Parlamentul României adoptă prezenta lege. ART. I Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, literele e) şi k)-p) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "e) persoană urmărită - persoana care a fost dată în urmărire internaţională; ..........................................................................k) pedeapsă - pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea ori măsura privativă de libertate aplicată, printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanţă penală, ca urmare a unei acţiuni penale;l) stat emitent - statul în care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească sau a fost emisă ordonanţa penală, după caz;m) stat de executare - statul căruia urmează sau i-a fost transmisă o hotărâre judecătorească în scopul recunoaşterii şi executării acesteia;n) persoană condamnată în străînătate - cetăţeanul român, precum şi cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene, apatridul sau străinul care beneficiază în România de un drept de şedere permanentă, condamnat într-un alt stat;o) drept de şedere permanentă (i) drept de rezidenţă permanentă în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; sau (ii) drept de şedere pe termen lung în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;p) statul pe teritoriul căruia trăieşte persoana - statul cu care aceasta are legături strânse în baza reşedinţei obişnuite şi a altor elemente de tipul relaţiilor familiale, sociale, profesionale şi culturale;" 2. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 10 Autorităţile centrale române (1) Competenţa îndeplinirii atribuţiilor specifice de autoritate centrală română în domeniul cooperării judiciare în materie penală aparţine şi se exercită de către: a) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, dacă cererile au ca obiect extrădarea, mandatul european de arestare, transferarea persoanelor condamnate, ordinul de indisponibilizare, ordinul de confiscare, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi a actelor judiciare penale, comisiile rogatorii internaţionale, orice altă formă de asistenţă judiciară internaţională care se referă la activitatea de judecată ori la faza executării hotărârilor penale, precum şi, indiferent de faza procesuală, atunci când, după caz, se prevede altfel prin prezenta lege sau cererea este formulată în temeiul curtoaziei internaţionale sau Ministerul Justiţiei este desemnat autoritate centrală unică potrivit tratatelor internaţionale la care România este parte; b) Ministerul Public, prin structurile de specialitate, atunci când comisiile rogatorii internaţionale sau celelalte forme de asistenţă judiciară internaţională se referă la activitatea de cercetare şi urmărire penală; c) Ministerul Afacerilor Interne, prin structura de specialitate, dacă se referă la cazierul judiciar. (2) În exercitarea atribuţiilor, autorităţile centrale române primesc, efectuează controlul de regularitate şi transmit statului solicitat, în vederea executării, cererile formulate de către autorităţile române. Totodată, autorităţile centrale române primesc, efectuează controlul de regularitate şi, după caz, execută sau transmit autorităţilor române competente, în vederea executării, cererile formulate de autorităţile străine. (3) Cererile se execută sau sunt transmise în vederea executării, după caz, ori de câte ori în urma controlului de regularitate efectuat se constată că acestea îndeplinesc condiţiile de formă şi fond prevăzute de prezenta lege, tratatele la care România este parte, precum şi, dacă este cazul, de înţelegerile ori bunele practici stabilite în relaţia cu statul solicitat ori solicitant. (4) În cazul cererilor formulate de autorităţile române, netransmiterea cererii ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (3) sau, în cazul celor transmise în vederea executării către autorităţile statului solicitat, neîndeplinirea, îndeplinirea greşită sau cu întârziere de către autorităţile statului solicitat a activităţilor solicitate de autorităţile române, lipsa răspunsului autorităţilor statului solicitat, precum şi orice situaţii obiective nu pot fi imputate autorităţilor centrale române şi nu intră sub incidenţa dispoziţiilor din Codul de procedură penală referitoare la amenda judiciară. (5) În relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispoziţiile alin. (2) se aplică numai dacă nu contravin unor dispoziţii speciale din prezenta lege sau altor legi speciale." 3. La articolul 14, alineatele (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(2) Cererile formulate de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti române sau, în cazul în care se prevede astfel, în tratatul aplicabil ori în prezenta lege, de Ministerul Justiţiei, precum şi actele anexate vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internaţionale şi actele anexe se vor traduce în limba oficială a statului solicitat. Traducerea se efectuează la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti de către un traducător autorizat. În cazul în care pe listele curţii de apel în circumscripţia căreia se află organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească nu există niciun traducător autorizat pentru limba în care trebuie tradusă cererea ori, deşi există, acesta refuză să presteze serviciul solicitat, organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească va solicita Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei, după caz, traducerea acesteia. ..........................................................................(4) Traducerea răspunsului autorităţilor străine se efectuează de către un traducător autorizat, la cererea autorităţii române care a formulat cererea." 4. La articolul 19 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: "b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante;" 5. La articolul 19, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Calitatea de cetăţean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză." 6. La articolul 42, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins: "(1^1) În cazul în care statul solicitant solicită în acelaşi timp extrădarea a două sau mai multe persoane, cercetate în aceeaşi cauză penală sau în cauze conexe, care au fost localizate în circumscripţiile unor curţi de apel diferite, competenţa soluţionării cererilor de extrădare aparţine Curţii de Apel Bucureşti." 7. La articolul 43, alineatele (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(2) După identificare, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile şi continuarea procedurii judiciare de soluţionare a cererii de extrădare. În cazul prevăzut la art. 42 alin. (11), audierea persoanei extrădabile de către Curtea de Apel Bucureşti se poate realiza şi prin videoconferinţă. Lucrările efectuate de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana extrădabilă se trimit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, imediat după audierea persoanei extrădabile. .........................................................................(4) Arestarea provizorie în vederea extrădării se execută în centrele de reţinere şi arestare preventivă, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu excepţia cazurilor în care persoana se află în executarea unei pedepse într-un penitenciar din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor." 8. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 44 Arestarea provizorie în caz de urgenţă (1) În caz de urgenţă, la cererea motivată a statului solicitant, persoana urmărită poate fi arestată provizoriu în vederea extrădării, anterior primirii cererii de extrădare. (2) Notiţă roşie sau difuziunea de urmărire internaţională prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării dacă se prevede expres în tratatul aplicabil ori există reciprocitate. (3) Persoanele prevăzute la art. 19 nu pot fi arestate în baza unei notiţe roşii sau a unei difuziuni de urmărire internaţională prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol. (4) În cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să se arate: a) autoritatea care solicită arestarea provizorie în vederea extrădării; b) datele de identificare a persoanei urmărite internaţional, inclusiv cetăţenia; c) existenţa unui mandat de arestare sau a oricărui alt document având aceleaşi efecte juridice ori a unei hotărâri judecătoreşti executorii; d) confirmarea valabilităţii actului prevăzut la lit. c); e) expunerea faptelor, care trebuie să precizeze data, locul unde au fost comise şi gradul de participaţie la săvârşirea lor; f) dispoziţiile legale aplicabile, inclusiv cele privind prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei; g) confirmarea că va fi transmisă cererea de extrădare. (5) În cazul în care se solicită arestarea unei persoane prevăzute la art. 19 sau atunci când notiţă roşie sau difuziunea de urmărire internaţională prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol nu echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se transmite direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, direct sau prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. (6) În cazul în care echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării şi există date că persoana urmărită internaţional se află în România, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române transmite notiţă roşie sau difuziunea de urmărire internaţională prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost localizată persoana urmărită sau, în cazul în care nu se cunoaşte locul unde se află persoana, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. (7) După identificare, procurorul sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării. (8) Durata maximă a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile este de 40 de zile, în afară de cazul în care prin tratatul aplicabil este prevăzută o durată mai mare. (9) Punerea în libertate a persoanei extrădabile nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării şi nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior." 9. Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 45 Reţinerea în vederea extrădării Măsura reţinerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală faţă de persoana extrădabilă numai după ascultarea acesteia în prezenţa apărătorului. Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. Organul de cercetare penală este obligat, în primele 10 ore de la reţinerea persoanei extrădabile, să o prezinte procurorului competent." 10. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 58 Predarea amânată (1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. (2) Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora; b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă; c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată. (3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. (4) Prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant. (5) Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a soluţionat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea preşedintelui secţiei penale a curţii de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanţa de executare transmite informaţiile solicitate. (6) Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate. Preluarea persoanei extrădate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant. (7) Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia." 11. Articolul 59 se abrogă. 12. Articolul 65 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 65 Darea în urmărire internaţională (1) Darea în urmărire internaţională se solicită şi se dispune pentru identificarea şi căutarea unei persoane în scopul localizării şi arestării provizorii în vederea extrădării sau predării în România. În înţelesul prezentului articol, prin dare în urmărire internaţională se înţelege darea în urmărire prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol sau introducerea în Sistemul de Informaţii Schengen a unei semnalări cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată în vederea extrădării. (2) Darea în urmărire internaţională se solicită atunci când persoana menţionată, după caz, în mandatul de arestare preventivă, mandatul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori în hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate nu a fost găsită şi există presupunerea rezonabilă că a părăsit teritoriul României. (3) Darea în urmărire internaţională se dispune de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române la cererea instanţei care a emis mandatul de arestare preventivă sau a instanţei de executare. În acest sens, instanţa va transmite informaţiile prevăzute la art. 44 alin. (4) lit. a)-f), precum şi orice alte date şi informaţii suplimentare solicitate. (4) Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române comunică în cel mai scurt timp instanţei solicitante data dării în urmărire internaţională şi data introducerii semnalării în Sistemul de Informaţii Schengen. (5) Instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanţa de executare verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni de la data dării în urmărire internaţională, valabilitatea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei privative de libertate ori a măsurii privative de libertate dispuse şi, în măsura în care au intervenit modificări, informează Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. (6) În cazul localizării persoanei urmărite pe teritoriul unui alt stat, atunci când, potrivit legii statului respectiv sau tratatului aplicabil, notiţă roşie sau difuziunea nu echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, precum şi atunci când Biroul Naţional Interpol corespondent solicită expres, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte şi transmite cererea de arestare provizorie în vederea extrădării." 13. După articolul 66 se introduce un nou articol, articolul 66^1, cu următorul cuprins: "ART. 66^1 Extrădarea simplificată Atunci când persoana dată în urmărire internaţională pe canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol sau cu privire la care s-a introdus o semnalare în Sistemul de Informaţii Schengen este de acord să fie extrădată în România, prezentarea unei cereri formale de extrădare nu mai este necesară dacă autoritatea centrală a statului solicitat informează în acest sens, iar convenţia internaţională aplicabilă în relaţia cu statul solicitat sau legislaţia acelui stat reglementează o astfel de procedură." 14. La articolul 68, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(1) În cazul în care, în vederea soluţionării cererii de extrădare, autorităţile statului străîn solicită transmiterea unor informaţii suplimentare, acestea vor fi comunicate, în termenul stabilit de autorităţile statului solicitat, de către Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate." 15. Articolul 69 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 69 Rejudecarea persoanei extrădate Asigurarea rejudecării în cazul extrădării persoanei condamnate în lipsă este dată de Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, la cererea statului solicitat. Dispoziţiile art. 95 alin. (3) se aplică în mod corespunzător." 16. Articolul 82 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 82 Semnalarea în Sistemul de Informaţii Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată Semnalarea introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 190 din 18 iulie 2002. Atunci când nu se aplică respectiva decizie-cadru, o semnalare introdusă în Sistemul de Informaţii Schengen produce aceleaşi efecte juridice ca o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării." 17. La articolul 88, alineatele (1)-(6) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(1) Autoritatea prevăzută la alin. (3) emite un mandat european de arestare atunci când, faţă de natura infracţiunii săvârşite, vârsta şi antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum şi alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare şi sunt întrunite următoarele condiţii: a) persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene; b) mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau a închisorii este valabil; c) nu a intervenit, potrivit legii române, prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graţierea; d) atunci când arestarea şi predarea se solicită: (i) în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecăţii, pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 2 ani sau mai mare; (ii) în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de un an sau mai mare; (iii) în vederea executării măsurii privative de libertate, durata măsurii este de 6 luni sau mai mare.(2) Atunci când măsura arestării preventive este luată ca urmare a înlocuirii de către organul judiciar român competent a unei măsuri sau obligaţii a cărei respectare a fost supravegheată anterior de statul de executare, mandatul european de arestare se poate emite chiar dacă nu este îndeplinită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. d). Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. d) se aplică ori de câte ori statul de executare notifică aplicarea, în acest caz, a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI a Consiliului, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern al statului respectiv.(3) Mandatul european de arestare este emis: a) în faza de urmărire penală, de către instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă, din oficiu sau la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate; b) în faza de judecată, de către instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate; c) în faza de executare, de către instanţa de executare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate.(4) Instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi procedează, după caz, astfel: a) emite mandatul european de arestare şi supraveghează luarea măsurilor pentru traducerea şi transmiterea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (3), art. 89 şi 90; b) constată, prin încheiere motivată, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru a emite un mandat european de arestare. Încheierea poate fi atacată cu recurs de procuror, în termen de 3 zile de la comunicare. Recursul se judecă de instanţa superioară, în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu participarea procurorului. În caz de admitere a recursului, prima instanţă este obligată să emită un mandat european de arestare.(5) În cazul prevăzut la alin. (4) lit. a), instanţa emitentă informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare despre emiterea mandatului european de arestare, iar în cazurile prevăzute la alin. (4) lit. b) comunică încheierea procurorului competent.(6) Instanţa emitentă poate solicita, din oficiu sau la cererea procurorului competent, indisponibilizarea şi remiterea bunurilor ce pot servi ca mijloace materiale de probă în procesul penal sau care au fost dobândite de persoana solicitată prin săvârşirea infracţiunii. Instanţa emitentă va face menţiune în acest sens la lit. g) din formularul prevăzut în anexa nr. 1." 18. Articolul 89 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 89 Transmiterea spre executare şi traducerea mandatului european de arestare (1) În cazul în care instanţa emitentă nu deţine nicio informaţie în acest sens, identificarea autorităţii străine competente să primească sau să execute mandatul european de arestare se realizează cu ajutorul punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană sau al Ministerului Justiţiei prin direcţia de specialitate. (2) Atunci când este informată cu privire la localizarea sau arestarea pe teritoriul altui stat membru a persoanei solicitate, mandatul european de arestare, în limbile română şi străînă, este transmis de către instanţa emitentă, prin fax, e-mail sau prin orice mijloc de comunicare sigur, care lasă o urmă scrisă, autorităţii străine competente, în termenul indicat de către aceasta, cu informarea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. (3) Originalul mandatului european de arestare se transmite de către instanţa emitentă, la cererea autorităţii străine. (4) Orice dificultate legată de transmiterea sau autenticitatea mandatului european de arestare sau a oricărui document necesar pentru executarea acestuia se soluţionează direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. (5) Transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorităţii străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripţiei. (6) Atunci când autoritatea străînă competentă să primească sau să execute mandatul european de arestare stabileşte că mandatul european de arestare nu întruneşte condiţiile de formă sau este imprecis, instanţa emitentă ia măsuri pentru efectuarea modificărilor sau completărilor necesare. (7) Traducerea mandatului european de arestare se efectuează, în regim de urgenţă, la solicitarea instanţei emitente, de către un traducător autorizat. În cazul în care pe listele curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa emitentă nu se află niciun traducător autorizat pentru limba în care trebuie tradus mandatul european de arestare ori, deşi există, acesta refuză să presteze serviciul solicitat, instanţa emitentă va solicita direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei luarea măsurilor în vederea traducerii acestuia. (8) În cazul transmiterii directe, instanţa emitentă informează direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice cu privire la mandatele europene de arestare transmise spre executare în perioada de referinţă şi stadiul executării acestora." 19. Articolul 90 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 90 Informaţii suplimentare şi garanţii (1) La data sau ulterior transmiterii spre executare a mandatului european de arestare, instanţa emitentă comunică, din oficiu sau la cererea autorităţii străine, informaţiile suplimentare necesare pentru executarea mandatului. Transmiterea şi traducerea informaţiilor suplimentare se efectuează potrivit art. 89. (2) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale sau al judecăţii, iar persoana solicitată este cetăţean sau rezident al statului de executare, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, acordă garanţia că, în caz de condamnare, odată predată, persoana respectivă poate fi transferată în condiţiile prezentei legi." 20. Articolul 91 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 91 Transferarea temporară sau audierea persoanei solicitate în cursul procedurii de predare în baza mandatului european de arestare (1) În cazul unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, transmis spre executare unei autorităţi din alt stat membru, faţă de care nu a fost luată nicio decizie ori, deşi a fost luată, aceasta nu este definitivă, instanţa emitentă poate solicita, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau a instanţei de judecată, ca persoana faţă de care să emis respectivul mandat european de arestare: a) să fie transferată temporar în România pe o perioadă stabilită de comun acord cu autoritatea străînă. Instanţa emitentă va face menţiune în acest sens la lit. f) din formularul prevăzut în anexa nr. 1, în afară de cazul în care autoritatea străînă competentă să primească sau să execute mandatul european de arestare a indicat că transferarea temporară trebuie să fie solicitată pe calea unei cereri distincte; sau b) să fie audiată nemijlocit de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de instanţa de judecată, prin videoconferinţă. Cererea având ca obiect audierea prin videoconferinţă a persoanei solicitate se întocmeşte potrivit art. 172 şi 178 de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanţa competentă şi se transmite odată cu mandatul european de arestare ori după această dată; sau c) să fie audiată în prezenţa sau, în măsura în care legislaţia statului străîn o permite, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau judecătorul desemnat de către instanţa competentă. Cererea având ca obiect audierea persoanei solicitate se întocmeşte potrivit art. 172 de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanţa competentă şi se transmite odată cu mandatul european de arestare sau după această dată. (2) Transferarea temporară în România a persoanei faţă de care s-a emis mandatul european de arestare se solicită doar în caz de urgenţă, atunci când prezenţa în persoană a acesteia este obligatorie, potrivit legii, sau când, în funcţie de împrejurările cauzei, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată consideră necesară prezenţa acesteia. Transferarea temporară nu trebuie să aducă atingere dreptului persoanei solicitate de a participa la judecarea cererii de predare în baza mandatului european de arestare emis de instanţa română. (3) Persoana solicitată, transferată temporar, va fi ţinută în detenţie până la returnarea sa în statul de executare. Primirea în centrele de reţinere şi arestare preventivă care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne se va face în baza mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a hotărârii judecătoreşti care stă la baza mandatului european de arestare. Durata arestării se prelungeşte sau se menţine în condiţiile legii. (4) Aducerea în ţară şi returnarea persoanei solicitate faţă de care autoritatea judiciară de executare a dispus transferarea temporară se realizează de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române." 21. Articolul 92 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 92 Mandatul european de arestare emis în baza unei hotărâri de condamnare date în lipsa inculpatului (1) Atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, instanţa emitentă verifică lucrările dosarului, pentru a constata dacă: a) persoana condamnată a fost încunoştinţată în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau b) având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, persoana condamnată l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau c) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căîi de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căîi de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac. (2) Atunci când din lucrările dosarului rezultă că persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, instanţa emitentă informează autoritatea judiciară de executare că: a) în termen de 10 zile de la primirea, după caz, în centrele de reţinere şi arestare preventivă care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne sau în penitenciar a persoanei predate, hotărârea de condamnare va fi comunicată personal acesteia, în condiţiile Codului de procedură penală; b) la momentul înmânării hotărârii de condamnare, persoanei predate i se va aduce la cunoştinţă că are dreptul, după caz: (i) la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală; sau (ii) la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală. (3) Totodată, când din lucrările dosarului rezultă că persoana condamnată nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire la procedurile penale împotriva sa, ulterior transmiterii mandatului european de arestare, instanţa emitentă va comunică, la cererea autorităţii judiciare de executare, o copie a hotărârii de condamnare traduse, dacă este cazul, în limba pe care persoana condamnată o înţelege, pentru a fi adusă la cunoştinţa acesteia. Transmiterea hotărârii de condamnare nu va fi considerată o comunicare în sensul alin. (2) şi nici nu va produce efecte cu privire la termenul în care aceasta poate fi atacată, făcându-se exclusiv cu titlu informativ. (4) Constatările făcute potrivit alin. (1) şi (2) vor fi trecute la lit. d) din formularul prevăzut la art. 86 alin. (2). Atunci când sunt incidente dispoziţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), dacă conţinutul mandatului încredinţat avocatului ales sau desemnat din oficiu nu rezultă din lucrările dosarului, instanţa poate solicita avocatului care a asigurat apărarea persoanei condamnate o declaraţie cu privire la relaţia dintre acesta şi clientul său, fără ca prin aceasta să se considere că se aduce atingere secretului profesional ori principiului confidenţialităţii. Declaraţia va fi folosită exclusiv în scopul prezentului articol şi nu este destinată publicităţii." 22. Articolul 93 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 93 Predarea temporară (1) Dacă autoritatea judiciară de executare, după ce a aprobat predarea persoanei solicitate, dispune amânarea predării, instanţa emitentă, din oficiu, la cererea procurorului competent sau a instanţei pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare, poate solicita ca persoana să fie predată temporar în vederea ascultării sau participării la urmărirea penală sau la judecată. Predarea temporară se realizează în condiţiile stabilite de comun acord de instanţa emitentă şi autoritatea străînă competentă. (2) Aducerea în ţară şi returnarea persoanei solicitate faţă de care autoritatea judiciară de executare a dispus predarea temporară se realizează de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. (3) Primirea în centrele de reţinere şi arestare preventivă care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne se face în baza mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei închisorii care stă la baza mandatului european de arestare. Durata arestării se prelungeşte sau se menţine în condiţiile legii. (4) Persoana predată temporar va rămâne în detenţie până la returnarea sa, cu excepţia cazului în care autorităţile statului de executare solicită punerea în libertate şi, în acest caz, numai dacă persoana nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei. Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează şi atunci când, la expirarea unui termen de cel mult 18 zile de la data revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive sau de la data pronunţării încheierii prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive, persoana predată nu a fost preluată de autorităţile statului de executare. Până la expirarea termenului de 18 zile, persoana predată va rămâne în detenţie, la dispoziţia autorităţilor statului de executare." 23. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 95 Aducerea în ţară a persoanei predate (1) Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române: a) stabileşte cu autorităţile străine competente termenul de preluare a persoanei predate şi asigură aducerea în ţară, sub escortă, a acesteia. În caz de transfer temporar sau predare temporară, data preluării este stabilită cu avizul instanţei emitente, în funcţie de acordul încheiat de instanţa emitentă cu autoritatea străînă de executare; b) informează, cu privire la data preluării şi locul unde a fost depusă persoana predată, instanţa emitentă, direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi instanţa de executare sau instanţa pe rolul căreia se află cauza, dacă acestea din urmă sunt altele decât instanţa emitentă ori procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (2) Atunci când, pentru aducerea în ţară a persoanei predate, este utilizată calea aeriană cu escală sau calea terestră cu tranzitarea unui stat terţ, direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, la solicitarea autorităţii prevăzute la alin. (1), întocmeşte cererea de tranzit şi asigură, dacă este cazul, traducerea mandatului european de arestare, precum şi a informaţiilor suplimentare. (3) În cazul în care persoana predată a fost condamnată în lipsă, instanţa de executare îi comunică hotărârea de condamnare în termen de 10 zile de la primirea acesteia, după caz, în centrul de reţinere şi arestare preventivă care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne sau în penitenciar. Totodată, instanţa de executare informează persoana predată potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) lit. b). (4) Imediat ce este informată că persoana predată a fost adusă în ţară, instanţa emitentă solicită direct statului de executare informaţii cu privire la durata arestului efectuat de persoana predată în baza mandatului european de arestare pe care le comunică, după caz, instanţei de executare, instanţei pe rolul căreia se află cauza, dacă acestea sunt altele decât instanţa emitentă, sau procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, în afară de cazul în care acestea au fost comunicate la data preluării." 24. La articolul 97, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, a unui cetăţean român sau a unei persoane care trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România." 25. La articolul 98 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: "c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;" 26. La articolul 98 alineatul (2), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins: "i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căîi de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căîi de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căîi de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată." 27. La articolul 99, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(1) În termen de 48 de ore de la primirea unui mandat european de arestare, procurorul verifică dacă mandatul european de arestare este însoţit de o traducere în limba română ori în una dintre limbile engleză sau franceză. În cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile de mai sus, parchetul solicită autorităţii judiciare emitente remiterea traducerii. Dacă mandatul european de arestare este tradus în limba engleză sau în limba franceză, procurorul competent dispune traducerea, în regim de urgenţă, a acestuia.(2) Procurorul verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1). În cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informaţii sau este imprecis, precum şi atunci când sunt incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. i) pct. (iv), procurorul solicită autorităţii emitente transmiterea, în termen de cel mult 10 zile, a informaţiilor necesare sau, în copie, a hotărârii de condamnare date în lipsă, tradusă în limba pe care persoana condamnată o înţelege, după caz. Netransmiterea de către autoritatea judiciară emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra reţinerii persoanei solicitate şi sesizării instanţei potrivit art. 101 şi 102." 28. La articolul 100, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Persoanei reţinute i se aduc, de îndată, la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii şi conţinutul mandatului european de arestare. Atunci când sunt incidente dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. i) pct. (iv) şi a fost transmisă de autoritatea emitentă, procurorul dispune comunicarea hotărârii de condamnare persoanei solicitate. Persoana solicitată va fi informată cu privire la efectele pe care le are, potrivit legii statului emitent, transmiterea hotărârii de condamnare." 29. Articolul 101 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 101 Reţinerea şi arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen (1) În cazul obţinerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române solicită statului membru semnalant să confirme, în regim de urgenţă, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare. (2) Semnalarea în vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială a fost localizată persoana. Dispoziţiile art. 99, 100 şi 104 se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin prezentului articol. (3) Semnalarea în vederea arestării echivalează cu un mandat european de arestare. (4) Procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana solicitată sesizează curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea predării. (5) Judecătorul sesizat potrivit alin. (4): a) admite, prin încheiere motivată, propunerea procurorului şi dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile; sau b) respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului şi, dacă este cazul, dispune punerea în libertate a persoanei reţinute. În scopul asigurării bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, instanţa dispune, prin încheiere motivată, aplicarea, pe o durată de cel mult 30 de zile, a uneia din măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de Codul de procedură penală. (6) Judecătorul comunică de îndată Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei decizia luată potrivit alin. (5). (7) În vederea continuării procedurii potrivit art. 103, judecătorul amână judecarea cauzei şi fixează un termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română şi, dacă este cazul, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Dacă, la expirarea termenului de 15 zile, procurorul nu a prezentat mandatul european de arestare, judecătorul dispune revocarea, după caz, a măsurii arestării provizorii în vederea predării şi punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate sau a măsurii dispuse potrivit alin. (5) lit. b). (8) Mandatul european de arestare se transmite de către statul membru semnalant în termen de cel mult 10 zile de la data pronunţării încheierii prevăzute la alin. (5). (9) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică atunci când semnalarea în vederea arestării este însoţită de un mandat european de arestare. În acest caz sunt aplicabile dispoziţiile art. 99. (10) În cazul semnalărilor privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării sunt aplicabile dispoziţiile art. 45." 30. La articolul 103, alineatele (1), (2) şi (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(1) Judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate şi se asigură că acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.(2) Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult 5 zile, şi solicită autorităţii emitente transmiterea, în copie şi în limba pe care persoana solicitată o înţelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare şi asupra predării persoanei solicitate. ..........................................................................(11) Atunci când persoana solicitată este pusă în libertate, judecătorul dispune faţă de aceasta una dintre măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de Codul de procedură penală. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, judecătorul dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea prevăzută la art. 107, judecătorul ia măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate." 31. După articolul 103 se introduce un nou articol, articolul 103^1, cu următorul cuprins: "ART. 103^1 Revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau emis mandatul european de arestare (1) Atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare: a) procurorul, sesizat potrivit art. 99 sau 101, dispune clasarea şi, dacă este cazul, revocarea măsurii preventive luate faţă de persoana solicitată şi informează despre acestea Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei; b) judecătorul, sesizat potrivit art. 101 sau 102, prin sentinţă definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, şi dispune revocarea măsurii preventive luate faţă de persoana solicitată. (2) Dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentinţă definitivă revocarea executării mandatului european de arestare şi, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior. (3) Repararea pagubei materiale sau a unei daune morale în cazul privării ori restrângerii de libertate în baza unor semnalări în vederea arestării sau a unor mandate europene de arestare retrase sau revocate este suportată de statul emitent, potrivit legii acestuia." 32. La articolul 107, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins: "(4) În cazul în care predarea persoanei a fost refuzată, instanţa face aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen, cu modificările ulterioare." 33. La articolul 108, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(1) Încheierile prevăzute la art. 101, art. 103 alin. (8) şi (9) pot fi atacate cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare." 34. La articolul 111, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită." 35. La articolul 111, alineatul (3) se abrogă. 36. La articolul 111, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(5) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica." 37. Articolul 112 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 112 Predarea amânată sau temporară (1) Dispoziţiile art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) se aplică în mod corespunzător. (2) Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare. Preluarea persoanei predate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent." 38. Articolul 113 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 113 Predarea de bunuri(1) Autoritatea judiciară de executare română poate dispune, la cererea autorităţii judiciare emitente sau din oficiu, indisponibilizarea şi predarea, în conformitate cu legea română, a bunurilor care constituie mijloace materiale de probă sau au fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârşirii infracţiunii care stă la baza mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul român sau terţii le pot avea asupra acestora.(2) Bunurile prevăzute la alin. (1) se predau chiar şi atunci când mandatul european de arestare nu poate fi executat ca urmare a decesului sau evadării persoanei solicitate.