Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
LEGE nr. 3.093 din 14 iulie 1921 privind reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea
ART. 1 Se expropriaza pentru cauza de utilitate nationala proprietãţile rurale, în mãsura şi condiţiunile cuprinse în legea de fata, în scopul de a spori întinderea proprietãţii rurale taranesti, de a infiinta pãşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural. Pãmântul cultivabil din raza comunelor urbane este considerat ca proprietate ruralã din punctul de vedere al legii de expropriere. ART. 2 Pãmântul expropriat şi accesoriile, pe baza decretului No. 3.697/918 şi prin aplicarea scarei progresive anexatã lui, este definitiv expropriat, cu rezerva dispozitivelor prevãzute în art. 54, în limitele şi aşezarea hotãrâtã de organele de aplicare prevãzute în acel decret, cu modificãrile aduse prin decretul No. 2.011/920, iar Statul este considerat proprietar al pãmântului expropriat dela 15 Decemvrie 1918. ART. 3 Mosiile şi pãrţile de moşii expropriabile potrivit legii de fata sunt lovite de indisponibilitate, în tot ceeace priveşte aplicarea legii, din ziua de 1 Fevruarie 1921, fãrã îndeplinirea nici unei alte formalitãţi; iar în ceeace priveşte întinderea lor se socoteşte dupã starea lor juridicã dela 15 August 1916, ţinându-se seama de efectul succesiunilor deschise de la aceasta data pana la promulgarea legii de fata. Toate înstrãinãrile efectuate dela 15 August 1916 sunt fãrã efect în tot ce priveşte aplicarea acestei legi. Se excepteazã şi rãmân valabile vânzãrile fãcute cel mai târziu pana la 1 Fevruarie 1921 cãtre obstii, bãnci populare sau sateni, cultivatori de pãmânt, individual pana la 10 ha fiecare; precum şi vânzãrile de pãmânt pentru construcţii sau înfiinţate de stabilimente industriale. Suprafata astfel vândutã nu intra în calculul celor doua milioane Ha. Proprietarii ce şi-au înstrãinat pãrţile expropriabile satenilor, prevãzute de prezenta lege, vor fi obligaţi sa dea aceasta cota din restul mosiei rãmase, sau dintr-alta moşie dacã au mai multe. ART. 4 Exproprierea priveşte numai mosiile sau pãrţile de moşii dela 100 Ha pãmânt cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor şi oricare ar fi capacitatea lor juridicã sau caracterul imobilului expropriat, cu exceptiunile prevãzute în prezenta lege. ART. 5 Mosiile stapanite în indiviziune se considera ca fiind divizate în ceeace priveşte cota de expropriere. Alegerea partii de moşie supusã exproprierii se face însã din intreaga suprafata cultivabila a mosiei, socotindu-se moşia ca nedivizata, afarã de exceptiunile prevãzute la art. 9. ART. 6 Mosiile şi pãrţile de moşii situate în aceeaşi comuna, precum şi mosiile situate în comune apropiate, aparţinând aceluiaşi proprietar, se socotesc ca fiind o singura proprietate. Fac excepţie mosiile comasate pe baza dispoziţiunilor decretului No. 3.697/918, fãrã ca întinderea totalã, astfel comasata, sa treacã peste maximum de: 250 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mari, 400 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mijlocii şi 500 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sunt satisfacute. ART. 7 Se declara expropriate în întregime: a) Proprietãţile rurale în cuprinderea lor totalã ale supusilor Statelor strãine, fie ca sunt strãini prin origina lor, fie ca au devenit strãini prin cãsãtorie sau alt mod; b) Proprietãţile rurale în cuprinderea lor totalã ale absenteistilor. Intra în aceasta categorie toate proprietãţile cari în cei din urma 5 ani au fost neintrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar indoit. Intra, deasemenea, în aceasta categorie şi toate proprietãţile, fãrã consideraţie de întindere, cari au fost arendate şi cultivate prin arendasi incontinuu între 23 Aprilie 1910 şi 24 Aprilie 1920 inclusiv. Fac excepţie mosiile arendate de pãrinţi copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu data certa, de tutorii minorilor sau interzişilor, de sechestrii judiciari, mosiile femeilor, ale funcţionarilor publici şi ale militarilor. c) Pãmântul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale şi ale tuturor persoanelor morale, publice şi private, instituţiuni, fundatiuni etc., chiar dacã actele lor de fundatiune, donatiune, testamente sau orice alte dispoziţiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neinstrainarea lor sau le-ar fi dat vreo alta destinaţie specialã. Pãşunile comunelor urbane şi rurale, precum şi pãmânturile bisericilor şi ale scoalelor pana la 12 Ha nu sunt expropriabile; d) Pãmântul folosit cu titlu de embatic, besman, locaţiune ereditara, otasnita, fie ca este acoperit cu plantatiuni, sadiri, clãdiri sau nu, fie ca este situat în comunele rurale sau în comunele urbane. Sunt şi rãmân desfiinţate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natura şi de oriunde ar deriva (hrisoave domneşti, hotãrâri etc.) pe cari le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pamanturi. Exproprierea se face în folosul embaticarilor: e) Pãmântul rural ţinut cu arenda de satenii cultivatori de pãmânt cel puţin 5 ani neintrerupti, dacã îşi vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori; f) Terenul domenial silvic, pe care a fost pãduri şi care acum e gol, sau e acoperit de tufisuri ce nu vor mai putea deveni nici odatã padure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic; g) Proprietãţile rurale în cuprinderea lor totalã ale celor condamnaţi pentru crima impotriva Statului sau pentru dezertare la inamic. Casele de locuit cu parcurile lor, sadirile, pãdurile, viile şi stabilimentele industriale, morile, apele cari le alimenteazã, expropriate în condiţiunile alineatelor a) şi b) de mai sus, pot fi scoase din expropriere şi redate proprietarilor dupã cererea lor şi cu aprobarea Comitetului agrar, dacã ele nu sunt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obştesc. Pentru aceste imobile aparţinând proprietarilor expropriati conform alineatului a), scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus şi cu conditiune ca proprietarul, sau cei care au dobândit sau vor dobândi asemenea imobile pana la promulgarea legii, sa le vândã într-un termen de trei ani dela aceasta promulgare. Imobilele proprietarilor cari nu le vor fi înstrãinat în acest termen vor fi vândute prin licitaţie publica dupã cererea parchetului. ART. 8 Se declara expropriat parţial: a) Pãmântul cultivabil dela 100 hectare în sus al mosiilor particulare arendate şi cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920 sau şi azi arendate; b) Pãmântul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor, dela urmãtoarele suprafeţe în sus: 100 Ha la munte şi deal; 150 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mari; 200 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mijlocii; 250 Ha la şes în regiune unde cererile de improprietarire sunt satisfacute; c) Pãmântul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor cari la 1 Fevruarie 1921 au avut investiri importante în inventar şi clãdiri necesare exploatãrii agricole, crescatorii de vite, sau instalaţii industriale agricole, dela urmãtoarele suprafeţe în sus: 100 H la munte şi deal; 200 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mari; 300 Ha la şes în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mijlocii; 500 Ha la şef în regiunile unde cererile de improprietarire sunt satisfacute. Intra în aceasta categorie şi acei proprietari care au mosiile situate în regiunile devastate de rãzboi şi cari au avut asemenea investiri, crescatorii sau instalaţii la 15 August 1916. Se înţelege prin regiuni cu cereri de improprietarire mari acele regiuni unde pãmântul expropriat astãzi, sau expropriabil prin dispoziţiunile art. 7 şi 8 alin. a), nu indestuleaza pe toţi indreptatitii, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de complectare de 5 Ha; prin regiuni cu cereri de improprietarire mijlocii acolo unde mobilizatii îndreptãţiţi, categoria 1, 2 şi 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de complectare de 5 Ha, sunt îndestulaţi, şi prin regiuni cu cereri de improprietarire satisfacute acele regiuni unde toţi cei îndreptãţiţi pot fi improprietariti. Regiunea se socoteşte compusa din toate comunele şi satele ale cãror locuitori au muncit sau au avut vitele de munca invoite în trecut în mod obişnuit pe moşie. ART. 9 La mosiile stapanite prin indiviziune la 1 Fevruarie 1921, precum şi la acele stapanite în baza succesiunilor deschise dupã aceasta data, exproprierea se va scobori în regiunile cu cereri de improprietarire mari şi mijlocii şi în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute pentru improprietarire sau pentru înfiinţare de pasune comunalã, dacã va fi nevoie, pentru a atinge limitele regionale din art. 8, alin. b), pana la 100 Ha de fiecare coproprietar şi de fiecare moşie. În cazul când în modul prevãzut în alineatul precedent cererile de improprietarire sau de înfiinţare de pasune comunalã nu sunt satisfacute, aceste moşii se vor reduce pana la maximum regional stabilit prin art. 8, alin. b), chiar dacã cota fiecãrui coproprietar ar fi mai mica de 100 Ha. În acest din urma caz, suprafata de pãmânt expropriata în acest fel se va plati în numerar, sau se va schimba cu o suprafata echivalenta ca valoare în regiunea de colonizare dacã va exista pãmânt disponibil, dupã alegerea proprietarului. Se excepteazã mosiile stapanite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la aceasta data aveau cel puţin un coproprietar minor sau coproprietar mobilizat. În Dobrogea nu se vor coloniza proprietarii pentru schimb benevol sau fortat. ART. 10 Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moşii şi poseda în total mai mult de 500 Ha pãmânt cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat pana la maximum de: 200 Ha pentru cel cu mosiile arendate în condiţiunile art. 8; 200 Ha pentru cel cu mosiile la munte şi la deal, ori care ar fi regiunea; 250 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietarire mari; 400 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietariri mijlocii, şi 500 Ha pentru cel care le poseda în regiunile unde cererile de improprietarire sunt satisfacute. Proprietarul care poseda moşii în regiuni diferite va fi expropriat pana la mijlocia maximului regiunilor unde are mosiile. Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescatorii de vite, instalatiuni agricole, şi inventar propriu sau industrii agricole importante, va putea fi expropriat pana la maximum de 500 Ha, indiferent de regiunile unde poseda mosiile. ART. 11 Proprietarul care poseda moşii arendate şi cultivate în regie, poate sa-şi opreascã în ori care din ele suprafata scutitã de expropriere. ART. 12 Proprietarilor cari au unul sau mai mulţi fii, cari au studiat sau studiazã agronomia, fiind înscrişi în şcoala cel mai târziu pana la 1 Ianuarie 1920, şi o frecventeazã, li se poate rezerva în regiunile de şes un lot de 50 Ha pentru fiecare din aceşti fii, peste suprafata ce-i rãmâne neexpropriata conform prevederilor acestei legi, cu obligaţia, sub pedeapsa de nulitate a acestui drept, sa obţinã diploma în cel mult 5 ani dela promulgarea acestei legi şi dela acea data sa-şi cultive singur pãmântul. Proprietarul care este agronom-titrat are acelaş drept. ART. 13 Se socoteşte ca pãmânt cultivabil, în înţelesul legii de fata, tot pãmântul pe care s-au fãcut pana astãzi arãturi, locurile de faneata, pasunele, precum şi pãmântul inundabil care se cultiva sau se pasuneaza. Exproprierea se calculeazã asupra pãmântului cultivabil, adicã asupra întinderii rãmasã din fiecare moşie sau parte de moşie, dupã ce s-au scãzut: viile, plantatiunile de pomi roditori şi orice sadirii fãcute pana la 1 Ianuarie 1917, pãmântul irigat artificial, pãdurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, baltile, suprafeţele ocupate de curţi şi clãdiri, terenurile neproductive. (Drumuri, rape, nisipuri mişcãtoare, saraturi, etc.) ART. 14 Baltile şi albiile râurilor, pãmântul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fãrã considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împãdurite de comuna sau Stat. Dacã însã proprietarii unor asemenea terenuri se obliga sa facã aceste îmbunãtãţiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotãrî sa nu fie expropriate, fixând şi sancţiunile pentru îndeplinirea obligaţiunilor proprietarului. Pentru ajungerea scopurilor arãtate mai sus, nu se tine seama, la expropriere, de întinderea mosiei. Acolo unde iazurile, lacurile şi baltile de o suprafata maxima de 150 Ha sunt inconjurate de pãmântul expropriat, se vor putea expropriandu-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de sateni. ART. 15 Partea ce rãmâne proprietarului, potrivit art. 8 şi 9, se fixeazã de îndatã de organele de aplicare ale legii, însã luarea în primire a pãmântului expropriat, care întrece exproprierea facuta conform decretului No. 3.697 din 1918, nu se va face deocamdatã decât acolo unde el se poate da imediat în arenda sau în proprietatea satenilor. Pãmântul expropriat care întrece necesitatea actuala de improprietarire a satenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacã nu va fi cerut de sateni. Proprietarii expropriati plãtesc pentru pãmântul lãsat în folosinta lor, conform dispoziţiunilor de mai sus, pe lângã dãrile cãtre Stat, judeţ şi comuna, şi comuna, şi o arenda egala cu ratele pe cari le datoreşte Statul pentru valoarea pãmântului expropriat. Statul îşi rezerva totus dreptul de a lua din folosinta proprietarului, înãuntrul acestor intervale de timp, suprafata necesarã pentru executarea lucrãrilor premergãtoare colonizarii. ART. 16 Pãmântul cultivabil al mosiilor arendate şi cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920, sau şi astãzi arendate, din regiunile de munte şi deal, cu excepţia mosiilor arendate la obstii din aceasta ultima regiune, se întrebuinţeazã la improprietarirea satenilor dela 25 Ha în sus. Pãmântul cultivabil al mosiilor cultivate de proprietarii lor din regiunile de munte, precum şi acela al mosiilor arendate la obstii din regiunile de deal, se întrebuinţeazã la improprietarirea satenilor dela 50 Ha în sus. Pãmântul expropriat, prin dispoziţiunile de mai sus, peste maximum regional stabilit la art. 8, se plãteşte în numerar sau se schimba cu o suprafata echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare. În cazul când proprietarii din regiunile de munte şi deal convin a fi expropriati în întregime, li se da în regiunea de colonizare o suprafata odatã şi jumãtate cat suprafata cedata. ART. 17 Alegerea partii de moşie expropriata prin dispoziţiunile legii de fata, peste exproprierea facuta prin aplicarea scãrii progresive din decretul-lege No. 3.697/1918, se face astfel în cat moşia care rãmâne proprietarului sa fie comasata. ART. 18 Se poate oferi pentru expropriere partea ce revine proprietarului dintr-o moşie, rezervandu-se o suprafata egala în partea ce cade sub expropriere a unei moşii din aceeas comuna. Când moşia pentru care se cere comasarea este situata în alta comuna şi ambele în regiune cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare ale legii, fãrã ca suprafata comasata sa depãşeascã 250 Ha; când moşia pentru care se cere comasarea este situata în regiune cu cereri de improprietarire mijlocie şi moşia care cedeazã pentru comasare este situata în regiunile cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fãrã însã ca suprafata astfel comasata sa depãşeascã 400 Ha; iar când aceasta moşie este situata în regiune cu cereri de improprietarire satisfacute, schimbul se admite de drept, fãrã ca suprafata astfel comasata sa depãşeascã 500 Ha. ART. 19 Se încuviinţeazã cu consimţãmântul pãrţilor şi cu aprobarea organelor de aplicare ale legii, schimbul pãmântului, expropriat prin legea de fata, a celui expropriat prin decretul No 3.697/918, a pãmântului rural dobândit prin legile de la 1864, precum şi schimbul pãmântului improprietaritilor prin legile dela 1879, prin legea pentru regularea proprietãţii imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882 şi legile de vânzare a bunurilor Statului, a izlazurilor comunale, atât între ele, cat şi cu pãmântul rãmas proprietarului. În caz când pãrţile nu se pot înţelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la fata locului va putea hotãrî schimbul. ART. 20 Când un proprietar va fi expropriat de tot pãmântul cultivabil dintr-o moşie aflatã în hotarul unei comune, sau când pãmântul va fi schimbat conform dispoziţiunilor art. 16, vor trebui sa fie expropriate, la cererea lui, clãdirile şi pãmântul nesupus exproprierii şi aparţinând acelei moşii. ART. 21 Se poate expropria din pãdurile aparţinând proprietarilor particulari, persoanelor morale publice şi private şi Statului, suprafata necesarã pana la maximum de 200 Ha pentru a schimba vatra satelor aşezate în locuri mlastinoase, inundabile şi insalubre sau pe terenuri fugitive. ART. 22 Împãrţirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultura şi a pasunelor comunale în: munte, deal şi şes, se va hotãrî de cãtre organele de aplicare de sub Capitolul V al legii prezente, ţinând seama de definitia riguros ştiinţificã la fiecare moşie în parte.
