Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
CAP. 1 Dispoziţii preliminare ART. 1 Obligaţia de a extrada (1) România accepta sa predea, la cererea de extrãdare a unui alt stat, în condiţiile prevãzute de prezenta lege, persoanele aflate pe teritoriul sau şi care sunt urmãrite penal sau trimise în judecata pentru o infracţiune ori sunt cautate în vederea executãrii unei pedepse de cãtre autoritãţile judiciare ale statului solicitant. (2) Prevederile prezentei legi se aplica deopotrivã în cazul mãsurilor de siguranta. În sensul prezentei legi, expresia mãsuri de siguranta desemneazã orice mãsura privativã de libertate care a fost dispusã pentru completarea sau pentru înlocuirea unei pedepse printr-o hotãrâre penalã. ART. 2 Preeminenta dreptului internaţional (1) Prezenta lege se aplica numai în baza şi pentru executarea normelor interesand extrãdarea, cuprinse în convenţiile internaţionale la care România este parte, pe care le completeazã în situaţiile nereglementate. (2) În absenta unei convenţii internaţionale, prezenta lege reprezintã dreptul comun în materie, aplicabil de statul roman în virtutea curtoaziei internaţionale, sub garanţia reciprocitãţii. Dacã vreunul dintre statele solicitante invoca aplicarea unor reglementãri diferite de cele din prezenta lege, acestea pot fi avute în vedere numai în limitele stabilite prin declaraţie de reciprocitate. ART. 3 Declaraţia de reciprocitate (1) Declaraţia de reciprocitate data de statul solicitant, în lipsa unei convenţii internaţionale, în vederea obţinerii extrãdãrii, poate produce efecte în România numai dupã ratificarea prin lege a înţelegerii negociate între cele doua state, în conformitate cu normele general admise ale dreptului internaţional în materie. (2) Proiectul de înţelegere se negociaza, din partea statului roman, de Ministerul Justiţiei şi de Ministerul Afacerilor Externe.
CAP. 2 Condiţii pentru extrãdare
SECŢIUNEA 1 Condiţii privitoare la persoana ART. 4 Persoane supuse extrãdãrii Sunt supuse extrãdãrii persoanele a cãror predare este solicitatã de un alt stat în care sunt urmãrite penal sau sunt trimise în judecata pentru sãvârşirea unei infracţiuni ori sunt cautate în vederea executãrii unei pedepse penale. ART. 5 Persoane exceptate (1) Nu pot fi extrãdaţi de cãtre România: a) cetãţenii romani; b) persoanele cãrora li s-a acordat dreptul de azil în România; c) persoanele strãine care se bucura în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele conferite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale; d) persoanele strãine citate din strãinãtate în vederea audierii ca pãrţi, martori sau experţi în fata unei autoritãţi judiciare romane solicitante, în limitele imunitãţilor conferite prin convenţie internationala. (2) Extrãdarea oricãrei alte persoane strãine poate fi refuzatã sau amânatã, dacã predarea acesteia este susceptibilã sa aibã consecinţe de o gravitate deosebita pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stãrii sale de sãnãtate. În caz de refuz al extrãdãrii, prevederile art. 7 alin. (1) se aplica în mod corespunzãtor, iar în caz de amânare a extrãdãrii, prescripţia acţiunii penale sau a executãrii pedepsei se suspenda. ART. 6 Data imunitatii extrãdãrii (1) Calitatea de cetãţean roman sau de refugiat politic în România se apreciazã la data hotãrârii asupra extrãdãrii. Dacã aceasta calitate este recunoscuta între data hotãrârii asupra extrãdãrii şi data avutã în vedere pentru predare, se va pronunţa o noua hotãrâre în cauza. (2) Dispoziţiile art. 461 lit. d) din Codul de procedura penalã se aplica în mod corespunzãtor. ART. 7 Obligaţii în cazul neextradarii (1) Refuzul extrãdãrii propriului cetãţean ori a refugiatului politic obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa supunã cauza autoritãţilor sale judiciare competente, astfel încât sa se poatã exercita urmãrirea penalã şi judecata, dacã este cazul. În acest scop statul solicitant ar urma sa transmitã gratuit Ministerului Justiţiei din România dosarele, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale. (2) În cazul în care România opteazã pentru soluţia refuzului extrãdãrii unui strãin, invinuit sau condamnat în alt stat pentru infracţiuni grave sau pentru cele incriminate prin convenţii internaţionale care nu impun un alt mod de represiune, examinarea propriei competente şi exercitarea, dacã este cazul, a acţiunii penale se fac din oficiu, fãrã excepţie şi fãrã întârziere. Autoritãţile romane solicitate hotãrãsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice infracţiune cu caracter grav prevãzutã şi pedepsita de legea romana.
