Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 301 din 28 iunie 2004 privind Codul penal
ART. 1 Scopul legii penale Legea penalã apãrã, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertãţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept. ART. 2 Legalitatea incriminãrii şi a sancţiunilor de drept penal (1) Legea prevede faptele care constituie infracţiuni, pedepsele care se aplicã şi mãsurile care se pot lua în cazul sãvârşirii acestor fapte. (2) Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o faptã care nu era prevãzutã de lege ca infracţiune la data sãvârşirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsã sau nu se poate lua o mãsurã de siguranţã ori o mãsurã educativã neprevãzutã de lege la data comiterii faptei. ART. 3 Crime şi delicte Faptele prevãzute de legea penalã ca infracţiuni se împart, dupã gravitatea lor, în crime şi delicte.
CAP. II APLICAREA LEGII PENALE
SECŢIUNEA 1 Aplicarea legii penale în timp
ART. 4 Activitatea legii penale Legea penalã se aplicã infracţiunilor sãvârşite în timpul cât ea se aflã în vigoare. ART. 5 Neretroactivitatea şi retroactivitatea legii penale (1) Legea penalã nu se aplicã faptelor care, la data când au fost sãvârşite, nu erau prevãzute ca infracţiuni. (2) Legea penalã nu se aplicã faptelor sãvârşite sub legea veche, dacã nu mai sunt prevãzute de legea nouã. În acest caz, executarea pedepselor, a mãsurilor de siguranţã şi a mãsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotãrârilor judecãtoreşti privitoare la aceste fapte înceteazã prin intrarea în vigoare a legii noi. ART. 6 Aplicarea legii penale mai favorabile (1) În cazul în care de la sãvârşirea infracţiunii pânã la judecarea definitivã a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicã legea cea mai favorabilã. (2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi legii declarate neconstituţionale, precum şi altor acte normative, aprobate de Parlament cu modificãri sau completãri ori neaprobate, dacã în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile. ART. 7 Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (1) Când, dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare şi pânã la executarea completã a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede orice fel de pedeapsã, dar cu un maxim special mai mic, sancţiunea aplicatã se reduce la acest maxim, dacã depãşeşte maximul special prevãzut de legea nouã pentru infracţiunea sãvârşitã. (2) Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare la detenţiune pe viaţã sau detenţiune severã şi pânã la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptã o altã pedeapsã privativã de libertate, pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau a detenţiunii severe se înlocuieşte cu maximul pedepsei privative de libertate prevãzute de legea nouã pentru acea infracţiune. (3) Dacã legea nouã prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicatã se înlocuieşte cu amendã, fãrã a se putea depãşi maximul special prevãzut în legea nouã. Ţinându-se seama de partea executatã din pedeapsa închisorii, executarea amenzii se poate înlãtura în totul sau în parte. (4) Pedepsele complementare, mãsurile de siguranţã, precum şi mãsurile educative neexecutate şi neprevãzute în legea nouã nu se mai executã, iar cele care au corespondent în legea nouã mai favorabilã se executã în conţinutul şi limitele prevãzute de aceastã lege. (5) Când o dispoziţie din legea nouã se referã la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate pânã la data intrãrii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusã sau înlocuitã potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(4). ART. 8 Alte situaţii privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (1) Când dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare şi pânã la executarea completã a detenţiunii severe, a închisorii stricte sau a închisorii a intervenit o lege care prevede acelaşi fel de pedeapsã, dar cu un maxim special mai mic, iar sancţiunea aplicatã este mai micã decât maximul special prevãzut de legea nouã, ţinându-se seama de infracţiunea sãvârşitã, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupã pronunţarea hotãrârii sau în timpul executãrii pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsã, se dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicatã nu poate fi coborâtã sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevãzut pentru infracţiunea sãvârşitã. (2) Dispoziţiile art. 7 alin. (5) se aplicã şi în cazul condamnãrilor arãtate în prezentul articol, executate pânã la data intrãrii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotãrâre reducându-se cu o treime, fãrã a putea fi coborâtã sub minimul general al acelei pedepse. ART. 9 Aplicarea legii penale temporare (1) Legea penalã temporarã se aplicã infracţiunii sãvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacã fapta nu a fost urmãritã sau judecatã în acel interval de timp. (2) Legea penalã temporarã este legea penalã care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cãrei aplicare este limitatã prin natura situaţiei temporare care a impus-o.
SECŢIUNEA a 2-a Aplicarea legii penale în spaţiu
ART. 10 Teritorialitatea legii penale (1) Legea penalã se aplicã infracţiunilor sãvârşite pe teritoriul României. (2) Prin teritoriul României se înţelege întinderea de pãmânt şi apele cuprinse între frontierele de stat, inclusiv apele maritime interioare, subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorialã cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia. (3) Infracţiunea se considerã sãvârşitã pe teritoriul României şi atunci când a fost comisã pe o navã sub pavilion românesc sau aeronavã românã, precum şi atunci când pe teritoriul României ori pe o navã sub pavilion românesc sau aeronavã românã s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc. ART. 11 Personalitatea legii penale Legea penalã se aplicã infracţiunilor sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de un cetãţean român sau de o persoanã fãrã cetãţenie care are domiciliul în ţarã, dacã fapta este prevãzutã ca infracţiune şi de legea penalã a ţãrii unde a fost sãvârşitã. ART. 12 Realitatea legii penale (1) Legea penalã se aplicã infracţiunilor sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de un cetãţean strãin sau de o persoanã fãrã cetãţenie care nu are domiciliul în ţarã, contra securitãţii naţionale a statului român, contra unui cetãţean român sau contra unei persoane juridice române, dacã legea penalã românã prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau a detenţiunii severe. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevãzute în alin. (1) se face numai cu autorizarea prealabilã a procurorului general al Parchetului de pe lângã înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ART. 13 Universalitatea legii penale (1) Legea penalã se aplicã şi altor infracţiuni decât celor prevãzute în art. 12 alin. (1), sãvârşite în afara teritoriului ţãrii de un cetãţean strãin sau de o persoanã fãrã cetãţenie care nu are domiciliul în ţarã, dacã: a) fapta este prevãzutã ca infracţiune şi de legea penalã a ţãrii unde a fost sãvârşitã; b) fãptuitorul se aflã în ţarã. (2) Pentru infracţiunile îndreptate contra intereselor statului român, contra unui cetãţean român sau contra unei persoane juridice române, fãptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obţinut extrãdarea lui. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplicã în cazul când, potrivit legii statului în care fãptuitorul a sãvârşit infracţiunea, existã o cauzã care împiedicã punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executatã ori este consideratã ca executatã. (4) Când pedeapsa nu a fost executatã sau a fost executatã numai în parte, se procedeazã potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotãrârilor strãine. ART. 14 Legea penalã şi convenţiile internaţionale Dispoziţiile cuprinse la art. 11-13 se aplicã dacã nu se dispune altfel printr-o convenţie internaţionalã la care România este parte. ART. 15 Imunitatea de jurisdicţie Legea penalã nu se aplicã infracţiunilor sãvârşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor strãine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român. ART. 16 Extrãdarea (1) Extrãdarea poate fi acordatã sau solicitatã pe bazã de convenţie internaţionalã ori pe bazã de reciprocitate. (2) Condiţiile în care se acordã sau se solicitã extrãdarea prevãzute în convenţii internaţionale sau declaraţii de reciprocitate se completeazã cu cele prevãzute în legea specialã.
TITLUL II INFRACŢIUNEA
CAP. I DISPOZIŢII GENERALE
ART. 17 Trãsãturile esenţiale ale infracţiunii (1) Infracţiunea este fapta prevãzutã de legea penalã, care prezintã pericol social şi este sãvârşitã cu vinovãţie. (2) Infracţiunea este singurul temei al rãspunderii penale. ART. 18 Pericolul social al faptei Fapta care prezintã pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arãtate în art. 1 şi pentru sancţionarea cãreia este necesarã aplicarea unei pedepse. ART. 19 Fapta care nu prezintã pericolul social al unei infracţiuni (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã prin atingerea minimã adusã uneia dintre valorile apãrate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsitã în mod vãdit de importanţã, nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni. (2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de sãvârşire a faptei, de scopul urmãrit, de împrejurãrile în care fapta a fost comisã, de urmarea produsã sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita fãptuitorului. (3) În cazul faptelor prevãzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplicã una dintre urmãtoarele sancţiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea; b) mustrarea cu avertisment; c) amendã de la 1.000.000 lei la 25.000.000 lei. ART. 20 Vinovãţia (1) Fapta prevãzutã de legea penalã care prezintã pericol social este sãvârşitã cu vinovãţie când este comisã cu intenţie, din culpã sau cu intenţie depãşitã. 1. Fapta este sãvârşitã cu intenţie când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmãrind producerea lui prin sãvârşirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmãreşte, acceptã posibilitatea producerii lui. 2. Fapta este sãvârşitã din culpã când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptã, socotind fãrã temei cã el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sã îl prevadã. (2) Fapta care constã fie într-o acţiune, fie într-o inacţiune constituie infracţiune numai când este sãvârşitã cu intenţie. (3) Fapta comisã din culpã constituie infracţiune numai când în lege se prevede aceasta. (4) Existã intenţie depãşitã când rezultatul mai grav produs printr-o acţiune sau inacţiune intenţionatã se datoreazã culpei fãptuitorului.
CAP. II CAUZELE JUSTIFICATIVE
ART. 21 Cauzele justificative (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã în condiţiile vreuneia dintre cauzele justificative prevãzute de lege. (2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor. ART. 22 Legitima apãrare (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã în stare de legitimã apãrare. (2) Este în stare de legitimã apãrare acela care sãvârşeşte fapte pentru a înlãtura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes general şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general. (3) Se prezumã cã este în legitimã apãrare şi acela care sãvârşeşte fapta pentru a respinge pãtrunderea fãrã drept a unei persoane prin violenţã, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţã, încãpere, dependinţã sau loc împrejmuit ţinând de acestea. (4) Este, de asemenea, în legitimã apãrare şi acela care, din cauza tulburãrii sau temerii, a depãşit limitele unei apãrãri proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurãrile în care s-a produs atacul. ART. 23 Starea de necesitate (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã de o persoanã pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlãturat altfel, viaţa, integritatea corporalã sau sãnãtatea sa, a altuia sau un bun important al sãu ori al altuia sau un interes general. (2) Se aflã în stare de necesitate şi acela care în momentul sãvârşirii faptei nu şi-a dat seama cã pricinuieşte urmãri vãdit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacã pericolul nu era înlãturat. ART. 24 Ordinul legii şi comanda autoritãţii legitime (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã sãvârşirea ei a fost impusã sau autorizatã de lege. (2) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã pentru îndeplinirea unui ordin dat de cãtre autoritatea legitimã, în forma prevãzutã de lege, dacã acesta nu este în mod vãdit ilegal. ART. 25 Consimţãmântul victimei (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã cu consimţãmântul victimei, dacã aceasta putea sã dispunã în mod legal de valoarea socialã lezatã sau pusã în pericol. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplicã în cazul infracţiunilor contra vieţii, în cazul infracţiunilor contra integritãţii corporale sau a sãnãtãţii acestea nu se aplicã, dacã fapta la care s-a consimţit contravine legii sau bunelor moravuri.
CAP. III CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
ART. 26 Cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã comisã în condiţiile vreuneia dintre cauzele prevãzute de lege care înlãturã caracterul penal al faptei. (2) Efectul cauzelor care înlãturã caracterul penal al faptei nu se extinde asupra participanţilor, cu excepţia cazului fortuit. ART. 27 Constrângerea fizicã Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã din cauza unei constrângeri fizice cãreia fãptuitorul nu i-a putut rezista. ART. 28 Constrângerea moralã Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã din cauza unei constrângeri morale, exercitatã prin ameninţarea cu un pericol grav pentru persoana fãptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlãturat în alt mod. ART. 29 Cazul fortuit Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã al cãrei rezultat este consecinţa unei împrejurãri care nu putea fi prevãzutã. ART. 30 Minoritatea fãptuitorului Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârşitã de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a rãspunde penal. ART. 31 Iresponsabilitatea Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã fãptuitorul, în momentul sãvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sã-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea fi stãpân pe ele. ART. 32 Beţia (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã fãptuitorul, în momentul sãvârşirii faptei, se gãsea, din cauza unor împrejurãri independente de voinţa sa, în stare de beţie completã produsã de alcool sau de alte substanţe. (2) Starea de beţie voluntarã completã produsã de alcool sau de alte substanţe nu înlãturã caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupã caz, o circumstanţã atenuantã sau agravantã. ART. 33 Eroarea de fapt (1) Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã când fãptuitorul, în momentul sãvârşirii acesteia, nu cunoaşte existenţa unei stãri, situaţii sau împrejurãri de care depinde caracterul penal al faptei. (2) Nu constituie o circumstanţã agravantã împrejurarea pe care fãptuitorul nu a cunoscut-o în momentul sãvârşirii infracţiunii. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã şi faptelor sãvârşite din culpã pe care legea penalã le pedepseşte, numai dacã necunoaşterea stãrii, situaţiei sau împrejurãrii respective nu este ea însãşi rezultatul culpei.
CAP. IV TENTATIVA
ART. 34 Tentativa (1) Tentativa constã în punerea în executare a intenţiei de a sãvârşi infracţiunea, executare care a fost, însã, întreruptã sau nu şi-a produs efectul. (2) Existã tentativã şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilã din cauza insuficienţei sau defectuozitãţii mijloacelor folosite, ori din cauza împrejurãrii cã în timpul când s-au sãvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde fãptuitorul credea cã se aflã. (3) Nu existã tentativã atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost conceputã executarea. ART. 35 Pedepsirea tentativei (1) Tentativa la crimã se pedepseşte întotdeauna, iar tentativa la delict numai când legea prevede aceasta. (2) În cazul persoanei fizice, tentativa se sancţioneazã cu o pedeapsã imediat inferioarã categoriei de pedeapsã prevãzutã de lege pentru infracţiunea consumatã, dacã legea nu prevede altfel. (3) În cazul persoanei juridice, tentativa se sancţioneazã cu o amendã cuprinsã între minimul special şi maximul special al amenzii prevãzute de lege pentru infracţiunea consumatã, reduse la jumãtate, dacã legea nu prevede altfel. La aceastã pedeapsã se poate adãuga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu excepţia dizolvãrii persoanei juridice. ART. 36 Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (1) Nu se pedepseşte fãptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. (2) Dacã actele îndeplinite pânã în momentul desistãrii sau împiedicãrii producerii rezultatului constituie o altã infracţiune, se aplicã pedeapsa pentru acea infracţiune.
CAP. V PARTICIPAŢIA
ART. 37 Participanţii Participanţi sunt persoanele care contribuie la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã în calitate de autori, instigatori sau complici. ART. 38 Autor (1) Autor este persoana care sãvârşeşte în mod nemijlocit o faptã prevãzutã de legea penalã. (2) Dacã mai multe persoane sãvârşesc nemijlocit, împreunã, o faptã prevãzutã de legea penalã, fiecare din ele va fi pedepsitã ca autor. ART. 39 Instigator Instigator este persoana care, cu intenţie, determinã o altã persoanã sã sãvârşeascã o faptã prevãzutã de legea penalã. ART. 40 Complice (1) Complice este persoana care, cu intenţie, ajutã sau înlesneşte în orice mod la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã. (2) Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul sãvârşirii faptei, cã va tãinui bunurile provenite din aceasta sau cã va favoriza pe fãptuitor, chiar dacã dupã sãvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinitã. ART. 41 Pedeapsa în caz de participaţie Instigatorul şi complicele la o faptã prevãzutã de legea penalã, sãvârşitã cu intenţie, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecãruia la sãvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 87. ART. 42 Circumstanţe personale şi reale (1) Circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se rãsfrâng asupra celorlalţi. (2) Circumstanţele privitoare la faptã se rãsfrâng asupra participanţilor numai în mãsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevãzut. ART. 43 Împiedicarea sãvârşirii faptei (1) Participantul nu se pedepseşte dacã împiedicã în cursul executãrii, dar înainte de descoperirea faptei, consumarea acesteia. (2) Dacã actele sãvârşite pânã în momentul împiedicãrii constituie o altã faptã prevãzutã de legea penalã, participantului i se aplicã pedeapsa pentru acea faptã. ART. 44 Participaţia improprie (1) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenţie, la sãvârşirea din culpã de cãtre o altã persoanã, a unei fapte prevãzute de legea penalã, se sancţioneazã cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisã cu intenţie. (2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenţie, la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, de cãtre o persoanã care comite acea faptã fãrã vinovãţie, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru aceea infracţiune. (3) Dispoziţiile art. 42 şi 43 se aplicã în mod corespunzãtor.
CAP. VI RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE
ART. 45 Condiţiile rãspunderii penale a persoanelor juridice (1) Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autoritãţilor publice şi a instituţiilor publice, rãspund penal, în cazurile prevãzute de lege, pentru infracţiunile sãvârşite în numele sau în interesul persoanelor juridice, de cãtre organele sau reprezentanţii acestora. (2) Rãspunderea penalã a persoanei juridice nu exclude rãspunderea penalã a persoanei fizice care a participat la sãvârşirea aceleiaşi fapte.
CAP. VII PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
ART. 46 Formele pluralitãţii Pluralitatea de infracţiuni constituie, dupã caz, concurs de infracţiuni sau recidivã. ART. 47 Concursul de infracţiuni (1) Existã concurs real de infracţiuni când douã sau mai multe infracţiuni au fost sãvârşite de aceeaşi persoanã, prin douã ori mai multe acţiuni sau inacţiuni, înainte de a fi condamnatã definitiv pentru vreuna din ele. (2) Existã concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune sãvârşitã de aceeaşi persoanã, din cauza împrejurãrilor în care a avut loc şi urmãrilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni. (3) În cazul concursului formal de infracţiuni, fapta se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã. ART. 48 Pedeapsa principalã în caz de concurs de infracţiuni (1) În caz de concurs real de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar din acestea se aplicã pedeapsa, în una din urmãtoarele modalitãţi: a) când s-au stabilit numai pedepse privative de libertate: 1. se aplicã pedeapsa cea mai grea stabilitã pentru una din infracţiunile concurente, care poate fi sporitã pânã la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulãtor se poate aplica un spor, fãrã ca pedeapsa rezultantã sã depãşeascã totalul duratei pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente şi nici maximul general al pedepsei imediat superioare ori 2. se aplicã o pedeapsã care reprezintã totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, fãrã ca pedeapsa rezultantã sã poatã depãşi maximul general al pedepsei imediat superioare; b) când s-au stabilit numai pedepse cu amenda: 1. se aplicã amenda cea mai mare stabilitã pentru una din infracţiunile concurente, care poate fi sporitã pânã la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulãtor se poate aplica un spor, fãrã ca pedeapsa rezultantã sã depãşeascã totalul pedepselor cu amenda stabilite de instanţã pentru infracţiunile concurente şi nici maximul general al amenzii ori 2. se aplicã o amendã care reprezintã totalul amenzilor stabilite pentru infracţiunile concurente, fãrã ca amenda rezultantã aplicatã sã poatã depãşi maximul general al amenzii; c) când s-au stabilit pedepse privative de libertate şi pedepse cu amendã, se aplicã pedeapsa privativã de libertate, potrivit dispoziţiilor lit. a) pct. 1, la care se poate adãuga amenda, în total sau în parte. (2) Dacã vreuna din pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente este detenţiunea pe viaţã, se aplicã aceastã pedeapsã. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã şi în cazul când pentru una sau pentru toate infracţiunile concurente s-a pronunţat o hotãrâre de condamnare definitivã. ART. 49 Pedeapsa complementarã şi mãsurile de siguranţã în caz de concurs real de infracţiuni (1) Dacã pentru una din infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsã complementarã, aceasta se aplicã alãturi de pedeapsa privativã de libertate. (2) Pedepsele complementare de naturã diferitã sau chiar de aceeaşi naturã, dar cu un conţinut diferit, se aplicã alãturi de pedeapsa privativã de libertate. (3) Dacã s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi naturã şi cu acelaşi conţinut, se aplicã cea mai grea dintre acestea. (4) Mãsurile de siguranţã de aceeaşi naturã în cazul infracţiunilor concurente se iau o singurã datã, iar dacã sunt de naturã diferitã, se cumuleazã. ART. 50 Recidiva (1) Recidivã existã în urmãtoarele cazuri: a) când dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la o pedeapsã privativã de libertate cuprinsã între un an şi 5 ani, condamnatul sãvârşeşte cu intenţie o nouã infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare; b) când dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la o pedeapsã privativã de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul sãvârşeşte cu intenţie o nouã infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare; c) când dupã executarea unei pedepse privative de libertate cuprinse între un an şi 5 ani, condamnatul sãvârşeşte cu intenţie o nouã infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an; d) când dupã executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul sãvârşeşte cu intenţie o nouã infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an. (2) Existã recidivã şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevãzute în alin. (1) este detenţiunea pe viaţã. (3) Pentru stabilirea stãrii de recidivã se ţine seama şi de hotãrârea de condamnare pronunţatã în strãinãtate pentru o faptã prevãzutã şi de legea românã, dacã hotãrârea de condamnare a fost recunoscutã potrivit legii. ART. 51 Sancţiunea în caz de recidivã (1) În cazul recidivei dupã condamnare prevãzute în art. 50 alin. (1) lit. a), se aplicã regulile concursului de infracţiuni. Dacã cel condamnat a executat o parte din pedeapsã, regulile concursului de infracţiuni se aplicã ţinând seama de pedeapsa care a mai rãmas de executat. (2) În cazul recidivei dupã condamnare prevãzute în art. 50 alin. (1) lit. b), pedeapsa stabilitã pentru infracţiunea sãvârşitã ulterior şi pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea anterioarã se cumuleazã, fãrã a se putea depãşi maximul general al pedepsei imediat superioare. Dacã cel condamnat a executat o parte din pedeapsã, cumulul se face între pedeapsa ce a mai rãmas de executat şi pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea sãvârşitã ulterior. (3) În cazul recidivei dupã executare prevãzute în art. 50 alin. (1) lit. c) şi d), se aplicã o pedeapsã care poate fi sporitã cu 10 ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare. ART. 52 Pedeapsa în unele cazuri când nu existã recidivã Când dupã condamnarea definitivã cel condamnat sãvârşeşte o nouã infracţiune, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare, şi nu sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru starea de recidivã, pedeapsa se aplicã potrivit regulilor concursului de infracţiuni. ART. 53 Condamnãri care nu atrag starea de recidivã (1) La stabilirea stãrii de recidivã nu se ţine seama de hotãrârile de condamnare privitoare la: a) infracţiunile sãvârşite în timpul minoritãţii; b) infracţiunile sãvârşite din culpã; c) infracţiunile amnistiate; d) faptele care nu mai sunt prevãzute ca infracţiuni de legea penalã. (2) De asemenea, nu se ţine seama de condamnãrile pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cãrora s-a împlinit termenul de reabilitare. ART. 54 Pedeapsa în cazul pluralitãţii de infracţiuni sãvârşite de persoana juridicã (1) În caz de concurs de infracţiuni sãvârşit de persoana juridicã, se aplicã amenda pânã la maximul special prevãzut în art. 80 alin. (2) sau (3) pentru infracţiunea cea mai gravã, care poate fi majorat cu o pãtrime. (2) În cazul în care persoana juridicã a mai fost condamnatã anterior definitiv pentru o infracţiune, se aplicã dispoziţiile alin. (1), dacã pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea anterioarã nu a fost executatã. Dacã pedeapsa anterioarã a fost executatã, se aplicã pedeapsa amenzii pânã la maximul special prevãzut în art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime. (3) Pedepsele complementare se pot cumula. ART. 55 Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe (1) În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu existã pluralitate de infracţiuni. (2) Infracţiunea este continuatã când o persoanã sãvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintã fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. În acest caz, se aplicã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, la care se poate adãuga un spor pânã la maximul special, iar când acest maxim nu este îndestulãtor se poate aplica un spor fãrã ca pedeapsa sã poatã depãşi maximul general. (3) Infracţiunea este complexã când în conţinutul sãu intrã, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însãşi o faptã prevãzutã de legea penalã. ART. 56 Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuatã sau complexã Dacã cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuatã sau complexã este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intrã în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea sãvârşitã în întregul ei, se stabileşte o pedeapsã corespunzãtoare, care nu poate fi mai micã decât cea pronunţatã anterior.
TITLUL III PEDEPSELE
CAP. I CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR CARE SE APLICĂ PERSOANEI FIZICE
ART. 57 Pedeapsa şi scopul ei (1) Pedeapsa este o mãsurã de constrângere aplicatã în scopul reeducãrii condamnatului şi al prevenirii sãvârşirii de noi infracţiuni. (2) Executarea pedepsei nu trebuie sã cauzeze suferinţe fizice şi nici sã înjoseascã persoana condamnatului. ART. 58 Felurile pedepselor (1) Pedepsele care se aplicã persoanei fizice sunt: pedepse principale, pedepse complementare şi pedepse accesorii. (2) Pedepsele principale se împart în: pedepse principale pentru crime şi pedepse principale pentru delicte. (3) Pedepsele principale pentru crime sunt: a) detenţiunea pe viaţã; b) detenţiunea severã între 15 şi 30 de ani. (4) Pedepsele principale pentru delicte sunt: a) închisoarea strictã între un an şi 15 ani; b) închisoarea între 15 zile şi un an; c) amenda sub forma zilelor-amendã, între 5 şi 360 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 100.000 lei şi 1.000.000 lei; d) munca în folosul comunitãţii, între 100 şi 500 de ore. (5) Pedepsele complementare pentru crime şi delicte sunt: a) interzicerea exerciţiului unor drepturi de la un an la 10 ani; b) degradarea militarã. (6) Pedeapsa accesorie pentru crime şi delicte constã în interzicerea exerciţiului tuturor drepturilor prevãzute ca pedeapsã complementarã.
CAP. II CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR CARE SE APLICĂ PERSOANEI JURIDICE
ART. 59 Felurile pedepselor (1) Pedepsele care se aplicã persoanei juridice pentru crime sau delicte sunt: pedepse principale şi pedepse complementare. (2) Pedeapsa principalã este amenda de la 10.000.000 lei la 10.000.000.000 lei. (3) Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice; b) suspendarea activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice pe o duratã de la un an la 3 ani; c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice, pe o duratã de la un an la 5 ani; d) interzicerea accesului la unele resurse financiare, pe o duratã de la un an la 5 ani; e) afişarea hotãrârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presã ori mijloace de comunicare audiovizualã. (4) Pedepsele complementare prevãzute în alin. (3) lit. b)-e) se pot aplica în mod cumulativ, integral sau parţial.