CAP. 2 Pasunele comunale
ART. 23 În vederea infiintarii sau complectarii pasunelor comunale, exproprierea se poate cobori în regiunile de munte şi sub 100 Ha; pãmântul propriu numai pentru pasune şi faneata putând fi expropriat pana la 25 Ha. În regiunile de munte şi deal se pot expropria şi poenele din padure mai mici de 20 şi 10 Ha apropiate, precum şi suprafata intermediara, dacã vor fi doua sau mai multe din aceste poeni depãrtate între ele la maximum de 200 m şi întrerupte de grupuri mici de arbori. Exproprierea de pãduri conform art. 12 din legea pasunelor comunale se face dupã avizul consiliului tehnic al Casei pãdurilor şi cu aprobarea Comitetului agrar. Terenul domenial silvic expropriat conform art. 7, alin. f), va servi de preferinta pentru înfiinţare de pãşuni comunale. Crescatorilor de vite li se respecta pasunea şi faneata necesarã, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din legea pasunelor comunale, promulgatã prin inaltul decret No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920, chiar dacã aceasta suprafata depãşeşte cotele fixate prin art. 8. În lipsa de moşii expropriabile satenii îşi pot infiinta sau complecta din proprietãţile lor pasunea comunalã, dacã majoritatea locuitorilor consimte. Legea specialã a pasunelor comunale promulgatã prin inaltul decret regal No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se complecteazã cu aliniatele de mai sus.
CAP. 3 Dispoziţiuni generale
ART. 24 Subsolul pãmântului expropriat pentru cultura rãmâne proprietatea Statului, iar subsolul pãmântului expropriat pentru înfiinţarea pasunilor comunale la munte şi deal, precum şi acela al pãmântului schimbat conform art. 9 şi 16, rãmâne proprietarului. ART. 25 Proprietarul şi satenii sunt obligaţi sa permitã drumurile şi lucrãrile necesare folosinţei şi cultivarii pãmântului, adaparii vitelor la adapatori naturale, atât pentru categoriile de pãmânt arãtate la art. 13, cat şi pentru pãrţile de moşii expropriate sau rãmase proprietarului. Cheltuielile necesare pentru întreţinerea adapatorilor şi drumurilor folosite împreunã, se suporta proporţional de interesaţi. ART. 26 Dacã pe pãmântul expropriat şi dat în folosinta satenilor sunt semnãturi, ele rãmân pana la recolta proprietarului; iar dacã sunt ogoare sau arãturi, proprietarul are drept la valoarea lor apreciatã de organele de aplicare a legii. Pentru semãnãturile aflate în 1919 şi fãcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semanaturi ce au fost luate de sateni, se va plati proprietarului muncile fãcute, precum şi samanta pe preţul stabilit de tribunalele ordinare, dacã el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii. De asemenea, acolo unde semãnãturile s-au luat în dijma, sateanul se considera complet descãrcat, proporţia dijmei rãmânând bine stabilitã acea care s-a hotãrât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrala judeteana. De asemenea, acolo unde semãnãturile s-au fãcut de sateni în dijma pe pãmântul expropriat, iar recolta a fost ridicatã de sateni, satenii nu sunt obligaţi sa restituie proprietarului vreo despãgubire. ART. 27 Mosiile rãmase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani. Arendarea în total a mosiilor rãmase dupã expropriere se va face cu drept de preferinta la preţ şi condiţiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune. ART. 28 Statul are dreptul sa rezerve din proprietãţile sale şi din cele expropriate suprafeţele de pãmânt cari au astãzi sau cari pot avea în viitor o destinaţie specialã pentru împlinirea unui scop social economic, cultural general, militar, educaţie fizica, industrial, etc. În nici un caz suprafeţele ce se vor retine conform acestui articol nu vor fi mai mari ca 300 Ha. Dacã nevoile celor îndreptãţiţi de a fi improprietariti nu sunt însã complect satisfacute, nu se poate rezerva, decât pana la maximum 1/8 din întinderea expropriata. Se respecta mãnãstirilor folosinta vetrelor actuale. Pentru construcţiile de şcoli şi biserici în comunele rurale se poate expropria pana la cel mult un hectar din orice proprietate, dându-se proprietarului un alt teren echivalent ca valoare celui expropriat. ART. 29 Bunurile mici şi tot pãmântul cultivabil, cari sunt proprietatea Statului, trec în administraţia Casei centrale a improprietaritii, pentru a fi întrebuinţate conform dispoziţiunilor art. 1 din legea de fata. ART. 30 Contractele de arendare sunt desfiinţate de drept pentru partea sau pentru pãrţile de moşie expropriate, reducându-se proporţional şi arenda, fãrã nici un fel de pretentiune din partea arendaşului. Proprietarul este obligat a restitui arendaşului din garanţie o parte proporţionalã cu întinderea de pãmânt pentru care s-a desfiinţat contractul de arenda. Dacã suprafata expropriata trece de 25 la suta din întinderea totalã a mosiei, arendaşii şi proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fãrã nici un fel de pretentiune. Contractele de arenda ale agronomilor titrati se vor respecta pana la terminarea lor. În cazurile prevãzute de art. 16 contractul de arendare se reziliazã de plin drept, fãrã ca arendaşul sa poatã formula vreo pretentiune de daune contra proprietarului. ART. 31 Casa centrala a împroprietãririi poate vinde prin buna învoiala satenilor atât bunurile mici cari sunt proprietatea Statului, cat şi suprafeţele de pãmânt expropriate şi cari prin natura lor nu sunt proprii a fi întrebuinţate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferându-se: aşezãmintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de rasboi; vãduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au susţinut în arenda înainte. Ministerul agriculturii poate vinde prin buna învoiala din pãmântul expropriat pana la cinci hectare pentru instalatiuni industriale, dacã cumpãrãtorul se obliga ca în cel mult doi ani dela cumpãrare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Nerespectarea condiţiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzãrii. ART. 32 Statul are drept de preemţiune, cu acelaşi preţ şi în condiţiuni egale, la cumpãrarea conacelor mosiilor expropriate, precum şi al mosiilor în corpuri întregi dela 50 Ha în sus. Acest drept de preemţiune priveşte numai pãmântul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege: el se exercita de Casa centrala a împroprietãririi. Ori şi ce vânzare pentru a fi definitiva trebuie sa fie notificatã Casei centrale a împroprietãririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a retine imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arãtate în contractul de vânzare. Dacã în acest timp Casa centrala a împroprietãririi nu şi-a arãtat în scris intenţia de a cumpara pe acelaş preţ şi în aceleaşi condiţiuni imobilul, vânzarea este definitiva. Ori şi ce vânzãtor poate sa evite exerciţiul dreptului de preemţiune în condiţiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietãririi intenţiunea sa de a vinde, arãtând preţul şi condiţiunile. Dacã Casa centrala a împroprietãririi nu a rãspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voeşte sa cumpere imobilul în condiţiunile şi preţul arãtat, vânzãtorul este liber sa dispue de imobilul sau cum va voi, vanzandu-l cu preţul şi condiţiunile indicate de notificare, în termen de şase luni. Dacã vânzarea nu se face în acest termen, imobilul rãmâne în situaţia dinaintea notificãrii. Schimbul de moşii de o întindere egala, sau echivalenta ca valoare, nu este supus dreptului de preemţiune. ART. 33 Luarea în primire a pãmântului expropriat dupã aceasta lege se face numai dupã ridicarea semanaturilor cari aparţin proprietarului.
CAP. 4 Preţuirea
ART. 34 Preţul cu care se plãteşte pãmântul expropriat se fixeazã în prima instanta de comisia judeteana şi în a doua instanta de Curtea de apel. Hotãrârile pronunţate de cãtre comisiile centrale judeţene, înfiinţate prin decretul-lege No. 2.100/920, cu privire la fixarea preţului sunt susceptibile de apel înaintea Curţii de apel respective în 15 zile dela publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul când hotãrârea a fost publicatã şi pãrţile interesate nu au fãcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile dela promulgarea prezentei legi. ART. 35 Dupã terminarea lucrãrilor comisiilor judeţene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare şi armonizare a preţurilor fãcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curţilor de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitiva a preţurilor. Hotãrârile Curţilor de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunţare, dinaintea Înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea acestei legi, numai de cãtre ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lângã Inalta Curte. Curtea de casaţie va judeca în secţiuni unite, citând pãrţile şi ministerul agriculturii, considerând afacerea urgenta. Dacã Inalta Curte caseazã hotãrârea, Curtea de trimitere este datoare sa se supunã hotãrârii Curţii de casaţie. ART. 36 Preţul exproprierii se stabileşte separat pentru fiecare moşie în parte şi pentru fiecare categorie şi calitate de pãmânt. Pentru pãmântul cultivabil (aratura, faneata şi pasune) se va avea în vedere calitatea fizica a pãmântului şi puterea lui de productiune, depãrtarea de târguri de desfacere, gãri sau porturi, precum şi preţul de vânzare şi arenda în localitate. El se fixeazã dupã venitul net la hectar, dar nu va putea depãşi preţurile de arenda fixate de comisiile regionale pentru anii 1917-1922 inmultit cu 40, cu excepţia pãmântului propriu numai pentru pasune întrebuinţat pentru înfiinţarea sau complectarea pasunilor comunale, al cãrui preţ nu poate depãşi preţurile de arenda fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulţite cu 20. Suma necesarã pentru plata pãmântului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vânzarea loturilor, diferenţa platindu-se de Stat. În acest scop se înfiinţeazã o suprataxa adãugatã la scara de impunere a averilor şi imbogatitilor de rasboi. Aceasta suprataxa va începe cu 1% la averile de 200.000 lei şi se va mari cu 0,50% pentru fiecare fracţiune în plus de 300.000 lei pana la maximum de 5%. Pentru pãmântul supus embaticului şi expropriat conform art. 7, alin. d) din prezenta lege şi stabileşte astfel: 1. Pentru pãmântul cultivabil dela sate, târguri şi oraşe, precum şi pentru locurile de casa, pentru cari proprietarul primea o suma fixa anuala, evaluarea se va face inmultind cu 20 aceasta suma. 2. Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri şi oraşe, pentru cari proprietarul primea anual o prestaţiune în natura, evaluarea se va face inmultind cu 20 venitul la care se gãsesc impuse prin ultimul recensãmânt în rolurile de contribuţiuni acele terenuri, platindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestatiunea primitã. 3. Viile şi livezile de pomi fructiferi, precum şi orice alte plantatiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile şi se va socoti preţul conform venitului regional stabilit în 1916 inmultit cu 20.