SECŢIUNEA a 2-a Condiţii privitoare la fapte ART. 8 Dubla incriminare (1) Extrãdarea poate fi admisã numai dacã fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extrãdare se cere este prevãzutã ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cat şi de legea statului solicitat. (2) Diferenţele existente între calificarea juridicã şi denumirea date aceleiaşi infracţiuni de legile celor doua state nu prezintã relevanta, dacã prin convenţie internationala sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel. ART. 9 Infracţiuni politice (1) Extrãdarea nu se acorda dacã infracţiunea pentru care este cerutã este consideratã de statul solicitat ca infracţiune politica sau ca fapta conexã unei asemenea infracţiuni. (2) Aceeaşi regula se aplica dacã statul solicitat are motive temeinice de a crede ca cererea de extrãdare motivatã printr-o infracţiune de drept comun a fost prezentatã în vederea urmãririi sau pedepsirii unei persoane din considerente de rasa, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice, ori ca situaţia acestei persoane risca sa fie agravatã pentru unul sau altul dintre aceste motive. (3) În aplicarea prezentei legi, atentatul la viata unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale nu va fi considerat infracţiune politica. (4) Tot astfel, nu sunt considerate infracţiuni politice: a) crimele impotriva umanitãţii prevãzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptatã la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generalã a Naţiunilor Unite; b) infracţiunile prevãzute la art. 50 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunãtãţirea soartei rãniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, la art. 51 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunãtãţirea soartei rãniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate maritime, la art. 130 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de rãzboi şi la art. 147 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de rãzboi; c) orice violari similare ale legilor rãzboiului, aplicabile la data intrãrii în vigoare a Protocolului adiţional la Convenţia europeanã de extrãdare, şi ale cutumelor rãzboiului existente în acel moment, care nu sunt prevãzute de dispoziţiile din convenţiile de la Geneva menţionate la lit. b). (5) De asemenea, în legatura cu cerinţele extrãdãrii între statele pãrţi la Convenţia europeanã pentru reprimarea terorismului, infracţiunile menţionate la art. 1 şi 2 din convenţie pot sa nu fie considerate, de la caz la caz, ca infracţiuni politice sau ca infracţiuni conexe la asemenea infracţiuni ori ca infracţiuni inspirate de mobiluri politice. În cazul în care opteazã, în asemenea situaţii, pentru soluţia de refuz al extrãdãrii, România va supune cauza, fãrã nici o excepţie şi fãrã întârziere nejustificatã, autoritãţilor sale competente sa exercite acţiunea penalã, dacã: a) a creat un pericol colectiv pentru viata, integritatea corporalã sau libertatea persoanelor; b) a adus atingere unor persoane strãine de mobilurile care au determinat-o; c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei. (6) Prevederile alin. (5) se aplica în mod corespunzãtor în situaţia faptelor de conspiratie sau asociere în vederea sãvârşirii de infracţiuni, dacã asemenea forme de asociere constituie una ori mai multe infracţiuni menţionate la art. 1 sau 2 din Convenţia europeanã pentru reprimarea terorismului ori dacã asocierea de tip terorist se referã la infracţiuni din domeniul traficului de droguri sau al altor forme de crima organizatã. (7) Dispoziţiile alin. (2) rãmân aplicabile pentru situaţiile la care se referã alin. (5) şi (6). (8) Aplicarea prezentului articol nu afecteazã obligaţiile pe care statul roman şi le-a asumat sau şi le va asuma potrivit oricãrei alte convenţii internaţionale cu caracter multilateral. ART. 10 Infracţiuni militare Extrãdarea motivatã de infracţiuni militare care nu constituie infracţiuni de drept comun este exclusa din câmpul de aplicare a prezentei legi. ART. 11 Infracţiuni fiscale (1) În materie de taxe şi impozite, de vama şi de schimb valutar, extrãdarea va fi acordatã între statele pãrţi la Convenţia europeanã de extrãdare şi la protocoalele sale, potrivit dispoziţiilor acestor înţelegeri internaţionale, pentru fapte cãrora le corespund, conform legii statului solicitat, infracţiuni de aceeaşi natura. (2) Extrãdarea nu poate fi refuzatã pentru motivul ca legislaţia statului solicitat nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vama sau de schimb valutar ca legislaţia statului solicitant.
SECŢIUNEA a 3-a Condiţii privitoare la pedeapsa ART. 12 Gravitatea pedepsei Extrãdarea este cerutã şi, respectiv, acordatã de România, în vederea urmãririi sau judecãrii, numai pentru fapte a cãror sãvârşire atrage, potrivit legislaţiei statului solicitant şi celei a statului solicitat, o pedeapsa privativã de libertate mai mare de 2 ani, iar în vederea executãrii unei sancţiuni penale, numai dacã aceasta este mai mare de un an. ART. 13 Pedeapsa capitala Dacã fapta pentru care se cere extrãdarea este pedepsita cu moartea de cãtre legea statului solicitant, extrãdarea nu va putea fi acordatã decât cu condiţia ca statul respectiv sa dea asigurãri considerate ca îndestulãtoare de cãtre statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmând sa fie comutatã. ART. 14 Pedeapsa cu suspendarea executãrii Persoana condamnata la o pedeapsa privativã de libertate cu suspendarea condiţionatã a executãrii poate fi extrãdatã în caz de suspendare parţialã, dacã fracţiunea de pedeapsa rãmasã de executat rãspunde exigenţelor de gravitate prevãzute la art. 12 şi nu exista alte impedimente legale la extrãdare.