CAP. III REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRINCIPALE APLICATE PERSOANEI FIZICE
SECŢIUNEA 1 Regimul de executare a pedepselor privative de libertate
ART. 60 Regulile generale ale executãrii pedepselor principale privative de libertate (1) Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeazã pe sistemul progresiv. Condamnaţii au posibilitatea sã treacã dintr-un regim de executare în altul, în condiţiile prevãzute de legea pentru executarea pedepselor. (2) Pedepsele privative de libertate se executã în unul din urmãtoarele regimuri: a) regimul de maximã siguranţã; b) regimul închis; c) regimul semideschis; d) regimul deschis. (3) Regimul executãrii pedepselor privative de libertate se bazeazã pe posibilitatea condamnaţilor de a presta o muncã utilã, dacã sunt apţi pentru muncã, pe educarea condamnaţilor, pe respectarea de cãtre aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stãruitori în muncã, disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executãrii pedepselor privative de libertate trebuie sã contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnaţi şi la prevenirea sãvârşirii de noi infracţiuni de cãtre aceştia. (4) Dupã împlinirea vârstei de 60 de ani, condamnaţii pot presta o muncã numai la cererea acestora, dacã sunt apţi pentru muncã. ART. 61 Locul şi modul de executare a pedepselor privative de libertate (1) Executarea pedepselor privative de libertate se face, potrivit dispoziţiilor legii pentru executarea pedepselor, în locuri anume destinate, denumite penitenciare. (2) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate executã aceste pedepse separat de condamnaţii bãrbaţi. (3) Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate executã aceste pedepse separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale, cu asigurarea posibilitãţii de a continua învãţãmântul general obligatoriu şi de a dobândi o pregãtire profesionalã potrivit cu aptitudinile lor. ART. 62 Regimul de muncã (1) Munca prestatã de condamnat este remuneratã, cu excepţia muncilor cu caracter gospodãresc necesare locului de deţinere. (2) Normele, timpul de muncã şi remuneraţia muncii condamnatului sunt cele stabilite prin lege. (3) Din remuneraţia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltã parte revine administraţiei penitenciarului. Aceste pãrţi, precum şi modul de folosire se stabilesc prin legea pentru executarea pedepselor.
SECŢIUNEA a 2-a Regimul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţã şi a pedepsei detenţiunii severe
ART. 63 Locul şi modul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţã şi a detenţiunii severe (1) Detenţiunea pe viaţã şi detenţiunea severã se executã în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. (2) Regimul executãrii detenţiunii pe viaţã şi detenţiunii severe este regimul de maximã siguranţã. Condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau detenţiunii severe poate trece în celelalte regimuri în condiţiile prevãzute de legea pentru executarea pedepselor. ART. 64 Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţã (1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţã nu se aplicã persoanei care, la data pronunţãrii hotãrârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul detenţiunii pe viaţã se aplicã pedeapsa maximã a detenţiunii severe şi pedeapsa complementarã a interzicerii exerciţiului unor drepturi pe durata maximã. (2) În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţã a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executãrii pedepsei, în locul pedepsei detenţiunii pe viaţã se aplicã pedeapsa maximã a detenţiunii severe şi pedeapsa complementarã a interzicerii exerciţiului unor drepturi pe duratã maximã. ART. 65 Calculul pedepsei în cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţã În cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţã cu pedeapsa detenţiunii severe, perioada de detenţiune executatã se considerã ca parte executatã din pedeapsa detenţiunii severe.
SECŢIUNEA a 3-a Regimul de executare a pedepsei închisorii stricte şi a pedepsei închisorii
ART. 66 Locul şi modul de executare a pedepsei închisorii stricte (1) Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate. (2) Regimul executãrii pedepsei închisorii stricte este regimul închis, în cazul persoanei condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani sau regimul semideschis, în cazul pedepsei închisorii stricte care nu depãşeşte 5 ani. (3) Condamnatul la pedeapsa închisorii stricte poate trece în celelalte regimuri în condiţiile prevãzute de legea pentru executarea pedepselor. ART. 67 Locul şi modul de executare a pedepsei închisorii (1) Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate. (2) Regimul executãrii pedepsei închisorii este regimul deschis, prevãzut de legea pentru executarea pedepselor.
SECŢIUNEA a 4-a Regimul de executare a pedepsei amenzii
ART. 68 Conţinutul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã (1) Pedeapsa amenzii constã în suma de bani pe care fãptuitorul este condamnat sã o plãteascã. (2) Pedeapsa amenzii se aplicã sub forma zilelor-amendã. În acest caz suma totalã care urmeazã sã fie plãtitã rezultã din înmulţirea numãrului de zile de pedeapsã stabilite de instanţã în raport cu gravitatea faptei şi persoana fãptuitorului, cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecãrei zile de pedeapsã, ţinându-se seama de posibilitãţile financiare ale fãptuitorului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţã de persoanele aflate în grija sa. (3) Dacã legea prevede cã o infracţiune se pedepseşte numai cu amendã, fãrã a-i arãta limitele, minimul special al zilelor-amendã este de 20 zile, iar maximul special de 120 zile, dacã legea nu prevede altfel. (4) Când legea prevede pedeapsa amenzii, fãrã a-i arãta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii, minimul special al zilelor-amendã este de 40 zile, iar maximul special de 180 zile, iar când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii stricte, minimul special este de 60 zile şi maximul special de 240 zile. ART. 69 Înlocuirea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã (1) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinţã de la executarea amenzii, dacã legea prevede pedeapsa închisorii stricte ca pedeapsã alternativã la amendã, instanţa poate înlocui amenda cu munca în folosul comunitãţii pânã la 500 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îşi dã consimţãmântul pentru aceastã pedeapsã, cu pedeapsa închisorii stricte. (2) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinţã de la executarea amenzii, dacã legea prevede pedeapsa închisorii ca pedeapsã alternativã la amendã, instanţa poate înlocui amenda cu munca în folosul comunitãţii pânã la 300 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îşi dã consimţãmântul pentru aceastã pedeapsã, cu pedeapsa închisorii. (3) La înlocuirea pedepsei amenzii, se ţine seama de durata zilelor-amendã neplãtite.
SECŢIUNEA a 5-a Regimul de executare a pedepsei muncii în folosul comunitãţii
ART. 70 Conţinutul pedepsei şi modul de executare (1) Dacã legea prevede pentru un delict pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani, instanţa poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunitãţii, pe o duratã de cel puţin 100 de ore. (2) Durata maximã a muncii în folosul comunitãţii este de 300 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii, şi de 500 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani. (3) Munca în folosul comunitãţii poate fi dispusã numai cu consimţãmântul inculpatului. (4) Dacã persoana condamnatã nu executã aceastã pedeapsã sau, în timpul executãrii ei nu îndeplineşte obligaţiile care-i revin ori le îndeplineşte în mod defectuos, instanţa poate dispune, dacã legea nu prevede alt mod de sancţionare, revocarea muncii în folosul comunitãţii, înlocuind-o, integral sau parţial, dupã caz, cu închisoarea sau cu închisoarea strictã de cel mult 3 ani. (5) Modul de executare a muncii în folosul comunitãţii este reglementat prin legea pentru executarea pedepselor.
SECŢIUNEA a 6-a Liberarea condiţionatã
ART. 71 Liberarea condiţionatã a condamnatului la pedeapsa închisorii, a închisorii stricte şi a detenţiunii severe (1) Dupã ce a executat cel puţin douã treimi din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau trei pãtrimi din pedeapsa detenţiunii severe, condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama de durata din pedeapsa care mai rãmâne de executat, de vârsta, starea sãnãtãţii, forma de vinovãţie şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei. (2) Minorii condamnaţi la pedeapsa închisorii ori închisorii stricte pot fi liberaţi condiţionat dupã executarea unei treimi din pedeapsa aplicatã. Condamnaţii trecuţi de 60 de ani, pentru bãrbaţi şi 55 de ani, pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat dupã executarea unei treimi din pedeapsa închisorii ori închisorii stricte sau jumãtate din pedeapsa detenţiunii severe. (3) În calculul fracţiunilor de pedeapsã prevãzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionatã nu poate fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel puţin jumãtate din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau a cel puţin douã treimi din pedeapsa detenţiunii severe. (4) În timpul liberãrii condiţionate, instanţa poate sã-l oblige pe condamnat sã se supunã mãsurilor de supraveghere prevãzute în art. 103. ART. 72 Liberarea condiţionatã a condamnatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţã (1) Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţã poate fi liberat condiţionat, în mod excepţional, dupã executarea efectivã a 20 de ani de detenţiune, ţinându-se seama de antecedentele sale penale, precum şi de faptul cã este stãruitor în muncã, disciplinat şi dã dovezi temeinice de îndreptare. (2) Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiţionat dupã executarea efectivã a 15 ani de detenţiune, dacã sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevãzute în alin. (1). (3) Pedeapsa se considerã executatã dacã în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a sãvârşit din nou o infracţiune. Dacã în acest interval condamnatul a comis din nou o infracţiune, se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 73. (4) În timpul liberãrii condiţionate instanţa poate sã-l oblige pe condamnat sã se supunã mãsurilor de supraveghere prevãzute în art. 103. ART. 73 Efectele liberãrii condiţionate (1) Pedeapsa se considerã executatã dacã în intervalul de timp de la liberare şi pânã la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a sãvârşit din nou o infracţiune. (2) Dacã pânã la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberãrii condiţionate, fie revocarea. (3) Dacã pânã la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detenţiunii severe sau a detenţiunii pe viaţã, revocarea liberãrii condiţionate este obligatorie. (4) În cazul revocãrii liberãrii condiţionate, pedeapsa stabilitã pentru infracţiunea ulterioarã şi restul de pedeapsã care a mai rãmas de executat din pedeapsa anterioarã se cumuleazã, fãrã a depãşi maximul general al pedepsei celei mai grele.
SECŢIUNEA a 7-a Executarea pedepsei într-o închisoare militarã
ART. 74 Modul de executare a pedepsei într-o închisoare militarã (1) Executarea pedepsei închisorii care nu depãşeşte 2 ani, de cãtre militarii în termen, se face într-o închisoare militarã în cazurile prevãzute de lege, precum şi în cazurile când instanţa judecãtoreascã, ţinând seama de împrejurãrile cauzei şi de persoana condamnatului, dispune aceasta. (2) Dacã militarul condamnat a executat jumãtate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rãmas de executat se reduce cu o treime, iar dacã s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate depãşi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei. (3) Dacã în timpul executãrii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiţionat. (4) Dacã în timpul executãrii pedepsei militarul condamnat sãvârşeşte din nou o infracţiune, instanţa care pronunţã condamnarea aplicã dispoziţiile art. 51 sau ale art. 52. Pedeapsa astfel stabilitã se executã într-un loc de deţinere. (5) Dupã executarea pedepsei potrivit alin. (1)-(3) sau dupã graţierea totalã ori dupã graţierea restului de pedeapsã, cel condamnat este reabilitat de drept. (6) Dispoziţiile alin. (1)-(5) sunt aplicabile şi celor care au devenit militari în termen dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare. (7) În cazul în care, înainte de începerea executãrii pedepsei într-o închisoare militarã, condamnatul a fost trecut în rezervã, pedeapsa se executã într-un loc de deţinere.
CAP. IV PEDEPSELE COMPLEMENTARE ŞI PEDEPSELE ACCESORII
SECŢIUNEA 1 Pedepsele complementare
ART. 75 Conţinutul pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi (1) Pedeapsa complementarã a interzicerii exerciţiului unor drepturi constã în interzicerea exerciţiului unuia sau mai multora dintre urmãtoarele drepturi: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autoritãţile publice sau în funcţii eligibile publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implicã exerciţiul autoritãţii de stat; c) dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesiune sau de a desfãşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârşirea infracţiunii; d) drepturile pãrinteşti; e) dreptul de a fi tutore sau curator. (2) Interzicerea exerciţiului drepturilor prevãzute la alin. (1) lit. b) se poate pronunţa numai pe lângã interzicerea exerciţiului drepturilor prevãzute la alin. (1) lit. a), în afarã de cazul când legea dispune altfel. ART. 76 Aplicarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi (1) Pedeapsa complementarã a interzicerii exerciţiului unor drepturi poate fi aplicatã dacã pedeapsa principalã stabilitã este privaţiunea de libertate de cel puţin 2 ani şi instanţa constatã cã, faţã de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurãrile cauzei şi persoana fãptuitorului, aceastã pedeapsã este necesarã. (2) Aplicarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceastã pedeapsã. (3) Condiţia prevãzutã în alin. (1) cu privire la cuantumul privaţiunii de libertate trebuie sã fie îndeplinitã şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevãzutã în acel alineat este obligatorie. ART. 77 Executarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi Executarea pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi începe dupã executarea pedepsei privative de libertate, dupã graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori dupã prescripţia executãrii pedepsei. ART. 78 Conţinutul pedepsei degradãrii militare şi modul ei de aplicare (1) Pedeapsa complementarã a degradãrii militare constã în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformã. (2) Degradarea militarã se aplicã în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacã pedeapsa principalã stabilitã este detenţiunea pe viaţã sau detenţiunea severã. (3) Degradarea militarã poate fi aplicatã condamnaţilor militari şi rezervişti pentru infracţiuni sãvârşite cu intenţie, dacã pedeapsa principalã stabilitã este închisoarea strictã de cel puţin 5 ani şi de cel mult 15 ani.
SECŢIUNEA a 2-a Pedepsele accesorii
ART. 79 Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii (1) Pedeapsa accesorie constã în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute în art. 75. (2) Condamnarea la o pedeapsã privativã de libertate atrage de drept interzicerea drepturilor prevãzute în alin. (1) din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã şi pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei. (3) Pe durata amânãrii sau întreruperii executãrii pedepsei privative de libertate, condamnatul poate sã-şi exercite drepturile pãrinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, în afarã de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotãrârea judecãtoreascã. (4) Pe durata suspendãrii executãrii pedepsei privative de libertate se suspendã şi executarea pedepselor accesorii.
CAP. V REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR APLICATE PERSOANEI JURIDICE
SECŢIUNEA 1 Regimul de executare a pedepsei amenzii
ART. 80 Conţinutul pedepsei amenzii (1) Pedeapsa amenzii constã în suma de bani pe care persoana juridicã este obligatã sã o plãteascã. (2) Când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã de persoana fizicã pedeapsa detenţiunii, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 25.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 7.500.000.000 lei. (3) Când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã de persoana fizicã pedeapsa închisorii stricte sau a închisorii, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 10.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 5.000.000.000 lei.
SECŢIUNEA a 2-a Regimul de executare a pedepsei dizolvãrii persoanei juridice
ART. 81 Conţinutul şi modul de executare a pedepsei dizolvãrii persoanei juridice (1) Dizolvarea persoanei juridice poate fi pronunţatã atunci când persoana juridicã a fost constituitã în scopul sãvârşirii de infracţiuni sau când obiectul sãu de activitate a fost deturnat în scopul sãvârşirii de infracţiuni. (2) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii. (3) Prin hotãrârea de dizolvare a persoanei juridice, instanţa desemneazã lichidatorul. (4) O copie dupã dispozitivul hotãrârii de dizolvare se transmite organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridicã, pentru a lua mãsurile necesare.
SECŢIUNEA a 3-a Regimul de executare a pedepsei suspendãrii activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice
ART. 82 Conţinutul şi modul de executare a pedepsei suspendãrii activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice (1) Suspendarea activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice constã în interzicerea activitãţii sau a aceleia dintre activitãţile persoanei juridice în exercitarea cãreia a fost sãvârşitã infracţiunea. (2) Suspendarea activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice poate fi aplicatã pentru o duratã de la un an la 3 ani. (3) O copie dupã dispozitivul hotãrârii de suspendare se transmite organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridicã, pentru a lua mãsurile necesare.
SECŢIUNEA a 4-a Dispoziţii comune dizolvãrii persoanei juridice şi suspendãrii activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice
ART. 83 Conţinutul dispoziţiilor comune (1) Dizolvarea şi suspendarea nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, cultelor religioase sau organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, constituite potrivit legii. (2) Dizolvarea nu poate fi aplicatã persoanelor juridice care îşi exercitã activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului. (3) Activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului nu poate fi suspendatã.
SECŢIUNEA a 5-a Regimul de executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice
ART. 84 Conţinutul şi modul de executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice (1) Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice constã în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice, prevãzute de lege, pe o duratã de la un an la 5 ani. (2) O copie dupã dispozitivul hotãrârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se transmite de îndatã: a) oficiului registrului comerţului de pe lângã tribunal, în vederea efectuãrii formalitãţilor de publicitate în registrul comerţului; b) Ministerului Justiţiei, în vederea efectuãrii formalitãţilor de publicitate în registrul naţional al persoanelor juridice fãrã scop patrimonial; c) altor autoritãţi care ţin evidenţa persoanelor juridice, în vederea efectuãrii formalitãţilor de publicitate.
SECŢIUNEA a 6-a Regimul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare
ART. 85 Conţinutul şi modul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare (1) Interzicerea accesului la unele resurse financiare constã în interzicerea de a obţine fonduri prin plasamente de titluri de valoare sau de a obţine fonduri de la instituţiile de credit ori instituţiile financiare, pe o duratã de la un an la 5 ani. (2) O copie dupã dispozitivul hotãrârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevãzutã la alin. (1) de interzicere se transmite Bãncii Naţionale a României, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor.
SECŢIUNEA a 7-a Regimul de executare a pedepsei afişãrii hotãrârii de condamnare sau difuzãrii acesteia
ART. 86 Conţinutul şi modul de executare a pedepsei afişãrii hotãrârii de condamnare sau difuzãrii acesteia (1) Afişarea hotãrârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presã ori mijloace de comunicare audiovizualã se realizeazã pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Cheltuielile de afişare sau difuzare nu pot depãşi cuantumul pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice. (2) Instanţa poate dispune afişarea sau difuzarea integralã sau în extras a hotãrârii de condamnare. (3) Afişarea sau difuzarea hotãrârii de condamnare nu poate dezvãlui identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia fãrã consimţãmântul lor. (4) Afişarea hotãrârii de condamnare se realizeazã în locul stabilit de instanţã şi pentru perioada stabilitã de aceasta, fãrã a putea depãşi o duratã de 2 luni. (5) Difuzarea hotãrârii de condamnare se face prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în unul sau mai multe ziare sau prin unul sau mai multe servicii de comunicaţii audiovizuale, stabilite de instanţã.
CAP. VI INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
ART. 87 Regulile generale de individualizare a pedepsei (1) La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana fizicã se ţine seama de dispoziţiile pãrţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã, de gravitatea faptei sãvârşite, de persoana fãptuitorului şi de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. (2) Când pentru infracţiunea sãvârşitã legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de dispoziţiile alin. (1), atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea acesteia. (3) Pedeapsa majoratã ca urmare a cauzelor de agravare se executã în regimul corespunzãtor pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã. (4) La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridicã se ţine seama de dispoziţiile pãrţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã pentru persoana fizicã, de gravitatea faptei sãvârşite şi de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. (5) Cauzele de agravare sau de atenuare a rãspunderii penale reţinute de instanţã trebuie motivate în cuprinsul hotãrârii.
SECŢIUNEA a 2-a Circumstanţe atenuante şi agravante legale şi judiciare
ART. 88 Circumstanţe atenuante legale Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanţe atenuante legale: a) sãvârşirea infracţiunii sub stãpânirea unei puternice tulburãri sau emoţii, determinatã de o provocare din partea persoanei vãtãmate, produsã prin violenţã, printr-o atingere gravã a demnitãţii persoanei sau prin alte acţiuni ilicite grave; b) depãşirea limitelor legitimei apãrãri sau ale stãrii de necesitate; c) sãvârşirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune în evidenţã pericolul redus al persoanei fãptuitorului; d) dacã prin atingerea minimã adusã uneia dintre valorile apãrate de lege şi prin conţinutul ei concret fapta prezintã o gravitate redusã. ART. 89 Circumstanţe agravante legale Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanţe agravante legale: a) sãvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreunã; b) sãvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace care prezintã pericol public; c) sãvârşirea infracţiunii de cãtre un fãptuitor major, dacã aceasta a fost comisã împreunã cu un minor; d) sãvârşirea infracţiunii din motive josnice; e) sãvârşirea infracţiunii de cãtre o persoanã care a profitat de situaţia prilejuitã de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţã; f) sãvârşirea infracţiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie; g) sãvârşirea infracţiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmãrire, arestare sau executarea pedepsei; h) sãvârşirea infracţiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracţiuni. ART. 90 Circumstanţe atenuante judiciare (1) Urmãtoarele împrejurãri pot constitui circumstanţe atenuante judiciare: a) conduita bunã a fãptuitorului înainte de sãvârşirea infracţiunii; b) stãruinţa depusã de fãptuitor pentru a înlãtura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuitã; c) atitudinea fãptuitorului dupã sãvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autoritãţii, comportarea sincerã în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestãrii participanţilor. (2) Împrejurãrile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ. ART. 91 Circumstanţe agravante judiciare Poate constitui o circumstanţã agravantã judiciarã orice altã împrejurare decât cele enumerate în art. 89 care imprimã faptei un caracter grav. ART. 92 Efectele circumstanţelor atenuante (1) În cazul când existã circumstanţe atenuante, pedeapsa principalã pentru persoana fizicã se modificã dupã cum urmeazã: a) când pentru infracţiunea sãvârşitã legea prevede detenţiunea pe viaţã, se aplicã pedeapsa detenţiunii severe; b) când pentru infracţiunea sãvârşitã legea prevede detenţiunea severã, se aplicã pedeapsa închisorii stricte; c) când pentru infracţiunea sãvârşitã legea prevede închisoarea strictã, se aplicã pedeapsa închisorii sau se aplicã munca în folosul comunitãţii ori amenda sub forma zilelor-amendã; d) când pentru infracţiunea sãvârşitã legea prevede închisoarea, se aplicã munca în folosul comunitãţii sau amenda sub forma zilelor-amendã; e) când pentru infracţiunea sãvârşitã legea prevede numai amenda sub forma zilelor-amendã, se aplicã amenda între 5 şi 20 de zile. (2) Când existã circumstanţe atenuante, pedeapsa complementarã privativã de drepturi, prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, poate fi înlãturatã, iar în cazul persoanei juridice, nu se poate aplica pedeapsa complementarã a dizolvãrii ori a suspendãrii activitãţii sau a uneia dintre activitãţile persoanei juridice. (3) Coborârea pedepsei sub limitele legale este obligatorie în cazul circumstanţelor atenuante legale şi facultativã în celelalte cazuri. ART. 93 Efectele circumstanţelor agravante (1) În cazul când existã circumstanţe agravante, persoanei fizice i se aplicã o pedeapsã care poate fi sporitã cu 5 ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare, dacã legea nu prevede altfel. (2) În cazul aplicãrii amenzii sub forma zilelor amendã, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special, fãrã sã depãşeascã maximul general. (3) Când existã circumstanţe agravante, persoanei juridice i se aplicã pedeapsa amenzii pânã la maximul special prevãzut în art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime. ART. 94 Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare (1) În caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, instanţa aplicã prevederile art. 92 sau art. 93, dupã cum cauzele de atenuare sau de agravare au caracter preponderent. În cazul în care cauzele de atenuare au caracter preponderent, se poate face abstracţie de cauzele de agravare, iar dacã au caracter preponderent cauzele de agravare, se poate face abstracţie de cauzele de atenuare. (2) În caz de echivalenţã a acestor cauze, se aplicã o pedeapsã fãcându-se abstracţie de cauzele de atenuare sau de agravare.
SECŢIUNEA a 3-a Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei aplicate persoanei fizice
ART. 95 Condiţiile de aplicare a suspendãrii condiţionate (1) Instanţa poate dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei pe o anumitã duratã dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii: a) pedeapsa aplicatã pentru delict este închisoarea strictã sau închisoarea de cel mult 5 ani sau amendã; b) fãptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsã privativã de libertate când condamnarea intrã în unul din cazurile prevãzute în art. 53; c) se apreciazã cã scopul pedepsei poate fi atins chiar fãrã executarea acesteia. (2) Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei poate fi acordatã şi în caz de concurs de infracţiuni dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite condiţiile prevãzute în alin. (1) lit. b) şi c). (3) Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu atrage suspendarea executãrii mãsurilor de siguranţã şi a obligaţiilor civile prevãzute în hotãrârea de condamnare. (4) Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei trebuie motivatã. ART. 96 Termenul de încercare (1) Durata suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugã un interval de timp de 2 ani. (2) În cazul când pedeapsa a cãrei executare a fost suspendatã constã în zile-amendã, termenul de încercare este de un an. (3) Termenul de încercare se calculeazã de la data când hotãrârea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei a rãmas definitivã. ART. 97 Revocarea în cazul sãvârşirii unei infracţiuni (1) Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, instanţa revocã suspendarea condiţionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei. (2) Revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei nu are loc dacã infracţiunea sãvârşitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare. (3) Dacã infracţiunea ulterioarã este sãvârşitã din culpã, se poate aplica din nou suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. În acest caz, nu mai are loc revocarea primei suspendãri. ART. 98 Revocarea în cazul neexecutãrii obligaţiilor civile Dacã pânã la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, instanţa poate dispune revocarea suspendãrii executãrii pedepsei, în afarã de cazul când cel condamnat dovedeşte cã nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligaţii. ART. 99 Anularea suspendãrii pentru infracţiuni sãvârşite anterior (1) Dacã se descoperã cã cel condamnat a mai sãvârşit o infracţiune înainte de pronunţarea hotãrârii prin care s-a dispus suspendarea sau pânã la rãmânerea definitivã a acesteia, pentru care i s-a aplicat o pedeapsã privativã de libertate chiar dupã expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei se anuleazã, aplicându-se, dupã caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivã. (2) Anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei nu are loc dacã infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare. (3) În cazurile prevãzute în alin. (1), dacã pedeapsa rezultatã în urma aplicãrii dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni sau recidiva nu depãşeşte 3 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 95. (4) În cazul când se dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. ART. 100 Reabilitarea în cazul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei Condamnatul este reabilitat de drept dacã nu a sãvârşit din nou o infracţiune înãuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în baza art. 97 sau art. 98.
SECŢIUNEA a 4-a Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere aplicate persoanei fizice
ART. 101 Condiţiile de aplicare a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere (1) Instanţa poate dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii: a) pedeapsa aplicatã pentru delict este închisoarea strictã sau închisoare de cel mult 7 ani; b) fãptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa detenţiunii sau a închisorii stricte ori a fost condamnat la pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, în afarã de cazul când condamnarea intrã în unul dintre cazurile prevãzute în art. 53; c) se apreciazã, ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul sãu dupã comiterea faptei, cã pronunţarea condamnãrii constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fãrã executarea pedepsei, condamnatul nu va mai sãvârşi infracţiuni. (2) Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere poate fi acordatã şi în cazul concursului de infracţiuni, dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 5 ani şi sunt întrunite condiţiile prevãzute în alin. (1) lit. b) şi c). (3) Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu atrage suspendarea executãrii mãsurilor de siguranţã şi a obligaţiilor civile prevãzute în hotãrârea de condamnare. (4) Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere trebuie motivatã. ART. 102 Termenul de încercare (1) Termenul de încercare în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugã un interval de timp, stabilit de instanţã, între 2 ani şi 5 ani. (2) Dispoziţiile art. 96 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 103 Mãsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului (1) Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sã se supunã urmãtoarelor mãsuri de supraveghere: a) sã se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea lui, la serviciul de reintegrare socialã şi supraveghere sau la alte organe stabilite de instanţã; b) sã anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţã sau locuinţã şi orice deplasare care depãşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) sã comunice şi sã justifice schimbarea locului de muncã; d) sã comunice informaţii de naturã a permite controlul mijloacelor lui de existenţã. (2) Datele prevãzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) se comunicã persoanelor sau organelor stabilite la alin. (1) lit. a). (3) Instanţa poate sã impunã condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmãtoarele obligaţii: a) sã desfãşoare o activitate sau sã urmeze un curs de învãţãmânt ori de calificare; b) sã nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avutã ori sã nu depãşeascã limita teritorialã stabilitã decât în condiţiile fixate de instanţã; c) sã nu frecventeze anumite locuri stabilite; d) sã nu intre în legãturã cu anumite persoane; e) sã nu conducã nici un vehicul sau anumite vehicule; f) sã se supunã mãsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicãrii. (4) Supravegherea executãrii obligaţiilor stabilite de instanţã conform alin. (3) lit. a)-f) se face de organele prevãzute în alin. (1) lit. a) şi aceleaşi organe sesizeazã instanţa în caz de neîndeplinire a obligaţiilor, pentru luarea mãsurilor în condiţiile art. 104 alin. (2). ART. 104 Revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere (1) Dispoziţiile art. 97 şi art. 98 se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere. (2) Dacã cel condamnat nu îndeplineşte mãsurile de supraveghere prevãzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţã, aceasta poate sã revoce suspendarea executãrii pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei sau sã prelungeascã termenul de încercare cu cel mult 3 ani. ART. 105 Anularea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere (1) Dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi (2) se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere. (2) În cazurile prevãzute de art. 99 alin. (1), dacã pedeapsa rezultatã în urma aplicãrii dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni sau recidiva nu depãşeşte 5 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 101. (3) În cazul când se dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. ART. 106 Reabilitarea în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere Condamnatul este reabilitat de drept dacã nu a sãvârşit din nou o infracţiune înãuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, în baza art. 104.