CAP. 5 Organele de aplicare
ART. 37 Organele de aplicare sunt: I. Comitetul agrar; II. Comisiunea judeteana de expropriere; III. Comisiunea de ocol pentru expropriere. I. Comitetul agrar se compune din 18 membri şi un preşedinte, numiţi prin decret regal pe termen de 5 ani dupã propunerea ministrului de agricultura autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniştri şi va fi format jumãtate din jurişti şi jumãtate din specialişti în agronomie şi economie politica. Comitetul va forma din sanul sau trei secţiuni, şi anume: a) Secţiune pentru vechiul regat; b) Secţiune pentru Transilvania; c) Secţiune pentru Bucovina. Fiecare secţiune va putea lucra în subsectii compuse din cel puţin trei membri. Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului de agricultura în toate chestiunile ce-i vor fi supuse cu privire la lucrãrile de expropriere şi improprietarire. El examineazã orice cerere de revizuire ce i-ar fi supusã de ministru cu privire la hotãrârile definitive date de instanţele de expropriere sau cu privire la lucrãrile definitive de improprietarire, date în contrazicere cu legea. Dacã comitetul agrar hotãrãşte revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni judeţene de expropriere din apropiere, care va reface lucrarea exproprierii. Iar dacã lucrarea revizuitã va fi tabloul de improprietarire, el va cere comitetului de ocol refacerea acestui tablou printr-un supliment de cercetare. Hotãrârea comisiunii judeţene de trimitere şi tabloul de improprietarire de refãcut sunt definitive şi executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinarã sau extraordinarã. Secţiunile lucreazã ca delegatiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale cari le sunt deferite. II. Comisiunea judeteana de expropriere, una de fiecare judeţ, se compune din 4 membri: a) Un consilier al Curţii de apel, desemnat de ministerul de justiţie ca preşedinte, sau în lipsa preşedintele tribunalului local sau un judecãtor de tribunal desemnat de acesta; b) Un delegat al Casei centrale a împroprietãririi; c) Un delegat al proprietarilor; d) Un delegat al satenilor. Odatã cu alegerea delegaţilor proprietarilor şi satenilor se face şi alegerea câte unui supleant. Pe lângã fiecare comisiune judeteana va funcţiona şi un secretar. Normele alegerii delegaţilor şi modul de funcţionare a comisiunilor se vor determina prin regulament special. Hotãrârile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul preşedintelui este precumpanitor. Aceste hotãrâri vor fi semnate de membrii comisiunii şi de secretarul ei şi vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile; ele vor cuprinde şi pãrerile deosebite ale minoritãţii. Atribuţiunile comisiunilor judeţene sunt: 1. Se pronunţa în prima instanta asupra preţului pãmântului şi constructiunilor expropriate. Proprietarul, satenii interesaţi, Casa centrala a împroprietãririi şi toţi acei cari au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel hotãrârea comisiunii judeţene privitoare la preţul de expropriere. Apelul se va face la Curtea de apel respectiva în termen de 30 zile dela publicarea în Monitorul Oficial. Casa centrala va putea face apel oricând, cat timp nu s-a pronunţat hotãrârea definitiva asupra preţului în apelurile fãcute de alte pãrţi interesate. Apelul se va adresa în acest din urma caz direct la instanta sesizatã cu judecarea apelului uneia din pãrţi. Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 şi 68 din legea judecãtorilor de ocoale şi funcţionarul însãrcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijenţa cu 50-100 lei. Apelurile privitoare la aceeaşi moşie se vor conexã chiar din oficiu. 2. Se rosteste în ultima instanta asupra apelurilor fãcute în contra hotãrârilor comisiunilor de ocol şi comisiunilor judeţene de expropriere pentru înfiinţarea pasunelor comunale, cu privire la situaţia juridicã a proprietãţii, la calitatea, întinderea, alegerea şi stabilirea terenului expropriat, asupra numãrului mosiilor ce aparţin aceluias proprietar. Hotãrârile comisiunii judeţene date în aceasta privinta sunt definitive şi executorii, fãrã drept de opoziţie, apel, recurs, cu rezerva dispoziţiunilor prevãzute în Cap. V a prezentei legi şi a dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar, timp de un an dela executarea în fapt a hotãrârii. Pãrţile au însã dreptul de contestaţie înaintea comisiunilor judeţene, în ultima instanta, asupra erorilor de executare în fapt, conform art. 50 şi urmãtoarele. III. Comisiunea de ocol pentru expropriere, una pentru fiecare circumscripţie de judecãtorie de ocol, se compune din 4 membri: a) Judecãtorul de ocol ca preşedinte; b) Un delegat al Casei centrale a împroprietãririi; c) Un delegat al proprietarilor; d) Un delegat al satenilor. Odatã cu alegerea delegaţilor proprietarilor şi satenilor se face şi alegerea câte unui supleant. Pe lângã fiecare comisiune de ocol va funcţiona şi un secretar. Normele acestor alegeri şi funcţionari comisiunii se vor determina prin regulament special. Delegaţii vor fi înlocuiţi de drept, în caz de lipsa, de supleanţii respectivi, iar în caz de lipsa şi a acestora, ei vor fi înlocuiţi de preşedintele comisiunii care desemneazã dupã cererea delegatului Casei centrale a împroprietãririi alte persoane din categoria acelora al cãror loc a rãmas vacant. Şedinţele comisiunii de ocol se vor tine în localul judecãtoriilor de ocol, administraţiilor de plasa sau primãriilor. Hotãrârile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul preşedintelui hotãrãşte. Ele vor fi semnate de toţi membrii, inclusiv secretarul ei; vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile şi vor cuprinde şi pãrerile deosebite ale minoritãţilor. Hotãrârile date cu unanimitatea voturilor comisiunii, dacã nu sunt apelate de nici una din pãrţi, sunt definitive şi se executa de îndatã dupã ridicarea recoltei. Atribuţiunile comisiunilor de ocol sunt: 1. Se pronunţa în prima instanta asupra situaţiunii juridice a proprietãţilor din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative şi calitãţii terenului supus exproprierii, conform dispoziţiunii legii de fata, peste exproprierea facuta prin aplicarea scãrii progresive cuprinsã în decretul No. 3.697/948 şi asupra alegerii şi determinãrii aproximative a partii expropriate; de asemenea comisiunea se pronunţa în prima instanta asupra tuturor exproprierilor fãcute de comisiile locale şi comisiile judeţene ca organe de apel prevãzute de art. 31 din legea pentru înfiinţarea pasunelor comunale. În acest din urma scop toate lucrãrile de expropriere şi pentru pãşuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, cari rãmân desfiinţate dela data prezentei legi, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanta, cu drept de apel la comisiunea arãtatã de art. 37, alin. II de mai sus. Comisiunea îşi poate da avizul asupra necesitãţii schimbului de moşie prevãzut la art. 18 şi 19 din lege. Pentru scopurile arãtate mai sus, comisiunea da ascultare concluziunilor pãrţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotãrârii. Comisiunea va putea, pentru aceste lãmuriri, insarcina ca experţi orice persoane va crede; aceştia sunt obligaţi sa descinda pe teren pentru facerea expertizei. 2. Aduna toate elementele necesare; a) Pentru evaluarea preţului pãmântului cultivabil expropriat dupã categorii (pãmânt cultivabil, pasune şi faneata) şi calitãţi; b) Pentru evaluarea preţurilor pãdurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clãdirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stufariilor, iazurilor, pãmântului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere. Hotãrârile comisiunii de ocol pentru expropriere sunt supuse apelului la comisiunea judeteana de expropriere în termenul prevãzut la art. 46 din prezenta lege. ART. 38 Procedura pentru alegerea şi funcţionarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament şi instrucţiuni.
CAP. 6 Operaţiile exproprierii
ART. 39 Aplicarea dispoziţiunilor legii de fata privitoare la expropriere se face de cãtre Casa centrala a împroprietãririi. Operaţiunile de expropriere se vor infaptui deodatã în toatã ţara. ART. 40 Toţi proprietarii a cãror moşii sunt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de fata, sunt datori ca în termen de o luna dela promulgarea ei sa remitã fiecãrui judecãtor de ocol al circumscripţiei în care se afla asezata fiecare din mosiile ce poseda, o declaraţiune în 3 exemplare pentru fiecare moşie ce poseda sau a posedat la 15 August 1916, care sa cuprindã urmãtoarele: a) Numele proprietãţii, al satului, comunei, plãşii şi judeţului unde este asezata moşia; b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridicã şi domiciliul lui real; c) Starea juridicã a proprietãţii şi sarcinile ei la facerea declaraţiei şi la 15 August 1916; precum şi actele de transmitere a proprietãţii dela aceasta data pana în prezent; d) Suprafata de pãmânt ce i-a rãmas în urma aplicãrii scãrii progresive de expropriere prin decretul-lege No. 3.697/918 şi legii pasunilor comunale, specificându-se în hectare câtã padure, grãdini, vii, terenuri inundabile neproductive, balti, etc., şi cat pãmânt cultivabil (aratura, faneata, padure. e) Numãrul mosiilor ce poseda la 15 August 1916, cu arãtarea situaţiei lor (comuna, plasa, judeţ). În caz când moşia a fost între timp vândutã sau donata, se va arata numele noului proprietar; f) Dacã moşia pentru care se face declaraţia era cultivatã prin arendaş la 23 Aprilie 1920, de cat timp şi cu ce contract vizat de administraţia financiarã, dacã mai este arendatã; g) Moşia sau mosiile în cari înţelege sa-şi pãstreze maximul prevãzut de lege; h) Dacã pe moşie are investiri de capital în construcţie, cu arãtarea suprafeţei ocupate de aceste construcţii şi a evalurarii lor; i) Dacã moşia are plan şi hotarnicie sau plan economic, dacã şi planul şi hotarnicia sunt confirmate judecãtoreşte; j) Venitul net pe hectar şi categorie de pãmânt cultivabil. Declaraţiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, pentru minori şi interzisi, prin reprezentanţii lor legali, cei puşi sub consiliu judiciar o vor putea face fãrã asistenta consiliului, femeile maritate fãrã consimţãmântul soţilor, atât pentru averea parafernala cat şi pentru cea dotala; în caz când asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declaraţia se face de cãtre proprietar şi de uzufructuar. Judecãtorul de ocol va trimite de pe aceste declaraţii doua copii legalizate, una Casei centrale a împroprietãririi şi alta consilierului agricol judeţean respectiv. ART. 41 Comisiunile de ocol pentru expropriere îşi vor începe operaţiunile lor cel mult în 70 zile dela promulgarea legii de fata; ele îşi fac lucrãrile lor pe baza delcaratiunii dela art. 40, precum şi pe baza încunoştiinţãrii ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moşii supuse exproprierii şi pentru care proprietarul nu a fãcut deosebita declaraţie. Ori cine este în drept sa aducã la cunostinta comisiunii omisiunile sãvârşite de cei obligaţi a face declaraţiunea conform art. 40. ART. 42 Preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunostinta pãrţilor ziua hotãrâtã pentru judecata prin citatiuni înmânate potrivit legii judecãtorilor de ocol. Proprietarul va fi citat la domiciliul arãtat prin declaraţia de expropriere, Casa centrala a împroprietãririi prin consilierul agricol respectiv, iar satenii prin primãria comunei sau comunelor unde se afla moşia. Citatiunile vor fi puse în vederea pãrţilor cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfãţişãrii. Notarul comunei este obligat pe lângã aceasta sa anunţe prin afişare pe usa înfãţişãrii în fiecare comuna data fixatã pentru judecata. Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 37 paragraful II, alin. ultim de mai sus. Notarul comunei este obligat sa anunţe prin afişare, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfãţişãrii, în fiecare sat data fixatã pentru judecare. ART. 43 În ziua fixatã, comisiunea de ocol se transporta la fata locului şi dupã ascultarea pãrţilor se rosteste asupra întinderii proprietãţii, asupra situaţiunii ei juridice, asupra numãrului şi suprafeţelor mosiilor aparţinând proprietarului, asupra felului cultivarii mosiei, asupra alegerii şi determinãrii suprafeţei expropriate, asupra clãdirilor şi, în fine, asupra suprafeţei care, în limitele legii, urmeazã a se lasa proprietarului. În acelaşi timp comisiunea aduna elementele necesare pentru fixarea preţului. ART. 44 Preşedintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile dela pronunţare, consilierului agricol al judeţului respectiv o copie de pe hotãrârile date de comisiune, iar proprietarului, în acelaşi termen, un extras de pe dispozitivul hotãrârii. ART. 45 Pot face apel în contra hotãrârilor comisiilor de ocol pentru expropriere atât proprietarii şi taranii, cat şi Comitetul agrar, prin delegatul lui din comisiune, prin consilierul agricol respectiv, sau prin Direcţiunea funciarã. Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge pentru pãrţile ce au fost de fata şi pentru cele în lipsa dela publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotãrârii comisiunii. În caz când pãrţile nu au fãcut apel şi hotãrârea nu a fost pronunţatã în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea judeteana de expropriere. În acest scop preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere îi înainteazã dosarul din oficiu. Casa centrala a împroprietãririi va putea face apel înaintea comisiunii judeţene oricând, pana în momentul pronunţãrii hotãrârii definitive de expropriere, în apelurile fãcute de alte pãrţi interesate. Apelul se va adresa în acest din urma caz direct la instanta sesizatã cu judecarea apelului uneia din pãrţi. ART. 46 Preşedintele comisiunii judeţene de expropriere, primind apelurile arãtate mai sus, fixeazã termenul de judecata, care nu poate fi mai scurt de 30 zile dela primirea apelului. Acest termen se afişeazã la usa primãriei cu cel puţin 10 zile înainte de judecata. Pãrţile vor fi incunostiintate prin citatiuni potrivit art. 37 paragraful II, alin. ultim de mai sus, şi anume: a) Proprietarului prin citatiuni la sediul administraţiei, afarã de aceia cari prin declaraţiune scrisã facuta preşedintelui comisiunii judeţene de expropriere vor alege alt domiciliu; b) Satenilor prin afişare la usa primãriei comunei sau comunelor unde se afla moşia; c) Casa centrala a împroprietãririi (Direcţia funciarã) prin citaţie la sediul ei în Bucureşti. Pãrţile vor putea da verbal orice lãmuriri şi vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetãri locale a unuia din membri sau a întregului ei, comisia va da hotãrâri definitive şi executorii cari nu sunt supuse nici unei cai de atac, afarã de partea privitoare la fixarea preţului şi cu rezervele arãtate la art. 37 II2 Hotãrârile date de comisiunile judeţene de expropriere se publica în extras în Monitorul Oficial, numai în ceeace priveşte preţul. Preşedintele comisiunii este obligat ca, în termen de 10 zile dela pronunţare, sa trimitã consilierului agricol o copie de pe hotãrârile date, iar proprietarului în acelaşi termen un extras de pe dispozitivul hotãrârii. ART. 47 Înaintea ambelor comisiuni de expropriere satenii sunt reprezentaţi printr-un delegat iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant. Ambii pot fi asistaţi de un advocat. Delegatul satenilor este desemnat de ei în fata prezidentului comisiunii de ocol, la începerea operaţiunii. În caz dacã ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci preşedintele îl va desemna din oficiu dintre fruntasii satului. ART. 48 Hotãrârile date de comisiunea judeteana pentru expropriere cu privire la fixarea preţului sunt supuse apelului la Curtea de apel respectiva. Pot face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietãririi, satenii, şi ori cine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele şi condiţiunile arãtate mai sus. Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta şi cu precãdere. Deciziunile ei nu sunt supuse opoziţiei, nici recursului în Casaţie.