SECŢIUNEA a 4-a Condiţii privitoare la competenta ART. 15 Locul sãvârşirii infracţiunii (1) România poate refuza sa extrãdeze persoana reclamata pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei romane, a fost sãvârşitã în totul sau în parte pe teritoriul sau. La luarea deciziei se vor examina şi cazurile în care urmãrirea şi judecata pe teritoriul statului solicitant sunt justificate fie de aflarea adevãrului, fie de posibilitatea de a aplica o sancţiune potrivita sau de a asigura reintegrarea socialã a persoanei extradabile. (2) Când infracţiunea, motivand cererea de extrãdare, a fost sãvârşitã în afarã teritoriului statului solicitant, extrãdarea va putea fi refuzatã numai dacã legislaţia statului roman nu autorizeaza urmãrirea unei infracţiuni de acelaşi fel, sãvârşitã în afarã teritoriului sau, ori nu autorizeaza extrãdarea pentru infracţiunea care face obiectul cererii. (3) În cazurile prevãzute la alin. (1) şi (2), dacã statul roman opteazã pentru soluţia de refuz al extrãdãrii, dispoziţiile art. 7 devin aplicabile.
SECŢIUNEA a 5-a Condiţii privitoare la procedura ART. 16 Urmãriri în paralel (1) Statul roman poate refuza sa extrãdeze o persoana reclamata, dacã aceasta se afla şi sub urmãrirea autoritãţilor judiciare romane pentru fapta sau faptele în legatura cu care se cere extrãdarea, ori pentru orice alte fapte. (2) Statul solicitant va fi înştiinţat la timpul potrivit despre modul în care autoritãţile romane au soluţionat cauza, în situaţia în care extrãdarea a fost refuzatã. ART. 17 Lipsa plângerii prealabile Extrãdarea nu se acorda în cazul în care, potrivit legislaţiei ambelor state, acţiunea penalã poate fi angajata numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, iar aceasta persoana se opune extrãdãrii. ART. 18 Dreptul la apãrare România nu va acorda extrãdarea în cazurile în care persoana reclamata ar fi judecata în statul solicitant de un tribunal care nu asigura garanţiile fundamentale de procedura şi de protecţie a drepturilor la apãrare sau de un tribunal naţional instituit anume pentru cazul respectiv, ori dacã extrãdarea este cerutã în vederea executãrii unei pedepse pronunţate de acel tribunal. ART. 19 Judecarea în lipsa (1) În cazul în care se solicita extrãdarea unei persoane în vederea executãrii unei pedepse pronunţate printr-o hotãrâre data în lipsa impotriva sa, statul roman poate refuza extrãdarea în acest scop, dacã apreciazã ca procedura de judecata nu a satisfãcut minimul de drepturi la apãrare recunoscute oricãrei persoane invinuite de o infracţiune. Totuşi, extrãdarea se va acorda dacã statul solicitant da asigurãri apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extrãdare este cerutã dreptul la o noua procedura de judecata care sa îi salvgardeze drepturile la apãrare. Aceasta hotãrâre indreptateste statul solicitant fie sa treacã la o noua judecata în cauza, în prezenta condamnatului, dacã acesta nu se împotriveşte, fie sa îl urmãreascã pe extrãdat, în caz contrar. (2) Când statul roman comunica persoanei a carei extrãdare este cerutã hotãrârea data în lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penalã în acest stat. ART. 20 Non bis în idem (1) Extrãdarea nu se va acorda când persoana reclamata a fost judecata definitiv de autoritãţile competente ale statului roman pentru fapta sau faptele pentru care extrãdarea este cerutã. (2) Extrãdarea va putea fi refuzatã dacã autoritãţile competente ale statului roman au hotãrât sa nu întreprindã urmãriri penale sau sa punã capãt urmãririlor pe care le-au exercitat pentru aceeaşi fapta sau aceleaşi fapte. (3) Extrãdarea unei persoane care a format subiectul unei judecati definitive într-un stat terţ, parte contractantã la Convenţia europeanã de extrãdare, pentru fapta sau faptele care motiveaza cererea prezentatã, nu se va acorda când: a) prin hotãrârea respectiva s-a pronunţat achitarea acelei persoane; b) pedeapsa privativã de libertate a fost executatã integral sau a fãcut obiectul unei gratieri ori amnistii, în totalitatea ei sau asupra partii neexecutate; c) judecãtorul a constatat vinovãţia autorului infracţiunii fãrã sa pronunţe vreo sancţiune. (4) Totuşi, în cazurile prevãzute la alin. (3) extrãdarea va putea fi acordatã dacã: a) fapta care a format obiectul judecaţii a fost sãvârşitã impotriva unei persoane, unei instituţii sau unui bun având caracter public în statul solicitant; b) persoana care a fost subiectul judecaţii avea ea însãşi un caracter public în statul solicitant; c) fapta care a dat loc judecaţii a fost sãvârşitã, în totul sau în parte, pe teritoriul statului solicitant. (5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu impiedica aplicarea normelor mai largi, din dreptul intern, cu privire la efectul non bis în idem recunoscut hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în strãinãtate. ART. 21 Prescripţia (1) Extrãdarea nu se acorda în cazul în care prescripţia acţiunii penale sau prescripţia pedepsei este împlinitã potrivit legislaţiei, fie a statului solicitant, fie a statului solicitat. (2) Potrivit legii romane, împlinirea prescripţiei se calculeazã în conformitate cu prevederile art. 122-124 din Codul penal. (3) Depunerea cererii de extrãdare întrerupe prescripţia neimplinita anterior. ART. 22 Amnistia Extrãdarea nu se admite pentru o infracţiune acoperitã de amnistie în statul solicitat, dacã acesta avea competenta sa urmãreascã aceasta infracţiune, potrivit propriei sale legi penale. ART. 23 Graţierea Actul de graţiere adoptat de statul solicitant face inoperantã cererea de extrãdare, chiar dacã celelalte condiţii ale extrãdãrii sunt îndeplinite.