SECŢIUNEA a 5-a Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãţii
ART. 107 Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãţii (1) În cazul în care dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 101, instanţa poate stabili obligaţia condamnatului de a efectua în termenul de încercare o muncã în folosul comunitãţii, pe o perioadã de cel mult 300 de ore, potrivit art. 70. (2) Dacã cel condamnat nu efectueazã munca în folosul comunitãţii ori are o conduitã necorespunzãtoare în timpul efectuãrii acesteia prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor nesatisfãcãtoare, instanţa poate revoca suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei sau prelungirea termenului de încercare cu cel mult 3 ani. (3) Dispoziţiile art. 103 - 106 se aplicã în mod corespunzãtor.
SECŢIUNEA a 6-a Renunţarea la pedeapsã şi amânarea aplicãrii pedepsei pentru persoana fizicã
ART. 108 Renunţarea la pedeapsã În cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii, instanţa poate sã nu aplice nici o pedeapsã inculpatului care nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat şi a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea unei pedepse. ART. 109 Amânarea aplicãrii pedepsei (1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 5 ani, instanţa, dupã stabilirea pedepsei, poate sã amâne aplicarea acesteia dacã inculpatul nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeşte cã are posibilitatea de a-l acoperi, iar dupã sãvârşirea faptei a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea pedepsei. (2) În cazul în care amânã aplicarea pedepsei, instanţa fixeazã în cuprinsul hotãrârii data la care urmeazã sã se pronunţe asupra pedepsei, care nu poate depãşi 2 ani din momentul pronunţãrii hotãrârii. (3) Intervalul de timp dintre momentul pronunţãrii hotãrârii şi data fixatã de instanţã potrivit alin. (2) constituie perioadã de probã pentru inculpat. (4) În perioada de probã, instanţa îl poate obliga pe inculpat sã se supunã mãsurilor de supraveghere şi sã respecte una sau mai multe dintre obligaţiile prevãzute în art. 103. (5) Dacã inculpatul a avut o conduitã corespunzãtoare în perioada de probã, instanţa poate sã nu aplice nici o pedeapsã, iar dacã inculpatul nu a avut o conduitã corespunzãtoare, instanţa poate fie sã amâne încã o datã pentru acelaşi termen aplicarea pedepsei, fie sã aplice pedeapsa în limitele prevãzute de lege.
SECŢIUNEA a 7-a Calculul pedepselor
ART. 110 Durata executãrii (1) Durata executãrii pedepsei privative de libertate se socoteşte din ziua în care condamnatul a început executarea hotãrârii definitive de condamnare. (2) Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care înceteazã se socotesc în durata executãrii. (3) Timpul în care condamnatul, în cursul executãrii pedepsei, se aflã bolnav în spital intrã în durata executãrii, în afarã de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar aceastã împrejurare se constatã în cursul executãrii pedepsei. ART. 111 Computarea reţinerii şi a arestãrii preventive (1) Timpul reţinerii şi al arestãrii preventive se scade din durata pedepsei privative de libertate pronunţate. Scãderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmãrit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacã a fost scos de sub urmãrire, s-a încetat urmãrirea penalã sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivã. (2) Scãderea reţinerii şi a arestãrii preventive se face şi în caz de condamnare la zile-amendã, prin înlãturarea în totul sau în parte a executãrii zilelor amendã. ART. 112 Computarea privaţiunii de libertate executate în afara ţãrii În cazul infracţiunilor sãvârşite în condiţiile art. 11, 12 sau 13, partea din pedeapsã, precum şi reţinerea şi arestarea preventivã executate în afara teritoriului ţãrii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele române.
TITLUL IV MINORITATEA
ART. 113 Limitele rãspunderii penale (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu rãspunde penal. (2) Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani rãspunde penal numai dacã se dovedeşte cã a sãvârşit fapta cu discernãmânt. (3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani rãspunde penal potrivit legii. ART. 114 Consecinţele rãspunderii penale (1) Faţã de minorul care rãspunde penal se poate lua o mãsurã educativã ori i se poate aplica o pedeapsã. La alegerea sancţiunii se ţine seama de gravitatea faptei sãvârşite, de starea fizicã, de dezvoltarea intelectualã şi moralã a minorului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi a trãit şi de orice alte elemente de naturã sã caracterizeze persoana minorului. (2) Pedeapsa se aplicã numai dacã se apreciazã cã luarea unei mãsuri educative nu este suficientã pentru îndreptarea minorului. ART. 115 Mãsurile educative Mãsurile educative care se pot lua faţã de minor sunt: a) mustrarea; b) libertatea sub supraveghere; c) libertatea sub supraveghere severã; d) internarea într-un centru de reeducare; e) internarea într-un institut medical-educativ. ART. 116 Mustrarea (1) Mãsura educativã a mustrãrii constã în dojenirea minorului, în explicarea gravitãţii faptei sãvârşite, în sfãtuirea minorului de a se purta în aşa fel încât sã dea dovadã de îndreptare, atrãgându-i-se totodatã atenţia cã, dacã va sãvârşi din nou o infracţiune, se va lua faţã de el o mãsurã mai severã sau i se va aplica o pedeapsã. (2) Mãsura mustrãrii nu se poate lua dacã minorul a devenit major la data judecãrii. În acest caz, în locul mãsurii educative a mustrãrii se dispune amenda sub forma zilelor-amendã între 5 şi 10 zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 şi 100.000 lei, sau munca în folosul comunitãţii pe o perioadã între 25 şi 50 de ore. ART. 117 Libertatea sub supraveghere (1) Mãsura educativã a libertãţii sub supraveghere constã în lãsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea pãrinţilor sãi, a celui care l-a adoptat sau a tutorelui. Dacã aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfãcãtoare, instanţa dispune încredinţarea minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinţã unei rude apropiate, la cererea acesteia. (2) Instanţa pune în vedere, celui cãruia i s-a încredinţat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptãrii lui. De asemenea, i se pune în vedere cã are obligaţia sã înştiinţeze instanţa de îndatã, dacã minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercitã asupra lui sau dacã a sãvârşit o nouã infracţiune. (3) Instanţa poate sã impunã minorului respectarea uneia sau mai multora din urmãtoarele obligaţii: a) sã nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) sã nu intre în legãturã cu anumite persoane şi, dacã a fost contactat de acestea, sã anunţe de îndatã; c) sã frecventeze cursuri şcolare din învãţãmântul general obligatoriu; d) sã presteze o activitate neremuneratã într-o instituţie de interes public fixatã de instanţã, cu o duratã între 50 şi 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupã programul de şcoalã, în zilele nelucrãtoare şi în vacanţã. (4) Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportãrii sale. (5) Dupã luarea mãsurii libertãţii sub supraveghere, instanţa încunoştinţeazã şcoala unde minorul învaţã sau unitatea la care este angajat şi, dupã caz, instituţia la care presteazã activitatea stabilitã de instanţã. (6) Dacã înãuntrul termenului prevãzut în alin. (1) minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercitã asupra lui ori sãvârşeşte o infracţiune, instanţa revocã libertatea sub supraveghere şi ia faţã de minor fie mãsura libertãţii sub supraveghere severã, fie mãsura internãrii într-un centru de reeducare sau îi aplicã o pedeapsã. (7) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se dispune, în locul mãsurii educative a libertãţii sub supraveghere, amenda sub forma zilelor-amendã de la 10 zile la 20 zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 şi 200.000 lei, sau munca în folosul comunitãţii pe o perioadã între 50 şi 150 de ore. (8) Termenul prevãzut în alin. (1) curge de la data punerii în executare a libertãţii sub supraveghere. ART. 118 Libertatea sub supraveghere severã (1) Mãsura educativã a libertãţii sub supraveghere severã constã în lãsarea minorului în libertate pe o perioadã între un an şi 3 ani, sub supravegherea unei instituţii legal însãrcinate cu supravegherea minorilor sau a serviciilor de reintegrare socialã şi supraveghere. (2) Supravegherea poate consta în includerea minorului în programe de reintegrare socialã, precum şi în acordarea de asistenţã şi consiliere. Pe durata supravegherii severe, instanţa poate sã impunã minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevãzute în art. 117 alin. (3). (3) Dispoziţiile art. 117 alin. (2), (4) - (6) şi (8) se aplicã în mod corespunzãtor. (4) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se dispune, în locul mãsurii educative a libertãţii sub supraveghere severã, o amendã sub forma zilelor-amendã între 15 şi 30 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 şi 300.000 lei sau munca în folosul comunitãţii pe o perioadã între 100 şi 200 de ore. ART. 119 Internarea într-un centru de reeducare (1) Mãsura educativã a internãrii într-un centru de reeducare se dispune cu privire la minorul care, în raport cu gravitatea faptei sãvârşite şi cu nevoile de reeducare, are posibilitatea de a se îndrepta chiar fãrã a i se aplica o pedeapsã. În timpul internãrii i se asigurã minorului posibilitatea de a dobândi educaţia necesarã şi o pregãtire profesionalã potrivit cu aptitudinile sale. (2) Mãsura se va lua pe timp nedeterminat, însã nu poate dura decât pânã la împlinirea vârstei de 18 ani. În mod excepţional, mãsura educativã a internãrii poate dura pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani, dacã minorul a comis fapta la o datã apropiatã vârstei de 18 ani sau dacã gravitatea faptei sãvârşite, nevoile de reeducare a minorului şi necesitatea continuitãţii procesului sãu de pregãtire justificã aceasta. (3) Dacã în perioada internãrii într-un centru de reeducare minorul sãvârşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciazã cã este necesar sã i se aplice o pedeapsã privativã de libertate, instanţa revocã internarea şi aplicã pedeapsa. În cazul când instanţa nu considerã cã este necesarã aplicarea pedepsei, se menţine mãsura internãrii. (4) Dacã se descoperã, dupã pronunţarea unei hotãrâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, cã minorul sãvârşise o infracţiune concurentã pentru care se apreciazã cã este necesar sã i se aplice o pedeapsã privativã de libertate, instanţa revocã internarea şi aplicã pedeapsa. În cazul când instanţa nu considerã cã este necesarã aplicarea pedepsei, se menţine mãsura internãrii. (5) Dacã se descoperã, dupã pronunţarea unei hotãrâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, cã minorul suferise pentru o infracţiune concurentã şi o condamnare la o pedeapsã privativã de libertate, mãsura internãrii se revocã. (6) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se poate dispune internarea într-un centru de reeducare pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul mãsurii educative a internãrii într-un centru de reeducare, se poate dispune amenda sub forma zilelor-amendã între 20 şi 50 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 şi 350.000 lei sau munca în folosul comunitãţii pe o perioadã între 100 şi 300 de ore. ART. 120 Internarea într-un institut medical-educativ (1) Mãsura internãrii într-un institut medical-educativ se ia faţã de minorul care, din cauza stãrii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie. (2) Mãsura se ia pe timp nedeterminat, însã nu poate dura decât pânã la împlinirea vârstei de 18 ani. (3) Mãsura poate fi ridicatã şi înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, dacã a dispãrut cauza care a impus luarea acesteia. Dispunând ridicarea mãsurii, instanţa poate sã ia faţã de minor mãsura internãrii într-un centru de reeducare. (4) Dispoziţiile art. 119 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se poate dispune internarea într-un institut medical-educativ pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul mãsurii educative a internãrii într-un institut medical-educativ, se poate dispune obligarea la tratament medical şi amenda sub forma zilelor-amendã între 10 şi 20 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 şi 200.000 lei sau munca în folosul comunitãţii pe o perioadã între 50 şi 150 de ore. ART. 121 Liberarea minorului înainte de a deveni major (1) Dacã a trecut cel puţin un an de la data internãrii în centrul de reeducare, iar minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major. (2) Cel care a devenit major în cursul judecãţii şi instanţa a dispus internarea în centru de reeducare pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani poate fi liberat dupã ce a executat cel puţin un an din aceastã mãsurã, dacã a dat dovezi temeinice de îndreptare. ART. 122 Revocarea liberãrii minorului (1) Dacã în perioada liberãrii acordate potrivit art. 121, minorul sãvârşeşte din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanţa, ţinând seama de gravitatea infracţiunii, poate dispune fie menţinerea liberãrii, fie revocarea şi aplicarea unei pedepse. În cazul în care nu este necesarã aplicarea unei pedepse, se revocã numai liberarea. (2) Dacã în perioada liberãrii minorul sãvârşeşte din nou o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detenţiunii severe sau a detenţiunii pe viaţã, instanţa revocã liberarea şi aplicã o pedeapsã. În cazul când nu este necesarã aplicarea pedepsei, se revocã numai liberarea. ART. 123 Pedepsele pentru minori (1) Pedepsele care se pot aplica minorului sunt urmãtoarele: a) închisoarea strictã de la 5 la 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã; b) închisoarea strictã de la 3 la 12 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii severe; c) închisoarea strictã între limitele reduse la jumãtate ale pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, când legea prevede pentru aceasta pedeapsa închisorii stricte, fãrã ca minimul închisorii stricte aplicabile minorului sã depãşeascã 3 ani; d) închisoarea între limitele reduse la jumãtate ale pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvârşitã, când legea prevede pentru aceasta pedeapsa închisorii; e) amenda sub forma zilelor-amendã, între 5 şi 180 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 lei şi 500.000 lei; f) munca în folosul comunitãţii, între 50 şi 250 de ore. (2) Pedepsele aplicate minorului se executã în regimul prevãzut în legea pentru executarea pedepselor. (3) Pedepsele complementare nu se aplicã minorului. (4) Condamnãrile pronunţate pentru faptele sãvârşite în timpul minoritãţii nu atrag incapacitãţi sau decãderi. ART. 124 Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei aplicate minorului (1) În cazul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugã un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, stabilit de instanţã. Dacã pedeapsa aplicatã constã în zile-amendã, termenul de încercare este de 6 luni. (2) Pe durata termenului de încercare, dar pânã la împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane din cele arãtate în art. 117 ori unei instituţii legal însãrcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socialã şi supraveghere, potrivit art. 118. Instanţa poate stabili, totodatã, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevãzute în art. 117 alin. (3), iar dupã împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa poate sã oblige pe minor la respectarea de cãtre acesta a mãsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevãzute în art. 103 şi art. 107. (3) Dispoziţiile art. 95 alin. (3), art. 96 alin. (3), art. 97 şi art. 98 se aplicã în mod corespunzãtor. (4) Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaţiilor prevãzute în art. 117 alin. (3), art. 103 şi art. 107 poate atrage revocarea suspendãrii condiţionate potrivit art. 104 alin. (2) şi art. 107 alin. (2). (5) În cazul neîndeplinirii mãsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanţã, potrivit art. 103, se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 104 alin. (2). ART. 125 Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere aplicatã minorului (1) În cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugã un interval de timp de la un an la 3 ani, stabilit de instanţã. (2) Pe durata termenului de încercare, instanţa poate dispune luarea vreuneia din mãsurile prevãzute în art. 124 alin. (2). ART. 126 Renunţarea la pedeapsa aplicabilã minorului În cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii stricte de cel mult 2 ani, instanţa poate sã nu aplice nici o pedeapsã minorului care nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat şi a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea unei pedepse. ART. 127 Amânarea aplicãrii pedepsei minorului (1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 5 ani, instanţa, dupã stabilirea pedepsei, poate sã amâne aplicarea acesteia, dacã minorul nu are antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeşte cã are posibilitatea de a-l acoperi şi dupã sãvârşirea faptei a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea pedepsei. (2) În cazul în care instanţa amânã aplicarea pedepsei, aceasta fixeazã în cuprinsul hotãrârii data la care urmeazã sã se pronunţe asupra pedepsei, care nu poate depãşi 2 ani din momentul pronunţãrii hotãrârii. (3) Intervalul de timp dintre momentul pronunţãrii hotãrârii şi data fixatã de instanţã potrivit alin. (2) constituie perioadã de probã pentru minor. (4) În perioada de probã, dar pânã la împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa poate dispune încredinţarea minorului unei persoane din cele arãtate în art. 117 ori unei instituţii legal însãrcinate cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare socialã şi supraveghere, putând sã dispunã totodatã pentru minor unele din obligaţiile prevãzute în art. 117 alin. (3). (5) Dacã minorul a avut o conduitã corespunzãtoare în perioada de probã, instanţa poate sã nu aplice nici o pedeapsã, iar dacã minorul nu a avut o conduitã corespunzãtoare, instanţa poate fie sã amâne încã o datã pentru acelaşi termen aplicarea pedepsei, fie sã aplice pedeapsa în limitele prevãzute de lege.
TITLUL V MĂSURILE DE SIGURANŢĂ
CAP. I DISPOZIŢII GENERALE
ART. 128 Scopul mãsurilor de siguranţã (1) Mãsurile de siguranţã au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii faptelor prevãzute de legea penalã. (2) Mãsurile de siguranţã se iau faţã de persoanele care au comis fapte prevãzute de legea penalã. (3) Mãsurile de siguranţã se pot lua chiar dacã fãptuitorului nu i se aplicã o pedeapsã, cu excepţia mãsurilor prevãzute în art. 129 lit. d) şi e). ART. 129 Felurile mãsurilor de siguranţã Mãsurile de siguranţã sunt: a) obligarea la tratament medical; b) internarea medicalã; c) interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altã ocupaţie; d) interzicerea de a se afla în anumite localitãţi; e) interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadã determinatã; f) expulzarea strãinilor; g) confiscarea specialã.
CAP. II REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ
ART. 130 Obligarea la tratament medical (1) Dacã fãptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicãrii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintã pericol pentru societate, acesta poate fi obligat sã se prezinte în mod regulat la tratament medical pânã la însãnãtoşire. (2) Când persoana faţã de care s-a luat aceastã mãsurã nu se prezintã regulat la tratament, se poate dispune internarea medicalã. (3) Dacã persoana obligatã la tratament este condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate, tratamentul se efectueazã şi în timpul executãrii pedepsei. (4) Mãsura obligãrii la tratament medical poate fi luatã în mod provizoriu şi în cursul urmãririi penale sau al judecãţii. ART. 131 Internarea medicalã (1) Când fãptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se aflã într-o stare care prezintã pericol pentru societate, se poate lua mãsura internãrii acestuia într-un institut medical de specialitate, pânã la însãnãtoşire. (2) Aceastã mãsurã poate fi luatã şi în cursul urmãririi penale sau al judecãţii. (3) Persoana internatã care pãrãseşte fãrã învoire institutul medical va fi obligatã, cu sprijinul organelor de poliţie, sã revinã la institut, dacã legea nu prevede altfel. ART. 132 Interzicerea unei funcţii sau profesii (1) Când fãptuitorul a sãvârşit fapta datoritã incapacitãţii, nepregãtirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii, se poate lua mãsura interzicerii ocupãrii acelei funcţii sau exercitãrii acelei profesii, meserii ori ocupaţii. (2) Aceastã mãsurã poate fi revocatã la cerere, dupã trecerea unui termen de cel puţin un an, dacã se constatã cã temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouã cerere nu se poate face decât dupã trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. (3) Mãsura interzicerii unei funcţii sau profesii poate fi luatã în mod provizoriu şi în cursul urmãririi penale sau al judecãţii. (4) Aceastã mãsurã nu poate fi luatã în cazul persoanelor care exercitã un mandat electiv, au responsabilitãţi sindicale sau patronale ori desfãşoarã o activitate în domeniul presei. ART. 133 Interzicerea de a se afla în anumite localitãţi (1) Dacã instanţa constatã cã prezenţa unei persoane condamnate la pedeapsa privativã de libertate de cel puţin un an în localitatea unde a sãvârşit infracţiunea sau în alte localitãţi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua faţã de aceasta mãsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localitãţi anume determinate prin hotãrârea de condamnare. (2) Aceastã mãsurã poate fi luatã pe o duratã de pânã la 5 ani şi poate fi prelungitã dacã nu a dispãrut pericolul care a justificat luarea mãsurii. Prelungirea nu poate depãşi durata mãsurii luate iniţial. (3) Mãsura de siguranţã poate fi revocatã la cerere sau din oficiu, dupã trecerea unui termen de cel puţin un an, dacã temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouã cerere nu se poate face decât dupã trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare. ART. 134 Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadã determinatã (1) Dacã instanţa constatã cã prezenţa, în locuinţa familiei, a persoanei condamnate la pedeapsa privativã de libertate de cel puţin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenţã cauzatoare de suferinţe fizice sau psihice ori pentru vãtãmare corporalã, sau pentru act sexual cu un minor, ori pentru corupţie sexualã, sãvârşite asupra unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalţi membri ai familiei, poate lua faţã de aceastã persoanã mãsura interzicerii de a reveni în locuinţa familiei, la cererea pãrţii vãtãmate. (2) Aceastã mãsurã poate fi luatã pe o duratã de pânã la 2 ani şi poate fi prelungitã dacã nu a dispãrut pericolul care a justificat luarea mãsurii. Prelungirea nu poate depãşi durata mãsurii luate iniţial. (3) Mãsura poate fi luatã în mod provizoriu şi în cursul urmãririi penale sau al judecãţii. (4) Partea vãtãmatã poate cere oricând revocarea mãsurii prevãzute în alin. (1). ART. 135 Expulzarea (1) Cetãţeanului strãin care a comis o infracţiune i se poate interzice rãmânerea pe teritoriul ţãrii. (2) În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa privativã de libertate, aducerea la îndeplinire a expulzãrii are loc dupã executarea pedepsei. (3) Încetarea expulzãrii se pronunţã de instanţã. (4) Persoanele prevãzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacã existã pericolul real de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la torturã, tratamente inumane sau degradante în statul în care ar urma sã fie expulzate sau dacã sunt cãsãtorite cu cetãţeni români, au domiciliul şi familia în România, iar cãsãtoria este anterioarã sãvârşirii faptei. ART. 136 Confiscarea specialã (1) Sunt supuse confiscãrii speciale: a) bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracţiune; b) bunurile care au servit sau care au fost destinate sã serveascã la sãvârşirea unei infracţiuni, dacã sunt ale fãptuitorului sau dacã, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Aceastã mãsurã nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor sãvârşite prin presã; c) bunurile care au fost date pentru a determina sãvârşirea unei infracţiuni sau pentru a rãsplãti pe fãptuitor; d) bunurile dobândite prin sãvârşirea infracţiunii, dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate şi în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia; e) bunurile deţinute în contra dispoziţiilor legale. (2) Dacã bunurile supuse confiscãrii nu se gãsesc, se confiscã echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora. (3) Instanţa poate sã nu dispunã confiscarea bunului, dacã acesta face parte dintre mijloacele de existenţã, de trebuinţã zilnicã ori de exercitare a profesiei fãptuitorului.
TITLUL VI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ
ART. 137 Efectele amnistiei (1) Amnistia înlãturã rãspunderea penalã pentru fapta sãvârşitã. Dacã intervine dupã condamnare, ea înlãturã şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnãrii. Amenda încasatã anterior amnistiei nu se restituie. (2) Amnistia nu are efecte asupra mãsurilor de siguranţã, mãsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vãtãmate. ART. 138 Prescripţia rãspunderii penale (1) Prescripţia înlãturã rãspunderea penalã. (2) Prescripţia nu înlãturã rãspunderea penalã în cazul infracţiunilor contra umanitãţii. ART. 139 Termenele de prescripţie a rãspunderii penale (1) Termenele de prescripţie a rãspunderii penale sunt: a) 25 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã; b) 20 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii severe; c) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii stricte mai mare de 10 ani; d) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani, dar care nu depãşeşte 10 ani; e) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii stricte între un an şi 5 ani; f) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii, amenda sub forma zilelor-amendã ori munca în folosul comunitãţii. (2) Prevederile alin. (1) lit. e) se aplicã şi în cazul pedepselor prevãzute de lege pentru persoana juridicã. (3) Termenele prevãzute în prezentul articol se socotesc de la data sãvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetãrii acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data sãvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. ART. 140 Întreruperea cursului prescripţiei (1) Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 139 se întrerupe prin îndeplinirea oricãrui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfãşurarea procesului penal. (2) Dupã fiecare întrerupere începe sã curgã un nou termen de prescripţie. (3) Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţã de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacã actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei. (4) Termenele prevãzute în art. 139, dacã au fost depãşite cu încã o jumãtate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni. ART. 141 Suspendarea cursului prescripţiei (1) Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 139 este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legalã sau o împrejurare de neprevãzut ori de neînlãturat împiedicã punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. (2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. ART. 142 Termenele de prescripţie a rãspunderii penale pentru minori Termenele de prescripţie a rãspunderii penale se reduc la jumãtate pentru cei care la data sãvârşirii infracţiunii erau minori. ART. 143 Lipsa plângerii prealabile (1) În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionatã de introducerea unei plângeri prealabile de cãtre persoana vãtãmatã, lipsa acestei plângeri înlãturã rãspunderea penalã. (2) Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlãturã rãspunderea penalã. (3) Fapta care a adus o vãtãmare mai multor persoane atrage rãspunderea penalã, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut sau se menţine numai de cãtre una dintre ele. (4) Fapta atrage rãspunderea penalã a tuturor participanţilor la sãvârşirea acesteia, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei. (5) În cazul în care cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restrânsã, acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu. ART. 144 Împãcarea pãrţilor (1) Împãcarea pãrţilor în cazurile prevãzute de lege înlãturã rãspunderea penalã şi stinge şi acţiunea civilã. (2) Împãcarea este personalã şi produce efecte numai dacã intervine pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii. (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu împãcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsã se pot împãca cu încuviinţarea persoanelor prevãzute de lege. Împãcarea produce efecte şi în cazul în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare din oficiu.