CAP. 7 Executarea definitiva a exproprierii şi aplicarea ei pe teren
ART. 49 Hotãrârile comisiunii de judeţ pentru expropriere, sau acelea ale comisiunii de ocol rãmase definitive, se executa prin Direcţia Cadastrului, care va determina pe teren partea expropriata, stabilind definitiv hotarele ei. Direcţiunea Cadastrului va putea începe lucrãrile de mãsurãtoare dupã hotãrârea comisiunii de ocol chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrãrile ce s-au fãcut sau se vor face în acest ultim caz vor fi valabile; procesul-verbal prevãzut de art. 55 din actuala lege nu va putea fi însã încheiat şi publicat înainte de judecarea apelului şi rãmânerea definitiva a hotãrârii de expropriere. Direcţiunea Cadastrului va fixa, pe baza hotãrârii de expropriere, fie apelata, fie rãmasã definitiva, data începerii lucrãrilor pe teren, şi va ordonã printr-o încunoştiinţare colectivã chemarea tuturor pãrţilor interesate; proprietarul mosiei, obstea de arendare localã, comuna de care depinde sediul proprietãţii, vecinii, precum şi oricine ar avea vreun drept, de orice natura, la stabilirea hotarului. ART. 50 Încunoştiinţarea colectivã va fi semnatã de delegatul Directiunii Cadastrului şi va cuprinde: numele proprietãţii supusã exproprierii şi al comunei sediului proprietãţii, anul, luna ziua şi ora fixatã pentru începerea lucrãrilor, precum şi punctul de pe moşie, sau locul din comuna, unde pãrţile chemate se vor infatisa. Aceasta încunoştiinţare va fi notificatã proprietarilor la domiciliul ales şi va fi afişatã de notarul comunei la usa primãriei de care depinde sediul proprietãţii, cel puţin cu 15 zile înainte de ziua înfãţişãrii, şi anunţatã prin strigãri şi bãtãi de toba în prima Duminica care precede ziua termenului. Aceasta operaţie se va face pentru toate comunele şi satele interesate la expropriere. Ea va rãmâne afişatã timp de 10 zile şi, la expirarea acestui termen, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afişãrii, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevãzute de art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire. Existenta procesului-verbal de constatarea afişãrii la dosarul lucrãrii face complecta dovada ca pãrţile au fost regulat chemate. ART. 51 În ziua înfãţişãrii toate pãrţile vor prezenta actele şi planurile pe cari îşi sprijinã drepturile lor, fãrã a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile. În caz când hotãrârea de expropriere este apelata în momentul lucrãrii, pãrţile sunt datoare sa prezinte copii certificate de pe motivele de apel. ART. 52 Odatã începute lucrãrile, pãrţile vor fi datoare sa le urmãreascã pe teren pana la terminarea lor. ART. 53 Delegatul Cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declaraţiunilor pãrţilor, a informatiunilor luate şi a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin raport, numerotate pe plan şi trecut în inventar. Delegatul Cadastrului va întocmi un proces-verbal de începere a lucrãrii, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea pãrţilor, actele şi planurile înfãţişate, arãtându-se cu amanuntime limitele terenului supus exproprierii. ART. 54 Dupã aceasta va proceda la masuratoarea terenului supus exproprierii şi la aplicarea cotei legale. Dacã însã la mãsurãtoare se va gãsi ca suprafata terenului supus exproprierii este mai mare sau mai mica decât cea constatatã prin hotãrârile comisiunilor de expropriere, se va revizui hotãrârea comisiunii numai în ceeace priveşte întinderea, stabilindu-se suprafata precisa atât a partii expropriate, cat şi a celei rãmase neexpropriate. În urma operaţiunii de mãsurãtoare se va determina pe teren partea expropriata şi se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan şi trecute în inventar, atât dinspre partea rãmasã neexpropriata, cat şi dinspre toţi vecinii, fãrã a se schimba însã cu aceasta ocazie punctele definitiv judecate de comisiuni, asupra situaţiunii juridice a proprietãţii, natura şi calitãţii terenului, alegerii partii expropriate, etc. ART. 55 La terminarea acestei lucrãri, delegatul Cadastrului va întocmi un al doilea proces-verbal, prin care va constata: întinderea terenului supus exproprierii, suprafata expropriata în raport cu suprafata terenului supus exproprierii, arãtarea amãnunţitã a hotarelor fixate pentru aceasta parte, precum şi toate declaraţiunile fãcute de pãrţi, cu ocazia fixãrii acestor hotare. Copii de pe ambele procese-verbale, încheiate de delegatul Cadastrului, se vor inainta notarului comunei, care de îndatã, le va afişa timp de 10 zile la usa primãriei de care depinde sediul proprietãţii, aducandu-se la cunostinta satului prin strigãri şi batae de toba. Aceasta operaţie se va face în toate comunele şi satele interesate la expropriere. La expirarea termenului de afişare, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afişãrii; se va inainta un exemplar de proces-verbal Directiunii Cadastrului, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevãzute de art. 190 din codul penal în caz de neîndeplinire. Originalele lucrãrilor, încheiate de delegatul Cadastrului, împreunã cu planul ridicat şi cu dovada de constatarea afisarilor şi aducerea la cunostinta satenilor, vor rãmâne la dosarul lucrãrilor. ART. 56 Toţi chei nemultumiti de lucrarea de mãsurãtoare şi fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestaţie la comisia judeteana respectiva în termen de 15 zile libere dela expirarea termenului de afişare a proceselor-verbale la primãrie şi a instiintarilor prevãzute la articolul precedent, fie ca lucrarea s-a fãcut în prezenta lor, fie ca au fost lipsa. Aceasta contestaţie va putea fi depusa, fie direct preşedintelui comisiunii judeţene, fie preşedintelui comisiunii de ocol pentru expropriere. Nedeclararea contestaţiei în acest termen, face definitiva pentru toate pãrţile interesate, lucrarea delegatului Cadastrului, fãrã nici o alta cale de atac. ART. 57 Contestaţia va fi iscãlitã de contestator, care poate fi şi orice satean interesat în cauza, sau de împuternicitul sau special, cu procura care se va alãturã la dosar în copie. Petiţia va cuprinde: numele, pronumele, profesia şi domiciliul contestatorului şi va arata toate motivele contestaţiei de care partea voeşte sa se serveascã şi pe cari le va alãturã în copie sau original. ART. 58 Prezidentul comisiunii judeţene îndatã ce va primi contestaţia va cere Directiunii Cadastrului dosarul cu lucrãrile respective, împreunã cu pãrerea motivatã a delegatului care a fãcut lucrarea, va fixa termenul de judecata în cel mult 40 zile dela primirea contestaţiei şi va dispune citarea pãrţilor. ART. 59 Contestatorul va fi citat la domiciliul arãtat, iar comitetul agrar, prin Direcţiunea Cadastrului, potrivit regulelor prevãzute de art. 66-68 din legea judecãtoriilor de ocoale şi citatiunea se va inmana cu cel puţin 5 zile libere, înainte de înfãţişare. Toate celelalte pãrţi vor fi citate printr-o încunoştiinţare colectivã, în care se va arata numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul Cadastrului, numele proprietãţii supuse exproprierii şi al comunei sediului proprietãţii, precum şi anul, luna, ziua şi ora fixatã pentru judecata. Aceasta încunoştiinţare va fi afişatã la usa localului comisiunii judeţene de cãtre grefier, precum şi la primãriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfãţişãrii. Ea va rãmâne afişatã timp de 10 zile şi, la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii judeţene va încheia un proces-verbal de constatarea afişãrii, care se va alãturã la dosarul contestaţiei. Toate acestea sub sancţiunea pentru grefier a destituirii şi a pedepsei prevãzute la art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire. Toatã procedura va fi gratuita. ART. 60 Comisiunea judeteana se va pronunţa asupra contestaţiei facuta în privinta masuratoarei terenului supus exproprierii, sau stabilirea hotarelor partii expropriate, pe baza actelor şi a posesiei actuale, putând face cercetãri sau ordonã verificarea mãsurãtorilor. În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al Directiunii Cadastrului şi un inginer ales de contestator. Dacã va fi nevoie de un al treilea expert el va fi ales de comisia judeteana din aceeas lista, iar lucrarea se va face de toţi împreunã. Hotãrârea comisiunii judeţene se va da în cel mult 3 luni dela primirea apelului. Ea va fi definitiva şi executorie, fãrã drept de opoziţie sau recurs. ART. 61 Executarea acestei hotãrâri se va face de cãtre Direcţia Cadastrului în asistenta unui inginer al contestatorului, operandu-se pe teren modificãrile arãtate în hotãrâre şi fixându-se hotarele potrivit acestor modificãri. Inginerul-delegat de contestator va fi chemat, printr-o scrisoare recomandatã, facuta de delegatul Cadastrului. Constatarea executãrii se va face printr-un proces-verbal, însoţit de o schita de plan, semnatã de ambii delegaţi prezenţi, sau în lipsa inginerului delegat de contestator numai de cãtre delegatul Cadastrului. Procesul-verbal şi schita se vor inainta Directiunii Cadastrului. ART. 62 Hotãrârea comisiunii judeţene rãmasã definitiva şi confirmatã în suprafata în totul de delegatul Direcţiei Cadastrului, reprezintã un titlu definitiv pentru proprietar în ceeace priveşte suprafata expropriata. Dacã lucrarea delegatului Cadastrului va constata o suprafata mai mare sau mai mica decât cea cuprinsã în hotãrârea care se executa şi nici o parte n-a fãcut contestaţie asupra acestei lucrãri, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii judeţene, care va face, în marginea hotãrârii executate, rectificarea suprafeţei. În ceea ce priveşte rectificarea preţului corespunzãtor se va urma conform art. 36. În cazul când pãrţile vor fi contestat lucrarea delegatului Cadastrului, comisiunea judeteana, prin hotãrârea ce va pronunţa, va fixa în mod definitiv suprafata. ART. 63 În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice cari servesc de reţea de baza a lucrãrilor de mãsurãtoare, se vor lasa de proprietari, pe terenurile cãrora se stabilesc aceste puncte, o suprafata de 1 m. 50 de raza pentru punctele de I-iul şi al II-lea ordin şi de 1 m. 30 pentru punctele de al III-lea şi al IV-lea ordin. Atât reperele, cat şi zonele din jurul lor şi toate hotarele terenului expropriat se vor da în paza autoritãţilor locale, cari vor fi obligate în fiecare an, în luna Aprilie, sa raporteze Directiunii Cadastrului de starea în care se gãsesc. ART. 64 Cei ce vor infiinta, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmãri şi pedepsi conform articolelor respective din codul penal. Deosebit, faptuitorii vor mai fi condamnaţi la daune interese cãtre Casa centrala. ART. 65 Toate dispoziţiile din acest capitol se aplica şi pãmântului expropriat pe baza dispoziţiunilor cuprinse în decretul No. 3.697 din 1918 şi a scãrii progresive anexatã acelui decret, precum şi terenul expropriat pe baza legii pasunilor comunale.