CAP. 3 Procedura extrãdãrii SECŢIUNEA 1 Extrãdarea pasiva ART. 24 Cererea şi actele ajutatoare (1) Cererea de extrãdare, formulatã în scris de autoritatea competenta a statului solicitant, se adreseazã Ministerului Justiţiei din România. Dacã cererea se adreseazã pe cale diplomaticã, ea se transmite Ministerului Justiţiei. O alta cale va putea fi convenitã prin înţelegere directa între statul solicitant şi statul roman solicitat. (2) În sprijinul cererii se vor prezenta: a) originalul sau copia autenticã fie de pe o hotãrâre de condamnare executorie, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act având putere egala, eliberat în formele prescrise de legea statului solicitant. Autentificarea copiilor de pe aceste acte se face gratuit de instanta sau parchetul competent, dupã caz; b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrãdarea. Data şi locul sãvârşirii lor, calificarea lor juridicã şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil; c) o copie de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacã aceasta nu este cu putinta, o declaraţie asupra dreptului aplicabil, precum şi semnalmentele cele mai precise ale persoanei reclamate şi orice alte informaţii de natura sa determine identitatea şi naţionalitatea acesteia; d) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrãdare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsa. ART. 25 Informaţii suplimentare Dacã informaţiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului roman sa pronunţe o hotãrâre în aplicarea prezentei legi, se va cere complinirea informaţiilor necesare şi se va putea fixa un termen de evidenta pentru obţinerea acestor informaţii. În aceasta situaţie, dacã instanta va institui o mãsura procesuala de natura sa previnã disparitia persoanei reclamate, aceasta va putea fi pusã în libertate. ART. 26 Concurs de cereri (1) Dacã extrãdarea este cerutã de mai multe state fie pentru aceeaşi fapta, fie pentru fapte diferite, partea romana hotãrãşte, ţinând seama de toate împrejurãrile şi, în mod deosebit, de gravitatea şi de locul sãvârşirii infracţiunilor, de datele depunerii cererilor respective, de naţionalitatea persoanei reclamate, de existenta reciprocitãţii de extrãdare în raport cu statul roman şi de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare cãtre alt stat solicitant. (2) Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justiţiei va înştiinţa de urgenta autoritãţile competente ale statelor în relatie. ART. 27 Limbile folosite Cererea şi documentele de prezentat vor fi redactate în limba statului solicitant şi vor fi însoţite, pe cat posibil, de traduceri în limba romana sau în limba franceza ori engleza. Prin înţelegere directa între cele doua state se poate conveni şi asupra traducerii într-o alta limba. ART. 28 Cheltuieli (1) Cheltuielile de extrãdare se suporta de statul roman solicitat, dacã s-au efectuat pe teritoriul sau şi dacã exista reciprocitate. (2) Cheltuielile de tranzit se suporta de statul solicitant. ART. 29 Legea statului solicitat În afarã unor dispoziţii contrare prevãzute în convenţii internaţionale, legea statului roman este singura aplicabilã procedurii de extrãdare, precum şi celei a arestãrii provizorii. ART. 30 Primirea cererii (1) Cererea de extrãdare şi actele anexe, adresate de autoritatea competenta a statului solicitant pe oricare dintre cãile menţionate la art. 24 alin. (1), se transmit Ministerului Justiţiei. Acesta va face de urgenta un examen sumar de regularitate internationala a cererii, spre a constata îndeosebi dacã: a) între România şi statul solicitant exista norme convenţionale ori o înţelegere privind declaraţia de reciprocitate pentru extrãdare; b) exista vreun alt impediment dirimant în angajarea procedurii, cum ar fi inexistenta în România a persoanei reclamate sau decesul acesteia; c) cererea şi actele privitoare la extrãdare în vederea judecaţii sau pentru executarea pedepsei sunt însoţite de traduceri conform prevederilor art. 27. (2) În cazurile menţionate la alin. (1) lit. a) şi b) Ministerul Justiţiei restituie cererea şi actele autoritãţii strãine solicitante, explicand motivele. În situaţia în care cererea de extrãdare şi documentele anexe nu sunt însoţite de traduceri în limba romana Ministerul Justiţiei dispune ca instanta sau parchetul competent sa ia mãsuri pentru efectuarea unei traduceri cat mai urgente. ART. 31 Sesizarea Ministerului Public Cu excepţia cazurilor de restituire prevãzute la art. 30 alin. (2), cererea de extrãdare şi actele anexe se transmit de Ministerul Justiţiei, în cel mult 5 zile, procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel în a carei raza teritorialã locuieşte ori a fost semnalata prezenta persoanei reclamate sau, în cazul când nu se cunoaşte locul unde se afla persoana, procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea de Apel a Municipiului Bucureşti. ART. 32 Sesizarea instanţei Procurorul general competent procedeazã, în 24 de ore de la primirea cererii de extrãdare şi a actelor anexe, la identificarea şi arestarea în vederea extrãdãrii a persoanei reclamate, cãreia îi înmâneazã mandatul de arestare, precum şi celelalte acte transmise de autoritãţile statului solicitant. Cel reclamat este depus apoi la