(3) În cazul în care bunurile sunt susceptibile să fie indisponibilizate sau confiscate în România şi, totodată, necesare bunei desfăşurări a procesului penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române, autoritatea română de executare poate refuza predarea acestora sau poate dispune predarea lor temporară, sub rezerva restituirii." 39. Articolul 123 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ARTICOLUL 123 Schimbul de informaţii şi consultările cu autorităţile judiciare străine(1) Atunci când are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfăşoară proceduri penale cu privire la aceleaşi fapte sau fapte conexe şi care implică aceeaşi persoană, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată poate contacta autoritatea competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorităţii centrale competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existenţa unor astfel de proceduri paralele, în vederea iniţierii consultărilor. În cazul în care organul judiciar român nu deţine nicio informaţie în acest sens, în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, identificarea autorităţii competente care ar trebui să fie contactată se realizează cu ajutorul punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiţiei, după caz. În acest scop, autorităţii străine îi sunt furnizate, cel puţin, următoarele informaţii: a) o descriere a faptelor şi circumstanţelor care fac obiectul procedurii penale desfăşurate; b) toate informaţiile relevante privind identitatea persoanei cercetate şi, dacă este cazul, a persoanelor vătămate; c) stadiul procedurii penale; d) informaţii privind arestarea preventivă sau reţinerea persoanei cercetate, dacă este cazul.(2) În aplicarea alin. (1) constituie motive întemeiate inclusiv următoarele cazuri: a) persoana cercetată invocă, oferind informaţii în acest sens, faptul că este subiectul unor proceduri penale cu privire la aceleaşi fapte sau fapte conexe într-un alt stat; sau b) o cerere de cooperare judiciară internaţională în materie penală formulată de un alt stat indică existenţa posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sau c) organele poliţieneşti deţin informaţii în acest sens.(3) Procedura prevăzută la alin. (1) nu se aplică atunci când autorităţile competente care desfăşoară proceduri paralele au fost deja informate prin orice alte mijloace.(4) Atunci când se stabileşte existenţa unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată competentă iniţiază consultări directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorităţii centrale competente potrivit art. 10. Scopul consultărilor este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluţie eficientă menită să evite consecinţele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce şi la exercitarea şi continuarea unei proceduri penale unice fie în statul român, fie într-un alt stat.(5) Atât timp cât consultările directe sunt în desfăşurare, autorităţile competente implicate se informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.(6) Cererile formulate de către autorităţile altor state în vederea confirmării existenţei unor proceduri paralele se soluţionează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către instanţa pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naţionale fundamentale în materie de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranţa persoanelor, autorităţilor străine li se comunică, într-un termen rezonabil, cel puţin următoarele informaţii: a) dacă sunt în desfăşurare sau au fost desfăşurate proceduri penale cu privire la unele sau toate aceleaşi fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face referire în cererea transmisă de autoritatea străînă şi dacă aceleaşi persoane sunt implicate; b) în cazul în care sunt în desfăşurare sau au fost desfăşurate proceduri penale, datele de contact ale autorităţii competente; şi c) stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunţată o hotărâre definitivă, natura respectivei hotărâri definitive." 40. Articolul 124 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 124 Condiţii Autorităţile judiciare române pot solicita autorităţilor competente ale altui stat iniţierea unei proceduri penale sau continuarea acesteia, atunci când exercitarea de către statul străîn solicitat serveşte intereselor unei bune administrări a justiţiei sau favorizează, în caz de condamnare, reintegrarea socială şi sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri: a) persoana cercetată are reşedinţa obişnuită în statul solicitat; b) persoana cercetată este cetăţean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de origine; c) persoana cercetată execută sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitat; d) persoana cercetată face obiectul, în statul solicitat, al unei cercetări penale pentru aceeaşi faptă sau fapte conexe; e) transferul este justificat prin interesul de a descoperi adevărul şi, mai ales, dacă elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat; f) executarea unei eventuale hotărâri de condamnare în statul solicitat este susceptibilă să amelioreze posibilităţile de reintegrare socială a condamnatului; g) prezenţa persoanei cercetate la audieri în procedurile penale instrumentate de autorităţile judiciare române nu poate fi asigurată, chiar şi atunci când ar exista posibilitatea audierii prin videoconferinţă, însă poate fi asigurată în statul solicitat; h) o eventuală hotărâre de condamnare nu ar putea fi pusă în executare în România, chiar şi atunci când ar exista posibilitatea formulării unei cereri de extrădare sau emiterii unui mandat european de arestare, statul solicitat fiind în măsură să o facă; i) inculpatul a fost condamnat definitiv în România, sunt incidente unul sau mai multe din cazurile prevăzute la lit. a)-h), iar statul român nu poate pune în executare hotărârea de condamnare, chiar având deschisă calea extrădării sau a mandatului european de arestare, iar statul solicitat nu acceptă, ca principiu, executarea unei hotărâri străine de condamnare sau a refuzat punerea în executare a hotărârii de condamnare date de instanţa străînă." 41. La articolul 125, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) În acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau din oficiu, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. În situaţia transferului urmăririi penale, propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie." 42. Articolul 127 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 127 Efectele cererii de transfer de proceduri penale (1) Până la primirea deciziei statului solicitat cu privire la cererea de transfer de proceduri penale, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa, după caz: a) poate efectua orice acte de cercetare penală, cu excepţia trimiterii în judecată a inculpatului sau punerii în executare a unei sancţiuni împotriva persoanei cercetate. Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa informează, în scris, statul solicitat, cu privire la actele sau măsurile dispuse ulterior transmiterii cererii; b) poate retrage oricând cererea de transfer de proceduri penale. (2) Dreptul de urmărire penală şi de executare este redobândit de autorităţile judiciare române atunci când: a) statul solicitat informează că nu va iniţia niciun demers cu privire la cererea de transfer de proceduri penale sau că nu acceptă o astfel de cerere; b) statul solicitat informează că revocă acceptarea cererii de transfer de proceduri penale; c) statul solicitat comunică decizia sa de a nu începe sau de a înceta procedurile penale. (3) Transmiterea cererii de transfer de proceduri penale prelungeşte termenele de prescripţie a răspunderii penale cu 6 luni. (4) În caz de condamnare, hotărârea pronunţată de statul solicitat se înscrie în cazierul judiciar şi produce aceleaşi efecte ca şi când ar fi fost pronunţată de o instanţă română." 43. După articolul 127 se introduce un nou articol, articolul 127^1, cu următorul cuprins: "ART. 127^1 Plângerea persoanei vătămate (1) În cazul unei fapte săvârşite în afara teritoriului României, plângerea depusă la organul judiciar român de către persoana vătămată, rezident în România, se transmite direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorităţilor centrale prevăzute la art. 10, autorităţilor străine competente ale statului pe teritoriul căruia a fost săvârşită fapta, în afară de cazul în care competenţa este exercitată de statul român. (2) Dispoziţiile art. 123-127 nu sunt aplicabile în acest caz." 44. Denumirea capitolului II al titlului IV se modifică şi va avea următorul cuprins: " CAP. II Preluarea sau iniţierea procedurilor penale la cererea unui stat străîn" 45. La articolul 128, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Atunci când infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecăţii se soluţionează, după caz, de parchetele de pe lângă curţile de apel sau curţile de apel în circumscripţia cărora se află locul unde a fost săvârşită fapta sau a fost identificată persoana cercetată ori locuieşte persoana vătămată. Atunci când infracţiunea a fost săvârşită în străînătate, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecăţii se soluţionează, după caz, de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie locuieşte făptuitorul sau de curtea de apel. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, soluţionarea cererii este de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sau a Curţii de Apel Bucureşti, după caz. Cererile de preluare a urmăririi penale care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se soluţionează de către acestea." 46. După articolul 128 se introduc trei noi articole, articolele 128^1-128^3, cu următorul cuprins: "ART. 128^1 Iniţierea procedurilor penale la sesizarea autorităţilor unui stat străîn (1) Sesizarea autorităţilor altor state, cu privire la săvârşirea unei fapte, în vederea iniţierii de către statul român a procedurilor penale, se soluţionează de organul judiciar român competent, în conformitate cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală. (2) În cazul unei fapte săvârşite pe teritoriul României, plângerea depusă la autorităţile competente ale statului al cărui rezident este persoana vătămată se primeşte de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi se soluţionează de către organul judiciar competent potrivit legii române. ART. 128^2 Respingerea cererii de preluare sau iniţiere a procedurilor penale (1) Cererea statului străîn de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis în idem sau dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române. (2) Totodată, cererea statului străîn de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri: a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat; b) făptuitorii sunt necunoscuţi; c) persoana cercetată nu are reşedinţa obişnuită în România; d) persoana cercetată nu este cetăţean român şi nu avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul României în momentul săvârşirii faptei; e) infracţiunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracţiune pur militară ori pur fiscală; f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naţionalitate sau opinii politice; g) legea penală română este deja aplicabilă faptei şi, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii; h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaţionale ale României; i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române; j) faţă de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună. ART. 128^3 Revocarea acceptării cererii şi restituirea cauzei (1) Acceptarea cererii de preluare sau iniţiere a procedurilor penale se revocă atunci când: a) continuarea procedurilor penale în România este contrară principiului non bis în idem; sau b) dacă, la data menţionată pe cerere, prescripţia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române; sau c) dacă fapta pentru care s-a cerut iniţierea sau continuarea procedurilor penale nu este infracţiune potrivit legii române, iar făptuitorul nu răspunde penal. (2) Acceptarea cererii de preluare sau iniţiere a procedurilor penale poate fi revocată atunci când: a) prezenţa persoanei cercetate nu poate fi asigurată în vederea audierii sau se apreciază că o eventuală condamnare nu poate fi executată în România; sau b) unul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 128^2 este descoperit înainte de trimiterea în judecată; sau c) în orice alte cazuri, dacă statul străîn solicitant este de acord. (3) Revocarea acceptării se dispune prin ordonanţă sau încheiere motivată, după caz. Revocarea acceptării are drept efect restituirea documentelor transmise de statul solicitant şi redobândirea de către statul respectiv a dreptului de urmărire penală." 47. Titlul V se modifică şi va avea următorul cuprins: " TITLUL V Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe CAP. I Dispoziţii generale ART. 130 Domeniul de aplicare şi înţelesul unor termeni sau expresii (1) Prezentul titlu se aplică în relaţia cu statele terţe, în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti şi ordonanţelor penale, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte, iar, în absenţa acestora, pe bază de reciprocitate. Dispoziţiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situaţiilor nereglementate prin tratatele internaţionale. Dispoziţiile capitolului III se aplică şi în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispoziţiilor speciale. (2) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) decădere - orice privare sau suspendare a unui drept, orice interdicţie sau incapacitate; b) act judiciar - actul care emană de la o autoritate judiciară competentă; c) ordonanţă penală străînă - oricare dintre hotărârile prevăzute la art. 1 lit. g) din Convenţia Europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, ratificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 90/1999, aprobată prin Legea nr. 35/2000, sau prevăzute în tratatele bilaterale încheiate de România ori stabilite pe bază de reciprocitate; d) stat terţ - statul care nu este membru al Uniunii Europene. ART. 131 Competenţa autorităţilor române (1) În ceea ce priveşte hotărârile date de către instanţele judecătoreşti ale statelor terţe şi ordonanţele penale străine, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent: a) să primească cererea statului emitent de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti în vederea executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz, precum şi cererea persoanei condamnate în vederea transferării în România; b) să primească cererea de luare a unei măsuri preventive în cazul în care persoana condamnată se află în România; c) atunci când recunoaşterea se face în scopul executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent, să transmită, la solicitarea statului emitent, anterior sau ulterior primirii cererii menţionate la lit. a) sau b), în special următoarele documente şi informaţii: (i) un înscris care să ateste că persoana condamnată are cetăţenie română sau că beneficiază în România de un drept de şedere permanentă; (ii) dispoziţiile legale din care să rezulte că faptele care au determinat aplicarea unei pedepse în statul emitent constituie infracţiuni potrivit legii române; (iii) informaţii cu privire la liberarea condiţionată şi prescripţia executării pedepsei; (iv) o declaraţie conţinând informaţiile prevăzute la art. 132; d) în afară de cazul în care statul emitent a indicat că nu este de acord ca hotărârea judecătorească sau ordonanţa penală dată împotriva unui cetăţean român sau unui străîn care beneficiază în România de un drept de şedere pe termen lung să fie executată în România, să solicite acestuia să comunice informaţiile prevăzute la art. 132; e) să efectueze controlul de regularitate şi, dacă este cazul: (i) să solicite transmiterea de documente şi informaţii suplimentare; (ii) să solicite declaraţia persoanei condamnate, în afară de cazul în care aceasta se află pe teritoriul României; (iii) atunci când persoana condamnată se află pe teritoriul României, iar hotărârea judecătorească străînă a fost dată în lipsă, să solicite informaţii cu privire la dreptul persoanei condamnate de a face contestaţie sau de a exercita orice altă cale de atac, potrivit legii statului emitent; f) să verifice domiciliul persoanei condamnate în străînătate, în vederea stabilirii autorităţii judiciare competente să soluţioneze cererea menţionată la lit. a) sau b); g) să refuze iniţierea procedurii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti străine, atunci când: (i) România nu este statul de cetăţenie ori statul pe teritoriul căruia persoana condamnată beneficiază de un drept de şedere permanentă; (ii) la data primirii hotărârii judecătoreşti străine, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate au rămas de executat mai puţin de 6 luni, cu excepţia cazului în care persoana condamnată se află pe teritoriul României; (iii) statul emitent nu a transmis documentele prevăzute la lit. e) până la expirarea unui termen de maximum 120 de zile, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege; h) să se consulte cu statul emitent ori de câte ori apreciază ca fiind necesar. (2) În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti sau ordonanţele penale date de către autorităţile judiciare române, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent: a) să primească cererea statului de executare sau a persoanei faţă de care s-a dat hotărârea judecătorească sau ordonanţa penală străînă, de recunoaştere a acesteia în vederea executării pedepsei aplicate în România ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz; b) să transmită înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132, precum şi orice alte informaţii suplimentare solicitate de statul de executare; c) să solicite statului de executare un înscris care să ateste că persoana condamnată are cetăţenia acestuia sau că trăieşte pe teritoriul său, precum şi: (i) declaraţia autorităţii competente cu privire la transferarea persoanei condamnate; (ii) dispoziţiile legale din care să rezulte că faptele care au determinat aplicarea unei pedepse în România constituie infracţiuni potrivit legii statului de executare; (iii) informaţii cu privire la amnistie, graţiere, liberare condiţionată şi prescripţia executării pedepsei; (iv) o declaraţie cu privire la procedura aplicabilă hotărârii judecătoreşti române; d) să întocmească, la solicitarea, după caz, a instanţei judecătoreşti sau a organului de urmărire penală, pe baza înscrisurilor şi informaţiilor prevăzute la art. 132: (i) cererea de recunoaştere şi executare pe teritoriul unui stat terţ a hotărârii judecătoreşti sau a ordonanţei penale şi să comunice autorităţii judiciare române solicitante decizia statului de executare; (ii) cererea de luare de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate atunci când aceasta se află pe teritoriul statului de executare; e) să suspende procedura până la îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b); f) să se consulte cu statul de executare ori de câte ori apreciază ca fiind necesar. (3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor: a) informează persoanele condamnate aflate în executarea unor pedepse privative de libertate în penitenciarele din România, cărora li se poate aplica prezentul titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita transferarea în statul de executare; b) asigură predarea, sub escortă, a persoanelor condamnate aflate în penitenciarele din România, faţă de care s-a dispus transferarea în statul de executare sau care au fost returnate potrivit lit. e); c) informează direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, instanţa de executare şi instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere cu privire la data predării persoanei condamnate autorităţilor statului de executare; d) după primirea în penitenciar a persoanei condamnate în străînătate, informează direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei: (i) cu privire la locul de deţinere, regimul de executare stabilit şi măsurile luate, dacă este cazul; (ii) atunci când persoana condamnată a evadat şi nu a fost posibilă prinderea sa; e) asigură preluarea, la data aducerii în ţară, şi ţinerea într-un penitenciar, până la retrimiterea în statul de executare ori până la comunicarea deciziei de punere în libertate, a unei persoane transferate din România în statul de executare, care a fost readusă în ţară în vederea participării la judecarea căîi extraordinare de atac formulate împotriva hotărârii judecătoreşti române; f) la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanţa de judecată în cazul liberării condiţionate, precum şi la orice altă dată hotărâtă de autorităţile judiciare competente în situaţiile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului Justiţiei şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră punerea în libertate a persoanelor transferate în România în vederea executării pedepsei, indiferent de infracţiunea săvârşită. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră informează direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei dacă, în termenul prevăzut la art. 157 lit. c), persoana eliberată a părăsit teritoriul României; g) în cazul liberării condiţionate ori graţierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei numărul de zile rămase de executat; h) asigură, la momentul aducerii în ţară, preluarea persoanelor transferate în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. (4) Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române asigură: a) transferarea, sub escortă, din statul emitent în România a persoanelor condamnate în străînătate; b) preluarea din străînătate, sub escortă, a persoanelor condamnate, anterior transferate, faţă de care s-a dispus aducerea în România în vederea participării la judecarea căîi extraordinare de atac formulate împotriva hotărârii judecătoreşti, în afară de cazul în care sarcina aducerii în ţară revine statului de executare. (5) Ministerul Afacerilor Externe asigură, prin oficiile consulare, luarea declaraţiei persoanei condamnate aflate în executarea unei pedepse la detenţiunea pe viaţă sau cu închisoarea ori a unei măsuri privative de libertate, pe teritoriul statului emitent, pe care o transmite direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data primirii solicitării. ART. 132 Înscrisuri şi informaţii În vederea recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti sau a ordonanţelor penale străine sunt necesare, după caz, următoarele înscrisuri şi informaţii: a) numele, prenumele, pseudonimul, aliasul folosit, numai în cazul cunoaşterii acestora, precum şi sexul, cetăţenia, numărul cărţii de identitate sau al paşaportului, data şi locul naşterii, fotografia, ultima adresă sau reşedinţă cunoscută, limbile pe care persoana le înţelege; b) informaţii despre legăturile familiale, sociale sau profesionale pe care le are în România; c) durata totală a pedepsei, data începerii executării pedepsei, data la care pedeapsa ar urma să fie considerată ca executată, perioada deja executată, dacă este cazul, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior; d) informaţii cu privire la liberarea condiţionată sau anticipată, după caz; e) o copie, certificată pentru conformitate, după caz, a ordonanţei penale sau a hotărârii judecătoreşti date în primă instanţă şi, dacă este cazul, în exercitarea căilor de atac; f) dispoziţiile legale aplicabile; g) în afară de cazul în care persoana condamnată se află în România, declaraţia persoanei condamnate faţă de cererea de executare într-un penitenciar sau unitate sanitară din România a pedepsei aplicate de statul emitent; h) dacă este cazul, orice raport sau constatare medico-legală ori alte acte medicale care să ateste starea fizică şi mintală a persoanei condamnate, tratamentul urmat de aceasta pe teritoriul statului emitent şi eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în România, precum şi, în cazul condamnatului minor, copia referatului de anchetă socială; i) informaţii cu privire la posibilitatea exercitării de către persoana condamnată, după transferarea sa, a unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de condamnare; j) în cazul hotărârilor judecătoreşti date în lipsă, atunci când persoana condamnată se află pe teritoriul statului emitent, informaţii cu privire la dreptul persoanei de a exercita o cale de atac care are drept efect reexaminarea cauzei în prezenţa sa. ARTICOLUL 133 Legea care guvernează executarea şi efectele transferării executării pedepsei (1) În situaţia în care România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competenţa instanţei române ori de câte ori: a) cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti este retrasă mai înainte ca statul de executare să recunoască hotărârea judecătorească şi să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanţa română; b) statul de executare refuză să recunoască hotărârea judecătorească şi să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanţa română; c) statul de executare renunţă în mod expres la dreptul său de executare; d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate întrucât persoana condamnată a evadat şi nu a fost găsită pe teritoriul său; e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său. (2) Competenţa judecării unei căi de atac, exercitate de persoana condamnată, după transferarea sa în statul de executare, în vederea desfiinţării sau modificării hotărârii judecătoreşti de condamnare, aparţine instanţei române. Orice decizie în urma căreia pedeapsa sau măsura privativă de libertate încetează să mai aibă caracter executoriu, precum şi hotărârea prin care instanţa română competentă a soluţionat respectiva cale de atac se transmit direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei în vederea informării statului de executare. (3) În situaţia în care România este stat emitent, atunci când statul de executare a comunicat decizia de a nu pune în executare ori de a înceta executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate ca urmare a aplicării amnistiei sau graţierii, instanţa română competentă face menţiune despre aceasta în Registrul de evidenţă şi punere în executare a hotărârilor penale. (4) Aplicarea amnistiei sau graţierii de către statul român, în calitate de stat emitent, când intervine după transferarea persoanei condamnate sau după delegarea executării pedepsei, se face de către un judecător de la instanţa de executare. Decizia de aplicare a amnistiei sau a graţierii se transmite direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei în vederea comunicării statului de executare. (5) Aplicarea amnistiei sau graţierii de către statul român, în calitate de stat de executare, se face de către un judecător de la instanţa de executare sau, când persoana condamnată este deţinută, de la instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. Decizia de aplicare a amnistiei sau graţierii se transmite direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei în vederea comunicării statului emitent. CAP. II Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine SECŢIUNEA 1 Transferarea persoanelor condamnate, deţinute în state terţe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România ART. 134 Măsuri premergătoare sesizării instanţei (1) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curţii de apel. (2) Procurorul, primind dosarul, verifică dacă: a) executarea hotărârii judecătoreşti străine în România ar fi contrară principiului non bis în idem; b) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străînă; c) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străînă; d) este incident vreunul din motivele de refuz prevăzute la art. 136 alin. (2); e) persoana condamnată beneficiază de efectele regulii specialităţii. Dispoziţiile art. 157 se aplică numai dacă se prevede astfel în tratatul aplicabil în relaţia cu statul emitent ori dacă potrivit rezervei sau declaraţiei formulate de statul emitent la un tratat multilateral, acceptată de România, transferarea este condiţionată de respectarea regulii specialităţii. (3) Informaţiile necesare verificărilor prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c) sunt comunicate procurorului, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii solicitării. (4) În cazul în care sunt incidente dispoziţiile alin. (2) lit. e), procurorul informează, după caz, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată. (5) Dacă, până la sesizarea instanţei, cererea prevăzută la art. 131 alin. (1) lit. a) este retrasă, procurorul dispune clasarea şi restituie dosarul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ART. 135 Durata şi obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine (1) Preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Durata procedurii judiciare de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine este de 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. (2) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie. (3) Obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 136, iar în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătoreşti străine de efecte juridice pe teritoriul României şi transferarea într-un penitenciar sau unitate medicală din România a persoanei condamnate. Dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească străînă, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate nu constituie obiectul prezentei proceduri, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres. În acest din urmă caz, instanţa de judecată sesizată în scopul transferării persoanei condamnate se pronunţă şi cu privire la recunoaşterea şi punerea în executare a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească străînă. (4) În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii judecătoreşti străine. În acest scop, anterior luării unei hotărâri, instanţa poate consulta statul emitent prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. (5) Dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage cererea, instanţa de judecată o respinge ca nesusţinută. (6) Instanţa examinează hotărârea judecătorească străînă, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una dintre următoarele soluţii: a) dispune, prin sentinţă, recunoaşterea şi executarea pedepsei aplicate de instanţa străînă; b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străînă nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare: (i) adaptează, prin sentinţă, pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanţa străînă, potrivit alin. (7) şi (8) sau, atunci când adaptarea nu este posibilă, (ii) stabileşte şi aplică, prin sentinţă, pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită; c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de recunoaştere şi executare în România a hotărârii judecătoreşti străine. (7) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b) pct. (i), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată de instanţa străînă, atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa străînă constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare. (8) Pedeapsa stabilită de instanţa română, potrivit alin. (7), trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară. (9) În cazul în care sunt incidente dispoziţiile alin. (6) lit. b) pct. (îi), la stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, instanţa de judecată este ţinută de constatarea faptelor, de stările şi circumstanţele în care acestea au fost săvârşite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străînă şi totodată: (i) nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară; (ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent; (iii) nu va agrava situaţia persoanei condamnate şi nici nu va fi ţinută de limita minimă a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea săvârşită. (10) Dispoziţiile alin. (6) lit. b) pct. (îi) nu se aplică în cazul în care tratatul aplicabil în relaţia cu statul emitent exclude conversiunea condamnării ori dacă statul emitent a indicat în mod expres că va acorda transferarea numai dacă statul român va executa fie pedeapsa aplicată de instanţa străînă, fie pedeapsa adaptată de instanţa română potrivit alin. (7) şi (8). (11) Sentinţa prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare şi se transmite direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, în vederea comunicării persoanei condamnate. Sentinţa poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile, de procuror, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi de către persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. (12) Punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală. Hotărârea definitivă şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, după caz, se comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. (13) În cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent: a) informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. În acest caz, sentinţa de recunoaştere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii ori ca urmare a decesului în statul emitent al persoanei condamnate; b) transmite o nouă hotărâre pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia la executare, care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. În acest caz, instanţa de executare este curtea de apel care a pronunţat sentinţa prevăzută la alin. (6). (14) Dacă, după transferarea persoanei condamnate, statul emitent transmite o nouă hotărâre judecătorească pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile art. 137 se aplică în mod corespunzător. (15) În cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile alin. (13) lit. a), iar transferarea nu mai poate avea loc ca urmare a revocării de către persoana condamnată a consimţământului la transferare, toate cheltuielile avansate de către statul român cad în sarcina persoanei condamnate în baza dispoziţiei conducerii Ministerului Justiţiei sau a Inspectoratului General al Poliţiei Române, care constituie titlu executoriu. În cazul neexecutării de bunăvoie a creanţei, aceasta se va pune în executare conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală privind recuperarea creanţelor fiscale. (16) În cazul în care instanţa a refuzat recunoaşterea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, cererea persoanei condamnate sau a statului emitent poate fi reexaminată dacă au intervenit elemente noi. ART. 136 Condiţii pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine (1) O hotărâre judecătorească străînă poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată a consimţit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanţa poate dispune recunoaşterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate; e) executarea în România a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate. (2) Hotărârea judecătorească străînă nu va fi recunoscută şi pusă în executare atunci când: a) recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti străine ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; b) hotărârea judecătorească se referă la o infracţiune de natură politică sau o infracţiune conexă unei infracţiuni politice ori la o infracţiune militară care nu este infracţiune de drept comun; c) pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social; d) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străînă a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; e) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străînă dată în acest stat a fost anterior recunoscută în România; f) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; g) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii române; h) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; i) persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-şi domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative; j) persoana condamnată a comis o infracţiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreţinut relaţii strânse cu membri ai unor organizaţii criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România;++ k) există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancţiona persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetăţenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanţe în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanţe internaţionale. (3) De la caz la caz, luând în considerare circumstanţele specifice ale cauzei, instanţa poate refuza recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine dacă: a) persoana este cercetată în România pentru aceeaşi faptă penală pentru care a fost condamnată în străînătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 134 alin. (1). (4) În cazul în care persoana condamnată este cercetată în România pentru infracţiunea pentru care a fost condamnată în străînătate, în loc să refuze recunoaşterea, instanţa poate dispune fie recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, fie suspendarea cauzei până la luarea unei decizii în procesul penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române. (5) Hotărârea judecătorească străînă nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege. SECŢIUNEA a 2-a Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine, în cazul în care persoana condamnată se află în România ART. 137 Procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi luarea măsurilor preventive (1) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată ori, în cazul în care aceasta se află în detenţie, în a cărui circumscripţie teritorială se află locul de deţinere, în vederea sesizării curţii de apel. Dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a)-d) şi alin. (4), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (4)-(10) se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin prezentei secţiuni. (2) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în cameră de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie. (3) Obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 136 alin. (1) lit. a), b), d), e) şi alin. (2)-(4) şi, în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătoreşti străine de efecte juridice pe teritoriul României. În funcţie de natura pedepsei şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea română, instanţa poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile de individualizare a executării pedepsei. (4) La cererea expresă a statului emitent, faţă de persoana condamnată se poate lua una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de pedeapsa aplicată în statul emitent, de natura infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura. (5) Măsura arestării preventive poate fi luată faţă de persoana condamnată, în cazul în care infracţiunea săvârşită face parte din una dintre categoriile de infracţiuni prevăzute la art. 96 alin. (1) şi există una dintre următoarele situaţii: a) persoana condamnată a fugit din statul emitent în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei şi s-a refugiat pe teritoriul României; sau b) pedeapsa aplicată de instanţa străînă sau restul rămas de executat este de cel puţin un an închisoare. (6) Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 180 de zile. Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenului prevăzut de lege sau la expirarea termenului stabilit de organele judiciare române; b) atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, durata arestării a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străînătate; sau c) dacă arestarea preventivă s-a dispus anterior primirii cererii de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine, atunci când, în termen de 30 de zile de la data arestării preventive, nu au fost primite de către direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132. (7) Situaţia juridică a persoanei condamnate nu poate fi agravată ca efect al duratei măsurii preventive privative de libertate aplicate de organul judiciar român. (8) Sentinţa se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare. Împotriva acesteia pot declara recurs, în termen de 10 zile, procurorul, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunţare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. ART. 138 Notificarea hotărârii judecătoreşti străine şi contestaţia persoanei condamnate (1) În cazul în care hotărârea judecătorească străînă a fost dată în lipsă, procurorul, primind dosarul, notifică persoanei condamnate hotărârea. Notificarea trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: a) că a fost primită o cerere de executare pe teritoriul României a unei pedepse; b) că are dreptul să conteste hotărârea judecătorească străînă şi să depună contestaţie în acest sens, dacă acest drept îi este conferit de legea statului emitent; c) că respectiva contestaţie este supusă jurisdicţiei statului emitent; d) că respectiva contestaţie se depune la parchetul competent, potrivit art. 137; e) că termenul de depunere a contestaţiei este de 30 de zile şi curge de la data primirii notificării; f) că nedepunerea contestaţiei în termenul de 30 de zile are drept consecinţă considerarea hotărârii judecătoreşti străine ca fiind pronunţată în prezenţa sa. (2) Un exemplar al notificării este comunicat direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei care îl remite statului emitent. (3) Atunci când la expirarea celor 30 de zile se constată că persoana condamnată nu a depus contestaţie, procurorul sesizează curtea de apel competentă potrivit art. 137. (4) Atunci când la expirarea celor 30 de zile se constată că persoana condamnată a depus contestaţie, procurorul dispune clasarea, restituie dosarul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi, totodată, îi transmite contestaţia, precum şi înscrisurile depuse de persoana condamnată. CAP. III Proceduri speciale de recunoaştere şi executare ART. 139 Recunoaşterea şi punerea în executare a sancţiunilor de drept penal şi administrative aplicate de organele judiciare străine şi a cheltuielilor judiciare (1) Recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti sau ordonanţelor penale străine prin care au fost aplicate sancţiuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul străîn solicitant sau, în lipsa acestuia, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiţia reciprocităţii. (2) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripţie teritorială domiciliază persoana faţă de care s-a aplicat respectiva sancţiune sau care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, în vederea sesizării instanţei competente. Atunci când persoana nu are domiciliul şi nici nu locuieşte pe teritoriul României, competenţa aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. (3) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie. Instanţa hotărăşte prin sentinţă. Sentinţa poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunţare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în termen de 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. (4) Punerea în executare a decăderilor, precum şi a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească sau ordonanţa penală străînă are loc numai dacă legea penală română prevede pentru infracţiunea săvârşită aplicarea unei astfel de măsuri sau decăderi. (5) Atunci când se solicită punerea în executare a amenzii penale sau administrative ori a cheltuielilor judiciare, instanţa competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunţării hotărârii. (6) Cuantumul amenzii penale sau administrative rezultat în urma convertirii nu poate depăşi limita maximă generală prevăzută de legea română. Cu toate acestea, instanţa de judecată va putea menţine şi pune în executare amenda penală sau administrativă, până la nivelul cuantumului pronunţat în statul străîn, atunci când legea română prevede pentru fapta săvârşită o sancţiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent. (7) Nu constituie obiectul prezentei proceduri dispoziţiile din hotărârile judecătoreşti străine care intră sub incidenţa prevederilor art. 135 sau 137, după caz. (8) Hotărârea definitivă se comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ART. 140 Recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor străine de confiscare (1) Recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor de confiscare emise de statele terţe au loc în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul străîn emitent sau, în lipsa acestuia, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiţia reciprocităţii. (2) În înţelesul alin. (1), prin hotărâre de confiscare se înţelege o pedeapsă sau o măsură definitivă dispusă de o autoritate judiciară competentă a statului emitent în legătură cu una sau mai multe infracţiuni, având ca rezultat deposedarea definitivă de bunul respectiv. (3) Recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor prin care s-au dispus măsuri echivalente confiscării, care, potrivit legii române, nu constituie sancţiuni de drept penal, pot fi dispuse numai dacă: a) măsurile au ca rezultat deposedarea definitivă de bunurile respective; b) măsurile au fost dispuse de o autoritate judiciară competentă a statului emitent, în legătură cu una sau mai multe fapte penale; şi c) bunurile sunt produse sau instrumente în legătură cu acestea. (4) Competenţa recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârilor prevăzute la alin. (1) şi (3) aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află bunul respectiv. În cazul în care hotărârea priveşte: a) mai multe bunuri mobile aflate în circumscripţia unor tribunale diferite, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti; b) mai multe bunuri mobile şi un bun imobil, competenţa aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află bunul imobil; c) mai multe bunuri imobile, aflate în circumscripţia unor tribunale diferite, competenţa aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află bunul imobil având valoarea cea mai mare. (5) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie. Instanţa hotărăşte prin sentinţă. Sentinţa poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunţare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în termen de 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. (6) Atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existenţa unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor care fac obiectul confiscării, instanţa poate aplica, din oficiu sau la cererea statului emitent ori a procurorului, măsura indisponibilizării, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile în vederea confiscării. Instanţa dispune prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie. Încheierea poate fi atacată odată cu sentinţa prevăzută la alin. (5). (7) Atunci când se solicită confiscarea unei sume de bani, instanţa competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunţării sentinţei. (8) Atunci când se solicită confiscarea unui bun determinat, recunoaşterea hotărârii străine are loc numai dacă legea română reglementează pentru fapta săvârşită măsura confiscării, în afară de cazul în care prin tratatul aplicabil se prevede altfel sau atunci când legea română prevede pentru fapta săvârşită o sancţiune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent. (9) Dispoziţiile art. 248 alin. (2)-(4), art. 260, 267 şi 268 se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin prezentei secţiuni. Dispoziţiile art. 265 alin. (1)-(3) se aplică dacă nu se prevede altfel în tratatul dintre România şi statul emitent sau, atunci când tratatul nu conţine dispoziţii în acest sens, dacă nu se convine altfel între autorităţile competente române şi străine. Pentru România, autoritatea română competentă este Ministerul Justiţiei. (10) Hotărârile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt puse în executare dacă au caracter executoriu şi nu este incident unul din motivele prevăzute la art. 136 alin. (2) lit. a)-c), k) şi art. 262 alin. (1) lit. b)-h) şi alin. (4). (11) Hotărârea definitivă prevăzută la alin. (5) se comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ART. 140^1 Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei, precum şi a altor acte judiciare emise de autorităţile străine (1) Recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază. (2) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare. (3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. Dispoziţiile art. 131 alin. (1), art. 132, 135 şi ale art. 136 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (4) Actele judiciare care emană de la o autoritate judiciară străînă competentă pot fi recunoscute de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la reintegrarea sa. Actului judiciar străîn nu i se poate conferi, ca efect al recunoaşterii, o forţă probantă mai mare decât cea pe care o are în statul emitent. CAP. IV Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române SECŢIUNEA 1 Transferarea din România în alte state a persoanelor condamnate, aflate în executarea, în regim de detenţie, a unor pedepse sau măsuri privative de libertate ART. 140^2 Condiţii pentru transferarea în statul de executare a persoanelor deţinute în penitenciarele sau unităţile medicale din România (1) Orice persoană condamnată în România care este cetăţean al unui stat terţ sau care trăieşte pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetăţenie şi doreşte să fie transferată pe teritoriul acestuia poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta ori al conducerii unităţii în care este internată iniţierea procedurii de transferare în statul de executare. (2) În cazul în care persoana condamnată are cetăţenie multiplă, dintre care una este a statului român, cetăţenia străînă va fi considerată ca fiind dominantă numai dacă statul străîn este statul pe teritoriul căruia cetăţeanul român trăieşte. În cazul în care una dintre cetăţenii este a unui alt stat membru al Uniunii Europene, procedura prevăzută la titlul VI se aplică cu prioritate, în afară de cazul în care respectivul stat membru a declarat că nu doreşte să preia executarea pedepsei aplicate persoanei condamnate sau atunci când sunt incidente dispoziţiile art. 149 alin. (2). Înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132 se transmit unui singur stat de executare o dată. (3) Procedura nu se iniţiază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă ori înlăturarea sau modificarea pedepsei. Totodată, procedura nu se iniţiază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind ţara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti sa recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare. (4) Solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) nu atrage obligaţia transmiterii statului de executare a înscrisurilor şi informaţiilor prevăzute la art. 132, atunci când: a) se apreciază, fie de statul de executare, fie de autorităţile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială şi reintegrarea în societate a persoanei condamnate; sau b) până la data iniţierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părţilor şi despăgubirile civile; sau c) persoana condamnată are de executat mai puţin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; sau d) hotărârea nu este definitivă sau împotriva hotărârii persoana a exercitat o cale extraordinară de atac; sau e) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sau f) persoana a fost condamnată pentru infracţiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România; sau g) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt faţă de durata pedepsei rămase de executat potrivit legii române ori că limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită este mai mică decât limita maximă specială prevăzută de legea penală română; sau h) în urma consultării, statul de executare a declarat că nu este de acord să preia executarea pedepsei aplicate de instanţa română. (5) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (4) lit. a)-c), f) şi g), solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) atrage obligaţia de a transmite statului de executare informaţiile şi înscrisurile prevăzute la art. 132 atunci când persoana condamnată a fost predată anterior, ca efect al unei cereri de extrădare formulate de Ministerul Justiţiei sau al unui mandat european de arestare emis de instanţa română competentă, sub condiţia ca, în caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare. (6) Atunci când persoana se află internată într-o unitate medicală din România în executarea unei măsuri privative de libertate aplicate acesteia ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, dispoziţiile prevăzute la alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător. ART. 140^3 Procedura prealabilă (1) Obiectul procedurii prealabile îl constituie verificarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a condiţiilor prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b)-f) şi a situaţiilor prevăzute la alin. (2). (2) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică: a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unei cereri de extrădare formulate de către Ministerul Justiţiei sau a unui mandat european de arestare emis de instanţa română competentă, dacă predarea s-a realizat sub condiţia returnării în caz de condamnare, făcând menţiune despre aceasta în referatul prevăzut la alin. (4); b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deţinere, în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu sau ales şi, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată şi avocat. Totodată, îi aduce la cunoştinţă că, potrivit legii române, consimţământul persoanei condamnate este irevocabil; c) dacă faţă de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării. (3) Atunci când, în funcţie de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, solicită: a) departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai mare de 10 zile; b) solicită direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei consultarea autorităţii competente din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de termen sau condiţionată şi cu privire la procedura pe care statul de executare o va aplica în cazul transferării persoanei condamnate. (4) Referatul întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, procesul-verbal prevăzut la alin. (2) lit. b) şi înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132 lit. a), c), d)-f), h) şi i) se transmit direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei. (5) În cazul în care sunt incidente dispoziţiile prevăzute la art. 140^2 alin. (4) lit. b)-f), informează în acest sens direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi persoana condamnată. (6) După primirea înscrisurilor şi informaţiilor prevăzute la alin. (4), Ministerul Justiţiei ia măsuri în vederea traducerii, dacă este cazul, şi sesizează statul de executare. ART. 140^4 Procedura judiciară (1) În cazul în care statul de executare este de acord ca persoana condamnată să fie transferată, direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei transmite înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 140^3 alin. (4), precum şi cele comunicate de statul de executare parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere, în vederea sesizării instanţei competente. Sesizarea instanţei se face în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea cauzei la parchet. (2) Durata procedurii judiciare este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Instanţa judecă, în complet format dintr-un singur judecător. Instanţa hotărăşte în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. (3) Instanţa verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, dispune, prin sentinţă definitivă: (i) transferarea în statul de executare a persoanei condamnate; sau (ii) respingerea cererii de transferare. Instanţa stabileşte, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a situaţiei persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an. (4) Hotărârea se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, precum şi autorităţilor române competente să asigure predarea persoanei condamnate. SECŢIUNEA a 2-a Recunoaşterea şi executarea, pe teritoriul altor state, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române ART. 140^5 Delegarea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate (1) Executarea unei hotărâri judecătoreşti date de o instanţă română poate fi delegată unui stat terţ numai dacă persoana condamnată se află pe teritoriul statului de executare şi sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri: a) persoana condamnată are reşedinţa obişnuită în celălalt stat; b) persoana condamnată este cetăţean al celuilalt stat; c) statul de executare este statul de origine a persoanei condamnate, iar acesta a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei; d) dacă executarea pedepsei în celălalt stat este susceptibilă să amelioreze posibilităţile de reintegrare socială ale persoanei condamnate; e) dacă este vorba de o pedeapsă privativă de libertate care ar putea fi executată în celălalt stat, în continuarea unei alte pedepse privative de libertate pe care persoana condamnată o execută sau urmează să o execute în acest stat, în afară de cazul în care persoana condamnată urmează să fie adusă din statul de executare în România în baza unei cereri de extrădare sau a unui mandat european de arestare ori transferată pentru executarea pedepsei aplicate de autorităţile străine într-un penitenciar din România; f) dacă se apreciază că instanţa de executare nu este în măsură să asigure executarea pedepsei, chiar recurgând la emiterea unui mandat european de arestare sau la solicitarea extrădării, iar celălalt stat are această posibilitate. (2) În acest sens, instanţa de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent ori a persoanei condamnate, propune motivat direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei să solicite statului străîn recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti şi transmite înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132. (3) Cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti se întocmeşte şi se transmite statului de executare dacă, în urma controlului de regularitate internaţională, se constată că între România şi statul de executare există un tratat aplicabil care conţine dispoziţii în acest sens. Lipsa unui tratat nu împiedică transmiterea cererii de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti atunci când statul de executare a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate. (4) La cerere se anexează actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil sau, în lipsa unui tratat, înscrisurile şi informaţiile prevăzute la art. 132. Traducerea documentelor se efectuează de un traducător autorizat, la solicitarea direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei. ART. 140^6 Punerea în executare a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească, precum şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române Punerea în executare, pe teritoriul unui alt stat, a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române are loc în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul străîn sau, în lipsa acestuia, pe bază de reciprocitate, atunci când în urma consultării cu statul de executare se constată că această condiţie este îndeplinită." 48. Titlul VI se modifică şi va avea următorul cuprins: " TITLUL VI Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană CAP. I Dispoziţii generale ART. 141 Domeniul de aplicare (1) Prezentul titlu se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. În relaţia cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispoziţiile titlului V. (2) Prezentul titlu se aplică şi în relaţia cu statele cu care România a încheiat un tratat care conţine dispoziţii similare deciziei-cadru. ART. 142 Competenţa autorităţilor judiciare române (1) Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deţinută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoaşterea şi punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătoreşti străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti. (2) Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competenţa recunoaşterii şi punerii în executare aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află instanţa locului de deţinere. (3) Atunci când România este stat de executare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este competent să primească cererea statului emitent formulată potrivit art. 161. În cazul art. 161 alin. (9), parchetul competent să primească hotărârea judecătorească şi certificatul este cel de pe lângă curtea de apel prevăzută la alin. (4). (4) În cazul prevăzut la art. 161 alin. (9), curtea de apel din care face parte judecătorul care a luat măsura preventivă sau pe lângă care funcţionează parchetul din care face parte procurorul care a luat măsura preventivă este competentă să recunoască şi să pună în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. (5) Atunci când România este stat emitent, iar persoana condamnată se află pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a solicita acestui din urmă stat luarea unei măsuri preventive şi recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti române aparţine instanţei de executare. ART. 143 Competenţa autorităţilor administrative române (1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, îndeplineşte, după caz, atribuţiile prevăzute la art. 152 şi 164, precum şi orice alte atribuţii prevăzute în prezentul titlu. (2) Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române: a) asigură transferarea, sub escortă, din România în statul de executare, a persoanei condamnate, potrivit art. 146 alin. (3); b) informează direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, curtea de apel competentă şi instanţa de executare cu privire la transferarea persoanei condamnate din România în statul de executare; c) la solicitarea instanţei de judecată învestite cu soluţionarea căîi extraordinare de atac asigură aducerea, sub escortă, din statul de executare în România a persoanei transferate, în afară de cazul în care sarcina aducerii în ţară revine statului de executare. (3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor: a) informează persoanele condamnate aflate în penitenciarele din România, cărora li se pot aplica prevederile prezentului titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita executarea pedepsei în statul de executare; b) asigură preluarea, la data aducerii în ţară a persoanei condamnate, transferate potrivit art. 146 alin. (1); c) după primirea în penitenciar a persoanei condamnate transferate potrivit art. 146 alin. (1), informează curtea de apel competentă şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei: (i) cu privire la locul de deţinere, regimul de executare stabilit şi măsurile luate, dacă este cazul; (ii) atunci când persoana condamnată a evadat şi nu a fost posibilă prinderea sa; d) la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanţa de judecată în cazul liberării condiţionate, precum şi la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situaţiile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului Justiţiei şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră punerea în libertate a persoanelor condamnate, transferate potrivit art. 146 alin. (1). Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră informează direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, dacă în termenul prevăzut la art. 157 lit. c) persoana eliberată a părăsit teritoriul României; e) în cazul liberării condiţionate ori graţierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei numărul de zile rămase de executat. ART. 144 Legea care guvernează executarea (1) Atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România. Amnistia sau graţierea poate fi aplicată atât de statul român, cât şi de statul emitent. (2) Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau graţierea poate fi aplicată atât de statul român, cât şi de statul de executare. (3) Dispoziţiile art. 133 alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător. ART. 145 Tranzitarea (1) Tranzitarea teritoriului României a unei persoane transferate dintr-un stat membru într-un alt stat membru al Uniunii Europene se aprobă de direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, pe baza cererii statului solicitant. (2) Cererea se formulează în scris şi va fi însoţită de copia certificatului prevăzut în anexa nr. 5. În cazul în care certificatul nu este însoţit de o traducere în limba română, statul solicitant poate cere permisiunea de a transmite ulterior traducerea în limba română. Autoritatea română competentă să primească cererea de tranzitare este Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. (3) Nu este necesară aprobarea tranzitării, în cazul în care persoana este transportată cu avionul şi nu este prevăzută o escală pe teritoriul României. În cazul unei escale neplanificate, tranzitarea se aprobă pe baza unei cereri formulate verbal şi a certificatului. Cererea va fi confirmată în scris, în termen de cel mult 24 de ore, de către autoritatea competentă a statului solicitant. Prin excepţie de la alin. (1), tranzitarea teritoriului României se aprobă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. (4) O pedeapsă aplicată în România împotriva persoanei prevăzute la alin. (1) nu constituie un impediment în ceea ce priveşte tranzitarea teritoriului României. Instanţa de executare, la sesizarea direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei ori hotărârea judecătorească, verifică dacă poate fi solicitată predarea persoanei care va tranzita teritoriul României sau punerea în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate pe teritoriul statului membru în care persoana este transferată. (5) Dacă faţă de persoana care va tranzita teritoriul României a fost emis un mandat de arestare preventivă ori s-a dispus o măsură privativă de libertate, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza, din oficiu, la sesizarea direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei ori hotărârea judecătorească, verifică dacă poate fi cerută predarea persoanei care va tranzita teritoriul României sau dacă poate fi solicitată statului membru în care persoana este transferată preluarea urmăririi penale sau a judecăţii. (6) În aplicarea alin. (1), Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, decide, pe baza referatului întocmit de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu privire la cererea de tranzit, în termen de cel mult 3 zile de la primirea acesteia. Decizia va fi amânată până la primirea traducerii solicitate conform dispoziţiilor alin. (2). (7) Cheltuielile ocazionate de tranzitarea pe teritoriul României sunt suportate de statul solicitant, cu excepţia situaţiei când acesta ar suporta cheltuielile ocazionate de o cerere similară formulată de autorităţile române. În acest sens, Ministerul Justiţiei poate solicita o asigurare de reciprocitate. (8) Cererea de tranzitare a teritoriului unui alt stat membru privind o persoană care urmează să fie transferată din România în statul emitent se formulează de direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei, la sesizarea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române sau a statului emitent. ART. 146 Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate (1) Transferarea din statul emitent în România a unei persoane condamnate are loc la data stabilită de comun acord de autorităţile competente române şi cele ale statului emitent, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prevăzute la art. 154. (2) În cazul în care circumstanţe neprevăzute împiedică transferarea persoanei condamnate în termenul stabilit, autorităţile prevăzute la alin. (1) se contactează reciproc fără întârziere şi stabilesc o nouă dată. În acest caz, transferarea se efectuează în termen de 10 zile de la noua dată astfel stabilită. (3) Transferarea din România în statul de executare a persoanei condamnate, aflate în executarea pedepsei într-un penitenciar din România, are loc la data stabilită de comun acord de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii date de autoritatea competentă a statului de executare. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. ART. 147 Consecinţele transferării persoanei condamnate Atunci când România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competenţa instanţei române, ori de câte ori: a) certificatul şi hotărârea sunt retrase mai înainte ca statul de executare să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate; b) statul de executare refuză să recunoască şi să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanţa română; c) statul de executare renunţă în mod expres la dreptul său de executare; d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate, întrucât persoana condamnată a evadat şi nu a fost găsită pe teritoriul său; e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă, întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său. ART. 148 Cheltuielile (1) Cheltuielile aferente transferării persoanei condamnate, sub escortă, din statul emitent în România, se suportă de statul emitent. Statul emitent suportă orice alte cheltuieli efectuate exclusiv pe teritoriul său anterior transferării persoanei condamnate. (2) Cheltuielile aferente transferării, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executare se suportă de statul român. Statul român suportă orice alte cheltuieli efectuate exclusiv pe teritoriul său, anterior transferării persoanei condamnate. ART. 149 Aplicarea în timp (1) România, în calitate de stat emitent şi de executare, aplică dispoziţiile prezentului titlu recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate atât înainte, cât şi după intrarea în vigoare a prezentei legi. (2) Atunci când un alt stat membru al Uniunii Europene declară că, în calitate de stat de executare, nu aplică Decizia-cadru 2008/909/JAI hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate înainte de 5 decembrie 2011, recunoaşterea şi executarea hotărârilor române pe teritoriul acelui stat se solicită potrivit procedurii prevăzute la titlul V. (3) Dispoziţiile titlului V se aplică şi atunci când statul emitent este un alt stat membru al Uniunii Europene, care declară că nu aplică decizia-cadru prevăzută la alin. (2) hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate înainte de 5 decembrie 2011. CAP. II Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune ART. 150 Condiţii generale Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român. ART. 151 Motive de nerecunoaştere şi neexecutare (1) O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 155, atunci când: a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străînă a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străînă dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei; g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi şi că, în urma soluţionării căîi de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac. (2) Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege. (3) De la caz la caz, luând în considerare circumstanţele specifice ale cauzei şi după consultarea autorităţii competente a statului emitent, instanţa poate refuza recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, dacă: a) persoana este cercetată în România pentru aceeaşi faptă penală pentru care a fost condamnată în străînătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 158 alin. (1). ART. 152 Atribuţiile Ministerului Justiţiei Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent: a) să primească hotărârea şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5, transmise de către statul emitent, traduse în limba română, în afară de cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 161 alin. (9); b) în cazul persoanelor condamnate, aflate în alte state membre ale Uniunii Europene, în executarea unei pedepse, să primească cererile acestora de iniţiere a procedurii de transmitere de către statul emitent a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului; c) să solicite statului emitent, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate, să transmită hotărârea judecătorească şi certificatul; d) să se consulte, din oficiu sau la cererea instanţei competente, cu autoritatea competentă din statul emitent; e) să efectueze controlul de regularitate şi să solicite, după caz: (i) completarea sau corectarea certificatului; (ii) declaraţia persoanei condamnate; (iii) notificarea adresată acesteia, prevăzută în anexa nr. 6; (iv) atunci când pedeapsa aplicată este o măsură privativă de libertate, o copie a oricărui raport sau a oricărei constatări medico-legale ori a oricăror altor acte medicale care să ateste starea fizică şi mintală a persoanei, tratamentul urmat de aceasta pe teritoriul statului emitent şi eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în România; f) să suspende transmiterea către instanţa română competentă a hotărârii şi a certificatului, atunci când certificatul este incomplet sau nu corespunde hotărârii judecătoreşti ori lipseşte unul din documentele menţionate la lit. e) pct. (iii) şi (iv); g) să restituie hotărârea judecătorească şi certificatul, în cazul în care statul emitent nu a transmis documentele prevăzute la lit. f), până la expirarea unui termen de 60 de zile; h) să verifice domiciliul persoanei condamnate, în vederea stabilirii autorităţii prevăzute la art. 142; i) să refuze iniţierea procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, atunci când, la data primirii acesteia, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate au rămas de executat mai puţin de 6 luni, cu excepţia cazului în care persoana condamnată se află pe teritoriul României; j) să informeze autoritatea competentă a statului emitent cu privire la demersurile efectuate potrivit art. 153 alin. (1); k) să comunice, la cererea expresă a statului emitent, informaţii cu privire la liberarea condiţionată a persoanei condamnate. SECŢIUNEA a 2-a Transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România ART. 153 Măsuri premergătoare sesizării instanţei (1) În cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum şi, dacă este cazul, informaţiile prevăzute la art. 152 lit. e) pct. (îi)-(iv), Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curţii de apel. Sesizarea instanţei se face în termen de cel mult 20 de zile de la data înregistrării cauzei la parchet. (2) Procurorul, primind dosarul, verifică dacă: a) executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România ar fi contrară principiului non bis în idem; b) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent; c) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. Dacă este cazul, informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare cu privire la efectele regulii specialităţii şi, atunci când nu sunt incidente dispoziţiile art. 155 alin. (1) lit. a), b), d) şi e), solicită transmiterea informaţiilor prevăzute la art. 86 alin. (1); d) este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151. (3) Informaţiile necesare verificărilor prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c) sunt comunicate procurorului, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii solicitării. (4) În cazul în care sunt incidente dispoziţiile alin. (2) lit. c), se informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare, cu privire la dreptul persoanei condamnate de a i se aplică regula specialităţii, potrivit art. 157. (5) Dacă, până la sesizarea instanţei, statul emitent îşi retrage certificatul, procurorul dispune clasarea şi restituie dosarul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ART. 154 Durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti (1) Preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Durata procedurii este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, afară de cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 158 alin. (1). În acest caz, durata procedurii este de 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. (2) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie. (3) Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 155 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri. (4) În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, anterior pronunţării sentinţei prevăzute la alin. (6), instanţa solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul. (5) Dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută. (6) Instanţa examinează hotărârea judecătorească străînă, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii: a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent; b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străînă nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9); c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. (7) În vederea pronunţării uneia din soluţiile prevăzute la alin. (6), instanţa poate consulta, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, autoritatea competentă a statului emitent, fără ca procedura consultărilor să prelungească durata prevăzută la alin. (1). (8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când: a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română; b) durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare. (9) Pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară. (10) Sentinţa prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare şi se comunică persoanei condamnate direct sau prin intermediul autorităţii desemnate de statul emitent. (11) Împotriva sentinţei prevăzute la alin. (6) pot declara recurs, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. (12) Punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală. Instanţa comunică hotărârea definitivă şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori al sentinţei, după caz, autorităţii competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi, în copie, direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. Hotărârea definitivă prevăzută la alin. (6) lit. c) se comunică autorităţii competente a statului emitent şi direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. (13) Dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent: a) îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. În acest caz, sentinţa instanţei române urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate; b) transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia la executare, care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. În acest caz, instanţa de executare este curtea de apel care a pronunţat sentinţa prevăzută la alin. (6). (14) Dacă, după transferarea persoanei condamnate, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziţiile art. 159 se aplică în mod corespunzător. (15) În cazul în care instanţa a refuzat recunoaşterea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, cererea persoanei condamnate sau a statului emitent poate fi reexaminată dacă au intervenit elemente noi. ART. 155 Condiţii speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine (1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151. (2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută şi pusă în executare şi atunci când persoana condamnată nu are cetăţenie română, dar trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi nu va pierde dreptul de şedere permanentă în România. Consimţământul persoanei condamnate este obligatoriu. ART. 156 Executarea hotărârii judecătoreşti străine ca efect al unui mandat european de arestare (1) Atunci când, potrivit art. 97 alin. (2), predarea unui cetăţean român din România, în baza unui mandat european de arestare, s-a efectuat sub condiţia transferării acestuia, în caz de condamnare în vederea executării pedepsei într-un penitenciar sau unitate medicală din România, consimţământul prevăzut la art. 155 alin. (1) lit. d) nu mai este necesar. (2) Transferarea în România, în vederea executării pedepsei, se face în baza certificatului prevăzut în anexa nr. 5 şi a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. (3) Preluarea sub escortă a persoanei condamnate, primirea şi ţinerea în penitenciar a acesteia se fac în baza sentinţei prin care s-a dispus anterior predarea persoanei condamnate şi, dacă este cazul, a sentinţei prin care s-a acordat consimţământul cercetării acesteia şi pentru alte infracţiuni decât cele care au făcut obiectul primei sentinţe. Ţinerea în penitenciar în baza acestei sentinţe se face pe o durată ce nu poate depăşi 90 de zile de la data preluării persoanei condamnate. Termenul de 90 de zile se deduce din pedeapsa aplicată persoanei condamnate. (4) După transferarea în România a persoanei condamnate, punerea în executare a hotărârii pronunţate de instanţa statului emitent se va efectua de către instanţa română competentă, potrivit art. 160. (5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică numai dacă certificatul şi hotărârea judecătorească sunt transmise de statul emitent în termen de cel mult 3 luni de la data la care hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare. În cazul în care certificatul şi hotărârea judecătorească sunt transmise după expirarea acestui termen, sunt aplicabile dispoziţiile art. 154. ART. 157 Regula specialităţii Persoana transferată în România dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu poate fi cercetată penal sau sancţionată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afară de cazul în care: a) persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România; sau b) persoana condamnată a renunţat în mod expres la dreptul de a i se aplică regula specialităţii în privinţa infracţiunilor săvârşite anterior transferării în România. În cazul persoanei condamnate transferate în România, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea persoanei condamnate, în prezenţa avocatului ales sau numit din oficiu. Declaraţia se consemnează în scris şi se semnează de persoana condamnată, de avocat, de organul de urmărire penală ori de preşedintele completului de judecată şi grefier, precum şi de un interpret, când declaraţia a fost luată printr-un interpret. Declaraţia de renunţare la regula specialităţii este irevocabilă; sau c) persoana condamnată nu a părăsit teritoriul României în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate, cu toate că putea şi avea permisiunea de a părăsi teritoriul României sau, deşi a ieşit din România în acest interval de timp, a revenit ulterior, de bunăvoie, sau a fost adus înapoi, în mod legal, dintr-un stat terţ; sau d) fapta nu este sancţionată de legea română cu o pedeapsă sau măsură privativă de libertate sau cercetările penale nu au ca urmare aplicarea unei măsuri care limitează libertatea personală; sau e) persoana condamnată ar putea fi pasibilă de o pedeapsă sau o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o sancţiune pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar şi în cazul în care sancţiunea sau măsura poate duce la o restrângere a libertăţii personale; sau f) în orice alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a)-e), atunci când statul emitent este de acord ca persoana să fie cercetată penal sau sancţionată pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale. ART. 158 Procedura de solicitare a consimţământului statului emitent (1) În cazul în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 157 lit. a), d) şi e), cererea pentru acordarea consimţământului se formulează de curtea de apel sesizată potrivit art. 154, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului. Cererea de acordare a consimţământului cuprinde informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1), transmise de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare. Cererea de acordare a consimţământului se traduce de un traducător autorizat şi se transmite, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, autorităţii competente a statului emitent. În acest caz, curtea de apel amână judecata cauzei şi fixează un termen de judecată care nu poate fi mai mic de 15 zile, calculat de la data transmiterii cererii autorităţii competente a statului emitent. (2) În cazul persoanei condamnate transferate în România, atunci când nu sunt incidente dispoziţiile art. 157 lit. a)-e), cererea pentru acordarea consimţământului se formulează de instanţa competentă, potrivit art. 88 alin. (3). Cererea de acordare a consimţământului cuprinde informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1), se traduce de un traducător autorizat şi se transmite, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, autorităţii competente a statului emitent. (3) Garanţiile solicitate de statul emitent se furnizează de autoritatea judiciară solicitantă, cu excepţia celor prevăzute la art. 90 alin. (2). SECŢIUNEA a 3-a Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care pesoana condamnată se află în România ART. 159 Măsuri premergătoare (1) În cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum şi, dacă este cazul, informaţiile prevăzute la art. 152 lit. e) pct. (îi)-(iv), Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel competentă. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul prevăzut la art. 161 alin. (9). (3) Atunci când procurorul, din verificările efectuate potrivit art. 153 alin. (2), constată că persoana a fost condamnată şi în România şi se află în evidenţa unui serviciu de probaţiune, informează serviciul de probaţiune competent cu privire la cererea de executare, în regim de detenţie, a pedepsei detenţiunii pe viaţă ori a închisorii sau a măsurii privative de libertate formulate de statul emitent sau de persoana condamnată. (4) Dispoziţiile art. 153 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. ART. 160 Procedura de recunoaştere şi executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate (1) Sesizarea instanţei se face în termen de cel mult 15 zile de la data înregistrării cauzei la parchet sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii arestării dispuse potrivit art. 161 alin. (9). Preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 3 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Durata procedurii este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. (2) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie. (3) Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 155 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străînă, nu constituie obiectul prezentei proceduri. (4) În cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii penale străine. În acest caz, anterior pronunţării sentinţei prevăzute la alin. (7), instanţa va solicita statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, să precizeze în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială şi dacă îşi retrage certificatul. (5) La cererea expresă a statului emitent sau din oficiu, instanţa de judecată poate lua, înainte de pronunţarea sentinţei prevăzute la alin. (7), una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 60 de zile. Măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de organele judiciare sau atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, durata arestării a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străînătate. Dispoziţiile art. 161 alin. (2), (5), (6) şi (8) se aplică în mod corespunzător. (6) Dacă înainte de soluţionarea cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută. (7) Dispoziţiile art. 154 alin. (5)-(9), (13) şi (15) se aplică în mod corespunzător. Sentinţa se redactează în 10 zile de la data pronunţării. Împotriva sentinţei pot declara recurs, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunţare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 3 zile, iar recursul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. (8) Hotărârea definitivă se comunică autorităţii competente a statului emitent şi direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. Punerea în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate se face potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură penală. (9) Dispoziţiile art. 135 alin. (15) se aplică în mod corespunzător. ART. 161 Măsurile preventive luate anterior transmiterii hotărârii judecătoreşti şi a certificatului (1) La cererea expresă a statului emitent, faţă de persoana condamnată se poate lua, anterior transmiterii hotărârii judecătoreşti şi a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. (2) Cererea trebuie să menţioneze infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana, data şi locul unde infracţiunea a fost săvârşită, pedeapsa aplicată, precum şi semnalmentele, cât mai precise posibil, ale acesteia. Cererea trebuie, de asemenea, să cuprindă o descriere a infracţiunilor săvârşite. (3) În vederea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanei condamnate, parchetul prevăzut la art. 142 alin. (3) poate solicita darea în urmărire, potrivit Codului de procedură penală. (4) Atunci când, potrivit Codului de procedură penală, luarea unei măsuri preventive este de competenţa procurorului, organul judiciar competent să dispună asupra măsurii preventive este procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială a fost prinsă persoana condamnată. Atunci când, potrivit Codului de procedură penală, luarea măsurii preventive este de competenţa judecătorului, organul judiciar competent să dispună asupra măsurii preventive este judecătorul din cadrul curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială a fost prinsă persoana condamnată. (5) Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de pedeapsa aplicată în statul emitent, de natura infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura. (6) Măsura arestării poate fi luată faţă de persoana condamnată în cazul în care infracţiunea săvârşită face parte din una dintre categoriile de infracţiuni prevăzute la art. 96 alin. (1) şi există una dintre următoarele situaţii: a) persoana condamnată a fugit din statul emitent, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei şi s-a refugiat pe teritoriul României; sau b) pedeapsa aplicată de instanţa străînă sau restul rămas de executat este de cel puţin un an închisoare. (7) Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 180 de zile. Măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de organele judiciare; sau b) atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, durata arestării a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străînătate; sau c) atunci când, în termen de 30 de zile de la data arestării, statul emitent nu a transmis hotărârea judecătorească şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5. (8) Situaţia juridică a persoanei condamnate nu poate fi agravată ca efect al duratei măsurii preventive privative de libertate aplicate de instanţă. (9) În cazul în care cererea statului emitent a fost admisă, organul judiciar care a luat măsura preventivă solicită de îndată autorităţii competente transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului şi informează în acest sens Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. În cazul în care s-a dispus măsura arestării, hotărârea judecătorească şi certificatul, traduse în limba română, sunt transmise în termen de 15 zile de la data arestării. (10) În cazul în care cererea statului emitent a fost respinsă ori persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul României, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti informează în acest sens autoritatea competentă a statului emitent şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ART. 162 Obligaţii în legătură cu informarea statului emitent (1) Curtea de apel competentă informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la: a) imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate atunci când: (i) persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei prevăzut la art. 160 nu este găsită; (ii) persoana condamnată a evadat din penitenciarul în care executa pedeapsa; b) aplicarea amnistiei sau graţierii, potrivit legii române; c) data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) pct. (îi), lit. b) şi c), statului emitent i se comunică restul de pedeapsă rămas neexecutat. ART. 163 Schimbări în executarea pedepsei sau măsurii privative de libertate (1) Atunci când sunt incidente dispoziţiile art. 162 alin. (1) lit. a) şi există presupunerea rezonabilă că persoana condamnată a părăsit teritoriul României, curtea de apel poate renunţa la dreptul de punere în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate. (2) Încetarea executării de către statul român a pedepsei sau măsurii privative de libertate are loc ori de câte ori statul emitent informează cu privire la decizia sa în acest sens. CAP. III Recunoaşterea şi executarea în alte state membre ale Uniunii Europene a hotărârilor judecătoreşti române prin care au fost aplicate pedepse privative de libertate SECŢIUNEA 1 Transferarea persoanelor condamnate deţinute într-un penitenciar sau unitate medicală din România, în vederea executării pedepsei în alte state membre ale Uniunii Europene ART. 164 Atribuţiile Ministerului Justiţiei În cazul transferării din România într-un alt stat membru al Uniunii Europene a unei persoane condamnate, aflate în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent: a) să primească cererea de iniţiere a procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului prevăzut în anexa nr. 5; b) să completeze certificatul prevăzut în anexa nr. 5 şi să îl transmită împreună cu hotărârea judecătorească autorităţii competente a statului de executare; c) să solicite unui traducător autorizat traducerea certificatului şi, dacă este cazul, a hotărârii judecătoreşti române, precum şi a oricăror altor informaţii suplimentare; d) să solicite statului de executare, anterior sau cel mai târziu la data transmiterii certificatului, dispoziţiile legale privind liberarea anticipată sau condiţionată, precum şi informaţii privind aplicarea lor în cazul pedepsei la care a fost condamnată persoana în cauză; e) să notifice persoanei condamnate decizia cu privire la transmiterea hotărârii judecătoreşti şi certificatului; f) să comunice persoanei condamnate decizia statului de executare privind executarea pedepsei; g) să solicite, din oficiu sau la cererea autorităţii judiciare române competente, retragerea certificatului transmis statului de executare; h) să informeze statul de executare cu privire la amnistia sau graţierea acordată după transferarea persoanei condamnate; i) să comunice statului de executare informaţiile suplimentare solicitate. ART. 165 Consultarea statului de executare (1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, se consultă cu autorităţile competente ale statului de executare ori de câte ori este necesar. Consultarea poate fi realizată indiferent dacă iniţierea procedurii de transmitere a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului a fost solicitată de persoana condamnată sau de statul de executare. (2) Consultarea este obligatorie în cazul prevăzut la art. 166 alin. (1) lit. b) şi c). (3) În cazul în care în urma consultării realizate şi a avizului transmis de autoritatea competentă a statului de executare se constată că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială şi reintegrarea în societate a persoanei, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, comunică persoanei condamnate şi, după caz, instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere decizia luată. ART. 166 Condiţii pentru transmiterea, în vederea executării, a hotărârii judecătoreşti române (1) Orice persoană condamnată în România poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta, iniţierea procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătoreşti române şi a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) este cetăţean al statului de executare şi trăieşte pe teritoriul acestuia; sau b) este cetăţean al statului de executare, nu trăieşte pe teritoriul acestuia, dar va fi expulzată pe teritoriul respectiv; sau c) nu se încadrează în una dintre ipotezele prevăzute la lit. a) şi b), însă doreşte să fie transferată în statul de executare. (2) În cazul în care persoana condamnată deţine cetăţenia a două state membre ale Uniunii Europene, precum şi atunci când trăieşte pe teritoriul unui alt stat decât cel al cărui cetăţean este, aceasta va menţiona în cerere în care dintre cele două state doreşte să fie transferată. Hotărârea judecătorească şi certificatul se transmit unui singur stat de executare, o dată. (3) Procedura nu se iniţiază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau înlăturarea ori modificarea pedepsei. Totodată, procedura nu se iniţiază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind ţara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti s-a recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare. (4) Solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) nu atrage obligaţia transmiterii statului de executare a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului statului de executare, atunci când: a) în urma consultării prevăzute la art. 165, se apreciază, fie de statul de executare, fie de autorităţile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială şi reintegrarea în societate a persoanei condamnate; sau b) până la data iniţierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părţilor şi despăgubirile civile; sau c) persoana condamnată are de executat mai puţin de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; sau d) hotărârea judecătorească nu este definitivă sau împotriva acesteia persoana condamnată a exercitat o cale extraordinară de atac; sau e) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sau f) persoana a fost condamnată pentru infracţiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România; sau g) maximul pedepsei prevăzute de legea statului emitent este inferior maximului prevăzut de legea penală română. (5) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3) şi alin. (4) lit. a)-c), f) şi g), solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) atrage obligaţia de a transmite hotărârea judecătorească şi certificatul statului de executare, atunci când persoana condamnată a fost predată anterior, în baza unui mandat european de arestare emis de o instanţă română sau a cererii de extrădare formulate de Ministerul Justiţiei, sub condiţia ca, în caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare. ART. 167 Procedura în faţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate (1) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 166 alin. (3) şi (4), precum şi: a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor cereri de extrădare formulate de către Ministerul Justiţiei sau mandate europene de arestare emise de instanţele române, dacă extrădarea sau predarea s-a realizat sub condiţia returnării în caz de condamnare, făcând menţiune despre aceasta în încheierea prevăzută la alin. (4); b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. În acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deţinere, în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu sau ales şi, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată şi avocat. Consimţământul persoanei condamnate este irevocabil; c) dacă faţă de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării; d) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, dacă aceasta: (i) a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) având cunoştinţă de ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, respectiva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi şi că, în eventualitatea admiterii căîi de atac, va putea fi desfiinţată, fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac. (2) Atunci când, în funcţie de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, solicită: a) departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai mare de 10 zile; b) direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei consultarea autorităţii competente din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de termen sau condiţionată ori la alte elemente necesare verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. (3) În cazul în care constată că persoana condamnată nu întruneşte condiţiile pentru a fi transferată din România în statul de executare, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, fixează, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea situaţiei persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an, şi informează în acest sens persoana condamnată şi Ministerul Justiţiei. (4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, dispune prin încheiere motivată. Încheierea se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la pronunţare. Împotriva încheierii persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Dosarul va fi înaintat instanţei competente în termen de 3 zile, iar contestaţia se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie. Hotărârea judecătoriei este definitivă. (5) Încheierea definitivă a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată sau hotărârea judecătoriei, procesul-verbal prevăzut la alin. (1) lit. b), hotărârea judecătorească de condamnare, precum şi orice alte informaţii suplimentare necesare completării certificatului prevăzut în anexa nr. 5 se transmit direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei. (6) Procedura prevăzută de prezentul articol are caracter urgent şi se desfăşoară cu precădere. ART. 168 Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executare (1) Ministerul Justiţiei comunică decizia definitivă a statului de executare Centrului de Cooperare Poliţienească din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, persoanei condamnate şi judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată. (2) Persoana condamnată este transferată din România în statul de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care decizia definitivă a statului de executare a fost comunicată Ministerului Justiţiei. (3) Dacă, din motive independente de voinţa unuia dintre state, transferarea nu se poate efectua în termenul prevăzut la alin. (2), Centrul de Cooperare Poliţienească din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române stabileşte cu autoritatea competentă a statului de executare o nouă dată pentru transferarea persoanei condamnate. În acest caz, transferarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. (4) Dacă, ulterior transferării, statul de executare doreşte ca persoana transferată să fie urmărită penal, condamnată sau sancţionată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, competenţa soluţionării cererii acesteia aparţine Curţii de Apel Bucureşti. (5) În situaţia prevăzută la alin. (4), preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mare de 5 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 166 şi dacă este incident vreunul dintre motivele prevăzute la art. 151. Instanţa hotărăşte prin sentinţă. Sentinţa nu este supusă niciunei căi de atac. După pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerul Justiţiei, în vederea remiterii statului emitent şi persoanei condamnate. După redactarea hotărârii, acesteia i se comunică hotărârea în întregul său. Hotărârea se redactează în termen de 30 de zile lucrătoare de la data pronunţării. SECŢIUNEA a 2-a Punerea în executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate, atunci când persoana condamnată nu se află pe teritoriul României ART. 169 Condiţii pentru transmiterea hotărârii judecătoreşti române (1) Recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti dată de o instanţă română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene: a) fără consimţământul persoanei condamnate şi indiferent de opinia statului de executare, dacă aceasta deţine cetăţenia statului de executare şi: (i) are domiciliul sau reşedinţa permanentă în statul de executare, inclusiv în cazul în care persoana condamnată s-a întors sau s-a refugiat la acest domiciliu sau la această reşedinţă, ca urmare a procedurii penale aflate pe rol în România sau din cauza hotărârii judecătoreşti pronunţate în România; sau (ii) a fost expulzată în statul de executare, după executarea unei alte pedepse sau măsuri privative de libertate, în baza unei decizii de expulzare sau a unei interdicţii de şedere; b) cu consimţământul persoanei condamnate şi numai dacă statul de executare a formulat o declaraţie în acest sens, dacă aceasta nu deţine cetăţenia statului de executare, dar are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul acelui stat pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi nu îşi pierde, ca urmare a condamnării, dreptul de şedere permanentă; sau c) cu consimţământul persoanei condamnate şi al statului de executare atunci când, deşi nu sunt incidente prevederile de la lit. a) şi b), aceasta are o legătură foarte strânsă cu statul de executare, iar executarea hotărârii judecătoreşti în acest stat este de natură să faciliteze reabilitarea şi reintegrarea socială a persoanei condamnate. (2) Recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti dată de o instanţă română poate fi solicitată altui stat membru al Uniunii Europene ori de câte ori nu s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori înlăturarea sau modificarea pedepsei. ART. 170 Atribuţiile instanţei de executare (1) Atunci când din informaţiile comunicate de organele de poliţie rezultă că persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a detenţiunii pe viaţă sau pedepsei închisorii ori s-a pronunţat hotărârea judecătorească a părăsit teritoriul României, instanţa de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent, poate solicita organelor de poliţie introducerea unei semnalări în Sistemul de Informaţii Schengen, pentru a i se comunică domiciliul sau reşedinţa persoanei condamnate. (2) În cazul în care din lucrările dosarului sau din informaţiile comunicate de organul la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei sau hotărârea judecătorească rezultă că persoana condamnată are domiciliul sau reşedinţa permanentă pe teritoriul altui stat membru sau beneficiază de un drept de şedere permanentă pe teritoriul acestuia, instanţa de executare: a) verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 166 alin. (4) lit. c)-g), întocmind în acest sens un referat; b) verifică, în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor mandate europene de arestare emise de instanţele române sau cereri de extrădare formulate de Ministerul Justiţiei, dacă predarea s-a realizat sub condiţia returnării în caz de condamnare, făcând menţiune despre aceasta în referatul prevăzut la lit. a); c) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, instanţa de executare verifică lucrările dosarului pentru a constata dacă: (i) persoana condamnată a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana condamnată, având cunoştinţă de ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) persoana condamnată, după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, respectiva hotărâre este supusă unei căi de atac, va putea fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi şi că, în eventualitatea admiterii căîi de atac, va putea fi desfiinţată, fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; d) din oficiu, la cererea persoanei condamnate sau a parchetului competent, propune motivat direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei să transmită hotărârea judecătorească penală şi certificatul prevăzut în anexa nr. 5 statului de executare şi comunică acesteia hotărârea judecătorească, precum şi documentele prevăzute la lit. a)-c); e) dacă apreciază necesar, solicită Ministerului Justiţiei consultarea autorităţii competente din statul de executare, inclusiv cu privire la posibila eliberare de către statul de executare înainte de termen sau condiţionată şi cu privire la procedura pe care statul de executare o va urma. (3) În caz de urgenţă, anterior transmiterii hotărârii judecătoreşti şi certificatului, instanţa de executare poate cere luarea de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate, transmiţând în acest sens înscrisurile şi informaţiile necesare. Dispoziţiile art. 161 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Cererea se transmite direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. (4) Instanţa de executare informează din oficiu direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei cu privire la orice măsură sau decizie în urma căreia hotărârea judecătorească de condamnare încetează să mai aibă caracter executoriu, inclusiv ca urmare a acordării amnistiei ori graţierii. (5) În cazul în care este informată de către statul de executare cu privire la posibilitatea recunoaşterii parţiale a hotărârii judecătoreşti de condamnare, instanţa de executare comunică direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei dacă este de acord cu executarea parţială sau dacă certificatul trebuie retras." 49. După articolul 170 se introduce un nou titlu, titlul VI^1, cuprinzând articolele 170^1-170^44, cu următorul cuprins: " TITLUL VI^1 Recunoaşterea şi executarea în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost dispuse sancţiuni sau măsuri penale neprivative de libertate CAP. I Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoaşterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 170^1 Domeniul de aplicare şi înţelesul unor termeni sau expresii (1) Prezentul capitol se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, în domeniul recunoaşterii actelor prin care, în cursul procesului penal, au fost dispuse, în conformitate cu legislaţia şi procedurile naţionale ale statului emitent, una sau mai multe dintre următoarele măsuri de supraveghere: a) obligaţia persoanei de a informa autoritatea competentă a statului de executare cu privire la orice schimbare de reşedinţă, în special în scopul primirii citaţiilor privind participarea la o audiere sau la un proces penal; b) obligaţia de a nu intră în anumite localităţi, locuri sau zone definite din statul emitent sau de executare; c) obligaţia de a rămâne într-un anumit loc, după caz, în anumite intervale; d) obligaţia prin care se restricţionează părăsirea teritoriului statului de executare; e) obligaţia de a se prezenta la date stabilite în faţa unei anumite autorităţi; f) obligaţia de a evita contactul cu anumite persoane în legătură cu infracţiunea presupusă a fi fost săvârşită; g) obligaţia de a nu se angaja în anumite activităţi în legătură cu infracţiunea presupusă a fi fost săvârşită, care pot include implicarea într-o anumită profesie sau domeniu de activitate; h) obligaţia de a nu conduce un vehicul; i) obligaţia de a depune o anumită sumă sau de a oferi un alt tip de garanţie, care poate fi furnizată fie într-un anumit număr de rate, fie o singură dată; j) obligaţia de a urma un tratament medical sau de dezintoxicare; k) obligaţia de a evita contactul cu anumite obiecte în legătură cu infracţiunea presupusă a fi fost săvârşită. (2) În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) măsura de supraveghere - oricare dintre obligaţiile prevăzute la alin. (1) sau notificate de către statul de executare Secretariatului General al Consiliului, în conformitate cu art. 8 alin. (2) din Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoaşterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă, care au fost dispuse în cadrul unui proces penal ca alternative la măsurile privative de libertate; b) persoana supravegheată - persoana care este subiectul unui proces penal şi faţă de care urmează sau a fost luată o măsură de supraveghere; c) actul prin care s-a dispus o măsură de supraveghere - act cu caracter executoriu luat în cursul procesului penal de către o autoritate competentă a statului emitent, în conformitate cu legislaţia şi procedurile sale naţionale şi care impune unei persoane fizice, ca alternativă la arestarea preventivă, una sau mai multe măsuri de supraveghere. (3) Prezentul capitol se aplică şi în relaţia cu acele state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, cu care a fost încheiat un tratat bilateral sau multilateral în domeniu. În relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care nu au transpus legislaţia Uniunii Europene în domeniu sunt aplicabile dispoziţiile titlului V. ART. 170^2 Competenţa autorităţilor române (1) Atunci când România este stat de executare, competenţa primirii certificatelor şi a actelor prin care s-au dispus măsurile de supraveghere emise de alte state membre ale Uniunii Europene aparţine, în faza de urmărire penală, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar, în faza de judecată, Ministerului Justiţiei, prin direcţia de specialitate. (2) Competenţa recunoaşterii şi punerii în executare a actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere aparţine, după caz, parchetului de pe lângă tribunalul sau tribunalului în a cărui circumscripţie persoana supravegheată are reşedinţa legală obişnuită. În cazul persoanei care nu are reşedinţa pe teritoriul României, competenţa aparţine Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sau Tribunalului Bucureşti, după caz. (3) Atunci când România este stat de executare, supravegherea respectării obligaţiilor stabilite de statul emitent revine autorităţilor române competente şi este guvernată de legea română. (4) Comunicările, consultările, schimbul de informaţii, solicitările şi notificările ocazionate inclusiv de luarea, modificarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri de supraveghere ori de supravegherea respectării obligaţiilor dispuse de organele judiciare române sau, atunci când România este stat de executare, de cele ale statului emitent, se realizează direct sau, atunci când contactul direct nu este posibil, prin intermediul autorităţilor centrale. ART. 170^3 Luarea, modificarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor de supraveghere (1) Luarea, modificarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor de supraveghere este de competenţa statului emitent şi sunt guvernate de legea acestuia. (2) Competenţa statului emitent de a lua, a modifica, a înlocui sau a înceta măsurile de supraveghere nu aduce atingere dreptului statului de executare de a cerceta persoana supravegheată pentru fapte penale, altele decât cele pentru care este cercetată în statul emitent. SECŢIUNEA a 2-a Supravegherea de către autorităţile altor state membre ale Uniunii Europene a respectării obligaţiilor stabilite de organele judiciare române ART. 170^4 Consultarea autorităţilor statului de executare (1) Atunci când pentru a se asigura buna desfăşurare a unui proces penal sau pentru a se împiedica sustragerea de la urmărirea penală sau de la judecată a unei persoane care nu are reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul României se apreciază că este necesară luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, organul judiciar competent poate consulta autorităţile statului de executare cu privire la posibilitatea supravegherii, pe teritoriul statului respectiv, a respectării obligaţiilor de către persoana supravegheată. (2) Consultarea statului de executare poate fi iniţiată atunci când printr-o declaraţie dată: a) în cursul procesului penal, persoana supravegheată indică faptul că are reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene; sau b) în cursul supravegherii de către autorităţile române competente a respectării obligaţiilor stabilite anterior de organul judiciar român competent, persoana supravegheată comunică schimbarea de reşedinţă pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene şi întoarcerea în statul de executare. (3) Consultarea este obligatorie atunci când statul de executare este altul decât cel pe teritoriul căruia persoana supravegheată indică faptul că are reşedinţa legală obişnuită. (4) Organul judiciar român competent poate solicita statului de executare să comunice informaţii cu privire la identitatea şi, după caz, reşedinţa persoanei supravegheate, precum şi orice alte date necesare şi utile luării, modificării, înlocuirii sau încetării măsurilor de supraveghere, după caz. ART. 170^5 Durata măsurilor de supraveghere (1) Durata măsurii de supraveghere a cărei respectare urmează să fie controlată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene se stabileşte de organul judiciar român competent, potrivit legii române. (2) Prelungirea, menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii de supraveghere se dispune în condiţiile prevăzute de legea română de către organul judiciar român competent şi se notifică de îndată statului de executare şi persoanei supravegheate. (3) Atunci când statul de executare a început supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor stabilite de organul judiciar român, iar durata prevăzută de legea statului de executare se apropie de expirare, organul judiciar român competent, în funcţie de împrejurările cauzei, poate solicita statului de executare continuarea supravegherii respectării obligaţiilor. ART. 170^6 Transmiterea certificatului şi a actului judiciar prin care s-a luat măsura de supraveghere (1) Certificatul prevăzut în anexa nr. 7 se completează şi semnează de către organul judiciar care a luat măsura de supraveghere. Certificatul şi actul judiciar prin care s-a luat măsura de supraveghere se transmit de către organul judiciar român care a luat măsura respectivă direct autorităţii competente desemnate de statul de executare, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă. (2) În cazul în care organul judiciar român nu deţine nicio informaţie în acest sens, identificarea autorităţii competente să primească actele prevăzute la alin. (1) se realizează cu ajutorul punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiţiei, după caz. (3) Originalul certificatului şi al actului prin care s-a luat măsura de supraveghere se transmite de către organul judiciar român care le-a emis, la cererea autorităţii străine. (4) Atunci când autoritatea străînă competentă stabileşte că certificatul nu întruneşte condiţiile de formă sau este imprecis, organul judiciar român competent ia măsuri pentru efectuarea modificărilor, completărilor necesare sau transmiterea informaţiilor suplimentare. (5) Traducerea certificatului şi a actului judiciar prin care s-a luat măsura de supraveghere se efectuează la solicitarea organului judiciar român care le-a emis de către un traducător autorizat. ART. 170^7 Retragerea certificatului transmis statului de executare (1) Certificatul transmis statului de executare poate fi retras în următoarele situaţii: a) măsura de supraveghere prevăzută de legea statului de executare are natură diferită sau aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit faţă de măsura de supraveghere dispusă de organul judiciar român; sau b) durata măsurii de supraveghere prevăzute de legea statului de executare nu corespunde cu durata până la care organul judiciar român competent poate prelungi sau menţine măsura respectivă; sau c) statul de executare notifică faptul că în eventualitatea emiterii unui mandat european de arestare de către statul român ca urmare a înlocuirii măsurii sau obligaţiei a cărei supraveghere se solicită cu măsura arestării preventive ar trebui să refuze predarea persoanei supravegheate. (2) Retragerea certificatului are loc în cel mult 10 zile de la data la care organul judiciar român a primit notificarea statului de executare cu privire la decizia de a recunoaşte actul prin care organul judiciar român a luat măsura de supraveghere. În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), termenul de 10 zile curge de la data primirii notificării statului de executare sau a deciziei de a nu recunoaşte actul prin care organul judiciar român a luat măsura de supraveghere. (3) Atunci când potrivit legii statului de executare neretragerea certificatului în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) are efect direct asupra arestării şi predării persoanei supravegheate în baza unui eventual mandat european de arestare care ar putea fi emis potrivit art. 88 alin. (2), retragerea certificatului este obligatorie. (4) Retragerea certificatului în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) nu poate avea loc dacă statul de executare a început supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor stabilite de organul judiciar român, în afară de cazul în care autoritatea competentă a statului de executare îşi dă consimţământul în acest sens. (5) Persoana supravegheată este informată de îndată cu privire la retragerea certificatului. ART. 170^8 Supravegherea respectării obligaţiilor ce îi revin persoanei supravegheate (1) Supravegherea respectării de către persoana cercetată a obligaţiilor ce îi revin este de competenţa autorităţilor române până la data la care statul de executare comunică hotărârea de recunoaştere şi punere în executare a actului prin care s-a luat măsura de supraveghere sau până la data stabilită de comun acord de către autorităţile competente ale celor două state, după caz. (2) După data prevăzută la alin. (1), supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor ce îi revin este de competenţa autorităţilor statului de executare şi este guvernată de legea acestuia. (3) Prin excepţie de la alin. (2), supravegherea modului în care persoana supravegheată respectă obligaţiile stabilite revine statului român, atunci când: a) persoana supravegheată şi-a stabilit reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul altui stat decât cel de executare; sau b) certificatul transmis statului de executare este retras; sau c) obligaţiile stabilite în urma modificării sau înlocuirii măsurilor supravegheate anterior de statul de executare nu intră sub incidenţa art. 170^1 alin. (1), iar statul de executare refuză să asigure supravegherea respectării acestora; sau d) sunt incidente prevederile art. 170^5 alin. (3), iar statul de executare refuză să continue supravegherea obligaţiilor stabilite de organul judiciar român; sau e) statul de executare notifică decizia de a înceta supravegherea obligaţiilor stabilite de organul judiciar român competent; sau f) statul de executare se află în imposibilitatea practică de a supraveghea respectarea obligaţiilor pe motiv că persoana supravegheată nu a fost găsită pe teritoriul acestuia. ART. 170^9 Efectele încălcării măsurii de supraveghere (1) Dacă pe durata măsurii de supraveghere statul de executare comunică date şi informaţii care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie modificarea, înlocuirea sau încetarea celor existente, organul judiciar român competent comunică în cel mai scurt timp posibil sau în termenul stabilit de comun acord cu statul respectiv decizia luată. (2) În cazul în care s-a dispus înlocuirea măsurii de supraveghere cu măsura arestării preventive, arestarea şi predarea persoanei supravegheate se solicită potrivit dispoziţiilor titlului III. ART. 170^10 Ascultarea persoanei supravegheate (1) Atunci când în cursul procesului penal este necesar sau, potrivit legii române, obligatoriu ca persoana cercetată să fie ascultată, luarea declaraţiei acesteia se poate realiza prin videoconferinţă. Cererea având ca obiect audierea prin videoconferinţă se întocmeşte potrivit art. 172 şi 178 şi se transmite direct autorităţii competente a statului de executare. (2) Atunci când, potrivit legii statului de executare, audierea prin videoconferinţă este condiţionată de consimţământul persoanei supravegheate, iar aceasta refuză să fie audiată, organul judiciar român care a luat măsura de supraveghere: a) poate dispune înlocuirea sau încetarea măsurii de supraveghere dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea română; sau b) poate solicita ca persoana cercetată să fie audiată în prezenţa procurorului sau a judecătorului român competent sau, în măsura în care legislaţia statului de executare o permite, de către acesta. Cererea având ca obiect audierea persoanei supravegheate se întocmeşte potrivit art. 172 şi se transmite direct autorităţii competente a statului de executare. SECŢIUNEA a 3-a Supravegherea de către autorităţile române a respectării obligaţiilor stabilite de alte state membre ale