CAP. 8 Exploatarea pãmântului expropriat
ART. 66 Pe baza hotãrârilor executorii de expropriere prevãzute la art. 37, Casa centrala a împroprietãririi, va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotãrâri şi va lua mãsurile de mai sus în vederea masuratorii, a parcelarii şi a vânzãrii la sateni. Pana la parcelarea şi vânzarea terenului, pãmântul expropriat va putea fi dat satenilor în arenda de Casa Centrala a împroprietãririi. Arendarea se face pe timp de un an agricol. Dacã în acest interval s-a fãcut şi improprietarirea individualã definitiva, nouii proprietari nu pot intra în stãpânirea pãmântului decât dupã ce arendaşii şi-au ridicat recolta. ART. 67 Pentru aceasta Casa centrala a împroprietãririi va organiza tovarasii de exploatare agricolã, cãrora li se va da în primire pãmântul expropriat. Tovarasiile agricole se vor constitui şi conduce dupã legea bãncilor populare şi cooperativelor sãteşti cu derogarile de mai jos. Aceste tovarasii agricole sunt conduse de cãtre un consiliu de administraţie, compus dintr-un administrator numit de Casa centrala a împroprietãririi şi doi membri aleşi de sateni. Administratorul se plãteşte de Stat, el poate sa funcţioneze la mai multe tovarasii agricole invecinate. Durata mandatului membrilor din consiliul de administraţie este de un an. Adunarea generalã poate realege pe membrii al cãror mandat a expirat. Membrii consiliului de administraţie pot fi oricând revocaţi de Casa centrala a împroprietãririi în caz de abuz, rea credinţa, rea administraţie sau incapacitate doveditã în serviciu, în urma unei cercetãri fãcute prin organele sale. Consiliul de administraţie al tovarasiilor agricole are obligaţiunea de a împãrţi pãmântul expropriat între sateni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmãri încasarea arenzilor şi de a priveghea la buna cultura a pãmântului arendat. Tovarasiile de exploatare agricolã vor cuprinde în primul rând pe satenii care au drept la improprietarire. Ei nu sunt rãspunzãtori decât pentru obligaţiunile proprii. ART. 68 Pãmântul expropriat şi luat astfel în folosinta se plãteşte proprietarului cu preţul regional de arenda în vigoare. Plata se socoteşte pe an agricol şi se face în doua rate egale, la 1 Mai şi 1 Noemvrie a fiecãrui an. Pentru terenurile expropriate pe baza decretului-lege No. 3.697(918 se aplica dispoziţiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificãrile din decretul No. 3.622/919, care se ratifica. Arenda acordatã în 1919, dupã contractele în vigoare la data promulgãrii decretului-lege cu No. 3.697, rãmânând buna şi definitiva. Preţul se va calcula şi plati proprietarului de cãtre Casa centrala de improprietarire prin organele sale. Arenda se va achitã Casei centrale a împroprietãririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administraţie al tovarasiei sau de organele Casei centrale a împroprietãririi acolo unde nu sunt tovarasii. Debitele stabilite de Casa centrala a împroprietãririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat sunt definitive şi executorii, fãrã îndeplinirea vreunei alte formalitãţi. Urmãrirea acestor debite se face conform legii de urmãrire a veniturilor Statului.
CAP. 9 Plata preţului şi lichidarea sarcinilor.
ART. 69 Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de renta amortizabila în 50 ani şi purtãtoare de dobanda de 5 la suta pe an. Valoarea nominalã este socotitã la plata drept valoare realã. Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se va face în renta perpetua purtãtoare de dobanda de 5 la suta pe an. ART. 70 Plata preţului pentru fiecare proprietate se va face pe baza hotãrârilor de expropriere şi de fixare a preţului rãmase definitive, şi anume: 80% din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de mãsurãtoare în condiţiunile arãtate la art. 62. Pana atunci, pentru acest rest, Statul plãteşte o dobanda de 5 la suta. ART. 71 Statul va face plata preţului în totdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri şi consemnaţiuni. El se libereazã valabil prin simplul fapt al consemnarii rentei. Proprietarul va ridica numerarul şi titlurile de renta dela Casa de depuneri şi consemnaţiuni numai cu autorizarea preşedintelui tribunalului situaţiei pãmântului expropriat. ART. 72 Prin consemnarea preţului terenul expropriat devine liber de orice obligaţiuni ori sarcini ar exista asupra lui, afarã de ipotecile Creditului funciar rural. Toţi cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra partii de pãmânt expropriata, nu le pot exercita decât asupra numerarului şi titlurilor de renta consemnate ca preţ. ART. 73 Orice acţiune de revendicare, urmãriri imobiliare sau de venituri, precum şi orice drepturi, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenţionale, uzufruct, anticreza, embatic sau besman şi oricari altele, de orice natura, chiar cunoscute Statului, rãmân desfiinţate de drept, asupra porţiunii expropriate, din ziua exproprierii; iar pretentiunile de orice natura asupra pãmântului expropriat se vor valorifica numai asupra preţului consemnat la Casa de depuneri. Tribunalul, în urma cererii Casei Centrale a împroprietãririi şi sub dovada consemnarii preţului, va ordonã radierea tuturor acestora deasupra porţiunii expropriate şi închiderea oricãror dosare de acţiuni sau urmãriri. De asemenea, pana la consemnare, orice ceziune, urmãriri, popriri şi sechestre nu se pot infiinta în mâinile Statului, care nu are a tine seama de ele, iar cele înfiinţate rãmân de drept desfiinţate. ART. 74 Dacã proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecata numai Creditului funciar rural şi pentru o suma mai mare decât preţul exproprierii, capitalul rãmas neamortizat se va divide între proprietarul mosiei şi între Stat, trecând asupra Statului spre achitarea preţului, parte din datorie pana la concurenta preţului exproprierii, iar restul din datoria neamortizata rãmâne asupra partii din moşia neexpropriata. Dacã însã capitalul rãmas neamortizat este egal sau mai mic decât preţul exproprierii, atunci intreaga aceasta datorie trece asupra Statului, iar diferenţa, de va fi, pana la completarea preţului exproprierii, Statul o va plati expropriatului în modul arãtat la art. 76. În toate cazurile sus arãtate, ratele întârziate cu procentele şi cheltuielile ce s-ar datora vor rãmâne ca sarcina privilegiatã asupra preţului consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni, cari nu va putea fi liberat decât dupã dovada achitãrii acestor rate. Acestea vor putea rãmâne ca sarcina şi asupra partii neexpropriate, dacã aceasta se va admite de consiliul de administraţie al Creditului. În acest caz, societatea îşi va conserva asupra partii neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile şi privilegiile în virtutea prezentului decret-lege, al legii şi statutelor sale şi a actului de imprumutare. Plata anuitãţilor respective pana la stingerea datoriei, rãmâne în sarcina Statului. Dacã sunt mai multe împrumuturi ipotecare asupra unei moşii, repartiţia şi diviziunea lor se va începe cu prima inscriptiune şi se va urma cu cele urmãtoare pana se va ajunge la o suma egala cu preţul exproprierii spre a se opera diviziunea cum s-a arãtat mai sus. Capitalul social, în toate cazurile de mai sus, rãmâne în întregul lui proprietarului expropriat şi nu se va restitui decât dupã complecta stingere a datoriei, atât dupã partea de moşie rãmasã în proprietatea sa, cat şi dupã partea expropriata. Consiliul de administraţie al primei societãţi de Credit funciar roman din Bucureşti va face repartiţia şi diviziunea ipotecelor pe aceste baze, iar Statul rãmâne substituit în toate drepturile şi obligaţiunile proprietarului pentru partea de datorie luatã asupra sa; nu va avea însã drept de vot la adunãrile societãţii. Datoria ipotecarã luatã în sarcina Statului nu este garantatã solidar de proprietarii societari ai societãţii de Credit funciar rural. ART. 75 Dacã proprietatea din care se face exproprierea este ipotecata atât Creditului funciar cat şi altor creditori, creanta Creditului se va regula conform art. precedent; iar ipotecele celelalte, precum şi privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru preţul vânzãrii, prin derogare dela lege sau convenţiune, rãmân de drept desfiinţate în întregul lor deasupra porţiunii expropriate. Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi se resfrang numai asupra partii rãmase expropriatului, pentru fiecare creanta în rangul inscriptiunii ei şi numai pentru creanta ce ar mai avea de primit, dupã ce în primul rând ar incasa numerariul sau titlurile de renta cuvenite expropriatului conform art. 69, titluri cari în lipsa numerariului înlocuiesc orice calcul de moneta s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afarã de excepţiile prevãzute la art. 76. Creanţele ipotecare şi privilegiile constituite bãncilor şi instituţiilor financiare vor fi plãtite numai în renta. ART. 76 În caz când proprietatea este ipotecata exclusiv numai altor persoane decât Creditului funciar, atunci creanţele ipotecare, prin derogare dela lege sau convenţiune, rãmân de drept desfiinţate asupra porţiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercita numai asupra preţului în renta consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni. Ele continua însã a subsista proporţional asupra partii ipotecate rãmasã expropriatului şi în condiţiunile actului de ipoteca. Partea proporţionalã din creanta ipotecarã care revine creditorului pentru partea expropriata se declara exigibilã. Ea se va plati din renta consemnatã socotitã valoarea nominalã drept o valoare egala. Din ziua de 15 Decemvrie 1918, creditorul nu va avea dreptul sa ia decât un procent de 6%, urmând a se scade din capitalul împrumutat, suma încasatã de creditor în plus ca procent. Tot în renta socotitã astfel se vor achitã de debitori orice dobânzi datorite pana în ziua consemnarii. Acei creditori ipotecari cari, în loc de a primi renta consemnatã ce li s-ar cuveni, ar consimţi ca intreaga lor creanta sa rãmânã asigurata în restul proprietãţii neexpropriata şi în acelaşi timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani dela expirare şi cu o dobanda de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanţei în numerar. Orice privilegii ce ar fi înscrise pana la 15 August 1916 asupra proprietãţii supuse exproprierii, în o alta valuta decât lei, se va putea plati de cãtre debitori în lei pe cursul din momentul contractãrii, oricare ar fi condiţia între pãrţi. Diviziunea, radierea, restrangerea creanţei şi tabloul de ordine între creditori se fixeazã prin ordonanta prezidentiala data în camera de consiliu de preşedintele tribunalului situaţiei imobilului, dupã cererea creditorului sau a debitorului şi cu citarea pãrţilor. Aceasta ordonanta este supusã aceloraşi cai de atac ca şi ordonanţele prezidenţiale date în virtutea art. 66 bis din codul de procedura civilã. Pe baza acestei ordonanţe rãmase definitiva şi executorie, preşedintele va ordonã Casei de depuneri a plati creditorilor în numerar sau în lipsa, în renta suma cuvenitã, iar din oficiu va opera radierea sau restrangerea sarcinii porţiunii expropriate. Executarea creanţelor ipotecare sau privilegiate este suspendatã pana la consemnarea preţului.