TITLUL VII CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI
ART. 145 Efectele graţierii (1) Graţierea are ca efect înlãturarea, în totul sau în parte, a executãrii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoarã. (2) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afarã de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. (3) Graţierea nu are efect asupra mãsurilor de siguranţã şi mãsurilor educative, afarã de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. (4) Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a cãror executare este suspendatã condiţionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintã durata pedepsei pronunţate de instanţã se reduce în mod corespunzãtor. Dacã suspendarea condiţionatã este revocatã sau anulatã, se executã numai partea din pedeapsã rãmasã negraţiatã. ART. 146 Prescripţia executãrii pedepsei (1) Prescripţia înlãturã executarea pedepsei principale. (2) Prescripţia nu înlãturã executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile contra umanitãţii. ART. 147 Termenele de prescripţie a executãrii pedepsei (1) Termenele de prescripţie a executãrii pedepsei sunt: a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeazã a fi executatã este detenţiunea pe viaţã sau detenţiunea severã; b) 5 ani, plus durata pedepsei închisorii stricte sau închisorii care urmeazã a fi executatã, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea; c) 3 ani, în cazul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã şi a muncii în folosul comunitãţii. (2) Prevederile alin. (1) lit. c) se aplicã corespunzãtor şi în cazul pedepselor aplicate persoanei juridice. (3) Termenele prevãzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã. (4) În cazul revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei sau a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, termenul de prescripţie începe sã curgã de la data când hotãrârea de revocare a rãmas definitivã. (5) Mãsurile de siguranţã nu se prescriu. ART. 148 Termenele de prescripţie a executãrii pedepsei pentru minori Termenele de prescripţie a executãrii pedepsei se reduc la jumãtate pentru cei care la data sãvârşirii infracţiunii erau minori. ART. 149 Întreruperea cursului prescripţiei executãrii pedepsei (1) Cursul termenului prescripţiei executãrii pedepsei se întrerupe prin începerea executãrii pedepsei. Sustragerea de la executare, dupã începerea executãrii pedepsei, face sã curgã un nou termen de prescripţie de la data sustragerii. (2) Cursul termenului prescripţiei executãrii se întrerupe şi prin sãvârşirea din nou a unei infracţiuni. ART. 150 Suspendarea cursului prescripţiei executãrii pedepsei (1) Cursul termenului prescripţiei executãrii pedepsei este suspendat în cazurile şi condiţiile prevãzute în Codul de procedurã penalã. (2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
TITLUL VIII CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
ART. 151 Reabilitarea de drept (1) Reabilitarea de drept are loc în cazul condamnãrii la amendã sub forma zilelor-amendã, la muncã în folosul comunitãţii sau la pedeapsa închisorii, dacã în decurs de 3 ani condamnatul nu a sãvârşit nici o altã infracţiune. (2) Prevederile art. 155 se aplicã în mod corespunzãtor. (3) Reabilitarea de drept poate fi constatatã şi de instanţa de judecatã. În acest caz instanţa verificã îndeplinirea condiţiilor prevãzute în alin. (1), dupã care pronunţã o hotãrâre în constatare. ART. 152 Reabilitarea judecãtoreascã (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecãtoreascã: a) în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii stricte, dupã trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugã jumãtate din durata pedepsei pronunţate; b) în cazul condamnãrii la pedeapsa detenţiunii severe ori la pedeapsa detenţiunii pe viaţã comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa detenţiunii severe, dupã trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugã o jumãtate din durata pedepsei pronunţate; c) în cazul condamnãrii la pedeapsa detenţiunii pe viaţã consideratã executatã ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executãrii pedepsei sau a împlinirii termenului prevãzut de lege în cazul liberãrii condiţionate, dupã trecerea unui termen de 20 de ani. (2) Instanţa poate dispune, în cazuri excepţionale, reducerea termenelor prevãzute în acest articol. (3) Condamnatul decedat pânã la împlinirea condiţiilor de reabilitare poate fi reabilitat dacã instanţa, evaluând comportarea condamnatului pânã la deces, apreciazã cã meritã acest beneficiu. ART. 153 Calculul termenului de reabilitare (1) Termenele prevãzute în art. 152 şi 153 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. (2) Pentru cei condamnaţi la amendã sub forma zilelor-amendã, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitatã sau executarea ei s-a stins în orice alt mod. (3) În caz de graţiere totalã sau de graţiere a restului de pedeapsã, termenul curge de la data actului de graţiere, dacã la acea datã hotãrârea de condamnare era definitivã şi de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, dacã actul de graţiere se referã la infracţiuni în curs de judecatã. ART. 154 Condiţiile reabilitãrii judecãtoreşti (1) Cererea de reabilitare judecãtoreascã se admite dacã cel condamnat întruneşte urmãtoarele condiţii: a) nu a suferit o nouã condamnare în intervalul prevãzut în art. 152; b) îşi are asiguratã existenţa prin muncã sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncã; c) a avut o bunã conduitã; d) a achitat în întregime cheltuielile de judecatã şi despãgubirile civile la plata cãrora a fost obligat, în afarã de cazul când partea vãtãmatã a renunţat la despãgubiri, sau când instanţa constatã cã cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotãrârea de condamnare. (2) Când instanţa constatã cã nu este îndeplinitã condiţia de la alin. (1) lit. d), dar aceasta nu se datoreazã relei-voinţe a condamnatului, poate dispune reabilitarea. ART. 155 Efectele reabilitãrii de drept şi judecãtoreşti (1) Reabilitarea face sã înceteze decãderile şi interdicţiile, precum şi incapacitãţile care rezultã din condamnare. (2) Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care fãptuitorul a fost scos în urma condamnãrii ori de rechemare în cadrele permanente ale forţelor armate sau de redare a gradului militar pierdut. (3) De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra mãsurilor de siguranţã, cu excepţia celor prevãzute în art. 129 lit. d) şi e). ART. 156 Reînnoirea cererii de reabilitare judecãtoreascã (1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouã cerere decât dupã un termen de 3 ani în cazul condamnãrii la pedeapsa detenţiunii severe şi dupã un termen de 2 ani în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii stricte; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii. (2) Condiţiile prevãzute în art. 154 trebuie sã fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. (3) Cererea respinsã ca urmare a neîndeplinirii unor condiţii de formã poate fi reînnoitã potrivit Codului de procedurã penalã. ART. 157 Anularea reabilitãrii Reabilitarea judecãtoreascã va fi anulatã când dupã acordarea ei s-a descoperit cã cel reabilitat mai suferise o condamnare care, dacã ar fi fost cunoscutã, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.
TITLUL IX ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ
ART. 158 Sãvârşirea unei infracţiuni Prin sãvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege sãvârşirea oricãreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumatã sau ca tentativã, precum şi participarea acestora ca autor, instigator sau complice. ART. 159 Public Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de drept public. ART. 160 Consecinţe deosebit de grave Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubã materialã mai mare de 3.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãţii, cauzate vreuneia dintre unitãţile la care se referã art. 159 ori altei persoane juridice sau fizice. ART. 161 Funcţionar public Prin funcţionar public se înţelege orice persoanã care exercitã permanent sau temporar o însãrcinare de orice naturã, în serviciul vreuneia dintre unitãţile la care se referã art. 159. ART. 162 Funcţionar Prin funcţionar se înţelege orice persoanã care exercitã o însãrcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat. ART. 163 Persoanã care exercitã un serviciu de interes public Prin persoanã care exercitã un serviciu de interes public se înţelege orice persoanã particularã care exercitã o profesie de interes public, pentru care este necesarã o abilitare specialã a autoritãţilor publice şi care este supusã controlului acestora. ART. 164 Rude apropiate (1) Rude apropiate sunt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude. (2) Dispoziţiile din legea penalã privitoare la rude apropiate, în limitele prevãzute de alin. (1), se aplicã, în caz de adopţie, atât persoanei adoptate, cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti. ART. 165 Membru de familie Prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiatã, dacã aceasta din urmã locuieşte şi gospodãreşte împreunã cu fãptuitorul. ART. 166 Informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale (1) Informaţii secrete de stat sunt informaţiile clasificate astfel de autoritãţile competente, potrivit legii. (2) Înscris oficial este orice înscris care emanã de la o unitate din cele la care se referã art. 159 sau care aparţine unei asemenea unitãţi. ART. 167 Arme (1) Arme sunt piesele, instrumentele sau dispozitivele declarate astfel prin dispoziţii legale. (2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de naturã a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac. ART. 168 Faptã sãvârşitã în public Fapta se considerã sãvârşitã în public atunci când a fost comisã: a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacã nu este prezentã nici o persoanã; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacã sunt de faţã douã sau mai multe persoane; c) în loc neaccesibil publicului, însã cu intenţia ca fapta sã fie auzitã sau vãzutã şi dacã acest rezultat s-a produs faţã de douã sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate cã au caracter de familie, datoritã naturii relaţiilor dintre persoanele participante. ART. 169 Timp de rãzboi Timp de rãzboi este intervalul de timp de la data declarãrii mobilizãrii sau de la începerea operaţiilor de rãzboi pânã la data trecerii armatei la starea de pace. ART. 170 Calculul timpului La calcularea timpului ziua se socoteşte de 24 de ore şi sãptãmâna de 7 zile. Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzãtoare datei de la care au început sã curgã. ART. 171 Pedeapsã prevãzutã de lege Prin pedeapsã prevãzutã de lege se înţelege pedeapsa prevãzutã în textul de lege care incrimineazã fapta, fãrã luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
PARTEA SPECIALĂ
TITLUL I CRIME ŞI DELICTE CONTRA PERSOANEI
CAP. I CRIME CONTRA UMANITĂŢII
ART. 172 Genocidul (1) Sãvârşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios a vreuneia dintre urmãtoarele fapte: a) uciderea membrilor colectivitãţii sau grupului; b) vãtãmarea gravã a integritãţii fizice sau mintale a membrilor colectivitãţii sau grupului; c) supunerea colectivitãţii ori a grupului la condiţii de existenţã sau tratament de naturã sã ducã la distrugere fizicã; d) luarea de mãsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul colectivitãţii sau al grupului; e) transferarea forţatã a copiilor aparţinând unei colectivitãţi sau unui grup în altã colectivitate sau în alt grup, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Înţelegerea în vederea sãvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 173 Tratamentele neomenoase (1) Supunerea la tratamente neomenoase a rãniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de rãzboi şi, în general, a oricãrei alte persoane cãzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã sãvârşirea faţã de persoanele arãtate în alin. (1) a vreuneia dintre urmãtoarele fapte: a) constrângerea de a servi în forţele armate ale adversarului; b) luarea de ostatici; c) deportarea; d) dislocarea sau lipsirea de libertate fãrã temei legal; e) condamnarea sau execuţia fãrã o judecatã prealabilã efectuatã de cãtre o instanţã constituitã în mod legal şi care sã fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevãzute de lege. (3) Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevãzuţi în alin. (1) se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 174 Crime contra umanitãţii sãvârşite în timp de rãzboi Faptele prevãzute în art. 172 şi art. 173 sãvârşite în timp de rãzboi se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţã. ART. 175 Alte crime contra umanitãţii (1) Sãvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva populaţiei civile, a vreuneia dintre urmãtoarele fapte: a) omorul; b) vãtãmarea gravã a integritãţii fizice sau sãnãtãţii fizice ori mintale; c) exterminarea; d) supunerea la sclavie; e) deportarea sau transferarea forţatã de populaţie; f) privarea de libertate, fãrã o judecatã prealabilã efectuatã de cãtre o instanţã constituitã în mod legal şi care sã fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevãzute de lege; g) tortura; h) violul, prostituţia forţatã, provocarea forţatã a graviditãţii, sterilizarea forţatã sau orice altã asemenea formã de violenţã sexualã; i) discriminarea oricãrui grup sau a oricãrei colectivitãţi din motive politice, rasiale, naţionale, etnice, culturale, religioase sau sexuale; j) dispariţiile forţate de persoane, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi detonarea armelor nucleare sau a oricãror dispozitive explozive nucleare. ART. 176 Excluderea oricãror împrejurãri justificative În cazul infracţiunilor prevãzute în prezentul capitol, nici o împrejurare excepţionalã fie cã este vorba de o stare de rãzboi sau de ameninţãri cu rãzboiul, de instabilitate politicã internã sau de oricare altã stare de excepţie, nu poate fi invocatã pentru a justifica fapta; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autoritãţii legitime. ART. 177 Sancţionarea tentativei Tentativa la crimele prevãzute în acest capitol se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã pentru infracţiunea consumatã sau cu o pedeapsã în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea consumatã.
CAP. II CRIME ŞI DELICTE CONTRA VIEŢII PERSOANEI
ART. 178 Omorul Uciderea unei persoane se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 179 Omorul calificat Omorul sãvârşit în vreuna din urmãtoarele împrejurãri: a) cu premeditare; b) asupra soţului sau unei rude apropiate; c) asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani; d) profitând de starea de neputinţã a victimei de a se apãra; e) asupra unei femei gravide; f) prin cruzimi; g) asupra a douã sau mai multe persoane; h) pentru a sãvârşi sau a ascunde sãvârşirea unei tâlhãrii sau piraterii; i) în timpul sau în legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 180 Pruncuciderea Uciderea copilului nou nãscut, sãvârşitã imediat dupã naştere de cãtre mama aflatã într-o stare de tulburare pricinuitã de naştere, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 181 Uciderea din culpã (1) Uciderea din culpã a unei persoane se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Uciderea din culpã ca urmare a nerespectãrii dispoziţiilor legale ori a mãsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitãţi se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (3) Când uciderea din culpã a unei persoane este sãvârşitã de un conducãtor de vehicul cu tracţiune mecanicã, având în sânge o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã sau care se aflã în stare de ebrietate produsã de alcool sau se aflã sub influenţa stupefiantelor ori a altor substanţe toxice, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 12 ani. (4) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã uciderea din culpã sãvârşitã de orice altã persoanã în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflã în stare de ebrietate produsã de alcool sau se aflã sub influenţa stupefiantelor ori a altor substanţe toxice. (5) Dacã prin fapta sãvârşitã s-a cauzat moartea a douã sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea strictã de la 7 la 15 ani. (6) Dacã fapta prin care s-a produs uciderea din culpã constituie prin ea însãşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni. ART. 182 Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (1) Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacã sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Când fapta prevãzutã în alin. (1) s-a sãvârşit faţã de un minor sau faţã de o persoanã care nu era în stare sã-şi dea seama de fapta sa ori nu putea fi stãpânã pe actele sale, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. ART. 183 Sancţionarea tentativei Tentativa la crimele prevãzute în art. 178 şi art. 179 se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã pentru infracţiunea consumatã sau cu o pedeapsã în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea consumatã. ART. 185 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunea prevãzutã în art. 181 alin. (2).
CAP. III DELICTE CONTRA INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII PERSOANEI
ART. 185 Lovirea sau alte violenţe (1) Lovirea sau orice alte acte de violenţã cauzatoare de suferinţe fizice se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã. (2) Faptele prevãzute în alin. (1) sãvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (3) Lovirea sau actele de violenţã care au pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (4) Faptele prevãzute în alin. (3) sãvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. (5) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În cazul faptelor prevãzute în alin. (2) şi (4), acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu. (6) Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare din oficiu. ART. 186 Vãtãmarea corporalã (1) Fapta prin care s-a pricinuit integritãţii corporale sau sãnãtãţii o vãtãmare care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârşitã asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 6 ani. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În cazul faptei prevãzute în alin. (2), acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu. (4) Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare din oficiu. ART. 187 Vãtãmarea corporalã gravã (1) Fapta prin care s-a pricinuit integritãţii corporale sau sãnãtãţii o vãtãmare care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Dacã fapta a produs vreuna din urmãtoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionãrii acestora, o infirmitate permanentã fizicã sau psihicã, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 10 ani. (3) Când fapta a fost sãvârşitã în scopul producerii consecinţelor prevãzute în alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani. ART. 188 Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte Dacã vreuna dintre faptele prevãzute în art. 185-187 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 189 Vãtãmarea corporalã din culpã (1) Fapta prevãzutã în art. 185 alin. (3) care a pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum şi cea prevãzutã în art. 186, sãvârşite din culpã, se pedepsesc cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã. (2) Dacã fapta a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau zile-amendã. (3) Când sãvârşirea faptei prevãzute în alin. (1) este urmarea nerespectãrii dispoziţiilor legale sau a mãsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activitãţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã. (4) Fapta prevãzutã în alin. (2), dacã este urmarea nerespectãrii dispoziţiilor legale sau a mãsurilor de prevedere arãtate în alin. (3), se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã. (5) Dacã faptele prevãzute în alin. (3) şi (4) sunt sãvârşite de cãtre o persoanã care se aflã în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã, în cazul alin. (3), şi închisoarea strictã de la un an la 5 ani, în cazul alin. (4). (6) Pentru faptele prevãzute în alin. (1)-(4), acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 190 Avortul (1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, sãvârşitã în vreuna din urmãtoarele împrejurãri: a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop; b) de cãtre o persoanã care nu are calitatea de medic de specialitate; c) dacã vârsta sarcinii a depãşit paisprezece sãptãmâni, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Întreruperea cursului sarcinii, sãvârşitã în orice condiţii, fãrã consimţãmântul femeii însãrcinate, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Dacã prin faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) s-a cauzat femeii însãrcinate o vãtãmare corporalã gravã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã fapta a avut ca urmare moartea femeii însãrcinate, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (4) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (2) sau (3) a fost sãvârşitã de medic, pe lângã pedeapsa închisorii se va aplica şi interdicţia exercitãrii profesiei de medic, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c). (5) Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatã de medic: a) dacã întreruperea cursului sarcinii era necesarã pentru a salva viaţa, sãnãtatea sau integritatea corporalã a femeii însãrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlãturat altfel; b) în cazul prevãzut în alin. (1) lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale; c) în cazul prevãzut în alin. (2) când femeia însãrcinatã s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice potrivit dispoziţiilor legale. ART. 191 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 187 alin. (3) şi art. 101 alin. (2) se pedepseşte. ART. 192 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 189 alin. (3) şi (4).
CAP. IV CRIME ŞI DELICTE PRIVIND MANIPULAREA GENETICĂ
ART. 193 Alterarea genotipului Alterarea genotipului uman, cu intenţie, în orice mod, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani. ART. 194 Utilizarea periculoasã a ingineriei genetice Utilizarea ingineriei genetice pentru a produce arme biologice sau alte arme de exterminare în masã se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 195 Crearea ilegalã de embrioni umani şi clonarea (1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreaţia se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane, vii sau moarte. ART. 196 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 195 se pedepseşte. ART. 197 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAP. V DELICTE PRIN CARE SE PUNE ÎN PERICOL VIAŢA, INTEGRITATEA CORPORALĂ ŞI SĂNĂTATEA PERSOANEI
ART. 198 Punerea în primejdie a unei persoane în neputinţã de a se îngriji (1) Pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinţã de a se îngriji, de cãtre persoana care o are sub pazã sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viaţa, sãnãtatea sau integritatea corporalã, se pedepseşte cu închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Este apãratã de pedeapsã persoana care, dupã sãvârşirea faptei, îşi reia de bunãvoie îndatoririle. ART. 199 Lãsarea fãrã ajutor Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înştiinţa autoritatea, de cãtre cel care a gãsit o persoanã a cãrei viaţã, sãnãtate sau integritate corporalã este în primejdie şi care este lipsitã de puterea de a se salva, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. ART. 200 Lãsarea fãrã ajutor prin omisiunea de înştiinţare Neînştiinţarea autoritãţii de cãtre cel ce gãseşte o persoanã abandonatã sau pierdutã, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusã în pericol viaţa, sãnãtatea ori integritatea corporalã, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã.
CAP. VI CRIME ŞI DELICTE CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI
ART. 201 Lipsirea de libertate în mod ilegal (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani. (2) În cazul în care fapta este sãvârşitã în vreuna din urmãtoarele împrejurãri: a) prin simularea de calitãţi oficiale; b) prin rãpire; c) de o persoanã înarmatã; d) de douã sau mai multe persoane împreunã; e) dacã în schimbul eliberãrii se cere un folos material sau orice alt avantaj; f) când victima este minorã; g) când victima este supusã unor suferinţe ori sãnãtatea sau viaţa îi este pusã în pericol, pedeapsa este închisoarea strictã de la 7 la 15 ani. (3) Dacã pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanã fizicã sau juridicã, o organizaţie internaţionalã interguvernamentalã sau un grup de persoane sã îndeplineascã sau sã nu îndeplineascã un anumit act, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani. (4) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani. ART. 202 Sclavia Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 203 Supunerea la muncã forţatã sau obligatorie Fapta de a supune o persoanã, în alte cazuri decât cele prevãzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o muncã obligatorie se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. ART. 204 Traficul de persoane adulte (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane prin ameninţare sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în scopul exploatãrii acestei persoane, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacã: a) fapta a fost sãvârşitã de douã sau mai multe persoane împreunã; b) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii; c) fapta a produs beneficii materiale importante. (3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi fapta de a determina sau de a permite, cu intenţie, direct sau indirect, intrarea sau rãmânerea pe teritoriul României a unei persoane care nu este cetãţean român sau nu are domiciliul în România, victimã a traficului de persoane, sãvârşitã în una din urmãtoarele împrejurãri: a) folosind faţã de victimã mijloace frauduloase, violenţã, ameninţãri sau orice altã formã de constrângere; b) abuzând de starea specialã în care se gãseşte victima, din cauza situaţiei sale ilegale ori precare de intrare sau şedere în ţarã ori din cauza stãrii de graviditate, unei boli sau infirmitãţi ori unei deficienţe fizice sau mintale. (5) Dacã fapta prevãzutã în alin. (4) se sãvârşeşte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 2 ani. ART. 205 Traficul de minori (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane cu vârsta cuprinsã între 15 şi 18 ani, în scopul exploatãrii acesteia, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacã: a) fapta a fost sãvârşitã asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani; b) fapta a fost sãvârşitã prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra minorului; c) fapta a fost sãvârşitã de douã sau mai multe persoane împreunã; d) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii; e) fapta a produs beneficii materiale importante. (3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea pe viaţã sau detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 206 Consimţãmântul victimei traficului de persoane În cazul infracţiunilor prevãzute în art. 204 şi art. 205, consimţãmântul victimei nu constituie o cauzã justificativã. ART. 207 Definirea exploatãrii unei persoane În sensul art. 204 şi art. 205, prin exploatarea unei persoane se înţelege: a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încãlcarea normelor legale privind condiţiile de muncã, salarizare, sãnãtate şi securitate; b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemãnãtoare de lipsire de libertate ori de aservire; c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestãri pornografice în vederea producerii şi difuzãrii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexualã; d) obligarea la practicarea cerşetoriei; e) prelevarea de organe. ART. 208 Violarea de domiciliu ori a sediului (1) Pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuinţã, încãpere, dependinţã sau într-un loc împrejmuit ţinând de acestea, fãrã consimţãmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pãrãsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã pãtrunderea fãrã drept în sediile autoritãţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice, ale partidelor sau în locul unde o persoanã fizicã sau juridicã îşi desfãşoarã activitatea. (3) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) se sãvârşeşte de o persoanã înarmatã, de douã sau mai multe persoane împreunã, în timpul nopţii sau prin folosire de calitãţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. (4) Pentru fapta prevãzutã în alin. (1), acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 209 Încãlcarea prin orice mijloace de interceptare a dreptului la viaţã privatã (1) Încãlcarea dreptului la viaţã privatã al unei persoane prin folosirea oricãror mijloace de interceptare de la distanţã de date, informaţii, imagini sau sunete din interiorul locurilor menţionate în art. 209 alin. (1), fãrã consimţãmântul persoanei care le foloseşte sau fãrã permisiunea legii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaţia de locuinţã, reşedinţã sau casã de vacanţã, aparţinând oricãrei persoane, nu constituie infracţiune. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 210 Ameninţarea (1) Fapta de a ameninţa o persoanã cu sãvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pãgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacã este de naturã sã o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã, fãrã ca pedeapsa aplicatã sã poatã depãşi sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţãrii. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 211 Şantajul (1) Constrângerea unei persoane, prin violenţã sau ameninţare, sã dea, sã facã, sã nu facã sau sã sufere ceva, dacã fapta este comisã spre a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Când constrângerea constã în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţãtoare pentru persoana ameninţatã, pentru soţul acesteia sau pentru o rudã apropiatã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani. ART. 212 Violarea secretului corespondenţei (1) Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicãri efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţã, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar şi atunci când a fost trimisã deschisã sau a fost deschisã din greşealã, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicãri interceptate, chiar în cazul în care fãptuitorul a luat cunoştinţã de aceasta din greşealã sau din întâmplare. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 213 Confecţionarea sau utilizarea de aparate pentru interceptarea comunicaţiilor Confecţionarea, comercializarea, instalarea sau utilizarea, fãrã drept, de mijloace tehnice destinate interceptãrii sau împiedicãrii comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 214 Divulgarea secretului profesional (1) Divulgarea, fãrã drept, a unor date de cãtre acela cãruia i-au fost încredinţate sau de care a luat cunoştinţã în virtutea profesiei ori funcţiei, dacã fapta este de naturã a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Utilizarea sau divulgarea în alte scopuri decât cele prevãzute de lege a documentelor sau informaţiilor cu caracter de secret profesional, de cãtre cel care le-a primit ori a luat cunoştinţã de ele în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (3) Acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 215 Sancţionarea tentativei (1) Tentativa la delictele prevãzute în art. 201 alin. (1) şi (2), art. 202, art. 204 alin. (1) şi (4) şi art. 205 alin. (1) se pedepseşte. (2) Constituie tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mãsuri în vederea comiterii crimei prevãzute în art. 201 alin. (3). ART. 216 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 201-205 şi art. 211-213.
CAP. VII CRIME ŞI DELICTE CONTRA LIBERTĂŢII SEXUALE
ART. 217 Violul (1) Actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacã: a) fapta a fost sãvârşitã de douã sau mai multe persoane împreunã; b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fãptuitorului; c) victima este un membru de familie; d) victima era un minor care nu împlinise vârsta de 15 ani; e) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii. (3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. ART. 218 Actul sexual cu un minor (1) Actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex a cãrei vârstã este între 15 şi 18 ani, dacã fapta este sãvârşitã de tutore sau curator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacã fãptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia. (3) Dacã actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cãtre fãptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au fost sãvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (5) Când fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârşitã în împrejurãrile prevãzute în art. 217 alin. (2) lit. b) ori dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(4) au avut urmãrile prevãzute în art. 217 alin. (2) lit. e), pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (6) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 219 Seducţia (1) Fapta aceluia care, prin promisiuni de cãsãtorie, determinã o persoanã de sex feminin care nu împlinise vârsta de 18 ani sã aibã cu el raport sexual se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 220 Perversiunea sexualã (1) Actele de perversiune sexualã sãvârşite în public se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Actele de perversiune sexualã cu o persoanã care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi actele de perversiune sexualã cu o persoanã a cãrei vârstã este între 15 şi 18 ani, dacã fapta este sãvârşitã de tutore sau curator ori de cãtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa ori dacã fãptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia. (4) Dacã actele de perversiune sexualã cu o persoanã care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cãtre fãptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (5) Dacã faptele prevãzute în alin. (2), (3) şi (4) au fost sãvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (6) Actele de perversiune sexualã cu o persoanã în imposibilitate de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (7) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(6) au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 221 Corupţia sexualã (1) Actele cu caracter obscen sãvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Când actele prevãzute la alin. (1) se sãvârşesc asupra unui membru de familie, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) au fost sãvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei închisorii se majoreazã cu 2 ani. (4) Ademenirea unei persoane în vederea sãvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 222 Incestul Raportul sexual între rude în linie directã sau între fraţi şi surori se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 223 Hãrţuirea sexualã (1) Hãrţuirea unei persoane prin ameninţare sau constrângere în scopul de a obţine satisfacţii de naturã sexualã, de cãtre o persoanã care abuzeazã de calitatea sau de influenţa pe care i-o conferã funcţia îndeplinitã la locul de muncã, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 224 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 217 alin. (1), art. 218 alin. (1)-(4), art. 220 alin. (1)-(6), art. 221 şi art. 222 se pedepseşte.