Uniunii Europene ART. 170^11 Atribuţiile autorităţilor române competente să primească certificatele emise de alte state membre ale Uniunii Europene (1) Autorităţile prevăzute la art. 170^2 alin. (1) au următoarele atribuţii: a) să primească certificatul prevăzut în anexa nr. 7 şi actul prin care s-a dispus o măsură de supraveghere, traduse în limba română; b) să efectueze controlul de regularitate şi să solicite, după caz: (i) completarea, corectarea sau semnarea certificatului; (ii) originalul certificatului sau al actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere, atunci când nu poate fi stabilită autenticitatea celui transmis de statul emitent; (iii) declaraţia sau cererea persoanei supravegheate cu privire la supravegherea de către autorităţile române a respectării obligaţiilor dispuse de statul emitent; (iv) confirmarea caracterului executoriu al actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere; (v) informaţii şi date cu privire la căile de atac prevăzute de legea statului emitent sau exercitate de persoana supravegheată împotriva actului prin care s-a dispus măsura de supraveghere; (vi) informaţii cu privire la durata maximă prevăzută de legea statului emitent pentru care poate fi dispusă măsura de supraveghere sau, în cazul în care durata este nedeterminată, durata pentru care este probabil să fie necesară supravegherea de către autorităţile române a respectării obligaţiilor stabilite în sarcina persoanei supravegheate; c) să suspende transmiterea către autoritatea română competentă să recunoască actul prin care s-a dispus măsura de supraveghere atunci când certificatul este incomplet, nu corespunde actului respectiv ori lipseşte unul dintre documentele menţionate la pct. (iii) şi (iv); d) să restituie actul prin care s-a dispus măsura de supraveghere şi certificatul, în cazul în care statul emitent nu a transmis documentele sau informaţiile solicitate până la expirarea unui termen de cel mult 30 de zile; e) să verifice identitatea şi reşedinţa persoanei supravegheate, în vederea stabilirii autorităţii competente să recunoască şi să pună în executare actul prin care s-a dispus măsura de supraveghere. (2) Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter urgent şi se desfăşoară cu precădere. ART. 170^12 Proceduri judiciare prealabile (1) În cazul în care se constată că statul emitent a transmis certificatul şi actul prin care s-a dispus luarea măsurii de supraveghere, precum şi orice alte informaţii solicitate potrivit art. 170^11, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, după caz, le înaintează parchetului de pe lângă tribunal sau tribunalului competent şi informează în acest sens statul emitent. (2) Procurorul desemnat de prim-procurorul parchetului sau judecătorul desemnat de preşedintele instanţei, primind dosarul, verifică, printre altele, dacă: a) persoana supravegheată este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost luată măsura de supraveghere; b) persoana supravegheată este cercetată penal în România pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost luată măsura de supraveghere. Dacă este cazul, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare este informată cu privire la măsura de supraveghere dispusă de statul emitent; c) natura sau durata măsurii de supraveghere luată de statul emitent corespunde cu natura sau durata măsurii de supraveghere prevăzute de legea română pentru infracţiuni similare; d) persoana supravegheată se află pe teritoriul României; e) măsura poate fi supravegheată în România. (3) Dacă parchetul sau instanţa sesizată potrivit alin. (1) apreciază că nu este competent(ă) să recunoască şi să ia măsurile necesare pentru supravegherea respectării obligaţiilor stabilite de statul emitent, trimite de îndată, din oficiu, dosarul autorităţii române competente şi informează despre aceasta autoritatea competentă a statului emitent şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerul Justiţiei, după caz. (4) Dacă parchetul sau instanţa sesizată potrivit alin. (1) apreciază că sunt necesare informaţii suplimentare sau clarificări, poate solicita direct autorităţii competente a statului emitent transmiterea acestora într-un termen de cel mult 10 zile. (5) Atunci când natura sau durata măsurii de supraveghere luate de statul emitent nu corespunde cu natura sau durata măsurii de supraveghere prevăzute de legea română, procurorul sau judecătorul competent, după caz, stabileşte şi comunică statului emitent conţinutul măsurii de supraveghere, solicitând statului respectiv confirmarea menţinerii certificatului. Măsura de supraveghere adaptată nu poate fi mai severă decât măsura de supraveghere luată de statul emitent. Dacă, în urma consultării, statul emitent retrage certificatul, procurorul sau judecătorul competent, după caz, se desesizează şi restituie dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei, după caz. (6) Procurorul sau judecătorul competent, după caz, se desesizează şi restituie dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei şi atunci când, în urma verificărilor efectuate, se constată că persoana nu se află în România sau că măsura nu poate fi supravegheată în România. (7) Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter urgent şi se desfăşoară cu precădere. Durata procedurii nu poate fi mai mare de 40 de zile de la data înregistrării cauzei la parchet sau la instanţă, după caz. ART. 170^13 Recunoaşterea, în faza de urmărire penală, a actului prin care statul emitent a luat măsura supravegherii (1) În faza de urmărire penală procurorul competent dispune prin ordonanţă. Procurorul dispune citarea scrisă sau prin notă telefonică a persoanei supravegheate. Ziua, locul şi ora stabilite pentru înfăţişare trebuie aduse la cunoştinţa persoanei supravegheate cel mai târziu cu 3 zile înainte. Neprezentarea persoanei supravegheate nu împiedică procurorul să dispună asupra măsurii de supraveghere. (2) Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 170^16, în cuprinsul ordonanţei sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe care persoana cercetată trebuie să le respecte pe durata măsurii de supraveghere şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare a obligaţiilor ce îi revin, statul emitent va fi notificat în acest sens. (3) Durata măsurii de supraveghere este cea stabilită de autoritatea competentă a statului emitent, în afară de cazul în care aceasta este mai mare decât durata maximă prevăzută de legea română. (4) Împotriva ordonanţei procurorului poate face plângere persoana supravegheată sau orice persoană interesată, dacă s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. Plângerea se face în termen de 5 zile. Pentru persoana condamnată termenul curge de la comunicarea copiei de pe ordonanţă. Dosarul se trimite instanţei de recurs în termen de 24 de ore de la formularea plângerii. Statul emitent este informat de îndată cu privire la plângerea formulată. (5) Motivele de fond care au stat la baza luării măsurii de supraveghere nu pot face obiectul plângerii, acestea putând fi atacate numai în faţa autorităţii competente a statului emitent. (6) Plângerea se depune la parchetul din cadrul căruia face parte procurorul care a dispus prin ordonanţă şi se soluţionează de către tribunalul pe lângă care funcţionează parchetul respectiv. Atunci când prin ordonanţă s-a dispus recunoaşterea actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere, introducerea plângerii nu suspendă supravegherea respectării obligaţiilor ce revin persoanei supravegheate. (7) Plângerea se soluţionează de către un complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea persoanei supravegheate, în termen de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, prin încheiere definitivă. La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie. Instanţa de judecată, soluţionând plângerea, verifică ordonanţa procurorului, pe baza materialului din dosar şi a oricăror înscrisuri prezentate, şi dispune admiterea sau respingerea plângerii. În cazul admiterii plângerii împotriva soluţiei de nerecunoaştere a actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere, instanţa desfiinţează soluţia atacată, recunoaşte actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii şi stabileşte obligaţiile ce revin persoanei supravegheate. Încheierea definitivă se comunică direct autorităţii competente a statului emitent. Instanţa informează în acest sens procurorul şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ART. 170^14 Recunoaşterea, în faza de judecată, a actului prin care s-a luat măsura supravegherii (1) Judecătorul soluţionează cauza, prin încheiere motivată, dată în camera de consiliu. Judecătorul dispune citarea scrisă sau prin notă telefonică a persoanei supravegheate. Ziua, locul şi ora stabilite pentru înfăţişare trebuie aduse la cunoştinţa persoanei cel mai târziu cu 3 zile înainte. Neprezentarea persoanei nu împiedică judecătorul să dispună asupra măsurii de supraveghere. (2) Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 170^16, în cuprinsul încheierii sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe care persoana cercetată trebuie să le respecte pe durata măsurii de supraveghere şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare a obligaţiilor ce îi revin, statul emitent va fi notificat în acest sens. (3) Durata măsurii de supraveghere este cea stabilită de autoritatea competentă a statului emitent, în afară de cazul în care aceasta este mai mare decât durata maximă prevăzută de legea română. (4) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare ori de la comunicare, după caz, de către persoana supravegheată sau de către orice persoană interesată, dacă prin recunoaşterea actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. (5) Recursul se depune la tribunalul din cadrul căruia face parte judecătorul care a dispus cu privire la actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii. Dosarul se trimite instanţei de recurs, în termen de 24 de ore de la declararea recursului. Statul emitent este informat de îndată cu privire la recursul formulat. (6) Recursul se soluţionează în termen de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, de curtea de apel competentă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, de către un complet format dintr-un singur judecător, pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri prezentate. Prezenţa procurorului este obligatorie. Atunci când s-a dispus recunoaşterea, recursul nu suspendă supravegherea respectării obligaţiilor ce revin persoanei supravegheate. În cazul admiterii recursului împotriva soluţiei de nerecunoaştere a actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere, instanţa desfiinţează soluţia atacată, recunoaşte actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii şi stabileşte obligaţiile ce revin persoanei supravegheate. Încheierea definitivă se comunică direct autorităţii competente a statului emitent. Instanţa informează în acest sens tribunalul şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. ART. 170^15 Supravegherea de către autorităţile române a respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin (1) Supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin pe durata măsurii de supraveghere se realizează de către instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate, după caz, de procurorul care a dat ordonanţa sau judecătorul care a dat încheierea, în condiţiile legii. (2) Dacă s-a impus persoanei supravegheate interdicţia de a părăsi teritoriul României sau o anumită localitate, o copie a ordonanţei sau a încheierii instanţei se comunică în ziua emiterii persoanei supravegheate, unităţilor de poliţie în a căror circumscripţie locuieşte şi are interdicţia de a se afla aceasta, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi organelor de frontieră. (3) Instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate de procurorul care a dat ordonanţa sau instanţa care a dat încheierea verifică periodic respectarea obligaţiilor de către persoana supravegheată, iar, în cazul în care constată încălcări ori alte aspecte care ar putea conduce la modificarea, încetarea sau înlocuirea de către statul emitent a măsurii de supraveghere, sesizează de urgenţă procurorul sau instanţa în vederea notificării statului emitent, potrivit formularului prevăzut în anexa nr. 8. Supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin pe durata măsurii încetează dacă statul emitent nu a răspuns notificării, în termen de cel mult 40 de zile de la data primei notificări. Încetarea supravegherii este adusă la cunoştinţa statului emitent de îndată. (4) Atunci când, ca urmare a notificării prevăzute la alin. (3), statul emitent informează cu privire la înlocuirea măsurii de supraveghere cu măsura arestării şi emiterea unui mandat european de arestare, procedura de primire, verificare şi executare a mandatului european de arestare este cea prevăzută de titlul III din prezenta lege. (5) Supravegherea respectării de către persoana supravegheată a obligaţiilor care îi revin încetează imediat ce statul emitent notifică în acest sens sau ori de câte ori, în urma exercitării căîi de atac prevăzute la art. 170^13 alin. (4) sau art. 170^14 alin. (4), soluţia de recunoaştere a actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere a fost desfiinţată. (6) În situaţia prevăzută la art. 170^13 alin. (3) sau art. 170^14 alin. (3), instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate informează, cel mai târziu cu 30 de zile înainte de expirarea duratei, procurorul sau judecătorul competent, în vederea notificării statului emitent. (7) Atunci când instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate sunt în imposibilitatea practică de a supraveghea respectarea obligaţiilor ce revin persoanei supravegheate ca urmare a faptului că aceasta nu este găsită pe teritoriul României, informează procurorul sau judecătorul competent în vederea notificării statului emitent. ART. 170^16 Condiţii pentru recunoaşterea actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere Actul judiciar prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere poate fi recunoscut numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) actul are, potrivit legii statului emitent, caracter executoriu; b) persoana cercetată are reşedinţa legală obişnuită pe teritoriul României sau este unul dintre membrii familiei unui cetăţean român sau a unei persoane care are drept de şedere permanentă pe teritoriul României ori urmează să desfăşoare pe teritoriul României o activitate lucrativă, de studii sau de pregătire profesională; c) recunoaşterea nu contravine principiului non bis în idem; d) fapta pentru care s-a aplicat măsura de supraveghere ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care măsura a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte. Dispoziţiile art. 96 alin. (1) se aplică în mod corespunzător; e) măsura de supraveghere a fost aplicată unei persoane care, potrivit legii române, răspunde penal; f) măsura de supraveghere a fost aplicată unei persoane care nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală pe teritoriul României; g) măsura de supraveghere stabilită de statul emitent face parte din categoria celor prevăzute la art. 170^1 alin. (2). CAP. II Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 170^17 Domeniul de aplicare şi înţelesul unor termeni sau expresii (1) Prezentul capitol se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene în domeniul recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative, în scopul executării lor în Uniunea Europeană. Totodată, prezentul capitol se aplică şi în relaţia cu alte state cu care a fost încheiat un tratat bilateral sau multilateral în materie. (2) În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) hotărâre judecătorească - orice hotărâre definitivă prin care o instanţă a dispus faţă de o persoană fizică ce a săvârşit o infracţiune una dintre următoarele sancţiuni: (i) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; (ii) amânarea aplicării pedepsei; (iii) liberarea condiţionată; (iv) o sancţiune alternativă; b) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată integral sau parţial, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune; c) amânarea aplicării pedepsei - măsură prin care aplicarea unei pedepse a fost amânată condiţionat, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune, sau în cadrul căreia una sau mai multe măsuri de probaţiune sunt impuse în locul unei pedepse cu închisoarea sau al unei măsuri privative de libertate; d) liberarea condiţionată - liberarea înainte de termen a unei persoane condamnate după executarea parţială a pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probaţiune; e) sancţiune alternativă - orice altă sancţiune neprivativă de libertate, aplicată unei persoane fizice printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, alta decât o sancţiune financiară, şi care constă într-o obligaţie sau măsură de constrângere şi care are o existenţă de sine stătătoare; f) decizie de probaţiune - o hotărâre judecătorească sau administrativă luată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, prin care s-a aplicat o măsură de probaţiune sau s-a dispus liberarea condiţionată; g) măsuri de probaţiune - orice măsuri, obligaţii sau restricţii dintre cele prevăzute la art. 170^20, stabilite în sarcina unei persoane fizice în legătură cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei sau liberarea condiţionată. ART. 170^18 Competenţa (1) Atunci când România este stat de executare, recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor de probaţiune străine prin care s-a dispus respectarea unor măsuri de probaţiune sau o sancţiune alternativă este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie locuieşte persoana. (2) Prin excepţie de la alin. (1), competenţa revine instanţei care judecă o altă infracţiune săvârşită de către persoana condamnată prin hotărârea judecătorească străînă, infracţiune care ar putea să atragă revocarea sau anularea sancţiunii pronunţate de către instanţa străînă. (3) Supravegherea respectării măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative impuse prin hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune care a făcut obiectul recunoaşterii este de competenţa serviciului de probaţiune de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia locuieşte persoana. (4) Atunci când România este stat emitent, soluţionarea cererii de executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene a hotărârii judecătoreşti date de o instanţă română, atunci când persoana condamnată urmează să execute sau se află în executarea pedepsei, este de competenţa instanţei care a pronunţat în primă instanţă hotărârea judecătorească a cărei recunoaştere se solicită. Atunci când hotărârea a fost dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa revine Tribunalului Bucureşti. SECŢIUNEA a 2-a Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor de probaţiune care stabilesc măsuri de probaţiune sau sancţiuni alternative date de către instanţele sau autorităţile altor state membre ale Uniunii Europene, în scopul executării lor în România ART. 170^19 Condiţii generale (1) Hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele din alte state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută în România pe baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român. (2) Hotărârile judecătoreşti definitive care stabilesc măsuri de probaţiune sau sancţiuni alternative date de către instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută în România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) prin hotărârea judecătorească a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei, liberarea condiţionată sau o sancţiune alternativă; b) măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă stabilite prin hotărârea judecătorească străînă au corespondent în legea română şi sunt compatibile cu aceasta; c) fapta pentru care s-a aplicat sancţiunea ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; d) persoana condamnată se află în statul emitent şi doreşte să se întoarcă sau să se stabilească în România sau se află deja în România şi: (i) are cetăţenie română şi locuieşte sau urmează să locuiască în România; sau (ii) nu are cetăţenie română, însă fie are drept de rezidenţă sau drept de şedere pe teritoriul României în condiţiile legii, fie este unul dintre membrii familiei unui cetăţean român sau a unei persoane care are drept de rezidenţă sau drept de şedere pe teritoriul României, fie face dovada că urmează să desfăşoare pe teritoriul României o activitate lucrativă, de studii sau de pregătire profesională. (3) În situaţia în care măsurile de probaţiune sunt stabilite printr-o decizie de probaţiune dată în baza unei hotărâri judecătoreşti străine, constituie obiect al recunoaşterii atât hotărârea judecătorească, cât şi decizia de probaţiune. ART. 170^20 Măsurile de probaţiune şi sancţiunile alternative Hotărârile judecătoreşti străine pot fi recunoscute şi executate în România, dacă măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă stabilite prin hotărârea respectivă sau în baza acesteia se încadrează în următoarele categorii: a) obligaţia persoanei condamnate de a informa o anumită autoritate cu privire la orice schimbare a reşedinţei sau a locului de muncă; b) obligaţia de a nu intră în anumite localităţi, locuri sau zone definite din România sau din statul emitent; c) obligaţia de a nu părăsi teritoriul statului de executare; d) dispoziţii privind comportamentul, reşedinţa, educaţia şi formarea, activităţile din timpul liber sau conţinând limitări privind modalităţile de desfăşurare a unei activităţi profesionale; e) obligaţia de a se prezenta la date stabilite în faţa unei anumite autorităţi; f) obligaţia de a evita contactul cu anumite persoane; g) obligaţia de a evita contactul cu anumite obiecte care au fost utilizate sau ar putea fi utilizate de către persoana condamnată în scopul comiterii unei fapte penale; h) obligaţia de a repara, din punct de vedere financiar, prejudiciul cauzat de infracţiune şi/sau obligaţia de a furniza o dovadă a îndeplinirii acestei obligaţii; i) obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii; j) obligaţia de a coopera cu serviciul de probaţiune sau cu o altă instituţie sau serviciu social care are responsabilităţi în ceea ce priveşte persoanele condamnate; k) obligaţia de a urma un tratament terapeutic sau de dezintoxicare; l) obligaţia de a comunică informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă ale persoanei condamnate. ART. 170^21 Motive de refuz al recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi pusă în executare, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 170^19, atunci când: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căîi de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; a) persoana a fost condamnată în România pentru aceeaşi faptă. În cazul în care hotărârea judecătorească străînă a fost dată şi pentru alte fapte, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceeaşi faptă, iar hotărârea judecătorească străînă dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; d) sancţiunea a fost aplicată unei persoane care, potrivit legii penale române, nu răspunde penal în virtutea vârstei sale; e) sancţiunea implică executarea unei măsuri care vizează starea psihiatrică sau de sănătate a persoanei şi care nu poate fi pusă în executare în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei; g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: h) durata termenului de supraveghere sau durata măsurilor de probaţiune, respectiv a sancţiunii alternative sau intervalul de timp rămas până la împlinirea acestora sunt mai mici de 6 luni sau de 60 de ore în situaţia muncii în folosul comunităţii. ART. 170^22 Înscrisuri şi informaţii necesare recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti (1) În vederea recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti, autoritatea competentă a statului emitent transmite tribunalului în a cărui circumscripţie locuieşte sau urmează să locuiască persoana următoarele documente, traduse în limba română: a) certificatul completat potrivit modelului din anexa nr. 9; b) hotărârea judecătorească prin care au fost stabilite măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă; c) decizia de probaţiune prin care au fost stabilite măsurile de probaţiune, atunci când este cazul; d) declaraţia persoanei cu privire la intenţia de a se întoarce sau de a se stabili în România în următoarele 30 de zile de la data declaraţiei, în situaţia în care persoana condamnată se află în statul emitent; e) orice alte documente depuse de persoană la autoritatea din statul emitent. (2) După primirea documentelor prevăzute la alin. (1), preşedintele instanţei fixează termenul de examinare a cererii în vederea admiterii în principiu, care nu poate fi mai mare de 5 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă. (3) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător. ART. 170^23 Măsuri premergătoare (1) Instanţa sesizată potrivit art. 170^22 verifică dacă înscrisurile şi informaţiile transmise de statul emitent sunt traduse în limba română şi, în caz contrar, solicită remiterea traducerii. (2) În situaţia în care certificatul lipseşte, este incomplet sau nu este în concordanţă cu hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune transmisă, instanţa solicită statului emitent transmiterea, completarea sau corectarea certificatului, în termen de cel mult 15 zile. (3) În situaţia în care unul sau mai multe dintre documentele prevăzute la art. 170^22 alin. (1) lit. b)-e) sunt necesare, dar nu au fost transmise de către statul emitent, instanţa poate solicita acestuia transmiterea unei copii de pe aceste documente în termen de cel mult 15 zile. (4) Instanţa poate să solicite statului emitent, dacă este cazul: (i) referatul de evaluare sau orice raport întocmit înainte sau după condamnare de către serviciul de probaţiune sau o altă autoritate competentă din statul emitent; sau (ii) o copie a documentului eliberat de autorităţile române care dovedeşte dreptul de rezidenţă sau de şedere al persoanei sau al unui membru de familie al acesteia, atunci când persoana condamnată nu este cetăţean român; sau (iii) documente din care să rezulte legătura persoanei condamnate cu statul român; sau (iv) alte documente pe care le consideră relevante în soluţionarea cererii. (5) La solicitarea statului emitent, instanţa informează autoritatea competentă cu privire la maximul pedepsei prevăzute de legea română pentru infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana în cauză şi care ar putea fi aplicată acesteia în cazul revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere. ART. 170^24 Admiterea în principiu (1) În situaţia în care constată că documentele transmise îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 170^22 alin. (1) sau au fost completate sau corectate conform solicitării, instanţa admite în principiu cererea prin încheiere şi fixează termen pentru soluţionarea acesteia. Instanţa dispune informarea serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie teritorială locuieşte sau urmează să locuiască persoana condamnată şi solicită acestuia avizul consultativ cu privire la măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă a căror executare a fost solicitată. (2) În situaţia în care constată că documentele transmise nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 170^22 alin. (1) şi nu au fost transmise, completate sau corectate conform solicitării, instanţa respinge prin sentinţă definitivă cererea şi informează despre aceasta statul emitent. (3) În situaţia în care, în urma informării prevăzute la art. 170^23 alin. (5) sau din alte motive, statul emitent informează că îşi retrage certificatul, instanţa ia act de retragerea cererii, se dezinvesteşte prin sentinţă definitivă şi restituie documentele primite statului emitent. ART. 170^25 Procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti (1) Instanţa soluţionează cererea în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate şi a serviciului de probaţiune. Participarea procurorului este obligatorie. (2) Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 170^19 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea hotărârii judecătoreşti în vederea punerii în executare a măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative. (3) Instanţa hotărăşte prin sentinţă, în termen de 10 zile de la data admiterii în principiu. Hotărârea se redactează în cel mult 5 zile de la pronunţare şi se comunică persoanei condamnate şi serviciului de probaţiune. (4) Împotriva sentinţei pot declara recurs, în termen de 5 zile, procurorul, din oficiu sau la cererea serviciului de probaţiune, precum şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunţare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. (5) Instanţa de recurs judecă în complet format dintr-un singur judecător. Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător. Dosarul de recurs va fi înaintat instanţei în termen de 3 zile, iar recursul se soluţionează în termen de 5 zile, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea se redactează în cel mult 5 zile de la pronunţare şi se comunică persoanei condamnate şi serviciului de probaţiune. (6) Soluţia definitivă a instanţei de judecată române se comunică de îndată autorităţii competente din statul emitent. Hotărârea definitivă se comunică, la cerere, statului emitent. ART. 170^26 Durata procedurii (1) Durata totală a procedurii recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine este de maximum 60 de zile de la momentul primirii cererii şi a documentelor prevăzute la art. 170^22 alin. (1). (i) documentele prevăzute la art. 170^22 alin. (1) au necesitat traducere, completări sau corectări ori instanţa a solicitat informaţii suplimentare şi statul emitent nu a putut răspunde solicitării în termen; (ii) din cauza unor circumstanţe excepţionale, instanţa se află în imposibilitate de a soluţiona cererea în termenul prevăzut la alin. (1). (2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi depăşit cu maximum 60 de zile, dacă: (3) În situaţia prevăzută la alin. (2), instanţa informează autoritatea competentă din statul emitent asupra necesităţii de prelungire a termenului de soluţionare a cererii, asupra motivelor care conduc la întârziere şi asupra intervalului de timp estimat ca fiind necesar pentru finalizarea procedurii. ART. 170^27 Decizii ale instanţei de judecată (1) În situaţia în care, în urma verificării, instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 170^19 şi faptul că nu există niciun motiv de refuz dintre cele prevăzute la art. 170^21, procedează după cum urmează: a) recunoaşte hotărârea judecătorească şi dispune supravegherea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative aşa cum au fost stabilite în hotărârea judecătorească a statului emitent; b) recunoaşte hotărârea judecătorească şi dispune supravegherea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative aşa cum au rezultat în urma adaptării acestora potrivit art. 170^28. (2) Instanţa de judecată procedează la respingerea cererii, atunci când: a) nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 170^19; sau b) există un motiv de refuz dintre cele prevăzute la art. 170^21. (3) În situaţia în care, în urma verificării, instanţa constată incidenţa unui motiv de refuz dintre cele prevăzute la art. 170^21, instanţa poate dispune, în cazuri excepţionale, recunoaşterea hotărârii judecătoreşti şi executarea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative în România numai dacă există convingerea că prin aceasta s-ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate şi nu sunt încălcate drepturile ori prejudiciate beneficiile de care se bucură victimele infracţiunii săvârşite de persoana condamnată, dacă acestea locuiesc în România. În vederea luării unei decizii, instanţa de judecată va solicita serviciului de probaţiune întocmirea unui raport în care să fie prezentate perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate în societatea românească şi va consulta statul emitent. Dispoziţiile art. 170^32 se aplică în mod corespunzător. (4) În situaţia în care instanţa a respins cererea statului emitent, o nouă cerere privind aceeaşi hotărâre judecătorească este inadmisibilă, cu excepţia situaţiei în care cererea a fost respinsă în condiţiile art. 170^24 alin. (2). ART. 170^28 Adaptarea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative (1) Instanţa de judecată adaptează una sau mai multe dintre măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă ori termenul de încercare, urmărind, pe cât posibil, o corespondenţă cât mai aproape de conţinutul măsurilor de probaţiune sau al sancţiunii alternative aplicate prin hotărârea autorităţii statului emitent, ori de câte ori: a) durata măsurii de probaţiune sau a sancţiunii alternative ori a termenului de încercare stabilit de instanţa străînă pentru infracţiunea săvârşită nu corespunde sub aspectul cuantumului sau depăşeşte limita maximă generală a măsurii de probaţiune ori a termenului de încercare care se aplică, potrivit legii române. Durata măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative rezultate în urma adaptării nu poate fi mai mare decât cea stabilită iniţial prin hotărârea autorităţii statului emitent; b) natura măsurii de probaţiune ori a sancţiunii alternative nu corespunde cu natura măsurilor de probaţiune ori a sancţiunii alternative care se aplică, potrivit legii române. Măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă rezultată în urma adaptării nu pot fi mai severe decât cele stabilite iniţial prin hotărârea autorităţii statului emitent. (2) Adaptarea de către instanţa de judecată a duratei măsurii de probaţiune, a sancţiunii alternative sau a termenului de încercare în situaţia în care durata stabilită în hotărârea instanţei străine depăşeşte maximul duratei prevăzute de legea penală română constă în reducerea acestei durate până la limita maximă prevăzută de legea penală română. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), instanţa informează autoritatea competentă din statul emitent cu privire la adaptarea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative înainte de punerea în executare a acestora. În termen de 10 zile de la informare, statul emitent are posibilitatea să retragă certificatul, situaţie în care hotărârea judecătorească recunoscută nu va fi pusă în executare. ART. 170^29 Recunoaşterea şi executarea parţială (1) În situaţia în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, anterior pronunţării sentinţei, instanţa solicită statului emitent să precizeze dacă şi, după caz, în ce condiţii ar putea avea loc o executare parţială sau dacă îşi retrage certificatul. (2) În situaţia în care doar unele dintre măsurile de probaţiune stabilite în hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune străînă pot fi executate în România, anterior pronunţării sentinţei, instanţa solicită statului emitent să precizeze dacă şi, după caz, în ce condiţii ar putea avea loc o executare parţială sau dacă îşi retrage certificatul. Dacă, în urma informării, statul emitent îşi menţine solicitarea şi nu îşi retrage certificatul, instanţa procedează la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti şi, după caz, a deciziei de probaţiune şi pune în executare acele măsuri de probaţiune pentru care sunt îndeplinite condiţiile. (3) În situaţia în care, până la momentul recunoaşterii hotărârii judecătoreşti de către instanţa română, măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă a fost parţial executată, instanţa deduce în mod corespunzător partea deja executată şi pune în executare restul rămas neexecutat. ART. 170^30 Executarea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative (1) Executarea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative este guvernată de legea română. Competenţa judecării unei căi de atac în vederea desfiinţării sau modificării hotărârii judecătoreşti străine aparţine statului emitent. (2) În situaţia prevăzută la art. 170^28 alin. (3) executarea nu începe înainte de expirarea termenului de 10 zile. (3) Instanţa care a recunoscut hotărârea judecătorească străînă este instanţa de executare şi are competenţa de a lua măsurile subsecvente ulterior recunoaşterii. (4) Serviciul de probaţiune supraveghează executarea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative în conformitate cu legislaţia română în domeniul probaţiunii. (5) Amnistia sau graţierea poate fi acordată atât de statul emitent, cât şi de autorităţile române. ART. 170^31 Executarea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative cu asumarea deciziilor subsecvente (1) În situaţia în care, ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine, persoana condamnată nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere sau sancţiunea alternativă ori săvârşeşte o nouă infracţiune pe durata termenului de încercare, instanţa română este competentă să revoce sancţiunea, potrivit legii penale române şi în conformitate cu hotărârea judecătorească străînă, atunci când aceasta din urmă se referă la: a) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; b) liberarea condiţionată; c) o sancţiune alternativă. (2) În ipotezele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), instanţa poate să dispună revocarea numai în situaţia în care hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune străînă recunoscută face referire expresă la pedeapsa privativă de libertate care urmează a fi impusă într-o atare situaţie. (3) Instanţa informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la revocarea sancţiunii şi la pedeapsa aplicată. ART. 170^32 Executarea măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative fără asumarea deciziilor subsecvente (1) În situaţia în care, ulterior recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti străine, persoana condamnată nu îndeplineşte măsurile de supraveghere sau sancţiunea alternativă ori săvârşeşte o nouă infracţiune pe durata termenului de încercare, competenţa revocării sancţiunii sau luarea oricăror altor măsuri revine statului emitent, atunci când hotărârea judecătorească străînă recunoscută se referă la: a) amânarea aplicării pedepsei; b) liberarea condiţionată; c) o sancţiune alternativă; d) una dintre ipotezele prevăzute la art. 170^27 alin. (3); e) o persoană condamnată care şi-a stabilit ulterior reşedinţa într-un alt stat şi nu se mai află în România. (2) În ipotezele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), instanţa română restituie statului emitent competenţa privind revocarea sancţiunii în situaţia în care hotărârea judecătorească sau decizia de probaţiune străînă recunoscută nu face referire expresă la pedeapsa privativă de libertate care urmează a fi impusă într-o atare situaţie. (3) În situaţiile prevăzute la alin. (1), judecătorul delegat cu executarea informează autoritatea competentă a statului emitent ori de câte ori constată existenţa unor motive de revocare sau a unor fapte asupra cărora a solicitat să fie informată. Informarea se realizează prin completarea formularului prevăzut în anexa nr. 10. Dacă, potrivit legii statului emitent, ascultarea persoanei condamnate este obligatorie, declaraţia acesteia poate fi luată de către autorităţile statului emitent prin videoconferinţă. Cererea având ca obiect audierea prin videoconferinţă a persoanei condamnate se întocmeşte potrivit dispoziţiilor tratatului aplicabil între România şi statul emitent sau, în lipsa acestuia, pe bază de reciprocitate, şi se transmite pe canalele şi prin mijloacele de comunicare prevăzute de acesta sau de prezenta lege, după caz, tribunalului în a cărui circumscripţie locuieşte persoana condamnată. Dispoziţiile art. 172 şi 178 se aplică în mod corespunzător. Audierea prin videoconferinţă are loc în prezenţa unui reprezentant al serviciului de probaţiune. (4) Odată cu informarea autorităţii competente a statului emitent, potrivit alin. (3), judecătorul delegat cu executarea solicită ca statul emitent să informeze asupra măsurii subsecvente luate. ART. 170^33 Încetarea supravegherii (1) Supravegherea persoanei condamnate în România încetează şi competenţa deciziilor subsecvente revine statului emitent, în următoarele situaţii: a) persoana condamnată s-a sustras supravegherii şi nu este găsită în România; b) la solicitarea statului emitent, atunci când acesta informează că persoana condamnată a săvârşit o altă infracţiune pentru care autorităţile acestuia au început cercetarea penală sau au pronunţat o condamnare definitivă; c) statul emitent informează cu privire la orice măsură sau hotărâre care atrage imposibilitatea continuării executării măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative; d) statul emitent a dispus modificarea măsurilor de probaţiune, sancţiunea alternativă sau durata termenului de supraveghere şi se constată că, faţă de conţinutul concret al măsurii de probaţiune sau al sancţiunii alternative, aşa cum a rezultat în urma modificării, activitatea de supraveghere nu mai poate fi asigurată sau nu mai este compatibilă cu sistemul de probaţiune din România. (2) Activitatea de supraveghere încetează în cazul amnistiei ori