PARTEA II IMPROPRIETARIREA
CAP. 10 Ordinea de preferinta la improprietarire
ART. 77 Pãmântul expropriat pe temeiul legii de fata precum şi acel al Statului se parceleaza spre a se vinde în loturi locuitorilor romani cultivatori de pãmânt, în condiţiile şi în modul arãtat în aceasta lege. Pentru acest scop se va întrebuinţa cu aprobarea Comitetului agrar şi pãrţi din pãmântul arabil al pasunilor comunale, acolo unde va fi nevoie. ART. 78 Pãmântul expropriat se vinde în loturi celor indreptati şi în urmãtoarea ordine de precãdere: 1. Mobilizatilor în rasboiul 1916-1919; 2. Mobilizatilor în campania 1913; 3. Vãduvelor de rasboi pentru copii; 4. Agricultorilor mici lipsiţi de pãmânt; 5. Agricultorilor cu proprietãţi mai mici de 6 Ha; 6. Orfanii de rasboi. ART. 79 La condiţiunile egale de indreptatire se vor preferi în aceeas categorie: a) Invalizii: b) Cei care în trecut au muncit pe moşie; c) Cei care au inventar şi gospodãrie intemeiata; d) Cei care au mai mulţi copii; e) Cei mai în varsta. ART. 80 În caz de paritate de condiţiuni între îndreptãţiţi din aceeas categorie şi de neajungerea numãrului loturilor se va proceda prin tragerea la sorţi. La distribuţia loturilor pe lanuri se va avea în vedere legãturile de rudenie, de prietenie ale lotasilor, precum şi de situaţia în care se gãseau în cultivarea acestor locuri înainte de improprietarire. ART. 81 În comunele unde nu sunt moşii expropriabile se vor preferi la improprietarire indreptatitii din categoriile 1, 2 şi 3 din aceste comune, pe pãmântul expropriat din mosiile comunelor invecinate, pana la o depãrtare de 5 km. înaintea indreptatitilor din categoriile 5 şi 6 din aceste comune, dacã au muncit în trecut pe moşie. ART. 82 Pãmântul folosit prin embatic precum şi locurile cu arenda pe cari satenii agricultori au cladit case, plantat vii sau pomi roditori se expropriaza în folosul locatarilor şi embaticarilor. Înstrãinãrile unor asemenea pamanturi cu începere dela 1916 cãtre alte persoane decât cãtre posesorii lor sunt nule de drept; afarã de cazul în care printr-o sentinta judecãtoreascã definitiva s-a desfiinţat raportul de drept dintre proprietar şi posesorii pãmântului. ART. 83 Locuitorii romani din marginea oraşelor sau targurilor a cãror îndeletnicire principala este munca câmpului au drept la improprietarire pe mosiile aflate într-o raza de 10 km şi pe cari au muncit şi în trecut. ART. 84 Se considera ca îndreptãţiţi: preotii, invatatorii, precum şi toţi ceilalţi mici funcţionari publici având resedinta în comunele rurale, absolvenţii şcolilor de agricultura de toate gradele, sub conditiunea ca unii şi alţii sa locueasca la ţara şi sa se oblige sa lucreze pãmântul. Meseriaşii ca: lemnarii, fierarii, croitorii, lautarii, etc., cari în trecut nu s-au ocupat cu agricultura, carciumarii şi diferiţii comercianţi, precum şi acei din orice categorie ar fi, cari având pãmânt, l-au vândut, nu vor fi improprietariti decât dupã ce au fost satisfacuti toţi ceilalţi îndreptãţiţi dela art. 78. ART. 85 Ofiţerii invalizi vor primi cu precãdere, în condiţiunile de plata ale legii, câte 5 Ha pãmânt; ei vor putea primi pana la 25 Ha în regiunile de colonizare dupã terminarea împroprietãririi dacã se obliga a-l cultiva personal şi a se stabili pe lot. Reangajatii aflaţi în serviciul armatei la data promulgãrii acestei legi îşi pãstreazã prevederile legii reangajatilor în armata în ceeace priveşte darea pãmânturilor la reangajati, cu conditiune sa se stabileascã pe lot şi sa-l munceasca personal. ART. 86 Se exclud dela improprietarire dezertorii, condamnaţi cu hotãrâri rãmase definitive, chiar dacã au fost amnistiati de delictul sãvârşit, precum şi toţi aceia cari s-au pus în serviciul duşmanului. Fac exceptiune dela cele prevãzute în aliniatul de mai sus dezertorii în ţara, condamnaţi şi amnistiati, cari la revizuirea prevãzutã de art. 90 vor dovedi înaintea comitetului de ocol, cu copie de pe foaia matricola certificatã de cãtre comandantul cercului de recrutare respectiv, ca în tot cursul rasboiului 1916-1919 nu au avut lipsuri nelegale dela corpul sau serviciul lor, urmate de mutaţie de dezertare, neanulate prin ordin de zi, mai mult de 30 de zile. Mobilizatii cari n-au urmat armata în Moldova şi au rãmas în teritoriul vremelnic ocupat şi cari au fost cercetati de comisiunile instituite în acest scop şi gasiti ca au rãmas în teritoriul ocupat, vor fi improprietariti în comunele lor, numai dupã ce se va satisface celelalte categorii de îndreptãţiţi la improprietarire; iar în cazul când nu se va ajunge şi pentru ei pãmânt în comunele lor, ei vor fi improprietariti prin colonizare. Rãniţii şi invalizii, precum şi cei cari au fost fãcuţi prizonieri de dusmani şi n-au fost condamnaţi la Curţile martiale, nu se considera ca rãmaşi în teritoriul ocupat şi deci nu se trateazã ca atare în ceeace priveşte improprietarirea. ART. 87 Acolo unde nu este destul pãmânt pentru a improprietari pe toţi cei îndreptãţiţi o parte din ei se vor muta în regiuni de colonizare. Aceasta alegere se va face de cãtre locuitorii înşişi, iar când pe aceasta cale nu s-ar ajunge la un rezultat impaciuitor, alegerea se va face de comitetul local de improprietarire, preferându-se la improprietarirea pe loc invalizii şi vãduvele de rasboi, iar din aceeas categorie satenii mai în varsta familisti, cari poseda gospodãrii întemeiate. ART. 88 Din pãmântul expropriat prin dispoziţiile legii de fata peste prevederile decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918 se vor improprietari de preferinta înaintea celorlalte categorii de îndreptãţiţi: a) Invalizii; b) Vãduvele de rasboi pentru copii şi orfanii de rasboi nãscuţi cel mai târziu în anul 1903 şi cari poseda inventar agricol; c) Preotii şi invatatorii cari nu au pãmânt, cari au mai puţin de 5 Ha, sau nu au fost improprietariti pana la promulgarea legii de fata. Pe loturile mari, constituite pe pãmântul expropriat prin aplicarea legii de fata, precum şi pe cel deja expropriat în regiunile de colonizare şi nedistribuit la sateni, se înfiinţeazã loturi demonstrative şi ferme model şi se improprietaresc absolvenţii şcolilor de agricultura de toate gradele, ofiţerii invalizi cari se obliga a cultiva pãmântul dupã condiţiunile impuse de Casa centrala a împroprietãririi. ART. 89 Dacã va prisosi în comuna pãmânt în urma vânzãrii loturilor dupã normele de mai sus şi nu sunt cereri de colonizare, timp de 3 ani dela terminarea lucrãrilor de improprietarire pe loc, se va mai putea vinde pana la un al doilea lot celor cãrora li s-a atribuit unul. Se prefera cei ce poseda inventar, brate de munca mai numeroase şi cari plãtesc anticipat o parte mai mare din preţ. ART. 90 Improprietaririle fãcute pana la promulgarea legii de fata pe baza decretelor-legi No. 1.407/920, 2.097/920, sunt definitive şi nu pot fi schimbate decât cu aprobarea comitetului agrar. Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de improprietarire în ceeace priveşte dezertorii, foştii prizonieri, precum şi cei admişi fãrã drept la improprietarire. ART. 91 Membrii comisiunilor de improprietarire cari în deplina ştiinţa şi vointa vor înscrie pe tablourile de improprietarire sau vor înscrie pe tablourile de improprietarire sau vor improprietariri persoane cari nu au acest drept, vor fi destituiti nu numai din comisiunile de improprietarire, ci şi din funcţiunile publice dacã ocupa atari funcţiuni, şi vor fi dati în judecata conform codului penal şi declaraţi incapabili de a mai ocupa alte functuni publice.
CAP. 11 Parcelarea pãmântului expropriat
ART. 92 Pãmântul expropriat se parceleaza în loturi de completare, loturi întregi pana la 5 Ha şi loturi de colonizare de 7 Ha, în afarã de islazul comunal şi locul de casa. La formarea şi distribuirea loturilor se tine seama şi de pãmântul pe care cei îndreptãţiţi îl poseda, sau au perspectiva de a moşteni în linie directa. ART. 93 Acolo unde pãmântul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor celor îndreptãţiţi cu loturi de 5 Ha, împreunã cu pãmântul ce poseda, precum şi acolo unde mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, comitetul agrar va putea face loturi mai mici de 5 Ha, având în vedere condiţiunile locale, natura pãmântului şi felul cultivarii lui. ART. 94 Pãmântul cu calitãţii naturale deosebite va putea fi împãrţit, cu aprobarea Comitetului agrar, deopotrivã între toţi cei în drept, exceptându-se acei locuitori cari poseda cel puţin un hectar de asemenea pãmânt. ART. 95 Loturile de completare se distribue de preferinta în apropierea satelor; ele nu vor fi mai mici de jumãtate de hectar, iar scara va merge din jumãtate în jumãtate de hectar; fracţiunile mai mici de jumãtate completandu-se pana la jumãtate în favoarea satenilor. ART. 96 Pãmântul propriu pentru faneata din regiunea de munte, deal şi şes se vinde în loturi pana la 3 hectare. ART. 97 Meseriaşii sateni din comunele rurale, cari sunt şi plugari, au drept numai la un loc de casa şi pana la un Ha de pãmânt. Marginasii oraşelor şi targurilor cultivatori de pãmânt şi muntenii cari nu se muta pe lot au drept la improprietarire numai pana la 2 hectare. Locuitorii din comunele rurale devenite urbane dupã promulgarea decretului-lege de expropriere din 1918, se vor bucura de toate drepturile acordate de aceasta lege locuitorilor din comunele rurale. ART. 98 Locurile rezervate pentru constructiuni de case se vor vinde deosebit satenilor domiciliaţi în comuna unde se improprietaresc şi cari nu au locuinta proprie. Se va da preferinta cumparatorilor de loturi, precum şi acelor cari se stabilesc în sate noui. Suprafata locurilor de casa va fi de 1.000-3.000 mp., şi nu va fi cuprinsã în suprafata lotului. ART. 99 Pe pãmânturile irigate, sau pe cari se pot planta vii şi pomi roditori, întinderea loturilor poate fi scoborata şi pana la jumãtate hectar. ART. 100 Baltile, stuhariile iazurile, cohalmurile, zavoaiele expropriate, se pot vinde de preferinta comunei sau organizaţiilor cooperative din comuna. ART. 101 Clãdirile se vand de preferinta comunei, judeţului sau organizaţiilor cooperative ale satenilor; iar în caz când aceştia nu vor avea nevoie, ele se vand, împreunã cu un lot de cel mult 50 Ha, celor îndreptãţiţi în conformitate cu dispoziţiile legii. ART. 102 Pe pãmântul expropriat din toate regiunile prin legea de fata peste suprafata expropriata prin aplicarea scãrii progresive din decretul cu No. 3.619/919 şi în regiunile de colonizare pe pãmântul deja expropriat la aplicarea legii de fata, se vor putea face loturi de 10 Ha la munte, deal şi în regiunile cu populatiune deasa şi pana la 50 Ha în celelalte regiuni, dupã avizul şi cu autorizaţia Comitetului agrar. Unele din aceste loturi vor cuprinde şi clãdiri cari se gãsesc pe pãmântul expropriat. Suprafata destinatã acestor loturi nu va întrece 1/8 din întinderea pãmântului expropriat. ART. 103 În Dobrogea loturile vor fi pana la 8, 10 şi 25 hectare, aceste doua din urma categorii ocupand pana la 30% din intreaga suprafata expropriata în comuna. Loturile de 25 Ha se rezerva exclusiv taranilor cari se colonizeaza.
CAP. 12 Organele de aplicare
ART. 104 Organele de aplicare ale împroprietãririi sunt comitetul local şi comitetul de ocol. I. Comitetul local se compune din: a) Primar; b) Preot; c) Invatator-diriginte. d) Patru sateni delegaţi (aleşi din sanul lor). Comitetul local are îndatorirea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toţi satenii cari ar avea drept sa fie improprietariti, în conformitate cu dispoziţiile legii şi cu ordinea ce s-a stabilit şi cari se vor dezvolta prin instrucţiuni. II. Comitetul de ocol se compune din: a) Judecãtorul de ocol ca preşedinte; b) Agronomul regional ca delegat al Casei centrale a împroprietãririi; c) Administratorul de plasa; d) Doi delegaţi ai satenilor; e) Un delegat al ministerului de rasboi. Comitetul de ocol judeca la fata locului contestaţiunile ce s-ar ivi la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor ce urmeazã a fi improprietariti. Delegatul ministerului de rasboi va cerceta situaţia militarã a satenilor. Hotãrârea se da cu majoritate; în caz de paritate, votul preşedintelui este precumpanitor.
CAP. 13 Procedura împroprietãririi
ART. 105 Comitetul local întocmeşte tabloul de improprietarire pentru fiecare comuna. Acest tablou va sta afişat 15 zile la usa primãriei, a şcolii, a bisericii şi a tuturor localurilor publice din comuna. Notarul comunei este obligat a da copie de pe tabloul de improprietarire la cere. În acelaş interval se vor inainta la primãrie contestaţiunile celor ce ar fi omisi, precum şi acelea privitoare la cei ce ar fi trecuţi pe tablou fãrã drept sau în alta ordine decât cea legalã. Contestaţiunile se fac în scris pe hârtie libera, primarul fiind obligat de a da partii dovada de primirea contestaţiei. Contestaţiile se pot face în acelaşi termen şi înaintea judelui de ocol, care este obligat ca în termen de 3 zile sa le trimitã comitetului local pentru aviz. ART. 106 Comitetul local, în timp de cel mult 15 zile dupã expirarea termenului pentru primirea contestatiunilor, va încheia un proces-verbal constatând îndeplinirea formalitãţilor de mai sus şi primirea contestatiunilor ce s-ar fi ivit şi îşi va da avizul asupra fiecãrei contestaţii în parte. Procesul-verbal se face în doua exemplare, din cari unul se trece în condica proceselor-verbale a deliberãrilor consiliului comunal, iar altul se înainteazã comitetului de ocol respectiv. ART. 107 Comitetul de ocol judeca la fata locului contestaţiunile dupã citarea colectivã facuta cu cel puţin 10 zile înainte de venirea în localitate şi întocmeşte în mod definitiv, în termen de cel mult 20 zile, tablouri cu ordinea de precãdere a celor în drept de a cumpara pãmânt. În caz de neînţelegere, judecãtorul trage la sorţi în fata comisiunii pe satenii cari urmeazã a fi improprietariti. ART. 108 Casa centrala a împroprietãririi poate cere comitetului de ocol un supliment de cercetare, chiar dacã tablourile de improprietarire au fost definitiv încheiate, când din cauze de forta majorã o parte din sateni nu au fost trecuţi pe acele tablouri sau alţii au fost trecuţi pe nedrept.