CAP. VIII DELICTE CONTRA DEMNITĂŢII
ART. 225 Calomnia (1) Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public se pedepseşte cu zile-amendã, de la 10 la 120. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 226 Proba veritãţii sau a bunei-credinţe (1) Nu constituie infracţiunea de calomnie fapta cu privire la care s-a fãcut proba veritãţii sau cu privire la care fãptuitorul dovedeşte cã a avut motive rezonabile de a crede cã este adevãratã. (2) În cazul faptelor referitoare la viaţa privatã a unei persoane, proba veritãţii sau dovada cã fãptuitorul a avut motive rezonabile de a crede cã aceste fapte sunt adevãrate este admisibilã pentru apãrarea unui interes legitim. (3) În cazul faptelor referitoare la viaţa privatã a unei persoane care afecteazã capacitatea acesteia de exercitare a unei funcţii publice, proba veritãţii sau dovada cã fãptuitorul a avut motive rezonabile de a crede cã aceste fapte sunt adevãrate este admisibilã, fãrã a fi necesarã dovedirea unui interes legitim.
CAP. IX DELICTE CONTRA FAMILIEI
ART. 227 Bigamia (1) Încheierea unei noi cãsãtorii de cãtre o persoanã cãsãtoritã se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Persoana necãsãtoritã care se cãsãtoreşte cu o persoanã pe care o ştie cãsãtoritã se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã. (3) Faptele prevãzute în prezentul articol nu se sancţioneazã dacã prima sau cea de-a doua cãsãtorie este declaratã nulã pentru alt motiv decât bigamia. ART. 228 Abandonul de familie (1) Sãvârşirea de cãtre persoana care are obligaţia legalã de întreţinere, faţã de cel îndreptãţit la întreţinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte: a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; b) neîndeplinirea cu rea-credinţã a obligaţiei de întreţinere prevãzutã de lege; c) neplata cu rea-credinţã, timp de douã luni, a pensiei de întreţinere stabilitã pe cale judecãtoreascã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. (3) Dacã pãrţile nu s-au împãcat, dar în cursul judecãţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazul când stabileşte vinovãţia, pronunţã împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 95. (4) Revocarea suspendãrii condiţionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul sãvârşeşte din nou o infracţiune de abandon de familie. (5) Dispoziţiile alin. (3) se aplicã numai în cazul primei condamnãri a fãptuitorului pentru abandon de familie. ART. 229 Relele tratamente aplicate minorului Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinţi sau de cãtre orice persoanã cãreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 230 Nerespectarea mãsurilor privind încredinţarea minorului (1) Reţinerea de cãtre un pãrinte a copilului sãu minor, fãrã consimţãmântul celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredinţat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã, spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre pãrinţi sã aibã legãturi personale cu minorul, în condiţiile prevãzute de pãrţi sau de cãtre organul competent. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 231 Fapte de corupţie în legãturã cu adopţia (1) Fapta pãrintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care pretinde sau primeşte, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi fapta persoanei care intermediazã sau înlesneşte adopţia unui copil în scopul obţinerii unui folos necuvenit. ART. 232 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunea prevãzutã în art. 231 alin. (2).
CAP. X CRIME ŞI DELICTE CONTRA BUNELOR MORAVURI
ART. 233 Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice (1) Fapta persoanei care, în public, sãvârşeşte acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii sau se dedã la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulburã, în alt mod, liniştea şi ordinea publicã se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Dacã prin fapta prevãzutã în alin. (1) s-a tulburat grav liniştea publicã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 5 ani. ART. 234 Prostituţia Fapta persoanei care îşi procurã principalele mijloace de existenţã practicând în acest scop acte sexuale cu diferite persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 235 Proxenetismul (1) Îndemnul sau înlesnirea practicãrii prostituţiei ori tragerea de foloase de pe urma practicãrii prostituţiei de cãtre o persoanã se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Recrutarea unei persoane pentru prostituţie sau constrângerea la prostituţie se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârşitã faţã de un minor sau prezintã un alt caracter grav, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 236 Rãspândirea de materiale pornografice (1) Fapta de a expune, a vinde sau a rãspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea rãspândirii, toate acestea fãrã drept, de materiale pornografice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre cele prevãzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în vederea comercializãrii ori distribuirii lor. ART. 237 Pornografia infantilã (1) Fapta de a expune, a vinde sau a rãspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea rãspândirii sau de a deţine, fãrã drept, materiale pornografice cu minori, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre cele prevãzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire în vederea comercializãrii ori distribuirii lor. ART. 238 Pornografia infantilã prin intermediul sistemelor informatice Producerea în vederea rãspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, rãspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice, ori deţinerea, fãrã drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 239 Materiale pornografice (1) În sensul art. 236, prin materiale pornografice se înţelege orice material care prezintã o persoanã având un comportament sexual explicit. (2) În sensul art. 237 şi art. 238, prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintã un minor având un comportament sexual explicit sau o persoanã majorã care este prezentatã ca un minor având un comportament sexual explicit ori imagini care, deşi nu prezintã o persoanã realã, simuleazã, în mod credibil, un minor având un comportament sexual explicit. ART. 240 Jocul de noroc (1) Organizarea sau îngãduirea jocurilor de noroc pentru public, fãrã autorizare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã organizarea sau îngãduirea în mod obişnuit a jocurilor de noroc, într-o casã particularã, în scopul de a realiza foloase materiale. (3) Desfãşurarea fãrã licenţã a oricãror activitãţi din domeniul jocurilor de noroc se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. ART. 241 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 235 alin. (1) şi (2), art. 237 şi art. 238 se pedepseşte. ART. 242 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 235-238 şi art. 240.
CAP. XI DELICTE CONTRA PROTECŢIEI MUNCII
ART. 243 Neluarea mãsurilor legale de protecţie a muncii (1) Neluarea vreuneia din mãsurile legale de protecţie a muncii de cãtre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste mãsuri, dacã se creeazã un pericol iminent de producere a unui accident de muncã sau de îmbolnãvire profesionalã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) se comite în locuri de muncã ce prezintã un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã. (3) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârşitã din culpã se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã, iar fapta prevãzutã în alin. (2) sãvârşitã din culpã se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 244 Nerespectarea regulilor de protecţie a muncii (1) Nerespectarea de cãtre orice persoanã a mãsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, dacã prin aceasta se creeazã un pericol iminent de producere a unui accident de muncã sau de îmbolnãvire profesionalã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) se comite în locuri de muncã ce prezintã un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã. (3) Dacã nerespectarea constã în repunerea în funcţie a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminãrii tuturor deficienţelor pentru care s-a luat mãsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 2 ani sau zile-amendã. (4) Faptele prevãzute în alin. (1) şi (3) sãvârşite din culpã se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã, iar fapta prevãzutã în alin. (2) sãvârşitã din culpã se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 245 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAP. XII DELICTE CONTRA CULTELOR ŞI A RESPECTULUI DATORAT MORŢILOR
ART. 246 Împiedicarea libertãţii cultelor (1) Împiedicarea sau tulburarea libertãţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat şi funcţioneazã potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã fapta de a obliga o persoanã, prin constrângere, sã participe la serviciile religioase ale vreunui cult sau sã îndeplineascã un act religios legat de exercitarea unui cult. ART. 247 Profanarea de morminte Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseşte cu închisoare strictã de la unu la 5 ani sau cu zile-amendã. ART. 248 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunea prevãzutã în art. 246.
TITLUL II CRIME ŞI DELICTE CONTRA PATRIMONIULUI
ART. 249 Furtul (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fãrã consimţãmântul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. (2) Fapta constituie furt şi dacã bunul aparţine în întregime sau în parte fãptuitorului, dacã în momentul sãvârşirii acel bun se gãsea în posesia sau detenţia legitimã a altei persoane. (3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi sustragerea de impulsuri electro-magnetice prin folosirea mijloacelor de telecomunicaţii ori racordarea fãrã drept la mijloacele audio-vizuale ale unei persoane. (4) De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept. (5) Se considerã bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economicã, precum şi înscrisurile. ART. 250 Furtul calificat (1) Furtul sãvârşit în urmãtoarele împrejurãri: a) de o persoanã având asupra sa o armã, o substanţã narcoticã sau paralizantã; b) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã; c) într-un loc public; d) într-un mijloc de transport în comun; e) în timpul nopţii; f) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fãrã drept a unei chei adevãrate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 10 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi furtul privind: a) un bun care face parte din patrimoniul cultural; b) un act care serveşte pentru dovedirea stãrii civile, pentru legitimare sau identificare; c) ţiţei, produse petroliere sau gaze naturale; d) echipamente, instalaţii şi componente ale acestora, dacã sunt bunuri de interes general. (3) Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani. ART. 251 Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilã (1) Furtul sãvârşit între soţi ori între rude apropiate, sau de cãtre un minor în paguba tutorelui sãu, de cãtre cel care locuieşte împreunã cu persoana vãtãmatã sau este gãzduit de aceasta, se urmãreşte numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. (2) Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 252 Tâlhãria Furtul sãvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţãri, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţã sau neputinţã de a se apãra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru pãstrarea bunului furat sau pentru înlãturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca fãptuitorul sã-şi asigure scãparea, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. ART. 253 Tâlhãria calificatã (1) Tâlhãria sãvârşitã în urmãtoarele împrejurãri: a) de o persoanã având asupra sa o armã, o substanţã narcoticã sau paralizantã; b) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã; c) în timpul nopţii; d) într-un loc public; e) într-un mijloc de transport; f) într-o locuinţã sau în dependinţe ale acesteia; g) a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 7 la 15 ani. (2) Tâlhãria care a produs consecinţe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 254 Pirateria (1) Jefuirea prin acte de violenţã, sãvârşite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se gãsesc pe acea navã ori împotriva altei nave, dacã navele se aflã în marea liberã sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. (2) Existã piraterie şi dacã fapta s-a comis pe o aeronavã sau între aeronave şi nave. ART. 255 Pirateria calificatã (1) Pirateria care a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187 se pedepseşte cu închisoare strictã de la 7 la 15 ani. (2) Pirateria care a produs consecinţe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 256 Abuzul de încredere (1) Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi fapta de a schimba, în totul sau în parte, substanţa sau calitãţile mãrfurilor încredinţate spre transport. (3) Dacã schimbarea substanţei sau a calitãţilor mãrfurilor încredinţate spre transport s-a fãcut prin folosirea de substanţe vãtãmãtoare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. (4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancţioneazã şi fapta de a distruge obiectele primite în gaj de cãtre creditor. (5) Dacã bunul este proprietate privatã, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 257 Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (1) Fapta de a ascunde, a deteriora, a distruge în totul sau în parte valori ori bunuri din patrimoniul propriu sau de a invoca datorii fictive ori alte acte în paguba creditorilor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi fapta persoanei care, deşi se aflã în imposibilitate de platã, pretinde sau acceptã sã i se punã la dispoziţie mãrfuri ori servicii, producând o pagubã creditorului. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a pãrţii vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 258 Gestiunea frauduloasã (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţã, cu ocazia administrãrii sau conservãrii bunurilor acesteia, de cãtre cel care are ori trebuie sã aibã grija administrãrii sau conservãrii acelor bunuri se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Gestiunea frauduloasã sãvârşitã în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (3) Dacã bunul este proprietate privatã, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 259 Însuşirea bunului gãsit (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gãsit autoritãţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sãu, se pedepseşte cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia fãptuitorului. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 260 Înşelãciunea (1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obţine pentru sine ori pentru altul un folos material injust şi dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. (2) Înşelãciunea sãvârşitã prin folosirea de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani. (3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât fãrã aceastã eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) sau (2), dupã distincţiile acolo arãtate. (4) Emiterea unui cec sau a unui alt instrument de platã asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã sau nu va exista pânã la termenul convenit între pãrţi, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. (1), dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului sau a altui instrument de platã, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2). (5) Folosirea de mijloace frauduloase pentru a îndepãrta de la licitaţie publicã o persoanã sau de a limita licitaţiile ori numãrul participanţilor se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (6) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã exploatarea necunoaşterii sau a lipsei de experienţã a unui minor sau a stãrii de slãbiciune a persoanelor vulnerabile datoritã vârstei, bolii sau stãrii de graviditate, pentru a le determina sã încheie acte prejudiciabile pentru acestea. (7) Inducerea sau menţinerea în eroare cu privire la condiţiile de trai din ţara de emigrare, sãvârşitã în condiţiile alin. (1), în scopul de a determina o persoanã sã emigreze, se pedepseşte potrivit alin. (1). (8) Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (9) Dacã mijlocul fraudulos folosit pentru sãvârşirea înşelãciunii constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni. ART. 261 Distrugerea şi însuşirea de valori materiale interesând umanitatea (1) Distrugerea în întregime sau în parte: a) a clãdirilor, a oricãror altor construcţii sau a navelor care servesc ca spitale; b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roşie, ori al organizaţiilor asimilate acesteia, pentru transportul rãniţilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roşii ori ale organizaţiilor asimilate acesteia; c) a depozitelor de materiale sanitare, dacã toate acestea poartã semnele distinctive reglementare, se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã însuşirea sub orice formã, nejustificatã de o necesitate militarã şi sãvârşitã în proporţii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea rãniţilor sau bolnavilor cãzuţi sub puterea adversarului. (3) Tot astfel se sancţioneazã distrugerea în întregime sau în parte, ori însuşirea sub orice formã, nejustificatã de vreo necesitate militarã şi sãvârşitã în proporţii mari, a oricãror alte bunuri. ART. 262 Distrugerea şi însuşirea de valori culturale ale popoarelor (1) Distrugerea sub orice formã, fãrã necesitate militarã, de monumente sau construcţii care au o valoare artisticã, istoricã ori arheologicã, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istoricã sau ştiinţificã, opere de artã, manuscrise, cãrţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cãrţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi, în general, a oricãror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã jefuirea sau însuşirea sub orice formã, de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militarã, a vreuneia dintre valorile culturale arãtate în prezentul articol. ART. 263 Distrugerea (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlãturarea mãsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. (2) În cazul în care bunul are o deosebitã valoare artisticã, ştiinţificã, istoricã, arhivisticã sau o altã asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 7 ani. (3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltã tensiune, a echipamentelor sau instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apã şi a conductelor magistrale de alimentare cu apã se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2). (4) Distrugerea în totul sau în parte a unui act autentic sau sub semnãturã privatã care nu aparţine fãptuitorului sau nu-i aparţine în exclusivitate ori ascunderea unui act care nu aparţine fãptuitorului, în scopul de a provoca o pagubã unei persoane, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (5) Distrugerea sau degradarea bornelor, reperelor, mãrcilor de nivelment ori a semnelor geodezice din reţeaua naţionalã, amplasate pe sol sau pe clãdiri, ori a bornelor, stâlpilor, balizelor sau a altor semne care marcheazã frontiera de stat ori împiedicarea luãrii unor mãsuri de conservare a acestor bunuri se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2). (6) Dacã distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sãvârşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacã rezultã pericol public, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. (7) Dispoziţiile prevãzute în alin. (2), (3) şi (6) se aplicã chiar dacã bunul aparţine fãptuitorului. (8) Dacã bunul este proprietate privatã, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 264 Distrugerea calificatã (1) Dacã faptele prevãzute în art. 263 au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dezastrul constã în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mãrfuri sau de persoane, ori a unor instalaţii sau lucrãri şi care a avut ca urmare moartea sau vãtãmarea gravã a integritãţii corporale sau sãnãtãţii mai multor persoane. ART. 265 Distrugerea din culpã (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpã, a unui bun, chiar dacã acesta aparţine fãptuitorului, în cazul în care fapta este sãvârşitã prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacã rezultã pericol public, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã distrugerea ori degradarea din culpã a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltã tensiune, a echipamentelor sau instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apã şi a conductelor magistrale de alimentare cu apã, dacã a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestora. (3) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpã, a unui bun, chiar dacã acesta aparţine fãptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar dacã a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. (4) Când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pãrãsirii postului sau a sãvârşirii oricãrei alte fapte de cãtre personalul de conducere a unui mijloc de transport în comun, ori de cãtre personalul care asigurã direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 12 ani. ART. 266 Tulburarea de posesie (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. (2) Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare, fãrã drept, ori refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fãrã drept se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) se sãvârşeşte prin violenţã sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strãmutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. (4) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) se sãvârşeşte prin violenţã sau ameninţare, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani. (5) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancţioneazã şi înfiinţarea sau mutarea semnelor de hotar şi a reperelor de marcare fãrã drept, când acestea se referã la limitele de zonã ale cãii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, cãilor navigabile, delimitãrilor silvice, geologice şi miniere. (6) Dacã imobilul se aflã în posesia unei persoane private, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 267 Tãinuirea (1) Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificãrii acestuia, cunoscând cã bunul provine din sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, dacã prin aceasta s-a urmãrit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani, fãrã ca sancţiunea aplicatã sã poatã depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tãinuit. (2) Tãinuirea sãvârşitã de soţ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseşte. ART. 268 Spãlarea banilor (1) Se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând cã provin din sãvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulãrii originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a sãvârşit infracţiunea din care provin bunurile sã se sustragã de la urmãrire, judecatã sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevãratei naturi, a provenienţei, situãrii, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietãţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând cã bunurile provin din sãvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând cã acestea provin din sãvârşirea de infracţiuni. (2) În sensul alin. (1), prin bunuri se înţelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestã un titlu ori un drept cu privire la acestea. ART. 269 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 249, art. 250 alin. (1) şi (2), art. 252, art. 253 alin. (1), art. 254, art. 255 alin. (1), art. 260 alin. (1)-(7), art. 263 şi art. 268 se pedepseşte. ART. 270 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 256-258 şi art. 260-268.
TITLUL III CRIME ŞI DELICTE CONTRA SECURITĂŢII NAŢIONALE
ART. 271 Trãdarea Fapta cetãţeanului român, a persoanei fãrã cetãţenie care are domiciliul în România sau a strãinului aflat în serviciul statului român de a stabili legãturi cu o putere sau cu o organizaţie strãinã ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de rãzboi contra ţãrii sau de înlesnire a ocupaţiei militare strãine, ori de subminare economicã, politicã sau a capacitãţii de apãrare a statului, ori de aservire faţã de o organizaţie strãinã sau putere strãinã, precum şi de întrajutorare a unei organizaţii ori a unei puteri strãine pentru desfãşurarea unei activitãţi inamice împotriva securitãţii naţionale se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 272 Trãdarea prin transmiterea de informaţii secrete de stat Transmiterea de informaţii secrete de stat unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie informaţii secrete de stat ori deţinerea de asemenea documente de cãtre cel care nu avea calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora, sãvârşite de un cetãţean român, de o persoanã fãrã cetãţenie care are domiciliul în România sau de un strãin aflat în serviciul statului român, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţã sau cu detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 273 Trãdarea prin ajutarea inamicului (1) Fapta cetãţeanului român, a persoanei fãrã cetãţenie care are domiciliul în România sau a strãinului aflat în serviciul statului român care în timp de rãzboi: a) predã teritorii, oraşe, poziţii de apãrare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc apãrãrii; b) predã nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtãrii rãzboiului; c) procurã inamicului oameni, valori şi materiale de orice fel; d) trece de partea inamicului sau efectueazã alte acţiuni care sunt de naturã sã favorizeze activitatea inamicului ori sã slãbeascã puterea de luptã a forţelor armate române sau a armatelor aliate, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţã sau cu detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã cetãţeanul român care în timp de rãzboi luptã sau face parte din formaţii de luptã împotriva statului român sau a aliaţilor sãi. ART. 274 Acţiuni ostile contra statului român Faptele prevãzute în art. 271 şi art. 273 sãvârşite de un cetãţean strãin, de o persoanã fãrã cetãţenie care nu are domiciliul în România sau de un strãin care nu se aflã în serviciul statului român se pedepsesc cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 275 Spionajul Faptele prevãzute în art. 272 sãvârşite de un cetãţean strãin, de o persoanã fãrã cetãţenie care nu are domiciliul în România sau de un strãin care nu se aflã în serviciul statului român, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 276 Rãspândirea de informaţii false în scopul provocãrii unui rãzboi Rãspândirea de informaţii false în scopul provocãrii unui rãzboi, sãvârşitã prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 277 Compromiterea unor interese de stat Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o organizaţie strãinã sau o putere strãinã, dacã fapta este de naturã a compromite interese de stat, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 7 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 278 Comunicarea de informaţii false Comunicarea sau rãspândirea, cu ştiinţã, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacã fapta este de naturã sã aducã atingere securitãţii naţionale sau relaţiilor internaţionale ale României ori ale unui stat aliat, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 279 Acte ostile contra unui stat strãin (1) Sãvârşirea de pe teritoriul României de acte ostile contra unuia dintre statele membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau care fac parte din Uniunea Europeanã ori din Consiliul Europei se pedepseşte cu închisoare strictã de la 7 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi actele ostile contra securitãţii altui stat decât cel prevãzut în alin. (1), şi care nu se aflã în rãzboi cu România. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la dorinţa exprimatã de statul strãin. ART. 280 Infracţiuni contra persoanelor care se bucurã de protecţie internaţionalã (1) Infracţiunile contra vieţii, integritãţii corporale, sãnãtãţii, libertãţii sau demnitãţii, sãvârşite împotriva persoanelor care se bucurã de protecţie internaţionalã, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvârşitã, iar dacã maximul special al acesteia nu este îndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul general. (2) Actele de violenţã sãvârşite împotriva localurilor oficiale ale misiunilor diplomatice, a locuinţei sau reşedinţei persoanelor care se bucurã de protecţie internaţionalã ori a mijloacelor de transport aparţinând acestor persoane, dacã sunt de naturã sã le punã în pericol persoana sau libertatea, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvârşitã, iar dacã maximul special al acesteia nu este îndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul general. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la dorinţa exprimatã de statul strãin. ART. 281 Atentatul care pune în pericol securitatea naţionalã Atentatul sãvârşit contra vieţii, integritãţii corporale ori sãnãtãţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantã de stat sau altã activitate publicã importantã, în împrejurãri care fac ca fapta sã punã în pericol securitatea naţionalã, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 282 Acţiuni împotriva ordinii constituţionale Iniţierea, organizarea, sãvârşirea sau sprijinirea de acţiuni violente în scopul de a schimba ordinea constituţionalã, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 283 Subminarea puterii de stat (1) Acţiunea armatã de naturã sã slãbeascã puterea de stat se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Orice alte acţiuni violente sãvârşite de mai multe persoane împreunã, de naturã sã atragã aceleaşi urmãri, se pedepsesc cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Dacã în urma faptelor prevãzute în alin. (2) au fost atacate sau ocupate instituţii publice, depozite de arme, sedii ale partidelor politice ori s-au produs incendieri, distrugeri sau au fost provocate vãtãmãri grave ale integritãţii corporale sau sãnãtãţii persoanei, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 284 Uzurparea militarã Exercitarea ilegalã a unei funcţii cu caracter militar, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naţionalã, se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 285 Actele de diversiune Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor, cãilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaţii, construcţiilor, produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacã fapta este de naturã sã aducã în orice mod atingere securitãţii naţionale sau securitãţii unui stat aliat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 286 Complotul (1) Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupãri în scopul sãvârşirii vreuneia dintre infracţiunile contra securitãţii naţionale ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asociaţii sau grupãri se pedepsesc cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru cea mai gravã dintre infracţiunile care intrã în scopul asociaţiei sau grupãrii. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) au fost urmate de sãvârşirea unei infracţiuni, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni. (4) Nu se pedepseşte persoana care, sãvârşind fapta prevãzutã în alin. (1), o denunţã mai înainte de a fi descoperitã. ART. 287 Constituirea de structuri informative ilegale Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative, desfãşurarea de cãtre acestea a vreuneia dintre activitãţile de culegere, prelucrare şi valorificare a informaţiilor în afara cadrului legal, în împrejurãri care pot aduce atingere securitãţii naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora ori aderarea la ele se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 288 Nerespectarea regimului juridic al activitãţilor informative (1) Desfãşurarea, fãrã drept, a activitãţilor informative supuse autorizãrii în condiţiile legii, precum şi depãşirea autorizãrii acordate, cu excepţia situaţiilor care impun înlãturarea potrivit legii a unor pericole iminente pentru securitatea naţionalã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi fapta funcţionarului public sau a funcţionarului care divulgã, refuzã sau împiedicã, în orice mod, punerea în executare a autorizãrii eliberate cu respectarea dispoziţiilor legale ori care face publice sau foloseşte informaţiile care privesc viaţa privatã, onoarea sau reputaţia persoanelor, dacã aceste informaţii au fost cunoscute incidental în activitatea de serviciu. ART. 289 Constituirea de organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob (1) Constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepseşte cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Aderarea la o organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formã a unei organizaţii având acest caracter se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1). ART. 290 Divulgarea secretului care pericliteazã securitatea naţionalã (1) Divulgarea informaţiilor secrete de stat sau a informaţiilor secrete de serviciu de cãtre cel care le cunoaşte datoritã atribuţiilor de serviciu, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naţionalã, se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu de cãtre persoana prevãzutã la alin. (1) a unui document ce constituie secret de stat, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naţionalã, se pedepseşte cu închisoare severã de la 3 la 10 ani. (3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2), se sancţioneazã deţinerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce constituie secret de serviciu, în vederea divulgãrii, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naţionalã. ART. 291 Propaganda în favoarea statului totalitar (1) Propaganda în vederea instaurãrii unui stat totalitar, sãvârşitã prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Propaganda constã în rãspândirea în mod sistematic sau în apologia unei idei, concepţii sau doctrine, cu intenţia de a convinge şi atrage noi adepţi. ART. 292 Nedenunţarea (1) Nedenunţarea sãvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevãzute în art. 271-275, art. 281-283, art. 285 şi 286 se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani. (2) Nedenunţarea sãvârşitã de soţ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseşte. (3) Nu se pedepseşte persoana care, înainte de a se fi început urmãrirea penalã pentru infracţiunea nedenunţatã, înştiinţeazã autoritãţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupã ce s-a început urmãrirea penalã ori dupã ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora. (4) Participantul la infracţiunile prevãzute în acest titlu nu se pedepseşte dacã denunţã sãvârşirea infracţiunii înainte ca urmãrirea penalã sã fi început ori fãptuitorii sã fie descoperiţi. (5) Participantul care, dupã ce urmãrirea penalã a început ori fãptuitorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora se sancţioneazã cu o pedeapsã redusã potrivit dispoziţiilor art. 92. ART. 293 Tentativa, tãinuirea şi favorizarea (1) Tentativa la delictele prevãzute în prezentul titlu se pedepseşte. (2) Se considerã tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevãzute în acest titlu. (3) Tãinuirea şi favorizarea infracţiunilor prevãzute în acest titlu se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani. (4) Pedeapsa aplicatã tãinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. (5) Tãinuirea şi favorizarea sãvârşitã de soţ sau o rudã apropiatã în cazul infracţiunilor prevãzute în art. 271-275, art. 281-283, art. 285 şi art. 286 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevãzute în alin. (3) se reduc potrivit dispoziţiilor art. 92. ART. 294 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 271-275, art. 277, art. 279, art. 282, art. 283, art. 285-287, art. 289 şi art. 293 alin. (3).