graţierii acordate de autorităţile române. (3) Activitatea de supraveghere încetează la termen, în situaţia în care durata termenului de încercare s-a împlinit şi persoana condamnată a respectat măsurile de probaţiune sau sancţiunea alternativă. (4) La încetarea activităţii de supraveghere, serviciul de probaţiune întocmeşte un raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere, pe care îl transmite judecătorului delegat cu executarea în vederea remiterii statului emitent. ART. 170^34 Comunicarea dintre instanţa de executare din România şi autorităţile competente din statul emitent şi păstrarea evidenţei (1) Pe durata procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi, ulterior recunoaşterii acesteia, pe durata executării măsurilor de probaţiune, instanţa comunică direct cu autoritatea competentă din statul emitent prin transmiterea sau solicitarea de informaţii care să asigure celeritatea şi eficienţa procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti şi care să sprijine procesul de supraveghere şi reintegrare socială a persoanei condamnate. (2) Pentru evidenţa activităţii instanţei, se întocmeşte şi se păstrează Registrul privind măsurile de probaţiune şi sancţiunile alternative dispuse pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene şi executate în România. În acest registru se vor face următoarele menţiuni: numărul curent; numele şi prenumele persoanei condamnate; instanţa de executare; numărul şi data hotărârii judecătoreşti de condamnare; statul emitent; data primirii certificatului şi a hotărârii judecătoreşti; numărul şi data hotărârii judecătoreşti prin care a fost recunoscută hotărârea judecătorească străînă; serviciul de probaţiune responsabil cu supravegherea şi informaţii privind executarea măsurilor de probaţiune. SECŢIUNEA a 3-a Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti care stabilesc măsuri de probaţiune sau sancţiuni alternative date în România în scopul executării lor în alte state membre ale Uniunii Europene ART. 170^35 Condiţii pentru solicitarea recunoaşterii hotărârii judecătoreşti (1) Recunoaşterea hotărârii judecătoreşti şi executarea pe teritoriul altui stat membru a măsurilor de probaţiune sau a sancţiunii alternative aplicate prin aceasta pot fi solicitate unui alt stat membru, atunci când: a) prin hotărârea judecătorească instanţa a dispus una dintre următoarele sancţiuni: (i) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 86^1 din Codul penal; (ii) libertatea supravegheată în baza art. 103 din Codul penal; (iii) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control în baza art. 110^1 din Codul penal; (iv) liberarea condiţionată a minorului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 110^1 alin. 4 din Codul penal; b) prin hotărârea judecătorească instanţa a stabilit în sarcina persoanei o măsură de probaţiune care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 170^20; c) hotărârea judecătorească este definitivă şi executorie; d) din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti sau pe perioada supravegherii, rezultă că executarea măsurilor de probaţiune aplicate prin hotărârea judecătorească pe teritoriul statului de executare este de natură să asigure reintegrarea socială a persoanei condamnate; e) din lucrările dosarului, din declaraţia persoanei condamnate sau din datele comunicate de organele competente rezultă că aceasta: (i) se află pe teritoriul statului respectiv; sau (ii) va părăsi teritoriul României cel mai târziu la expirarea unui termen de 30 de zile de la data declaraţiei făcute în acest sens. În vederea constatării ca îndeplinită a prezentei condiţii, judecătorul delegat cu executarea sau serviciul de probaţiune poate solicita persoanei condamnate prezentarea de documente justificative; f) persoana condamnată nu este urmărită penal sau judecată pentru alte infracţiuni; g) intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de încercare stabilit de instanţă este mai mare de 6 luni. Neîndeplinirea acestei condiţii nu împiedică transmiterea înscrisurilor şi a informaţiilor prevăzute la art. 170^37 alin. (2) dacă, în urma consultării cu statul de executare, acesta declară că poate asigura executarea măsurilor de probaţiune pentru intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de încercare; h) nu sunt incidente dispoziţiile legale privind revocarea sau anularea sancţiunii; i) persoana face dovada că are reşedinţa legală şi obişnuită pe teritoriul statului respectiv. (2) La cererea persoanei condamnate, recunoaşterea hotărârii judecătoreşti poate fi solicitată şi altui stat membru decât cel pe teritoriul căruia persoana condamnată are reşedinţa legală şi obişnuită, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-h) şi statul de executare este de acord să preia executarea pe teritoriul său a măsurilor de probaţiune aplicate de instanţa română. În vederea stabilirii legăturii cu statul de executare pe teritoriul căruia persoana condamnată solicită executarea măsurilor de probaţiune stabilite în sarcina sa, instanţa de executare sau serviciul de probaţiune poate solicita persoanei condamnate, din oficiu sau la cererea statului de executare, prezentarea de documente justificative. ART. 170^36 Iniţierea procedurii de solicitare a recunoaşterii hotărârii judecătoreşti (1) În situaţia în care, la data pronunţării, persoana condamnată declară că intenţionează să se întoarcă sau s-a întors pe teritoriul altui stat membru, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, dar mai înainte de transmiterea acesteia serviciului de probaţiune, instanţa face aplicarea dispoziţiilor art. 170^37 şi informează serviciul de probaţiune cu privire la măsurile luate. (2) În situaţia în care hotărârea judecătorească a fost transmisă serviciului de probaţiune şi, fie la data contactării, fie cu ocazia primei întrevederi ori la o dată ulterioară, persoana condamnată declară consilierului de probaţiune că, după caz, s-a întors sau intenţionează să se întoarcă pe teritoriul altui stat membru, acesta informează instanţa de executare. Declaraţia persoanei condamnate se consemnează într-un proces-verbal semnat de consilierul de probaţiune şi de persoana condamnată, dacă este prezentă, şi se transmite instanţei de executare odată cu propunerea de iniţiere a procedurii prevăzute la art. 170^37. Propunerea este cuprinsă într-un proces-verbal motivat. ART. 170^37 Transmiterea certificatului şi a hotărârii judecătoreşti (1) Certificatul prevăzut în anexa nr. 9 se completează de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul instanţei care a pronunţat în primă instanţă hotărârea judecătorească a cărei recunoaştere se solicită. Atunci când hotărârea a fost dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, certificatul se completează de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Bucureşti. (2) Certificatul, hotărârea judecătorească şi, dacă este disponibil, referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti sau pe perioada supravegherii, după caz, sunt transmise prin fax, e-mail sau prin orice mijloc de comunicare sigur, care lasă o urmă scrisă, autorităţii străine competente să îl primească sau să îl execute. (3) Documentele prevăzute la alin. (2) se transmit traduse în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului de executare sau într-o altă limbă pe care statul de executare a declarat oficial că o acceptă. (4) Transmiterea documentelor prevăzute la alin. (2) se poate efectua şi prin sistemul securizat al Reţelei Judiciare Europene, când acesta va fi operaţional. Originalele certificatului şi al hotărârii judecătoreşti se transmit la cererea autorităţii străine competente, prin serviciile de curierat rapid. ART. 170^38 Solicitarea şi transmiterea de informaţii (1) Odată cu transmiterea documentelor prevăzute la art. 170^37 alin. (2), judecătorul delegat cu executarea solicită informaţii cu privire la: a) durata maximă a privării de libertate prevăzute de legislaţia statului de executare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească şi care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul încălcării măsurilor de probaţiune sau al săvârşirii unei noi infracţiuni de către persoana condamnată; b) declaraţia statului de executare cu privire la asumarea sau neasumarea deciziilor subsecvente recunoaşterii hotărârii judecătoreşti. (2) Ulterior transmiterii documentelor prevăzute la art. 170^37 alin. (2), judecătorul delegat cu executarea comunică, din oficiu sau la cererea autorităţii competente din statul de executare, informaţii suplimentare necesare pentru recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau pentru executarea măsurilor de probaţiune. ART. 170^39 Retragerea certificatului transmis statului de executare (1) Certificatul transmis autorităţii competente din statul de executare poate fi retras atunci când: a) după transmiterea documentelor prevăzute la art. 170^37 alin. (2), dar mai înainte de recunoaşterea hotărârii judecătoreşti de către statul de executare, se constată că sunt incidente dispoziţiile referitoare la revocarea sau anularea sancţiunii; b) după primirea informaţiilor solicitate potrivit art. 170^38 alin. (1) se constată că durata maximă a privării de libertate prevăzută de legislaţia statului de executare pentru infracţiunea cu privire la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească şi care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul încălcării măsurilor de probaţiune sau al săvârşirii unei noi infracţiuni de către persoana condamnată este superioară celei prevăzute de legea română; c) după primirea deciziei de adaptare a măsurilor de probaţiune sau a duratei termenului de încercare aplicate prin hotărârea judecătorească a cărei recunoaştere a fost solicitată, se apreciază că măsurile de probaţiune stabilite de statul de executare nu sunt de natură să corespundă celor dispuse în hotărârea judecătorească română ori să asigure reintegrarea socială a persoanei condamnate. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), certificatul poate fi retras cel mai târziu la expirarea unui termen de 10 zile de la primirea informaţiilor, în afară de cazul în care s-a început executarea măsurilor de probaţiune. În luarea unei decizii cu privire la retragerea certificatului, judecătorul delegat cu executarea poate solicita punctul de vedere al serviciului de probaţiune care este competent să supravegheze executarea sancţiunii în România. ART. 170^40 Efectele recunoaşterii hotărârii judecătoreşti de către statul de executare (1) Executarea măsurilor de probaţiune aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de statul de executare este guvernată de legea statului de executare. (2) Competenţa judecării unei căi de atac în vederea desfiinţării sau modificării hotărârii judecătoreşti aparţine statului român. (3) Amnistia sau graţierea poate fi acordată atât de statul român, cât şi de statul de executare. ART. 170^41 Executarea măsurilor de probaţiune cu asumarea deciziilor subsecvente de către statul de executare (1) Ulterior recunoaşterii hotărârii judecătoreşti, statul de executare este competent să ia toate deciziile subsecvente cu privire la sancţiunea aplicată prin hotărârea judecătorească română, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 170^42. (2) Pe durata supravegherii, judecătorul delegat cu executarea comunică din oficiu informaţii care ar putea duce la modificarea măsurilor de probaţiune, la revocarea sancţiunii sau la executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă ca urmare a nerespectării unei măsuri de probaţiune. Informarea se realizează prin completarea formularului prevăzut în anexa nr. 10. Transmiterea şi traducerea informaţiilor suplimentare se efectuează potrivit art. 170^37 alin. (2) şi (3). (3) În situaţia în care, înainte de recunoaşterea hotărârii judecătoreşti de către statul de executare, instanţa română a procedat la punerea în executare a măsurilor de probaţiune, supravegherea acestora încetează în România de la data la care instanţa de executare a fost informată cu privire la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti. ART. 170^42 Executarea măsurilor de probaţiune fără asumarea deciziilor subsecvente de către statul de executare (1) În situaţia în care statul de executare declară că, în anumite cazuri, expres menţionate, nu îşi asumă deciziile subsecvente recunoaşterii hotărârii judecătoreşti, instanţa de executare redobândeşte competenţa cu privire la revocarea sancţiunii aplicate prin hotărârea judecătorească. Declaraţia statului de executare se verifică de către judecătorul delegat cu executarea la data completării certificatului. (2) Judecătorul delegat cu executarea solicită autorităţii competente a statului de executare ca, pe durata supravegherii, să informeze instanţa de executare din România cu privire la orice constatare care ar putea să atragă revocarea sancţiunii, în special cu privire la nerespectarea măsurilor de probaţiune sau săvârşirea unei noi infracţiuni. Informarea se realizează prin completarea formularului prevăzut în anexa nr. 10. (3) În situaţia în care autoritatea competentă a statului de executare a procedat la adaptarea sau modificarea măsurilor de probaţiune sau a duratei termenului de încercare şi sunt îndeplinite condiţiile revocării, instanţa de executare procedează potrivit legii române şi prin raportare la hotărârea judecătorească de condamnare. (4) În situaţia prevăzută la alin. (1), dacă persoana condamnată se află în continuare în statul de executare, ascultarea acesteia poate fi efectuată prin videoconferinţă, potrivit dispoziţiilor art. 172 şi 178. Audierea prin videoconferinţă are loc în prezenţa unui reprezentant al serviciului de probaţiune sau al autorităţii competente cu supravegherea persoanei din statul de executare. (5) Autoritatea competentă din statul de executare este informată de îndată cu privire la decizia subsecventă a instanţei de executare române. ART. 170^43 Redobândirea competenţei de supraveghere a executării măsurilor de probaţiune Instanţa de executare redobândeşte dreptul de a pune în executare măsurile de probaţiune aplicate prin hotărârea judecătorească transmisă statului de executare atunci când: a) certificatul este retras potrivit art. 170^39; b) după transmiterea documentelor prevăzute la art. 170^37 alin. (2) sau după recunoaşterea hotărârii judecătoreşti, statul de executare informează că se află în imposibilitatea de a pune în executare sau de a mai continua executarea măsurilor de probaţiune întrucât persoana condamnată nu poate fi găsită, a fugit sau nu mai are reşedinţa legală şi obişnuită pe teritoriul său; c) în situaţia prevăzută la art. 170^42. ART. 170^44 Comunicarea dintre instanţa de executare din România şi autorităţile competente din statul de executare şi păstrarea evidenţei (1) În vederea iniţierii procedurii de recunoaştere, pe durata acestei proceduri şi, ulterior recunoaşterii hotărârii judecătoreşti române, pe durata executării măsurilor de probaţiune, instanţa de executare, prin judecătorul delegat cu executarea, comunică direct cu autoritatea competentă din statul de executare prin transmiterea sau solicitarea de informaţii care să asigure celeritatea şi eficienţa procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti şi care să sprijine procesul de reintegrare socială a persoanei condamnate. (2) Pentru evidenţa activităţii instanţei, se întocmeşte şi se păstrează Registrul privind măsurile de probaţiune şi sancţiunile alternative executate pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene. În acest registru se vor face următoarele menţiuni: numărul curent; numele şi prenumele persoanei condamnate; instanţa de executare; numărul şi data hotărârii judecătoreşti de condamnare; data transmiterii certificatului şi a hotărârii judecătoreşti; statul de executare; informaţii privind executarea măsurilor de probaţiune în statul de executare." 50. Articolul 176 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 176 Ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi efectuarea percheziţiilor (1) În vederea descoperirii şi strângerii probelor aflate pe teritoriile altor state, organul judiciar român competent poate cere autorităţilor străine să ridice obiecte şi înscrisuri sau să efectueze percheziţii şi să remită obiectele ori înscrisurile predate sau ridicate în timpul percheziţiei. Atunci când se solicită efectuarea unei percheziţii domiciliare, în cererea întocmită potrivit art. 172, organul judiciar român solicitant indică şi confirmă emiterea de către judecătorul competent a încheierii prin care a fost încuviinţată efectuarea percheziţiei. (2) În aplicarea alin. (1), ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi efectuarea percheziţiilor se efectuează potrivit legii statului solicitat. (3) Atunci când România este stat solicitat, cererea formulată de autorităţile străine competente trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute la art. 172, precum şi: a) numele, prenumele şi semnalmentele persoanei cercetate de autorităţile străine, indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii ori a altor obiecte care se presupune că există în locul ce urmează să fie percheziţionat; b) motivul pentru care se solicită efectuarea percheziţiei; c) indicarea încadrării juridice, descrierea situaţiei de fapt, a probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în care se solicită efectuarea percheziţiei se află persoana cercetată de autorităţile străine sau pot fi descoperite probe cu privire la săvârşirea infracţiunii; d) dacă este cazul, indicarea probelor sau a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni sau a obiectelor şi înscrisurilor ce fac obiectul infracţiunii; e) indicarea locului unde urmează a se efectua percheziţia. (4) Cererea prevăzută la alin. (3) este admisă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) fapta care face obiectul procedurii penale desfăşurate în statul solicitant ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care măsura a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; b) pedeapsa prevăzută de legea română şi cea a statului solicitant pentru infracţiunea săvârşită de persoana cercetată de statul solicitant este de cel puţin un an închisoare. (5) Condiţiile prevăzute la alin. (4) pot să atragă regula reciprocităţii. (6) Atunci când România este stat solicitat, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi percheziţia se dispun şi se efectuează potrivit Codului de procedură penală, în baza ordonanţei procurorului sau a încheierii judecătorului, iar în cazul percheziţiei domiciliare, în baza autorizaţiei date de judecătorul român competent. În cazul percheziţiei domiciliare, condiţia începerii urmăririi penale prevăzută de Codul de procedură penală nu se aplică." 51. La articolul 178, alineatele (5) şi (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(5) Autorităţile judiciare competente să execute cererile formulate de autorităţile altor state sunt curţile de apel, în cursul judecăţii, respectiv parchetele de pe lângă curţile de apel, în cursul urmăririi penale. ..........................................................................(11) Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, ale celorlalte părţi în procesul penal sau ale expertului, care se află în străînătate, pot fi luate prin videoconferinţă ori de câte ori este inoportun sau imposibil pentru ca acea persoană să se înfăţişeze personal pe teritoriul României. Este considerată în imposibilitatea de a se înfăţişa personal pe teritoriul României şi persoana aflată în detenţie pe teritoriul altui stat. În acest sens, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare întocmeşte şi transmite, direct sau prin intermediul autorităţilor centrale prevăzute la art. 10, cererea de asistenţă judiciară internaţională în materie penală. Dispoziţiile alin. (3) şi (9) se aplică în mod corespunzător." 52. La articolul 182, alineatele (1) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(1) Echipele comune de anchetă pot fi constituite şi pot funcţiona pe teritoriile României şi ale altor state cu scopul de a facilita efectuarea de cercetări penale. Procedurile care reglementează funcţionarea acestor echipe, precum componenţa, durata, locaţia, organizarea, funcţiile, scopul şi condiţiile de participare a membrilor unei echipe la activităţile de anchetă, se stabilesc prin acord scris. Membrul naţional la Eurojust sau adjunctul acestuia poate participa la activităţile desfăşurate în cadrul echipei comune de anchetă. În relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, acordul se încheie de către prim-procurorul sau procurorul general al parchetului în care îşi desfăşoară activitatea procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau, atunci când nu există nicio procedură penală în desfăşurare pe teritoriul României, indiferent de natura infracţiunii, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta. În relaţia cu statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, acordul se încheie de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurorul desemnat de acesta. ..........................................................................(8) Atunci când activitatea echipei comune de anchetă se desfăşoară pe teritoriul altui stat, dacă se apreciază că este necesară îndeplinirea unor acte de cercetare pe teritoriul României, procurorul care este membru al echipei comune de anchetă poate cere autorităţilor române să îndeplinească acele acte, fără ca celelalte state participante să mai depună o cerere de cooperare judiciară, în afară de cazul în care se solicită arestarea unei persoane în vederea extrădării sau predării, după caz. Procedurile necesare efectuării activităţii respective în România vor fi cele aplicabile activităţilor de cercetare penală, potrivit legii române." 53. Articolul 185 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 185 Identificarea produselor şi instrumentelor infracţiunii (1) În vederea strângerii datelor legate de existenţa, locaţia, natura, statutul juridic, valoarea sau circulaţia produselor sau instrumentelor provenite din săvârşirea infracţiunii sau a altor bunuri care au legătură cu infracţiunea care face obiectul activităţii de cercetare şi urmărire penală, judecată sau executare, organul de cercetare penală, procurorul sau instanţa de judecată poate solicita autorităţilor din alte state date şi informaţii în acest sens. (2) Asistenţa solicitată de oficiile de recuperare a creanţelor sau alte autorităţi cu atribuţii similare din statele membre ale Uniunii Europene se realizează potrivit procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 32/2011 privind desemnarea Biroului pentru prevenirea criminalităţii şi de cooperare cu oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiţiei, în calitate de oficiu naţional pentru recuperarea creanţelor în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile. (3) În activitatea sa, autoritatea prevăzută la alin. (2) prelucrează şi transmite altor oficii de recuperare a creanţelor sau autorităţi cu atribuţii similare date şi informaţii referitoare la persoane fizice identificate sau identificabile, cu respectarea prevederilor legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal." 54. Articolul 186 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 186 Principiul specialităţii (1) Probele sau informaţiile obţinute de autorităţile judiciare române în baza unor cereri de asistenţă judiciară internaţională executate de autorităţile altor state nu pot fi folosite în alte cauze penale decât cea menţionată în cerere, fără consimţământul prealabil al autorităţii competente a statului solicitat. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte probele sau informaţiile obţinute de autorităţile judiciare române în baza unor cereri de asistenţă judiciară internaţională executate de autorităţile române. Autoritatea judiciară care a executat cererea sau autoritatea centrală, după caz, va face menţiune în acest sens, la data transmiterii probelor sau informaţiilor." 55. La articolul 233, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(1) Prin hotărâre se înţelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentinţă, decizie, ordonanţă, rezoluţie sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunţată de un organ de urmărire penală, o instanţă, precum şi de alte autorităţi care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancţiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată de: a) o autoritate judiciară, ca urmare a săvârşirii unei fapte care, potrivit legislaţiei statului emitent, este infracţiune; b) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislaţiei statului emitent, este infracţiune, dacă persoana fizică sau juridică sancţionată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de o autoritate judiciară competentă şi în materie penală; c) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislaţiei statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancţionată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă şi în materie penală; d) o autoritate judiciară competentă şi în materie penală, atunci când decizia a fost luată în legătură cu o hotărâre prevăzută la lit. c)." 56. La articolul 233, alineatul (2) se abrogă. 57. Articolul 234 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 234 Autorităţi competente (1) În cazul hotărârilor date în alte state membre, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, este competent să primească hotărârea şi să o transmită, în vederea punerii în executare, judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul ori sediul social persoana faţă de care s-a aplicat sancţiunea, în afară de cazul în care suma de bani pe care aceasta trebuie să o plătească este mai mică de 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume, situaţie în care restituie motivat documentele transmise de statul emitent. (2) În cazul hotărârilor date de autorităţile judiciare sau administrative române, certificatul se completează de autoritatea care a aplicat sancţiunea pecuniară şi se transmite, în limbile română şi străînă, împreună cu hotărârea prin care a fost aplicată respectiva sancţiune, autorităţii competente din statul de executare." 58. După articolul 234 se introduce un nou articol, articolul 234^1, cu următorul cuprins: "ART. 234^1 Condiţii privind punerea în executare a unor sancţiuni pecuniare (1) Punerea în executare a unei sancţiuni pecuniare aplicate pentru încălcarea de către o persoană fizică sau juridică a unor norme de drept penal sau a altor norme legale se realizează în temeiul dispoziţiilor prezentei secţiuni, dacă sancţiunea pecuniară constă într-o sumă de bani de cel puţin 70 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume: a) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată printr-o hotărâre executorie, cu titlu de amendă penală sau administrativă, după caz; sau b) reprezentând despăgubiri acordate, prin aceeaşi hotărâre executorie, părţii vătămate care nu s-a constituit parte civilă, atunci când instanţa s-a aflat în exercitarea competenţei sale în materie penală; c) la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată cu titlu de cheltuieli judiciare sau administrative; d) care trebuie să fie virată către un fond public sau al unei organizaţii de asistenţă a victimelor, la plata căreia persoana fizică sau juridică a fost obligată prin aceeaşi hotărâre executorie. (2) Nu intră sub incidenţa prezentei secţiuni punerea în executare a dispoziţiilor: a) privind confiscarea instrumentelor sau produselor infracţiunilor; b) civile, care decurg dintr-o acţiune în daune şi restituire şi care sunt executorii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială." 59. La articolul 235, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(1) Hotărârea, împreună cu certificatul întocmit conform alin. (2), pot fi transmise de autorităţile române prevăzute la art. 234 direct autorităţii de executare competente din statul membru în care persoana fizică sau juridică are bunuri ori o sursă de venit sau în care îşi are reşedinţa legală obişnuită sau, în cazul persoanelor juridice, îşi are sediul social.(2) Certificatul trebuie întocmit potrivit formularului standard prevăzut în anexa nr. 3. Certificatul trebuie semnat, iar conţinutul acestuia să fie certificat ca fiind conform de către autoritatea română emitentă." 60. La articolul 239, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), executarea sancţiunii pecuniare este subordonată condiţiei ca fapta la care se referă hotărârea autorităţii judiciare sau administrative străine să fie prevăzută şi de legea română." 61. La articolul 241 alineatul (2), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins: "f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancţionată: (i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiaşi stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa şi la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau (ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent: - aceasta a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau – aceasta, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau – după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căîi de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căîi de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; (iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent, deşi i s-au adus la cunoştinţă în mod expres procedurile iniţiate împotriva sa şi posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunţat în mod expres la dreptul la o procedură orală şi a indicat că nu contestă cauza;" 62. La articolul 248 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins: "c) poate fi confiscat în baza competenţelor de confiscare extinse potrivit dreptului statului emitent." 63. La articolul 249, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Atunci când România este stat emitent, prin ordin de confiscare se înţelege măsura aplicată de o instanţă în legătură cu una sau mai multe infracţiuni având ca rezultat deposedarea definitivă de bunul respectiv." 64. La articolul 262 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins: "e) persoana nu a fost prezentă personal la judecata cauzei, cu excepţia cazului în care, din certificatul prevăzut în anexa nr. 4, rezultă că: (i) a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căîi de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căîi de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;" 65. La articolul 262 alineatul (1), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins: "i) hotărârea de confiscare a fost pronunţată în temeiul competenţelor de confiscare extinse care nu sunt compatibile cu dispoziţiile legislaţiei române în materie. În acest caz, hotărârea de confiscare poate fi executată cel puţin în măsura prevăzută de legislaţia română." 66. După articolul 270 se introduce un nou articol, articolul 271, cu următorul cuprins: "ART. 271 Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezenta lege." 67. Menţiunea de transpunere a dispoziţiilor deciziilor-cadru ale Uniunii Europene se modifică şi va avea următorul cuprins: "* Prezenta lege transpune în legislaţia naţională dispoziţiile deciziilor-cadru ale Uniuni Europene din domeniul cooperării judiciare în materie penală, după cum urmează:1. Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 190 din 18 iulie 2002;2. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 196 din 2 august 2003;3. Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 76 din 22 martie 2005;4. Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce la ordinele de confiscare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 328 din 24 noiembrie 2006;5. Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 327 din 5 decembrie 2008;6. Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoaşterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 294 din 11 noiembrie 2009;7. Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 337 din 16 decembrie 2008;8. Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI , 2005/214/JAI, 2006/783/JAI , 2008/909/JAI şi 2008/947/JAI , de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor şi de încurajare a aplicării principiului recunoaşterii reciproce cu privire la deciziile pronunţate în absenţa persoanei în cauză de la proces, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 81 din 27 martie 2009;9. Decizia-cadru 2009/948/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind prevenirea şi soluţionarea conflictelor referitoare la exercitarea competenţei în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 328 din 15 decembrie 2009." 68. La anexa nr. 1, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins: "
┌──────────────────────────────────────┐
│"d) Specificaţi dacă persoana a fost │
│prezentă în persoană la procesul în │
│urma căruia a fost pronunţată │
│hotărârea: 1. [] Da, persoana a fost │
│prezentă în persoană la procesul în │
│urma căruia a fost pronunţată │
│hotărârea. 2. [] Nu, persoana nu a │
│fost prezentă în persoană la procesul │
│în urma căruia a fost pronunţată │
│hotărârea. 3. Dacă aţi bifat caseta de│
│la pct. 2, vă rugăm confirmaţi │
│existenţa unuia dintre următoarele │
│elemente: 3.1a. [] persoana a fost │
│citată personal la ... (ziua/luna/ │
│anul) şi, prin urmare, informată cu │
│privire la data şi locul stabilite │
│pentru procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea şi a fost │
│informată că poate fi pronunţată o │
│hotărâre în cazul în care nu se │
│prezintă la proces; sau 3.1b. [] │
│persoana nu a fost citată personal, │
│dar a primit efectiv prin alte │
│mijloace o informare oficială cu │
│privire la data şi locul stabilite │
│pentru procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea, în aşa fel încât│
│s-a stabilit fără echivoc faptul că │
│persoana în cauză a avut cunoştinţă de│
│procesul stabilit şi a fost informată │
│cu privire la faptul că poate fi │
│pronunţată o hotărâre în cazul în care│
│nu se prezintă la proces; sau 3.2. [] │
│având cunoştinţă de procesul stabilit,│
│a mandatat un avocat care a fost numit│
│fie de către persoana în cauză, fie │
│din oficiu, pentru a o apăra la proces│
│şi a fost într-adevăr apărată de │
│avocatul respectiv la proces; sau 3.3.│
│[] persoanei i s-a înmânat personal │
│hotărârea la ... (ziua/luna/anul) şi a│
│fost informată în mod expres cu │
│privire la dreptul la rejudecarea │
│cauzei sau la o cale de atac, în │
│cadrul căreia are dreptul de a fi │
│prezentă şi care permite ca situaţia │
│de fapt a cauzei, inclusiv dovezile │
│noi, să fie reexaminată şi care poate │
│conduce la desfiinţarea hotărârii │
│iniţiale; şi persoana a indicat în mod│
│expres că nu contestă această │
│hotărâre; sau [] persoana nu a │
│solicitat rejudecarea cauzei sau │
│promovarea unei căi de atac în │
│intervalul de timp corespunzător; sau │
│3.4. [] persoanei nu i s-a înmânat │
│personal hotărârea, dar: - hotărârea │
│îi va fi înmânată personal fără │
│întârziere după predare; şi - în │
│momentul în care i se înmânează │
│hotărârea, persoana va fi informată în│
│mod expres cu privire la dreptul la │
│rejudecarea cauzei sau la o cale de │
│atac în cadrul căreia are dreptul de a│
│fi prezentă şi care permite ca │
│situaţia de fapt a cauzei, inclusiv │
│dovezile noi, să fie reexaminată şi │
│care poate conduce la desfiinţarea │
│hotărârii iniţiale; şi - persoana va │
│fi informată cu privire la intervalul │
│de timp în care trebuie să solicite │
│rejudecarea cauzei sau promovarea unei│
│căi de atac, care este de ... zile. 4.│
│Dacă aţi bifat caseta de la pct. 3.1b,│
│3.2 sau 3.3, vă rugăm să furnizaţi │
│informaţii cu privire la modul în care│
│a fost îndeplinită condiţia │
│relevantă:" │
└──────────────────────────────────────┘
" 69. La anexa nr. 3 litera h), punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins: "
┌──────────────────────────────────────┐
│"3. Specificaţi dacă persoana în cauză│
│a fost prezentă în persoană la │
│procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea: 1. [] Da, │
│persoana a fost prezentă în persoană │
│la procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea. 2. [] Nu, │
│persoana nu a fost prezentă în │
│persoană la procesul în urma căruia a │
│fost pronunţată hotărârea. 3. Dacă aţi│
│bifat caseta de la pct. 2, vă rugăm │
│confirmaţi existenţa unuia dintre │
│următoarele elemente: 3.1a. [] │
│persoana a fost citată personal la ...│
│(ziua/luna/anul) şi, prin urmare, │
│informată cu privire la data şi locul │
│stabilite pentru procesul în urma │
│căruia a fost pronunţată hotărârea şi │
│a fost informată că poate fi │
│pronunţată o hotărâre în cazul în care│
│nu se prezintă la proces; sau 3.1b. []│
│persoana nu a fost citată personal, │
│dar a primit efectiv prin alte │
│mijloace o informare oficială cu │
│privire la data şi locul stabilite │
│pentru procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea, în aşa fel încât│
│s-a stabilit fără echivoc faptul că a │
│avut cunoştinţă de procesul stabilit │
│şi a fost informată cu privire la │
│faptul că poate fi pronunţată o │
│hotărâre în cazul în care nu se │
│prezintă la proces; sau 3.2. [] având │
│cunoştinţă de procesul stabilit, a │
│mandatat un avocat care a fost numit │
│fie de către persoana în cauză, fie │
│din oficiu, pentru a o apăra la proces│
│şi a fost într-adevăr apărată de │
│avocatul respectiv la proces; sau 3.3.│
│[] persoanei i s-a înmânat personal │
│hotărârea la ... (ziua/luna/anul) şi a│
│fost informată în mod expres cu │
│privire la dreptul la rejudecarea │
│cauzei sau la o cale de atac, în │
│cadrul căreia are dreptul de a fi │
│prezentă şi care permite ca situaţia │
│de fapt a cauzei, inclusiv dovezile │
│noi, să fie reexaminate şi care poate │
│conduce la desfiinţarea hotărârii │
│iniţiale; şi persoana a indicat în mod│
│expres că nu contestă această │
│hotărâre; sau [] persoana nu a │
│solicitat rejudecarea cauzei sau │
│promovarea unei căi de atac în │
│intervalul de timp corespunzător; sau │
│3.4. [] persoana, după ce a fost │
│informată în mod expres cu privire la │
│proceduri şi la posibilitatea de a se │
│prezenta în persoană la proces, a │
│declarat în mod expres că renunţă la │
│dreptul la o audiere şi a indicat în │
│mod expres că nu contestă cauza. 4. │
│Dacă aţi bifat caseta de la pct. 3.1b,│
│3.2, 3.3 sau 3.4, vă rugăm să │
│furnizaţi informaţii cu privire la │
│modul în care a fost îndeplinită │
│condiţia relevantă:" │
└──────────────────────────────────────┘
" 70. La anexa nr. 4, litera j) se modifică şi va avea următorul cuprins: "
┌──────────────────────────────────────┐
│"j) Proceduri care au condus la │
│hotărârea de confiscare 1. [] Da, │
│persoana a fost prezentă în persoană │
│la procesul în urma căruia a fost emis│
│ordinul de confiscare. 2. [] Nu, │
│persoana nu a fost prezentă în │
│persoană la procesul în urma căruia a │
│fost emis ordinul de confiscare. 3. │
│Dacă aţi bifat căsuţa de la pct. 2, vă│
│rugăm confirmaţi existenţa unuia │
│dintre următoarele elemente: 3.1a. [] │
│persoana a fost citată personal la ...│
│(ziua/luna/anul) şi, prin urmare, │
│informată cu privire la data şi locul │
│stabilite pentru procesul în urma │
│căruia a fost emis ordinul de │
│confiscare şi a fost informată că │
│poate fi pronunţată o decizie în cazul│
│în care nu se prezintă la proces; sau │
│3.1b. [] persoana nu a fost citată │
│personal, dar a primit efectiv, prin │
│alte mijloace, o informare oficială cu│
│privire la data şi locul stabilite │
│pentru procesul în urma căruia a fost │
│emis ordinul de confiscare, în aşa fel│
│încât s-a stabilit fără echivoc faptul│
│că a avut cunoştinţă de procesul │
│stabilit şi a fost informată cu │
│privire la faptul că poate fi │
│pronunţată o decizie în cazul în care │
│nu se prezintă la proces; sau 3.2. [] │
│având cunoştinţă de procesul stabilit,│
│a mandatat un avocat care a fost numit│
│fie de către persoana în cauză, fie │
│din oficiu, pentru a o apăra la proces│
│şi a fost într-adevăr apărată de │
│avocatul respectiv la proces; sau 3.3.│
│[] persoanei i s-a înmânat personal │
│hotărârea de confiscare la ... (ziua/ │
│luna/anul) şi a fost informată în mod │
│expres cu privire la dreptul la │
│rejudecarea cauzei sau la o cale de │
│atac, în cadrul căreia are dreptul de │
│a fi prezentă şi care permite ca │
│situaţia de fapt a cauzei, inclusiv │
│dovezile noi, să fie reexaminate şi │
│care poate conduce la desfiinţarea │
│deciziei iniţiale; şi persoana a │
│declarat în mod expres că nu contestă │
│hotărârea; sau [] persoana nu a │
│solicitat rejudecarea cauzei sau │
│promovarea unei căi de atac în │
│intervalul de timp corespunzător. 4. │
│Dacă aţi bifat caseta de la pct. 3.1b,│
│3.2 sau 3.3, vă rugăm să furnizaţi │
│informaţii cu privire la modul în care│
│a fost îndeplinită condiţia │
│relevantă:" │
└──────────────────────────────────────┘