CAP. 14 Aplicarea împroprietãririi
ART. 109 Hotãrârea comisiei de ocol rãmasã definitiva prin neapelare sau hotãrârea comisiunii judeţene pentru expropriere, constituie titlul pe baza cãruia se va proceda la improprietarirea de drept, care va fi înlocuitã prin improprietarirea definitiva atunci când hotãrârea comisiunii judeţene va rãmâne definitiva conform dispoziţiunilor cap. VII. ART. 110 Împãrţirea pãmântului între cei îndreptãţiţi se face de organele Casei centrale a împroprietãririi dupã tablourile şi numãrul loturilor întocmite de comisiunile de ocol. ART. 111 Înainte de parcelare, organele Comitetului agrar vor destina din pãmântul expropriat mai întâi; a) Suprafeţele necesare pentru împlinirea intereselor obşteşti şi ale Statului, şi infiintarii şi completãrii loturilor bisericesti şi şcolare, ca: grãdini de copii, şcoli primare, de adulti, elementare de meserii, medii, etc., dela sate. Aceste loturi nu vor fi mai mari decât loturile tip din regiune; b) Pãmântul necesar pentru instituirea sau completarea izlazurilor comunale; c) Suprafeţele necesare pentru mãrirea vetrei satelor, pentru crearea de sate noui, pentru drumuri, adapatori, etc., precum şi pentru înfiinţare de pãduri în regiunile de colonizare sau pe pãmântul impropriu culturii şi pasunilor. ART. 112 Dacã, prin aplicarea dispoziţiilor de mai sus, suprafata destinatã împroprietãririi se restrânge, se va micşora în aceeaşi proporţie şi numãrul loturilor. La primirea lotului se va preda fiecãrui lotas un certificat în care sa se constate suprafata lotului, situaţia şi preţul. Îndeplinirea acestei operaţiuni se înscrie într-un proces-verbal fãcut în trei exemplare, din cari unul rãmâne la arhiva primãriei locale, altul se trimite consilieratului agricol din judeţ şi al treilea se înainteazã Casei centrale a împroprietãririi, Direcţia funciarã. ART. 113 Atunci când Direcţiunea Cadastrului va mãsura pãmântul expropriat, va revizui şi lucrarea de mai sus, întocmind planul de parcelare şi predand fiecãrui lotas actul definitiv de proprietate. Planul de parcelare se face în trei exemplare: unul se depune la primãria localã, al doilea la consilieratul agricol respectiv şi al treilea la Direcţia Cadastrului.
CAP. 15 Colonizarea
ART. 114 Intreaga operaţie a colonizarii regiunilor având populaţie rara în înţelesul legii de fata e încredinţatã Casei centrale a împroprietãririi, care ia mãsurile necesare pentru alcãtuirea de sate noui, sau mãrirea celor existente. ART. 115 Casa centrala a împroprietãririi determina localitãţile în cari urmeazã a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale şi cu desvoltarea viitoare, numãrul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de stat, portiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurilor comunale înfiinţate, loturile pentru şcoala, diferite aşezãmintele de interese publice şi executa lucrãrile necesare. Prin derogare dela art. 4, 6 şi 78 din legea pentru organizarea comunelor rurale, mãrirea sau mutarea vetrelor de sat existente, cat şi înfiinţarea şi numirea de noui comune, cãtune şi sate pe terenurile expropriate, din orice regiune a tarii, se va face pe baza unui jurnal al consiliului de miniştri. Planurile nouilor sate se vor întocmi şi aplica pe teren de cãtre Direcţia Cadastruluii şi lucrãrilor tehnice. ART. 116 Pentru a înlesni colonistilor înfiinţarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietãririi organizeazã depozite de materiale pentru construcţie, unelte şi seminţe, acorda credite colonistilor, executa lucrãrile tehnice necesare şi elaboreazã prin Direcţiunea Cadastrului şi a lucrãrilor tehnice planuri de construcţii rurale cu devizele de materiale şi cheltuielile respective, inlesnind colonistilor executarea, dacã aceştia o cer. ART. 117 Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietãririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumãtate din aceste cheltuieli sa fie restituite de colonisti în timp de 40 de ani prin anuitati cari încep dupã scurgerea celor dintâi cinci ani dela aşezarea colonistilor; cealaltã jumãtate rãmâne sa fie suportatã de Casa centrala a împroprietãririi din fondurile ce i se va aloca anual din bugetul Statului. ART. 118 Au preferinta la colonizare, în ordinea de precãdere stabilitã în tablourile de improprietarire, locuitorii din regiune, din judeţ, din alte judeţe, din alte provincii. ART. 119 Toate celelalte dispoziţiuni din prezenta lege, cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol, se aplica şi la colonizare.
CAP. 16 Înstrãinarea loturilor
ART. 120 Loturile mici se pot vinde. Pana la plata preţului, vânzarea loturilor nu se poate face decât în suprafata lor totalã, astfel cum au fost cumpãrate dela Casa centrala a împroprietãririi. Cumpãrãtorii sunt ţinuţi sa achite integral datoria Casei centrale a împroprietãririi. În aceleas condiţiuni sunt permise şi donatiunile şi schimburile. Aceste vânzãri şi donatiuni nu sunt permise decât dupã 5 ani dela punerea în stapanire definitiva a loturilor. ART. 121 Casa, gradina şi terenul alãturat, pana la cel mult 1 hectar, cari fac corp cu casa, sunt intangibile; ele nu se pot ipoteca şi nu pot fi urmãrite sau vândute silit sub nici o forma. ART. 122 Pãmântul stapanit de sateni poate fi cumpãrat, sub rezerva dreptului de preemptiune a Statului, de orice cetãţean roman, cu obligaţiunea de a-l pune în valoare personal. Vânzãrile dintre satenii cultivatori manuali de pãmânt, precum şi acele fãcute absolvenţilor şcolilor de agricultura de toate gradele, nu sunt supuse dreptului de preemptiune al Statului. Dreptul de preemptiune al Statului se exercita de Casa centrala a împroprietãririi, potrivit dispoziţiunilor unui regulament special, care va desvolta şi procedura aplicãrii. Cumpãrarea de loturi vândute prin aceasta lege şi prin legile anterioare de improprietarire, nu se poate face de o singura persoana, decât pana la 25 Ha în regiunile de munte şi deal şi 100 Ha în regiunile de şes. Institutiunile culturale recunoscute persoane morale pot cumpara în fiecare comuna unul sau cel mult doua loturi, pentru a fi întrebuinţate în scopuri culturale sau de interes economic obştesc. Astfel de cumpãrãri se pot face numai cu autorizaţiunea prealabilã a Casei centrale a împroprietãririi. ART. 123 Pãmântul pana la 10 Ha, aparţinând satenilor cultivatori nu se poate ipoteca decât numai cãtre bãncile populare, Casa centrala a împroprietãririi sau a instituţiilor autorizate de Stat. ART. 124 Orice înstrãinãri fãrã respectarea dispoziţiunilor de mai sus sunt nule de drept. Nulitatea se va pronunţa de instanţele judecãtoreşti prevãzute la art. 139 cu procedura prevãzutã acolo. Odatã cu nulitatea se va pronunţa şi deposedarea cumpãrãtorului. ART. 125 Dispoziţiunile din acest capitol se aplica şi loturilor dobândite în virtutea legilor anterioare de improprietarire, de înstrãinarea bunurilor Statului şi a acelora vândute de Casa ruralã, afarã de restrictia de 5 ani dela art. 120. Transferarile pãmânturilor rurale dobândite în virtutea diferitelor legi de improprietarire se respecta. Dispoziţiunile legilor din 12 Fevruarie 1879, 3 Aprilie 1882, 10 Aprilie 1910, 18 Martie 1912 şi 23 Aprilie 1916, sunt şi rãmân abrogate în ceeace priveşte înstrãinarea atât cu titlu oneros, cat şi gratuit, a loturilor mici, adicã a loturilor asa zis cu declaraţie, din Dobrogea-Veche. Rãmân în vigoare numai dispoziţiunile art. 2 din legea pentru regularea proprietãţii imobiliare din Dobrogea din 3 Aprilie 1881. Restrictia de 5 ani din art. 120 nu se aplica acestor loturi.
CAP. 17 Indivizibilitatea loturilor
ART. 126 Pãmântul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât pana la 2 hectare la şes şi 1 hectar la munte şi deal. Pentru locuri de casa, fabrici, grãdini de legume, plantaţii de pomi şi vii, diviziunea proprietãţii este permisã fãrã nici o limita. ART. 127 Prin derogare dela codul civil şi cu respectarea articolului precedent orice proprietar de pãmânt poate desemna prin testament pe moştenitorul sau moştenitorii beneficiari, cari vor avea sa despãgubeascã pe comostenitori dupã normele legii de fata. ART. 128 În cazul când împãrţirea pãmântului între moştenitori nu s-ar putea face fãrã a incalca dispoziţiunile art. 126 şi în cazul când moştenitorul nu a fost desemnat conform art. 127, pãmântul poate fi atribuit, prin buna înţelegere, unuia din moştenitorii legali, cari sunt ţinuţi pentru aceasta a se prezenta singuri când sunt majori, sau prin tutori sau curatorul lor când sunt minori ori interzisi, în fata judecãtorului pentru a lua act de învoiala. Judecãtorul de ocol poate sa nu legitimeze învoiala, numai dacã tutorul sau curatorul e alta persoana decât tatãl sau mama moştenitorului şi dacã socoteşte ca învoiala nu ocroteşte de ajuns interesele moştenitorilor reprezentanţi. ART. 129 În caz de neînţelegere între moştenitori, judecãtorul, în termen de 10 zile dela cererea oricãruia dintre moştenitori, va chema toţi moştenitorii prin citaţii individuale la domiciliu şi va cauta sa stabileascã o înţelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor şi asupra despãgubirilor de acordat celorlalţi moştenitori, inscriind înţelegerea într-un proces-verbal semnat şi de pãrţi. În cazul când pãrţile nu cad la învoiala, judecãtorul va trage la sorţi lotul sau loturile ce sunt de împãrţit între moştenitori, fixând totdeodatã şi preţul potrivit cu valoarea iniţialã, şi cu cota de scãzut din valoarea iniţialã pentru a nu impovara prea mult pe viitorul proprietar şi încheind despre toate aceste operaţiuni un proces-verbal semnat şi de pãrţile interesate. În toate aceste cazuri, judecãtorul de ocol va inainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietãririi, oprind însã la dosar o copie cu semnatura sa. ART. 130 Moştenitorul asupra cãruia rãmâne pãmântul ia de drept în sarcina sa intreaga suma cuvenitã ca despãgubire fiecãrui moştenitor în parte şi are obligaţiunea sa achite partea fiecãruia în termen de 5 ani şi cu o dobanda de 5% pe an, platibila din 6 în 6 luni, începând cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar şi continuand anual la acelaş termen. În caz de întârziere mai mare de 3 luni dela data când urma sa fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comostenitorii pot sa ceara judecãtorului de ocol, dupã normele arãtate în art. 129, excluderea moştenitorilor cari nu şi-au îndeplinit obligaţiunile, rezilierea împãrţelii şi facerea unei noui imparteli. ART. 131 Constructiunile sau îmbunãtãţirile funciare fãcute în cursul posesiunii de moştenitorul asupra cãruia a rãmas lotul nu impiedica operaţiunea din articolul precedent, judecãtorul urmând însã sa stabileascã pe baza unei evaluãri drepturi la despãgubiri ce se cuvin. ART. 132 Moştenitorii loturilor pot sa se imprumute la Casa centrala a împroprietãririi cu ipoteca asupra loturilor pentru sumele ce trebuie sa rãspundã celorlalţi comostenitori. În acest caz Casa centrala a împroprietãririi va incasa odatã cu ratele împrumutului acordat şi anuitatea datoritã pentru plata preţului loturilor. ART. 133 Toţi proprietarii de pãmânt pot declara indivizibilã şi supusã transmisiunii, dupã dispoziţiunile cuprinse în acest capitol, o suprafata pana la 50 hectare. Declaraţia va fi facuta în scris la judecãtoria de ocol respectiva de cãtre proprietar, care se va prezenta în persoana. Ea va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situaţia, întinderea şi vecinãtãţile terenului ce voeşte sa se declare indivizibil şi semnatura proprietarului. În caz când proprietarul nu ştie carte, declaraţia va fi semnatã de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecãtoria de ocol. Judecãtorul de ocol va primi declaraţia scrisã a proprietarului, va lua act de vointa acestuia şi va încheia procesul-verbal de cele constatate. Declaraţia şi procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcãtuit şi ţinut la judecãtoria de ocol pe numele proprietarilor. ART. 134 Prin derogare la regulele stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pãmânt au libertatea de a dona sau a testa obligaţiunea indivizibilã arãtatã în art. 126 fãrã obligaţiunea pentru donator sau legatar de a raporta chiar în numerar excedentul peste cotitatea disponibilã. ART. 135 Un regulament special va desvolta în amãnunt aplicarea dispoziţiunilor din acest capitol.
CAP. 18 Comasarea şi amelioratiunile funciare
ART. 136 Pentru a se asigura putinta exploatãrii lesnicioase şi prielnice a pãmântului prin reunirea proprietãţilor rurale formate din mai multe parcele rãzleţe, prin aşezarea izlazurilor şi a tuturor terenurilor cu destinaţie specialã în situaţia cea mai potrivita cu scopul cãruia servesc, prin crearea unui acces lesnicios la toate parcelele şi în genere prin parcelarea raţionalã a proprietãţii rurale, în raport cu necesitãţile agricole. Casa centrala a împroprietãririi, prin Direcţia Cadastrului şi a lucrãrilor tehnice, va executa comasarea terenurilor rurale în conformitate cu prevederile legii speciale de comasare.