penitenciar, dupã care procurorul general sesizeazã de îndatã curtea de apel competenta. Curtea de apel, în complet format din doi judecãtori, examineazã şi se pronunţa asupra stãrii de arest în scop de extrãdare. ART. 33 Arestarea provizorie (1) În caz de urgenta, autoritãţile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmãrite, chiar înainte de formularea cererii de extrãdare. Autoritãţile romane competente soluţioneazã cererea în condiţiile art. 29. (2) Cererea de arestare provizorie trebuie sa indice existenta unui mandat de arestare sau de executare a unei pedepse şi face cunoscutã intenţia de a transmite cererea de extrãdare. Cererea de arestare va cuprinde informaţii despre infracţiunea pentru care se va cere extrãdarea, timpul şi locul unde a fost sãvârşitã, precum şi, pe cat posibil, semnalmentele persoanei cautate. (3) Cererea de arestare provizorie se va transmite Ministerului Justiţiei, direct prin posta, telegraf, telex sau fax, fie pe cale diplomaticã, fie prin Organizaţia Internationala de Poliţie Criminalã (Interpol), putându-se folosi orice alt mijloc care lasa o urma scrisã ori care este încuviinţat de statul solicitat. Cererea se transmite procurorului general competent, care dispune de îndatã identificarea şi arestarea în vederea extrãdãrii a urmaritului, iar apoi va sesiza curtea de apel pentru instrumentarea în continuare a cererii. Autoritatea strãinã solicitanta va fi informatã neîntârziat, prin intermediul Ministerului Justiţiei, despre urmarea data cererii. (4) Arestarea provizorie va putea inceta dacã, în termen de 18 zile de la arestarea persoanei urmãrite, statul roman nu a fost sesizat prin cererea de extrãdare şi documentele menţionate la art. 24 alin. (2). Arestarea provizorie va inceta oricum dupã 40 de zile, dacã în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrãdare şi înscrisurile necesare. De asemenea, curtea de apel poate dispune oricând punerea în libertate provizorie, luând însã mãsurile legale necesare spre a se evita fuga persoanei reclamate. (5) Punerea în libertate provizorie nu exclude o noua arestare în vederea extrãdãrii şi nici extrãdarea, dacã cererea de extrãdare este primitã ulterior. (6) Durata arestului va fi computata. ART. 34 Procedura la curtea de apel (1) Persoana extradabila va fi adusã în fata curţii de apel în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 8 zile de la data când procurorul general i-a notificat cererea de extrãdare şi celelalte acte. Citarea persoanei extradabile poate fi facuta prin orice mijloc de înştiinţare rapida sau va fi adusã cu mandat. (2) La primul termen instanta procedeazã la luarea interogatoriului persoanei extradabile, care va fi asistatã gratuit de un interpret şi de un avocat din oficiu, dacã nu exista un avocat ales. Prezenta procurorului este obligatorie. Procedura este publica, dacã persoana reclamata sau procurorul nu se opune, orala şi contradictorie. (3) Persoana reclamata sau procurorul de şedinţa poate cere instanţei un termen suplimentar de încã 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat sa contribuie la procurarea datelor şi actelor necesare pentru a se stabili dacã sunt îndeplinite condiţiile extrãdãrii şi sa dispunã ridicarea şi depunerea la instanta a obiectelor la care se referã art. 48. (4) Dupã interogatoriu persoana extradabila poate sa opteze fie pentru extrãdarea voluntara, fie pentru continuarea procedurii, în caz de opunere la extrãdare. ART. 35 Extrãdarea voluntara Persoana reclamata are dreptul sa declare în fata instanţei ca renunţa la beneficiile pe care i le poate conferi legea, de a se apara impotriva cererii de extrãdare, şi ca îşi da consimţãmântul sa fie extrãdatã şi predatã autoritãţilor competente ale statului solicitant. Declaraţia sa este consemnatã într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului de judecata, grefier, persoana extradabila, avocatul ei şi de interpret. Dupã ce instanta constata ca persoana extradabila este pe deplin constienta de consecinţele opţiunii sale, instanta, luând şi concluziile procurorului, examineazã dacã nu exista vreun impediment care exclude extrãdarea. Dacã extrãdarea voluntara se constata ca este admisibilã, instanta ia act despre aceasta prin sentinta şi dispune totodatã asupra mãsurii preventive necesare sa fie luatã pana la predarea persoanei extradabile. Sentinta se redacteazã în 24 de ore şi se transmite de îndatã, în copie legalizatã, Ministerului Justiţiei, pentru a proceda conform legii. ART. 36 Opoziţia la extrãdare a persoanei reclamante Dacã persoana reclamata se opune la cererea de extrãdare, ea îşi va putea formula apãrãrile oral şi în scris; totodatã va putea propune probe. Prevederile art. 34 alin. (2) sunt aplicabile. ART. 37 Soluţiile curţii de apel (1) Dupã examinarea cererii de extrãdare, a ansamblului probator şi a concluziilor prezentate de partea reclamata şi de procuror curtea de apel poate: a) sa dispunã, în cazul concursului de cereri prevãzut la art. 26, conexarea dosarelor, chiar dacã se referã la fapte diferite sau sunt înregistrate la curţi de apel diferite, competenta teritorialã aparţinând curţii de apel cea dintâi sesizatã; b) sa dispunã, în cazul necesitãţii de a primi informaţii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 