" 71. După anexa nr. 4 se introduc şase noi anexe, anexele nr. 5-10, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 1-6 la prezenta lege. ART. II La data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 5 alineatul (3), litera b) va avea următorul cuprins: "b) poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei suspectului, inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa socială;" 2. La articolul 8 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins: "b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părţii neexecutate sau dacă s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei şi a expirat termenul prevăzut la art. 82 alin. (3) din Codul penal, respectiv termenul de supraveghere prevăzut la art. 84 din Codul penal fără a interveni revocarea sau anularea acestora." 3. Articolul 15 va avea următorul cuprins: "ART. 15 Computarea duratei pedepselor şi măsurilor privative de libertate (1) Durata pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române. (2) Autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare duratei pedepselor şi măsurilor privative de libertate executate în România, în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române." 4. Articolul 18 va avea următorul cuprins: "ART. 18 Persoane supuse extrădării Pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străîn, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant." 5. La articolul 19 alineatul (1), litera d) va avea următorul cuprins: "d) persoanele străine citate din străînătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate, părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională." 6. La articolul 23, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) În cazul în care România optează pentru soluţia refuzului extrădării unui cetăţean străîn, persoana suspectată, acuzată sau condamnată în alt stat pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 96 alin. (1) sau pentru orice altă infracţiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa închisorii al cărei minimum special este de cel puţin 5 ani, examinarea propriei competenţe şi exercitarea, dacă este cazul, a acţiunii penale se fac din oficiu, fără excepţie şi fără întârziere. Autorităţile române solicitate hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice infracţiune cu caracter grav prevăzută şi pedepsită de legea română." 7. La articolul 24, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "(1) Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este suspectată sau acuzată ori a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română." 8. Articolul 28 va avea următorul cuprins: "ART. 28 Amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere Persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei ori persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi extrădată dacă fracţiunea de pedeapsă rămasă de executat răspunde exigenţelor de gravitate prevăzute la art. 26 şi nu există alte impedimente legale la extrădare." 9. Articolul 32 va avea următorul cuprins: "ART. 32 Judecarea în lipsă (1) În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunţate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane suspectate sau acuzate de săvârşirea unei infracţiuni. Totuşi, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare. Hotărârea de extrădare îndreptăţeşte statul solicitant fie să treacă la o nouă judecată în cauză, în prezenţa condamnatului, dacă acesta nu se împotriveşte, fie să îl urmărească pe extrădat, în caz contrar. (2) Când statul român comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă împotriva sa, statul solicitant nu va considera această comunicare ca o notificare care atrage efecte faţă de procedura penală în acest stat." 10. La articolul 42, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Hotărârea pronunţată asupra cererii de extrădare este supusă apelului, în condiţiile prevăzute la art. 52 alin. (8) şi art. 53." 11. La articolul 43, alineatele (5) şi (9) vor avea următorul cuprins: "(5) În cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauţiune. Măsura arestării provizorii se înlocuieşte cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe cauţiune numai în cazuri bine justificate şi numai dacă instanţa apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare. ..........................................................................(9) Încheierea prin care s-a dispus luarea, menţinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării poate fi atacată separat cu contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei ierarhic superioare în termen de 48 de ore, iar contestaţia se judecă în termen de 5 zile de la înregistrarea cauzei. Contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea măsurii arestării provizorii nu este suspensivă de executare." 12. La articolul 52, alineatele (8) şi (9) vor avea următorul cuprins: "(8) Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu contestaţie de procurorul general competent şi de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general competent poate depune contestaţie din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.(9) Contestaţia depusă împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de extrădare este suspensivă de executare. Contestaţia depusă împotriva hotărârii prin care s-a dispus extrădarea este suspensivă de executare, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extrădării." 13. Articolul 53 va avea următorul cuprins: "ART. 53 Judecarea contestaţiei şi comunicarea hotărârii (1) După motivarea sentinţei curţii de apel, dosarul cauzei se înaintează, de îndată, Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (2) Preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, primind dosarul, fixează termen de judecată independent de înscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate. (3) Judecarea contestaţiei se face într-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecători. (4) În scopul soluţionării contestaţiei, preşedintele completului poate desemna pe unul din judecători sau pe un magistrat asistent să facă un raport scris. (5) Dosarul cauzei se restituie curţii de apel, în cel mult 3 zile de la soluţionarea contestaţiei. (6) Hotărârea definitivă asupra extrădării se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instanţă şi direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei." 14. La articolul 66, alineatul (5) va avea următorul cuprins: "(5) Încheierea prevăzută la alin. (3) poate fi atacată cu contestaţie de procuror, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul cauzei este înaintat instanţei ierarhic superioare, în termen de 24 de ore. Contestaţia se judecă în termen de cel mult 3 zile de către instanţa superioară. Instanţa ierarhic superioară va restitui dosarul primei instanţe, în termen de 24 de ore de la soluţionarea contestaţiei." 15. La articolul 88, alineatele (3) şi (4) vor avea următorul cuprins: "(3) Mandatul european de arestare este emis: a) în faza de urmărire penală, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi desemnat de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, din oficiu sau la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate; b) în faza de judecată, de către judecătorul desemnat de preşedintele primei instanţe, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate; c) în faza de executare, de către judecătorul desemnat de preşedintele instanţei de executare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate.(4) Judecătorul competent verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi procedează, dup caz, astfel: a) emite mandatul european de arestare şi supraveghează luarea măsurilor pentru transmiterea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (3), art. 89 şi 90; b) constată, prin încheiere motivată, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru a emite un mandat european de arestare. Încheierea poate fi atacată cu contestaţie de procuror, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestaţia se judecă de instanţa superioară, în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu participarea procurorului. În caz de admitere a contestaţiei, judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat iniţial este obligat să emită un mandat european de arestare." 16. La articolul 98 alineatul (2), litera h) va avea următorul cuprins: "h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;" 17. La articolul 99, alineatele (3) şi (6) vor avea următorul cuprins: "(3) Dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1) şi este tradus potrivit dispoziţiilor alin. (1), procurorul ia măsurile necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanei solicitate. Dispoziţiile art. 521-526 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. ..........................................................................(6) Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleaşi fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instanţei competente o copie a mandatului european de arestare, traducerea şi, dacă este cazul, informaţiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze şi să informeze de urgenţă dacă urmărirea penală sau judecata poate fi suspendată până la soluţionarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare. Dispoziţiile art. 312, 313 şi, respectiv, ale art. 367 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător." 18. La articolul 102, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Pentru evidenţa activităţii instanţei, se întocmeşte şi se păstrează Registrul privind arestarea şi predarea în baza mandatelor europene de arestare. În acest registru se vor face următoarele menţiuni: numărul curent; numele şi prenumele persoanei solicitate; numărul şi data adresei parchetului; numărul şi data mandatului european de arestare; autoritatea judiciară emitentă; numărul dosarului instanţei; data şi soluţia pronunţată; numărul şi data mandatului intern de arestare; durata arestării, cu indicarea datei la care începe măsura şi a datei la care expiră; numele şi prenumele judecătorului care a dispus măsura arestării şi/sau predarea persoanei solicitate; data formulării contestaţiei, evidenţiindu-se separat împotriva cărei soluţii a fost declarată calea de atac; data înaintării contestaţiei la instanţa de control judiciar; soluţia instanţei ierarhic superioare, precum şi prelungirile arestării; data comunicării hotărârii asupra predării autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române." 19. La articolul 103, alineatul (11) va avea următorul cuprins: "(11) În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu, dispoziţiile art. 211-222 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă." 20. Articolul 108 va avea următorul cuprins: "ART. 108 Căi de atac (1) Încheierile prevăzute la art. 101, art. 103 alin. (8) şi (9) pot fi atacate cu contestaţie în termen de 24 de ore de la pronunţare. (2) Hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă. (3) Contestaţia declarată împotriva hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensivă de executare, cu excepţia dispoziţiilor privind măsura arestării. Dosarul va fi înaintat instanţei ierarhic superioare în termen de 24 de ore." 21. Articolul 109 va avea următorul cuprins: "ART. 109 Soluţionarea contestaţiei Contestaţia declarată în condiţiile prevăzute la art. 108 se soluţionează cu precădere, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei." 22. La articolul 125, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Încheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu contestaţie. Termenul de contestaţie este de 5 zile şi curge de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei ierarhic superioare în termen de 5 zile, iar contestaţia se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. Contestaţia este suspensivă de executare." 23. La articolul 128, alineatul (5) va avea următorul cuprins: "(5) Odată învestită cu o cerere de preluare a judecăţii, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilităţii cererii. Încheierea este supusă contestaţiei, în termen de 5 zile de la pronunţare." 24. La articolul 129, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) Cu toate acestea, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă: a) faptele vizate de hotărârea străînă s-au săvârşit în tot sau în parte pe teritoriul României. În acest caz, excepţia nu se aplică dacă faptele s-au săvârşit în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunţat hotărârea; b) faptele vizate de hotărârea străînă constituie o infracţiune contra securităţii naţionale sau împotriva altor interese esenţiale ale României; c) faptele vizate de hotărârea străînă au fost săvârşite de un funcţionar român prin încălcarea obligaţiilor sale de serviciu." 25. La articolul 132, litera h) va avea următorul cuprins: "h) dacă este cazul, orice expertiză, raport ori alte acte medicale care să ateste starea fizică şi mintală a persoanei condamnate, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului emitent şi eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în România, precum şi, în cazul condamnatului minor, copia referatului de anchetă socială;" 26. La articolul 135, alineatul (11) va avea următorul cuprins: "(11) Sentinţa prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 5 zile de la pronunţare şi se transmite direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei în vederea comunicării persoanei condamnate. Sentinţa poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile, de procuror, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi de către persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie." 27. La articolul 137 alineatul (6), litera b) va avea următorul cuprins: "b) atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, durata arestării preventive sau a arestului la domiciliu a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străînătate; sau" 28. La articolul 137, alineatul (8) va avea următorul cuprins: "(8) Sentinţa se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare. Împotriva acesteia pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunţare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie." 29. La articolul 139, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie. Instanţa hotărăşte prin sentinţă. Sentinţa poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunţare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile." 30. La articolul 140, alineatul (5) va avea următorul cuprins: "(5) Instanţa judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Prezenţa procurorului este obligatorie. Instanţa hotărăşte prin sentinţă. Sentinţa poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunţare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile." 31. La articolul 154, alineatul (11) va avea următorul cuprins: "(11) Împotriva sentinţei prevăzute la alin. (6) pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie." 32. La articolul 160, alineatul (7) va avea următorul cuprins: "(7) Dispoziţiile art. 154 alin. (5)-(9), (13) şi alin. (15) se aplică în mod corespunzător. Sentinţa se redactează în 10 zile de la data pronunţării. Împotriva sentinţei pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunţare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie." 33. La articolul 170^13, alineatul (4) va avea următorul cuprins: "(4) Împotriva ordonanţei procurorului poate face plângere persoana supravegheată sau orice persoană interesată, dacă s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. Plângerea se face în termen de 5 zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă. Dosarul se trimite instanţei competente în termen de 24 de ore de la formularea plângerii. Statul emitent este informat de îndată cu privire la plângerea formulată." 34. La articolul 170^14, alineatele (4)-(6) vor avea următorul cuprins: "(4) Hotărârea poate fi atacată cu apel, în termen de 5 zile de la pronunţare ori de la comunicare, după caz, de către persoana supravegheată sau de orice persoană interesată, dacă prin recunoaşterea actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime.(5) Apelul se depune la tribunalul din cadrul căruia face parte judecătorul care a dispus cu privire la actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii. Dosarul se trimite instanţei de apel, în termen de 24 de ore de la declararea apelului. Statul emitent este informat de îndată cu privire la apelul formulat.(6) Apelul se soluţionează în termen de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanţă, de curtea de apel competentă, în camera de consiliu, de către un complet format dintr-un singur judecător, pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri prezentate. Atunci când s-a dispus recunoaşterea, apelul nu suspendă supravegherea respectării obligaţiilor ce revin persoanei supravegheate. În cazul admiterii apelului împotriva soluţiei de nerecunoaştere a actului prin care statul emitent a luat măsura de supraveghere, instanţa desfiinţează soluţia atacată, recunoaşte actul prin care statul emitent a luat măsura supravegherii şi stabileşte obligaţiile ce revin persoanei supravegheate. Încheierea definitivă se comunică direct autorităţii competente a statului emitent. Instanţa informează în acest sens tribunalul şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei." 35. La articolul 170^25, alineatele (4) şi (5) vor avea următorul cuprins: "(4) Împotriva sentinţei pot declara apel, în termen de 5 zile, procurorul, din oficiu sau la cererea serviciului de probaţiune, precum şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunţare sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.(5) Instanţa de apel judecă în complet format dintr-un singur judecător. Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător. Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 3 zile, iar apelul se soluţionează în termen de 5 zile. Hotărârea se redactează în cel mult 5 zile de la pronunţare şi se comunică persoanei condamnate şi serviciului de probaţiune." 36. La articolul 170^35 alineatul (1), literele a) şi g) vor avea următorul cuprins: "a) prin hotărârea judecătorească instanţa a dispus una din următoarele sancţiuni: (i) suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în baza art. 91 din Codul penal; (ii) stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică în baza art. 115 din Codul penal; ..........................................................................g) intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere stabilit de instanţă este mai mare de 6 luni. Neîndeplinirea acestei condiţii nu împiedică transmiterea înscrisurilor şi a informaţiilor prevăzute la art. 170^37 alin. (2) dacă, în urma consultării cu statul de executare, acesta declară că poate asigura executarea măsurilor de probaţiune pentru intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere;" 37. La articolul 170^44, alineatul (2) va avea următorul cuprins: "(2) Pentru evidenţa activităţii instanţei, se întocmeşte şi se păstrează Registrul privind măsurile de probaţiune şi sancţiunile alternative executate pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene. În acest registru se vor face următoarele menţiuni: numărul curent; numele şi prenumele persoanei faţă de care să dispus hotărârea; instanţa de executare; numărul şi data hotărârii; data transmiterii certificatului şi a hotărârii judecătoreşti; statul de executare; informaţii privind executarea măsurilor de probaţiune în statul de executare." 38. Articolul 172 va avea următorul cuprins: "ART. 172 Conţinutul general al cererii de asistenţă judiciară şi actele anexate acesteia (1) Cererea de asistenţă judiciară trebuie să indice: a) denumirea autorităţii judiciare solicitante şi denumirea autorităţii judiciare solicitate; b) obiectul şi motivele cererii; c) calificarea juridică a faptelor; d) datele de identificare a suspectului, inculpatului sau condamnatului ori a martorului sau expertului, după caz; e) încadrarea juridică şi prezentarea sumară a faptelor. (2) La cerere se anexează acte în sprijinul acesteia, după caz, în funcţie de natura şi obiectul cererii. (3) Actele anexate cererii de asistenţă judiciară trebuie certificate de autoritatea judiciară solicitantă, fiind scutite de orice alte formalităţi de supralegalizare." 39. La articolul 174 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins: "a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea suspectului, inculpatului, persoanei vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente, martorilor şi experţilor, precum şi confruntarea; percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, sechestrul şi confiscarea specială sau extinsă; cercetarea la faţa locului şi reconstituirea; expertizele; transmiterea de informaţii necesare într-un anumit proces, interceptarea convorbirilor, examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate şi alte asemenea acte de procedură;" 40. La articolul 178, alineatele (9) şi (11) vor avea următorul cuprins: "(9) Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii suspecţilor sau inculpaţilor, dacă persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între autorităţile judiciare române şi cele ale statului solicitant. ..........................................................................(11) Declaraţiile suspectului sau ale inculpatului, ale celorlalte părţi în procesul penal sau ale expertului, care se află în străînătate, pot fi luate prin videoconferinţă ori de câte ori este inoportun sau imposibil pentru ca acea persoană să se înfăţişeze personal pe teritoriul României. Este considerată în imposibilitatea de a se înfăţişa personal pe teritoriul României şi persoana aflată în detenţie pe teritoriul altui stat. În acest sens, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanţa pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare întocmeşte şi transmite, direct sau prin intermediul autorităţilor centrale prevăzute la art. 10, cererea de asistenţă judiciară internaţională în materie penală. Dispoziţiile alin. (3) şi (9) se aplică în mod corespunzător." 41. Articolul 181 va avea următorul cuprins: "ART. 181 Utilizarea investigatorilor sub acoperire (1) Statul român poate conveni cu un stat străîn să îşi acorde asistenţă reciprocă pentru desfăşurarea unor anchete de către investigatori sub acoperire. (2) Autorităţile române competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii române. (3) În condiţiile prevăzute de legea română, autorităţile judiciare române şi cele străine vor stabili modalităţile concrete de desfăşurare a anchetei şi statutul juridic al agenţilor." 42. La articolul 183, alineatul (5) va avea următorul cuprins: "(5) Supravegherea prevăzută la alin. (3) nu poate avea loc decât pentru una dintre următoarele fapte: a) omor şi omor calificat; b) infracţiuni grave de natură sexuală, inclusiv violul şi abuzul sexual asupra minorilor; c) distrugere şi distrugere calificată, săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc; d) contrafacerea şi falsificarea mijloacelor de plată; e) furt şi tâlhărie în formă calificată, precum şi primirea de bunuri furate; f) delapidare; g) lipsire de libertate în mod ilegal; h) infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori, folosirea serviciilor unei persoane exploatate, pornografie infantilă; i) infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori; j) infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive; k) transport ilegal de deşeuri toxice şi dăunătoare; l) trafic de migranţi, facilitarea şederii ilegale în România; m) şantaj." 43. La articolul 188, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins: "(2) În cazul prevăzut la alin. (1), în cerere sau în citaţie, se menţionează cuantumul aproximativ al cheltuielilor rambursabile de transport, întreţinere, locuinţă şi al altor cheltuieli necesare prilejuite de chemarea în faţa autorităţilor judiciare. Autoritatea judiciară română care a dispus chemarea va putea solicita statului solicitat, prin cerere, acordarea unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmând să fie efectuată din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.(3) Dacă înfăţişarea în persoană a unui martor sau expert este solicitată autorităţilor române de un stat străîn, în cazul în care martorul sau expertul declară că se va înfăţişa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul cheltuielilor prilejuite de chemarea în faţa autorităţilor judiciare. Instanţa va indica prin încheiere suma de bani solicitată de martor sau expert, unitatea bancară unde urmează să se consemneze suma de bani, consemnarea fiind făcută pe numele martorului sau expertului, la dispoziţia autorităţii judiciare române competente. Încheierea instanţei, precum şi declaraţia scrisă a martorului sau expertului se vor comunică statului solicitant pe una dintre căile prevăzute la art. 11 sau 12." 44. Articolul 189 va avea următorul cuprins: "ART. 189 Nivelul cheltuielilor Cheltuielile rambursabile de transport, întreţinere, locuinţă şi alte cheltuieli necesare prilejuite de chemarea în faţa autorităţilor judiciare, rambursabile martorului sau expertului de către statul român solicitant, vor fi calculate de la locul de reşedinţă a acestuia şi vor fi acordate la niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de tarifele şi reglementările în vigoare în statul în care audierea trebuie să aibă loc." 45. La articolul 193, alineatul (4) va avea următorul cuprins: "(4) În cazul în care persoana deţinută consimte la transferarea sa temporară, instanţa va verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (6), urmând a dispune, prin încheiere, admiterea sau respingerea cererii, după caz. Încheierea poate fi atacată cu contestaţie, în termen de 24 de ore de la pronunţare, de către procurorul competent. Contestaţia se soluţionează în termen de 3 zile." 46. La articolul 206 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins: "a) legislaţia română şi cea a statului solicitat să prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranţă cu caracter restrictiv de libertate, al cărei maxim este de cel puţin 6 luni, sau legislaţia uneia dintre părţi să prevadă o sancţiune echivalentă, iar în legislaţia celeilalte părţi fapta să fie pedepsită ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată în faţa unei instanţe competente în materie penală;" 47. La articolul 223, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "(1) Următoarele infracţiuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări: 1. participarea la un grup criminal organizat; 2. terorismul; 3. traficul de persoane şi de minori; 4. exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă; 5. traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; 6. traficul ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; 7. corupţia; 8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene; 9. spălarea banilor; 10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro; 11. fapte legate de criminalitatea informatică; 12. infracţiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; 13. facilitarea intrării şi şederii ilegale; 14. omorul, vătămarea corporală gravă; 15. traficul ilicit de organe şi ţesuturi umane; 16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi luarea de ostatici; 17. rasismul şi xenofobia; 18. furtul organizat sau armat; 19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă; 20. înşelăciunea; 21. racketul şi extorcarea de fonduri; 22. contrafacerea şi pirateria produselor; 23. falsificarea de acte oficiale şi uzul de fals; 24. falsificarea de mijloace de plată; 25. traficul ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; 26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive; 27. traficul de vehicule furate; 28. violul; 29. incendierea cu intenţie; 30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale; 31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave; 32. sabotajul." 48. Articolul 228 va avea următorul cuprins: "ART. 228 Recunoaşterea şi executarea în faza de judecată (1) Instanţa de judecată soluţionează cauza, prin încheiere, dată în camera de consiliu, în complet format dintr-un singur judecător. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. (2) Încheierea poate fi atacată cu contestaţie, în termen de 5 zile de la pronunţare ori de la comunicare, după caz, de către orice persoană interesată, inclusiv terţii de bună-credinţă, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime. Dispoziţiile art. 227 se aplică în mod corespunzător. (3) Dosarul se trimite instanţei ierarhic superioare în termen de 24 de ore de la formularea contestaţiei. Contestaţia se soluţionează în termen de 5 zile, pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri prezentate. (4) Contestaţia nu suspendă executarea ordinului de indisponibilizare. (5) Ordinul de indisponibilizare se execută de către procurorul desemnat din cadrul parchetului de pe lângă tribunalul competent." 49. Articolul 244 va avea următorul cuprins: "ART. 244 Înlocuirea pedepsei pecuniare Dacă executarea unei hotărâri nu este posibilă, fie total, fie parţial, autoritatea judiciară română de executare poate dispune înlocuirea amenzii, în condiţiile art. 63 sau 64 din Codul penal." ART. III Cererile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. I rămân să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii în vigoare la data sesizării lor. În caz de admitere a căîi de atac, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă potrivit prezentei legi. Transferarea sub escortă a persoanelor condamnate în statele membre ale Uniunii Europene faţă de care, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. I, cererile se află în curs de soluţionare ori s-au emis mandate de executare a pedepsei închisorii se face potrivit art. 131 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările aduse prin art. I. ART. IV Prevederile art. I şi III intră în vigoare la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile art. II, la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. ART. V Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA PREŞEDINTELE SENATULUI GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU Bucureşti, 15 noiembrie 2013. Nr. 300. ANEXA 1 (Anexa nr. 5 la Legea nr. 302/2004) CERTIFICAT(1)
┌──────────────────────────────────────┐
│a) * Statul emitent: * Statul de │
│executare: b) Instanţa care a │
│pronunţat hotărârea definitivă de │
│condamnare Denumirea oficială: │
│Hotărârea a fost pronunţată la │
│(menţionaţi data: zz-ll-aaaa): │
│Hotărârea a rămas definitivă la │
│(menţionaţi data: zz-ll-aaaa): Numărul│
│de înregistrare al hotărârii (dacă │
│este cazul): c) Informaţii privind │
│autoritatea care poate fi contactată │
│în cazul eventualelor întrebări │
│referitoare la certificat 1. Tipul │
│autorităţii: Vă rugăm să bifaţi căsuţa│
│corespunzătoare: [] Autoritate │
│centrală: [] Instanţă: [] Altă │
│autoritate: 2. Date de contact ale │
│autorităţii indicate la lit. c) │
│Denumirea oficială: Adresa: Nr. tel. │
│(prefixul ţării) (prefixul regiunii/ │
│oraşului): Nr. fax (prefixul ţării) │
│(prefixul regiunii/oraşului): Adresă │
│e-mail (dacă este disponibilă): 3. │
│Limbile în care este posibil să se │
│comunice cu autoritatea: 4. Datele de │
│contact ale persoanei/persoanelor ce │
│trebuie contactate în vederea │
│obţinerii de informaţii suplimentare │
│în scopul executării hotărârii │
│judecătoreşti sau obţinerii unui acord│
│privind procedurile de transferare │
│(nume, titlu/grad, nr. tel., nr. fax, │
│adresă e-mail), dacă diferă de cele de│
│la pct. 2: d) Informaţii privind │
│persoana asupra căreia s-a pronunţat │
│condamnarea Numele: Prenumele: (1) │
│Prezentul certificat trebuie să fie │
│scris sau tradus în una dintre limbile│
│oficiale ale statului membru de │
│executare sau în orice altă limbă │
│acceptată de respectivul stat. Numele │
│înainte de căsătorie, după caz: Alte │
│nume, după caz: Sex: Cetăţenie Codul │
│numeric personal sau numărul de │
│asigurare socială (după caz): Data │
│naşterii: Locul naşterii: Ultimele │
│adrese/reşedinţe cunoscute: Limba │
│(limbile) pe care persoana o (le) │
│înţelege (dacă se cunoaşte): Persoana │
│condamnată se află: în statul emitent │
│şi urmează să fie transferată în │
│statul de executare; în statul de │
│executare, iar executarea urmează să │
│aibă loc în acel stat. Informaţii │
│suplimentare de furnizat, dacă sunt │
│disponibile şi dacă este cazul: 1. │
│Fotografia şi amprentele persoanei şi/│
│sau date de contact ale persoanei care│
│urmează a fi contactată în vederea │
│obţinerii respectivelor informaţii: 2.│
│Tipul şi numărul cărţii de identitate │
│sau paşaportului persoanei condamnate:│
│3. Tipul şi numărul permisului de │
│şedere al persoanei condamnate: 4. │
│Alte informaţii relevante privind │
│familia persoanei condamnate şi │
│legăturile sociale sau profesionale cu│
│statul de executare: e) Cerere de │
│arestare preventivă formulată de │
│statul emitent (în cazul în care │
│persoana condamnată se află în statul │
│de executare) Statul emitent solicită │
│statului de executare să aresteze │
│persoana condamnată sau să ia orice │
│alte măsuri pentru a se asigura că │
│persoana condamnată rămâne pe │
│teritoriul său până la pronunţarea │
│hotărârii de recunoaştere şi de │
│executare a pedepsei. Statul emitent a│
│solicitat deja statului de executare │
│să aresteze persoana condamnată sau să│
│ia orice alte măsuri pentru a se │
│asigura că persoana condamnată rămâne │
│pe teritoriul său până la pronunţarea │
│hotărârii de recunoaştere şi de │
│executare a pedepsei. Vă rugăm să │
│specificaţi denumirea autorităţii │
│statului emitent care a luat decizia │
│privind cererea de arestare a │
│persoanei (dacă este cazul şi dacă │
│informaţia este disponibilă): f) │
│Legătura cu un mandat european de │
│arestare (MEA) emis anterior A fost │
│emis un mandat european de arestare în│
│scopul executării unei pedepse sau a │
│unei măsuri privative de libertate, │
│iar statul membru de executare se │
│angajează să execute pedeapsa sau │
│măsura privativă de libertate [art. 4 │
│alin. (6) din Decizia-cadru MEA]. Data│
│emiterii MEA şi numărul de │
│înregistrare, dacă este cazul: Numele │
│autorităţii care a emis MEA: Data │
│deciziei de executare a pedepsei şi │
│numărul de înregistrare, dacă este │
│cazul: Numele autorităţii care a emis │
│decizia de executare a pedepsei: A │
│fost emis un MEA în scopul urmăririi │
│unei persoane care este resortisant │
│sau rezident al statului de executare,│
│iar statul de executare a predat │
│respectiva persoană cu condiţia ca │
│persoana să fie returnată statului de │
│executare pentru a executa pedeapsa │
│sau măsura privativă de libertate │
│aplicată acesteia în statul membru │
│emitent [art. 5 alin. (3) din │
│Decizia-cadru MEA]. Data hotărârii de │
│predare a persoanei: Numele │
│autorităţii care a emis decizia de │
│predare: Numărul de înregistrare al │
│hotărârii, dacă este disponibil: Data │
│predării persoanei, dacă se cunoaşte: │
│g) Motivele transmiterii hotărârii │
│judecătoreşti şi a certificatului [în │
│cazul în care aţi completat lit. f), │
│nu este necesar să completaţi această │
│rubrică]: Hotărârea judecătorească şi │
│certificatul sunt transmise statului │
│de execu- tare deoarece autoritatea │
│emitentă constată că executarea │
│pedepsei de către statul de executare │
│ar servi scopului de a facilita │
│reabilitarea socială a persoane │
│condamnate şi: a) statul de executare │
│este statul de cetăţenie al persoanei │
│condamnate în care aceasta trăieşte b)│
│statul de executare este statul de │
│cetăţenie al persoanei condamnate în │
│care persoana condamnată va fi │
│expulzată de îndată ce este exonerată │
│de executarea pedepsei în temeiul unui│
│ordin de expulzare ori de deportare │
│inclus în hotărârea judecătorească sau│
│într-o decizie judecătorească ori │
│administrativă sau în orice altă │
│măsură luată ca urmare a respectivei │
│hotărâri. Dacă ordinul de expulzare │
│sau de deportare nu este inclus în │
│hotărârea judecătorească, vă rugăm să │
│specificaţi numele autorităţii care a │
│emis ordinul, data emiterii şi numărul│
│de înregistrare, dacă este disponibil │
│c) statul de executare este un stat, │
│altul decât cel menţionat la lit. a) │
│sa b), a cărui autoritate competentă │
│este de acord cu transmiterea │
│hotărârii judecătoreşti şi a │
│certificatului către statul respectiv │
│d) statul de executare a transmis o │
│notificare conform art. 4 alin. (7) │
│din decizia-cadru şi: se confirmă că, │
│după cunoştinţa autorităţii competente│
│a statului emitent, persoana │
│condamnată trăieşte şi a avut │
│reşedinţa legală în mod continuu pe o │
│perioadă de cel puţin 5 ani în statul │
│de executare şi va păstra dreptul de │
│reşedinţă permanentă în respectivul │
│stat sau se confirmă că persoana │
│condamnată este un resortisant al │
│statului de executare. h) Hotărârea de│
│condamnare 1. Hotărârea se referă, în │
│total, la ..... infracţiuni. Rezumatul│
│faptelor şi o descriere a │
│împrejurărilor în care a(u) fost │
│comisă (comise) infracţiunea │
│(infracţiunile), inclusiv data, ora şi│
│locul precum şi natura implicării │
│persoanei condamnate: Natura şi │
│încadrarea juridică a infracţiunii │
│(infracţiunilor), precum şi │
│dispoziţiile legale aplicabile pe baza│
│cărora s-a pronunţat hotărârea │
│judecătorească: 2. În măsura în care │
│infracţiunea (infracţiunile) │
│identificată (identificate la lit. h) │
│subpunctul 1 reprezintă una sau mai │
│multe din următoarele infracţiuni, │
│astfel cum este prevăzut de dreptul │
│intern al statului emitent, care sunt │
│pedepsite în statul emitent cu o │
│pedeapsă sau o măsură privativă de │
│libertate a cărei durată maximă este │
│de cel puţin 3 ani, vă rugăm să │
│confirmaţi prin bifarea căsuţei │
│(căsuţelor) corespunzătoare: [] │
│participare la un grup criminal │
│organizat; [] terorism; [] trafic de │
│persoane; [] exploatarea sexuală a │
│copiilor şi pornografia infantilă; [] │
│traficul ilicit de droguri şi │
│substanţe psihotrope; [] traficul │
│ilicit de arme, muniţii şi substanţe │
│explozive; [] corupţia; [] frauda, │
│inclusiv cea împotriva intereselor │
│financiare ale Comunităţilor Europene,│
│în sensul Convenţiei privind │
│protejarea intereselor financiare ale │
│Comunităţilor Europene din 26 iulie │
│1995; [] spălarea produselor │
│infracţiunii; [] falsificarea, │
│inclusiv contrafacerea monedei euro; │
│[] fapte legate de criminalitatea │
│informatică; [] infracţiunile │
│împotriva mediului, inclusiv traficul │
│ilicit de specii animale pe cale de │
│dispariţie şi traficul ilicit de │
│specii şi soiuri de plante pe cale de │
│dispariţie; [] facilitarea intrării şi│
│a şederii ilegale; [] omorul şi │
│vătămarea corporală gravă; [] trafic │
│ilicit de organe şi ţesuturi umane; []│
│răpirea, lipsirea de libertate în mod │
│ilegal şi luare de ostatici; [] rasism│
│şi xenofobie; [] furt organizat sau │
│armat; [] trafic ilicit de bunuri │
│culturale, inclusiv antichităţi şi │
│opere de artă; [] înşelăciune; [] │
│racketul şi extorcarea de fonduri; [] │
│contrafacerea şi pirateria de bunuri; │
│[] falsificarea de acte oficiale şi uz│
│de fals; [] falsificarea mijloacelor │
│de plată; [] traficul ilicit de │
│substanţe hormonale şi de alţi factori│
│de creştere; [] traficul ilicit de │
│materiale nucleare şi radioactive; [] │
│trafic de vehicule furate; [] viol; []│
│incendiere cu intenţie; [] crime care │
│ţin de competenţa Curţii Penale │
│Internaţionale; [] sechestrare ilegală│
│de nave şi aeronave; [] sabotajul │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│3. În măsura în care infracţiunea │
│(infracţiunile) indicată (indicate) la│
│pct. 1 nu este (sunt) acoperită │
│(acoperite) de pct. 2 sau dacă │
│hotărârea şi certificatul sunt │
│transmise statului membru, care a │
│declarat că va verifica dubla │
│încriminare [art. 7 alin. (4) din │
│decizia-cadru], vă rugăm să descrieţi │
│pe larg infracţiunea (infracţiunile) │
│în cauză: i) Stadiul hotărârii de │
│condamnare 1. Specificaţi dacă │
│persoana a fost prezentă în persoană │
│la procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea: 1. [] Da, │
│persoana a fost prezentă în persoană │
│la procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea. 2. [] Nu, │
│persoana nu a fost prezentă în │
│persoană la procesul în urma căruia a │
│fost pronunţată hotărârea. 3. Dacă aţi│
│bifat caseta de la pct. 2 de mai sus, │
│vă rugăm confirmaţi existenţa unuia │
│dintre următoarele elemente: [] 3.1a. │
│persoana a fost citată personal la │
│........ (ziua/luna/anul) şi, prin │
│urmare, informată cu privire la data │
│şi locul stabilite pentru procesul în │
│urma căruia a fost pronunţată │
│hotărârea şi a fost informată că poate│
│fi pronunţată o hotărâre în cazul în │
│care nu se prezintă la proces; sau [] │
│3.1b. persoana nu a fost citată │
│personal, dar a primit efectiv prin │
│alte mijloace o informare oficială cu │
│privire la data şi locul stabilite │
│pentru procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată decizia, în aşa fel încât │
│s-a stabilit fără echivoc faptul că a │
│avut cunoştinţă de proces şi a fost │
│informată cu privire la faptul că │
│poate fi pronunţată o hotărâre în │
│cazul în care nu se prezintă la │
│proces; sau [] 3.2. având cunoştinţă │
│de procesul stabilit, a mandatat un │
│avocat care a fost numit fie de către │
│persoana în cauză, fie din oficiu, │
│pentru a o apăra la proces şi a fost │
│într-adevăr apărată de avocatul │
│respectiv la proces; sau [] 3.3. │
│persoanei i s-a înmânat personal │
│hotărârea la ........ (ziua/luna/anul)│
│şi a fost informată în mod expres cu │
│privire la dreptul la rejudecarea │
│cauzei sau la o cale de atac, în │
│cadrul căreia are dreptul de a fi │
│prezentă şi care permite ca situaţia │
│de fapt a cauzei, inclusiv dovezile │
│noi, să fie reexaminată şi care poate │
│conduce la desfiinţarea deciziei │