CAP. 19 Cultivarea loturilor
ART. 137 Pentru asigurarea unei bune culturi a pãmântului micei proprietãţi, o cat mai buna întrebuinţare a izlazurilor comunale, cum şi punerea în valoare a produselor micei proprietãţi, Casa centrala a împroprietãririi are dreptul de a stabili şi impune micilor proprietari obligaţiuni privitoare la planul de cultura, la organizarea mijloacelor de cultura şi tovarasii, cari sa indrumeze pe sateni spre o cultura raţionalã şi intensiva, la desfacerea produselor lor şi îmbunãtãţirea rasei vitelor, determinând şi sancţiunile de luat. ART. 138 Toţi cumpãrãtorii de loturi dupã legea de fata şi dupã legile anterioare aflaţi într-o alta comuna la o distanta mai mare ca de 15 km de comuna lor de resedinta, sunt datori ca, în termen de cel mult trei ani dela luarea în stapanire a lotului, sa se mute în comuna de care depinde lotul. Se excepteazã functionarii publici, muntenii improprietariti la camp cu loturi pana la 2 hectare şi lotasii cari, pastrandu-şi locuinta, rãmân totus mai aproape de loturile lor, decât dacã s-ar muta în comuna de care depinde lotul. ART. 139 Acei cari nu vor îndeplini obligaţiunile prevãzute în articolele de mai sus vor fi deposedati fãrã somaţiune, dupã cererea Casei centrale de improprietarire, printr-o hotãrâre pronunţatã de judecãtorul de ocol, dupã cererea serviciului agricol judeţean şi dupã ce va fi citat pe cel a cãrui deposedare o cere. Hotãrârea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul la apel este de 30 zile libere dela pronunţare dacã este prezent şi dela comunicare dacã este lipsa. Apelantul este dator sa arate motivele apelului. Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotãrârea tribunalului va fi definitiva, fãrã opoziţie sau recurs. Procedura va fi gratuita şi pãrţile se vor cita din oficiu. Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pãmântului plãtitã. ART. 140 În toate cazurile de deposedare loturile intra în proprietatea Casei centrale a împroprietãririi, care va dispune de ele conform prevederilor acestei legi. ART. 141 Cumpãrãtorii de loturi cari nu vor fi achitat 4 rate semestriale din preţ vor fi deposedati de cãtre Casa centrala a împroprietãririi pe cale administrativã, în termen de 3 luni dela data încunoştiinţãrii, fãrã judecata şi fãrã îndatorirea de a urmãri în prealabil încasarea ratelor.
CAP. 20 Plata loturilor
ART. 142 De îndatã ce s-a fãcut improprietarirea şi satenii au fost puşi în stãpânirea loturilor, ei nu vor mai plati arenda, ci anuitatea preţului dacã preţul pãmântului expropriat a fost fixat. ART. 143 Pãmântul cultivabil expropriat pe baza legii de fata se va vinde satenilor muncitori de pãmânt prevãzuţi la art. 77 în loturi mici. Preţul vânzãrii nu va putea întrece 20 ori preţul regional de arenda fixat în anul 1916 de cãtre comisiile regionale pentru anii 1917-1922. Toate celelalte vânzãri se vor face pe preţul exproprierii stabilit la art. 36. În principiu, plata pãmântului se face în momentul intrãrii în posesie. Acelor cari nu vor fi în mãsura sa plãteascã în întregime pãmântul primit, se va acorda un termen de plata pana la 20 ani, cu condiţia de a vãrsa înainte cel puţin 20% din preţ. Comitetul agrar va putea reduce aceasta obligaţie pentru satenii lipsiţi. Încasarea ratelor se urmãreşte conform legilor ce sunt sau vor fi în vigoare pentru urmãrirea veniturilor Statului. ART. 144 Plãţile anticipate din preţ se fac în contul şi pe seama Casei centrale a împroprietãririi, Direcţia creditului ipotecar. Aceste sume servesc exclusiv la amortizarea prin tragere la sorţi a titlurilor de renta amortibile, emise pentru plata pãmântului expropriat. ART. 145 Plata preţului pasunilor comunale înfiinţate sau completate prin legea promulgatã prin inaltul decret regal No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se face de comune, în condiţiunile prevãzute în acest capitol pentru sateni.
CAP. 21 Dispoziţiuni finale
ART. 146 Pentru aplicarea legii pasunilor comunale, care conform cu art. 28 din acea lege se face de organele de aplicare prevãzute în decretul-lege No. 3.697/918, atribuţiile comisiilor locale şi judeţene prevãzute în acel decret sunt îndeplinite de comisiile de ocol pentru expropriere care le înlocuieşte, din cari face parte şi şeful de ocol silvic, iar atribuţiunile comisiunilor regionale şi cele ale comisiunilor centrale judeţene, atât pentru aplicarea legii pasunilor comunale, cat şi pentru aplicarea decretelor-legi No. 3.697/918 şi No 4.839/919 vor fi îndeplinite de comisiile judeţene de expropriere. ART. 147 Casa centrala a împroprietãririi este în drept ca, în scopul de a revinde cultivatorilor de pãmânt, sa cumpere portiunile de teren rãmase pe seama proprietarului. ART. 148 Prin derogare dela art. 1252 şi 1253 codul civil, toate proprietãţile rurale ale minorilor, precum şi cele supuse regimului dotal pot fi înstrãinate prin buna învoiala, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi decât încuviinţarea tribunalului, garantandu-se banii proveniţi din înstrãinare conform dispoziţiunilor codului civil. În caz când prin actele dotale ale femeilor maritate sub acest regim se prevede întrebuinţarea averilor dotale exclusiv în cumpãrãri de moşii sau plasari în efecte rurale, sotii vor putea cu autorizarea justiţiei întrebuinţa fondurile lor dotale în cumpãrãri de imobile urbane sau orice alte plasamente, aplicându-se dreptul comun în aceasta privinta cu derogare de la dispoziţiunile actelor dotale. ART. 149 Terenurile pe cari s-au cladit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sunt supuse restrictiunilor privitoare la pãmânturile rurale cuprinse în aceasta lege din momentul terminãrii constructiunii şi începerii functionarii. ART. 150 Locuitorii îndreptãţiţi la improprietarire, cari la revizuirea ce s-ar face tablourilor de improprietarire nu vor declara exact întinderea pãmântului pe care îl poseda anterior aplicãrii acestei legi, vor fi deposedati de lotul care li s-a atribuit de comisiunile de improprietarire şi amendati în folosul fiscului dela 500 la 1.000 lei. ART. 151 Preţul pãmântului pentru mosiile foste proprietatea judeţelor, comunelor şi persoanelor juridice de interes public, cari au trecut în proprietatea Statului prin legea din 18 Martie 1912 şi care a fost socotit potrivit art. 4 din sus zisa lege, se va calcula conform art. 36 din prezenta lege, iar diferenţa în plus se va restitui judeţelor, comunelor şi persoanelor juridice de utilitate publica, foste proprietare ale acestor moşii. ART. 152 Toate operaţiunile financiare decurgând din expropriere şi improprietarire se fac prin Casa centrala a împroprietãririi. Aceasta instituţie financiarã se va organiza prin legea specialã. ART. 153 Pentru anul agricol 1921-1922 pãmânturile expropriabile conform acestei legi se vor cultiva de cãtre actualii deţinãtori, dacã pana la 15 Aprilie 1921 nu va fi intervenit o hotãrâre definitiva de expropriere. Pãmânturile expropriabile pentru pãşuni comunale nu intra în vederile acestui articol. ART. 154 Toate actele şi transmisiunile fãrã nici o excepţie, privitoare la expropriere şi comasare, precum şi toate actele judiciare, fãcute în executarea legii de fata, sunt scutite de orice taxe de timbru şi înregistrare. ART. 155 Toate dispoziţiile legii de fata, relativ la cultivarea loturilor, se vor aplica tuturor proprietãţilor rurale date taranilor prin diferitele legi de improprietarire. ART. 156 Un regulament de aplicare va completa şi lãmuri în amãnunt dispoziţiunile prevãzute în aceasta lege. ART. 157 Toate legile, decretele şi regulamentele contrarii legii de fata sunt şi rãmân abrogate. ART. 158 Decretele-legi arãtate mai jos se ratifica. Dela data promulgãrii acestor legi ele se abroga, afarã de cele dela punctele 2 şi 10. 1. Decretul-lege No. 3. 697 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 215 din 16 Decemvrie 1918. 2. Decretul-lege No. 3.922/918 pentru înfiinţarea C. C. a C. şi I., publicat în Monitorul Oficial No. 225 din 3 Ianuarie 1919. 3. Decretul-lege No. 655 pentru adãugire la art. 44 din decretul-lege de expropriere cu No. 3.697/918, publicat în Monitorul Oficial No. 256 din 13 Fevruarie 1919. 4. Decretul-lege No. 1.658 pentru modificarea art. 17, 43, 55, 56 şi 57 din decretul-lege No. 3.697/918 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 10 din 29 Aprilie 1919. 5. Decretul-lege No. 1.999 pentru modificarea art. 30, 32 şi 33, cum şi adaugirea art. 31 bis la decretul-lege No. 3.697/918, relativ la exproprieri pentru utilitate nationala în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 30 din 24 Mai 1919. 6. Decretul-lege No. 2.488 pentru modificarea art. 52 din decretul-lege No. 3.697/918, relativ la exproprierea pentru cauza de utilitate nationala în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No 53 din 24 Iunie 1919. 7. Decretul-lege No. 3.280 pentru adaugirea unui alineat la art. 5 din decretul-lege No. 3.697 din 1918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 86 din 2 August 1919. 8. Decretul-lege No. 3.622 pentru adaugirea unui alineat la art. 42 din decretul-lege de expropriere No. 3.697/918, publicat în Monitorul Oficial No. 104 din 27 August 1919. 9. Decretul-lege No. 3.785 pentru modificarea art. 41 din decretul-lege No. 3.922/918, relativ la modificarea decretului-lege No. 3.697/918, privitor la exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 111 din 5 Septemvrie 1919. 10. Decretul-lege No. 3.856 pentru modificarea decretului-lege No. 3.922/918 pentru înfiinţarea C. C. a C. I. în sensul de a i se da ca atribuţii acordarea de împrumut comunelor rurale pentru cumpãrarea de islazuri, precum şi masuratoarea şi hotarnicia islazurilor comunale, publicat în Monitorul Oficial No. 114 din 9 Septemvrie 1919. 11. Decretul-lege No. 4.840 pentru modificarea art. 25, 28, 30, 32 alin. II şi 35 din decretul-lege No. 3.697/918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 174 din 21 Noemvrie 1919. 12. Decretul-lege No. 1.407 pentru modificarea art. 37 şi 48 din decretul-lege No. 3.697, relativ la expropriere pentru stabilirea ordinei de preferinta la improprietarire şi modalitatea platei loturilor cumpãrate din vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 2 din 2 Aprilie 1920. 13. Decretul-lege No. 1.682 pentru corestituirea comitetelor locale şi de ocol, stabilirea dreptului de improprietarire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 15 din 23 Aprilie 1920. 14. Decretul-lege No. 2.097 pentru modificarea art. 37 din decretul-lege No. 3.697, modificat prin decretul-lege No. 1.407/920, relativ la stabilirea mãrimii loturilor de improprietarire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 29 din 12 Mai 1920. 15. Decretul-lege No. 2.099 pentru modificarea unor dispoziţiuni din organizaţia obstiilor în vederea împroprietãririi, publicat în Monitorul Oficial No. 29 din 12 Mai 1920. 16. Decretul-lege No. 2.100 pentru modificarea art. 31, 32, 33 şi 34 din decretul-lege No. 3.697 din 1918, relativ la desfiinţarea Comisiunii regionale şi înfiinţarea Comisiunii centrale judeţene, publicat în Monitorul Oficial No. 29 din 12 Mai 1920. 17. Decretul-lege No. 3.684 pentru aplicarea dispoziţiunilor art. 19, alin. V din Constituţie, privitoare la expropriere pentru cauza de utilitate nationala, publicat în Monitorul Oficial cu No. 214 din 15 Decemvrie 1918. 18. Decretul-lege No. 4.839 privitor la executarea definitiva şi aplicarea pe teren a deciziunilor comisiei de expropriere, publicat în Monitorul Oficial No. 174 din 21 Noemvrie 1919. ART. 159 Aplicarea legii şi controlul acestei aplicari se face de ministerul agriculturii. ART. 160 Potrivit art. 19, paragraful V alin. II şi III din Constituţie, dispoziţiunile cuprinse în articolele: 3 alin. I, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 14, 16, 18,21, 23, 24, 36 şi 69 din aceasta lege pentru reforma agrarã din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea au putere constituţionalã şi fac de drept parte din art. 19 din Constituţie.
Aceasta lege s-a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa dela 7 Iulie anul 1921 şi s-a adoptat cu majoritate de doua treimi şi anume doua sute saptesprezece voturi, contra şaptezeci şi opt.
Preşedinte, Duiliu Zamfirescu (L. S. A. D.)
Secretar, Nicolae G. Manolescu Aceasta lege s-a votat de Senat în şedinţa dela 11 Iulie anul 1921 şi s-a adoptat cu majoritate de doua treimi şi anume una suta saptesprezece voturi pentru, saptesprezece contra.
Preşedinte, General C. Coanda (L. S. S.)
Secretar, I. B. Hodosiu Promulgãm aceasta lege şi ordonãm ca ea sa fie investitã cu sigiliul Statului şi publicatã prin Monitorul Oficial. Dat în Bucureşti, la 14 Iulie 1921
FERDINAND I
Preşedintele consiliului de miniştri, (L. S. St.) General Alexandru Averescu
Ministrul justiţiei, M. Antonescu
Ministru de Stat preşedinte al comitetului agrar Const. Garoflid
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