25, amânarea soluţionãrii cererii de extrãdare pentru un termen de doua luni, cu posibilitatea reiterarii cererii şi acordarea unui ultim termen de încã doua luni; c) sa constate, prin sentinta, dacã sunt sau nu sunt întrunite condiţiile extrãdãrii. (2) Curtea de apel nu este competenta sa se pronunţe asupra temeiniciei urmãririi sau condamnãrii pentru care autoritatea strãinã cere extrãdarea, nici asupra oportunitãţii extrãdãrii. (3) În cazul în care curtea de apel constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrãdare, hotãrãşte respingerea cererii de extrãdare şi punerea în libertate a persoanei reclamate. Sentinta se motiveaza în 24 de ore şi este transmisã Ministerului Justiţiei. Impotriva sentinţei poate sa declare recurs, în termen de 5 zile, procurorul general de pe lângã curtea de apel, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. Recursul se introduce la Secţia penalã a Curţii Supreme de Justiţie şi este suspensiv de executare. Decizia Curţii Supreme de Justiţie este definitiva şi se comunica de cãtre Ministerul Justiţiei autoritãţii competente din statul solicitant. (4) În cazul în care curtea de apel constata ca sunt îndeplinite condiţiile de extrãdare, hotãrãşte admiterea cererii de extrãdare. Sentinta se motiveaza în termen de 5 zile de la data pronunţãrii. Sentinta poate fi atacatã cu recurs. Titulari ai recursului sunt procurorul general de pe lângã curtea de apel şi partea reclamata. Recursul este suspensiv de executare. Judecarea recursului se face într-un termen de cel mult 10 zile şi este de competenta Sectiei penale a Curţii Supreme de Justiţie. Hotãrârea de extrãdare rãmasã definitiva prin nerecurare sau prin respingerea recursului de cãtre Curtea Suprema de Justiţie este definitiva şi se înainteazã ministrului justiţiei, care în termen de 5 zile emite un ordin prin care pune în executare hotãrârea de extrãdare. Impotriva ordinului ministrului justiţiei nu se mai poate exercita nici o cale de atac şi nici o acţiune în fata instanţelor judecãtoreşti. (5) Dispoziţiile referitoare la calea de atac a recursului, prevãzute la alin. (3), se aplica în mod corespunzãtor şi în cazurile în care curtea de apel se pronunţa în legatura cu amânarea extrãdãrii, admiterea sub condiţie a extrãdãrii, consimţãmântul extinderii obiectului extrãdãrii şi reextradarea cãtre un stat terţ. (6) În cazul extradarilor sub condiţie, prevãzute la art. 13 şi 19, curtea de apel va mentiona în dispozitivul sentinţelor condiţiile prevãzute în acele articole. (7) În cazurile prevãzute la art. 7, art. 9 alin. (5), art. 15 şi 20, privitoare la refuzul extrãdãrii pentru anumite categorii de persoane sau genuri de infracţiuni, curtea de apel notifica Ministerului Public obligaţia legalã de a supune cauzele respective spre examinare autoritãţilor judiciare romane competente. În cazul prevãzut la art. 16 alin. (2) înştiinţarea se transmite la Ministerul Justiţiei, care o va comunica statului strãin. (8) În cazul admiterii extrãdãrii, dacã se remit şi obiecte conform art. 48, se face menţiune despre aceasta în cuprinsul sentinţei, anexându-se eventual şi un inventar. (9) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. b), dacã persoana extradabila se afla în stare de arest, instanta, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea menţinerii mãsurii arestãrii. ART. 38 Normele privind urmãrirea şi judecata Normele de procedura penalã privind urmãrirea, judecata şi punerea în executare sunt aplicabile şi în procedura de extrãdare, în mãsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
SECŢIUNEA a 2-a Extrãdarea activa ART. 39 Cadrul juridic Dispoziţiile cap. I şi II se aplica în mod corespunzãtor în cazul în care România formuleazã o cerere de extrãdare cãtre alt stat. ART. 40 Cererea de extrãdare (1) Solicitarea extrãdãrii se face de cãtre statul roman unui stat strãin, la propunerea motivatã a procurorului competent în faza de urmãrire penalã, iar în faza de judecata sau de punere în executare a hotãrârii, la propunerea motivatã a preşedintelui instanţei competente. Iniţierea acestei proceduri este obligatorie în toate cazurile în care solicitarea se impune. Dispoziţiile cuprinse în prezenta lege se aplica în mod corespunzãtor. (2) Ordonanta procurorului ori încheierea preşedintelui instanţei, prin care se propune sa se ceara extrãdarea, însoţitã de actele menţionate la art. 24 alin. (2), precum şi de orice alte înscrisuri necesare pentru obţinerea extrãdãrii este înaintatã, dupã caz, procurorului general competent sau Minsterului Justiţiei. (3) Procurorul general competent sau şeful compartimentului de specialitate din Ministerul Justiţiei, dupã caz, examineazã regularitatea internationala a actelor primite şi, dupã ce indruma autoritatea judiciarã iniţiatoare sa facã eventualele corecturi necesare, întocmeşte şi prezintã ministrului justiţiei fie proiectul cererii de extrãdare, fie un act prin care solicita motivat clasarea propunerii de extrãdare. (4) Ministrul justiţiei, dacã socoteşte ca extrãdarea propusã sa fie solicitatã este fondatã, definitiveaza şi semneazã cererea de extrãdare. (5) Cererea de extrãdare şi actele anexe se transmit statului solicitat pe una dintre cãile menţionate la art. 24 