│iniţiale; şi persoana a declarat în │
│mod expres că nu contestă această │
│hotărâre; sau [] persoana nu a │
│solicitat rejudecarea cauzei sau │
│promovarea unei căi de atac în │
│intervalul de timp corespunzător. 4. │
│Dacă aţi bifat caseta de la pct. 3.1b,│
│3.2 sau 3.3, vă rugăm să furnizaţi │
│informaţii cu privire la modul în care│
│a fost îndeplinită condiţia relevantă:│
│2. Detalii privind durata pedepsei: │
│2.1. Durata totală a pedepsei (în │
│zile): 2.2. Perioada totală a pedepsei│
│privative de libertate deja executate │
│în raport cu pedeapsa în legătură cu │
│care a fost emisă hotărârea │
│judecătorească (în zile): ....... la │
│data de (...) (specificaţi data pe │
│baza căreia s-a făcut calculul: │
│zz-ll-aaaa): ...... 2.3. Numărul de │
│zile care urmează să fie dedus din │
│durata totală a pedepsei din alte │
│motive decât cel menţionat la pct. 2.2│
│(de exemplu, amnistii, graţieri sau │
│măsuri de clemenţă etc., deja acordate│
│în legătură cu pedeapsa): ......., la │
│data de (...) (specificaţi data pe │
│baza căreia s-a făcut calculul: │
│zz-ll-aaaa): 2.4. Data expirării │
│pedepsei în statul emitent: nu se │
│aplică, deoarece persoana nu este │
│reţinută în prezent; persoana este │
│reţinută în prezent, iar pedeapsa, │
│conform dreptului intern al statului │
│emitent, va fi fost executată complet │
│până la (specificaţi data: zz-ll-aaaa)│
│(1): 3. Tipul pedepsei: pedeapsă │
│privativă de libertate; măsură │
│privativă de libertate (vă rugăm să │
│specificaţi): j) Informaţii privind │
│eliberarea înainte de termen sau │
│condiţionată 1. Conform dreptului │
│intern al statului emitent, persoana │
│condamnată are dreptul să fie │
│eliberată înainte de termen sau │
│condiţionat, după executarea: a │
│jumătate din pedeapsă; a două treimi │
│din pedeapsă; a altei fracţiuni din │
│pedeapsă (vă rugăm să specificaţi): 2.│
│Autoritatea competentă a statului │
│emitent solicită să fie informată cu │
│privire la: dispoziţiile aplicabile │
│ale dreptului intern al statului de │
│executare privind eliberarea înainte │
│de termen sau condiţionată a persoanei│
│condamnate; începutul şi sfârşitul │
│perioadei eliberării înainte de termen│
│sau condiţionate. k) Avizul persoanei │
│condamnate 1. Persoana condamnată nu a│
│putut fi audiată deoarece se află deja│
│în statul de executare. 2. Persoana │
│condamnată se află în statul emitent │
│şi: a) a solicitat transmiterea │
│hotărârii judecătoreşti şi a │
│certificatului a fost de acord cu │
│transmiterea hotărârii judecătoreşti │
│şi a certificatului nu a fost de acord│
│cu transmiterea hotărârii │
│judecătoreşti şi a certificatului │
│(specificaţi motivele invocate de │
│persoana condamnată): b) Avizul │
│persoanei condamnate se află în anexă.│
│Avizul persoanei condamnate a fost │
│transmis statului de executare la │
│(specificaţi data: zz-ll-aaaa): l) │
│Alte informaţii relevante pentru caz │
│(informaţii opţionale) m) Informaţii │
│finale Textul hotărârii (hotărârilor) │
│judecătoreşti se anexează la │
│certificat(2). Semnătura autorităţii │
│care emite certificatul şi/sau a │
│reprezentantului său care certifică │
│Numele: Funcţia deţinută (titlu/grad):│
│Data: Ştampilă oficială (dacă este │
│cazul) │
└──────────────────────────────────────┘
----- (1) Vă rugăm să introduceţi aici data până la care pedeapsa va fi fost executată în întregime (fără a lua în considerare posibilităţile de eliberare înainte de termen şi/sau condiţionată de orice natură) în cazul în care persoana s-ar afla în statul emitent. (2) Autoritatea competentă a statului emitent trebuie să anexeze cauzei toate hotărârile judecătoreşti care sunt necesare pentru a avea toate informaţiile privind pedeapsa definitivă care urmează a fi executată. Se pot anexa, de asemenea, eventual ele traduceri disponibile ale hotărârii hotărârilor) judecătoreşti. ANEXA 2 (Anexa nr. 6 la Legea nr. 302/2004) NOTIFICAREA PERSOANEI CONDAMNATE
┌──────────────────────────────────────┐
│Prin prezenta vi se aduce la │
│cunoştinţă decizia │
│............................ │
│(autoritate competentă a statului │
│emitent) de a transmite hotărârea │
│.................................... │
│(instanţă competentă a statului │
│emitent) din data de ....... (data │
│hotărârii judecătoreşti) │
│................ (număr de │
│înregistrare; dacă este cazul) către │
│.................. (statul de │
│executare) în scopul recunoaşterii şi │
│executării de către acesta a pedepsei │
│aplicate prin hotărârea menţionată, în│
│conformitate cu legislaţia naţională │
│de punere în aplicare a Deciziei-cadru│
│2008/909/JAI a Consiliului din 27 │
│noiembrie 2008 privind aplicarea │
│principiului recunoaşterii reciproce │
│în cazul hotărârilor judecătoreşti în │
│materie penală care impun pedepse sau │
│măsuri privative de libertate în │
│scopul executării lor în Uniunea │
│Europeană. Executarea pedepsei va fi │
│reglementată de legea │
│................. (statul de │
│executare). Autorităţile statului │
│respectiv vor avea competenţa de a │
│decide cu privire la procedurile de │
│executare şi de a dispune toate │
│măsurile aferente, inclusiv cu privire│
│la motivele eliberării înainte de │
│termen sau condiţionate. Autoritatea │
│competentă din ....... (statul de │
│executare) trebuie să deducă perioada │
│totală a pedepsei privative de │
│libertate deja executate în raport cu │
│pedeapsa din durata totală a pedepsei │
│privative de libertate care trebuie │
│executată. Sancţiunea poate fi │
│adaptată de către autoritatea │
│competentă din ................ │
│(statul de executare) numai dacă este │
│incompatibilă, prin natura sau durata │
│sa, cu legislaţia statului respectiv. │
│Sancţiunea adaptată nu trebuie, prin │
│natura sau durata sa, să fie mai dură │
│decât pedeapsa aplicată în │
│...................... (statul │
│emitent). │
└──────────────────────────────────────┘
ANEXA 3 (Anexa nr. 7 la Legea nr. 302/2004) CERTIFICAT
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│(a) Statul emitent: Statul de executare: (b) Autoritatea care a emis │
│decizia privind măsuri de supraveghere judiciară Denumirea oficială: Vă │
│rugăm să precizaţi dacă informaţiile suplimentare cu privire la decizia │
│privind măsuri de supraveghere judiciară se vor obţine prin intermediul: │
│[] autorităţii sus-menţionate [] autorităţii centrale; în cazul în care │
│aţi bifat această casetă, vă rugăm să specificaţi denumirea oficială a │
│respectivei autorităţi centrale: [] altei autorităţi competente; în cazul│
│în care aţi bifat această casetă, vă rugăm să specificaţi denumirea │
│oficială a respectivei autorităţi: Datele de contact ale autorităţii │
│emitente/autorităţii centrale/altei autorităţi competente Adresa: Nr. │
│tel. (prefixul ţării) (prefixul regiunii/localităţii): Nr. fax (prefixul │
│ţării) (prefixul regiunii/localităţii): Datele persoanei (persoanelor) de│
│contact: Numele: Prenumele: Funcţia (titlu/grad): Nr. tel. (prefixul │
│ţării) (prefixul regiunii/localităţii): Nr. fax (prefixul ţării) │
│(prefixul regiunii/localităţii): E-mail (dacă există): Limbile care pot │
│fi utilizate pentru comunicare: │
│.........................................................................│
│(d) Informaţii privind persoana fizică cu privire la care fost emisă │
│decizia privind măsuri de supraveghere judiciară Numele: Prenumele: │
│Numele înainte de căsătorie, după caz: Numele de împrumut, după caz: │
│Sexul: Cetăţenia: Codul numeric personal sau numărul de asigurare socială│
│(dacă există): Data naşterii: Locul naşterii: Adrese/reşedinţe: - în │
│statul emitent: - în statul de executare: - în altă parte: Limba │
│(limbile) pe care o (le) înţelege (dacă este cunoscută/sunt cunoscute): │
│Vă rugăm să furnizaţi următoarele informaţii, în cazul în care acestea │
│sunt disponibile: - tipul şi numărul actului (actelor) de identitate ale │
│persoanei (carte de identitate, paşaport): - tipul şi numărul permisului │
│de şedere al persoanei în statul de executare: (e) Informaţii privind │
│statul membru căruia îi sunt transmise decizia privind măsurile de │
│supraveghere judiciară împreună cu certificatul Decizia privind măsuri de│
│supraveghere judiciară împreună cu certificatul sunt transmise statului │
│de executare indicat la lit. (a) din următorul motiv: [] persoana în │
│cauză îşi are reşedinţa legală obişnuită în statul de executare şi, │
│fiindu-i aduse la cunoştinţă măsurile care o privesc, consimte să se │
│întoarcă în acel stat [] persoana în cauză solicită să se transmită │
│decizia privind măsuri de supraveghere judiciară unui alt stat membru │
│decât cel în care îşi are reşedinţa legală şi obişnuită din următorul │
│(următoarele) motiv (motive): (f) Precizări referitoare la decizia │
│privind măsuri de supraveghere judiciară Decizia a fost emisă la (data: │
│ZZ-LL-AAAA): Decizia a devenit executorie la (data: ZZ-LL-AAAA): Dacă, la│
│momentul transmiterii certificatului, a fost introdusă o cale de atac │
│împotriva deciziei privind măsuri de supraveghere judiciară, vă rugăm să │
│bifaţi această casetă ... [] │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Numărul de referinţă al deciziei (dacă este disponibil): Persoana în cauză s-a aflat în arest preventiv în timpul următoarei perioade (după caz): 1. Decizia priveşte un număr total de: ............. infracţiuni presupuse. Rezumatul faptelor şi descrierea circumstanţelor în care infracţiunea (infracţiunile) presupusă (presupuse) a (au) fost săvârşită (săvârşite), inclusiv data şi locul comiterii infracţiunii (infracţiunilor) şi natura implicării persoanei în cauză: Natura şi încadrarea juridică a infracţiunii (infracţiunilor) presupuse şi dispoziţiile legale aplicabile, în temeiul cărora a fost emisă decizia: 2. În cazul în care infracţiunea (infracţiunile) presupusă (presupuse) menţionată (menţionate) la pct. 1 constituie una sau mai multe dintre următoarele infracţiuni, astfel cum sunt definite în legea statului de condamnare, care sunt pedepsite în statul de condamnare printr-o pedeapsă cu închisoarea sau printr-o măsură privativă de libertate cu durata maximă de cel puţin 3 ani, vă rugăm să confirmaţi bifând caseta (casetele) corespunzătoare: [] participare la un grup infracţional organizat; [] terorism; [] trafic de persoane; [] exploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă; [] trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope; [] trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive; [] corupţie; [] fraudă, inclusiv cea care afectează interesele financiare ale Comunităţilor Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene; [] spălarea produselor infracţiunii; [] contrafacere de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro; [] criminalitate informatică; [] infracţiuni împotriva mediului, inclusiv trafic ilicit de specii animale pe cale de dispariţie şi trafic de specii şi soiuri de plante pe cale de dispariţie; [] facilitarea intrării şi şederii ilegale; [] omor, vătămare corporală gravă; [] trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane; [] răpire, lipsire de libertate în mod ilegal şi luare de ostatici; [] rasism şi xenofobie; [] furt organizat sau armat; [] trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă; [] înşelăciune; [] racket şi extorcare de fonduri; [] contrafacerea şi pirateria produselor; [] falsificare de acte oficiale şi uz de fals; [] falsificare de mijloace de plată; [] trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere; [] trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive; [] trafic de vehicule furate; [] viol; [] incendiere cu intenţie; [] infracţiuni de competenţa Curţii Penale Internaţionale; [] sechestrare ilegală de nave sau aeronave; [] sabotaj. 3. În măsura în care infracţiunea (infracţiunile) presupusă (presupuse) identificată (identificate) la pct. 1 nu este (sunt) enumerată (enumerate) la pct. 2 sau dacă decizia, precum şi certificatul sunt transmise unui stat membru care a declarat că va verifica dubla incriminare [art. 14 alin. (4) din decizia-cadru], vă rugăm să descrieţi pe larg infracţiunea (infracţiunile) presupusă (presupuse) în cauză:
┌──────────────────────────────────────┐
│(g) Precizări privind durata şi natura│
│măsurii (măsurilor) de supraveghere │
│judiciară: 1. Durata pe care se aplică│
│decizia privind măsurile de │
│supraveghere judiciară şi dacă este │
│posibilă o reînnoire a respectivei │
│decizii (după caz): ...... 2. Durata │
│provizorie pentru care este probabil │
│să fie necesară monitorizarea │
│măsurilor de supraveghere judiciară, │
│luând în calcul toate circumstanţele │
│cazului care sunt cunoscute la │
│momentul transmiterii deciziei privind│
│măsuri de supraveghere judiciară │
│(informaţii cu titlu indicativ): │
│............. 3. Natura măsurii │
│(măsurilor) de supraveghere judiciară │
│(este posibilă bifarea mai multor │
│casete): [] obligaţia persoanei de a │
│informa autoritatea competentă a │
│statului de executare cu privire la │
│orice schimbare de reşedinţă, în │
│special în scopul primirii citaţiilor │
│privind participarea la o audiere sau │
│la un proces în decursul procedurilor │
│penale; [] obligaţia de a nu intră în │
│anumite localităţi, locuri sau zone │
│definite din statul emitent ori de │
│executare; [] obligaţia de a rămâne │
│într-un anumit loc, după caz, în │
│anumite intervale; [] obligaţia prin │
│care se restricţionează părăsirea │
│teritoriului statului de executare; []│
│obligaţia de a se prezenta la date │
│stabilite în faţa unei anumite │
│autorităţi; [] obligaţia de a evita │
│contactul cu anumite persoane în │
│legătură cu infracţiunea │
│(infracţiunile) presupusă (presupuse) │
│a fi fost săvârşită (săvârşite); [] │
│alte măsuri pe care statul de │
│executare este pregătit să le │
│supravegheze, în conformitate cu o │
│notificare efectuată în temeiul art. 8│
│alin. (2) din decizia-cadru: │
│................ În cazul în care aţi │
│bifat caseta privind "alte măsuri", vă│
│rugăm să specificaţi măsura (măsurile)│
│respectivă (respectivă) prin bifarea │
│casetei (casetelor) corespunzătoare: │
│[] obligaţia de a nu se angaja în │
│anumite activităţi în legătură cu │
│infracţiunea (infracţiunile) presupusă│
│(presupuse) a fi fost săvârşită │
│(săvârşite), care pot include │
│implicarea într-o anumită profesie sau│
│într-un domeniu de activitate; [] │
│obligaţia de a nu conduce un vehicul; │
│[] obligaţia de a depune o anumită │
│sumă sau de a oferi un alt tip de │
│garanţie, care poate fi furnizată fie │
│într-un anumit număr de rate, fie o │
│singură dată; [] obligaţia de a urma │
│un tratament medical sau de │
│dezintoxicare; [] obligaţia de a evita│
│contactul cu anumite obiecte în │
│legătură cu infracţiunea │
│(infracţiunile) presupusă (presupuse) │
│a fi fost săvârşită (săvârşite); [] │
│alte măsuri (vă rugăm să specificaţi):│
│.................. 4. Vă rugăm să │
│furnizaţi o descriere detaliată a │
│măsurii (măsurilor) de supraveghere │
│judiciară specificate la pct. 3: (h) │
│Alte circumstanţe relevante pentru │
│cauză, inclusiv motive specifice │
│pentru impunerea măsurii (măsurilor) │
│de supraveghere judiciară (informaţii │
│opţionale): Textul deciziei este │
│anexat certificatului. Semnătura │
│autorităţii care emite certificatul şi│
│/sau semnătura reprezentantului │
│acesteia pentru a confirma acurateţea │
│conţinutului certificatului: Nume: │
│Funcţia (titlu/grad): Data: Referinţă │
│dosar (dacă există): Ştampilă oficială│
│(după caz): │
└──────────────────────────────────────┘
ANEXA 4 (Anexa nr. 8 la Legea nr. 302/2004) Raportarea încălcării unei măsuri de supraveghere judiciară şi/sau alte constatări care ar putea conduce la adoptarea oricăror altor decizii ulterioare (a) Date privind identitatea persoanei care face obiectul supravegherii Numele: Prenumele: Numele înainte de căsătorie, după caz: Numele de împrumut, după caz: Sexul: Cetăţenia: Codul numeric personal sau numărul de asigurare socială (dacă există): Data naşterii: Locul naşterii: Adresa: Limba (limbile) pe care o (le) înţelege (dacă este cunoscută/sunt cunoscute): (b) Date referitoare la decizia privind măsura (măsurile) de supraveghere judiciară Decizie emisă la data de: Referinţă dosar (dacă există): Autoritatea care a emis decizia: Denumirea oficială: Adresa: Certificat emis la data de: Autoritatea care a emis certificatul: Referinţă dosar (dacă există): (c) Datele autorităţii responsabile cu monitorizarea măsurii (măsurilor) de supraveghere judiciară Denumirea oficială a autorităţii: Numele persoanei de contact: Funcţia (titlu/grad): Adresa: Tel. (prefixul ţării) (prefixul regiunii): Fax (prefixul ţării) (prefixul regiunii): E-mail: Limbile care pot fi utilizate pentru comunicare: (d) Încălcarea măsurii (măsurilor) de supraveghere judiciară şi/sau alte constatări care ar putea conduce la adoptarea oricăror altor decizii ulterioare: Persoana menţionată la lit. (a) încalcă următoarea (următoarele) măsură (măsuri) de supraveghere judiciară: □ obligaţia persoanei de a informa autoritatea competentă a statului de executare cu privire la orice schimbare de reşedinţă, în special în scopul primirii citaţiilor privind participarea la o audiere sau la un proces în decursul procedurilor penale; □ obligaţia de a nu intra în anumite localităţi, locuri sau zone definite din statul emitent sau de executare; □ obligaţia de a rămâne într-un anumit loc, după caz, în anumite intervale; □ obligaţia prin care se restricţionează părăsirea teritoriului statului de executare; □ obligaţia de a se prezenta la date stabilite în faţa unei anumite autorităţi; □ obligaţia de a evita contactul cu anumite persoane în legătură cu infracţiunea (infracţiunile) presupusă (presupuse) a fi fost săvârşită (săvârşite); □ alte măsuri (vă rugăm să specificaţi): Descrierea încălcării (încălcărilor) (locul, data şi circumstanţele specifice): - alte constatări care ar putea conduce la adoptarea oricăror altor decizii ulterioare. Descrierea constatărilor: (e) Datele persoanei de contact în cazul în care este necesară obţinerea de informaţii suplimentare privind încălcarea: Numele: Prenumele: Adresa: Nr. tel. (prefixul ţării) (prefixul regiunii/localităţii): Nr. fax (prefixul ţării) (prefixul regiunii/localităţii): E-mail: Limbile care pot fi utilizate pentru comunicare: Semnătura autorităţii care emite formularul şi/sau semnătura reprezentantului acesteia pentru a confirma corectitudinea conţinutului formularului: Nume: Funcţia (titlu/grad): Data: Ştampilă oficială (după caz): ANEXA 5 (Anexa nr. 9 la Legea nr. 302/2004) ----------------------------------- CERTIFICAT*1)
┌──────────────────────────────────────┐
│a) Statul de condamnare: Statul de │
│executare: b) Instanţa care a │
│pronunţat hotărârea prin care se │
│aplică o suspendare a executării │
│pedepsei, o amânare a aplicării │
│pedepsei sau o sancţiune alternativă │
│Denumirea oficială: Vă rugăm să │
│precizaţi dacă informaţii suplimentare│
│cu privire la hotărârea judecătorească│
│vor putea fi obţinute prin │
│intermediul: [] instanţei │
│sus-menţionate; [] autorităţii │
│centrale; în cazul în care aţi bifat │
│această casetă, vă rugăm să │
│specificaţi denumirea respectivei │
│autorităţi centrale: [] altei │
│autorităţi competente; în cazul în │
│care aţi bifat această casetă, vă │
│rugăm să specificaţi denumirea │
│oficială a respectivei autorităţi: │
│Datele de contact ale instanţei/ │
│autorităţii centrale/altei autorităţi │
│competente Adresa: Nr. tel. (prefixul │
│ţării) (prefixul regiunii/ │
│localităţii): Nr. fax (prefixul ţării)│
│(prefixul regiunii/localităţii): │
│Datele persoanei (persoanelor) de │
│contact Numele: Prenumele: Funcţia │
│(titlu/grad): Nr. tel. (prefixul │
│ţării) (prefixul regiunii/ │
│localităţii): Nr. fax (prefixul ţării)│
│(prefixul regiunii/localităţii): │
│E-mail (în cazul în care există): │
│Limbile care pot fi utilizate pentru │
│comunicare: c) Autoritatea care a emis│
│decizia de probaţiune (dacă este │
│cazul) Denumirea oficială: Vă rugăm să│
│precizaţi dacă informaţiile │
│suplimentare cu privire la decizia de │
│probaţiune vor putea fi obţinute prin │
│intermediul: [] autorităţii │
│sus-menţionate; [] autorităţii │
│centrale; în cazul în care aţi bifat │
│această casetă, vă rugăm să │
│specificaţi denumirea oficială a │
│respectivei autorităţi centrale, în │
│cazul în care această informaţie nu │
│este prevăzută deja la lit. b): [] │
│altei autorităţi competente; în cazul │
│în care aţi bifat această casetă, vă │
│rugăm să specificaţi denumirea │
│oficială a respectivei autorităţi: │
│Datele de contact ale autorităţii, ale│
│autorităţii centrale sau ale altei │
│autorităţi competente, în cazul în │
│care această informaţie nu este │
│prevăzută deja la lit. b) Adresa: Nr. │
│tel. (prefixul ţării) (prefixul │
│regiunii/localităţii): Nr. fax │
│(prefixul ţării) (prefixul regiunii/ │
│localităţii): Datele persoanei │
│(persoanelor) de contact Numele: │
│Prenumele: Funcţia (titlu/grad): Nr. │
│tel. (prefixul ţării) (prefixul │
│regiunii/localităţii): Nr. fax │
│(prefixul ţării) (prefixul regiunii/ │
│localităţii): E-mail (în cazul în care│
│există): Limbile care pot fi utilizate│
│pentru comunicare: d) Autoritatea │
│competentă pentru supravegherea │
│măsurilor de probaţiune sau a │
│sancţiunilor alternative Autoritatea │
│din statul de condamnare competentă │
│pentru supravegherea măsurilor de │
│probaţiune sau a sancţiunilor │
│alternative: [] instanţa/autoritatea │
│menţionată la lit. b); [] autoritatea │
│menţionată la lit. c); [] altă │
│autoritate (vă rugăm să specificaţi │
│denumirea oficială a acesteia): Vă │
│rugăm să indicaţi autoritatea care │
│trebuie contactată pentru a obţine │
│informaţii suplimentare în scopul │
│supravegherii măsurilor de probaţiune │
│sau a sancţiunilor alternative: [] │
│autoritatea sus-menţionată; [] │
│autoritatea centrală; în cazul în care│
│aţi bifat această casetă, vă rugăm să │
│specificaţi denumirea oficială a │
│respectivei autorităţi centrale, în │
│cazul în care această informaţie nu │
│este deja prevăzută la lit. b) sau c):│
│Datele de contact ale autorităţii sau │
│ale autorităţii centrale, în cazul în │
│care această informaţie nu este │
│prevăzută deja la lit. b) sau c) │
│Adresa: Nr. tel. (prefixul ţării) │
│(prefixul regiunii/localităţii): Nr. │
│fax (prefixul ţării) (prefixul │
│regiunii/localităţii): Datele │
│persoanei (persoanelor) de contact: │
│Numele: Prenumele: Funcţia (titlu/ │
│grad): Nr. tel. (prefixul ţării) │
│(prefixul regiunii/localităţii): Nr. │
│fax (prefixul ţării) (prefixul │
│regiunii/localităţii): E-mail (în │
│cazul în care există): Limbile care │
│pot fi utilizate pentru comunicare: │
└──────────────────────────────────────┘
*1) Prezentul certificat trebuie completat sau tradus în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de executare sau în orice altă limbă oficială a instituţiilor Uniunii Europene acceptată de respectivul stat.
┌──────────────────────────────────────┐
│e) Informaţii referitoare la persoana │
│fizică cu privire la care a fost │
│pronunţată hotărârea judecătorească │
│şi, dacă este cazul, decizia de │
│probaţiune Numele: Prenumele: Numele │
│înainte de căsătorie, după caz: Alias,│
│după caz: Sexul: Cetăţenia: Codul │
│numeric personal sau numărul de │
│asigurare socială (în cazul în care │
│există): Data naşterii: Locul │
│naşterii: Ultimele adrese/reşedinţe │
│cunoscute (în cazul în care există): -│
│în statul de condamnare: - în statul │
│de executare: - în alt stat: Limba │
│(limbile) pe care o (le) înţelege (în │
│cazul în care informaţia este │
│disponibilă): Vă rugăm să furnizaţi │
│următoarele informaţii, în cazul în │
│care acestea sunt disponibile: - Tipul│
│şi numărul actului (actelor) de │
│identitate al (ale) persoanei │
│condamnate (carte de identitate, │
│paşaport): - Tipul şi numărul │
│permisului de rezidenţă sau şedere al │
│persoanei condamnate în statul de │
│executare: f) Informaţii privind │
│statul membru căruia îi sunt transmise│
│hotărârea judecătorească şi, dacă este│
│cazul, decizia de probaţiune împreună │
│cu certificatul Hotărârea │
│judecătorească şi, după caz, decizia │
│de probaţiune împreună cu certificatul│
│sunt transmise statului de executare │
│indicat la lit. a) din următorul │
│motiv: [] persoana condamnată îşi are │
│reşedinţa legală obişnuită în statul │
│de executare şi s-a întors sau │
│intenţionează să se întoarcă în acel │
│stat; [] persoana condamnată s-a mutat│
│sau intenţionează să se mute în statul│
│de executare din următorul │
│(următoarele) motiv (motive) (vă rugăm│
│să bifaţi caseta corespunzătoare): [] │
│persoanei condamnate i-a fost oferit │
│un contract de muncă în statul de │
│executare; [] persoana condamnată este│
│unul dintre membrii familiei unui │
│rezident legal obişnuit al statului de│
│executare; [] persoana condamnată are │
│intenţia de a urma studii sau o │
│formare profesională pe teritoriul │
│statului de executare; [] alte motive │
│(vă rugăm să le specificaţi): g) │
│Precizări privind hotărârea │
│judecătorească şi, după caz, decizia │
│de probaţiune Hotărârea judecătorească│
│a fost pronunţată la (data: │
│ZZ-LL-AAAA): Dacă este cazul, decizia │
│de probaţiune a fost emisă la (data: │
│ZZ-LL-AAAA): Hotărârea judecătorească │
│a devenit definitivă la (data: │
│ZZ-LL-AAAA): Dacă este cazul, decizia │
│de probaţiune a devenit definitivă la │
│(data: ZZ-LL-AAAA): │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│Executarea hotărârii judecătoreşti a │
│început la (în cazul în care această │
│dată este diferită de data la care │
│hotărârea judecătorească a devenit │
│definitivă) (data: ZZ-LL-AAAA): Dacă │
│este cazul, executarea deciziei de │
│probaţiune a început la (în cazul în │
│care această dată este diferită de │
│data la care hotărârea judecătorească │
│a devenit definitivă) (data: │
│ZZ-LL-AAAA): Numărul dosarului în care│
│a fost pronunţată hotărârea │
│judecătorească (în cazul în care este │
│disponibil): │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│Dacă este cazul, numărul dosarului în │
│care a fost pronunţată decizia de │
│probaţiune (în cazul în care este │
│disponibil): 1. Hotărârea │
│judecătorească priveşte un număr total│
│de: ... infracţiuni. Rezumatul │
│faptelor şi descrierea circumstanţelor│
│în care a fost comisă (au fost comise)│
│infracţiunea (infracţiunile), inclusiv│
│data şi locul comiterii infracţiunii │
│şi natura implicării persoanei │
│condamnate: Natura şi caracterizarea │
│juridică a infracţiunii │
│(infracţiunilor) şi dispoziţiile │
│legale aplicabile, în temeiul cărora a│
│fost pronunţată hotărârea │
│judecătorească: 2. În cazul în care │
│infracţiunea (infracţiunile) │
│menţionată (menţionate) la pct. 1 │
│constituie una sau mai multe dintre │
│următoarele infracţiuni, astfel cum │
│sunt definite în legea statului de │
│condamnare, care sunt pedepsite în │
│statul de condamnare printr-o pedeapsă│
│cu închisoarea sau printr-o măsură │
│privativă de libertate cu durata │
│maximă de cel puţin 3 ani, vă rugăm să│
│confirmaţi bifând caseta (casetele) │
│corespunzătoare: [] apartenenţa la un │
│grup infracţional organizat; [] │
│terorism; [] trafic de fiinţe umane; │
│[] exploatarea sexuală a copiilor şi │
│pornografie infantilă; [] trafic │
│ilicit de substanţe narcotice şi │
│substanţe psihotrope; [] trafic ilicit│
│de arme, muniţii şi explozivi; [] │
│corupţie; [] fraudă, inclusiv cea │
│împotriva intereselor financiare ale │
│Comunităţilor Europene în sensul │
│Convenţiei din 26 iulie 1995 privind │
│protecţia intereselor financiare ale │
│Comunităţilor Europene; [] spălarea │
│banilor proveniţi din săvârşirea de │
│infracţiuni; [] falsificarea de bani, │
│inclusiv falsificarea monedei euro; []│
│criminalitate informatică; [] │
│infracţiuni de mediu, inclusiv trafic │
│ilicit de specii animale pe cale de │
│dispariţie şi trafic de specii şi │
│soiuri de plante pe cale de │
│dispariţie; [] facilitarea intrării şi│
│a şederii ilegale; [] omucidere, │
│vătămare corporală gravă; [] trafic │
│ilicit de organe şi ţesuturi umane; []│
│răpire, lipsire de libertate în mod │
│ilegal şi luare de ostatici; [] rasism│
│şi xenofobie; [] jafuri organizate sau│
│armate; [] trafic ilicit de bunuri │
│culturale, inclusiv antichităţi şi │
│opere de artă; │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│[] înşelăciune; [] deturnare de │
│fonduri; [] contrafacerea de produse │
│şi pirateria; [] falsificarea │
│documentelor administrative şi uzul de│
│fals; [] falsificarea mijloacelor de │
│plată; [] trafic ilicit de substanţe │
│hormonale şi alţi factori de creştere;│
│[] trafic ilicit de materiale nucleare│
│sau radioactive; [] trafic de vehicule│
│furate; [] viol; [] incendiere │
│voluntară; [] infracţiuni de │
│competenţa Curţii Penale │
│Internaţionale; [] sechestrarea │
│ilegală a aeronavelor/navelor; [] │
│sabotaj. │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│3. În măsura în care infracţiunea │
│(infracţiunile) identificată │
│(identifi- cate) la pct. 1 nu este │
│(sunt) enumerată (enumerate) la pct. 2│
│sau dacă hotărârea şi, după caz, │
│decizia de probaţiune, precum şi │
│certificatul sunt transmise unui stat │
│membru, care a declarat că va verifica│
│dubla încriminare [art. 10 alin. (4) │
│din decizia-cadru], vă rugăm să │
│descrieţi pe larg infrac- ţiunea │
│(infracţiunile) în cauză: h) │
│Informaţii referitoare la procedura de│
│judecată Specificaţi dacă persoana a │
│fost prezentă personal la judecarea │
│cauzei: [] Da, persoana a fost │
│prezentă personal. [] Nu, persoana nu │
│a fost prezentă. 3. Dacă aţi bifat │
│caseta de la pct. 2, vă rugăm │
│confirmaţi existenţa unuia dintre │
│următoarele elemente: [] 3.1a. │
│persoana a fost citată personal la │
│.... (ziua/luna/anul) şi, prin urmare,│
│informată cu privire la data şi locul │
│stabilite pentru procesul în urma │
│căruia a fost pronunţată hotărârea şi │
│a fost informată că poate fi │
│pronunţată o hotărâre în cazul în care│
│nu se prezintă la proces; sau [] 3.1b.│
│persoana nu a fost citată personal, │
│dar a primit efectiv prin alte │
│mijloace o informare oficială cu │
│privire la data şi locul stabilite │
│pentru procesul în urma căruia a fost │
│pronunţată hotărârea, în aşa fel încât│
│s-a stabilit fără echivoc faptul că a │
│avut cunoştinţă de proces şi a fost │
│infor- mată cu privire la faptul că │
│poate fi pronunţată o hotărâre în │
│cazul în care nu se prezintă la │
│proces; sau [] 3.2. având cunoştinţă │
│de proces, a mandatat un avocat care a│
│fost numit fie de către persoana în │
│cauză, fie din oficiu pentru a o apăra│
│la proces şi a fost într-adevăr │
│apărată de avocatul respectiv la │
│proces; sau [] 3.3. persoanei i s-a │
│înmânat personal hotărârea la ... │
│(ziua/luna/anul) şi a fost informată │
│în mod expres cu privire la dreptul la│
│rejudecarea cauzei sau la o cale de │
│atac, în cadrul căreia are dreptul de │
│a fi prezentă şi care permite ca │
│situaţia de fapt a cauzei, inclusiv │
│dovezile noi, să fie reexaminată şi │
│persoana a declarat în mod expres că │
│nu contestă această decizie; sau [] │
│persoana nu a solicitat rejudecarea │
│cauzei sau promovarea unei căi de atac│
│în intervalul de timp corespunzător. │
│4. Dacă aţi bifat caseta de la pct. │
│3.1b, 3.2 sau 3.3 de mai sus, vă rugăm│
│să furnizaţi informaţi cu privire la │
│modul în care a fost îndeplinită con- │
│diţia relevantă: i) Precizări privind │
│natura sancţiunii aplicate prin │
│hotărârea judecăto- rească sau, după │
│caz, prin decizia de probaţiune 1. │
│Acest certificat se referă la o: [] │
│Suspendare a executării pedepsei [] │
│Amânare a aplicării pedepsei: [] │
│aplicarea unei pedepse a fost amânată │
│condiţionat, prin impunerea uneia sau │
│a mai multor măsuri de probaţiune; [] │
│una sau mai multe măsuri de probaţiune│
│au fost impuse în locul unei pedepse │
│cu închisoarea sau al unei măsuri │
│privative de libertate. [] Sancţiune │
│alternativă şi: [] hotărârea │
│judecătorească prevede o pedeapsă cu │
│închisoarea sau o altă măsură │
│privativă de libertate care trebuie │
│executată în caz de neres- pectare a │
│obligaţiei (obligaţiilor) sau a │
│instrucţiunii (instrucţiunilor) │
│respective; [] hotărârea │
│judecătorească nu prevede o pedeapsă │
│cu închisoarea sau o măsură privativă │
│de libertate care trebuie executată în│
│caz de nerespec- tare a obligaţiei │
│(obligaţiilor) sau a instrucţiunii │
│(instrucţiunilor) respective. [] │
│Liberare condiţionată 2. Informaţii │
│suplimentare 2.1. Persoana condamnată │
│s-a aflat în detenţie anterioară │
│condamnării în următoarea perioadă: │
│2.2. Persoana a executat o pedeapsă cu│
│închisoarea/măsură privativă de │
│libertate în cursul următoarei │
│perioade (se completează numai în │
│cazul liberării condiţionate): 2.3. În│
│cazul unei condamnări cu suspendare: -│
│durata perioadei de privare de │
│libertate a cărei executare a fost │
│suspendată: - durata perioadei de │
│suspendare: 2.4. În cazul în care │
│informaţia este disponibilă, durata │
│privării de libertate care trebuie │
│executată în următoarele situaţii: - │
│revocarea suspendării executării │
│pedepsei; - revocarea deciziei privind│
│liberarea condiţionată; sau - │
│încălcarea sancţiunii alternative (în │
│cazul în care hotărârea judecăto- │
│rească prevede o pedeapsă cu │
│închisoarea sau o altă măsură │
│privativă de libertate care trebuie │
│executată în cazul unei astfel de │
│încălcări): j) Precizări privind │
│durata şi natura măsurii (măsurilor) │
│de probaţiune sau ale sancţiunii │
│(sancţiunilor) alternative 1. Durata │
│totală a supravegherii măsurii │
│(măsurilor) de probaţiune sau a │
│sancţiunii (sancţiunilor) alternative:│
│2. Dacă este cazul, durata fiecărei │
│obligaţii individuale impuse în cadrul│
│măsurii (măsurilor) de probaţiune sau │
│al sancţiunii (sancţiunilor) │
│alternative: 3. Durata întregului │
│termen de supraveghere (în cazul în │
│care diferă de durata indicată la pct.│
│1): 4. Natura măsurii (măsurilor) de │
│probaţiune sau a sancţiunii │
│(sancţiunilor) alternative (este │
│posibilă bifarea mai multor casete): │
│[] obligaţia persoanei condamnate de a│
│informa o anumită autoritate cu │
│privire la orice schimbare a │
│reşedinţei sau a locului de muncă; [] │
│obligaţia de a nu intră în anumite │
│localităţi, locuri sau zone definite │
│din statul de condamnare sau de │
│executare; [] obligaţia conţinând │
│limitări în ceea ce priveşte părăsirea│
│teritoriului statului de executare; []│
│dispoziţii privind comportamentul, │
│reşedinţa, educaţia şi formarea, │
│activităţile din timpul liber sau │
│conţinând modalităţile de desfăşurare │
│a unei activităţi profesionale ori │
│limitări în acest sens; [] obligaţia │
│de a se prezenta la date stabilite în │
│faţa unei anumite auto- rităţi; [] │
│obligaţia de a evita contactul cu │
│anumite persoane; [] obligaţia de a │
│evita contactul cu anumite obiecte, │
│care au fost utilizate sau sunt │
│susceptibile de a fi utilizate de │
│către persoana condamnată în scopul │
│comiterii unei fapte penale; [] │
│obligaţia de a repara din punct de │
│vedere financiar prejudiciul cauzat de│
│infracţiune şi/sau obligaţia de a │
│furniza o dovadă a îndeplinirii │
│acestei obligaţii; [] obligaţia de a │
│presta muncă în folosul comunităţii; │
│[] obligaţia de a coopera cu un agent │
│de supraveghere (consilier de proba- │
│ţiune) sau cu un reprezentant al unui │
│serviciu social care are responsabi- │
│lităţi în ceea ce priveşte persoanele │
│condamnate; [] obligaţia de a urma un │
│tratament terapeutic sau de │
│dezintoxicare; [] alte măsuri pe care │
│statul de executare este pregătit să │
│le supravegheze, în conformitate cu o │
│notificare efectuată în temeiul art. 4│
│alin. (2) din decizia-cadru. │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│5. Vă rugăm să furnizaţi o descriere │
│detaliată a măsurii (măsurilor) de │
│pro- baţiune sau a sancţiunii │
│(sancţiunilor) alternative menţionate │
│la pct. 4: 6. Vă rugăm să bifaţi │
│următoarea casetă în cazul în care │
│sunt disponibile rapoarte de evaluare │
│a persoanei condamnate: [] În cazul în│
│care aţi bifat această casetă, vă │
│rugăm să indicaţi în ce limbă au fost │
│redactate rapoartele în cauză: k) Alte│
│circumstanţe relevante pentru cauză, │
│inclusiv informaţii relevante cu │
│privire la condamnările anterioare sau│
│la motivele specifice care au │
│determinat impunerea unei (unor) │
│măsuri de probaţiune sau a unei (unor)│
│sancţiuni alternative (informaţii │
│opţionale): Textul hotărârii │
│judecătoreşti şi, după caz, textul │
│deciziei de probaţiune sunt anexate │
│certificatului. Semnătura autorităţii │
│care emite certificatul şi/sau │
│semnătura reprezentan- tului acesteia │
│pentru a confirma acurateţea │
│conţinutului certificatului: Nume: │
│Funcţia (titlu/grad): Data: Numărul │
│dosarului (în cazul în care există): │
│Ştampilă oficială (după caz): │
└──────────────────────────────────────┘
ANEXA 6 (Anexa nr. 10 la Legea nr. 302/2004)
┌──────────────────────────────────────┐
│FORMULAR menţionat la articolul 17 din│
│Decizia-cadru 2008/947/JAI a │
│Consiliului din 27 noiembrie 2008 │
│privind aplicarea principiului │
│recunoaşterii reciproce în cazul │
│hotărârilor judecătoreşti şi al │
│deciziilor de probaţiune în vederea │
│supravegherii măsurilor de probaţiune │
│şi a sancţiunilor alternative │
│Raportarea încălcării unei măsuri de │
│probaţiune, a unei sancţiuni alterna- │
│tive sau a oricăror altor constatări │
│a) Detalii privind identitatea │
│persoanei supuse supravegherii Numele:│
│Prenumele: Numele înainte de │
│căsătorie, după caz: Alias, după caz: │
│Sexul: Cetăţenia: Codul numeric │
│personal sau numărul de asigurare │
│socială (în cazul în care există): │
│Data naşterii: Locul naşterii: Adresa:│
│Limba (limbile) pe care o (le) │
│înţelege (în cazul în care informaţia │
│este disponibilă): b) Date privind │
│hotărârea judecătorească şi, dacă este│
│cazul, decizia de probaţiune │
│referitoare la suspendarea executării │
│pedepsei, la amânarea aplicării │
│pedepsei, la sancţiunea alternativă │
│sau la liberarea condiţionată Hotărâre│
│judecătorească pronunţată la: Numărul │
│dosarului (în cazul în care există): │
│Dacă este cazul, decizia de probaţiune│
│emisă la: Numărul dosarului (în cazul │
│în care există): Instanţa care a emis │
│hotărârea judecătorească Denumirea │
│oficială: Adresa: Dacă este cazul, │
│autoritatea care a emis decizia de │
│probaţiune Denumirea oficială: Adresa:│
│Certificat emis la data de: │
│Autoritatea care a emis certificatul: │
│Numărul dosarului (în cazul în care │
│există): c) Date privind autoritatea │
│responsabilă pentru supravegherea │
│măsurii (măsurilor) de probaţiune sau │
│a sancţiunii (sancţiunilor) │
│alternative Denumirea oficială a │
│autorităţii: Numele persoanei de │
│contact: Funcţia (titlu/grad): Adresa:│
│Tel. (prefixul ţării) (prefixul │
│regiunii): Fax (prefixul ţării) │
│(prefixul regiunii): E-mail: d) Măsura│
│(măsurile) de probaţiune sau │
│sancţiunea (sancţiunile) alternativă │
│(alternative): Persoana menţionată la │
│lit. a) încalcă următoarea │
│(următoarele) obligaţie (obligaţii) │
│sau instrucţiune (instrucţiuni): │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│[] obligaţia persoanei condamnate de a│
│informa o anumită autoritate cu │
│privire la orice schimbare a │
│reşedinţei sau a locului de muncă; [] │
│obligaţia de a nu intră în anumite │
│localităţi, locuri sau zone definite │
│din statul de condamnare sau statul de│
│executare; [] obligaţia conţinând │
│limitări în ceea ce priveşte părăsirea│
│teritoriului statului de executare; []│
│dispoziţii privind comportamentul, │
│reşedinţa, educaţia şi formarea, acti-│
│vităţile din timpul liber sau │
│conţinând modalităţile de desfăşurare │
│a unei activităţi profesionale ori │
│limitări în acest sens; [] obligaţia │
│de a se prezenta la date stabilite în │
│faţa unei anumite autorităţi; [] │
│obligaţia de a evita contactul cu │
│anumite persoane; [] obligaţia de a │
│evita contactul cu anumite obiecte, │
│care au fost utilizate sau sunt │
│susceptibile de a fi utilizate de │
│către persoana condamnată în scopul │
│comiterii unei fapte penale; [] │
│obligaţia de a repara din punct de │
│vedere financiar prejudiciul cauzat de│
│infracţiune şi/sau obligaţia de a │
│furniza o dovadă a îndeplinirii │
│acestei obligaţii; [] obligaţia de a │
│presta muncă în folosul comunităţii; │
│[] obligaţia de a coopera cu un agent │
│de supraveghere (consilier de proba- │
│ţiune) sau cu un reprezentant al unui │
│serviciu social care are responsa- │
│bilităţi în ceea ce priveşte │
│persoanele condamnate; [] obligaţia de│
│a urma un tratament terapeutic sau de │
│dezintoxicare; [] alte măsuri: │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│e) Descrierea încălcării │
│(încălcărilor) (locul, data şi │
│circumstanţele specifice): f) Alte │
│constatări (în cazul în care există) │
│Descrierea constatărilor: g) Datele │
│persoanei de contact în cazul în care │
│este necesară obţinerea de informaţii │
│suplimentare privind încălcarea │
│Numele: Prenumele: Adresa: Nr. tel. │
│(prefixul ţării) (prefixul regiunii/ │
│localităţii): Fax (prefixul ţării) │
│(prefixul regiunii/localităţii): │
│E-mail (în cazul în care există): │
│Semnătura autorităţii care emite │
│formularul şi/sau semnătura │
│reprezentan- tului acesteia pentru a │
│confirma corectitudinea conţinutului │
│formularului: Nume: Funcţia (titlu/ │
│grad): Data: Ştampilă oficială (după │
│caz): │
└──────────────────────────────────────┘
---- 