TITLUL IV CRIME ŞI DELICTE DE TERORISM
ART. 295 Acte de terorism (1) Constituie acte de terorism urmãtoarele infracţiuni atunci când sunt sãvârşite în scopul tulburãrii grave a ordinii publice, prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stãri de panicã: a) infracţiunile de omor şi omor calificat prevãzute în art. 178 şi art. 179, vãtãmarea corporalã şi vãtãmarea corporalã gravã prevãzute în art. 186 şi art. 187, precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal prevãzutã în art. 201; b) infracţiunile prevãzute în art. 105-108 din Codul aerian; c) infracţiunile de distrugere prevãzute în art. 263 şi art. 264; d) infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare şi a altor materii radioactive, precum şi nerespectarea regimului materiilor explozive, prevãzute în art. 406-408; e) introducerea sau rãspândirea în atmosferã, pe sol, în subsol sau în apã de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau animalelor ori mediul înconjurãtor; f) ameninţarea cu bombe sau cu alte materii explozive. (2) În cazul infracţiunilor prevãzute în alin. (1) lit. a)-d) se aplicã maximul special al pedepsei prevãzute de lege, care poate fi sporit pânã la maximul ei general, iar dacã maximul general este neîndestulãtor, pedeapsa poate fi sporitã pânã la maximul general al pedepsei imediat superioare. (3) În cazul infracţiunii prevãzute în alin. (1) lit. e), pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracţiunii prevãzute în alin. (1) lit. f), pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Tentativa se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã pentru infracţiunea consumatã sau cu o pedeapsã în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevãzute de lege pentru infracţiunea consumatã. (5) Se considerã tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevãzute la alin. (1). (6) Înţelegerea în vederea sãvârşirii de acte de terorism se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 296 Asocierea pentru sãvârşirea de acte de terorism Asocierea în vederea sãvârşirii de acte de terorism se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 297 Finanţarea actelor de terorism (1) Punerea la dispoziţie sau colectarea de fonduri, direct sau indirect, ştiind cã aceste fonduri sunt folosite, în totul sau în parte, pentru sãvârşirea actelor de terorism, se sancţioneazã cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi realizarea de fonduri în scopul finanţãrii actelor de terorism. (3) Fondurile puse la dispoziţie sau colectarea pentru sãvârşirea actelor de terorism ori realizate în scopul finanţãrii actelor de terorism se confiscã. ART. 298 Ameninţarea în scop terorist (1) Ameninţarea unei persoane sau colectivitãţi prin orice mijloace cu rãspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurãtor se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani. (2) Ameninţarea adresatã unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice cu folosirea materialelor nucleare, a altor materii radioactive sau a materiilor explozive, în scopul de a provoca vãtãmarea corporalã sau moartea unei persoane ori pagube materiale, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. (3) Dacã fapta prevãzutã la alin. (2) este condiţionatã de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin ameninţare, sub orice formã, se pretinde a se da ori a se preda materialele nucleare, alte materii radioactive ori materii explozive, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 299 Alarmarea în scop terorist Alarmarea fãrã motiv întemeiat, în scopul creãrii unei stãri de panicã, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice prin corespondenţã, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanţã cu privire la rãspândirea sau folosirea de produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine din cele prevãzute în art. 298 alin. (1) se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 300 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul titlu.
TITLUL V DELICTE CONTRA EXERCITĂRII DREPTURILOR POLITICE ŞI CETĂŢENEŞTI
ART. 301 Împiedicarea exercitãrii drepturilor electorale (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales ori de a participa la referendum se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (1) a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. ART. 302 Divulgarea secretului votului şi falsificarea votului (1) Divulgarea prin orice mijloace a secretului votului de cãtre membrii biroului electoral al secţiilor de votare sau de cãtre alte persoane, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Tipãrirea şi utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnã a unui numãr suplimentar de buletine faţã de cele votate de alegãtori, falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale, precum şi utilizarea unei cãrţi de alegãtor nule sau false se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 303 Coruperea alegãtorilor (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale în scopul determinãrii alegãtorului sã voteze sau sã nu voteze o anumitã listã de candidaţi sau un anumit candidat, ori sã voteze sau sã nu voteze în cadrul referendumului, precum şi primirea acestora de cãtre alegãtor, în acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã, se sancţioneazã şi fapta persoanei care voteazã fãrã a avea drept de vot sau fapta alegãtorului care voteazã de mai multe ori în ziua alegerilor sau a referendumului. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este sãvârşitã de un observator intern, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani. ART. 304 Atacul prin orice mijloace asupra secţiei de votare Atacul prin orice mijloace asupra localului secţiei de votare se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã. ART. 305 Deschiderea anticipatã a urnelor Deschiderea urnei înainte de ora stabilitã pentru încheierea votãrii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 306 Împiedicarea exercitãrii drepturilor sindicale (1) Împiedicarea exerciţiului dreptului de liberã organizare sau asociere sindicalã, în scopurile şi în limitele prevãzute de lege, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi condiţionarea sau constrângerea unei persoane, în orice mod, având ca scop limitarea exercitãrii atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor. ART. 307 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în prezentul titlu se pedepseşte.
TITLUL VI CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE
CAP. I CRIME ŞI DELICTE DE CORUPŢIE
ART. 308 Luarea de mitã (1) Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptã promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. 2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Prevederile alin. (1) se aplicã şi urmãtoarelor persoane: a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfãşoarã activitatea pe baza unui contract de muncã ori altor persoane care exercitã atribuţii similare, în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte; b) membrilor adunãrilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte; c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfãşoarã activitatea pe baza unui contract de muncã ori altor persoane care exercitã atribuţii similare, în cadrul Comunitãţilor Europene; d) persoanelor care exercitã funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a cãror competenţã este acceptatã de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe; e) funcţionarilor unui stat strãin; f) membrilor adunãrilor parlamentare sau administrative ale unui stat strãin. (4) În cazul în care luarea de mitã a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul luãrii de mitã se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. ART. 309 Darea de mitã (1) Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar public sau unui funcţionar ori unei persoane care exercitã un serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat strãin sau al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. (3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase uneia dintre persoanele prevãzute în art. 308 alin. (3), pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. (4) Fapta prevãzutã în alin. (1), (2) sau (3) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cãtre cel care a luat mitã. (5) Mituitorul nu se pedepseşte dacã denunţã autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire sã fie sesizat pentru acea infracţiune. (6) Dispoziţiile art. 308 alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor, chiar dacã oferta nu a fost urmatã de acceptare. (7) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile prevãzute în alin. (4) şi (5). ART. 310 Primirea de foloase necuvenite (1) Primirea de cãtre un funcţionar public, direct sau indirect, de bani ori alte foloase dupã ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (3) Dispoziţiile din alin. (1) se aplicã şi persoanelor prevãzute în art. 308 alin. (3). (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. ART. 311 Remuneraţia injustã (1) Fapta funcţionarului public care, în virtutea funcţiei, avea sub supraveghere sau control o persoanã juridicã de drept privat, de a primi însãrcinãri retribuite de la o asemenea persoanã, înainte de a se fi împlinit 3 ani de la data pensionãrii, a demisiei, destituirii sau revocãrii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Conducãtorii unor asemenea persoane juridice de drept privat se considerã complici la comiterea faptei prevãzute în alin. (1). ART. 312 Traficul de influenţã (1) Primirea ori pretinderea de bani sau de alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sãvârşite de cãtre o persoanã care are influenţã sau lasã sã se creadã cã are influenţã asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar pentru a-l determina sã facã, sã nu facã ori sã întârzie un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu sau sã facã un act contrar acestor atribuţii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 10 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţã sau lasã sã se creadã cã are influenţã asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar, pentru a-l determina sã facã, sã nu facã ori sã întârzie un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu sau sã facã un act contrar acestor atribuţii. (3) Fapta prevãzutã în alin. (2) nu se pedepseşte dacã fãptuitorul denunţã autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire sã fi fost sesizat pentru acea faptã. (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul infracţiunii prevãzute în alin. (1) sau (2) se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevãzut în alin. (3). (6) În sensul alin. (1) şi (2), prin funcţionar se înţelege şi oricare dintre persoanele prevãzute în art. 308 alin. (3). ART. 313 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 309 şi art. 312.
CAP. II CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE SĂVÂRŞITE DE FUNCŢIONARI PUBLICI ŞI FUNCŢIONARI
ART. 314 Delapidarea (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de cãtre un funcţionar public sau un funcţionar în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. (2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 315 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor (1) Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu intenţie nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o vãtãmare a intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 316 Abuzul în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi (1) Îngrãdirea de cãtre un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetãţean ori crearea pentru acesta a unei situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasã, sex sau religie se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 317 Abuzul în serviciu contra intereselor generale (1) Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu intenţie, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unei autoritãţi sau instituţii publice sau al unei persoane juridice ori o pagubã patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. ART. 318 Abuzul în serviciu în formã calificatã (1) Faptele prevãzute în art. 315-317, sãvârşite de funcţionari publici, dacã au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 319 Neglijenţa în serviciu (1) Încãlcarea din culpã, de cãtre un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasã, dacã s-a cauzat o tulburare însemnatã bunului mers al unei autoritãţi sau instituţii publice sau al unei persoane juridice de drept public ori o pagubã în patrimoniul acesteia sau o vãtãmare importantã a intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 320 Neglijenţa în pãstrarea informaţiilor secrete de stat Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane sã afle un asemenea secret, dacã fapta este de naturã sã aducã atingere intereselor statului, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. ART. 321 Profitul prin eroare Primirea sau reţinerea, pentru sine ori pentru altul, de cãtre un funcţionar public de bani sau alte foloase profitând de eroarea altuia, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 322 Purtarea abuzivã (1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţã de o persoanã, de cãtre un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Lovirea sau alte acte de violenţã sãvârşite în condiţiile alin. (1) se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
CAP. III CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE SĂVÂRŞITE DE ORICE PERSOANĂ
ART. 323 Ultrajul (1) Ameninţarea sãvârşitã nemijlocit sau prin orice mijloace de comunicare directã contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. (2) Lovirea sau orice alte acte de violenţã, precum şi vãtãmarea corporalã sãvârşite împotriva persoanei prevãzute în alin. (1), aflatã în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 6 ani, iar dacã s-a produs o vãtãmare corporalã gravã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) sunt sãvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 2 ani. (4) Dacã împotriva soţului, copiilor sau pãrinţilor persoanelor arãtate în alin. (3) s-au comis infracţiunile prevãzute în art. 185-187, art. 201 şi art. 210, în scop de intimidare sau de rãzbunare pentru actele sau faptele îndeplinite de funcţionarul public în exerciţiul funcţiunii, pedepsele prevãzute de lege pentru aceste infracţiuni pot fi sporite pânã la maximul lor general. ART. 324 Uzurparea de calitãţi oficiale Folosirea fãrã drept a unei calitãţi oficiale, însoţitã sau urmatã de îndeplinirea unui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 325 Purtarea fãrã drept de decoraţii, uniforme sau semne distinctive (1) Purtarea fãrã drept de decoraţii, uniforme sau de semne distinctive ale unei autoritãţi publice se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã. (2) Purtarea, fãrã drept, de uniforme, grade sau insigne militare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) se sãvârşeşte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. ART. 326 Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (1) Sustragerea sau distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se aflã în pãstrarea ori deţinerea unui organ sau unei autoritãţi publice se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Distrugerea din culpã a vreunuia dintre înscrisurile prevãzute în alin. (1), care prezintã o valoare artisticã, ştiinţificã, istoricã, arhivisticã sau o altã asemenea valoare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) sunt sãvârşite de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani. ART. 327 Ruperea de sigilii (1) Înlãturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. (2) Dacã fapta a fost sãvârşitã de custode sau de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã. ART. 328 Sustragerea de sub sechestru (1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. (2) Dacã fapta a fost sãvârşitã de cãtre custode sau de un funcţionar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã. ART. 329 Împiedicarea concurenţei în licitaţiile publice (1) Împiedicarea ori tulburarea liberei concurenţe în licitaţiile publice, în vederea înlãturãrii concurenţilor de la acestea, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la un an sau zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi fapta ofertantului sau concurentului care cere sau primeşte direct sau indirect bani, promisiuni sau orice alt profit pentru a se abţine de la participarea la licitaţie. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârşitã de mai multe persoane înţelese în acest scop, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã. ART. 330 Trecerea frauduloasã a frontierei de stat (1) Intrarea sau ieşirea din ţarã prin trecerea ilegalã a frontierei de stat se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârşitã în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. (3) Intrarea frauduloasã pe teritoriul ţãrii a strãinului declarat indezirabil ori cãruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţarã se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani. (4) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) a fost sãvârşitã în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani. (5) Fapta persoanei care racoleazã, îndrumã sau cãlãuzeşte una sau mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi a persoanei care organizeazã asemenea activitãţi se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani. ART. 331 Traficul de migranţi (1) Traficul de migranţi sãvârşit în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos material se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este de naturã sã punã în pericol viaţa sau securitatea victimei ori sã o supunã unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani. (3) Fapta persoanei care, pentru a facilita traficul de migranţi, produce documente de cãlãtorie sau acte de identitate false ori procurã, furnizeazã sau posedã asemenea documente, în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos material, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancţioneazã fapta persoanei care faciliteazã rãmânerea pe teritoriul României a unei persoane care nu are cetãţenia românã şi nici domiciliul în România, prin orice mijloace ilegale, în scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos material. (5) Prin trafic de migranţi se înţelege asigurarea intrãrii ilegale pe teritoriul unui stat a unei persoane care nu are cetãţenia acelui stat sau nu domiciliazã pe teritoriul acelui stat. ART. 332 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 326 alin. (1), art. 330 şi art. 331 se pedepseşte. ART. 333 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 326-329, art. 330 alin. (5) şi art. 331.
TITLUL VII CRIME ŞI DELICTE CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI
ART. 334 Denunţarea calomnioasã (1) Învinuirea mincinoasã fãcutã prin denunţ sau plângere, cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni de cãtre o anume persoanã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) Producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (3) Dacã cel care a sãvârşit fapta declarã mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţã de persoana în contra cãreia s-a fãcut denunţul sau plângerea ori împotriva cãreia s-au produs probele, cã denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 92. (4) Când cel denunţat a fost condamnat pe nedrept, se aplicã pedeapsa prevãzutã în art. 335. ART. 335 Mãrturia mincinoasã (1) Fapta martorului care într-o cauzã penalã, civilã sau în orice altã cauzã în care se ascultã martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurãrile esenţiale asupra cãrora a fost întrebat se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Dacã în urma mãrturiei mincinoase a rezultat o condamnare la o pedeapsã privativã de libertate mai mare de 5 ani, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani, iar dacã a rezultat condamnarea la o pedeapsã mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 10 ani. (3) Fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) nu se pedepseşte dacã, în cauzele penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cazurile, mai înainte de a se fi pronunţat o hotãrâre sau de a se fi dat o altã soluţie ca urmare a mãrturiei mincinoase, martorul îşi retrage mãrturia. (4) Dacã retragerea mãrturiei a intervenit în cauzele penale dupã ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele dupã ce s-a pronunţat o hotãrâre sau s-a dat o altã soluţie ca urmare a mãrturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 92. (5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplicã în mod corespunzãtor şi expertului sau interpretului. ART. 336 Încercarea de a determina mãrturia mincinoasã (1) Încercarea de a determina o persoanã prin constrângere ori corupere sã dea declaraţii mincinoase sau sã nu depunã mãrturie într-o cauzã penalã, civilã, disciplinarã sau în orice altã cauza în care se ascultã martori se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi în cazul în care fapta este sãvârşitã faţã de un expert sau interpret. ART. 337 Împiedicarea participãrii la proces Împiedicarea participãrii într-o cauzã penalã, civilã, disciplinarã sau în orice altã cauzã a unui martor, expert, interpret sau apãrãtor, sãvârşitã prin violenţã, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. ART. 338 Nedenunţarea unor infracţiuni (1) Nedenunţarea de îndatã a sãvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevãzute în art. 178, art. 179, art. 252-art. 255, art. 261-art. 263 alin. (2)-(6), art. 264 alin. (1), art. 314 şi art. 331 se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este sãvârşitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an. (3) Fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) sãvârşitã de soţ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseşte. (4) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a se fi început urmãrirea penalã pentru infracţiunea nedenunţatã, încunoştinţeazã autoritãţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupã ce s-a început urmãrirea penalã ori dupã ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora. ART. 339 Omisiunea sesizãrii organelor judiciare (1) Fapta funcţionarului public care, luând cunoştinţã de sãvârşirea unei infracţiuni în legãturã cu serviciul în cadrul cãruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndatã a procurorului sau a organului de cercetare penalã, potrivit legii de procedurã penalã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Dacã fapta este sãvârşitã de cãtre un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 7 ani. ART. 340 Favorizarea infractorului (1) Ajutorul dat unui infractor fãrã o înţelegere prealabilã stabilitã înainte sau în timpul sãvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau împiedica urmãrirea penalã, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. (2) Pedeapsa aplicatã favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. (3) Favorizarea sãvârşirii de soţ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseşte. ART. 341 Omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare (1) Fapta de a nu aduce la cunoştinţã organelor judiciare a unor împrejurãri care, dacã ar fi fost cunoscute, ar fi dus la stabilirea nevinovãţiei unei persoane trimise în judecatã sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1) nu se pedepseşte dacã, prin aducerea la cunoştinţã, persoana care are aceastã obligaţie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soţul sãu sau pentru o rudã apropiatã. ART. 342 Arestarea nelegalã şi cercetarea abuzivã (1) Reţinerea sau arestarea nelegalã ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, mãsuri de siguranţã sau educative, în alt mod decât cel prevãzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani sau cu zile-amendã. (2) Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţãri sau violenţe împotriva unei persoane aflate în curs de urmãrire penalã ori de judecatã, pentru obţinerea de declaraţii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (3) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi întrebuinţarea de promisiuni, ameninţãri sau violenţe faţã de un martor, expert sau interpret. ART. 343 Tortura (1) Fapta prin care se provoacã, cu intenţie, unei persoane, o durere intensã sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, cu scopul de a obţine de la acea persoanã sau de la o persoanã terţã informaţii sau mãrturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţã persoanã l-a comis ori este bãnuitã cã l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formã de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt provocate de cãtre un agent al autoritãţii publice sau de orice altã persoanã care acţioneazã cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţãmântul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a avut vreuna din urmãrile arãtate la art. 186 sau art. 187, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani. (3) Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani. (4) Nici o împrejurare excepţionalã, fie cã este vorba de o stare de rãzboi sau de ameninţãri cu rãzboiul, de instabilitate politicã internã sau de oricare altã stare de excepţie, nu poate fi invocatã pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autoritãţii legitime. (5) Faptele prevãzute în alin. (1) nu constituie infracţiunea de torturã dacã durerea sau suferinţa rezultã exclusiv din sancţiuni legale şi sunt inerente acestor sancţiuni sau pricinuite de ele. ART. 344 Represiunea nedreaptã Fapta de a pune în mişcare acţiunea penalã, de a dispune arestarea, de a trimite în judecatã sau de a condamna o persoanã, ştiind cã este nevinovatã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 345 Îngãduirea reţinerii sau arestãrii nelegale Fapta persoanei care, luând cunoştinţã în orice mod despre vreo reţinere sau arestare nelegalã, nu ia mãsurile legale de îndatã, dar nu mai târziu de 6 ore, deşi aceasta era o îndatorire inerentã funcţiei sale, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 346 Supunerea la rele tratamente Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei mãsuri de siguranţã sau educative se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 ani la 7 ani. ART. 347 Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri Reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmãrire penalã, de o instanţã de judecatã sau de un alt organ de jurisdicţie ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arãtate sã ajungã la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionãrii unei cauze, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 348 Împiedicarea activitãţii justiţiei (1) Fapta de a participa la grupuri de presiune în sãlile de judecatã ori în incinta instanţei, cu ocazia judecãrii unui proces, cu scopul de a intimida sau influenţa în orice fel judecata, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã. (2) Ameninţarea sau actul de intimidare comise faţã de un judecãtor, procuror, organ de cercetare penalã, avocat, expert sau interpret, în scopul de a influenţa comportarea acestuia în îndeplinirea obligaţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (3) Cu aceeaşi pedeapsã, prevãzutã la alin. (2), se sancţioneazã încercarea de a determina o persoanã prin constrângere ori corupere sã nu prezinte probe într-o cauzã aflatã în curs de soluţionare. ART. 349 Evadarea (1) Evadarea din starea legalã de reţinere sau deţinere, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) Dacã fapta este sãvârşitã prin folosirea de violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de cãtre douã sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 8 ani. (3) Pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea de evadare se adaugã la pedeapsa ce se executã, fãrã a se putea depãşi maximul general al pedepsei imediat superioare. ART. 350 Înlesnirea evadãrii (1) Înlesnirea, prin orice mijloace, a evadãrii se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar dacã fapta s-a sãvârşit de cãtre o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani. (2) Înlesnirea evadãrii în condiţiile art. 349 alin. (2) se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 8 ani, iar dacã fapta este sãvârşitã de o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. (3) Înlesnirea evadãrii unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsã mai mare de 10 ani se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, iar dacã fapta este sãvârşitã de o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani. (4) Înlesnirea evadãrii sãvârşitã din culpã de cãtre o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel evadat se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. ART. 351 Nerespectarea hotãrârilor judecãtoreşti (1) Împotrivirea la executarea unei hotãrâri judecãtoreşti, prin ameninţare faţã de organul de executare, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvârşitã prin acte de violenţã, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 7 ani. (2) Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţã ori o parte din locuinţã sau imobil, deţinute în baza unei hotãrâri judecãtoreşti, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) se sãvârşeşte prin ameninţare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvârşitã prin acte de violenţã, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. (4) Nerespectarea hotãrârilor judecãtoreşti prin sustragerea de la executarea mãsurilor de siguranţã prevãzute în art. 129 lit. c)-e) se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã. ART. 352 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 337, art. 343 alin. (1), art. 349 şi art. 350 alin. (1)-(3) se pedepseşte. ART. 353 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 336 - art. 337, art. 340 şi art. 347.
TITLUL VIII CRIME ŞI DELICTE DE PERICOL PUBLIC
CAP. I CRIME ŞI DELICTE PRIVIND CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ŞI ASOCIEREA PENTRU SĂVÂRŞIREA DE INFRACŢIUNI
ART. 354 Constituirea unui grup infracţional organizat (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup, se pedepseşte cu detenţiune severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa pentru faptele prevãzute în alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost urmatã de sãvârşirea unui delict, se aplicã pedeapsa prevãzutã pentru acel delict în concurs cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1), iar dacã infracţiunea sãvârşitã este crimã, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţã. (4) Nu se pedepsesc persoanele prevãzute în alin. (1) care denunţã autoritãţilor grupul infracţional organizat mai înainte de a fi fost descoperit şi de a se fi început sãvârşirea infracţiunii care intrã în scopul grupului. (5) Persoana care a sãvârşit fapta prevãzutã în alin. (1) sau una dintre infracţiunile grave care intrã în scopul grupului infracţional organizat şi care, în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, denunţã şi faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a unuia sau mai multor membri ai grupului, beneficiazã de reducerea pedepsei potrivit art. 92. ART. 355 Asocierea pentru sãvârşirea de infracţiuni (1) Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupãri care nu are caracterul unui grup infracţional organizat, în scopul sãvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arãtate în art. 286 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asocieri sau grupãri, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani, fãrã a se putea depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru cea mai gravã dintre infracţiunile care intrã în scopul asocierii sau grupãrii. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost urmatã de sãvârşirea unei infracţiuni, se aplicã pedeapsa prevãzutã pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1). (3) Nu se pedepsesc persoanele prevãzute în alin. (1) care denunţã autoritãţilor asocierea sau gruparea mai înainte de a fi fost descoperitã şi de a se fi început sãvârşirea infracţiunii care intrã în scopul asocierii. ART. 356 Definirea grupului infracţional organizat şi a infracţiunii grave (1) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care existã pentru o perioadã de timp şi acţioneazã în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structurã determinatã ori roluri prestabilite pentru membrii sãi în cadrul grupului. (2) Prin infracţiune gravã se înţelege orice infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa privativã de libertate al cãrei maxim special este de peste 5 ani. ART. 357 Dispoziţii speciale privind tãinuirea (1) Infracţiunea de tãinuire prevãzutã în art. 267, dacã bunul provine dintr-o infracţiune gravã sãvârşitã de unul sau mai mulţi membri ai unui grup infracţional organizat, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, fãrã ca sancţiunea aplicatã sã poatã depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea gravã din care provine bunul tãinuit. (2) Tãinuirea sãvârşitã de soţ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseşte. ART. 358 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAP. II DELICTE CONTRA LINIŞTII PUBLICE
ART. 359 Tulburarea liniştii publice prin violenţe (1) Participarea în cadrul unei mulţimi care tulburã liniştea publicã, dacã cei care participã nu se disperseazã dupã trei somaţii ale organelor de ordine, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. (2) În cazul în care participanţii au sãvârşit violenţe contra persoanelor sau bunurilor, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã. ART. 360 Neluarea de mãsuri pentru asigurarea liniştii publice Neasigurarea, de cãtre administratorii localurilor publice şi localurilor de agrement, a liniştii publice în localurile respective, precum şi refuzul acestora de a sprijini organele în drept pentru restabilirea ordinii publice sau pentru luarea mãsurilor împotriva persoanelor care au încãlcat legea se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 361 Instigarea publicã şi apologia infracţiunilor (1) Fapta de a îndemna publicul prin viu grai, scris sau prin orice alte mijloace de a nu respecta legile ori de a sãvârşi fapte ce constituie infracţiuni se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã, fãrã a se putea depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea la sãvârşirea cãreia s-a instigat. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este sãvârşitã de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 281, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani, fãrã a se putea depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea la sãvârşirea cãreia s-a instigat. (3) Dacã instigarea publicã a avut ca urmare sãvârşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru acea infracţiune. (4) Purtarea în public a unei uniforme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arãtate în alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (5) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã lãudarea în public a celor care au sãvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor sãvârşite de aceştia. ART. 362 Manifestãri de rasism sau naţionalism şovin (1) Împiedicarea unui cetãţean român de a-şi stabili în mod liber naţionalitatea sau limba maternã, ori modificarea abuzivã a datelor privind naţionalitatea sau limba maternã a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Împiedicarea prin orice mijloace a unei persoane de a întrebuinţa o altã limbã decât cea oficialã a statului, precum şi refuzul sau împiedicarea liberei transmiteri prin viu grai ori scris a comunicãrii sau corespondenţei dacã este vorbitã ori scrisã în altã limbã decât cea oficialã se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu zile-amendã. ART. 363 Propaganda naţionalist-şovinã Propaganda naţionalist-şovinã, instigarea la ura de rasã sau naţionalitate, dacã fapta nu constituie infracţiunea prevãzutã în art. 291, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 364 Tulburarea folosinţei locuinţei (1) Fapta prin care se tulburã în mod repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil ori prin care se împiedicã normala folosinţã a locuinţei se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. (3) Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 365 Exercitarea fãrã drept a unei profesii Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei activitãţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. ART. 366 Încãierarea (1) Participarea la o încãierare între mai multe persoane se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã. (2) Dacã în cursul încãierãrii s-a cauzat o vãtãmare gravã a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii unei persoane, cel care a sãvârşit aceastã faptã se pedepseşte pentru infracţiunea sãvârşitã, al cãrei maxim se reduce cu un an. Ceilalţi participanţi se pedepsesc cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1). (3) În cazul prevãzut în alin. (2), dacã nu se cunoaşte care dintre participanţi au sãvârşit faptele arãtate în acel alineat, se aplicã tuturor pedeapsa închisorii stricte de la un an la 5 ani, când s-a cauzat vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 15 ani. (4) Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încãierare împotriva voinţei sale sau care a încercat sã despartã pe alţii, sã respingã un atac ori sã apere pe altul. ART. 367 Cerşetoria Fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apeleazã în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã. ART. 368 Cerşetoria calificatã Fapta pãrintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care, având capacitatea de a munci, se foloseşte de copil pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 369 Organizarea cerşetoriei (1) Îndemnul sau înlesnirea practicãrii cerşetoriei de cãtre un minor ori tragerea de foloase de pe urma practicãrii cerşetoriei de cãtre un minor se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani. (2) Recrutarea sau constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârşitã de un pãrinte sau de un reprezentant legal al minorului, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), şi închisoarea strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2). ART. 370 Portul şi folosirea fãrã drept de arme albe (1) Portul, fãrã drept, în locuri publice a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului sau a altor asemenea obiecte periculoase se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Portul sau folosirea, fãrã drept, a obiectelor prevãzute în alin. (1) în localul autoritãţilor publice, instituţiilor publice, instituţiilor sau altor persoane de interes public, la întruniri publice ori în localuri de alegeri se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 371 Folosirea şi procurarea de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate (1) Folosirea în locuri publice a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecţionate pe baza de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru şocuri electrice, în alte scopuri decât legitima apãrare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Importul sau procurarea pe orice cale, în vederea comercializãrii, fãrã drept, de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, care imprimã proiectilului o vitezã mai mare de 220 m/s, cu excepţia celor destinate activitãţii sportive, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 372 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictul prevãzut în art. 369 se pedepseşte. ART. 373 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 360, art. 364, art. 369 alin. (1) şi (2) şi art. 371.