alin. (1). (6) Dacã statul solicitat cere un supliment de acte, acestea vor fi transmise pe aceeaşi cale. (7) Traducerea cererii de extrãdare şi a actelor se asigura, dupã caz, de Ministerul Public sau de Ministerul Justiţiei. Prevederile art. 27 se aplica în mod corespunzãtor. (8) Procedura menţionatã în acest articol are caracter confidenţial. ART. 41 Arestarea provizorie În cazul în care curtea de apel competenta, pe baza mandatului de arestare sau de executare dat în urmãrire generalã, considera ca extrãdarea se impune în condiţii de urgenta, solicita, prin Biroul roman pentru Interpol sau pe alta cale legalã, arestarea provizorie a urmaritului, instiintand de îndatã despre aceasta Ministerul Justiţiei. Prevederile art. 33 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 42 Reciprocitatea În absenta convenţiei internaţionale, ministrul justiţiei, luând şi avizul ministrului afacerilor externe, este abilitat sa dea statului solicitat asigurãri de reciprocitate în numele statului roman. Dacã statul strãin conditioneaza admiterea extrãdãrii de îndeplinirea unor reglementãri diferite de cele din dreptul intern roman, prevederile art. 3 se aplica, în mod corespunzãtor, în cazul în care se accepta negocierea înţelegerii. ART. 43 Rejudecarea extrãdatului Asigurarea rejudecarii cauzei în prezenta persoanei extrãdate, în condiţiile prevãzute la art. 19 alin. (1), va fi data de ministrul justiţiei prin cererea de extrãdare. ART. 44 Primirea extrãdatului Dispoziţiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extrãdate prevãzute la art. 45 se aplica în mod corespunzãtor.
CAP. 4 Efectele extrãdãrii SECŢIUNEA 1 Obligaţiile statului roman solicitat ART. 45 Predarea extrãdatului (1) Partea romana va face cunoscutã de urgenta partii solicitante, pe calea prevãzutã la art. 24 alin. (1), soluţia adoptatã asupra extrãdãrii, comunicându-i totodatã un extras de pe decizia definitiva. (2) Orice soluţie de respingere totalã sau parţialã va fi motivatã. (3) În caz de acordare a extrãdãrii, statul solicitant va fi informat despre locul şi data predãrii, precum şi asupra duratei arestului în vederea extrãdãrii, executat de persoana reclamata. (4) Locul predãrii va fi, de regula, un punct de frontiera al statului roman. Ministerul de Interne al României va asigura predarea, comunicând apoi despre aceasta Ministerului Justiţiei. Persoana extrãdatã este predatã şi preluatã sub escorta. (5) Sub rezerva cazului prevãzut la alin. (6), dacã persoana reclamata nu va fi preluatã la data stabilitã, ea va putea fi pusã în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la aceasta data; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încã 15 zile. (6) În caz de forta majorã care impiedica predarea sau primirea persoanei supuse extrãdãrii, statul interesat va informa despre aceasta celãlalt stat. Ambele state se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile. ART. 46 Reextradarea Dacã persoana extrãdatã se sustrage de la urmãrirea penalã sau de la judecata ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul statului roman, ea va putea fi din nou extrãdatã. În acest caz, la cererea de extrãdare nu se mai anexeazã actele prevãzute la art. 24 alin. (2), dar se dau asigurãri pentru caz de reciprocitate. ART. 47 Predarea amânatã sau condiţionatã (1) Statul roman va putea, dupã ce va fi acceptat extrãdarea, sa amâne predarea extrãdatului, dacã acesta este invinuit sau inculpat în fata autoritãţilor judiciare romane, ori are de executat în România o pedeapsa pentru o alta infracţiune decât cea pentru care s-a cerut şi s-a acordat extrãdarea. (2) În caz de amânare, extrãdarea poate deveni efectivã numai dupã ce procesul penal a luat sfârşit, iar când s-a pronunţat o hotãrâre de condamnare privativã de libertate, numai dupã ce pedeapsa a fost executatã sau consideratã ca executatã. (3) În cazul în care amânarea extrãdãrii ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale în statul solicitant sau ar crea în acel stat mari dificultãţi pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrãdarea temporarã, sub condiţia expresã ca persoana extrãdatã sa fie retrimisa statului roman de îndatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrãdarea temporarã. ART. 48 Remiterea de obiecte (1) La cererea statului solicitant statul roman va retine şi va remite, în mãsura permisã de legea romana, obiectele care: a) pot fi folosite ca elemente doveditoare; b) provenind din infracţiune, au fost gãsite în momentul arestãrii în posesia persoanei reclamate a fi extrãdate ori au fost descoperite ulterior. (2) Remiterea obiectelor la care se referã alin. (1) se va efectua chiar şi în cazul în care extrãdarea, care a fost deja admisã, nu ar putea avea loc ca urmare a morţii sau evadãrii persoanei reclamate. (3) Când obiectele prevãzute la alin. (1) sunt susceptibile sa fie sechestrate sau confiscate pe teritoriul statului roman solicitat, acesta va putea, în vederea unei proceduri penale în curs la autoritãţile sale judiciare, sa le pãstreze temporar sau sa le remitã sub condiţia restituirii. Se va lua în considerare şi dreptul victimei infracţiunii de a obţine restituirea rapida a obiectelor indisponibilizate. (4) Rãmân totuşi rezervate drepturile pe care statul