prevederile art. II-VIII din titlul XVII al Legii nr. 247/2005, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 303/2004 şi care se aplicã, în continuare, ca dispoziţii proprii ale titlului XVII al Legii nr. 247/2005. "Art. II. - (1) Regulamentul privind organizarea şi desfãşurarea concursului de promovare a judecãtorilor şi procurorilor se aprobã de Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi intrã în vigoare la data publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Celelalte regulamente prevãzute la art. 106 se actualizeazã şi se aprobã în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (3) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se va adopta hotãrârea Guvernului prevãzutã la art. 77 alin. (3)*) din Legea nr. 303/2004. Art. III. - La împlinirea termenului prevãzut la art. II alin. (2), anexa la Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, cu modificãrile ulterioare, se abrogã. Art. IV. - (1) Comisiile pentru primul concurs sau examen privind funcţiile de conducere de la instanţe şi parchete vor fi numite de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (2) Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecãtorilor şi procurorilor va fi elaborat de Institutul Naţional al Magistraturii, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii şi afişat pe paginile de Internet ale Institutului Naţional al Magistraturii, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerului Justiţiei, precum şi la sediile instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor, în termen de 10 zile de la numirea comisiilor. (3) În 30 de zile de la publicarea regulamentului prevãzut la alin. (2) se organizeazã concurs sau examen pentru numirea în funcţiile de conducere de la curţile de apel, tribunale şi parchetele de pe lângã acestea, iar în termen de 60 de zile de la aceeaşi datã se organizeazã concurs sau examen pentru ocuparea funcţiilor de conducere de la judecãtorii şi parchetele de pe lângã acestea. Dispoziţiile art. 48 alin. (7) şi ale art. 48^1 alin. (7)**) se aplicã în mod corespunzãtor. (4) Numirea în funcţiile de conducere de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecãtorii, precum şi de la parchetele de pe lângã acestea, pentru care se aplicã procedura prevãzutã la art. 48 alin. (9) şi art. 48^1 alin. (9)***), se face în termen de 30 de zile de la numirea în funcţiile de conducere a judecãtorilor şi procurorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concursurile sau examenele prevãzute la alin. (3). (5) Nerespectarea termenelor şi a procedurii pentru organizarea concursurilor sau examenelor prevãzute de prezentul articol constituie abatere disciplinarã. Art. V. - (1) Judecãtorii şi procurorii care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limitã de vârstã vor fi eliberaţi din funcţie la împlinirea unui termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (2) Consiliul Superior al Magistraturii va lua mãsurile necesare pentru ocuparea în termen de 4 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi a posturilor care devin vacante prin pensionarea persoanelor prevãzute la alin. (1). Art. VI. - Judecãtorii şi procurorii care nu au renunţat la norma de bazã la instituţii de învãţãmânt superior juridic, potrivit art. 102****) din Legea nr. 303/2004, sunt obligaţi sã-şi transfere norma de bazã la instanţa sau parchetul la care funcţioneazã, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. VII. - (1) Judecãtorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridicã asimilat magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate depun declaraţiile prevãzute la art. 6 alin. (3)*****) sau, dupã caz, art. 6^1******) şi art. 6^2*******) din Legea nr. 303/2004, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (2) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii verificã declaraţiile prevãzute la art. 6^1******) din Legea nr. 303/2004, iar Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii verificã declaraţiile prevãzute la art. 6^2*******) din Legea nr. 303/2004 în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Art. VIII. - Dispoziţiile art. 82********) din Legea nr. 303/2004 se aplicã şi magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale şi personalului de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor prevãzut la art. 73 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare." ------------ *) Art. 77 alin. (3) a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 78 alin. (3). **) Art. 48^1 alin. (7) a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 49 alin. (7). ***) Art. 48^1 alin. (9) a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 49 alin. (9). ****) Art. 102 a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 103. *****) Art. 6 alin. (3) a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 5 alin. (3). ******) Art. 6^1 a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 6. *******) Art. 6^2 a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 7. ********) Art. 82 a devenit, în forma republicatã a Legii nr. 303/2004, art. 83.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