CAP. III CRIME ŞI DELICTE CONTRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI PE CĂILE FERATE
ART. 374 Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã din culpã (1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, din culpã, de cãtre angajaţii cãilor ferate, dacã aceasta ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) Când fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 7 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani. ART. 375 Neîndeplinirea cu intenţie a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã (1) Neîndeplinirea cu intenţie a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, de cãtre angajaţii cãilor ferate, dacã aceasta ar putea pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Dacã îndeplinirea defectuoasã sau neîndeplinirea cu intenţie arãtatã în alin. (1) a avut ca urmare o tulburare a activitãţii de transport pe cale feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani, iar dacã s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani. ART. 376 Pãrãsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate (1) Pãrãsirea postului, în orice mod şi sub orice formã, de angajaţii care asigurã direct siguranţa mijloacelor de transport ale cãilor ferate, dacã prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate de cãtre angajaţii care asigurã direct siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate. (3) Când prin faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani, iar când s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 377 Distrugerea şi semnalizarea falsã (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei de cale feratã sau a instalaţiilor de cale feratã ori a celor de telecomunicaţii feroviare, precum şi a oricãror bunuri sau dotãri aferente infrastructurii feroviare ori aşezarea de obstacole pe linia feratã, dacã prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã sãvârşirea de acte de semnalizare falsã sau sãvârşirea oricãror alte acte de naturã a induce în eroare personalul cãilor ferate în timpul executãrii serviciului, dacã aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofã de cale feratã. (3) În cazul când faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este detenţiunea pe viaţã sau detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani. (4) Sãvârşirea din culpã a faptelor arãtate în alin. (1), (2) şi (3) se pedepseşte în cazul alin. (1) şi (2) cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar în cazul alin. (3) cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani, dacã s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, şi cu închisoare strictã de la 10 la 15 ani dacã s-a produs o catastrofã de cale feratã. (5) Dacã vreuna din faptele prevãzute în acest articol este sãvârşitã de cãtre un angajat al cãilor ferate se aplicã maximul pedepsei prevãzute pentru fapta comisã, iar dacã acest maxim este neîndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul ei general. ART. 378 Accidentul şi catastrofa de cale feratã (1) Accidentul de cale feratã constã în distrugerea sau degradarea importantã adusã materialului rulant de cale feratã sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport ale cãilor ferate. (2) Catastrofa de cale feratã constã în deraierea, rãsturnarea sau prãbuşirea unui mijloc de transport al cãilor ferate sau producerea unui alt asemenea rezultat, precum şi în ciocnirea a douã mijloace de transport ale cãilor ferate sau a unui mijloc de transport al cãilor ferate cu un alt vehicul, dacã s-au produs urmãri deosebit de grave prin moartea sau vãtãmarea integritãţii corporale a unor persoane ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale cãilor ferate, a instalaţiilor de cale feratã sau a mãrfurilor încredinţate pentru transport. ART. 379 Punerea în mişcare a acţiunii penale Acţiunea penalã pentru faptele prevãzute în art. 374 alin. (1), art. 375 alin. (1) şi art. 376 alin. (1) şi (2) se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale cãilor ferate. ART. 380 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 377 alin. (1)-(3) se pedepseşte. ART. 381 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 374, art. 375 şi art. 377.
CAP. IV CRIME ŞI DELICTE CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
ART. 382 Nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri (1) Se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani: a) importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate din categoria deşeurilor interzise la import; b) neluarea de mãsuri sau nerespectarea mãsurilor obligatorii în desfãşurarea activitãţilor de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor periculoase; c) comercializarea, pierderea sau abandonarea deşeurilor periculoase pe durata şi pe parcursul tranzitãrii teritoriului României; d) refuzul de a aduce la îndeplinire decizia autoritãţilor competente privind lucrãrile sau activitãţile de producere şi gestionare a deşeurilor; c) refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor pentru care s-a dispus o astfel de mãsurã de cãtre organele în drept; f) efectuarea oricãror alte operaţiuni de import de deşeuri sau reziduuri de orice fel sau de alte mãrfuri periculoase pentru sãnãtatea populaţiei şi pentru mediul înconjurãtor ori introducerea în orice mod sau tranzitarea acestora pe teritoriul României, fãrã respectarea dispoziţiilor legale. (2) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau au avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 188 ori au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori s-au adus pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 383 Împiedicarea combaterii bolilor Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. ART. 384 Contaminarea venericã şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit (1) Transmiterea unei boli venerice prin act sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex sau prin acte de perversiune sexualã de cãtre o persoanã care ştie cã suferã de o astfel de boalã se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA de cãtre o persoanã care ştie cã suferã de aceastã boalã se pedepseşte cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani. (3) Instanţa de judecatã va dispune mãsura de siguranţã a obligãrii la tratament medical. ART. 385 Rãspândirea bolilor la animale sau plante (1) Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dãunãtorilor, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli ori a dãunãtorilor sau alte urmãri grave, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã ascunderea, cu intenţie, a apariţiei unei boli molipsitoare la animale sau plante, precum şi opunerea la aplicarea mãsurilor de combatere a formelor de boalã şi de prevenire a rãspândirii bolilor. ART. 386 Traficul ilicit de droguri (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpãrarea, deţinerea sau alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2) se sancţioneazã şi introducerea sau scoaterea din ţarã, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fãrã drept, în scopurile prevãzute la alin. (1). (4) Dacã fapta prevãzutã în alin. (3) are ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (5) Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevãzute în alin. (1)-(4) se sancţioneazã cu maximul pedepsei prevãzute pentru fapta comisã, iar dacã acest maxim este neîndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul ei general. ART. 387 Nerespectarea dispoziţiilor privind administrarea ilicitã de droguri (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deţinerea, introducerea şi scoaterea din ţarã de droguri pentru consum propriu, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani. (2) Punerea la dispoziţie, cu intenţie, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a oricãrui alt loc amenajat în care are acces publicul pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de cãtre medic, fãrã ca aceasta sã fie necesarã din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancţioneazã şi eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare risc pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevãzute în alin. (3) sau a unei reţete medicale falsificate. (5) Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (6) Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (7) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacã este urmat de executare, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar dacã îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 2 ani sau zile-amendã. (8) Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevãzute în alin. (1)-(7) se sancţioneazã cu maximul pedepsei prevãzute pentru fapta comisã, iar dacã acest maxim este neîndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul ei general. ART. 388 Traficul şi administrarea ilicitã de droguri care a avut ca urmare moartea victimei Dacã faptele prevãzute în art. 386 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 387 alin. (1), (3)-(6) şi (8) au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 389 Nerespectarea dispoziţiilor privind regimul precursorilor (1) Producerea, sinteza, extracţia, experimentarea, deţinerea, transportul, vânzarea, plasarea pe piaţã sau efectuarea oricãror alte operaţiuni cu precursori, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi comercializarea de precursori cãtre agenţii economici sau persoane fizice neautorizate. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) sunt sãvârşite în scopul producerii sau fabricãrii ilicite a altor droguri decât cele de mare risc, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. (4) Trecerea peste frontierã a precursorilor, fãrã documente legale, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. (5) Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpãrarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizãrii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicitã de droguri de mare risc, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 390 Traficul de substanţe toxice Producerea, deţinerea sau orice altã operaţiune privind circulaţia produselor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor ori substanţelor toxice, toate acestea fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 391 Falsificarea de alimente sau alte produse (1) Prepararea de alimente ori bãuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vãtãmãtoare sãnãtãţii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau bãuturi, cunoscând cã sunt falsificate, alterate ori interzise consumului sau vãtãmãtoare sãnãtãţii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 8 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã falsificarea sau substituirea altor mãrfuri sau produse, dacã prin falsificare sau substituire acestea au devenit vãtãmãtoare sãnãtãţii. (3) Punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din tãieri de animale sustrase controlului veterinar, dacã a avut ca urmare îmbolnãvirea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, iar dacã a avut ca urmare moartea, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Dacã prin faptele prevãzute în alin. (1) sau (2) s-au produs vãtãmãri uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã necesitã îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (5) În cazul în care prin faptele prevãzute în alin. (1) sau (2) s-au produs vãtãmãri uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare mai mult de 60 de zile ori vreuna din consecinţele prevãzute în art. 187 alin. (2) pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã au avut ca urmare moartea, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 392 Nerespectarea dispoziţiilor privind gestionarea deşeurilor reciclabile (1) Prezentarea de documente false, de cãtre deţinãtorul de deşeuri industriale reciclabile, privind provenienţa acestora, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Furtul de materiale, produse sau echipamente în vederea valorificãrii ca deşeuri, se sancţioneazã potrivit art. 249. Dacã fapta a pus în pericol mediul înconjurãtor, sãnãtatea sau siguranţa populaţiei, pedeapsa este cea prevãzutã în art. 250 alin. (1). ART. 393 Sancţionarea tentativei (1) Tentativa la delictele prevãzute în art. 382, art. 386 alin. (1) şi (5), art. 387, art. 390 şi art. 391 alin. (1)-(3) se pedepseşte. (2) Se considerã tentativã şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevãzute în art. 386 alin. (1)-(5) şi art. 387 alin. (1)-(8). ART. 394 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 382, art. 383 şi art. 385-art. 392.
CAP. V CRIME ŞI DELICTE CONTRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
ART. 395 Încãlcarea regulilor privind protecţia atmosferei (1) Neluarea de mãsuri pentru oprirea funcţionãrii instalaţiilor care constituie o sursã de risc major pentru calitatea aerului constatat de cãtre autoritãţile competente, precum şi neanunţarea acestora se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a unei persoane sau a pus în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau a cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane sau o pagubã importantã adusã economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 396 Încãlcarea regulilor privind protecţia apei (1) Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţã sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele mãrii teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe, bacterii sau microbi, în cantitate sau concentraţie care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viaţa, sãnãtatea şi integritatea corporalã a persoanelor, viaţa animalelor, mediul înconjurãtor, producţia agricolã sau industrialã ori fondul piscicol, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi urmãtoarele fapte: a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apã, dacã are un caracter sistematic şi produce daune utilizatorilor de apã din aval; b) descãrcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale; c) poluarea prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale a unor substanţe sau deşeuri periculoase direct sau de pe nave ori platforme plutitoare; d) depozitarea, în albia majorã a râurilor, a combustibilului nuclear sau a deşeurilor rezultate din folosirea acestuia. (3) Depozitarea sau folosirea de îngrãşãminte chimice, pesticide sau alte substanţe toxice periculoase, în zonele de protecţie a apelor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (4) Sãvârşirea din culpã a faptelor prevãzute în alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, iar a faptelor prevãzute în alin. (3) cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (5) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a unei persoane sau au pus în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (6) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, otrãvirea în masã a populaţiei, provocarea de epidemii sau o pagubã importantã adusã economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 397 Încãlcarea regulilor de gospodãrire a apelor (1) Executarea, modificarea sau extinderea de lucrãri, construcţii ori instalaţii pe ape sau care au legãturã cu apele, fãrã avizul legal sau fãrã notificarea unei astfel de lucrãri, precum şi darea în exploatare de unitãţi, fãrã punerea concomitentã în funcţiune a reţelelor de canalizare, a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizaţiei de gospodãrire a apelor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã: a) exploatarea sau întreţinerea lucrãrilor construite pe ape ori în legãturã cu apele, desfãşurarea activitãţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tãbãcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fãrã autorizaţia de gospodãrire a apelor; b) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie sanitarã a surselor de apã, în zonele de protecţie a albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sau a instalaţiilor de mãsurare automatã a calitãţii apelor; c) utilizarea albiilor minore, fãrã autorizaţia de gospodãrire a apelor, precum şi a plajei şi ţãrmului mãrii în alte scopuri decât îmbãierea sau plimbarea; d) continuarea activitãţii dupã pierderea drepturilor obţinute în baza legii. (3) Faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) sãvârşite din culpã se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 398 Încãlcarea regulilor privind utilizarea apei potabile (1) Restrângerea utilizãrii apei potabile pentru populaţie în folosul altor activitãţi sau depãşirea cantitãţii de apã alocate, dacã are un caracter sistematic ori a produs o perturbare în activitatea unei unitãţi de ocrotire socialã sau a cauzat neajunsuri în alimentarea cu apã a populaţiei, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Sãvârşirea din culpã a faptelor prevãzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 399 Distrugerea lucrãrilor de protecţie a apelor (1) Distrugerea, deteriorarea sau manevrarea de cãtre persoanele neautorizate a stãvilarelor, grãtarelor, vanelor, barierelor sau a altor construcţii ori instalaţii hidrotehnice se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã efectuarea de sãpãturi, gropi sau şanţuri în baraje, diguri ori în zonele de protecţie a acestor lucrãri, precum şi extragerea pãmântului sau a altor materiale din lucrãrile de apãrare, fãrã avizul de gospodãrire a apelor sau cu nerespectarea acestuia. (3) Sãvârşirea din culpã a faptelor prevãzute în alin. (1) şi (2) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 400 Încãlcarea regulilor privind protecţia solului (1) Introducerea în ţarã a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sãlbaticã fãrã acordul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi neluarea mãsurilor de eliminare totalã a substanţelor chimice periculoase care au devenit deşeuri, nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi refuzul de a interveni în cazul poluãrii accidentale a apelor şi a zonelor de coastã. (3) Se pedepseşte cu închisoare severã de la un an la 5 ani: a) transportul sau tranzitul de produse de uz fitosanitar. substanţe sau deşeuri periculoase pentru care este necesarã autorizarea, fãrã aceastã autorizare; b) producerea, livrarea sau utilizarea îngrãşãmintelor chimice şi a produselor de uz fitosanitar care nu îndeplinesc normele calitative comunitare; c) nerespectarea dispoziţiilor privind normele de utilizare pe terenurile agricole a produselor de uz fitosanitar sau a îngrãşãmintelor chimice; d) nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrãşãmintelor chimice şi a produselor de uz fitosanitar numai ambalate şi în locuri protejate; e) provocarea, din cauza nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminãrii mediului şi a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante; f) omisiunea de a raporta de îndatã creşterea peste limitele admise a contaminãrii mediului; g) aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; h) depozitarea necontrolatã a deşeurilor menajere, industriale şi animaliere în zone neamenajate special şi neautorizate, având ca efect degradarea gravã a solului şi poluarea mediului înconjurãtor; i) nerespectarea obligaţiilor legale privind depozitarea în locuri cu destinaţie specialã şi reciclarea deşeurilor reciclabile. (4) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a unei persoane sau au pus în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (5) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane sau o pagubã importantã adusã economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 401 Încãlcarea regulilor privind protecţia fondului forestier Defrişarea vegetaţiei lemnoase din afara fondului forestier, situatã pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioarã de altitudine a vegetaţiei forestiere, dacã faptele au fost de naturã sã punã în pericol viaţa sau sãnãtatea umanã, animalã ori vegetalã, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 402 Poluarea fonicã Producerea de zgomote peste limitele admise de lege, în mod repetat, dacã prin aceasta se pune în pericol grav sãnãtatea persoanelor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 403 Poluarea accidentalã Poluarea accidentalã din cauza nesupravegherii executãrii lucrãrilor noi, a funcţionãrii instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare prevãzute în acordul sau autorizaţia de mediu, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 404 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 395 alin. (1), art. 396 alin. (1)-(3), art. 397 alin. (1) şi (2), art. 398 alin. (1), art. 399 alin. (1) şi (2) şi art. 400 alin. (1)-(3) se pedepseşte. ART. 405 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAP. VI CRIME ŞI DELICTE PRIVITOARE LA REGIMUL ARMELOR, MUNIŢIILOR, MATERIALELOR RADIOACTIVE ŞI A MATERIILOR EXPLOZIVE
ART. 406 Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (1) Deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţii privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 8 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi nedepunerea armei sau muniţiei, în termenul fixat de lege la organul competent, de cãtre cel cãruia i s-a respins cererea de prelungire a valabilitãţii permisului. (3) Se pedepseşte cu închisoare stricta de la 3 la 10 ani: a) deţinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum şi a muniţiei pentru astfel de arme; b) deţinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, al mai multor arme, altele decât cele prevãzute la lit. a), precum şi a armelor de panoplie ori a muniţiei respective în cantitãţi mari. (4) Portul de arme, fãrã drept, în localul autoritãţilor sau al instituţiilor publice, la întruniri publice sau în localuri de alegeri se pedepseşte cu închisoare strictã de la 5 la 12 ani. ART. 407 Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive (1) Primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrãinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice operaţie privind circulaţia acestora, cercetarea, proiectarea, amplasarea, producţia, construcţia sau montajul obiectelor ori instalaţiilor nucleare, punerea în funcţiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul sau exportul instalaţiilor nucleare, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, precum şi dezvoltarea, fabricarea, deţinerea, importul, exportul sau tranzitul armelor nucleare sau al oricãror dispozitive explozive nucleare se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) au produs pericol public sau au avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 187 sau art. 188, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (4) În cazul în care faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţã sau detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (5) Scoaterea din funcţiune în totalitate sau în parte a echipamentelor de supraveghere şi control, în cazul când fapta nu este justificatã de securitatea nuclearã sau de radioprotecţie, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã. (6) Dacã fapta prevãzutã în alin. (5) este sãvârşitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã. ART. 408 Nerespectarea regimului materiilor explozive (1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind aceste materii, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseşte cu închisoare strictã de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Faptele prevãzute în alin. (1) şi (2), dacã au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 187 şi art. 188 ori au cauzat o pagubã materialã, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Când faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivã este însoţitã de materiale de iniţiere, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (5) În cazul în care faptele prevãzute în alin. (1), (2) şi (4) au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţã sau detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 409 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 406, art. 407 alin. (1) şi (2) şi art. 408 alin. (1) şi (2) se pedepseşte. ART. 410 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAP. VII CRIME ŞI DELICTE PRIVIND CALITATEA CONSTRUCŢIILOR ŞI BARAJELOR
ART. 411 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii Executarea, fãrã autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrãrilor pentru care este necesarã o asemenea autorizaţie, continuarea executãrii lucrãrilor dupã dispunerea opririi acestora de cãtre organul de control, precum şi întocmirea sau semnarea proiectelor tehnice şi a proiectelor pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii pentru alte specialitãţi decât cele certificate prin diplomã universitarã în condiţiile legii se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 412 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind calitatea construcţiilor (1) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei construcţii sau executarea de modificãri ale acesteia, fãrã respectarea reglementãrilor tehnice privind stabilitatea şi rezistenţa, dacã prin aceasta s-ar putea produce pierderi de vieţi omeneşti, vãtãmarea gravã a integritãţii corporale ori a sãnãtãţii uneia sau mai multor persoane, distrugerea totalã sau parţialã a construcţiei, distrugerea ori degradarea unor instalaţii sau utilaje importante ori alte consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Dacã s-a produs vreuna din consecinţele prevãzute în alin. (1), pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Continuarea lucrãrilor de construcţie executate necorespunzãtor şi oprite prin dispoziţii ale organelor de control deoarece afecteazã rezistenţa şi stabilitatea construcţiei, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 413 Nerespectarea dispoziţiilor privind calitatea barajelor Se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã urmãtoarele fapte: a) executarea barajelor fãrã acordul de funcţionare în siguranţã a barajului; b) funcţionarea barajelor fãrã autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţã, punând în pericol populaţia şi mediul; c) nedeclararea barajelor deţinute şi a caracteristicilor acestora; d) neîndeplinirea mãsurilor stabilite prin expertize avizate de organul competent, dacã fapta pune în pericol siguranţa construcţiei şi produce urmãri grave pentru populaţie sau pentru factorii de mediu; e) deteriorarea sau distrugerea aparaturii de mãsurã şi control montate în baraje sau folosirea unei aparaturi neetalonate. ART. 414 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
TITLUL IX DELICTE CONTRA VALORILOR CULTURALE ŞI CONTRA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
CAP. I DELICTE CONTRA PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL MOBIL ŞI CONTRA PATRIMONIULUI ARHIVISTIC NAŢIONAL
ART. 415 Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri (1) Înstrãinarea, ascunderea sau orice altã faptã prin care se pricinuieşte pierderea de cãtre patrimoniul cultural naţional mobil sau de cãtre fondul arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Dacã pierderea bunului de cãtre patrimoniul sau de cãtre fondul prevãzut în alin. (1) a fost pricinuitã prin sãvârşirea unei fapte care constituie prin ea însãşi o altã infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni. (3) Fapta prevãzutã în alin. (1) nu se pedepseşte dacã, înainte ca hotãrârea sã fi rãmas definitivã, fãptuitorul înlãturã rezultatul infracţiunii, fãcând ca bunul sã reintre în acel patrimoniu sau fond. ART. 416 Scoaterea peste graniţã a documentelor de arhivã Scoaterea peste graniţã a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României sau înstrãinarea acestora cãtre persoane fizice sau persoane juridice strãine, fãrã autorizarea Arhivelor Naţionale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã. ART. 417 Nerespectarea mãsurilor de protecţie a patrimoniului cultural naţional mobil (1) Executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fãrã acordul scris al titularului dreptului de administrare al patrimoniului ori al proprietarului, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Copiile, mulajele, tirajele postume sau facsimilele executate în condiţiile prevãzute în alin. (1) se confiscã şi se transmit în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. (3) Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun cultural mobil clasat ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlãturarea mãsurilor luate se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 418 Exportul ilegal de bunuri culturale mobile (1) Efectuarea fãrã certificat de export a unor operaţiuni de export de bunuri culturale mobile se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Bunurile culturale mobile care au fãcut obiectul exportului ilegal se confiscã şi sunt transmise în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. (4) Efectuarea oricãror operaţiuni în vederea exportului de bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publicã sau de bunuri culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, iar bunurile se confiscã şi se transmit în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. ART. 419 Importul ilegal de bunuri culturale mobile (1) Introducerea pe teritoriul statului român, precum şi deţinerea, comercializarea, organizarea de expoziţii sau orice operaţiune privind circulaţia bunurilor culturale mobile ori provenite din dezmembrarea de bunuri culturale imobile, care fac parte din patrimoniul cultural al unui stat strãin, conform dispoziţiilor legale ale statului respectiv, şi care au fost exportate ilegal, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani. (2) Bunurile prevãzute în alin. (1) se confiscã şi se transmit unor instituţii specializate, în vederea conservãrii şi restituirii acestor bunuri statului din al cãrui patrimoniu cultural fac parte. ART. 420 Furnizarea de date confidenţiale privind patrimoniul cultural naţional mobil Furnizarea de date confidenţiale privind patrimoniul cultural naţional mobil altor persoane fizice sau juridice decât cele prevãzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile amendã. ART. 421 Schimbarea categoriei juridice a unui bun cultural mobil Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridicã a patrimoniului cultural în alta, precum şi declasarea unui bun cultural mobil fãrã respectarea procedurilor prevãzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. ART. 422 Efectuarea de lucrãri ilegale asupra bunurilor din patrimoniul cultural (1) Efectuarea de cãtre persoane fizice sau juridice neautorizate a unor detecţii sau sãpãturi în siturile arheologice se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã topirea sau modificarea sub orice formã a bunurilor culturale mobile clasate care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţionalã a României, de celelalte bãnci sau de Monetãria Statului. (3) Efectuarea de lucrãri de conservare sau de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate de cãtre persoane fãrã acreditare şi certificat de liberã practicã se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancţioneazã funcţionarea fãrã autorizaţie legalã a laboratoarelor şi atelierelor care executã lucrãri de restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile clasate. ART. 423 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 416, art. 417, art. 419 şi art. 422 alin. (1) se pedepseşte. ART. 424 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAP. II DELICTE CONTRA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
ART. 425 Contrafacerea obiectului unei invenţii şi însuşirea, fãrã drept, a calitãţii de inventator (1) Contrafacerea sau folosirea, fãrã drept, a obiectului unei invenţii, precum şi însuşirea, fãrã drept, în orice mod, a calitãţii de inventator se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. (3) Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 426 Punerea în circulaţie a produselor contrafãcute Punerea în circulaţie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fãrã drept a obiectului unei invenţii, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 427 Nerespectarea mãsurilor de protecţie a desenelor şi modelelor industriale (1) Însuşirea, fãrã drept, în orice mod, a calitãţii de autor al desenului sau modelului industrial se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Reproducerea, fãrã drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricãrii de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în circulaţie ori folosirii, fãrã acordul titularului certificatului de înregistrare al desenului sau modelului industrial, în perioada de valabilitate a acestuia, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1). (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 428 Divulgarea datelor cuprinse în cererea de brevet sau în cererea de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale Divulgarea de cãtre personalul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, precum şi de cãtre persoanele care efectueazã lucrãri în legãturã cu invenţiile sau desenele şi modelele industriale, a datelor cuprinse în cererea de brevet sau în cererea de înregistrare, pânã la publicarea lor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 429 Nerespectarea mãsurilor de protecţie a topografiei circuitelor integrate (1) Exploatarea, fãrã autorizaţia titularului, a unei topografii înregistrate a circuitelor integrate se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 430 Nerespectarea mãsurilor de protecţie a mãrcilor şi indicaţiilor geografice (1) Se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã urmãtoarele fapte: a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fãrã drept a unei mãrci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calitãţii produselor sau serviciilor la care se referã marca; b) punerea în circulaţie fãrã drept a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate; c) punerea în circulaţie a produselor care poartã indicaţii geografice care indicã sau sugereazã cã produsul în cauzã este originar dintr-o altã regiune geograficã, decât locul adevãrat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geograficã a produsului. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 431 Utilizarea neloialã a mãrcilor sau indicaţiilor geografice (1) Utilizarea mãrcilor sau a indicaţiilor geografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã sau comercialã, în scopul de a induce în eroare consumatorii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 432 Producerea şi punerea în circulaţie de mãrfuri şi dispozitive pirat (1) Realizarea în scopuri comerciale, cu orice mijloace şi în orice mod, de mãrfuri pirat sau dispozitive de control al accesului, precum şi importul, tranzitul sau orice altã modalitate de introducere pe piaţa internã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 5 ani. (2) Distribuirea sau deţinerea, în scopuri comerciale, de mãrfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, în magazine specializate în distribuirea de produse purtãtoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani. (3) Depozitarea şi transportul, în scopuri comerciale, de mãrfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (4) Se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani, dacã anterior s-au aplicat douã sancţiuni contravenţionale pentru fapte de acelaşi fel, sãvârşirea oricãreia din faptele urmãtoare: a) distribuirea de mãrfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului sau deţinerea acestora în scopul distribuirii, atunci când aceste activitãţi se desfãşoarã în public, cu excepţia magazinelor specializate în distribuirea de produse purtãtoare de drepturi de autor sau conexe; b) oferirea spre vânzare sau închiriere de mãrfuri pirat prin prezentarea copertelor şi a cataloagelor de mãrfuri pirat. (5) Dacã faptele prevãzute la alin. (1)-(3) au produs consecinţe deosebit de grave, acestea se sancţioneazã cu închisoare strictã de la 5 la 10 ani. În acest caz, calculul prejudiciului se efectueazã ţinând seama de mãrfurile pirat deţinute în condiţiile prevãzute la alin. (1)-(3) şi de preţul în lei/unitate al produselor originale similare la data sãvârşirii faptei. (6) Închirierea de mãrfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum şi oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunţuri publice sau prin mijloace electronice de comunicare se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (7) Prin mãrfuri pirat se înţelege: toate copiile realizate fãrã consimţãmântul titularului de drepturi sau al persoanelor legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct sau indirect, total sau parţial, dupã un produs purtãtor al dreptului de autor sau al drepturilor conexe. (8) Prin dispozitive pirat de control al accesului se înţelege: orice dispozitiv neautorizat realizat pentru facilitarea accesului la servicii de programe de televiziune cu acces condiţionat. (9) Scopul comercial se prezumã dacã marfa pirat este identificatã la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de agenţii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtãtoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe. (10) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începutã urmãrirea penalã, denunţã autoritãţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia din faptele prevãzute la alin. (1)-(6), permiţând astfel identificarea şi tragerea la rãspunderea penalã a celorlalţi participanţi. (11) Persoana care a comis una din faptele prevãzute la alin. (1)-(6) şi care, în timpul urmãririi penale, denunţã şi faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane care au sãvârşit infracţiuni legate de mãrfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege. ART. 433 Refuzul cooperãrii cu organele competente Refuzul de a declara provenienţa mãrfurilor pirat sau a dispozitivelor pirat de control al accesului se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. ART. 434 Punerea la dispoziţia publicului a produselor purtãtoare de drepturi Punerea la dispoziţia publicului, fãrã consimţãmântul titularilor de drepturi a produselor purtãtoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date, astfel încât publicul sã le poatã accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani sau cu zile-amendã. ART. 435 Reproducerea neautorizatã a programelor de calculator (1) Reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor de calculator în oricare din urmãtoarele modalitãţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţea, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 436 Nerespectarea normelor privind protecţia drepturilor patrimoniale de autor şi conexe (1) Se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã, urmãtoarele fapte comise fãrã autorizarea sau consimţãmântul titularului drepturilor de autor sau a drepturilor conexe: a) distribuirea operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe; b) importul pe piaţa internã a copiilor operelor sau produselor purtãtoare de drepturi conexe, realizate cu consimţãmântul titularilor; c) închirierea operelor sau produselor purtãtoare de drepturi conexe; d) comunicarea publicã a operelor, altele decât cele muzicale, sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe; e) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe; f) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe; g) realizarea de opere derivate; h) fixarea, în scop comercial, a interpretãrilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. (2) Prin produse purtãtoare de drepturi conexe se înţelege interpretãrile sau execuţiile artistice fixate, fonogramele, videogramele ori propriile emisiuni sau servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune. (3) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 437 Nerespectarea normelor privind protecţia drepturilor nepatrimoniale de autor (1) Fapta persoanei care îşi însuşeşte, fãrã drept, calitatea de autor al unei opere sau fapte persoanei care aduce la cunoştinţã publicã o operã sub un alt nume decât acela decis de autor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani sau cu zile-amendã. (2) Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã. ART. 438 Nerespectarea mãsurilor tehnice de protecţie şi a informaţiilor privind regimul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe (1) Fapta persoanei care produce, importã, distribuie sau închiriazã, oferã, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere ori deţine în vederea comercializãrii, dispozitive ori componente care permit neutralizarea mãsurilor tehnice de protecţie sau care presteazã servicii care conduc la neutralizarea mãsurilor tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, fapta persoanei care fãrã a avea consimţãmântul titularilor de drepturi: a) înlãturã în scop comercial de pe opere sau alte produse protejate ori modificã pe acestea orice informaţie sub formã electronicã privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabile; b) distribuie, importã în scopul distribuirii, radiodifuzeazã ori comunicã public sau pune la dispoziţia publicului, astfel încât sã poatã fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales în mod individual, fãrã drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate pentru care informaţiile existente sub formã electronicã privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe au fost înlãturate sau modificate fãrã autorizaţie, ştiind cã acest lucru permite, faciliteazã, provoacã sau ascunde o infracţiune prevãzutã în art. 436-437. ART. 439 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 425-427, art. 429-432 şi art. 434-438.