roman sau terţii le-ar fi dobândit asupra acestor obiecte. Dacã asemenea drepturi exista, obiectele se vor restitui, la terminarea procesului, cat mai curând cu putinta şi fãrã cheltuieli, statului solicitat. ART. 49 Tranzitul (1) Tranzitul prin teritoriul statului roman solicitat se va incuviinta la cerere, adresatã pe calea prevãzutã la art. 24 alin. (1), cu condiţia sa nu fie vorba despre o infracţiune consideratã de România ca având un caracter politic ori militar, ţinându-se seama de prevederile art. 9 şi 10. (2) Tranzitul unui resortisant roman, în înţelesul art. 5 alin. (1) lit. a) şi b), va fi refuzat. (3) Sub rezerva dispoziţiilor alin. (4), prezentarea documentelor prevãzute la art. 24 alin. (2) este necesarã. (4) În cazul în care va fi folositã calea aerianã, se vor aplica urmãtoarele dispoziţii: a) când nu este prevãzutã o aterizare, statul solicitant va înştiinţa statul roman despre survolul teritoriului României şi îi va atesta existenta unuia dintre documentele prevãzute la art. 24 alin. (2) lit. a). În caz de aterizare forţatã, aceasta notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevãzute de art. 33, iar statul solicitant va adresa de îndatã o cerere formala de tranzit; b) când este prevãzutã o aterizare, statul solicitant va adresa o cerere formala de tranzit. (5) Tranzitul persoanei extrãdate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu unde ar fi motive sa se creadã ca viata sau libertatea sa ar putea fi ameninţatã pentru motive legate de rasa, religia, naţionalitatea sau opiniile sale politice.
SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile statului roman solicitant ART. 50 Primirea extrãdatului Persoana extrãdatã, adusã în România, va fi de urgenta predatã, dupã caz, administraţiei penitenciare sau autoritãţii judiciare competente, în raport cu genul mandatului de incarcerare. Dacã extradatul urmeazã sa execute o pedeapsa definitiva, el va fi depus la penitenciar. Dacã extradatul a fost condamnat în lipsa, el va fi rejudecat la cerere, dupã procedura prevãzutã la art. 19 alin. (1). În caz de urmãrire sau de judecata, procedura de drept intern devine aplicabilã. În ceea ce priveşte arestul preventiv, hotãrârea va fi luatã de instanta competenta, în raport cu urmãrirea sau judecata. ART. 51 Regula specialitatii (1) Persoana care va fi predatã ca efect al extrãdãrii nu va fi nici urmãritã, nici judecata, nici detinuta în vederea executãrii unei pedepse, nici supusã oricãrei alte restrictii a libertãţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predãrii, altul decât cel care a motivat extrãdarea, în afarã de cazurile când: a) statul roman care a predat-o consimte; statul solicitant va prezenta în acest scop o cerere, însoţitã de actele prevãzute la art. 24 alin. (2) şi de un proces-verbal judiciar în care se consemneazã declaraţiile extrãdatului; acest consimţãmânt va putea fi dat atunci când infracţiunea pentru care este cerut atrage ea însãşi obligaţia de extrãdare potrivit prezentei legi; b) având posibilitatea sa o facã, persoana extrãdatã nu a pãrãsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului cãruia i-a fost predatã, ori dacã s-a înapoiat acolo dupã ce l-a pãrãsit. (2) Statul solicitant va putea lua totuşi mãsurile necesare în vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura în lipsa. (3) Când calificarea data faptei incriminate va fi modificatã în cursul procedurii, persoana extrãdatã nu va fi urmãritã sau judecata decât în mãsura în care elementele constitutive ale infracţiunii recalificate ar îngãdui extrãdarea. ART. 52 Reextradarea cãtre un al treilea stat În afarã cazului prevãzut la art. 51 alin. (1) lit. b), consimţãmântul statului roman este necesar pentru a îngãdui statului solicitant sa predea unui alt stat persoana care i-a fost predatã şi care ar fi cautata de cãtre statul terţ pentru infracţiuni anterioare predãrii. Partea romana va putea cere prezentarea actelor prevãzute la art. 24 alin. (2).
CAP. 5 Extrãdarea aparenta ART. 53 Crime internaţionale grave Când, în mod excepţional, cererea de predare ar putea sa rezulte din acte internaţionale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internaţionale, remiterea pentru urmãrire şi judecata a persoanelor invinuite de sãvârşirea unor crime grave se examineazã printr-o procedura legalã distinctã. ART. 54 Frauda la extrãdare Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau alta mãsura de acelaşi fel este interzisã ori de câte ori ascunde vointa de a se eluda regulile de extrãdare.
CAP. 6 Dispoziţii finale ART. 55 La articolul 28^1 din Codul de procedura penalã, punctul 1 se completeazã cu litera e) cu urmãtorul cuprins: "e) cauzele privind extrãdarea." ART. 56 Prezenta lege intra în vigoare dupã 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pe aceeaşi data se abroga <>Legea nr. 4/1971 privind extrãdarea, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1971, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 mai 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI, ALEXANDRU ATHANASIU
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 mai 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, OVIDIU CAMELIU PETRESCU --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