TITLUL X DELICTE CONTRA DATELOR ŞI SISTEMELOR INFORMATICE
CAP. I DELICTE CONTRA CONFIDENŢIALITĂŢII ŞI INTEGRITĂŢII DATELOR ŞI SISTEMELOR INFORMATICE
ART. 440 Accesul ilegal la un sistem informatic (1) Accesul, fãrã drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârşitã în scopul obţinerii de date informatice se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârşitã prin încãlcarea mãsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani. ART. 441 Interceptarea ilegalã a unei transmisii de date informatice (1) Interceptarea, fãrã drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publicã şi care este destinatã unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueazã în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi interceptarea, fãrã drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic ce conţine date informatice care nu sunt publice. ART. 442 Alterarea integritãţii datelor informatice (1) Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. (3) Cu pedeapsa prevãzutã la alin. (2) se sancţioneazã şi transferul neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice. ART. 443 Perturbarea funcţionãrii sistemelor informatice Fapta de a perturba grav, fãrã drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani. ART. 444 Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice (1) Se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 6 ani: a) fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altã formã, fãrã drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul sãvârşirii uneia din infracţiunile prevãzute în art. 440-443; b) fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altã formã, fãrã drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic în scopul sãvârşirii uneia din infracţiunile prevãzute în art. 440-443. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi deţinerea, fãrã drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolã, cod de acces sau datã informaticã dintre cele prevãzute în alin. (1) în scopul sãvârşirii uneia din infracţiunile prevãzute în art. 440-443.
CAP. II DELICTE INFORMATICE
ART. 445 Falsul informatic Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fãrã drept, date informatice ori de a restricţiona, fãrã drept, accesul la aceste date, dacã fapta are ca rezultat obţinerea de date necorespunzãtoare adevãrului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 446 Frauda informaticã Fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionãrii unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
CAP. III DISPOZIŢII COMUNE
ART. 447 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în prezentul titlu se pedepseşte. ART. 448 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 425-427, art. 429-432 şi art. 436-437. ART. 449 Înţelesul unor termeni sau expresii (1) În sensul prezentului titlu: a) prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţionalã, dintre care unul sau mai multe asigurã prelucrarea automatã a datelor, cu ajutorul unui program informatic; b) prin program informatic se înţelege un ansamblu de instrucţiuni care pot fi executate de un sistem informatic în vederea obţinerii unui rezultat determinat; c) prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formã care poate fi prelucratã printr-un sistem informatic. În aceastã categorie se include şi orice program informatic care poate determina realizarea unei funcţii de cãtre un sistem informatic; d) prin mãsuri de securitate se înţelege folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu ajutorul cãrora accesul la un sistem informatic este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori. (2) În sensul prezentului titlu, acţioneazã fãrã drept persoana care se aflã în una din urmãtoarele situaţii: a) nu este autorizatã, în temeiul legii sau al unui contract; b) depãşeşte limitele autorizãrii; c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente sã o acorde, potrivit legii, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfãşura cercetãri ştiinţifice sau de a efectua orice altã operaţiune într-un sistem informatic.
TITLUL XI CRIME ŞI DELICTE CONTRA ECONOMIEI, INDUSTRIEI, COMERŢULUI ŞI REGIMULUI FISCAL
CAP. I DELICTE CONTRA VIEŢII ECONOMICE
ART. 450 Specula cu produse care nu pot face obiectul comerţului privat şi camãta (1) Sãvârşirea uneia din urmãtoarele fapte: a) cumpãrarea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit legii, nu pot face obiectul comerţului privat; b) cumpãrarea produselor industriale sau agricole în scop de prelucrare în vederea revânzãrii, dacã ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit legii, obiectul comerţului privat, se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi urmãtoarele fapte: a) operaţiunile de împrumut de bani sau titluri de valoare, efectuate cu titlu profesional de cãtre persoane neautorizate, direct sau prin acte simulate, dacã dobânda stabilitã este mai mare decât dobânda prevãzutã de lege; b) operaţiunile de împrumut de bani sau titluri de valoare, efectuate de cãtre persoane neautorizate, direct sau prin acte simulate, dacã se stabileşte o capitalizare a dobânzii pentru dobânzi datorate pe o perioadã mai micã de un an de zile. ART. 451 Divulgarea secretului economic Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu de cãtre cel care le cunoaşte datoritã atribuţiilor de serviciu, dacã fapta este de naturã sã producã pagube, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 452 Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiunile de import şi export Efectuarea, fãrã autorizaţie, a oricãror acte sau fapte care potrivit dispoziţiilor legale, sunt considerate operaţiuni de export, import sau tranzit, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 453 Concurenţa neloialã Fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poartã denumiri de origine ori indicaţii de provenienţã false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 454 Deturnarea de fonduri (1) Schimbarea destinaţiei fondurilor bãneşti sau a resurselor materiale, fãrã respectarea prevederilor legale, dacã fapta a cauzat o perturbare a activitãţii economico-financiare sau a produs o pagubã unei autoritãţi publice sau unei instituţii publice, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Utilizarea fondurilor provenite din contractarea datoriei publice locale în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate, precum şi furnizarea de date eronate la fundamentarea documentaţiei prezentate în vederea obţinerii autorizaţiei pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, se pedepseşte cu închisoarea strictã de la un an la 5 ani. (4) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi utilizarea fondurilor în lei şi în valutã provenite din contractarea datoriei publice în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate, precum şi furnizarea de date eronate la fundamentarea documentaţiei prezentate în vederea obţinerii avizelor necesare pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe. ART. 455 Înşelãciunea la mãsurãtoare Înşelarea prin folosirea unui instrument de mãsurat inexact ori prin folosirea frauduloasã a unui instrument de mãsurat exact se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 456 Înşelãciunea cu privire la calitatea mãrfurilor (1) Falsificarea ori substituirea de mãrfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând cã sunt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. (2) Dacã mãrfurile sau produsele au devenit prin falsificare sau substituire vãtãmãtoare sãnãtãţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 391 alin. (2). (3) Falsificarea ori substituirea de materii prime sau materiale folosite la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare, precum şi livrarea acestora cunoscând cã au fost fabricate ori preparate din materii prime sau materiale falsificate ori substituite se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1). (4) Dacã prin falsificarea sau substituirea materiilor prime ori a materialelor, bunurile alimentare au devenit vãtãmãtoare sãnãtãţii, pedeapsa este cea prevãzutã în art. 391 alin. (1). ART. 457 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 455 şi art. 456 se pedepseşte. ART. 458 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 450 şi art. 451-456.
CAP. II DELICTE CONTRA REGIMULUI FISCAL
ART. 459 Înstrãinarea fãrã drept a participaţiilor la capitalul social sau a activelor Cesionarea sau înstrãinarea de cãtre administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societãţi, sub orice formã, a acţiunilor, pãrţilor sociale sau activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaţi ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaţie a fost anulatã sau revocatã conform Codului fiscal, fãrã a fi adusã la cunoştinţa autoritãţii fiscale competente cu cel puţin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaţiuni, în vederea efectuãrii controlului financiar-fiscal, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani. ART. 460 Nerespectarea regimului fiscal al alcoolului Sãvârşirea uneia din urmãtoarele fapte de cãtre administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societãţi: a) achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de astfel de produse potrivit Codului fiscal; b) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sintezã şi a alcoolului tehnic ca materie primã pentru fabricarea bãuturilor alcoolice de orice fel, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. ART. 461 Nerespectarea regimului fiscal al uleiurilor minerale (1) Sãvârşirea uneia din urmãtoarele fapte de cãtre administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societãţi: a) achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatori autorizaţi potrivit Codului fiscal; b) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiurilor sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85°C, altfel decât direct cãtre utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial; c) comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât a celor din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto care corespund standardelor naţionale de calitate, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) Livrarea de uleiuri minerale de cãtre antrepozitarii autorizaţi pentru producţie, fãrã prezentarea cãtre cumpãrãtorul persoanã juridicã a documentelor de platã care sã ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãţii ce urmeazã a fi facturatã, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. ART. 462 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 459-461 se pedepseşte. ART. 463 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în art. 459-461.
CAP. III CRIME ŞI DELICTE CONTRA ÎNCREDERII PUBLICE
ART. 464 Falsificarea de monede sau de alte valori (1) Falsificarea de monedã metalicã, monedã de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plãţilor, instrumente de platã electronicã, emise de instituţii de credit competente sau falsificarea oricãror alte titluri ori valori asemãnãtoare se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate arãtate în alin. (1) sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) ar fi putut cauza o pagubã importantã sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã au cauzat o pagubã importantã sistemului financiar, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 465 Falsificarea de timbre, mãrci sau de bilete de transport Falsificarea de timbre, mãrci poştale, plicuri poştale, cãrţi poştale, bilete ori foi de cãlãtorie sau transport, cupoane rãspuns internaţional, ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 466 Falsificarea de valori strãine Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplicã şi în cazul când infracţiunea priveşte monede sau timbre ale altor state ori alte valori strãine. ART. 467 Deţinerea de instrumente în vederea falsificãrii de valori Fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 464-466 se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 468 Falsificarea instrumentelor oficiale Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc autoritãţile sau instituţiile publice se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani sau cu zile-amendã. ART. 469 Folosirea instrumentelor oficiale false (1) Folosirea instrumentelor false arãtate în art. 468 se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã folosirea fãrã drept a unui sigiliu ori a unei ştampile cu stema ţãrii. ART. 470 Falsul material în înscrisuri oficiale (1) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de naturã sã producã consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani. (2) Falsul prevãzut în alin. (1), sãvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (3) Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale, biletele, tichetele sau orice alte imprimate producãtoare de consecinţe juridice. ART. 471 Falsul intelectual Falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu intenţie de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 472 Falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul din modurile arãtate în art. 470, dacã fãptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţeazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 473 Uzul de fals Folosirea unui înscris oficial ori sub semnãturã privatã, cunoscând cã este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani, când înscrisul este oficial şi cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, când înscrisul este sub semnãturã privatã. ART. 474 Falsul în declaraţii Declaraţia necorespunzãtoare adevãrului, fãcutã unei autoritãţi sau instituţii publice, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaraţia fãcutã serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã. ART. 475 Falsul privind identitatea (1) Prezentarea sub o identitate falsã ori atribuirea unei asemenea identitãţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare o autoritate sau instituţie publicã, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stãrii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fãrã drept. ART. 476 Falsul privind folosirea emblemei Crucea Roşie (1) Folosirea fãrã drept a emblemei sau denumirii Crucea Roşie ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum şi folosirea oricãrui semn sau oricãrei denumiri care constituie o imitaţie a unei asemenea embleme ori denumiri, dacã fapta a cauzat pagube materiale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã. (2) Dacã fapta se sãvârşeşte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. ART. 477 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 464, art. 465, art. 468, art. 470, art. 471 şi art. 472 se pedepseşte. ART. 478 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAP. IV CRIME ŞI DELICTE CONTRA INTERESELOR FINANCIARE ALE COMUNITĂŢILOR EUROPENE
ART. 479 Nerespectarea normelor privind obţinerea de fonduri din bugetele Comunitãţilor Europene (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã omisiunea de a furniza, cu intenţie, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacã fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 480 Deturnarea de fonduri din bugetele Comunitãţilor Europene (1) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacã fapta are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1). ART. 481 Diminuarea ilegalã a resurselor din bugetele Comunitãţilor Europene (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã omisiunea de a furniza, cu intenţie, datele cerute potrivit legii, dacã fapta are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 482 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 479-481 se pedepseşte. ART. 483 Neglijenţa care prejudiciazã interesele financiare ale Comunitãţilor Europene Încãlcarea din culpã, de cãtre director, administrator sau persoana cu atribuţii de decizie sau de control în cadrul unui agent economic, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasã, dacã a avut ca rezultat sãvârşirea uneia dintre infracţiunile prevãzute în art. 479-481 sau sãvârşirea unei infracţiuni de corupţie ori de spãlare a banilor cu privire la fondurile Comunitãţilor Europene, de cãtre o persoanã care se aflã în subordinea sa şi care a acţionat în numele respectivului agent economic, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 484 Sancţionarea persoanei juridice Persoana juridicã se sancţioneazã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol.
TITLUL XII CRIME ŞI DELICTE CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE A ŢĂRII
CAP. I CRIME ŞI DELICTE SĂVÂRŞITE DE MILITARI
ART. 485 Absenţa nejustificatã (1) Absenţa nejustificatã de la unitate sau serviciu, care a depãşit 24 ore, dar nu mai mult de 3 zile, a militarului în termen sau a militarului concentrat care are grad egal celui acordat militarului în termen se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an. (2) Pedeapsa aplicatã militarului în termen se executã într-o închisoare militarã. (3) În timp de rãzboi, absenţa nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãşit 4 ore dar nu mai mult de 24 ore se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 486 Dezertarea (1) Absenţa nejustificatã de la unitate sau de la serviciu, care depãşeşte 3 zile, a oricãrui militar se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani. (2) În timp de rãzboi, absenţa nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãşit 24 ore, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. ART. 487 Încãlcarea de consemn (1) Încãlcarea regulilor serviciului de gardã, de pazã, de însoţire sau de securitate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi pãrãsirea comenzii sau a oricãrui alt post de cãtre militar. (3) Încãlcarea consemnului de cãtre santinela aflatã în serviciul de gardã sau de pazã pe lângã depozitele de armament, muniţii sau alte materiale explozive, la frontierã ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacã fapta ar fi putut avea urmãri grave, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (4) Faptele prevãzute în alin. (1)-(3) sãvârşite în timp de rãzboi se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani. ART. 488 Insubordonarea (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani. (2) Dacã fapta este sãvârşitã de un ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreunã ori în faţa trupei adunate sau dacã fapta are urmãri grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. (3) În timp de rãzboi, pedeapsa pentru fapta prevãzutã în alin. (1) este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevãzutã în alin. (2), de la 3 la 12 ani. ART. 489 Lovirea superiorului (1) Lovirea superiorului de cãtre inferior sau a şefului de cãtre subordonat se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani. (2) În cazul în care cel lovit se gãseşte în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani. (3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(2) sunt sãvârşite în timp de rãzboi, maximul pedepselor se sporeşte cu 2 ani. ART. 490 Lovirea inferiorului (1) Lovirea inferiorului ori subordonatului de cãtre superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la un an. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplicã în timp de rãzboi, dacã faptele au fost determinate de o necesitate militarã. ART. 491 Punerea în mişcare a acţiunii penale Acţiunea penalã pentru infracţiunile prevãzute în art. 485-490 se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului. ART. 492 Capitularea Predarea în mâinile inamicului de cãtre comandant a forţelor armate pe care le comandã, lãsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în starea de neîntrebuinţare de cãtre comandant a mijloacelor de luptã sau a altor mijloace necesare pentru purtarea rãzboiului, fãrã ca vreuna dintre acestea sã fi fost determinatã de condiţiile de luptã, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 493 Pãrãsirea câmpului de luptã Pãrãsirea câmpului de luptã sau refuzul de a acţiona, sãvârşite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau sãvârşirea altor asemenea fapte de naturã a servi cauzei inamicului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 494 Zborul neautorizat (1) Zborul cu o aeronavã aparţinând forţelor armate ale statului român, fãrã prealabilã autorizare, precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacã prin aceasta se pericliteazã securitatea zborului în spaţiul aerian sau a aeronavei, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani. (2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a cauzat urmãri grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani, iar dacã a cauzat un dezastru, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 495 Pãrãsirea navei (1) Pãrãsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de cãtre comandant, mai înainte de a-şi fi exercitat pânã la capãt îndatoririle de serviciu, precum şi de cãtre orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fãrã ordinul comandantului, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Aceeaşi faptã sãvârşitã în timp de rãzboi, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 496 Pãrãsirea comenzii (1) Pãrãsirea comenzii de cãtre comandantul unei nave sau al unei grupãri de nave militare, în situaţii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseşte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani. (2) În cazul în care pãrãsirea comenzii s-a sãvârşit în timpul luptei, de cãtre comandantul unei nave sau al unei grupãri de nave militare, pedeapsa este detenţiunea pe viaţã sau detenţiunea severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 497 Neluarea mãsurilor necesare în operaţiunile navale Fapta comandantului unei nave militare sau grupãri de nave militare care, fãrã a fi fost oprit prin vreun ordin sau fãrã a fi fost împiedicat de misiunea specialã pe care o avea, nu ia mãsurile necesare sã atace, sã lupte împotriva inamicului, sã ajute o navã a statului român sau a unei ţãri aliate urmãritã de inamic ori angajatã în luptã, sau nu ia mãsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic ori nu urmãreşte navele de rãzboi sau comerciale ale inamicului se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 498 Coborârea pavilionului Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, sãvârşitã de cãtre comandantul unei nave militare sau al unei grupãri de nave militare, precum şi de cãtre orice altã persoanã ambarcatã, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 499 Coliziunea (1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricãrei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpã, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacã fapta a avut ca urmare avarierea gravã a navei sau alte urmãri grave, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani. (2) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârşitã cu intenţie, pedeapsa este detenţiunea severã de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (3) În timp de rãzboi, fapta prevãzutã în alin. (2) se pedepseşte cu detenţiune pe viaţã sau cu detenţiune severã de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 500 Sancţionarea tentativei Tentativa la delictele prevãzute în art. 494, art. 495 alin. (1), art. 496 alin. (1) şi art. 499 alin. (1) se pedepseşte. ART. 501 Infracţiuni privitoare la aeronave Dispoziţiile art. 495-500 se aplicã în mod corespunzãtor şi în ce priveşte aeronavele militare.
CAP. II DELICTE SĂVÂRŞITE DE MILITARI ŞI DE CIVILI
ART. 502 Instigarea militarilor la nerespectarea obligaţiilor (1) Instigarea prin orice mijloace a militarilor de a nu se supune legilor sau de a-şi cãlca jurãmântul sau obligaţiile militare se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi urmãtoarele fapte: a) instigarea militarilor chemaţi de instanţa de judecatã sã nu rãspundã acestei obligaţii; b) instigarea personalului civil din serviciul armatei de a nu-şi îndeplini obligaţiile legale de apãrare naţionalã. ART. 503 Sustragerea de la serviciul militar Fapta persoanei care îşi provoacã vãtãmãri integritãţii corporale sau sãnãtãţii, simuleazã o boalã sau infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage serviciului militar, se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar în timp de rãzboi, cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani. ART. 504 Defetismul Rãspândirea sau publicarea în timp de rãzboi de zvonuri sau informaţii false relative la situaţia economicã şi politicã a ţãrii, la starea moralã a populaţiei în legãturã cu declanşarea şi mersul rãzboiului, precum şi sãvârşirea altor asemenea fapte de naturã sã slãbeascã rezistenţa moralã a populaţiei, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 505 Jefuirea celor cãzuţi pe câmpul de luptã (1) Jefuirea pe câmpul de luptã a morţilor sau rãniţilor se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã fapta prevãzutã în alin. (1), care, fãrã sã fie sãvârşitã pe câmpul de luptã, este urmarea unor operaţii de rãzboi. ART. 506 Folosirea emblemei Crucea Roşie în timpul operaţiilor militare Folosirea, fãrã drept, în timp de rãzboi şi în legãturã cu operaţiile militare, a emblemei ori denumirii de Crucea Roşie sau a celor asimilate acesteia se pedepseşte cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani. ART. 507 Sustragerea de la rechiziţii militare (1) Refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia forţelor armate bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori declararea la recensãmânt a bunurilor supuse rechiziţionãrii se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã. (2) În cazul când fapta se sãvârşeşte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
CAP. III DELICTE SĂVÂRŞITE DE CIVILI
ART. 508 Sustragerea de la recrutare (1) Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã (2) Sustragerea de la recrutare în timp de rãzboi se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. ART. 509 Neprezentarea la încorporare sau concentrare (1) Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoştinţare, iar dacã termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militarã se pedepseşte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani. (2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancţioneazã şi neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat. (3) În timp de mobilizare sau de rãzboi, precum şi în caz de chemare urgentã, expres prevãzutã în ordinul de chemare, termenele de prezentare sunt cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani. (4) Termenele de prezentare prevãzute în alin. (1)-(3) se sporesc cu 10 zile în cazul în care cel chemat se aflã în strãinãtate. ART. 510 Punerea în mişcare a acţiunii penale Acţiunea penalã pentru infracţiunile prevãzute în art. 508 şi art. 509 se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.
DISPOZIŢII FINALE
ART. 511 Dispoziţiile din partea generalã a acestui cod se aplicã şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, dacã legea nu prevede altfel. ART. 512 Prezentul Cod intrã în vigoare la un an de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 28 iunie 2004. Nr. 301
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
